Sf. Sfințit Mc. Dionisie Areopagitul; Sf. Mc. Teoctist 3 Octombrie

 

În această lună, în ziua a treia, pomenirea Sfântului sfintiţului Mucenic Dionisie Areopagitul.

Acesta, întrecând pe toţi cu bogăţia, cu slava, cu mintea şi cu înţelepciunea, era unul din sfetnicii Areopagului, dar fiind convins de marele Pavel, s-a botezat şi a fost hirotonit episcop. Fiind învăţat tainele cele de negrăit şi dumnezeieşti de înţeleptul Ierotei, a lăsat şi cărţi minunate şi foarte înalte. Însă acest sfânt Dionisie tâlcuind şi Tipicul bisericeştii orânduieli, după aceea s-a dus spre părţile Apusului, pe vremea împărăţiei lui Domiţian şi arătând multe minuni, i s-a tăiat capul în cetatea Parisului. Şi primindu-şi capul în mâinile sale, a umblat două mile de loc pe picioarele sale, făcând ca sa se minuneze cei ce îl vedeau, şi nu l-au lăsat până nu s-a întâlnit cu o femeie anume Catula. Şi oprindu-se din dumnezeiască pronie, l-a pus în palmele ei ca pe un odor. Aşijderea şi ucenicii săi, Rustic şi Elefterie, tăindu-li-se capetele şi aruncându-li-se trupurile împreună cu mucenicescul trup al sfântului propovăduitor ca să-l mănânce fiarele cele sălbatice şi păsările. Oarecare credincioşi le-au luat şi le-au ascuns pentru frica ce era atunci de ucigători; şi după ce s-au dus aceia, le-a aşezat Fericita Catula într-o casă, la trei ale lunii octombrie. Era la statul trupului om de mijloc, uscăţiv, albenet, cam galben, puţinel cam scobit la nări, cu sprâncenele dese, cu ochii adânciţi şi cu urechile mari, cărunt păros, cu barba cam lungă şi rară puţinel, cam pântecos, degetele mâinilor lungi. Şi se săvârşeşte soborul lui în preasfânta marea Biserică.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul

Glasul al 4-lea

Bunătate învăţându-te şi îmbărbătându-te întru toate, îmbrăcându-te cuviincios cu bun cuget, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; şi cre­dinţa păzind, calea întocmai ai săvârşit, Sfinţite Mucenice Dionisie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască su­fletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind învăţat de Dumnezeies­cul Apostol Pavel văzătorul de cele ce­reşti, ai ajuns îndată, Sfinţite Mucenice Dionisie, a fi tăinuitor ceresc şi grăitor de cele Dumnezeieşti.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce te-ai luminat cu Dum­nezeiescul har, luminează, fe­ricite, sufletele celor ce te lau­dă, ca să înţeleagă învăţăturile tale cele de Dumnezeu însuflate, Sfinte Dionisie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Învrednicitu-te-ai, Mucenice Dionisie, cu gând prealuminos şi cu su­fletul, a vedea strălucirile rân­duielilor cereşti şi starea ce­telor de acolo.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cămară de mire Luminată, te-ai arătat Întrupării celei mai presus de gând, a Făcătorului tuturor; că din tine, Maica lui Dumnezeu, S-a îmbrăcat în trupul nostru Hristos Domnul.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mai presus de Înălţimile Cereşti ridicându-te, cu­vioase, rânduielile, Oştirile şi Strălucirile cele mai presus de lume le-ai tâlcuit tuturor, cu înălţimea graiurilor şi cu preaînţeleptele tale cuvinte.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Umplându-te de înalta ştiin­ţă a Dumnezeieştilor nume preacuvioase, ai teologhisit cu­noştinţa Dumnezeirii, făcându-te, prin har Dumnezeiesc, cuvântător al Preasfintei Treimi, Preaferi­cite Dionisie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Omorându-te cu dorirea cea spre Dumnezeu şi foarte învăţându-te cu înţelepciunea cea prin harul cel făcător de viaţă, te-ai făcut organ de Dumnezeu purtător, părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu lucrarea Duhului Celui Ce toate le săvârşeşte, ai rodit, Fecioară, Trup Stăpânului tu­turor; cu Care ai osândit pă­catul lumii şi ai izvorât Viaţa Cea Veşnică.

