ÎNDREPTAR PENTRU SPOVEDANIE
Mai întâi de toate marturisesc înaintea lui Dumnezeu,
Celui închinat în Sfânta Treime, Tatalui si Fiului si
Sfântului Duh, înaintea Preasfintei Nascatoare de
Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria, înaintea tuturor
îngerilor, a tuturor sfintilor lui Dumne zeu si înaintea
sfintiei voastre, parinte, ca eu, pacatosul, în toata clipa si în
tot ceasul am suparat pe Preabunul Dumnezeu cu
pacatele si rautatile mele cele fara de numar:
1. Am pacatuit cu încrederea prea mare si ne-
socotita împotriva lui Dumnezeu, zicând ca El este
milostiv si ma va ierta si pentru aceea pot sa pacatuiesc
mereu.
2. Mi-am pus în minte ca sa pacatuiesc cât voi putea,
zicând ca ma voi pocai la anul, la batrânete, pe patul
mortii. Am zis ca daca va voi Dumnez eu ma voi mântui,
iar daca nu, ma va pierde.
3. M-am deznadajduit de mila lui Dumnezeu, ca tot
nu ma va ierta, de aceea am pacatuit mereu.
4. Mi-am pus în minte sa ma sinucid si chiar am
încercat sa fac aceasta. Am fost autor moral la sinuciderea
cuiva.
5. Am stat împotriva adevarului aratat si dovedit al
Bisericii cuprins în Sfânta Scriptura, Sfânta Traditie si
istorie, motiv pentru care am întristat si alungat Duhul
Sfânt de la mine (Caz concret).
6. Mi-am împietrit inima, neprimind si nepa zind
cuvântul lui Dumnezeu, socotind Dumnezeiestile Scripturi
mincinoase. Am avut gânduri de hula îm potriva lui
Dumnezeu, a Maicii Domnului, a Sfintilor sau a altor
lucruri sfinte (Trebuiesc spuse gândurile de hula).
7. Am hulit faptele bune ale aproapelui; am invidiat pe
aproapele pentru darul ce i l-a dat Dumnezeu.
8. Din rautate nu am dat învatatura despre credinta
(daca am stiut) celor nestiutori.
9. N-am vrut sa aud vorbindu-se despre Dumnezeu,
credinta, religie.
10. Am zis ca Dumnezeu e o nascocire a preo tilor,
ca El nu exista în realitate; ca nu exista suflet, nici
îngeri, nici draci, nici judecata, nici înviere, nici rai si
iad, nici viata viitoare; m-am lepadat de Dumnezeu
cu cuvântul, cu gândul, chiar si în scris.
11. Am zis ca Dumnezeu ne-a dat uitarii, ca nu se mai
ocupa de noi.
12. Am crezut mai mult în calendar decât în
învatatura Bisericii, tinând sarbatorile si posturile dupa
calendarul vechi.
13. Am tinut calendarul pe vechi, nesocotind
hotarârea Sfântului Sinod al Bisericii. Am fost nas la
Botez sau la Cununie la cei care au fost botezati sau
cununati de catre preotii stilisti.
14. M-am lepadat de unica si dreapta credinta în
Dumnezeu, cea ortodoxa, trecând la alte credinte
eretice, sectare, schismatice sau filosofii (evrei, mu -
sulmani, budhisti, baptisti, penticostali, adventisti,
iehovisti, stilisti, catolici, atei etc). Am practicat yoga, arte
martiale, dianetica, bioenergie, parapsihologie,
radiestezie, telepatie, hipnotism, spiritism, meditatia
transcendentala, zen-budismul si alte asemenea aces -
tora. Am îndemnat si pe altii la asa ceva.
15. Am luptat împreuna cu potrivnicii Ortodo xiei la
discreditarea preotilor si a învataturilor Bisericii; am
facut glume pe seama lor. Am participat la slujbe cu cei
de alte credinte si m-am rugat împreuna cu ei, cazând
sub afurisenia Bisericii.
16. Am ucis cu voia sau fara de voia mea.
17. Am asuprit pe cei saraci, pe vaduve si pe
orfani; pe cei neputinciosi sau lipsiti. Am oprit plata
celor ce mi-au lucrat.
18. Am defaimat, batjocorit, batut pe parintii mei
trupesti sau duhovnicesti.
19. Am silit pe altii sa pacatuiasca sau i-am ajutat la
pacat (la care anume); am luat apararea celui ce
pacatuia.
20. Nu am mustrat pacatul altora, când a fost
vremea a face acest lucru.
21. Am avut îndoiala, si mai am, de credinta întru Unul
Dumnezeu Cel în Treimea cea de o fiinta si
nedespartita - Tatal, Fiul si Duhul Sfânt.
22. Am avut îndoieli asupra credintei Ortodoxe si a
celor 7 Sfinte Taine (Botezul, Mirungerea, Pocainta sau
Spovedania, Împartasania, Preotia, Nunta si Sfântul
Maslu).
23. N-am iubit pe Dumnezeu mai presus de orice.
Am cautat sa plac mai întâi oamenilor si apoi lui
Dumnezeu.
24. M-am rusinat a face fapte urâte înaintea
oamenilor, dar am facut în ascuns fara a ma rusina de
Dumnezeu.
25. Am purtat numele de crestin, dar cu viata am
fost mai rau decât un pagân.
26. M-am unit cu ateii, ereticii, sectarii, schis maticii,
primindu-i în casa mea, mâncând, rugându-ma împreuna
cu ei. Am fost în casa lor sau la adunarile lor
încurajându-i în credinta lor, zicând ca si ei vor besc tot
din Scriptura si cred tot în acelasi Dumnezeu.
27. Am primit binecuvântare, daruri si ajutor de la
eretici sau sectari. M-am casatorit cu eretic sau sectar.
M-am casatorit prin cununie mixta (de exemplu: am
primit Taina Cununiei si la ortodocsi si la catolici); am
îngaduit copiilor mei sa faca o astfel de casatorie. Am
avut nasi la Botez sau Cununie persoane de alta
credinta.
28. Am avut si mai am îndoieli asupra Sfintei
Biserici, a cinstirii Maicii Domnului, a Sfintei Cruci, a
Sfintelor Icoane, a Sfintelor Moaste sau a altor
învataturi ortodoxe.
29. Am citit carti eretice sau sectare, care sunt
pagubitoare pentru suflet si potrivnice Bisericii. Am
vândut publicatii sectare, eretice, pornografice.
30. Am facut glume, ironii; am facut pe altii sa râda
pe seama cuvintelor din Sfânta Scriptura, a Sfintilor,
precum si a preotilor si a celorlalti slujitori ai Bisericii.
Am profanat biserici, troite sau morminte.
31. Am trait anti-crestineste si prin mine s-a hulit
numele lui Dumnezeu între oameni. M-am rugat lui
Dumnezeu sa-mi ajute la pacat.
32. Am tinut ziua sâmbetei, la fel ca adventis tii, în
loc de Duminica.
33. Am crezut în spiritism; m-am dus la cei care
vorbesc cu mortii, la cei care deschid cartile sfinte
(chiar si la preoti); am crezut în vise si vedenii.
34. Am defaimat schiopii, ologii, ciungii, cocosatii,
urâtii etc, nesocotind ca si ei sunt oameni si zidiri ale lui
Dumnezeu. M-am automutilat. Am fost sau sunt de
acord cu: schimbarea sexului, eutanasia, c lonarea etc.
35. M-am rusinat a face semnul Sfintei Cruci la
aratare, când am trecut pe lânga biserici sau troite.
Am batjocorit semnul Crucii, facându-l strâmb pe fata
mea. Am facut s emnul Crucii pe cusaturi, covoare, paturi
pe care le-am asezat pe jos sau pe pat, calcând sau
asezându-ma pe ele.
36. Am slujit fapturii mai mult decât lui Dumnezeuiubind copiii, parintii, fratii, sotia (sotul), ru deniile,
prietenii, sau: averea, luxul, desertaciunile lumesti,
jocurile, cântecele, glumele etc. mai mult decât pe
Dumnezeu.
37. M-am lasat amagit de pacat, de frica si rusinea
oamenilor, pentru bunuri trecatoare, pacatoase si pentru
placeri trupesti.
38. Am slujit idolilor, adica: pântecelui, iubirii de
arginti, precum si altor pacate idolesti, jertfindu-le din
agoniseala mea.
39. Am ocarât pe altii ca sunt blânzi, rabdatori,ca
merg la biserica, ca postesc si se roaga. Am râs de cei
ce se înfrânau de la jocuri, petreceri, glume si
cântece desfrânate, fumat si bauturi ametitoare; precum
si de cei ce se spovedesc si împartasesc, pazind
poruncile lui Dumnezeu.
40. Am oprit pe altii de la faptele cele bune.
41. Am fumat, bucurând pe diavol si mâniind pe
Dumnezeu, cheltuind banii în loc sa ajut pe cei lipsiti.
42. Am ajutat pe cei ce fumeaza oferindu-le tigari
si chibrite. Am oferit tigari în schimbul unor servicii,
facându-ma astfel partas la pacatul lor.
43. Am folosit droguri, stupefiante sau multa cafea,
distrugându-mi s anatatea sau viata.
44. Mi-am ras barba si mustatile, m-am tuns dupa moda
veacului de acum sau mi-am lasat plete.
45. M-am mascat dându-mi alta
înfatisare, schimbându-ma din barbat în femeie sau
invers, sau în capra, urs, strigoi, paiata sau alte chipuri
urâcioase.
46. M-am rosit, vopsit, parfumat; mi-am taiat parul, am
umblat cu capul descoperit, chiar si în biserica (ca
femeie). Am purtat cercei (chiar si în semnul Sfintei
Cruci), margele, inele; m-am ras pe partile ascunse
ale trupului. Ca femeie am purtat pantaloni, devenind
urâciune înaintea lui Dumnezeu (vezi: Deuteronomul
22,5; canoanele Sinodului din Gangra).
47. Am fost la stranduri, plaja; am facut nudism.
48. Ca femeie, am intrat în biserica fiind în
rânduiala firii (perioada lunara). Am sarutat Sfintele
Icoane, am luat anafora sau m -am împartasit; mi s-a pus
Sfântul Potir pe cap, am sarutat mâna preotului slujitor,
fiind în aceasta stare.
49. Am luat anafora dupa ce am mâncat sau baut,
ori când am trait trupeste cu sotia sau barbatul, sau
când am avut scurgeri în vis.
50. Am hipnotizat, am adus oameni în transa, am
prezis lucrurile viitoare.
51. M-am ocupat cu telepatia; am crezut ca este
un lucru bun, folositor.
52. M-am dus la descântatori, ghicitori, la cei care
deschid cartile sfinte (preoti, calugari sau la alt cineva) si
mi s-a ghicit în ghioc, cafea, în palma etc.
53. Am facut si eu însumi farmece, vrajitorii, am
ghicit, am descântat, am explicat visele, vedeniile,
zodiacul; am dat copilul pe geam, am facut si alte lucruri
vrajitoresti (se va spune ce anume).
54. Am crezut în noroc, destin
(predestinatie), horoscop, astrologie etc.
55. Am crezut în superstitii sau ca este semn rau
când îti tiuie urechea, se zbate ochiul; când îti iese cu
galeata goala în fata; când îti trece pisica neagra prin
fata sau preotul etc. Am folosit culoarea rosie împotriva
deochiului; am purtat baiere, amulete, talismane
crezând c a-mi pot fi de folos.
56. Am folosit numele lui Dumnezeu, al Maicii
Domnului si al Sfintilor, precum si semnul Sfintei
Cruci, pentru vrajitorie, descântece...
57. Am crezut ca exista strigoi, vârcolaci, zmei si alte
chipuri ale satanei si din aceste pricini am tinut
unele datini sau zile ca sa nu mi se întâmple ceva
rau.
58. Am legat barbat si femeie sa nu se împreune, sa
nu se poata casatori; am luat mana de la ani male, am
turnat carbuni si am descântat la cei bol navi.
59. În noaptea de Anul Nou m-am uitat în oglinda,
verigheta, am pus busuioc sub cap si alte multe obiceiuri
dracesti ca sa-mi visez soarta. Pentru a fi iubita de un
anumit barbat, i-am pus spurcaciuni în mâncare sau
bautura.
60. Am sfatuit pe altii sa mearga la vrajitori sau sa
faca lucruri vrajitoresti. Am avut credinta mincinoasa
ca sufletul dupa iesirea din trup se reîncarneaza în alt
trup sau intra în animale, plante etc.
61. Am jurat strâmb la judecata sau în alte îm -
prejurari (urmarile juramântului).
62. Am raul obicei de a folosi numele lui Dumnezeu si
al sfintilor fara de rost, la toate nimicurile.
63. Nu am multumit lui Dumnezeu pentru binefaceri,
pentru boli, necazuri, ispite, ci am cârtit, m-am blestemat
pe mine, dorindu -mi chiar si moartea; am blestemat pe
altii.
64. M-am jurat ca voi rasplati cu rau celor ce mi-au
facut rau.
65. Am socotit ca trebuie sa împlinesc juramântul
nelegiuit facut la mânie sau la betie si l -am împlinit.
66. În loc de a ma împaca, am dat în judecata pe
aproapele meu.
67. M-am jurat sa mor, sa orbesc, sa ma arda
focul, sa moara mama, tata, copilul meu etc.
68. Am silit pe altii cu bani, prin îngrozire sau
viclesug ca sa jure pentru mine.
69. Am dracuit pe cei din casa, pe straini, dobitoace,
lucruri, chiar si pe mine însumi.
70. Am jurat pe cele sfinte, fiind singur sau în fata
copiilor, a oamenilor mari, îndemnând si pe altii la asa
ceva.
71. Nu m-am luptat pentru a pazi poruncile lui
Dumnezeu, ci pentru a le dispretui, a le huli.
72. M-am împartasit cu nevrednicie cu Sfintele Taine
ale Domnului nostru Iisus Hristos.
73. Dupa spovedanie si împartasanie m-am întors din
nou la pacate, facându-ma fur de cele sfinte.
74. Am scuipat dupa ce m-am împartasit.
75. Am luat particele.
76. Am luat Aghiasma Mare fara a fi spovedit.
77. Am trecut la pomelnicul mort ilor pe cei vii care mi -
au facut rau; i-am scris pe toaca sau clopot pentru a fi
pedepsiti de catre Dumnezeu.
78. Am crezut si am spus si altora ca nu trebuiesc
botezati copiii când sunt mici, zicând ca ei nu au pacate.
79. Am facut fagaduinte bune lui Dumnezeu la vreme
de strâmtoare, la grea cumpana, iar când mi-a fost bine
le-am calcat.
80. Am fagaduit a da daruri la Biserica, la cei
necajiti, saraci si nu am dat, calcându-mi fagaduinta.
81. Am lucrat Duminica si în sarbatorile bisericesti, la
mine sau la altii. Am facut lucruri care as fi putut sa le
fac si în alte zile: cumparaturi, mâncare, spalat etc.
82. Am cumparat si vândut în acele zile în loc sa
merg la biserica.
83. Am facut claci cu povestiri necuviincioase,c u
vorbe si glume murdare, cu lautari, cu betii si jocuri,
ajungându-se la certuri si scandaluri.
84. Mergând la biserica mi -am ales un loc de cinste
si nu am stat cu buna rânduiala, vorbind si tulburând
pe cei din jur.
85. Nu am ascultat cu toata evlavia si credinta
slujbele din biserica. În timpul slujbelor am dormit sau
m-am gândit la lucruri desarte.
86. Nu m-am dus Duminica si în sarbatori la biserica,
ci am stat acasa uitându-ma la slujba de la televizor
sau ascultând la radio, fara a avea un motiv
binecuvântat.
87. Am venit la biserica dupa ce a început slujba si
am plecat înainte de a se termina, asemanându-ma cu
Iuda, vânzatorul.
88. Duminica si în sarbatori nu am facut fapte bune
potrivite vredniciei zilei.
89. Am lepadat Sfânta Traditie a Bisericii, sus tinând
ca numai Sfânta Scriptura este izvorul de credinta si
mântuire.
90. M-am dus la biserica numai de ochii lumii,sau cu
gânduri desarte, sau spre a ma ruga pentru osânda
celor ce mi-au gresit.
91. Am îndemnat pe alti crestini sa nu mearga la
biserica.
92. Nu mi-am facut pravila de rugaciune si
canonul rânduit de catre duhovnic, ocupându-ma cu
cele lumesti.
93. Am postit post negru sâmbata si Duminica. Am
facut metanii în aceste zile, fara a avea canon de la
duhovnic.
94. Am stat la masa fara a face rugaciune si m-am
ridicat fara a multumi lui Dumnezeu pentru toate câte mi-a
dat.
95. Am mâncat si baut cu lacomie, peste masura,
fiindu-mi rau; am vomitat dupa ce am stat la masa, din
cauza multei mâncari sau bauturi.
96. Nu am postit cele patru posturi, nici
lunea, miercurea si vinerea de peste an. Am postit numai
o saptamâna la început si alta la sfârsit.
97. Ca parinte, nu am avut grija în egala masura de
fiecare din copiii mei.
98. Am împiedicat pe copiii mei de a merge pe calea
credintei sau sa se calugareasca, sa mearga la
biserica, ba i-am si pedepsit pentru asta.
99. Nu m -am îngrijit de mântuirea copiilor mei; nu
i-am dus la spovedanie si împartasanie si nu le-am dat
pilda prin viata si comportarea mea.
100. Când copiii mei au avut apucaturi rele nu i-am
mustrat, nu i-am pedepsit si nu i-am oprit de la acestea.
101. Ca parinte m-am purtat prea aspru si am
pedepsit pe nedrept pe copiii mei.
102. Am povatuit pe copiii mei sau pe cei din familie
sa calce peste semanaturile oamenilor, sau sa strice
munca si avutul altora, sa fure, sa minta sau sa faca alt
rau.
103. Am purtat ura împotriva parintilor mei pentru
ca nu am fost lasat în voia mea sa fac ceea ce îmi
placea mie.
104. Nu am ascultat parintii când mi-au dat sfaturi
folositoare de suflet, când mi-au cerut sa nu um blu prin
localuri de petreceri si sa nu ma întovarasesc cu cei care
au apucaturi rele si desfrânate.
105. Nu mi-am îndeplinit datoria fata de parintii mei;
nu i-am cinstit cu lucrul si cu cuvântul, am fost
neascultator si m -am purtat urât cu ei.
106. Mi-am blestemat parintii, i-am batjocorit,i-am
batut, le-am spus cuvinte jignitoare; le-am dorit boala,
necaz si chiar moartea. I-am parasit la nevoie, la boala
si în neputinte, neajutându-i.
107. Ca parinte nu m-am rusinat de copiii
mei,dezbracându-ma în fata lor.
108. Am vazut goliciunea parintilor mei.
109. Nu am ascultat de cei mai mari ai mei
(profesori, conducatori, sefi) atunci când m-au înva tat de
bine.
110. Nu am ascultat de parintii mei duhovnicesti
(duhovnic si nasi), nu m-am rugat pentru ei; i-am
batjocorit, i -am vorbit de rau, i-am urât.
111. Ca parinte duhovnicesc (nas) nu am purtat grija
de fiii mei sufletesti, atât cât mi-a stat în putinta.
112. Nu mi-am ales sotie/sot tinând seama de
învataturile Bisericii si binecuvântarea parintilor, ci
dupa voia si placerea mea.
113. Ca barbat nu mi-am iubit sotia ca pe mine
însumi; am batjocorit-o, am certat-o, am batut -o, am
socotit -o ca pe o roaba, nu am ajutat -o si nu m-am
straduit sa caut si sa gasesc armonia si pacea în viata
de familie.
114. Ca sotie nu am ascultat de sotul meu, ci l-am
certat, l -am ocarât, încât am ajuns la cearta si scandal.
115. Am silit pe sotul meu, din pricina mândriei si a
slavei desarte, sa c heltuiasca bani prea multi pe
îmbracaminte luxoasa si la moda, pe placeri si deser-
taciuni lumesti.
116. Nu m-am supus sotului/sotiei la îndatori rile
conjugale, motiv pentru care a pacatuit.
