Există o legătură între mâncare și rugăciunea pe care o faci

 Arhimandritul Sofronie Saharov explică faptul că mâncarea nu este doar un simplu combustibil biologic, ci poartă în ea energia creatoare a lui Dumnezeu.

Cei ce se roagă puţin, suferă de faptul că puterea şi energia mâncării se transformă cel mai mult în patimi şi lăcomie.

Atunci când mâncăm, trebuie să ne şi rugăm. Toate mâncărurile au înlăuntrul lor puterea ziditoare a lui Dumnezeu. Astfel, cu rugăciunea, apropiem materia hrănitoare şi asta ne ajută.

Mâncarea dă energie trupului, avem nevoie de ea pentru a putea să lucrăm şi pentru a avea putere de rugăciune. Pentru cei ce se roagă, puterea mâncării se preface în putere duhovnicească.

Cei ce se roagă puţin, suferă de faptul că puterea şi energia mâncării se transformă cel mai mult în patimi şi lăcomie. În situaţii din acestea e nevoie de post. 

(Arhimandritul Sofronie Saharov, Cunosc un om în Hristos – Părintele Sofronie de la Essex, Ed. Sophia, Bucureşti, 2011, p. 307)

. Rugăciunea în timpul mesei preface energia hranei în putere duhovnicească, în timp ce lipsa ei duce la lăcomie și patimi

Legătura dintre hrană și rugăciune

Puterea ziditoare: Toate alimentele conțin energia și puterea creatoare a lui Dumnezeu.
 Prin rugăciune înainte și în timpul mesei, omul atrage harul divin și asimilează corect materia hrănitoare. 
Pentru cei care se roagă puțin, energia hranei se schimbă în patimi și lăcomie
Rolul postului
Când omul cade în lăcomie sau se roagă prea puțin, este nevoie de post ca mijloc de echilibru și curățire.
Trupul are nevoie de hrană pentru aunci când muncim și pentru a avea putere de rugăciune, dar totul trebuie ținut în rânduială
Sfințirea materiei prin rugăciune: Atunci când mâncăm însoțiți de rugăciune, transformăm un act pur biologic într-unul duhovnicesc. Rugăciunea extrage și valorifică „puterea ziditoare” ascunsă în alimente.
Destinația energiei: Energia pe care o primim din hrană se canalizează în funcție de starea noastră lăuntrică:
• Pentru cei care se roagă, ea devine putere duhovnicească (energie pentru fapte bune, muncă și rugăciune).
• Pentru cei care nu se roagă, ea degenerează în patimi, lăcomie și instincte trupești.
Rolul postului: Când rugăciunea lipsește, iar energia hranei alimentează doar patimile, postul devine un instrument terapeutic necesar pentru a slăbi influența instinctelor și a restabili echilibrul sufletesc.

Șapte vorbe despre post – conștientizare și încurajare

 

• Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei
• Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului
• Sfântul Cuvios Nil Pustnicul
• Sfântul Cuvios Teodor Studitul
• Sfântul Cuvios Serafim de Sarov
• Sfântul Cuvios Simeon Noul Teolog
  
  

  Despre post s-au spus și se spun multe. E greu de ales șapte vorbe – dar nu imposibil. De-am ține cont de ele, mare folos am avea!

  * „Dacă lumea ar posti, nu s-ar mai face arme, n-ar mai fi războaie, tribunale şi închisori. Postul i-ar ajuta pe toţi să se înfrâneze, nu numai de la mâncare, ci să izgonească iubirea de arginţi, lăcomia şi orice vicleşug. Postul ne face asemenea cu îngerii.” (Sfântul Vasile cel Mare)

  * „Dacă postul a fost necesar în Rai, cu atât mai necesar este în afara Raiului. Dacă era de folos leacul mai înainte de rană, cu atât mai de folos este după rană.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

  * „Postește nu numai de pâine și vin și cărnuri și de alte mâncăruri sau băuturi, ci cu mult mai mult de gânduri.” (Sfântul Nil Ascetul)

  * „Adevăratul post este depărtarea de orice rău.” (Sfântul Teodor Studitul)

  * „Adevăratul post stă nu numai în istovirea trupului, ci şi în a da celui flămând bucata pe care ai vrea tu însuţi să o mănânci: fericiţi cei flămânzi, că aceia se vor sătura.” (Sfântul Serafim de Sarov)

  * „Fiecare din noi să nu uite folosul pe care-l aduce postul. El este doctorul sufletelor noastre. Unuia îi umilește trupul. Altuia îi potolește mânia. Altuia îi alungă somnul. Altuia îi sădește dorința de a face fapte bune. Altuia îi curățește mintea și-l eliberează de cugetele viclene. Altuia îi leagă limba cea slobodă și nestrunită, ca să nu rostească vorbe prisositoare și necuvioase. Altuia îi împiedică ochii să vadă încolo și-ncoace și să cerceteze lucruri zadarnice și vătămătoare. Postul, încet-încet, subțiază stratul gros al păcatului care acoperă sufletul și alungă din el întunericul, așa cum soarele alungă ceața, curățește ochii noștri sufletești și ne descoperă soarele dreptății, pe Iisus Hristos.” (Sfântul Simeon Noul Teolog)

  * „Zis-a Domnul: Dacă veți ierta oamenilor greșelile lor, va ierta și vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar dacă nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre. Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își întunecă fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură, ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică și unde furii nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.” (Evanghelia Duminicii lăsatului sec de brânză (a izgonirii lui Adam din rai), Matei 6, 14-21)