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Tu eşti Tăria mea Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea; Cel Ce nu ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum, strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bună podoabă a Bisericilor o ai pus în rânduială, că în ele ai zugrăvit, părinte, închipuirea sfinţitelor chipuri, celor ase­menea Puterilor Neînchipuite; prin care se învaţă Taina şi se luminează toată adunarea credincioşilor, cea cugetătoare de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pâraiele cuvântării tale de Dumnezeu, Dumnezeiescule, foarte adapă grădinile cele cuvântătoare şi de-a pururea înflorite, sădite pe dreptate dogmelor; că ai propovăduit Unimea Fiinţei şi Însăşi Cinstita Stăpânire Cea în Trei Feţe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Neîncetarea Ierarhiei tale celei Îngereşti şi dragostea şi dorirea către Dumnezeu şi ple­carea către înălţimea Dumnezeirii cea neabătută şi nepricepută, cu înţelepciunea ai în­văţat-o, ierarhe, celor ce cu credinţă strigă: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lucrător Sfinţit S-a făcut Fiul tău mântuirii tuturor, celor ce te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu; Începător şi Lu­minător, Dreptate şi Scutire, Fecioară. Pentru aceea credin­cioşii, după adevăr şi cu înţelepciune, te mărim.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul; ci, mă întoarce şi la lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Glasul graiurilor tale, purtându-se ca un sunet ceresc, a tunat cu cuvântul harului, în cugetele celor fără de Dum­nezeu şi a luminat inimile credincioşilor, cu razele cele prealuminate ale Dumnezeieştilor dogme.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Asemănatu-te-ai neguţătoru­lui care caută mărgăritare bune, preafericite şi aflând Mărgăritarul Cel cu adevărat de mult preţ şi mirându-te de Strălucirea Lui cea cu lucrare Dumnezeiască, L-ai mărturisit a fi Dumnezeu, ierarhe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu multă înţelepciune ai iubit, părinte, Izvorul înţelep­ciunii şi din dragostea Lui te-ai făcut desăvârşit şi izvorăşti totdeauna râurile Dumneze­ieştilor dogme, grăitorule de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Una ce eşti Plină de har, ai primit întru tine pe Cel Preaîncuviinţat, Care numai cu voirea toate le-a făcut; şi Care ne-a înfrumuseţat pe noi cu luminarea dreptei credinţe, Maica lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuito­rule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având, cu dragoste, silinţă pentru Lege, ai dobândit harul înţelepciunii, Dumneze­ieşte grăind tu despre Dum­nezeu şi ai lăsat în urmă-ţi dog­me dreptcredincioase, preafe­ricite; din care, îndulcindu-ne credincioşii, pe tine te fericim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind împodobit cu pricepe­rea lui Dumnezeu, cuvioase, cugetătorule de Dumnezeu, ţi-ai plecat urechea Dumnezeiescu­lui Învăţător şi de la Dânsul te-ai învăţat înţelepciunea cea mai presus de lume, Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Viaţa ta a fost minunată, cu­vântul tău şi mai minunat, limba ta strălucitoare de lumină şi gura însufleţită cu foc, Preafericite Dionisie; iar gândul tău, părinte, a fost desăvârşit în chip Dumnezeiesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Noi credincioşii Fecioară, cu bucurie strigăm ţie cu Glasul Arhanghelului Gavriil; că din tine nouă S-a Născut Cel Negrăit, Făcătorul şi Începătorul vieţii, Om făcându-Se şi S-a amestecat cu oa­menii, Iubitorul de oameni.

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuito­rule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

 