117. M-am despartit de sotie/sot fara motiv bine
cuvântat si m -am recasatorit, despartind familie.
118. Am avut gând de razbunare si chiar m-am
razbunat asupra vrajmasilor mei, dorindu-le necazuri,
chiar si moartea; i-am pizmuit, i-am batut, i-am mutilat
sau le-am facut alt rau.
119. Am facut rau aproapelui meu, l-am ocarât,
defaimat, facându-i viata grea prin tot felul de insul te si
ponegriri, spunând despre el multe neadevaruri,
ucigându-l sufleteste. Am îndemnat si pe altii la ba tai si
ucideri.
120. Am ucis pe aproapele cu arma, prin junghiere,
sufocare, otravire..., cu voie sau fara de voie.
121. Am ucis pe aproapele meu pentru a-i rapi
averea sau sotia (sotul).
122. Am luat diferite doctorii pentru a nu ramâne
însarcinata sau pentru a ucide copiii în pântece; am
îndemnat si pe alte femei sa faca la fel sau le-am ajutat
într-un anumit fel.
123. Am îndemnat, obligat sau am fost de acord ca
sotia sa faca avort. Am ajutat pe alta femeie (sau pe
medic) sa faca avort, sau am dat bani pentru a face
avort.
124. Am folosit diferite metode pentru a nu
ramâne însarcinata si înca nu am renuntat la ele.
125. Am facut avort (cu voie sau fara voie).
126. Am nascut copil mort.
127. Am omorât copilul dupa nastere, nebotezat sau
botezat.
128. Am avut copil care a murit nebotezat din vina
mea sau a altcuiva.
129. Am botezat copiii nascuti morti sau avortati, la
sarbatoarea Sfântului Ioan Botezatorul (7 ianuarie) sau
cu alta ocazie.
130. Am fost neatent si am lasat copilul sa cada în
apa, în foc, de la înaltime sau sa umble cu obiecte
taioase ca astfel sa se schilodeasca, sa se raneasca
sau chiar sa moara.
131. Am parasit de buna voie copiii, lasându-i în voia
175. Am nedreptatit pe aproapele, tinând seama de
îmbracaminte, avere s au pozitia sa sociala,
nesocotind dreptatea legala, cautând si folosul meu.
176. M-am mâhnit pentru saracia mea materiala,
tulburându-ma foarte tare si am dorit sa ma îmbogatesc.
177. Am furat de la cei din familie, de la stat, de
unde am lucrat si nu am întors cele furate.
178. M-am pornit cu ura împotriva celor ce m-au furat
sau pagubit, dându-i în judecata, batându-i sau facându-
le alt rau.
179. Am pagubit pe aproapele de cinste, de
merite, de functie si de locul sau mai bun.
180. Am gasit lucruri furate si stiind ale cui sunt nu
le-am înapoiat, pastrându-le pentru mine.
181. Am tainuit lucruri împrumutate sau date spre
pastrare, neîndurându-ma a le înapoia; am pas trat în
casa lucruri furate, am cumparat lucruri care am stiut ca
sunt furate.
182. Am je fuit averile mortilor, mormintele.
183. Nu am respectat fagaduinta data de a face
parastase, liturghii sau praznice dupa moartea parintilor
sau a celor care m-au rugat si le-am promis.
184. Am luat de la Biserica lucruri, bani, lumâ nari,
untdelemn, icoane etc. si nu le-am înapoiat. Am fost cu
rautate asupra Bisericii sau manastirii, zicând ca au prea
mult.
185. Am rapit cu sila, cu minciuni, juraminte false
sau prin judecata pamântul aproapelui meu.
186. Am sfatuit pe altii sa fure, sa faca rau, ajutându-i
si eu la acestea; i-am ascuns în casa mea.
187. Nu mi-am respectat nici contractul, nici
fagaduinta facuta aproapelui.
188. Nu am lucrat dupa puterea mea la locul de
munca, nefacându-mi datoria.
189. Nu mi-am platit datoriile fata de stat; am facut
declaratii false, înselând statul.
190. Având posibilitatea sa înlatur pagubele aproapelui,
nu l-am ajutat.
191. Am furat în grupuri, îngrozind lumea.
192. Am banuit, am napastuit, am pedepsit pe altii,
pentru pierderea avutului meu.
193. Am facut vrajba între mireni sau (si) clerici,
provocând tulburare.
194. Am marturisit strâmb asupra aproapelui în fata
oamenilor, aducându-i astfel necinste, înjosindu-l,
pricinuindu-i pagubire sufleteasca sau materiala,
necazuri si suferinte.
195. Nu am tinut seama de datoria de a fi sincer, ci
am grait minciuni de tot felul.
196. Am mintit de frica sa nu patimesc ceva rau,
fiind amenintat.
197. La judecata am dat bani sau alte bunuri ca s a-mi
micsoreze pedeapsa.
198. Am stat la îndoiala sa spun adevarul.
199. Am fost nestatornic în cuvântul dat, în
credinta si fagaduinta, mintind pe altii si pagubindu-mi
sufletul.
200. Am vorbit cu doua întelesuri; am vorbit altfel
de cum am gândit, cazând în fatarnicie.
201. Am fost lingusitor cu fatarnicii, cu sarlatanii, cu
oamenii mari si cu mincinosii.
202. Am mintit în fata judecatorilor ca pârât, ca
inculpat sau ca martor.
203. Am mintit la marturisire, de rusine, din teama de a
dezvalui unele însusiri rele ale mele sau unele pacate
rusinoase.
204. M-am laudat, m -am înaltat cu gândul.
205. Am voie sloboda si din mândrie mi -o împlinesc.
206. Am obiceiuri rele si din mândrie nu le parasesc.
207. Sunt încapatânat, nesupus, ambitios si
mândru în comportare.
208. Sunt orgolios, nu suport sa mi se porun-
ceasca, sa mi se arate adevarul sau sa fiu criticat,
desi recunosc ca sunt vinovat.
209. Sunt încrezut, ma încred în bunurile lumesti,
în oamenii mari si ma laud cu toate.
210. Sunt îndraznet, doritor de a face numai ce
doresc eu, sunt batjocoritor, obraznic, fals si fara de
sfiala; ma supar repede.
211. Sunt potrivnic, neascultator, împietrit, as pru si
plin de mine însumi.
212. Ma mândresc cu podoabele hainelor si cu
frumusetea lor.
213. Ma mândresc cu podoabele casei mele, pe care
am dat sume mari de bani, si cu alte desertaciuni.
214. Ma mândresc cu avere straina, cu rude
bogate, cu ranguri înalte în societate sau cu starea mea
sociala.
215. Ma mândresc cu podoaba parului, cu chipul
meu frumos, cu sanatatea, cu tineretea sau cu vârsta
înaintata pe care am apucat -o, cu tot ce am frumos si
bun, uitând ca toate sunt de la Dumnezeu.
216. Din mândrie si ca sa arat bine, îmi îngri jesc cu
multa atentie parul, tenul, unghiile pe care le las sa
creasca, le vopsesc, îmi rad parul de pe picioare, ma
coafez, îmi vopsesc parul, buzele si ochii cu diferite
vopsele, aratând prin aceasta lui Dumnezeu ca nu m-a
facut asa cum trebuia.
217. Am purtat haine fine, scumpe, la moda si
extravagante, facând sminteala celor ce ma priveau s i
cu dorinta de a place celor din jurul meu; m-am
îmbracat necuviincios aratându-mi în felurite feluri
goliciunea trupeasca prin fuste scurte, rochii decol tate...
218. Am intrat în Sfânta Biserica împodobita ca la
parada, facând sminteala celor ce ma priveau.
219. Am stat în fata ca sa fiu vazuta si admirata.
220. M-am împartasit îmbracata necuviincios, cu
chipul si buzele vopsite, cu capul descoperit, cu
pantaloni, atingând înfricosatele Taine ale lui Hristos,
aratând lipsa de evlavie.
221. Am postit cu gândul sa slabesc, sa fac si lueta,
nu din evlavie.
222. Mi-am cheltuit averea si chiar ultimul ban din
casa pentru lux si desertaciuni lumesti.
223. Am purtat la gât margele, medalioane,
cercei, inele si alte bijuterii ca sa atrag atentia si sa
ma mândresc cu ele, fara a ma gândi ca sunt lucruri
idolesti si mare urâciune înai ntea lui Dumnezeu.
224. Din mândrie am defaimat portul calugaresc si
preotesc, precum si saracia sau nevointele lor.
225. Din mândrie am râs de pacatele altuia,
dispretuindu-l si vorbindu -l de rau, iar pe ale mele nu le-
am socotit.
226. Din mândrie am defaimat pe cei saraci, lipsiti,
nestiutori, pe cei ce au gresit cu ceva, pe cei
neputinciosi si pe cei ce au saracit din anumite
motive sau necazuri, în loc sa ma rog lui Dumnezeu
pentru ei.
227. Din mândrie m-am socotit destept, întelept,
talentat si cu multe calitati.
228. M-am mândrit si m-am socotit mai presus decât
ceilalti cu frumusetea, cu stiinta, cu felul de a vorbi, cu
glasul meu, nesocotind ca aceste daruri nu sunt ale
si nu am stat cu buna rânduiala, vorbind si tulburând
pe cei din jur.
85. Nu am ascultat cu toata evlavia si credinta
slujbele din biserica. În timpul slujbelor am dormit sau
m-am gândit la lucruri desarte.
86. Nu m-am dus Duminica si în sarbatori la biserica,
ci am stat acasa uitându-ma la slujba de la televizor
sau ascultând la radio, fara a avea un motiv
binecuvântat.
87. Am venit la biserica dupa ce a început slujba si
am plecat înainte de a se termina, asemanându-ma cu
Iuda, vânzatorul.
88. Duminica si în sarbatori nu am facut fapte bune
potrivite vredniciei zilei.
89. Am lepadat Sfânta Traditie a Bisericii, sus tinând
ca numai Sfânta Scriptura este izvorul de credinta si
mântuire.
90. M-am dus la biserica numai de ochii lumii,sau cu
gânduri desarte, sau spre a ma ruga pentru osânda
celor ce mi-au gresit.
91. Am îndemnat pe alti crestini sa nu mearga la
biserica.
92. Nu mi-am facut pravila de rugaciune si
canonul rânduit de catre duhovnic, ocupându-ma cu
cele lumesti.
93. Am postit post negru sâmbata si Duminica. Am
facut metanii în aceste zile, fara a avea canon de la
duhovnic.
94. Am stat la masa fara a face rugaciune si m-am
ridicat fara a multumi lui Dumnezeu pentru toate câte mi-a
dat.
95. Am mâncat si baut cu lacomie, peste masura,
fiindu-mi rau; am vomitat dupa ce am stat la masa, din
cauza multei mâncari sau bauturi.
96. Nu am postit cele patru posturi, nici
lunea, miercurea si vinerea de peste an. Am postit numai
o saptamâna la început si alta la sfârsit.
97. Ca parinte, nu am avut grija în egala masura de
fiecare din copiii mei.
98. Am împiedicat pe copiii mei de a merge pe calea
credintei sau sa se calugareasca, sa mearga la
biserica, ba i-am si pedepsit pentru asta.
99. Nu m -am îngrijit de mântuirea copiilor mei; nu
i-am dus la spovedanie si împartasanie si nu le-am dat
pilda prin viata si comportarea mea.
100. Când copiii mei au avut apucaturi rele nu i-am
mustrat, nu i-am pedepsit si nu i-am oprit de la acestea.
101. Ca parinte m-am purtat prea aspru si am
pedepsit pe nedrept pe copiii mei.
102. Am povatuit pe copiii mei sau pe cei din familie
sa calce peste semanaturile oamenilor, sau sa strice
munca si avutul altora, sa fure, sa minta sau sa faca alt
rau.
103. Am purtat ura împotriva parintilor mei pentru
ca nu am fost lasat în voia mea sa fac ceea ce îmi
placea mie.
104. Nu am ascultat parintii când mi-au dat sfaturi
folositoare de suflet, când mi-au cerut sa nu um blu prin
localuri de petreceri si sa nu ma întovarasesc cu cei care
au apucaturi rele si desfrânate.
105. Nu mi-am îndeplinit datoria fata de parintii mei;
nu i-am cinstit cu lucrul si cu cuvântul, am fost
neascultator si m -am purtat urât cu ei.
106. Mi-am blestemat parintii, i-am batjocorit,i-am
batut, le-am spus cuvinte jignitoare; le-am dorit boala,
necaz si chiar moartea. I-am parasit la nevoie, la boala
si în neputinte, neajutându-i.
107. Ca parinte nu m-am rusinat de copiii
mei,dezbracându-ma în fata lor.
108. Am vazut goliciunea parintilor mei.
109. Nu am ascultat de cei mai mari ai mei
(profesori, conducatori, sefi) atunci când m-au înva tat de
bine.
110. Nu am ascultat de parintii mei duhovnicesti
(duhovnic si nasi), nu m-am rugat pentru ei; i-am
batjocorit, i -am vorbit de rau, i-am urât.
111. Ca parinte duhovnicesc (nas) nu am purtat grija
de fiii mei sufletesti, atât cât mi-a stat în putinta.
112. Nu mi-am ales sotie/sot tinând seama de
învataturile Bisericii si binecuvântarea parintilor, ci
dupa voia si placerea mea.
113. Ca barbat nu mi-am iubit sotia ca pe mine
însumi; am batjocorit-o, am certat-o, am batut -o, am
socotit -o ca pe o roaba, nu am ajutat -o si nu m-am
straduit sa caut si sa gasesc armonia si pacea în viata
de familie.
114. Ca sotie nu am ascultat de sotul meu, ci l-am
certat, l -am ocarât, încât am ajuns la cearta si scandal.
115. Am silit pe sotul meu, din pricina mândriei si a
slavei desarte, sa c heltuiasca bani prea multi pe
îmbracaminte luxoasa si la moda, pe placeri si deser-
taciuni lumesti.
116. Nu m-am supus sotului/sotiei la îndatori rile
conjugale, motiv pentru care a pacatuit.
117. M-am despartit de sotie/sot fara motiv bine
cuvântat si m -am recasatorit, despartind familie.
118. Am avut gând de razbunare si chiar m-am
razbunat asupra vrajmasilor mei, dorindu-le necazuri,
chiar si moartea; i-am pizmuit, i-am batut, i-am mutilat
sau le-am facut alt rau.
119. Am facut rau aproapelui meu, l-am ocarât,
defaimat, facându-i viata grea prin tot felul de insul te si
ponegriri, spunând despre el multe neadevaruri,
ucigându-l sufleteste. Am îndemnat si pe altii la ba tai si
ucideri.
120. Am ucis pe aproapele cu arma, prin junghiere,
sufocare, otravire..., cu voie sau fara de voie.
121. Am ucis pe aproapele meu pentru a-i rapi
averea sau sotia (sotul).
122. Am luat diferite doctorii pentru a nu ramâne
însarcinata sau pentru a ucide copiii în pântece; am
îndemnat si pe alte femei sa faca la fel sau le-am ajutat
într-un anumit fel.
123. Am îndemnat, obligat sau am fost de acord ca
sotia sa faca avort. Am ajutat pe alta femeie (sau pe
medic) sa faca avort, sau am dat bani pentru a face
avort.
124. Am folosit diferite metode pentru a nu
ramâne însarcinata si înca nu am renuntat la ele.
125. Am facut avort (cu voie sau fara voie).
126. Am nascut copil mort.
127. Am omorât copilul dupa nastere, nebotezat sau
botezat.
128. Am avut copil care a murit nebotezat din vina
mea sau a altcuiva.
129. Am botezat copiii nascuti morti sau avortati, la
sarbatoarea Sfântului Ioan Botezatorul (7 ianuarie) sau
cu alta ocazie.
130. Am fost neatent si am lasat copilul sa cada în
apa, în foc, de la înaltime sau sa umble cu obiecte
taioase ca astfel sa se schilodeasca, sa se raneasca
sau chiar sa moara.
131. Am parasit de buna voie copiii, lasându-i în voia
soartei.
132. Am pacatuit în întelegere cu sotia/sotul sau cu
cine am avut relatie sexuala ca sa nu avem copii prin
diferite metode: pazire, anticonceptionale, leacuri, bai,
calendar, sterilet, prezervativ etc.
133. Am pacatuit cu sotia/sotul sau cu altcineva prin
împreunare împotriva firii (perversiuni sexuale: gomorie -
relatii orale; sodomie - relatii între persoane de acelasi
sex, între oameni si animale; pedofilie).
134. Mi-am distrus singur sanatatea, scurtându-m i
viata, prin mâncare peste masura, bautura, fumat,
petreceri nesabuite si altele asemanatoare.
135. Am facut pariuri dracesti, întrecându-ma cu altii
la fumat, baut, la joc sau alte chipuri nastrus nice,
stricându-mi sanatatea mea sau pe a altora, pricinuind
chiar si moarte.
136. Am câstigat bani si averi cu viclesug, cu vraji si
alte mijloace dracesti, ucigând sufletul meu si pe al
altora.
137. M-am purtat crud cu animalele, pasarile si alte
vietuitoare, ucigându-le. Am pus greutati mari pe
animale si le-am batut fara de mila.
138. Am mâncat sânge de animale; am mâncat
animale sugrumate, omorâte de fiare salbatice, îm -
puscate fara a curge sângele din ele.
139. Am avut cugete si pofte trupesti necuviincioase
(uneori si când am privit la icoane); am pas trat în suflet
acele cugete si nu le-am alungat, îndulcindu-ma de ele.
140. Nu am savârsit pacatul cu lucrul dar cu gândul am
pacatuit iar prin imaginatie îmi închipuiam si cum am
sa-l savârsesc atunci când voi avea ocazia.
141. Am cautat prilej de a pacatui dar nu am avut
ocazia.
142. În loc de a-mi stapâni poftele, am cautat sa le
aprind mai tare.
143. Am cârtit împotriva lui Dumnezeu, cerând sa
ma scuteasca de razboiul desfrânarii, dar eu nu m-am
straduit sa ma înfrânez.
144. Am rostit cuvinte si am facut fapte necu-
viincioase în fata copiilor si a celor mai în vârsta. Am
râs fara de socoteala, cu nerusinare; am facut cu ochiul,
am jucat si atâtat poftele altora, am jucat, am batut din
palme, am chiuit si am râs cu pofta la pe treceri si
nunti.
145. Am platit cu bani sau am dat daruri cântaretilor
sau celor care cântau cântece si spuneau glume
necuviincioase, sau am scris eu însumi cântece; le-am
cântat sau am facut alte mascariciuni si obscenitati.
146. Am pastrat în casa, am primit diferite
tablouri sau poze cu desfrânari; le-am pus pe pereti.
147. Am cumparat, am citit, am dat si altora carti,
reviste sau poze pornografice.
148. Am avut vise desfrânate în timpul somnului,
patimind si scurgere; m-am întinat, fiind treaz, din
dezmierdare sau prea multa îmbuibare.
149. Nu mi-am facut canonul dupa ce am pati mit
scurgere în timpul somnului sau chiar treaz fiind.
150. Mi-am stricat fecioria sau curatenia prin pacatul
malahiei (masturbare).
151. Am facut pacatul malahiei cu altcineva.
152. Am privit fete straine cu gând de pofta
trupeasca; m-am unit si învoit cu mintea si cu inima spre
a sta de vorba cu gândurile desfrânarii celei trupesti. Am
pacatuit, curvind cu mintea si cu inima, îndulcindu-ma
prin închipuirea pacatelor trupesti. Am curvit prin
imaginatie, mai bine zis cu dracul curviei, ca si cu
niste femei (barbati), înfierbântându-ma cu trupul. Am
privit cu pofta la trupul si la fetele femeiesti si am
preacurvit cu ele în inima. Chiar în vremea sfintei
rugaciuni, uneori, m-am aflat curvind si preacurvind cu
mintea si inima. Am rapit sau violat cu forta.
153. Am desfrânat cu fecioara, vaduva, fete bi-
sericesti, cu rudenii sau cu cei de alta credinta.
154. Am trait cu sotia înainte de cununia reli gioasa.
155. Am pacatuit cu dobitoace, pasari. De multe ori
voind sa-mi rascolesc dezmierdarile cele trupesti si sa
ma îndulcesc cu ele, mi -am închipuit cu mintea
împreunari de oameni, de dobitoace, de pasari si alte
feluri de închipuiri dracesti prin care mi -am spurcat
mintea si inima, aprinzând în mine focul des frânarii, cel
ce m-a facut vinovat de focul cel ves nic.
156. Fiind casatorit, am preacurvit cu altcineva,
chiar si cu femeie maritata, despartind familii.
157. Am trait trupeste cu sotia în zile de post,
Duminica si sarbatori, în timpul perioadei lunare a
sotiei sau în cele patruzeci de zile dupa nastere.
158. Nu m-am înfrânat de la împreunare nici când
sotia a ramas însarcinata.
159. Am mers la biserica (ca femeie) înainte de cele
patruzeci de zile dupa nastere si fara a-mi face molifta
de dezlegare.
160. Ca parinte am culcat în pat cu mine fete sau
baieti mai marisori, sau i -am pus sa doarma îm preuna.
161. Am pacatuit înainte de casatorie si am mintit
pe sot sau sotie, nespunând adevarul.
162. Fiind copil am jucat diferite jocuri patimase,
desfrânate, necuviincioase, cu alte fete sau baieti.
163. Am fost la nunti cu lautari, baluri, hore,
discoteci si alte petreceri pagâne, necrestine. M-am
uitat la televizor, video etc. la filme pornografice, întinându-
mi mintea si sufletul; nu am purtat grija de copiii mei si
le-am îngaduit sa priveasca la filme imorale, chiar si
în prezenta mea.
164. Am jucat table, biliard, carti sau alte jocuri de
noroc, pagubindu-ma baneste pe mine sau pe altii.
165. Am fost la stadioane, sali de sport, teatre,
pentru a urmari meciuri, spectacole, circuri, conferinte
sau alte manifestatii pagâne ori sectare.
166. Am frecventat case si locuri unde se spuneau
cuvinte si fapte de sminteala, necuviincioase si
nemernice: bar, bordel, sex -shop, strip-tease etc.
167. Am fost si am mâncat în casa la cei care traiau
necununati la Biserica; nu i-am sfatuit sa se cunune;
am primit daruri de la ei si i-am pomenit la slujbele
Bisericii.
168. M-am casatoit cu rude de sânge, din cuscrie, din
înfiere sau din botez.
169. Am avut de gând sau am furat averea
aproapelui, a bisericii sau a manastirii. Nu mi-am platit
datoriile cuvenite.
170. Am vândut marfa falsificata, stricata; am luat un
pret mai mare decât cel cuvenit.
171. Am înselat la cântar; am folosit vorbe mes tesugite
la vânzare sau cumparare spre a însela pe aproapele, nu
am spus adevarul.
172. Am silit pe altii sa cumpere scump de la mine
marfa proasta, sa-mi lucreze sau sa-mi vânda ieftin.
Am facut afaceri necurate din care au ramas oameni
înselati, pe drumuri sau chiar în temnita. Am facut trafic
cu droguri, femei, arme etc. Am rapit/sechestrat alte
persoane.
173. Prin viclenia sau falsitatea mea am înselat
statul, pe aproapele sau Biserica.
174. Am luat dobânda (inclusiv cei de la casa de
amanet), mita sau alte daruri.132. Am pacatuit în întelegere cu sotia/sotul sau cu
cine am avut relatie sexuala ca sa nu avem copii prin
diferite metode: pazire, anticonceptionale, leacuri, bai,
calendar, sterilet, prezervativ etc.
133. Am pacatuit cu sotia/sotul sau cu altcineva prin
împreunare împotriva firii (perversiuni sexuale: gomorie -
relatii orale; sodomie - relatii între persoane de acelasi
sex, între oameni si animale; pedofilie).
134. Mi-am distrus singur sanatatea, scurtându-m i
viata, prin mâncare peste masura, bautura, fumat,
petreceri nesabuite si altele asemanatoare.
135. Am facut pariuri dracesti, întrecându-ma cu altii
la fumat, baut, la joc sau alte chipuri nastrus nice,
stricându-mi sanatatea mea sau pe a altora, pricinuind
chiar si moarte.
136. Am câstigat bani si averi cu viclesug, cu vraji si
alte mijloace dracesti, ucigând sufletul meu si pe al
altora.
137. M-am purtat crud cu animalele, pasarile si alte
vietuitoare, ucigându-le. Am pus greutati mari pe
animale si le-am batut fara de mila.
138. Am mâncat sânge de animale; am mâncat
animale sugrumate, omorâte de fiare salbatice, îm -
puscate fara a curge sângele din ele.
139. Am avut cugete si pofte trupesti necuviincioase
(uneori si când am privit la icoane); am pas trat în suflet
acele cugete si nu le-am alungat, îndulcindu-ma de ele.
140. Nu am savârsit pacatul cu lucrul dar cu gândul am
pacatuit iar prin imaginatie îmi închipuiam si cum am
sa-l savârsesc atunci când voi avea ocazia.
141. Am cautat prilej de a pacatui dar nu am avut
ocazia.
142. În loc de a-mi stapâni poftele, am cautat sa le
aprind mai tare.
143. Am cârtit împotriva lui Dumnezeu, cerând sa
ma scuteasca de razboiul desfrânarii, dar eu nu m-am
straduit sa ma înfrânez.
144. Am rostit cuvinte si am facut fapte necu-
viincioase în fata copiilor si a celor mai în vârsta. Am
râs fara de socoteala, cu nerusinare; am facut cu ochiul,
am jucat si atâtat poftele altora, am jucat, am batut din
palme, am chiuit si am râs cu pofta la pe treceri si
nunti.
145. Am platit cu bani sau am dat daruri cântaretilor
sau celor care cântau cântece si spuneau glume
necuviincioase, sau am scris eu însumi cântece; le-am
cântat sau am facut alte mascariciuni si obscenitati.
146. Am pastrat în casa, am primit diferite
tablouri sau poze cu desfrânari; le-am pus pe pereti.
147. Am cumparat, am citit, am dat si altora carti,
reviste sau poze pornografice.
148. Am avut vise desfrânate în timpul somnului,
patimind si scurgere; m-am întinat, fiind treaz, din
dezmierdare sau prea multa îmbuibare.
149. Nu mi-am facut canonul dupa ce am pati mit
scurgere în timpul somnului sau chiar treaz fiind.
150. Mi-am stricat fecioria sau curatenia prin pacatul
malahiei (masturbare).
151. Am facut pacatul malahiei cu altcineva.
152. Am privit fete straine cu gând de pofta
trupeasca; m-am unit si învoit cu mintea si cu inima spre
a sta de vorba cu gândurile desfrânarii celei trupesti. Am
pacatuit, curvind cu mintea si cu inima, îndulcindu-ma
prin închipuirea pacatelor trupesti. Am curvit prin
imaginatie, mai bine zis cu dracul curviei, ca si cu
niste femei (barbati), înfierbântându-ma cu trupul. Am
privit cu pofta la trupul si la fetele femeiesti si am
preacurvit cu ele în inima. Chiar în vremea sfintei
rugaciuni, uneori, m-am aflat curvind si preacurvind cu
mintea si inima. Am rapit sau violat cu forta.
153. Am desfrânat cu fecioara, vaduva, fete bi-
sericesti, cu rudenii sau cu cei de alta credinta.
154. Am trait cu sotia înainte de cununia reli gioasa.
155. Am pacatuit cu dobitoace, pasari. De multe ori
voind sa-mi rascolesc dezmierdarile cele trupesti si sa
ma îndulcesc cu ele, mi -am închipuit cu mintea
împreunari de oameni, de dobitoace, de pasari si alte
feluri de închipuiri dracesti prin care mi -am spurcat
mintea si inima, aprinzând în mine focul des frânarii, cel
ce m-a facut vinovat de focul cel ves nic.
156. Fiind casatorit, am preacurvit cu altcineva,
chiar si cu femeie maritata, despartind familii.
157. Am trait trupeste cu sotia în zile de post,
Duminica si sarbatori, în timpul perioadei lunare a
sotiei sau în cele patruzeci de zile dupa nastere.
158. Nu m-am înfrânat de la împreunare nici când
sotia a ramas însarcinata.
159. Am mers la biserica (ca femeie) înainte de cele
patruzeci de zile dupa nastere si fara a-mi face molifta
de dezlegare.
160. Ca parinte am culcat în pat cu mine fete sau
baieti mai marisori, sau i -am pus sa doarma îm preuna.
161. Am pacatuit înainte de casatorie si am mintit
pe sot sau sotie, nespunând adevarul.
162. Fiind copil am jucat diferite jocuri patimase,
desfrânate, necuviincioase, cu alte fete sau baieti.
163. Am fost la nunti cu lautari, baluri, hore,
discoteci si alte petreceri pagâne, necrestine. M-am
uitat la televizor, video etc. la filme pornografice, întinându-
mi mintea si sufletul; nu am purtat grija de copiii mei si
le-am îngaduit sa priveasca la filme imorale, chiar si
în prezenta mea.
164. Am jucat table, biliard, carti sau alte jocuri de
noroc, pagubindu-ma baneste pe mine sau pe altii.
165. Am fost la stadioane, sali de sport, teatre,
pentru a urmari meciuri, spectacole, circuri, conferinte
sau alte manifestatii pagâne ori sectare.
166. Am frecventat case si locuri unde se spuneau
cuvinte si fapte de sminteala, necuviincioase si
nemernice: bar, bordel, sex -shop, strip-tease etc.
167. Am fost si am mâncat în casa la cei care traiau
necununati la Biserica; nu i-am sfatuit sa se cunune;
am primit daruri de la ei si i-am pomenit la slujbele
Bisericii.
168. M-am casatoit cu rude de sânge, din cuscrie, din
înfiere sau din botez.
169. Am avut de gând sau am furat averea
aproapelui, a bisericii sau a manastirii. Nu mi-am platit
datoriile cuvenite.
170. Am vândut marfa falsificata, stricata; am luat un
pret mai mare decât cel cuvenit.
171. Am înselat la cântar; am folosit vorbe mes tesugite
la vânzare sau cumparare spre a însela pe aproapele, nu
am spus adevarul.
172. Am silit pe altii sa cumpere scump de la mine
marfa proasta, sa-mi lucreze sau sa-mi vânda ieftin.
Am facut afaceri necurate din care au ramas oameni
înselati, pe drumuri sau chiar în temnita. Am facut trafic
cu droguri, femei, arme etc. Am rapit/sechestrat alte
persoane.
173. Prin viclenia sau falsitatea mea am înselat
statul, pe aproapele sau Biserica.
174. Am luat dobânda (inclusiv cei de la casa de
175. Am nedreptatit pe aproapele, tinând seama de
îmbracaminte, avere s au pozitia sa sociala,
nesocotind dreptatea legala, cautând si folosul meu.
176. M-am mâhnit pentru saracia mea materiala,
tulburându-ma foarte tare si am dorit sa ma îmbogatesc.
177. Am furat de la cei din familie, de la stat, de
unde am lucrat si nu am întors cele furate.
178. M-am pornit cu ura împotriva celor ce m-au furat
sau pagubit, dându-i în judecata, batându-i sau facându-
le alt rau.
179. Am pagubit pe aproapele de cinste, de
merite, de functie si de locul sau mai bun.
180. Am gasit lucruri furate si stiind ale cui sunt nu
le-am înapoiat, pastrându-le pentru mine.
181. Am tainuit lucruri împrumutate sau date spre
pastrare, neîndurându-ma a le înapoia; am pas trat în
casa lucruri furate, am cumparat lucruri care am stiut ca
sunt furate.
182. Am je fuit averile mortilor, mormintele.
183. Nu am respectat fagaduinta data de a face
parastase, liturghii sau praznice dupa moartea parintilor
sau a celor care m-au rugat si le-am promis.
184. Am luat de la Biserica lucruri, bani, lumâ nari,
untdelemn, icoane etc. si nu le-am înapoiat. Am fost cu
rautate asupra Bisericii sau manastirii, zicând ca au prea
mult.
185. Am rapit cu sila, cu minciuni, juraminte false
sau prin judecata pamântul aproapelui meu.
186. Am sfatuit pe altii sa fure, sa faca rau, ajutându-i
si eu la acestea; i-am ascuns în casa mea.
187. Nu mi-am respectat nici contractul, nici
fagaduinta facuta aproapelui.
188. Nu am lucrat dupa puterea mea la locul de
munca, nefacându-mi datoria.
189. Nu mi-am platit datoriile fata de stat; am facut
declaratii false, înselând statul.
190. Având posibilitatea sa înlatur pagubele aproapelui,
nu l-am ajutat.
191. Am furat în grupuri, îngrozind lumea.
192. Am banuit, am napastuit, am pedepsit pe altii,
pentru pierderea avutului meu.
193. Am facut vrajba între mireni sau (si) clerici,
provocând tulburare.
194. Am marturisit strâmb asupra aproapelui în fata
oamenilor, aducându-i astfel necinste, înjosindu-l,
pricinuindu-i pagubire sufleteasca sau materiala,
necazuri si suferinte.
195. Nu am tinut seama de datoria de a fi sincer, ci
am grait minciuni de tot felul.
196. Am mintit de frica sa nu patimesc ceva rau,
fiind amenintat.
197. La judecata am dat bani sau alte bunuri ca s a-mi
micsoreze pedeapsa.
198. Am stat la îndoiala sa spun adevarul.
199. Am fost nestatornic în cuvântul dat, în
credinta si fagaduinta, mintind pe altii si pagubindu-mi
sufletul.
200. Am vorbit cu doua întelesuri; am vorbit altfel
de cum am gândit, cazând în fatarnicie.
201. Am fost lingusitor cu fatarnicii, cu sarlatanii, cu
oamenii mari si cu mincinosii.
202. Am mintit în fata judecatorilor ca pârât, ca
inculpat sau ca martor.
203. Am mintit la marturisire, de rusine, din teama de a
dezvalui unele însusiri rele ale mele sau unele pacate
rusinoase.
204. M-am laudat, m -am înaltat cu gândul.
205. Am voie sloboda si din mândrie mi -o împlinesc.
206. Am obiceiuri rele si din mândrie nu le parasesc.
207. Sunt încapatânat, nesupus, ambitios si
mândru în comportare.
208. Sunt orgolios, nu suport sa mi se porun-
ceasca, sa mi se arate adevarul sau sa fiu criticat,
desi recunosc ca sunt vinovat.
209. Sunt încrezut, ma încred în bunurile lumesti,
în oamenii mari si ma laud cu toate.
210. Sunt îndraznet, doritor de a face numai ce
doresc eu, sunt batjocoritor, obraznic, fals si fara de
sfiala; ma supar repede.
211. Sunt potrivnic, neascultator, împietrit, as pru si
plin de mine însumi.
212. Ma mândresc cu podoabele hainelor si cu
frumusetea lor.
213. Ma mândresc cu podoabele casei mele, pe care
am dat sume mari de bani, si cu alte desertaciuni.
214. Ma mândresc cu avere straina, cu rude
bogate, cu ranguri înalte în societate sau cu starea mea
sociala.
215. Ma mândresc cu podoaba parului, cu chipul
meu frumos, cu sanatatea, cu tineretea sau cu vârsta
înaintata pe care am apucat -o, cu tot ce am frumos si
bun, uitând ca toate sunt de la Dumnezeu.
216. Din mândrie si ca sa arat bine, îmi îngri jesc cu
multa atentie parul, tenul, unghiile pe care le las sa
creasca, le vopsesc, îmi rad parul de pe picioare, ma
coafez, îmi vopsesc parul, buzele si ochii cu diferite
vopsele, aratând prin aceasta lui Dumnezeu ca nu m-a
facut asa cum trebuia.
217. Am purtat haine fine, scumpe, la moda si
extravagante, facând sminteala celor ce ma priveau s i
cu dorinta de a place celor din jurul meu; m-am
îmbracat necuviincios aratându-mi în felurite feluri
goliciunea trupeasca prin fuste scurte, rochii decol tate...
218. Am intrat în Sfânta Biserica împodobita ca la
parada, facând sminteala celor ce ma priveau.
219. Am stat în fata ca sa fiu vazuta si admirata.
220. M-am împartasit îmbracata necuviincios, cu
chipul si buzele vopsite, cu capul descoperit, cu
pantaloni, atingând înfricosatele Taine ale lui Hristos,
aratând lipsa de evlavie.
221. Am postit cu gândul sa slabesc, sa fac si lueta,
nu din evlavie.
222. Mi-am cheltuit averea si chiar ultimul ban din
casa pentru lux si desertaciuni lumesti.
223. Am purtat la gât margele, medalioane,
cercei, inele si alte bijuterii ca sa atrag atentia si sa
ma mândresc cu ele, fara a ma gândi ca sunt lucruri
idolesti si mare urâciune înai ntea lui Dumnezeu.
224. Din mândrie am defaimat portul calugaresc si
preotesc, precum si saracia sau nevointele lor.
225. Din mândrie am râs de pacatele altuia,
dispretuindu-l si vorbindu -l de rau, iar pe ale mele nu le-
am socotit.
226. Din mândrie am defaimat pe cei saraci, lipsiti,
nestiutori, pe cei ce au gresit cu ceva, pe cei
neputinciosi si pe cei ce au saracit din anumite
motive sau necazuri, în loc sa ma rog lui Dumnezeu
pentru ei.
227. Din mândrie m-am socotit destept, întelept,
talentat si cu multe calitati.
228. M-am mândrit si m-am socotit mai presus decât
ceilalti cu frumusetea, cu stiinta, cu felul de a vorbi, cu
glasul meu, nesocotind ca aceste daruri nu sunt ale
mele, ci ale lui Dumnezeu, Care mi le -a dat, si pentru
care trebuie sa-I multumesc.
229. M-am mândrit cu saracia, cu hainele modeste,
cu postul, cu slabiciunea trupului, cu visele si vedeniile
pe care pretind ca le-am avut.
230. M-am rugat cu glas tare sau am cântat mai tare
decât altii ca sa fiu auzit si laudat.
231. Am dat milostenii la saraci, în vazul lumii, ca
sa fiu laudat, mândrindu-ma prin aceasta.
232. Din mândrie si slava desarta am intrat în
Sfântul Altar. Fiind paracliser, m-am atins de Sfânta
Masa si de alte obiecte sfintite (de ce anume). Ca
femeie, la îndemnul preotului, am intrat în Sfântul Altar
si am facut curatenie; m-am atins de Sfânta Masa
sau de alte obiecte sfintite.
233. Din mândrie am iscodit despre casa si
bogatia altora; am ascultat pe la ferestre si am vrut sa
stiu cum vietuiesc, pândind tot ce fac. Am vrut sa stiu
starea duhovniceasca a fratelui meu, ispitindu-l prin tot
felul de întrebari.
234. Am cautat sa ma tin dupa moda lumeasca, fara
a tine seama de ce-mi este folositor si îngaduit.
235. M-am trufit si semetit; am fost mincinos si
laudaros.
236. Am fost fatarnic si mi-a placut mult sa fiu cinstit
si laudat de oameni.
237. Am pacatuit cu iubirea de sine, cu parerea de
sine, cu simtirea de sine, cu bizuirea pe sine si cu
trufasa încredere în sine.
238. Am pacatuit foarte mult cu rânduiala de sine,
adica mi-a placut sa umblu dupa voia mea si am urât
supunerea si taierea voii.
239. Am fost stapânit în toata vremea de duhul
multumirii de sine, adica am fost multumit cu starea si
asezarea mea sufleteasca, socotind ca nu sunt ca
ceilalti oameni.
240. N-am avut adevarata cunostinta de sine,
adevarata mustrare de sine, fiind stapânit în toata
vremea de îngâmfarea de sine si pretuirea de sine.
241. Am fost stapânit în minte si cuvânt de duhul
îndreptatirii de sine. Am vrut si mi-a placut sa am
întotdeauna dreptat e, sa nu fiu contrazis, sa vor besc
mult si sa fiu ascultat de ceilalti.
242. Am fost stapânit de trâmbitarea de sine, adica
am spus altora ispravile mele cele parute bune.