CONDAC

Glasul al 8-lea

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Prin uşile cerurilor trecând cu Duhul, ca un ucenic al Apos­tolului celui ce a ajuns până la al treilea cer, Sfinte Sfinţite Dionisie, te-ai îmbogăţit cu toată cunoştinţa celor negrăite şi ai luminat pe cei ce şedeau mai înainte în întunericul necunoştinţei. Pentru acesta strigăm: bucură-te părinte a toată lumea.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: De pogorârea lui Dum­nezeu, focul s-a ruşinat în Babilon oarecând, pentru aceasta, tinerii în cuptor, cu bucuros picior, ca întru o grădinâ verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învăţăturile tale, ca ploaia cea cerească în pământ secetos, îngraşă inimile celor credin­cioşi, cele ce de-a pururea do­resc şi fără saţiu le învaţă a striga: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu pricepere cugetătoare de Dumnezeu, ai scris minţilor celor fără de trup şi cuvântările lor cele de laudă, fericite şi de Dumnezeu fiind insuflat, ai învăţat Biserica a cânta: Binecu­vântat eşti, Dumnezeul părin­ţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Locaş bine întocmit al Prea­sfântului Duh te-ai arătat şi insuflările Lui şi arătările le-ai propovăduit ca un prooroc, În­ţelepte Dionisie, cântând: Bine­cuvântat eşti, Dumnezeul pă­rinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată acum s-a împlinit proorocia lui Isaia, celui grăitor de Dumnezeu, că Fecioara a avut în pântece pe Dumnezeu Cu­vântul şi a Născut pe Dătătorul de viaţă, Căruia toţi cântăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori tiranul haldeilor a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu Putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind ca o oglindă luminată prin fapte bune, ţi-ai făcut gândul încăpător arătărilor celor curate, Sfinte Dionisie, Preaferi­cite, şi primind Razele Luminii Celei mai presus de gând, ai cân­tat: preoţi binecuvântaţi, po­poare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Har mai îndestulat s-a re­vărsat prin buzele tale; pentru aceea ai arătat Dumnezeieştile învăţături, lăţindu-le şi descoperindu-ne mai luminat înţele­gerea lor cea mai presus de gând, nouă, celor ce cântăm cu credinţă: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Mai cunoscută s-a făcut prin tine, Sfinte Dionisie, Mitropolia cea lăudată a atenienilor, aducându-te pe tine lui Hristos şi Împă­ratului tuturor, ca o pârgă preasfinţită şi totdeauna cântând: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Maică a lui Dumnezeu cu totul fără prihană, curăţeşte rănile sufletului meu şi semnele păcatului; că ai născut Fiu pe Cel Ce are puterea să izbăveas­că lesne pe cei legaţi cu lanţu­rile greşelilor din legăturile cele nedezlegate; pe Însuşi Făcăto­rul de bine Dumnezeu, Dătăto­rul de viaţă.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: De şapte ori tiranul haldeilor a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu Putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceas­ta cerul şi marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu S-a arătat oame­nilor trupeşte; şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile Cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învrednicindu-te a te face văzător şi dimpreună oste­nitor cu Sfinţii Apostoli, te-ai făcut părtaş Măririi şi dim­preună cu ei, ai mers la vederea Trupului celui cu adevărat Începător de viaţă, al Însăşi Născătoarei de Dumnezeu, Ce­lei Preacinstite; pe care, după vrednicie, o mărim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-te-ai moştenitor Dum­nezeieştii Împărăţii în ceruri, părinte, ca un arhiereu după Lege şi ca un pătimitor nebiruit, amestecând sângele cel mucenicesc cu ungerea preoţiei; pentru aceasta ai luat cununi îndoite, precum se cuvine de sfinţenie, tăinuitorule, Sfinte Dionisie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca unul ce ai îndrăznire către Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Înţe­lepte Dionisie, pentru toţi te roagă pururea, ca să ne izbă­vim de încercări, cei ce te lăudăm cu bună credinţă, pe tine învăţătorul ştiinţelor celor ne­grăite, ca un sfinţit descope­ritor al Bunătăţii Celei tainic ascunse şi cu Dumnezeiască Stăpânire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Biserica cea Cinstită, pe care Hristos, Fiul tău, a câş­tigat-o cu scump Sângele Său, ca un Bun, arat-o cu vitejie bi­ruitoare eresurilor, Ceea ce eşti Plină de har; şi mântuieşte-ne din primejdii şi ne izbăveşte de stăpânirea barbarilor.

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceas­ta cerul şi marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu S-a arătat oame­nilor trupeşte; şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile Cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Privitorule al cerului şi adâncul înţelepciunii, Dumnezeiescule căutător al Sfatului Celui Tainic; minte care străbate văzduhul, comoara Tainelor cunoscându-le, o, Sfinte Dionisie Prea­fericite, te rugăm: roagă pen­tru noi pe Cel Singur şi Iubitor de oameni.

 

SEDELNA

Glasul al 3-lea

Podobie: De frumuseţea Fecioriei...