243. Am hranit în toata vremea pe fariseul meu cel
dinlauntru cu închipuirea de sin e si cu aratarea.
244. Fiind stapânit de mândrie si încapatânare, am
vorbit împotriva fata de cei mai mari.
245. Fiind mândru si semet, am urât pe cei ce m-au
mustrat si am iubit pe cei ce m-au laudat.
246. M-am mândrit si m-am laudat cu cele pa tru feluri
de bunatati: cu cele firesti, cu cele câstiga te, cu cele
din întâmplare si cu cele câstigate prin nevointe
(duhovnicesti).
247. Având unele bunatati duhovnicesti, n-am
recunoscut ca le am de la Dumnezeu.
248. Am recunoscut ca am unele bunatati de la
Dumnezeu, însa nu am recunoscut ca le am în dar, ci
fiindca mi s-ar cuveni, socotindu-ma vrednic de ele.
249. Am socotit ca am unele bunatati duhovnicesti
pe care niciodata nu le-am avut.
250. Am defaimat legile canonice si liturgice pe
care le-au rânduit Sfi ntii Parinti în Biserica si nu am voit
sa ma supun întru toate predaniilor Bisericii.
251. Am fost robit si stapânit de defaimarea
ascultarii, de iscodire, de înselarea cu mintea, de trufie,
de slava desarta, de lauda, de înaltarea cu mintea, de
pregetarea cea fatarnica, de voia libera, de deprinderea
pacatului.
252. Am pacatuit înaintea lui Dumnezeu cu
gândul de hula, de necredinta, de încapatânare, de
îngâmfare, de neînfrânare, de iubirea de stapânire si de
altele asemenea acestora.
253. M-am mândrit ca eu as fi feciorelnic cu trupul,
defaimând în mintea mea pe cei ce au pacatuit.
254. N-am iubit niciodata în viata mea de a fi ocarât,
defaimat, necinstit de altii si nebagat în seama.
255. Nu m-am silit a curma din mintea mea
viclesugurile cele gândite ale slavei desarte; nu m-am silit
a face ceva înaintea oamenilor ca sa fiu defaimat de
catre ei.
256. Am avut întotdeauna viata mea fatarnica, plina
de prefacatorie, si fiind eu înlauntru plin de ranile
constiintei si urâciunea pacatelor mele, pe dinafara
m-am aratat mormânt varuit prin cuviosia si fatarnicia
mea, prin care am vânat slava si lauda de la oamenii
cei neiscusiti care nu au cunoscut vicleniile mele.
257. M-am lacomit la avutii.
258. Am fost zgârcit si împietrit cu inima.
259. Nu m-a interesat saracia si lipsurile altora.
260. Sunt nesatios, viclean si nedrept, însusindu-mi
bunuri straine pentru a ma îmbogati.
261. Am strâns bani sau avere prin viclesug sau
prin cersetorie, spre a ma îmbogati.
262. Am fost grabnic a lua si zabavnic a da.
263. Am dat milostenii cu îndoiala si cu zgârcenie,
ocarând pe cei carora le-am dat.
264. Nu m-am gândit la viata vesnica, dându-mi
milostenie pentru sufletul meu, ci am socotit ca o sa-mi dea
altii, dupa plecarea mea din aceasta lume.
265. Pentru zgârcenia mea nu am dat slujbe la
Biserica pentru raposatii mei si pentru usurarea pa-
catelor mele.
266. Am clevetit, am soptit la ureche cuvinte despre
altii, sau am facut semn cu mâna, aratând pe altii si
vorbindu-i de rau.
267. Am zavistuit (invidiat) pe altul pentru bunastarea
lui si m-am bucurat pentru necazurile lui.
268. Nu mi-am reparat greseala, când am ne-
dreptatit pe aproapele, nici nu am cerut iertare.
269. Din pricina invidiei nu am raspuns la salut,
nici nu am salutat pe cei ce erau mai capabili sau mai
înzestrati cu darurile decât mine.
270. Din pricina zavistiei mi-am umplut sufletul de
patimi si ciuda, întunecându-l cu multe pacate grele.
271. Sunt foarte dusmanos si rau; nu am recu-
nostinta fata de cei ce-mi fac bine; tin minte raul,
batjocoresc pe aproapele si ma bucur când altii sunt
batjocoriti.
272. Am povestit altora greseala aproapelui si am
încarcat si mai mult pacatele lui.
273. M-am iutit si m-am mâniat de foarte multe ori în
viata mea, cu motiv si fara motiv.
274. Din cauza mâniei care m-a stapânit mi-am
pierdut rabdarea si pacea mintii si a inimii.
275. Nu am avut râvna sfânta si nu m-am împotrivit
celor ce au calcat si batjocorit legile canonice ale
Bisericii lui Hristos.
276. Din cauza mândriei si a lenevirii mele am devenit
nesimtitor si îm pietrit la inima si n-am avut umilinta si
lacrimi spre a stinge la vreme de nevoie focul mâniei si
al iutimii.
277. De multe ori, în timpul rugaciunii, mi -am amintit
care trebuie sa-I multumesc.
229. M-am mândrit cu saracia, cu hainele modeste,
cu postul, cu slabiciunea trupului, cu visele si vedeniile
pe care pretind ca le-am avut.
230. M-am rugat cu glas tare sau am cântat mai tare
decât altii ca sa fiu auzit si laudat.
231. Am dat milostenii la saraci, în vazul lumii, ca
sa fiu laudat, mândrindu-ma prin aceasta.
232. Din mândrie si slava desarta am intrat în
Sfântul Altar. Fiind paracliser, m-am atins de Sfânta
Masa si de alte obiecte sfintite (de ce anume). Ca
femeie, la îndemnul preotului, am intrat în Sfântul Altar
si am facut curatenie; m-am atins de Sfânta Masa
sau de alte obiecte sfintite.
233. Din mândrie am iscodit despre casa si
bogatia altora; am ascultat pe la ferestre si am vrut sa
stiu cum vietuiesc, pândind tot ce fac. Am vrut sa stiu
starea duhovniceasca a fratelui meu, ispitindu-l prin tot
felul de întrebari.
234. Am cautat sa ma tin dupa moda lumeasca, fara
a tine seama de ce-mi este folositor si îngaduit.
235. M-am trufit si semetit; am fost mincinos si
laudaros.
236. Am fost fatarnic si mi-a placut mult sa fiu cinstit
si laudat de oameni.
237. Am pacatuit cu iubirea de sine, cu parerea de
sine, cu simtirea de sine, cu bizuirea pe sine si cu
trufasa încredere în sine.
238. Am pacatuit foarte mult cu rânduiala de sine,
adica mi-a placut sa umblu dupa voia mea si am urât
supunerea si taierea voii.
239. Am fost stapânit în toata vremea de duhul
multumirii de sine, adica am fost multumit cu starea si
asezarea mea sufleteasca, socotind ca nu sunt ca
ceilalti oameni.
240. N-am avut adevarata cunostinta de sine,
adevarata mustrare de sine, fiind stapânit în toata
vremea de îngâmfarea de sine si pretuirea de sine.
241. Am fost stapânit în minte si cuvânt de duhul
îndreptatirii de sine. Am vrut si mi-a placut sa am
întotdeauna dreptat e, sa nu fiu contrazis, sa vor besc
mult si sa fiu ascultat de ceilalti.
242. Am fost stapânit de trâmbitarea de sine, adica
am spus altora ispravile mele cele parute bune.
243. Am hranit în toata vremea pe fariseul meu cel
dinlauntru cu închipuirea de sin e si cu aratarea.
244. Fiind stapânit de mândrie si încapatânare, am
vorbit împotriva fata de cei mai mari.
245. Fiind mândru si semet, am urât pe cei ce m-au
mustrat si am iubit pe cei ce m-au laudat.
246. M-am mândrit si m-am laudat cu cele pa tru feluri
de bunatati: cu cele firesti, cu cele câstiga te, cu cele
din întâmplare si cu cele câstigate prin nevointe
(duhovnicesti).
247. Având unele bunatati duhovnicesti, n-am
recunoscut ca le am de la Dumnezeu.
248. Am recunoscut ca am unele bunatati de la
Dumnezeu, însa nu am recunoscut ca le am în dar, ci
fiindca mi s-ar cuveni, socotindu-ma vrednic de ele.
249. Am socotit ca am unele bunatati duhovnicesti
pe care niciodata nu le-am avut.
250. Am defaimat legile canonice si liturgice pe
care le-au rânduit Sfi ntii Parinti în Biserica si nu am voit
sa ma supun întru toate predaniilor Bisericii.
251. Am fost robit si stapânit de defaimarea
ascultarii, de iscodire, de înselarea cu mintea, de trufie,
de slava desarta, de lauda, de înaltarea cu mintea, de
pregetarea cea fatarnica, de voia libera, de deprinderea
pacatului.
252. Am pacatuit înaintea lui Dumnezeu cu
gândul de hula, de necredinta, de încapatânare, de
îngâmfare, de neînfrânare, de iubirea de stapânire si de
altele asemenea acestora.
253. M-am mândrit ca eu as fi feciorelnic cu trupul,
defaimând în mintea mea pe cei ce au pacatuit.
254. N-am iubit niciodata în viata mea de a fi ocarât,
defaimat, necinstit de altii si nebagat în seama.
255. Nu m-am silit a curma din mintea mea
viclesugurile cele gândite ale slavei desarte; nu m-am silit
a face ceva înaintea oamenilor ca sa fiu defaimat de
catre ei.
256. Am avut întotdeauna viata mea fatarnica, plina
de prefacatorie, si fiind eu înlauntru plin de ranile
constiintei si urâciunea pacatelor mele, pe dinafara
m-am aratat mormânt varuit prin cuviosia si fatarnicia
mea, prin care am vânat slava si lauda de la oamenii
cei neiscusiti care nu au cunoscut vicleniile mele.
257. M-am lacomit la avutii.
258. Am fost zgârcit si împietrit cu inima.
259. Nu m-a interesat saracia si lipsurile altora.
260. Sunt nesatios, viclean si nedrept, însusindu-mi
bunuri straine pentru a ma îmbogati.
261. Am strâns bani sau avere prin viclesug sau
prin cersetorie, spre a ma îmbogati.
262. Am fost grabnic a lua si zabavnic a da.
263. Am dat milostenii cu îndoiala si cu zgârcenie,
ocarând pe cei carora le-am dat.
264. Nu m-am gândit la viata vesnica, dându-mi
milostenie pentru sufletul meu, ci am socotit ca o sa-mi dea
altii, dupa plecarea mea din aceasta lume.
265. Pentru zgârcenia mea nu am dat slujbe la
Biserica pentru raposatii mei si pentru usurarea pa-
catelor mele.
266. Am clevetit, am soptit la ureche cuvinte despre
altii, sau am facut semn cu mâna, aratând pe altii si
vorbindu-i de rau.
267. Am zavistuit (invidiat) pe altul pentru bunastarea
lui si m-am bucurat pentru necazurile lui.
268. Nu mi-am reparat greseala, când am ne-
dreptatit pe aproapele, nici nu am cerut iertare.
269. Din pricina invidiei nu am raspuns la salut,
nici nu am salutat pe cei ce erau mai capabili sau mai
înzestrati cu darurile decât mine.
270. Din pricina zavistiei mi-am umplut sufletul de
patimi si ciuda, întunecându-l cu multe pacate grele.
271. Sunt foarte dusmanos si rau; nu am recu-
nostinta fata de cei ce-mi fac bine; tin minte raul,
batjocoresc pe aproapele si ma bucur când altii sunt
batjocoriti.
272. Am povestit altora greseala aproapelui si am
încarcat si mai mult pacatele lui.
273. M-am iutit si m-am mâniat de foarte multe ori în
viata mea, cu motiv si fara motiv.
274. Din cauza mâniei care m-a stapânit mi-am
pierdut rabdarea si pacea mintii si a inimii.
275. Nu am avut râvna sfânta si nu m-am împotrivit
celor ce au calcat si batjocorit legile canonice ale
Bisericii lui Hristos.
276. Din cauza mândriei si a lenevirii mele am devenit
nesimtitor si îm pietrit la inima si n-am avut umilinta si
lacrimi spre a stinge la vreme de nevoie focul mâniei si
al iutimii.
277. De multe ori, în timpul rugaciunii, mi -am amintit
7
cu ura si cu mânie fata celui care m -a suparat si am urzit
în minte gândul de razbunare.
278. Fiind stapânit de mânie am tinut minte raul
asupra altora.
279. Am dusmanie asupra aproapelui meu si nu vreau
sa-l iert.
280. În toata vremea vietii mele am fost lacom la
mâncare si bautura.
281. M-am sârguit în toata vremea de a-mi procura
mâncaruri gustoase, scumpe si de multe feluri.
282. Mi-am facut pântecele dumnezeu, slujindu-i lui
si facându-i totdeauna voia.
283. Mi-am îngrasat trupul cu mâncaruri si bauturi
peste masura, din care cauza mi -am îndobitocit mintea
si am devenit lenes, trândav si greoi la lucrarea tuturor
faptelor bune.
284. Am fost stapânit de nesaturare, de cârtire si
nemultumire în timpul mesei.
285. Am fost iubitor de dulceata si mi -a placut sa
beau bauturi dulci si cu anumite condimente.
286. Fiind rob al pântecelui, am asteptat cu mare
nerabdare sa vina Pastile, Craciunul sau alte praznice
mari spre a face dezlegare la toate mâncarurile si
bauturile.
287. Am mâncat carne în saptamâna brânzei.
288. Desi am postit posturile, totusi, am dat la altii
mâncare de frupt.
289. Din cauza saturarii pântecelui, mi-am facut
mintea groasa si molatica, scazându-mi trezvia, atentia
si memoria.
290. Fiind satul de tot felul de bucate, am avut
nebunia de a ma face dascal si a tâlcui altora din
Sfânta Scriptura, uitând ca: în pântecele plin, cunos tinta
lui Dumnezeu nu locuieste.
291. Am postit cu scopul de a face rau vrajmasilor
mei.
292. Am postit dupa a mea rânduiala si parere,
încalcând postul rânduit de Biserica.
293. Am postit numai de mâncare dar nu si de
pacate, fiind dusmanos si rau.
294. În post am mers la petreceri, ospete, zile
onomastice.
295. M-am lenevit de a lucra toata fapta buna prin
gând, cuvânt si lucru, dupa a mea putere.
296. M-am lenevit de a ma ruga lui Dumnezeu în
toata vremea.
297. Am dormit prea mult si nu m-am sârguit de a
priveghea dupa a mea putere.
298. M-am lenevit de a citi Sfânta Scriptura si
învataturile Sfintilor Parinti.
299. M-am lenevit de a fi veghetor si treaz cu mintea
în fiecare clipa, spre a nu fi luat prin surprin dere de
momelile cele subtiri ale dracilor.
300. M-am lenevit de lucrarea cea tainica a mintii,
adica de a cugeta cât mai des la moarte, la Judecata de
apoi, la Rai si iad, precum si la alte cugetari
duhovnicesti si ziditoare de suflet.
301. Am fost stapânit de moleseala trupului, paruta
neputinta a trupului si trândavie.
302. Din lenevie nu m-am ostenit a face metaniile si
închinaciunile cum trebuie.
303. De multe ori lenea mea de a ma ruga lui
Dumnezeu am acoperit -o cu unele pricini parute a fi
folositoare.
304. M-am lenevit de a ajuta pe fratele meu cazut
în îndoiala, deznadejde.
305. Seara, din pricina oboselii, m-am culcat fara
rugaciune, iar dimineata, din pricina grabei, am plecat
la activitatile mele fara a-mi face rugaciunea, socotind
ca am aceasta îngaduinta din pricina împrejurarilor. M-
am lenevit sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru toate,
asteptând sa-mi vina cele de trebuinta fara osteneala mea
de a ma ruga si a multumi.
306. Din lene am lasat sa se strice icoanele si alte
podoabe sfinte.
307. Mi-a fost lene sa-mi cercetez cu de-amanuntul
pacatele mele, când a trebuit sa ma marturi sesc, si din
aceasta pricina m-am împartasit cu nevrednicie.
308. M-am lenevit sa-mi aprind candela sau
lumânarea, sa îngenunchez cu amândoi genunchii în
vremea rugaciunii.
309. Mi-am încurajat lenea zicând, ca m-as ruga mai
mult daca as fi calugar, dar asa, fiind în lume, nu este cu
putinta.
310. M -am lenevit a chema preotul sa faca
aghiasma, Sfântul Maslu, sau alte slujbe, la vreme
potrivita.
311. Nu am facut sfestanie în casa noua; n-am sfintit
fântâna si vasele cele spurcate.
312. Din lene si nepasare m-am lenevit de a ma
spovedi la vreme de ispita si când am facut pacate
grele; am umblat din duhovnic în duhovnic, cautând pe
cel mai îngaduitor, pentru a nu mi se da canon
potrivit cu pacatele mele cele grele.
313. Din cauza lenevirii si a trândaviei nu am voit sa
lucrez dupa a mea putere faptele cele bune pe care as fi
putut sa le fac cu lucrul.
314. Am fost lenes, molatec si nepasator de a ajuta
în orice chip pe altii care se aflau în primejdie
trupeasca sau duhovniceasca.
315. Am putut dar nu am vrut sa împiedic pe
aproapele de a pacatui (Caz concret).
316. Nu m-am rugat pentru aproapele si pentru toata
lumea.
317. Nu am mângâiat pe cei întristati.
318. M-am împartasit fiind suparat si învrajbit.
319. Nu am pus cuvânt bun si de garantie pentru cei
care îi stiam vrednici.
320. Nu am saturat pe cei flamânzi.
321. Nu am dat sa bea celui însetat.
322. Nu am îmbracat pe cel gol.
323. Nu am cercetat pe cel bolnav, pe cel din
închisoare.
324. Nu am primit pe cel strain.
325. Nu am îngropat pe cel mort.
326. Nu m-am ostenit sa cunosc dogmele, în-
vataturile si rânduielile credintei.
327. Nu am avut dragoste sa-L cunosc pe Dumnezeu
din frumusetile naturii si din tot ce ne înconjoara.
328. Nu m-am ostenit sa patrund mai adânc
Crezul si credinta Ortodoxa.
329. În necaz, ispite, pagube, suferinte, mi -am
pierdut nadejdea în Dumnezeu ca ma poate ajuta.
330. Când am pacatuit greu, mi-am pierdut
nadejdea în Dumnezeu, zicând ca nu ma va ierta
niciodat a si ca nu ma pot mântui niciodata, cazând în
deznadejde si facând voia satanei.
331. Nu m-am ostenit sa aprind în sufletul meu focul
sfintei dragoste.
332. Nu m-am silit sa câstig virtutile dragostei
crestine în legatura cu Dumnezeu si cu aproapele.
333. Nu am tinut seama de smerenie si rab dare,
prin care se învinge raul si se câstiga virtutea.
334. În toata vremea vietii mele am fost stapânit de
cu ura si cu mânie fata celui care m -a suparat si am urzit
în minte gândul de razbunare.
278. Fiind stapânit de mânie am tinut minte raul
asupra altora.
279. Am dusmanie asupra aproapelui meu si nu vreau
sa-l iert.
280. În toata vremea vietii mele am fost lacom la
mâncare si bautura.
281. M-am sârguit în toata vremea de a-mi procura
mâncaruri gustoase, scumpe si de multe feluri.
282. Mi-am facut pântecele dumnezeu, slujindu-i lui
si facându-i totdeauna voia.
283. Mi-am îngrasat trupul cu mâncaruri si bauturi
peste masura, din care cauza mi -am îndobitocit mintea
si am devenit lenes, trândav si greoi la lucrarea tuturor
faptelor bune.
284. Am fost stapânit de nesaturare, de cârtire si
nemultumire în timpul mesei.
285. Am fost iubitor de dulceata si mi -a placut sa
beau bauturi dulci si cu anumite condimente.
286. Fiind rob al pântecelui, am asteptat cu mare
nerabdare sa vina Pastile, Craciunul sau alte praznice
mari spre a face dezlegare la toate mâncarurile si
bauturile.
287. Am mâncat carne în saptamâna brânzei.
288. Desi am postit posturile, totusi, am dat la altii
mâncare de frupt.
289. Din cauza saturarii pântecelui, mi-am facut
mintea groasa si molatica, scazându-mi trezvia, atentia
si memoria.
290. Fiind satul de tot felul de bucate, am avut
nebunia de a ma face dascal si a tâlcui altora din
Sfânta Scriptura, uitând ca: în pântecele plin, cunos tinta
lui Dumnezeu nu locuieste.
291. Am postit cu scopul de a face rau vrajmasilor
mei.
292. Am postit dupa a mea rânduiala si parere,
încalcând postul rânduit de Biserica.
293. Am postit numai de mâncare dar nu si de
pacate, fiind dusmanos si rau.
294. În post am mers la petreceri, ospete, zile
onomastice.
295. M-am lenevit de a lucra toata fapta buna prin
gând, cuvânt si lucru, dupa a mea putere.
296. M-am lenevit de a ma ruga lui Dumnezeu în
toata vremea.
297. Am dormit prea mult si nu m-am sârguit de a
priveghea dupa a mea putere.
298. M-am lenevit de a citi Sfânta Scriptura si
învataturile Sfintilor Parinti.
299. M-am lenevit de a fi veghetor si treaz cu mintea
în fiecare clipa, spre a nu fi luat prin surprin dere de
momelile cele subtiri ale dracilor.
300. M-am lenevit de lucrarea cea tainica a mintii,
adica de a cugeta cât mai des la moarte, la Judecata de
apoi, la Rai si iad, precum si la alte cugetari
duhovnicesti si ziditoare de suflet.
301. Am fost stapânit de moleseala trupului, paruta
neputinta a trupului si trândavie.
302. Din lenevie nu m-am ostenit a face metaniile si
închinaciunile cum trebuie.
303. De multe ori lenea mea de a ma ruga lui
Dumnezeu am acoperit -o cu unele pricini parute a fi
folositoare.
304. M-am lenevit de a ajuta pe fratele meu cazut
în îndoiala, deznadejde.
305. Seara, din pricina oboselii, m-am culcat fara
rugaciune, iar dimineata, din pricina grabei, am plecat
la activitatile mele fara a-mi face rugaciunea, socotind
ca am aceasta îngaduinta din pricina împrejurarilor. M-
am lenevit sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru toate,
asteptând sa-mi vina cele de trebuinta fara osteneala mea
de a ma ruga si a multumi.
306. Din lene am lasat sa se strice icoanele si alte
podoabe sfinte.
307. Mi-a fost lene sa-mi cercetez cu de-amanuntul
pacatele mele, când a trebuit sa ma marturi sesc, si din
aceasta pricina m-am împartasit cu nevrednicie.
308. M-am lenevit sa-mi aprind candela sau
lumânarea, sa îngenunchez cu amândoi genunchii în
vremea rugaciunii.
309. Mi-am încurajat lenea zicând, ca m-as ruga mai
mult daca as fi calugar, dar asa, fiind în lume, nu este cu
putinta.
310. M -am lenevit a chema preotul sa faca
aghiasma, Sfântul Maslu, sau alte slujbe, la vreme
potrivita.
311. Nu am facut sfestanie în casa noua; n-am sfintit
fântâna si vasele cele spurcate.
312. Din lene si nepasare m-am lenevit de a ma
spovedi la vreme de ispita si când am facut pacate
grele; am umblat din duhovnic în duhovnic, cautând pe
cel mai îngaduitor, pentru a nu mi se da canon
potrivit cu pacatele mele cele grele.
313. Din cauza lenevirii si a trândaviei nu am voit sa
lucrez dupa a mea putere faptele cele bune pe care as fi
putut sa le fac cu lucrul.
314. Am fost lenes, molatec si nepasator de a ajuta
în orice chip pe altii care se aflau în primejdie
trupeasca sau duhovniceasca.
315. Am putut dar nu am vrut sa împiedic pe
aproapele de a pacatui (Caz concret).
316. Nu m-am rugat pentru aproapele si pentru toata
lumea.
317. Nu am mângâiat pe cei întristati.
318. M-am împartasit fiind suparat si învrajbit.
319. Nu am pus cuvânt bun si de garantie pentru cei
care îi stiam vrednici.
320. Nu am saturat pe cei flamânzi.
321. Nu am dat sa bea celui însetat.
322. Nu am îmbracat pe cel gol.
323. Nu am cercetat pe cel bolnav, pe cel din
închisoare.
324. Nu am primit pe cel strain.
325. Nu am îngropat pe cel mort.
326. Nu m-am ostenit sa cunosc dogmele, în-
vataturile si rânduielile credintei.
327. Nu am avut dragoste sa-L cunosc pe Dumnezeu
din frumusetile naturii si din tot ce ne înconjoara.
328. Nu m-am ostenit sa patrund mai adânc
Crezul si credinta Ortodoxa.
329. În necaz, ispite, pagube, suferinte, mi -am
pierdut nadejdea în Dumnezeu ca ma poate ajuta.
330. Când am pacatuit greu, mi-am pierdut
nadejdea în Dumnezeu, zicând ca nu ma va ierta
niciodat a si ca nu ma pot mântui niciodata, cazând în
deznadejde si facând voia satanei.
331. Nu m-am ostenit sa aprind în sufletul meu focul
sfintei dragoste.
332. Nu m-am silit sa câstig virtutile dragostei
crestine în legatura cu Dumnezeu si cu aproapele.
333. Nu am tinut seama de smerenie si rab dare,
prin care se învinge raul si se câstiga virtutea.
334. În toata vremea vietii mele am fost stapânit de
nestiinta, de nesimtire si împietrirea inimii.
335. Din cauza nesimtirii mele, în toata vremea m-a
stapânit uitarea, lenea, nepasarea, deznadejdea,
neevlavia si nefrica de Dumnezeu.
336. Din cauza nesimtirii inimii mele am trait ca si
cum nu as mai muri vreodata, ca si cum nu as avea de
dat seama înaintea lui Dumnezeu pentru toate faptele
mele.
337. Am fost stapânit de raceala si uscaciunea
sufletului fata de toate lucrurile cele bune si am stat
încremenit si lâncezit cu trupul si cu sufletul fata de tot
lucrul duhovnicesc.
338. Fiind cuprins de nesimtire, de împietrirea inimii,
am pierdut râvna, zdrobirea inimii si umilinta, precum
si orice simtire a lui Dumnezeu din sufletul meu si
astfel, viu fiind cu trupul, cu sufletul din mine sunt mort.
339. Fiind cuprins de nesimtire pentru pacatele mele,
m-am apucat ca sa învat pe altii.
340. Fiind stapânit de nesimtire, am mâncat si baut
prea mult, am dormit prea mult, am vorbit prea mult si
fara de folos.
341. De multe ori, fiind în biserica, atâta nesimtire am
avut fata de acest loc sfânt, încât am stat cu vorbe
desarte, cu dormitare si chiar cu glume si râs, ca în
mijlocul unui spectacol.
342. Din cauza nesimtirii si a împietririi inimii mele,
niciodata nu am putut sa am adevarata deslusire a
gândurilor mele, având mintea oarba la deslusirea celor
bune si n-am priceput ca nesimtirea este moartea mintii
si omorârea sufletului mai înainte de moartea trupului.
343. În toate lucrurile, cuvintele si gândurile mele nu m-
am sârguit sa am rabdare si blândete.
344. Neavând rabdare si blândete, m-a stapânit în
toata vremea iutimea, nerabdarea, amaraciunea,
necazul, tulburarea, nelinistea, nealinarea,
neîngaduinta, rautatea si viclenia.
345. Fiind fara rabdare si blândete, am fost strain
în toata vremea de nerautate, de simplitate si de
nevinovatia cea cuvenita unui suflet curat.
346. Neavând rabdare si blândete, am fost ne-
multumitor si cârtitor la obligatiile pe care le aveam.
347. Nu am avut adevarata cunostinta de sine, adica
nu am avut vedere clara si deslusita cu mintea despre
toate slabiciunile si neputintele mele.
348. Având mintea întunecata de patimile mele s i
neavând dreapta socoteala, nu am putut întelege când
a fost cu mine ajutorul lui Dumnezeu, ramânând pururea
nesimtitor si nerecunoscator fata de El.
349. Neavând dreapta socoteala, am început de multe
ori a face lucruri mai presus de puterea si de
priceperea mea si în loc de folos, m-am ales cu pa-
guba si primejdii.
350. Neavând smerenie si dreapta socoteala, m-
am apucat uneori a face pe dascalul, tâlcuind altora,
dupa capul meu, unele locuri grele din Sfânta
Scriptura, înselându-ma si pe mine si pe altii.
351. M-am lenevit de a ma ruga lui Dumnezeu
neîncetat, ziua si noaptea.
352. M-am lenevit de multe ori a merge la bi serica,
lipsind mai mult de trei Duminici consecutiv, cazând sub
mare afurisenie.
353. M-am lenevit de a ma ruga mai mult, ui tând ca
rugaciunea multa duce la rugaciunea curata.
354. În timpul rugaciunii m-am silit a bolborosi multe
cuvinte dar nu m-am silit sa-mi concentrez atentia mintii
spre a întelege cele citite, spre simtirea lor cu inima,
hranind pe fariseul cel din mine.
355. Uneori stând la rugaciune am avut gânduri
spurcate; alteori am pierdut rugaciunea prin raspândirea
la lucrurile cele desarte si nefolositoare.
356. În vremea rugaciunii am avut uneori cereri
nechibzuite catre Dumnezeu si, daca dupa o vreme
nu le-am dobândit, m-am întristat si descurajat de a ma
mai ruga, neîntelegând ca Dumnezeu are mare grija de
mine, de cele ce sunt spre folosul meu.
357. Am fost batjocorit de draci în chip jalnic, caci,
sosind vremea de rugaciune, m-am apucat de alte
treburi, neîntelegând ca nici o treaba nu este mai de
folos decât rugaciunea.
358. Stiind ca Dumnezeu cere de la om rugaciunea
curata, fara imaginatie, în vremea rugaciunii am lasat
mintea sa-si închipuiasca fel de fel de for me si
închipuiri.
359. Când mila Domnului m-a cercetat în vremea
rugaciunii si când sufletul a început a se ruga din
inima cu cuvinte proprii, eu, pacatosul, am început a
cauta cuvinte subtiri si cu mestesug spre a vorbi în
acele momente sfinte cu Dumnezeu si prin aceasta
mândrie si prostie am alungat darul si umi linta de la
ticalosul meu suflet si am mâhnit pe Preabunul
Dumnezeu, Care cere de la om cuvinte smerite,
simplitate si nevinovatie.
360. În vremea rugaciunii am tinut cu toata taria
de anumite forme, ca pozitia trupului, plecarea capului,
tinerea respiratiei, iar de cele de mare nevoie, adica
de atentia mintii si de simtirea inimii, prea putin m-am
apropiat.
361. Am avut si aceasta mare nechibzuinta ca
uneori, când m-a cercetat mila lui Dumnezeu în tim pul
rugaciunii, nu am încetat cititul pravilei, ci fiind înclinat
spre rugaciunea cea citita, am citit mai departe psalmi
si rugaciuni.
362. Uneori am stat la rugaciune având rautate sau
tinere de minte de rau asupra celor ce m-au suparat
sau nedreptatit.
363. Fiind lenes si stapânit de toata moleseala si
nesimtirea, nu am putut ajunge la treapta cea mai de
sus a rugaciunii, dar cu toate acestea, uneori, am
început sa visez cu gândul ca parca tot am sporit oa-
recum si nu as fi cel mai de jos în asemenea privinta.
364. În vremea rugaciunii, de multe ori, m-am aflat
dormitând cu mintea si chiar cu trupul, uneori stând de
vorba cu gândurile si imaginile care veneau de la draci si
luând aminte la ele, am râs si m-am tulburat de alte patimi;
si asa, stând cu trupul la rugaciune înaintea Domnului, cu
mintea si cu sufletul m-am aflat slujind dracilor si
patimilor mele.
365. N-am avut chibzuinta si dreapta socoteala ca în
vremea când am fost singur sa ma rog cu rugaciunea
cea dinlauntru, ci m -am rugat cu glas tare.
366. Când cineva m-a rugat sa ma rog pentru el, eu
fiind lenes, am pus motivul ca sunt nevrednic si nu am
voit, ascunzându-mi lenevirea în spatele unei
smerenii fatarnice.
367. Alteori m-am rugat pentru altii, si daca Dumnezeu
le-a împlinit cererea lor, pentru a lor credinta, eu m-am
mândrit ca si cum pentru a mea rugaciune s-a facut
aceasta, laudându-ma cu lucru strain.
368. Auzind Dumnezeiasca Scriptura spunând ca
Împaratia lui Dumnezeu este înlauntrul nostru, nu m-a m
silit a cauta pe Dumnezeu înlauntrul inimii mele prin
chemarea cât mai deasa a Preasfântului Sau Nume:
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-
ma pe mine, pacatosul”.
335. Din cauza nesimtirii mele, în toata vremea m-a
stapânit uitarea, lenea, nepasarea, deznadejdea,
neevlavia si nefrica de Dumnezeu.
336. Din cauza nesimtirii inimii mele am trait ca si
cum nu as mai muri vreodata, ca si cum nu as avea de
dat seama înaintea lui Dumnezeu pentru toate faptele
mele.
337. Am fost stapânit de raceala si uscaciunea
sufletului fata de toate lucrurile cele bune si am stat
încremenit si lâncezit cu trupul si cu sufletul fata de tot
lucrul duhovnicesc.
338. Fiind cuprins de nesimtire, de împietrirea inimii,
am pierdut râvna, zdrobirea inimii si umilinta, precum
si orice simtire a lui Dumnezeu din sufletul meu si
astfel, viu fiind cu trupul, cu sufletul din mine sunt mort.
339. Fiind cuprins de nesimtire pentru pacatele mele,
m-am apucat ca sa învat pe altii.
340. Fiind stapânit de nesimtire, am mâncat si baut
prea mult, am dormit prea mult, am vorbit prea mult si
fara de folos.
341. De multe ori, fiind în biserica, atâta nesimtire am
avut fata de acest loc sfânt, încât am stat cu vorbe
desarte, cu dormitare si chiar cu glume si râs, ca în
mijlocul unui spectacol.
342. Din cauza nesimtirii si a împietririi inimii mele,
niciodata nu am putut sa am adevarata deslusire a
gândurilor mele, având mintea oarba la deslusirea celor
bune si n-am priceput ca nesimtirea este moartea mintii
si omorârea sufletului mai înainte de moartea trupului.
343. În toate lucrurile, cuvintele si gândurile mele nu m-
am sârguit sa am rabdare si blândete.
344. Neavând rabdare si blândete, m-a stapânit în
toata vremea iutimea, nerabdarea, amaraciunea,
necazul, tulburarea, nelinistea, nealinarea,
neîngaduinta, rautatea si viclenia.
345. Fiind fara rabdare si blândete, am fost strain
în toata vremea de nerautate, de simplitate si de
nevinovatia cea cuvenita unui suflet curat.
346. Neavând rabdare si blândete, am fost ne-
multumitor si cârtitor la obligatiile pe care le aveam.
347. Nu am avut adevarata cunostinta de sine, adica
nu am avut vedere clara si deslusita cu mintea despre
toate slabiciunile si neputintele mele.
348. Având mintea întunecata de patimile mele s i
neavând dreapta socoteala, nu am putut întelege când
a fost cu mine ajutorul lui Dumnezeu, ramânând pururea
nesimtitor si nerecunoscator fata de El.
349. Neavând dreapta socoteala, am început de multe
ori a face lucruri mai presus de puterea si de
priceperea mea si în loc de folos, m-am ales cu pa-
guba si primejdii.
350. Neavând smerenie si dreapta socoteala, m-
am apucat uneori a face pe dascalul, tâlcuind altora,
dupa capul meu, unele locuri grele din Sfânta
Scriptura, înselându-ma si pe mine si pe altii.
351. M-am lenevit de a ma ruga lui Dumnezeu
neîncetat, ziua si noaptea.
352. M-am lenevit de multe ori a merge la bi serica,
lipsind mai mult de trei Duminici consecutiv, cazând sub
mare afurisenie.
353. M-am lenevit de a ma ruga mai mult, ui tând ca
rugaciunea multa duce la rugaciunea curata.
354. În timpul rugaciunii m-am silit a bolborosi multe
cuvinte dar nu m-am silit sa-mi concentrez atentia mintii
spre a întelege cele citite, spre simtirea lor cu inima,
hranind pe fariseul cel din mine.
355. Uneori stând la rugaciune am avut gânduri
spurcate; alteori am pierdut rugaciunea prin raspândirea
la lucrurile cele desarte si nefolositoare.
356. În vremea rugaciunii am avut uneori cereri
nechibzuite catre Dumnezeu si, daca dupa o vreme
nu le-am dobândit, m-am întristat si descurajat de a ma
mai ruga, neîntelegând ca Dumnezeu are mare grija de
mine, de cele ce sunt spre folosul meu.
357. Am fost batjocorit de draci în chip jalnic, caci,
sosind vremea de rugaciune, m-am apucat de alte
treburi, neîntelegând ca nici o treaba nu este mai de
folos decât rugaciunea.
358. Stiind ca Dumnezeu cere de la om rugaciunea
curata, fara imaginatie, în vremea rugaciunii am lasat
mintea sa-si închipuiasca fel de fel de for me si
închipuiri.
359. Când mila Domnului m-a cercetat în vremea
rugaciunii si când sufletul a început a se ruga din
inima cu cuvinte proprii, eu, pacatosul, am început a
cauta cuvinte subtiri si cu mestesug spre a vorbi în
acele momente sfinte cu Dumnezeu si prin aceasta
mândrie si prostie am alungat darul si umi linta de la
ticalosul meu suflet si am mâhnit pe Preabunul
Dumnezeu, Care cere de la om cuvinte smerite,
simplitate si nevinovatie.
360. În vremea rugaciunii am tinut cu toata taria
de anumite forme, ca pozitia trupului, plecarea capului,
tinerea respiratiei, iar de cele de mare nevoie, adica
de atentia mintii si de simtirea inimii, prea putin m-am
apropiat.
361. Am avut si aceasta mare nechibzuinta ca
uneori, când m-a cercetat mila lui Dumnezeu în tim pul
rugaciunii, nu am încetat cititul pravilei, ci fiind înclinat
spre rugaciunea cea citita, am citit mai departe psalmi
si rugaciuni.
362. Uneori am stat la rugaciune având rautate sau
tinere de minte de rau asupra celor ce m-au suparat
sau nedreptatit.
363. Fiind lenes si stapânit de toata moleseala si
nesimtirea, nu am putut ajunge la treapta cea mai de
sus a rugaciunii, dar cu toate acestea, uneori, am
început sa visez cu gândul ca parca tot am sporit oa-
recum si nu as fi cel mai de jos în asemenea privinta.
364. În vremea rugaciunii, de multe ori, m-am aflat
dormitând cu mintea si chiar cu trupul, uneori stând de
vorba cu gândurile si imaginile care veneau de la draci si
luând aminte la ele, am râs si m-am tulburat de alte patimi;
si asa, stând cu trupul la rugaciune înaintea Domnului, cu
mintea si cu sufletul m-am aflat slujind dracilor si
patimilor mele.
365. N-am avut chibzuinta si dreapta socoteala ca în
vremea când am fost singur sa ma rog cu rugaciunea
cea dinlauntru, ci m -am rugat cu glas tare.
366. Când cineva m-a rugat sa ma rog pentru el, eu
fiind lenes, am pus motivul ca sunt nevrednic si nu am
voit, ascunzându-mi lenevirea în spatele unei
smerenii fatarnice.
367. Alteori m-am rugat pentru altii, si daca Dumnezeu
le-a împlinit cererea lor, pentru a lor credinta, eu m-am
mândrit ca si cum pentru a mea rugaciune s-a facut
aceasta, laudându-ma cu lucru strain.
368. Auzind Dumnezeiasca Scriptura spunând ca
Împaratia lui Dumnezeu este înlauntrul nostru, nu m-a m
silit a cauta pe Dumnezeu înlauntrul inimii mele prin
chemarea cât mai deasa a Preasfântului Sau Nume:
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-
ma pe mine, pacatosul”.