Făcându-ţi mintea ca o oglin­dă preavăzătoare ai primit înăuntru Fulgerele Duhului cele de Raze aruncătoare şi Lumină­rile Cereştilor Străluciri. Pentru aceasta, te-ai şi învrednicit învederat a oglindi îngereştile începătorii, cu preacurată ageri­mea ta.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Ca unul ce eşti închipuire Dumnezeiască Vasului celui ales cu adevărat, înveţi Tainele cele Dumnezeieşti, cu Duhul şi luminându-te cu darurile Dum­nezeieştii Străluciri, arătat ai descoperit Cetele îngerilor. Pen­tru aceea, lăsând lumii înţele­gerea Dumnezeieştilor tale dog­me, ai luminat pe toţi, Sfinţite Tăinuitorule Dionisie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Norul Soarelui Celui Înţelegă­tor, Sfeşnic de aur al Dumneze­ieştii Lumini, Nespurcată, Neîntinată, Stăpână fără prihană, luminează-mi, rogu-mă, sufle­tul cel orbit de patimi, cu Lu­mina Nepătimirii şi inima, fiindu-mi întinată, spal-o cu curge­rile lacrimilor şi cu umilinţa pocăinţei şi mă curăţeşte de spurcăciunea lucrurilor mele, ca să strig cu dragoste către tine: Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să-mi dăruiască, că nu­mai pe tine te am Nădejde, eu, nevrednicul robul tău.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Fecioara şi Maica lui Hristos, văzând pe Făcătorul lumii pe Lemn, suspina lăcrimând şi cu amar i se topea sufletul şi trupul îşi bătea sfărâmându-se şi cu amar striga către Dânsul: vai mie, o, Fiul meu! Cum îţi voi suferi Patima, piroanele şi suliţa, eu, Ceea ce Te-am născut fără dureri? Ci, grăbeşte de Te scoală, ca să Te văd, Fiule şi Dumnezeule şi să înceteze de tânguiri şi durere; şi celor ce-Ţi laudă Patimile, să le dăruieşti dezlegare greşelilor.

Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Rustic şi Elefterie, ucenicii sfântului Dionisie Areopagitul.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teoctist.

Sfântul Cuvios Teoctist din Palestina

Sfântul Cuvios Teoctist s-a nevoit în pustiul Iudeii împreună cu Sfântul Eftimie cel Mare. Datorită mulțimii de ucenici care i-au urmat în pustiul Iudeii, Sfântul Eftimie cel Mare împreună cu Sfântul Teoctist au întemeiat o lavra monahală, al cărei egumen a rămas Cuviosul Teoctist, iar Sfântul Eftimie s-a retras în pustnicie.

Sfântul Cuvios Teoctist s-a nevoit în pustiul Iudeii împreună cu Sfântul Eftimie cel Mare. Datorită mulțimii de ucenici care i-au urmat în pustiul Iudeii, Sfântul Eftimie cel Mare împreună cu Sfântul Teoctist au întemeiat o lavra monahală, al cărei egumen a rămas Cuviosul Teoctist, iar Sfântul Eftimie s-a retras în pustnicie. În anul 467 Sfântul Cuvios Teoctist s-a mutat la viața veșnică, la înmormântarea sa a participat și Patriarhul Anastasie al Ierusalimului.

Acatistul Sfântului Cuvios Teoctist din Palestina

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Pe înţeleptul lucrător al rugăciunii, pe al pustiului locuitor preavrednic şi împreună-nevoitor cu marele Eftimie, pe Cuviosul Teoctist să-l lăudăm şi, din inimă cântare să-i aducem toţi, cu un glas strigând: Bucură-te, Sfinte Părinte Teoctist, mult-nevoitorule!

Icosul 1

Îngerii din cer s-au mirat, văzând ostenelile tale, Părinte, cele mai presus de firea omenească, pentru care şi noi te cinstim şi, cerând rugăciunile tale, îţi strigăm cu evlavie:
Bucură-te, împreună-nevoitor cu marele Eftimie;
Bucură-te, cel de o râvnă şi de o credinţă cu acesta;
Bucură-te, lucrător al rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, pildă de adâncă smerenie;
Bucură-te, bun povăţuitor al monahilor;
Bucură-te, călăuzitor al multor ucenici sfinţi;
Bucură-te, vas al fecioriei şi al întregii-înţelepciuni;
Bucură-te, lăcaş al dreptei socotinţe;
Bucură-te, rugător pentru toată Biserica;
Bucură-te, făcător de mari minuni;
Bucură-te, cel ce, pe mulţi păgâni, i-ai adus la credinţă;
Bucură-te, doctor al sufletelor;
Bucură-te, Sfinte Părinte Teoctist, mult-nevoitorule!