369. Am pacatuit foarte mult cu limba înaintea lui
Dumnezeu, în tot felul, în tot locul si în toata vremea.
370. Am osândit pe altii si i-am judecat din ura si
rautate.
371. Am clevetit si am pârât pe altii, din care cauza
ei au suferit diferite necazuri (Ce necazuri).
372. Am omorât cinstea altora prin vorbirea de rau si
prin defaimarea lor.
373. Am ocarât, am defaimat, am certat, am
mustrat, am blestemat si am batjocorit pe altii.
374. De multe ori nu mi-am oprit limba de la multe
vorbe desarte.
375. Prea de multe ori am avut obiceiul de a ma
lauda si a spune minciuni.
376. De multe ori am vorbit cu viclenie si fatarnicie
spre a fi laudat de oameni.
377. De multe ori am laudat pe cei rai si lucru rile lor
cele rele si am vorbit de rau pe cei buni si lucrurile lor cele
bune.
378. De multe ori am avut obiceiul de a spune
povesti, de a vorbi despre ispravile cele rele ale oa-
menilor care au fost tâlhari, desfrânati, betivi.
379. Am vorbit (facut) de multe ori glume, chiar si cu
cuvinte sfinte.
380. Am râs de multe ori în hohot si cu glas tare,
pâna la lacrimi, prin care am dovedit ca sunt om nebun si
fara de minte.
381. De multe ori m-am laudat cu lucrurile mele,
cu rudeniile si prietenii.
382. Am avut raul obicei de a lauda pe altii în fata si
am vorbit de multe ori cu viclenie si lingusire.
383. Nu m-am silit sa opresc pe altii de la vorbirea
de rau, de la clevetire, de la nedreptate si de la orice fel
de pac at.
384. M-am rusinat si m-am temut de a spune adevarul
si de a mustra pe fata nedreptatea si hula împotriva lui
Dumnezeu, pe care cei necredinciosi si hulitori le-au
vorbit la aratare.
385. N-am avut taria cea buna si cu dreapta so-
coteala, din care cauza am tacut acolo unde era nevoie de
a vorbi si am vorbit acolo unde era nevoie sa tac.
386. Stiind ca multa vorbire este scaun al slavei
desarte, totusi nu am încetat de la multa vorbire cea cu
lauda de sine si de la vorbirea cea desarta.
387. Neavând dragoste fata de aproapele, nu m-
am silit cu toata puterea de a mângâia pe cei întristati,
de a învata pe cei nestiutori si de a apara pe cei
nedreptatiti.
388. Din cauza nepasarii si a cutezantei de sine, nu
m-am silit cu toata puterea de a fugi si de a ma feri de
locurile acelea unde se râdea, se glumea si se spuneau
desertaciuni.
389. Am fost stapânit si de aceste patimi: uitarea,
neevlavia, iutimea, amaraciunea, înfurierea, ura de
oameni, pomenirea de rau, osândirea, întristarea de
suflet, îndoiala, lasitatea, rivalitatea, împatimirea,
afectiunea pentru cele pamântesti, nebarbatia, nemul-
tumirea fata de Dumnezeu si de oameni, cârtirea,
clevetirea, înfumurarea, parerea de sine, mila de sine,
crutarea de sine, îndreptatirea de sine, trufia, îngâm -
farea, iubirea de stapânire, iubirea de a porunci, iu-
birea de aratare, dorinta de a placea oamenilor, neru-
sinarea, înselaciunea, ironia, duplicitatea, îndoiala,
ratacirea gândurilor, iubirea de slava, iubirea de argint,
iubirea de placeri trupesti, iubirea de sine, care este
maica si radacina tuturor rautatilor.
390. De asemenea, am fost stapânit si de aceste
patimi: hula, blasfemie, semetie, împietrirea inimii,
nesupunere, bârfa, defaimare, amagire, nebunie,
neînfrânare, nepricepere, nestiinta, iesire din minti,
aiureala, salbaticie, toropeala, negrija de cele bune,
greseala de fiecare clipa, risipa, zgârcenie, cunostin ta
mincinoasa, odihna trupeasca fara de trebuinta,
moleseala, rautate, nepasare, putina credinta, slujirea la
multe patimi, înaltare, amagire, cut ezanta, întristare,
grairea împotriva, fatarnicie, prefacatorie, curiozitate,
învoirea cu pacatele cele patimase ale sufletului si deasa
cugetare la ele.
Pe lânga acestea mai am si alte pacate de care nu
îmi aduc aminte sau nu îmi dau seama de ele ca sunt
pacate. De toate acestea numai eu sunt vinovat, pentru
care îmi pare rau si din toata inima ma caiesc si ma voi
cai. Deci, iarta-ma, parinte, si canon sa-mi rânduiesti, ca
de aici înainte, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu rugaciunile
Maicii Domnului, cu ale tuturor Sfintilor si cu rugaciunile
sfintiei voastre, vreau sa pun început bun.
PACATELE ÎMPOTRIVA CELOR 10 PORUNCI
La porunca 1-a gresesc:
Cei fara de Dumnezeu;
Cei cu multi dumnezei;
Cei ce se leapada de pronia lui Dumnezeu si cred în
noroc, în superstitii, ursitori, fermecatori, vrajitori,
descântatori, eretici;
Cei ce se nadajduiesc spre sine si spre alti oameni;
Cei care se deznadajduiesc de mila lui Dumnezeu;
Cei care se hotarasc de a pacatui pâna la moarte
si a nu se pocai;
Cei ce urasc pe Dumnezeu si se leapada de El;
Cei care ispitesc pe Dumnezeu si cer de la El minuni
fara de nevoie;
Cei care fura lucruri sfinte si bisericesti;
Cei care cumpara cu bani darul lui Dumnezeu;
Cei care se lenevesc si nu voiesc a învata tainele
credintei celei dreptmaritoare;
Cei care citesc cartile eretice si care se îm -
partasesc cu nevrednicie cu Sfintele si Preacuratele
Taine ale lui Hristos.
La porunca a 2-a gresesc:
Cei care se închina zidirii în locul Ziditorului;
Cei care prin împatimirea catre materie slu jesc zidirii
în locul Ziditorului, asa cum sunt iubitorii de argint,
desfrânatii, lacomii cu pântecele, pe care Apostolul îi
numeste închinatori de idoli, zi când: Omorâti
madularele voastre cele de pe pamânt: desfrânarea,
iubirea de argint si lacomia, care este slujire de idoli
(Coloseni 3, 5) si carora dumnezeul lor este pântecele
(Filipeni 3, 19);
Toti câti au evlavie fatarnica;
Cei care cred în viziuni si în vedenii desarte si
înselatoare;
Toti iubitorii de dezmierdari, care iubesc chipurile si
idolii patimilor cu mintea si cu inima lor.
La porunca a 3-a gresesc:
Toti hulitorii, cei ce jura strâmb si pun pe altii sa jure;
Cei ce zic „zau” sau „Dumnezeu stie”;
Cei ce fac fagaduinte bune si le calca;
Proorocii cei mincinosi, dascalii cei mincinosi,
ereticii;
Cei ce fac glume cu cuvintele Sfintei Scripturi;
Cei ce hulesc si cârtesc împotriva lui Dum nezeu la
Dumnezeu, în tot felul, în tot locul si în toata vremea.
370. Am osândit pe altii si i-am judecat din ura si
rautate.
371. Am clevetit si am pârât pe altii, din care cauza
ei au suferit diferite necazuri (Ce necazuri).
372. Am omorât cinstea altora prin vorbirea de rau si
prin defaimarea lor.
373. Am ocarât, am defaimat, am certat, am
mustrat, am blestemat si am batjocorit pe altii.
374. De multe ori nu mi-am oprit limba de la multe
vorbe desarte.
375. Prea de multe ori am avut obiceiul de a ma
lauda si a spune minciuni.
376. De multe ori am vorbit cu viclenie si fatarnicie
spre a fi laudat de oameni.
377. De multe ori am laudat pe cei rai si lucru rile lor
cele rele si am vorbit de rau pe cei buni si lucrurile lor cele
bune.
378. De multe ori am avut obiceiul de a spune
povesti, de a vorbi despre ispravile cele rele ale oa-
menilor care au fost tâlhari, desfrânati, betivi.
379. Am vorbit (facut) de multe ori glume, chiar si cu
cuvinte sfinte.
380. Am râs de multe ori în hohot si cu glas tare,
pâna la lacrimi, prin care am dovedit ca sunt om nebun si
fara de minte.
381. De multe ori m-am laudat cu lucrurile mele,
cu rudeniile si prietenii.
382. Am avut raul obicei de a lauda pe altii în fata si
am vorbit de multe ori cu viclenie si lingusire.
383. Nu m-am silit sa opresc pe altii de la vorbirea
de rau, de la clevetire, de la nedreptate si de la orice fel
de pac at.
384. M-am rusinat si m-am temut de a spune adevarul
si de a mustra pe fata nedreptatea si hula împotriva lui
Dumnezeu, pe care cei necredinciosi si hulitori le-au
vorbit la aratare.
385. N-am avut taria cea buna si cu dreapta so-
coteala, din care cauza am tacut acolo unde era nevoie de
a vorbi si am vorbit acolo unde era nevoie sa tac.
386. Stiind ca multa vorbire este scaun al slavei
desarte, totusi nu am încetat de la multa vorbire cea cu
lauda de sine si de la vorbirea cea desarta.
387. Neavând dragoste fata de aproapele, nu m-
am silit cu toata puterea de a mângâia pe cei întristati,
de a învata pe cei nestiutori si de a apara pe cei
nedreptatiti.
388. Din cauza nepasarii si a cutezantei de sine, nu
m-am silit cu toata puterea de a fugi si de a ma feri de
locurile acelea unde se râdea, se glumea si se spuneau
desertaciuni.
389. Am fost stapânit si de aceste patimi: uitarea,
neevlavia, iutimea, amaraciunea, înfurierea, ura de
oameni, pomenirea de rau, osândirea, întristarea de
suflet, îndoiala, lasitatea, rivalitatea, împatimirea,
afectiunea pentru cele pamântesti, nebarbatia, nemul-
tumirea fata de Dumnezeu si de oameni, cârtirea,
clevetirea, înfumurarea, parerea de sine, mila de sine,
crutarea de sine, îndreptatirea de sine, trufia, îngâm -
farea, iubirea de stapânire, iubirea de a porunci, iu-
birea de aratare, dorinta de a placea oamenilor, neru-
sinarea, înselaciunea, ironia, duplicitatea, îndoiala,
ratacirea gândurilor, iubirea de slava, iubirea de argint,
iubirea de placeri trupesti, iubirea de sine, care este
maica si radacina tuturor rautatilor.
390. De asemenea, am fost stapânit si de aceste
patimi: hula, blasfemie, semetie, împietrirea inimii,
nesupunere, bârfa, defaimare, amagire, nebunie,
neînfrânare, nepricepere, nestiinta, iesire din minti,
aiureala, salbaticie, toropeala, negrija de cele bune,
greseala de fiecare clipa, risipa, zgârcenie, cunostin ta
mincinoasa, odihna trupeasca fara de trebuinta,
moleseala, rautate, nepasare, putina credinta, slujirea la
multe patimi, înaltare, amagire, cut ezanta, întristare,
grairea împotriva, fatarnicie, prefacatorie, curiozitate,
învoirea cu pacatele cele patimase ale sufletului si deasa
cugetare la ele.
Pe lânga acestea mai am si alte pacate de care nu
îmi aduc aminte sau nu îmi dau seama de ele ca sunt
pacate. De toate acestea numai eu sunt vinovat, pentru
care îmi pare rau si din toata inima ma caiesc si ma voi
cai. Deci, iarta-ma, parinte, si canon sa-mi rânduiesti, ca
de aici înainte, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu rugaciunile
Maicii Domnului, cu ale tuturor Sfintilor si cu rugaciunile
sfintiei voastre, vreau sa pun început bun.
PACATELE ÎMPOTRIVA CELOR 10 PORUNCI
La porunca 1-a gresesc:
Cei fara de Dumnezeu;
Cei cu multi dumnezei;
Cei ce se leapada de pronia lui Dumnezeu si cred în
noroc, în superstitii, ursitori, fermecatori, vrajitori,
descântatori, eretici;
Cei ce se nadajduiesc spre sine si spre alti oameni;
Cei care se deznadajduiesc de mila lui Dumnezeu;
Cei care se hotarasc de a pacatui pâna la moarte
si a nu se pocai;
Cei ce urasc pe Dumnezeu si se leapada de El;
Cei care ispitesc pe Dumnezeu si cer de la El minuni
fara de nevoie;
Cei care fura lucruri sfinte si bisericesti;
Cei care cumpara cu bani darul lui Dumnezeu;
Cei care se lenevesc si nu voiesc a învata tainele
credintei celei dreptmaritoare;
Cei care citesc cartile eretice si care se îm -
partasesc cu nevrednicie cu Sfintele si Preacuratele
Taine ale lui Hristos.
La porunca a 2-a gresesc:
Cei care se închina zidirii în locul Ziditorului;
Cei care prin împatimirea catre materie slu jesc zidirii
în locul Ziditorului, asa cum sunt iubitorii de argint,
desfrânatii, lacomii cu pântecele, pe care Apostolul îi
numeste închinatori de idoli, zi când: Omorâti
madularele voastre cele de pe pamânt: desfrânarea,
iubirea de argint si lacomia, care este slujire de idoli
(Coloseni 3, 5) si carora dumnezeul lor este pântecele
(Filipeni 3, 19);
Toti câti au evlavie fatarnica;
Cei care cred în viziuni si în vedenii desarte si
înselatoare;
Toti iubitorii de dezmierdari, care iubesc chipurile si
idolii patimilor cu mintea si cu inima lor.
La porunca a 3-a gresesc:
Toti hulitorii, cei ce jura strâmb si pun pe altii sa jure;
Cei ce zic „zau” sau „Dumnezeu stie”;
Cei ce fac fagaduinte bune si le calca;
Proorocii cei mincinosi, dascalii cei mincinosi,
ereticii;
Cei ce fac glume cu cuvintele Sfintei Scripturi;
Cei ce hulesc si cârtesc împotriva lui Dum nezeu la
necazuri si la suparari;
Toti care nu sufera cu rabdare si multumire bolile,
necazurile, pagubele si alte încercari care le vin prin
îngaduinta lui Dumnezeu;
Toti care hulesc adevarul si Sfintele Scripturi si zic ca
în Scriptura se afla basme si alte neadevaruri.
La porunca a 4-a gresesc:
Toti care nu merg regulat la Sfânta Biserica în ziua
Duminicii, întru care a mutat Dumnezeu sâmbata cea
veche.
Cei ce lucreaza în Duminici si sarbatori;
Cei ce praznuiesc pagâneste si nu crestineste si se
duc în Duminici si sarbatori la cârciumi, la baluri, la
jocuri, la filme nepermise, la scrânciob, la jocuri de
noroc;
Toti pastorii duhovnicesti care nu învata poporul
în zile de Duminici si sarbatori, din Sfânta Evanghelie si
din alte învataturi ale Sfintei Scripturi.
La porunca a 5-a gresesc:
Toti copiii care nu cinstesc si nu asculta pe parintii
lor;
Cei care nu asculta de parintii lor duhovni cesti, de
arhierei, de duhovnici, de dascalii Bisericii;
Toti supusii care nu asculta de stapânii si
conducatorii tarii lor;
Toti parintii trupesti si duhovnicesti care nu se
îngrijesc de fiii lor trupesti si duhovnicesti;
Barbatii care nu îngrijesc trupeste si sufleteste de
femeile lor si femeile care nu asculta de barbatii lor
când aceia le învata pe ele cele bune.
La porunca a 6-a gresesc:
Toti care omoara pe altii cu mâna lor sau prin alte
mestesuguri, sau prin pâra si clevetire;
Toti care omoara sufleteste pe alti i, precum sunt
ereticii si învatatorii cei mincinosi;
Cei ciumati care molipsesc pe altii în vremea ciumei
sau holerei sau a altor boli molipsitoare;
Cei care se arunca în primejdie de moarte fara de
socoteala si se omoara singuri în orice fel;
Femeile care omoara pe pruncii lor si cei cele ajuta
pe ele la acest mare pacat;
Toti cei care fac sminteala prin pilda vietii lor celei
rele;
Toti care se bucura de raul si primejdia aproapelui lor;
Toti care zavistuiesc si se mâhnesc pentru binele si
sporirea aproapelui lor;
La porunca a 7-a gresesc:
Toti câti preacurvesc cu femei straine, mari tate sau
nemaritate;
Monahii care au cazut din fagaduinta;
Cei ce se sulemenesc cu scopul de a atrage pe altii în
cursa desfrânarii;
Cei ce au cazut în desfrânare duhovniceasca (eres);
Toti câti au îndemnat pe altii sa pacatuiasca, i-au
ajutat sau i-au sfatuit prin scrisori si prin alte mijloace
spre pacatul desfrânarii.
La porunca a 8-a gresesc:
Toti furii, tâlharii, rapitorii cei ce iau cu sila lucrurile
sau viata altora;
Toti care fura din averea altora;
Toti negustorii care fura cu viclesug prin cumpene
nedrepte si înseala la cântar;
Toti care cumpara lucruri de furat stiind aceasta;
Toti care iau amanet lucru strain si îl strica sau nu-l
dau înapoi în starea în care a fost;
Toti care fura prin acte false de la stat, de la
Biserica sau de la oricine;
Cei ce lucreaza cu viclesug si cu nepasare la lucrul
aproapelui si îl fac în paguba în loc de folos;
Toti care nu platesc, cât s-au învoit, la cei ce le-au
lucrat;
Toti câti amesteca cele bune cu cele rele (cum ar fi
vinul curat cu apa, laptele cu apa, smântâna cu lapte,
mierea cu zahar, semintele de grâu cu alte seminte, cu
corpuri straine, spre a trage mult la cântar s.a.m.d.).
Cizmarii, croitorii, lemnarii, cojocarii si alti meseriasi
care fac lucrul rau sau fura din materialul care li s-a
încredintat, spre a face lucrul cerut.
Toti care muta gardul sau hotarul s.a.
La porunca a 9-a gresesc:
Cei ce marturisesc strâmb asupra altora;
Cei ce jura strâmb spre paguba altora;
Cei ce primesc si se învoiesc cu minciunile mintii,
adica cu pareri gresite asupra altora;
Cei ce râd de sluteniile si neajunsurile firesti ale
altora;
Cei ce îndeamna pe altii sa jure strâmb;
Cei ce clevetesc pe fratii lor si îi pârasc pe ei la altii
spre a le face rau sau paguba sau necinste;
Judecatorii care luând mita judeca strâmb;
Toti cei care spun minciuni sau îndeamna pe altii sa
spuna minciuni sau sa jure strâmb;
Toti care din zavistie pun piedica altora care au
dregatorii spre folosul de obste al poporului.
La porunca a 10-a gresesc:
Toti care poftesc lucru strain, ca de exemplu: femeie,
casa, tarina, bou, sluga, slujnica, haine, avere si toate
câte sunt ale aproapelui.
Din cele zece porunci, patru învata dragostea si
datoriile noastre fata de Dumnezeu, iar celelalte sase
porunci învata dragostea si datoriile noastre fata de
aproapele. Din acestea sase, primele cinci opresc pacatul
cu lucrul: cinsteste pe tatal si pe mama, sa nu ucizi, sa
nu desfrânezi, sa nu furi, sa nu marturisesti strâmb
împotriva aproapelui, iar porunca a zecea este cea mai
subtire, caci opreste pacatul spre a nu se face nici cu
gândul si nici cu pofta. Cu alte cuvinte aceasta porunca
scoate pacatul din radacina lui.
Aceasta sfânta porunca ne învata pe noi si ne
porunceste sa ne pazim inima noastra de poftele si
gândurile cele rele care izvorasc din ea, caci dupa cu-
vântul Domnului: Din inima ies gânduri rele, ucideri,
adultere, desfrânari, furtisaguri, marturii mincinoase, hule
(Matei 15,19). Si în alt loc zice: Cel ce cauta la femeie
cu pofta, a si preacurvit cu ea în inima sa.
Dumnezeiescul Ioan Gura de Aur zice: „Precum flacara
aprinde pe trestie, asa pofta aprinde pe suflet. Precum
fumul întuneca si vatama ochii, asa pofta întuneca si
orbeste mintea”. Si iarasi zice: „Radac ina a preacurviei
este pofta cea neînfrânata”.
Cuvânt pentru Spovedanie
Din frica de Dumnezeu vine mustrarea de constiinta:
„Mai, nu este bun ce fac eu! Ma marturisesc si las
pacatul". Caci suparam pe Dumnezeu în tot chipul. De
aceea vreau sa va spun, cât vom putea, sa fim atenti, cu
bagare de seama. De vezi ca te mustra cugetul, nu lasa!
Toti care nu sufera cu rabdare si multumire bolile,
necazurile, pagubele si alte încercari care le vin prin
îngaduinta lui Dumnezeu;
Toti care hulesc adevarul si Sfintele Scripturi si zic ca
în Scriptura se afla basme si alte neadevaruri.
La porunca a 4-a gresesc:
Toti care nu merg regulat la Sfânta Biserica în ziua
Duminicii, întru care a mutat Dumnezeu sâmbata cea
veche.
Cei ce lucreaza în Duminici si sarbatori;
Cei ce praznuiesc pagâneste si nu crestineste si se
duc în Duminici si sarbatori la cârciumi, la baluri, la
jocuri, la filme nepermise, la scrânciob, la jocuri de
noroc;
Toti pastorii duhovnicesti care nu învata poporul
în zile de Duminici si sarbatori, din Sfânta Evanghelie si
din alte învataturi ale Sfintei Scripturi.
La porunca a 5-a gresesc:
Toti copiii care nu cinstesc si nu asculta pe parintii
lor;
Cei care nu asculta de parintii lor duhovni cesti, de
arhierei, de duhovnici, de dascalii Bisericii;
Toti supusii care nu asculta de stapânii si
conducatorii tarii lor;
Toti parintii trupesti si duhovnicesti care nu se
îngrijesc de fiii lor trupesti si duhovnicesti;
Barbatii care nu îngrijesc trupeste si sufleteste de
femeile lor si femeile care nu asculta de barbatii lor
când aceia le învata pe ele cele bune.
La porunca a 6-a gresesc:
Toti care omoara pe altii cu mâna lor sau prin alte
mestesuguri, sau prin pâra si clevetire;
Toti care omoara sufleteste pe alti i, precum sunt
ereticii si învatatorii cei mincinosi;
Cei ciumati care molipsesc pe altii în vremea ciumei
sau holerei sau a altor boli molipsitoare;
Cei care se arunca în primejdie de moarte fara de
socoteala si se omoara singuri în orice fel;
Femeile care omoara pe pruncii lor si cei cele ajuta
pe ele la acest mare pacat;
Toti cei care fac sminteala prin pilda vietii lor celei
rele;
Toti care se bucura de raul si primejdia aproapelui lor;
Toti care zavistuiesc si se mâhnesc pentru binele si
sporirea aproapelui lor;
La porunca a 7-a gresesc:
Toti câti preacurvesc cu femei straine, mari tate sau
nemaritate;
Monahii care au cazut din fagaduinta;
Cei ce se sulemenesc cu scopul de a atrage pe altii în
cursa desfrânarii;
Cei ce au cazut în desfrânare duhovniceasca (eres);
Toti câti au îndemnat pe altii sa pacatuiasca, i-au
ajutat sau i-au sfatuit prin scrisori si prin alte mijloace
spre pacatul desfrânarii.
La porunca a 8-a gresesc:
Toti furii, tâlharii, rapitorii cei ce iau cu sila lucrurile
sau viata altora;
Toti care fura din averea altora;
Toti negustorii care fura cu viclesug prin cumpene
nedrepte si înseala la cântar;
Toti care cumpara lucruri de furat stiind aceasta;
Toti care iau amanet lucru strain si îl strica sau nu-l
dau înapoi în starea în care a fost;
Toti care fura prin acte false de la stat, de la
Biserica sau de la oricine;
Cei ce lucreaza cu viclesug si cu nepasare la lucrul
aproapelui si îl fac în paguba în loc de folos;
Toti care nu platesc, cât s-au învoit, la cei ce le-au
lucrat;
Toti câti amesteca cele bune cu cele rele (cum ar fi
vinul curat cu apa, laptele cu apa, smântâna cu lapte,
mierea cu zahar, semintele de grâu cu alte seminte, cu
corpuri straine, spre a trage mult la cântar s.a.m.d.).
Cizmarii, croitorii, lemnarii, cojocarii si alti meseriasi
care fac lucrul rau sau fura din materialul care li s-a
încredintat, spre a face lucrul cerut.
Toti care muta gardul sau hotarul s.a.
La porunca a 9-a gresesc:
Cei ce marturisesc strâmb asupra altora;
Cei ce jura strâmb spre paguba altora;
Cei ce primesc si se învoiesc cu minciunile mintii,
adica cu pareri gresite asupra altora;
Cei ce râd de sluteniile si neajunsurile firesti ale
altora;
Cei ce îndeamna pe altii sa jure strâmb;
Cei ce clevetesc pe fratii lor si îi pârasc pe ei la altii
spre a le face rau sau paguba sau necinste;
Judecatorii care luând mita judeca strâmb;
Toti cei care spun minciuni sau îndeamna pe altii sa
spuna minciuni sau sa jure strâmb;
Toti care din zavistie pun piedica altora care au
dregatorii spre folosul de obste al poporului.
La porunca a 10-a gresesc:
Toti care poftesc lucru strain, ca de exemplu: femeie,
casa, tarina, bou, sluga, slujnica, haine, avere si toate
câte sunt ale aproapelui.
Din cele zece porunci, patru învata dragostea si
datoriile noastre fata de Dumnezeu, iar celelalte sase
porunci învata dragostea si datoriile noastre fata de
aproapele. Din acestea sase, primele cinci opresc pacatul
cu lucrul: cinsteste pe tatal si pe mama, sa nu ucizi, sa
nu desfrânezi, sa nu furi, sa nu marturisesti strâmb
împotriva aproapelui, iar porunca a zecea este cea mai
subtire, caci opreste pacatul spre a nu se face nici cu
gândul si nici cu pofta. Cu alte cuvinte aceasta porunca
scoate pacatul din radacina lui.
Aceasta sfânta porunca ne învata pe noi si ne
porunceste sa ne pazim inima noastra de poftele si
gândurile cele rele care izvorasc din ea, caci dupa cu-
vântul Domnului: Din inima ies gânduri rele, ucideri,
adultere, desfrânari, furtisaguri, marturii mincinoase, hule
(Matei 15,19). Si în alt loc zice: Cel ce cauta la femeie
cu pofta, a si preacurvit cu ea în inima sa.
Dumnezeiescul Ioan Gura de Aur zice: „Precum flacara
aprinde pe trestie, asa pofta aprinde pe suflet. Precum
fumul întuneca si vatama ochii, asa pofta întuneca si
orbeste mintea”. Si iarasi zice: „Radac ina a preacurviei
este pofta cea neînfrânata”.
Cuvânt pentru Spovedanie
Din frica de Dumnezeu vine mustrarea de constiinta:
„Mai, nu este bun ce fac eu! Ma marturisesc si las
pacatul". Caci suparam pe Dumnezeu în tot chipul. De
aceea vreau sa va spun, cât vom putea, sa fim atenti, cu
bagare de seama. De vezi ca te mustra cugetul, nu lasa!
11
Du-te la marturisire si nu mai face pacatul! Cât de bun
este Dumnezeu ca ne primeste la pocainta! Ca de n-ar fi
pus între noi si El Taina Spovedaniei, nimeni nu s-ar
put ea mântui. Ca zice Evanghelia: Nimic necurat nu va
intra în Împaratia Cerurilor. Nimeni fara marturisire nu se
poate mântui. Ca acolo este atâta sfintenie si curatenie!
Cum sa intre în Rai omul pacatos? Ce? Daca ai o
camasa si se murdareste, n-o mai speli? Sau o haina,
când se umple de noroi, nu zici: „Ia s-o spal, ca s-a
murdarit”? Asa sa faci si cu sufletul. Spalare prin
pocainta si spovedanie si parasirea pacatelor.
A pus Dumnezeu pocainta. Este al doilea Botez. Te -
ai marturisit, te-a dezlegat preotul, sa nu mai faci pacatul.
Fa oleaca de canon si te-ai curatit. Când simti ca iar ai
mai gresit, du-te iar la spovedanie. Când vedeti în casa
voastra ca a slabit cineva: tata, mama, sora, copilul, nora,
oricine ar fi, si vezi ca-i bolnav tare, nu aduce întâi
doctorul! Doctorul este un bolovan de pamânt ca si mine.
Eu mor acum, el moare mâine. Ai vazut vreun doctor de
500 de ani? Cum sa moara, daca are si injectii si pastile
si-i doctor? Cum sa moara? Dar când a sosit clipa, toti ne
ducem.
Stalin avea mii de doctori lânga el si când i-a venit
ceasul, l-a luat dracul! N-au putut doctorii sa-l scape. Mai
mare grija sa ai de suflet, decât de trup, ca sufletul este
nemuritor. Sufletul este mai scump decât toata lumea,
cum zice Mântuitorul: Ce va da omul în schimb pentru
sufletul sau? Chiar daca ar câstiga toata lumea ce folos
daca îsi va pierde sufletul sau? Ada întâi preotul, ca el a
luat putere de la Hristos: Ce va dezlega preotul pe
pamânt, va fi dez legat si în cer. Si zi -i: „Parinte, vino si
spovedeste dupa carte pe mama, pe tata, copilul sau fata
sau nora sau ginerele”.
Omul, când a slabit tare, nu mai tine minte ce pacate
a facut. El uita, daca-i chinuit de boala si -i ametit de
cap; dar îl poti spovedi chiar daca nu poate vorbi, ci
numai daca aude. Si daca aude, preotul îl întreaba, si el,
daca a facut pacatul, face semn ca „Da”. Daca n-a
facut, face semn ca „Nu”. Dar daca i s-a legat limba si si -
a pierdut si cunostinta, nu-l mai poti marturisi ca el nu
mai stie nimic.
De aceea nu astepta, Doamne fereste, sa cada omul
în coma. Sau cum a patit nu de mult o femeie cu
barbatul ei care zicea: „Nu aduce preotul ca doar eu nu
mor!”. „Dar esti slab, mai Ioane”. „Nu aduce preotul
acum!”. Si în noaptea aceea a murit nespove dit de
douazeci de ani. Vedeti cum l-a înselat diavo lul sa nu
aduca preotul? Dar ce, preotul vine cu moartea la tine?
Vine cu Preacuratele Taine. Si Hristos este Viata lumii!
Vine cu Viata, cu învierea si cu Dumnezeirea lui Iisus
Hristos sa te vindece si sa-ti dea sanatate!
Iata, vine de la Dolhasca, dintr-un sat, o femeie de 63
de ani, slaba, necajita, cu sora ei, cu ginerele si cu fata,
cu o masina. Îmi spunea ca barbatul ei n-a fost la
biserica de când s-a însurat, de 43 de ani. Nu mai
asculta de Dumnezeu; înjura, fuma, era betiv si
desfrânat si nu credea în nimic. Numai cu tigara în gura
statea. Sotia era plecata la o fata maritata acolo în sat.
El a venit de la crâsma, beat, cu tigara în gura s i s-a
culcat cu tigara aprinsa. De la tigara s-a aprins casa si a
ars omul plin de pacate. Numai câteva oase i-au mai
gasit.
Ai auzit cum moare omul pacatos? Ce spune Apostolul
Pavel? Al carui sfârsit va fi dupa faptele lui. Patruzeci si
trei de ani n-a fost în biserica, nu s-a spovedit si nu s-a
împartasit. Si acum a ars cu tigara în gura! De la focul
acesta s-a dus în focul cel vesnic. Aici a luat arvuna
muncii celei vesnice. L-a ars Dumnezeu de viu pentru
pacatele lui, ca sa arda în veci, cum spune Mântuitorul:
Unde focul lor nu se stinge si viermele lor nu doarme.
Asa moare pacatosul. Ai auzit ce spune în Psaltire?
Moartea pacatosului este cumplita.
Si a venit femeia sa-l puna la slujbe.
„Matusa - i-am zis -, daca îmi dai munti de aur, de aici
pâna la Bucuresti, nu-l pot pune la slujbe!”. Si i-am citit
din Pravila Mare, unde scrie: „Cine moare din beti e, ca
si cel care moare spânzurat ”. O murit din betie, e ca si
c u m s-ar fi spânzurat, si-a facut sama. Si n-am putut
sa-l pun la nici o slujba. Pentru ca o patesc si eu.
Canoanele Bisericii ma opresc si cade si pe cei vii ai
lui.
ANEXA∗
Cine pune apa în vin si-l vinde, sa nu se îm -
partaseasca 5 ani si 66 metanii pe zi.
Ascultatorul la ferestre un an sa nu se împartaseasca
si sa faca câte 15 metanii pe zi.
Femeia care a pierdut copilul fara de voie se
canoniseste un an. Femeia care desfrâneaza si îsi
omoara fatul în pântece, 10 ani. Femeia care va bea
ierburi ca sa nu nasca copii, 7 ani si câte 200 de metanii
pe zi.
Mireanul care va blestema si va huli, acela se
canoniseste un an sa nu se împartaseasca, sa faca
post, metanii si milostenii.
Cei care s-au casatorit cu nunta nelegiuita sa cada
sub canon 7 ani, fireste dupa ce s -au despartit de acea
însotire. Cine îsi va însura copiii în alta credinta, sa aiba
canon 5 ani. Cei care se casatoresc fara voia parintilor
lor, traiesc în curvie, iar împacându-se cu parintii lor, se
vor canonisi 3 ani.
Nunta întâi este lege, a doua este iertare, a treia este
calcare de lege. Casatoria a doua nu se binecuvinteaza
cu cununie (pe cap), ci se canoniseste 2 ani a nu se
împartasi, iar a treia casatorie 5 ani. La aces te nunti,
preotul sa nu manânce.
Cel ce cleveteste, un an sa nu se împartaseasca.
Curvarul va fi neîmpartasit 7 ani. Cel ce a prea-curvit
15 ani. Cel ce va umbla cu femeia sa peste fire, 15
ani. La fel si pe femeie, de va fi fost cu voia ei; iar de va
fi fost cu sila, mai putin.
Femeia care a fost siluita [violata] de barbat, si viata
ei dinainte era cinstita, sa nu se afuriseasca; iar daca
viata ei era necinstita, sa se afuriseasca.
Cel care a siluit fata minora, 12 ani.
Curvia cu dobitoace. Cei ce au pacatuit înainte de a
împlini 20 de ani, sa nu se împartaseasca 20 de ani. Cei
care dupa 20 de ani, având si femei, 30 de ani. Iar daca
unii, fiind casatoriti au pacatuit, având peste 50 de ani,
numai la iesirea din viata. Celui ce a pacatuit cu
dobitoace i se va aplica 15 ani, daca se va marturisi
singur.
Cine va gresi cu nasa-sa, 9 ani sa se pocaiasca si sa
faca 150 de metanii pe zi. Cine cu fina-sa ce a botezat -
∗ Aceasta „Anexa" se doreste a fi un ajutor celui care se
spovedeste în a-si cunoaste mai bine gravitatea
pacatelor, stiind ca Prea Cuviosul Parinte Arhimandrit
Cleopa Ilie tinea foarte mult la respectarea Sfintelor
Canoane si a învataturilor Sfintilor Parinti. La redactarea ei
s-au folosit: îndreptarea Legii, Târgoviste, 1652,
Pidalionul, tiparit la Manastirea Neamt în 1844, Molitfelnic,
editia 1937, Pravila cea Mica, de arhimandrit Nicodim
Sachelarie, Seminarul Monahal Cernica - Ilfov, 1939.
Du-te la marturisire si nu mai face pacatul! Cât de bun
este Dumnezeu ca ne primeste la pocainta! Ca de n-ar fi
pus între noi si El Taina Spovedaniei, nimeni nu s-ar
put ea mântui. Ca zice Evanghelia: Nimic necurat nu va
intra în Împaratia Cerurilor. Nimeni fara marturisire nu se
poate mântui. Ca acolo este atâta sfintenie si curatenie!
Cum sa intre în Rai omul pacatos? Ce? Daca ai o
camasa si se murdareste, n-o mai speli? Sau o haina,
când se umple de noroi, nu zici: „Ia s-o spal, ca s-a
murdarit”? Asa sa faci si cu sufletul. Spalare prin
pocainta si spovedanie si parasirea pacatelor.
A pus Dumnezeu pocainta. Este al doilea Botez. Te -
ai marturisit, te-a dezlegat preotul, sa nu mai faci pacatul.
Fa oleaca de canon si te-ai curatit. Când simti ca iar ai
mai gresit, du-te iar la spovedanie. Când vedeti în casa
voastra ca a slabit cineva: tata, mama, sora, copilul, nora,
oricine ar fi, si vezi ca-i bolnav tare, nu aduce întâi
doctorul! Doctorul este un bolovan de pamânt ca si mine.
Eu mor acum, el moare mâine. Ai vazut vreun doctor de
500 de ani? Cum sa moara, daca are si injectii si pastile
si-i doctor? Cum sa moara? Dar când a sosit clipa, toti ne
ducem.
Stalin avea mii de doctori lânga el si când i-a venit
ceasul, l-a luat dracul! N-au putut doctorii sa-l scape. Mai
mare grija sa ai de suflet, decât de trup, ca sufletul este
nemuritor. Sufletul este mai scump decât toata lumea,
cum zice Mântuitorul: Ce va da omul în schimb pentru
sufletul sau? Chiar daca ar câstiga toata lumea ce folos
daca îsi va pierde sufletul sau? Ada întâi preotul, ca el a
luat putere de la Hristos: Ce va dezlega preotul pe
pamânt, va fi dez legat si în cer. Si zi -i: „Parinte, vino si
spovedeste dupa carte pe mama, pe tata, copilul sau fata
sau nora sau ginerele”.
Omul, când a slabit tare, nu mai tine minte ce pacate
a facut. El uita, daca-i chinuit de boala si -i ametit de
cap; dar îl poti spovedi chiar daca nu poate vorbi, ci
numai daca aude. Si daca aude, preotul îl întreaba, si el,
daca a facut pacatul, face semn ca „Da”. Daca n-a
facut, face semn ca „Nu”. Dar daca i s-a legat limba si si -
a pierdut si cunostinta, nu-l mai poti marturisi ca el nu
mai stie nimic.
De aceea nu astepta, Doamne fereste, sa cada omul
în coma. Sau cum a patit nu de mult o femeie cu
barbatul ei care zicea: „Nu aduce preotul ca doar eu nu
mor!”. „Dar esti slab, mai Ioane”. „Nu aduce preotul
acum!”. Si în noaptea aceea a murit nespove dit de
douazeci de ani. Vedeti cum l-a înselat diavo lul sa nu
aduca preotul? Dar ce, preotul vine cu moartea la tine?
Vine cu Preacuratele Taine. Si Hristos este Viata lumii!
Vine cu Viata, cu învierea si cu Dumnezeirea lui Iisus
Hristos sa te vindece si sa-ti dea sanatate!
Iata, vine de la Dolhasca, dintr-un sat, o femeie de 63
de ani, slaba, necajita, cu sora ei, cu ginerele si cu fata,
cu o masina. Îmi spunea ca barbatul ei n-a fost la
biserica de când s-a însurat, de 43 de ani. Nu mai
asculta de Dumnezeu; înjura, fuma, era betiv si
desfrânat si nu credea în nimic. Numai cu tigara în gura
statea. Sotia era plecata la o fata maritata acolo în sat.
El a venit de la crâsma, beat, cu tigara în gura s i s-a
culcat cu tigara aprinsa. De la tigara s-a aprins casa si a
ars omul plin de pacate. Numai câteva oase i-au mai
gasit.