Condacul 2

Din tinereţe, iubind pe Hristos şi dorind din inimă să păzeşti poruncile Lui, ai alergat la sfintele lăcaşuri ale Domnului şi te-ai supus în desăvârşită ascultare unor îmbunătăţiţi stareţi, care au sădit în sufletul tău începutul înţelepciunii, adică frica de Dumnezeu, Căruia Îi cântai: Aliluia!

Icosul 2

Cu binecuvântarea duhovnicescului tău părinte, ai mers să te nevoieşti în pustie, în preajma Lavrei Sfântului Hariton, căutând să supui trupul duhului, prin postiri, privegheri, îngenuncheri şi stare în picioare la rugăciuni îndelungate, pentru care te cinstim, grăind:
Bucură-te, om ceresc;
Bucură-te, înger pământesc;
Bucură-te, iubitor de osteneli;
Bucură-te, purtător al crucii;
Bucură-te, pătimitor de bună-voie;
Bucură-te, biruitor al patimilor trupului;
Bucură-te, stăpân peste mişcările firii;
Bucură-te, cel ce ai făcut trupul rob duhului;
Bucură-te, cel ce ţi-ai smerit vasul cel de lut;
Bucură-te, cel căruia osteneala trupească i-a adus smerenia gândului;
Bucură-te, pasăre iubitoare de pustie;
Bucură-te, candelă nestinsă a rugăciunii;
Bucură-te, Sfinte Părinte Teoctist, mult-nevoitorule!

Condacul 3

În pustie l-ai întâlnit pe marele Eftimie, cel aspru nevoitor şi, cu acesta fiind de un gând şi de o râvnă spre cele dumnezeieşti, eraţi socotiţi de toţi un suflet în două trupuri, că amândoi vă osteneaţi spre mântuire şi cântaţi Stăpânului Hristos: Aliluia!

Icosul 3

În fiecare an, rânduiala vechilor sihaştri ai păstrat-o, Cuvioase Părinte Teoctist, că, alături de marele Eftimie, ieşeai în pustia cea aspră, numită Cutila, unde te nevoiai de la sfârşitul praznicului Botezului Domnului până la cel al Intrării în Ierusalim; pentru care, noi grăim ţie:
Bucură-te, următor al primilor pustnici creştini;
Bucură-te, păstrător al bunelor obiceiuri sihăstreşti;
Bucură-te, rugător către Iisus, Cel botezat în Iordan;
Bucură-te, cel ce te curăţeai în toate zilele cu botezul lacrimilor;
Bucură-te, ucenic al lui Hristos, al Celui ce, după Botez, a mers în pustie;
Bucură-te, cel ce ai postit aspru patruzeci de zile;
Bucură-te, biruitor al întreitului val de ispite;
Bucură-te, alungător al ispititorului;
Bucură-te, cel ce ne îndemni să ne pocăim;
Bucură-te, cel ce ne dai chip de pocăinţă cu lacrimi;
Bucură-te, pildă de postire şi rugăciune;
Bucură-te, cel ce, prin acestea ne înveţi să biruim ispitele;
Bucură-te, Sfinte Părinte Teoctist, mult-nevoitorule!

Condacul 4

Cuprins de dor dumnezeiesc, cu sfatul marelui Eftimie, ai plecat, de tot în pustie şi, vieţuind întâi în Valea Faranului, ai mers apoi în adâncul deşertului Cutila, căutând liniştea minţii, rugăciunea neîncetată şi cugetarea la Dumnezeu, Căruia-I cântai: Aliluia!