Ai auzit cum moare omul pacatos? Ce spune Apostolul
Pavel? Al carui sfârsit va fi dupa faptele lui. Patruzeci si
trei de ani n-a fost în biserica, nu s-a spovedit si nu s-a
împartasit. Si acum a ars cu tigara în gura! De la focul
acesta s-a dus în focul cel vesnic. Aici a luat arvuna
muncii celei vesnice. L-a ars Dumnezeu de viu pentru
pacatele lui, ca sa arda în veci, cum spune Mântuitorul:
Unde focul lor nu se stinge si viermele lor nu doarme.
Asa moare pacatosul. Ai auzit ce spune în Psaltire?
Moartea pacatosului este cumplita.
Si a venit femeia sa-l puna la slujbe.
„Matusa - i-am zis -, daca îmi dai munti de aur, de aici
pâna la Bucuresti, nu-l pot pune la slujbe!”. Si i-am citit
din Pravila Mare, unde scrie: „Cine moare din beti e, ca
si cel care moare spânzurat ”. O murit din betie, e ca si
c u m s-ar fi spânzurat, si-a facut sama. Si n-am putut
sa-l pun la nici o slujba. Pentru ca o patesc si eu.
Canoanele Bisericii ma opresc si cade si pe cei vii ai
lui.
ANEXA∗
Cine pune apa în vin si-l vinde, sa nu se îm -
partaseasca 5 ani si 66 metanii pe zi.
Ascultatorul la ferestre un an sa nu se împartaseasca
si sa faca câte 15 metanii pe zi.
Femeia care a pierdut copilul fara de voie se
canoniseste un an. Femeia care desfrâneaza si îsi
omoara fatul în pântece, 10 ani. Femeia care va bea
ierburi ca sa nu nasca copii, 7 ani si câte 200 de metanii
pe zi.
Mireanul care va blestema si va huli, acela se
canoniseste un an sa nu se împartaseasca, sa faca
post, metanii si milostenii.
Cei care s-au casatorit cu nunta nelegiuita sa cada
sub canon 7 ani, fireste dupa ce s -au despartit de acea
însotire. Cine îsi va însura copiii în alta credinta, sa aiba
canon 5 ani. Cei care se casatoresc fara voia parintilor
lor, traiesc în curvie, iar împacându-se cu parintii lor, se
vor canonisi 3 ani.
Nunta întâi este lege, a doua este iertare, a treia este
calcare de lege. Casatoria a doua nu se binecuvinteaza
cu cununie (pe cap), ci se canoniseste 2 ani a nu se
împartasi, iar a treia casatorie 5 ani. La aces te nunti,
preotul sa nu manânce.
Cel ce cleveteste, un an sa nu se împartaseasca.
Curvarul va fi neîmpartasit 7 ani. Cel ce a prea-curvit
15 ani. Cel ce va umbla cu femeia sa peste fire, 15
ani. La fel si pe femeie, de va fi fost cu voia ei; iar de va
fi fost cu sila, mai putin.
Femeia care a fost siluita [violata] de barbat, si viata
ei dinainte era cinstita, sa nu se afuriseasca; iar daca
viata ei era necinstita, sa se afuriseasca.
Cel care a siluit fata minora, 12 ani.
Curvia cu dobitoace. Cei ce au pacatuit înainte de a
împlini 20 de ani, sa nu se împartaseasca 20 de ani. Cei
care dupa 20 de ani, având si femei, 30 de ani. Iar daca
unii, fiind casatoriti au pacatuit, având peste 50 de ani,
numai la iesirea din viata. Celui ce a pacatuit cu
dobitoace i se va aplica 15 ani, daca se va marturisi
singur.
Cine va gresi cu nasa-sa, 9 ani sa se pocaiasca si sa
faca 150 de metanii pe zi. Cine cu fina-sa ce a botezat -
∗ Aceasta „Anexa" se doreste a fi un ajutor celui care se
spovedeste în a-si cunoaste mai bine gravitatea
pacatelor, stiind ca Prea Cuviosul Parinte Arhimandrit
Cleopa Ilie tinea foarte mult la respectarea Sfintelor
Canoane si a învataturilor Sfintilor Parinti. La redactarea ei
s-au folosit: îndreptarea Legii, Târgoviste, 1652,
Pidalionul, tiparit la Manastirea Neamt în 1844, Molitfelnic,
editia 1937, Pravila cea Mica, de arhimandrit Nicodim
Sachelarie, Seminarul Monahal Cernica - Ilfov, 1939.
o, 12 ani si metanii 300 pe zi. Cine a curvit cu mama
logodnicii lui, 14 ani si nunta sa nu se faca. Cine a curvit
cu soacra, 15 ani si în toate zilele câte 160 de metanii.
Cine va curvi cu cumnata, 11 ani. Femeia cu doi frati, 11
ani. Cine pacatuieste cu ma ma vitrega, 12 ani. De se va
întoarce fiul spre mama sau tatal spre fiica, 20 de ani
sa se pocaiasca si în toate zilele sa faca câte 366 de
metanii. Cine a pacatuit cu sora sa, 12 ani. Cu vara sa
primara, 10 ani; cu vara a doua, 9 ani. Cine va curvi cu
calugarita, 9 ani si 150 de metanii pe zi.
Cel ce a facut pacatul malahiei se canoniseste 40
de zile, mâncând mâncare uscata si facând câte 100
de metanii pe zi, iar de nu vor putea sa manânce sec,
atunci sa nu se împartaseasca un an si sa faca în fiecare
zi 50 sau 100 de metanii. Iar de vor face malahie între
dânsii, atunci sa manânce sec 80 de zile sau sa nu se
împartaseasca 2 ani si câte 50 metanii.
Onania este pacatul care-l fac doi soti, care în-
trebuinteaza mijloace de a nu face copii (Facere 38, 9-
10). Acest pacat se canoniseste ca malahia si avortul,
pâna la vindecare, caci fara îndreptare nu exista iertare.
Pe cei ce fac acest pacat Dumnezeu îi pedepseste asa: li
se întuneca mintea si se îmbolnavesc sufleteste, devin
nervosi, le tremura mâinile si trupul, au visuri
îngrozitoare, li se nasc copii slabi si bol navi,
îmbatrânesc mai repede si mor rau.
Cei care au casa de toleranta sa se afuriseasca, iar
daca nu se pocaiesc, nici darurile lor sa nu se
primeasca, nici în cimitir sa nu se îngroape când vor
muri. Ei se canonisesc ca si preacurvarii, 15 ani.
Cei care iau dobânda nu se cuvine a fi împartasiti,
daca staruiesc în nelegiuirea lor.
Fumatul se canoniseste la fel ca luxul si jocul de
noroc, 1-3 ani.
Gomoria se pedepseste la fel ca sodomia si uci derea
de suflete, pâna la 20 de ani.
Cine are vrajba asupra cuiva, sa nu fie primit la
Biserica, nici prescurile lui, pâna ce nu va face pace, ca
rugaciunea lui se preface în blestem.
Jocul de noroc, sub orice forma, si cu orice scop,
se canoniseste la fel ca furtul si uciderea.
Jocul la nunti sau petreceri de orice fel, 1-3 ani.
Nici un mirean sau cleric sa nu joace zaruri, table,
carti, ghioc, dame sau alte jocuri de acest fel, iar de va
face acestea, clericul sa se cateriseasca, iar mireanul sa
se afuriseasca.
Se opreste cu desavârsire a se face mimi si teatre ale
acestora, precum si privirile jocurilor de pe scena,
stadioane. Cei care nu se supun acestui canon, sa se
afuriseasca.
Calcatorii de juramânt (la tribunal) vor fi necuminecati
10 ani. Cel ce jura strâmb ca sa ia bunurile altuia, 3 ani
sa faca post, metanii si milostenii si sa întoarca neaparat
bunurile luate.
Cine manânca sânge de animal, 2 ani sa nu se
împartaseasca.
Cel care tine mânie, un an sa nu se împartaseas ca si
150 metanii pe zi.
Minciuna usoara, fara gând de a face rau, se
canoniseste ca si defaimarea, un an.
Jefuitorul de morminte 10 ani va fi neîmpartasit. Cei
care ard trupurile mortilor, 20 de ani.
Cine nu va posti cele patru posturi, miercuri le si
vinerile de peste an, fara a fi împiedicat de slabiciune
trupeasca, sa se afuriseasca.
Cel care va mânca carne, oua sau brânza în P ostul
cel Mare sau miercurile si vinerile de peste an, 2 ani
sa nu se împartaseasca. Cine manânca carne în lunea
brânzei sau cine manânca brânza în lunea dintâi a
Postului Mare, 4 ani sa se pocaiasca si 300 de metanii
pe zi. Cine se va spurca din nestiinta în Postul Mare, un
an si 36 de metanii pe zi.
Cine rapeste si ia al strainului cu nedreptate 5 ani si
câte 100 metanii pe zi (cu conditia sa întoarca ce a
rapit).
Cel ce s-a întinat în somn cu patima scurgerii, se
înlatura o zi de la împartasire, sa se spele, sa-si schimbe
acoperamântul trupului, sa zica Psalmul 50 si sa faca
49 de metanii; iar cel ce s-a întinat, fiind treaz cu trupul,
se înlatura de la împartasire 7 zile, zicând în fiecare zi
Psalmul 50 si câte 49 de metanii.
Femeile care se afla în scurgerea de sânge obisnuita
lor, nu pot intra în biserica pâna la 7 zile, nici a se
împreuna cu barbatii lor, nici a sarata Sfintele Icoane,
nici a lua anafora ori aghiasma, dar pot a se ruga si a citi
sfintele carti. De se va afla în Biserica si va simti ca-i
vine aceasta scurgere, sa iasa afara, iar de se va rusina
si nu va iesi, atunci sa primeasca canon; de a luat si
anafora, sa primeasca canon mai greu. Femeile care
zamislesc copii în aceste 7 zile vor naste copii bolnavi
sau copii care se vor îmbolnavi dupa nastere cu boli care
nu au leac.
Cel ce a ucis de voie si dupa aceasta s-a pocait, va fi
neîmpartasit 20 de ani; cel ce a ucis fara de voie, 10 ani;
cel ce ucide în razboi, 3 ani.
Omul mirean de se va îmbata si va vomita, sa nu se
împartaseasca un an si 12 metanii pe zi.
Cel ce se supune vrajitoriei (descânta) se va canonisi
cu timpul ucigasului (20 de ani).
Cine ia mana grâului, a dobitoacelor, sau alt ceva
dintre acestea sa aiba pocainta 4 ani si câte 100 de
metanii pe zi. Cei ce se adreseaza prezicatorilor, ca sa
afle ceea ce ar voi, se canonisesc 6 ani. Daca vor starui în
acestea, sa se lepede de tot de la Biserica.
Preotul care deschide sfintele carti, sa se cate-
riseasca, iar mireanul sa se afuriseasca.
Cei care practica yoga, bioenergie, radiestezie sau
altceva asemanator acestora (care accepta reîncarnarea
sau destinul), sa se supuna canoanelor pentru vrajitori,
pâna la îndreptare.
Sinuciderea este un pacat împotriva Duhului Sfânt,
care nu poate fi iertat nici în lumea aceasta, nici în
cealalta. Unuia ca acestuia nu i se pot face nici un fel de
slujbe. Fac exceptie cei care sunt bolnavi mintal
(schizofrenicii) si cei demonizati.
Nici un cleric nu poate dezlega pe cel legat de altul,
decât numai daca cel ce a legat a murit, sau a fost legat
pe nedrept si în urma judecatii facute, sinodul sau
episcopul a hotarât sa fie dezlegat. Oricare barbat sau
femeie de îsi va lasa duhovnicul sau, fara oarecare vina,
si se va spovedi la altul, sa se desparta de Biserica
împreuna cu cel ce l-a primit pe dânsul.
Pentru cei ce se pocaiesc în curatenie si cu
sârguinta îsi chinuiesc trupul se scurteaza timpul de
pocainta, dupa masura înfrânarii. Adica, daca cineva ar
primi sa nu bea vin în zile rânduite, se scade un an din
canonul prevazut de Parinti pentru greseala lui. Daca
promite sa nu manânce carne un timp, se scade înca un
an. Iar daca vrea sa nu manânce brânza, oua, peste sau
untdelemn, pentru fiecare din aceste abti neri se scade
câte un an. Tot asa si pentru o alta nevointa (metanii,
post, milostenie) [Vezi Sfântul Ioan Ajunatorul]
logodnicii lui, 14 ani si nunta sa nu se faca. Cine a curvit
cu soacra, 15 ani si în toate zilele câte 160 de metanii.
Cine va curvi cu cumnata, 11 ani. Femeia cu doi frati, 11
ani. Cine pacatuieste cu ma ma vitrega, 12 ani. De se va
întoarce fiul spre mama sau tatal spre fiica, 20 de ani
sa se pocaiasca si în toate zilele sa faca câte 366 de
metanii. Cine a pacatuit cu sora sa, 12 ani. Cu vara sa
primara, 10 ani; cu vara a doua, 9 ani. Cine va curvi cu
calugarita, 9 ani si 150 de metanii pe zi.
Cel ce a facut pacatul malahiei se canoniseste 40
de zile, mâncând mâncare uscata si facând câte 100
de metanii pe zi, iar de nu vor putea sa manânce sec,
atunci sa nu se împartaseasca un an si sa faca în fiecare
zi 50 sau 100 de metanii. Iar de vor face malahie între
dânsii, atunci sa manânce sec 80 de zile sau sa nu se
împartaseasca 2 ani si câte 50 metanii.
Onania este pacatul care-l fac doi soti, care în-
trebuinteaza mijloace de a nu face copii (Facere 38, 9-
10). Acest pacat se canoniseste ca malahia si avortul,
pâna la vindecare, caci fara îndreptare nu exista iertare.
Pe cei ce fac acest pacat Dumnezeu îi pedepseste asa: li
se întuneca mintea si se îmbolnavesc sufleteste, devin
nervosi, le tremura mâinile si trupul, au visuri
îngrozitoare, li se nasc copii slabi si bol navi,
îmbatrânesc mai repede si mor rau.
Cei care au casa de toleranta sa se afuriseasca, iar
daca nu se pocaiesc, nici darurile lor sa nu se
primeasca, nici în cimitir sa nu se îngroape când vor
muri. Ei se canonisesc ca si preacurvarii, 15 ani.
Cei care iau dobânda nu se cuvine a fi împartasiti,
daca staruiesc în nelegiuirea lor.
Fumatul se canoniseste la fel ca luxul si jocul de
noroc, 1-3 ani.
Gomoria se pedepseste la fel ca sodomia si uci derea
de suflete, pâna la 20 de ani.
Cine are vrajba asupra cuiva, sa nu fie primit la
Biserica, nici prescurile lui, pâna ce nu va face pace, ca
rugaciunea lui se preface în blestem.
Jocul de noroc, sub orice forma, si cu orice scop,
se canoniseste la fel ca furtul si uciderea.
Jocul la nunti sau petreceri de orice fel, 1-3 ani.
Nici un mirean sau cleric sa nu joace zaruri, table,
carti, ghioc, dame sau alte jocuri de acest fel, iar de va
face acestea, clericul sa se cateriseasca, iar mireanul sa
se afuriseasca.
Se opreste cu desavârsire a se face mimi si teatre ale
acestora, precum si privirile jocurilor de pe scena,
stadioane. Cei care nu se supun acestui canon, sa se
afuriseasca.
Calcatorii de juramânt (la tribunal) vor fi necuminecati
10 ani. Cel ce jura strâmb ca sa ia bunurile altuia, 3 ani
sa faca post, metanii si milostenii si sa întoarca neaparat
bunurile luate.
Cine manânca sânge de animal, 2 ani sa nu se
împartaseasca.
Cel care tine mânie, un an sa nu se împartaseas ca si
150 metanii pe zi.
Minciuna usoara, fara gând de a face rau, se
canoniseste ca si defaimarea, un an.
Jefuitorul de morminte 10 ani va fi neîmpartasit. Cei
care ard trupurile mortilor, 20 de ani.
Cine nu va posti cele patru posturi, miercuri le si
vinerile de peste an, fara a fi împiedicat de slabiciune
trupeasca, sa se afuriseasca.
Cel care va mânca carne, oua sau brânza în P ostul
cel Mare sau miercurile si vinerile de peste an, 2 ani
sa nu se împartaseasca. Cine manânca carne în lunea
brânzei sau cine manânca brânza în lunea dintâi a
Postului Mare, 4 ani sa se pocaiasca si 300 de metanii
pe zi. Cine se va spurca din nestiinta în Postul Mare, un
an si 36 de metanii pe zi.
Cine rapeste si ia al strainului cu nedreptate 5 ani si
câte 100 metanii pe zi (cu conditia sa întoarca ce a
rapit).
Cel ce s-a întinat în somn cu patima scurgerii, se
înlatura o zi de la împartasire, sa se spele, sa-si schimbe
acoperamântul trupului, sa zica Psalmul 50 si sa faca
49 de metanii; iar cel ce s-a întinat, fiind treaz cu trupul,
se înlatura de la împartasire 7 zile, zicând în fiecare zi
Psalmul 50 si câte 49 de metanii.
Femeile care se afla în scurgerea de sânge obisnuita
lor, nu pot intra în biserica pâna la 7 zile, nici a se
împreuna cu barbatii lor, nici a sarata Sfintele Icoane,
nici a lua anafora ori aghiasma, dar pot a se ruga si a citi
sfintele carti. De se va afla în Biserica si va simti ca-i
vine aceasta scurgere, sa iasa afara, iar de se va rusina
si nu va iesi, atunci sa primeasca canon; de a luat si
anafora, sa primeasca canon mai greu. Femeile care
zamislesc copii în aceste 7 zile vor naste copii bolnavi
sau copii care se vor îmbolnavi dupa nastere cu boli care
nu au leac.
Cel ce a ucis de voie si dupa aceasta s-a pocait, va fi
neîmpartasit 20 de ani; cel ce a ucis fara de voie, 10 ani;
cel ce ucide în razboi, 3 ani.
Omul mirean de se va îmbata si va vomita, sa nu se
împartaseasca un an si 12 metanii pe zi.
Cel ce se supune vrajitoriei (descânta) se va canonisi
cu timpul ucigasului (20 de ani).
Cine ia mana grâului, a dobitoacelor, sau alt ceva
dintre acestea sa aiba pocainta 4 ani si câte 100 de
metanii pe zi. Cei ce se adreseaza prezicatorilor, ca sa
afle ceea ce ar voi, se canonisesc 6 ani. Daca vor starui în
acestea, sa se lepede de tot de la Biserica.
Preotul care deschide sfintele carti, sa se cate-
riseasca, iar mireanul sa se afuriseasca.
Cei care practica yoga, bioenergie, radiestezie sau
altceva asemanator acestora (care accepta reîncarnarea
sau destinul), sa se supuna canoanelor pentru vrajitori,
pâna la îndreptare.
Sinuciderea este un pacat împotriva Duhului Sfânt,
care nu poate fi iertat nici în lumea aceasta, nici în
cealalta. Unuia ca acestuia nu i se pot face nici un fel de
slujbe. Fac exceptie cei care sunt bolnavi mintal
(schizofrenicii) si cei demonizati.
Nici un cleric nu poate dezlega pe cel legat de altul,
decât numai daca cel ce a legat a murit, sau a fost legat
pe nedrept si în urma judecatii facute, sinodul sau
episcopul a hotarât sa fie dezlegat. Oricare barbat sau
femeie de îsi va lasa duhovnicul sau, fara oarecare vina,
si se va spovedi la altul, sa se desparta de Biserica
împreuna cu cel ce l-a primit pe dânsul.
Pentru cei ce se pocaiesc în curatenie si cu
sârguinta îsi chinuiesc trupul se scurteaza timpul de
pocainta, dupa masura înfrânarii. Adica, daca cineva ar
primi sa nu bea vin în zile rânduite, se scade un an din
canonul prevazut de Parinti pentru greseala lui. Daca
promite sa nu manânce carne un timp, se scade înca un
an. Iar daca vrea sa nu manânce brânza, oua, peste sau
untdelemn, pentru fiecare din aceste abti neri se scade
câte un an. Tot asa si pentru o alta nevointa (metanii,
post, milostenie) [Vezi Sfântul Ioan Ajunatorul]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.