Icosul 4

Împreună cu Sfântul Eftimie străbătând pustia, călăuzit de Dumnezeu, ai aflat o peşteră mare, sălaş al fiarelor sălbatice, pe care voi, prin dumnezeieşti cântări şi neîncetate rugăciuni, aţi făcut-o lăcaş sfinţit; de aceea, noi te lăudăm, zicând:
Bucură-te, căutător al liniştirii duhovniceşti;
Bucură-te, cel ce te-ai înălţat către Domnul păcii;
Bucură-te, următor al lui Iisus, Celui născut în peşteră;
Bucură-te, cel ce ai preschimbat peştera Cutilei în biserică;
Bucură-te, cel ce ai alungat şi din peştera inimii fiarele patimilor;
Bucură-te, cel ce te-ai făcut cu totul sălaş lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel întărit pe stânca mărturisirii credinţei;
Bucură-te, cel ce casa sufletului ai întemeiat-o pe Piatra-Hristos;
Bucură-te, cel ce de această Piatră ai zdrobit gândurile păcătoase;
Bucură-te, vas al harului, care ai sfinţit locul nevoinţei tale;
Bucură-te, piatră nestemată în zidirea Ierusalimului ceresc;
Bucură-te, primitor al cununii de biruinţă în cer;
Bucură-te, Sfinte Părinte Teoctist, mult-nevoitorule!

Condacul 5

Cu adâncă smerenie şi neîncetată vărsare de lacrimi te-ai nevoit, Cuvioase, răspunzând, celor ce te întrebau, că „din pricina mulţimii păcatelor” ai ales să vieţuieşti în pustie; de aceea, cu îndrăznire, te rugai pentru iertarea celor păcătoşi, cântând lui Hristos: Aliluia!

Icosul 5

Din îngăduinţa lui Dumnezeu, păstorii din Satul Betania te-au văzut rugându-te în peşteră, împreună cu mult-nevoitorul Eftimie şi s-au mirat de iubirea ta de linişte şi de neagonisirea cea desăvârşită, pentru care au hotărât să vă slujească, după putere, cântând ţie
Bucură-te, cel sărac pentru Hristos;
Bucură-te, cel neagonisitor, precum păsările cerului;
Bucură-te, crin al ţarinii cereşti, împodobit cu nepătimirea;
Bucură-te, cel depărtat de grijile lumii;
Bucură-te, cel ce te îngrijeai să placi doar lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel nerobit de slava lumească;
Bucură-te, sihastru iubitor de priveghere;
Bucură-te, Icoană a încrederii în cereasca pronie;
Bucură-te, cel înstrăinat de tulburarea vieţii;
Bucură-te, cel unit în singurătate cu singurul Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce reverşi linişte şi în viaţa noastră;
Bucură-te, cel ce fereşti de tulburări pe cinstitorii tăi;
Bucură-te, Sfinte Părinte Teoctist, mult-nevoitorule!

Condacul 6

Făcând ascultare de marele Eftimie, ai primit ucenici la peştera ta şi te-ai făcut povăţuitor duhovnicesc, preschimbând locul cel pustiu în obşte de monahi, pe care îi creşteai întru virtute şi în frăţietate, ca să cânte pururea lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Neîncetat căutai să împlineşti cea dintâi Fericire, urmând smerenia şi să alungi iubirea de sine, care este rădăcină a tuturor patimilor. Astfel, cu smerită cugetare te purtai faţă de ucenicii tăi, care îţi aduceau graiuri ca acestea:
Bucură-te, cel sărac cu duhul, dar îmbogăţit în Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce, prin plâns, ai primit mângâiere cerească;
Bucură-te, blând îndrumător, care ai atras moştenire duhovnicească;
Bucură-te, cel ce ai flămânzit şi ai însetat pentru dobândirea virtuţii;
Bucură-te, cel ce te-ai simţit împlinit când ai văzut dumnezeiasca slavă;
Bucură-te, cel ce ai aflat milă de la Domnul, ca un mult-milostiv;
Bucură-te, cel ce, având inima curată, ai ajuns văzător de Dumnezeu;
Bucură-te, făcător de pace, care ai primit înfierea, cea prin har;
Bucură-te, cel ce ai fost pururea prigonit de duhurile răutăţii;
Bucură-te, cel ce în războiul nevăzut, ai fost învingător cu puterea crucii;
Bucură-te, cel ce ai primit cu smerenie ocări nedrepte;
Bucură-te, cel ce, prin răbdare, ai dobândit Împărăţia cerurilor;
Bucură-te, Sfinte Părinte Teoctist, mult-nevoitorule!

Condacul 7

Povăţuitor fiind monahilor, ai pus între ei rânduiala vieţii de obşte, ca una prin care se dobândesc smerenia, ascultarea, răbdarea, iertarea şi iubirea cea duhovnicească, încât toţi, cu o gură şi o inimă, lăudau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul 7

Prin cuvânt şi prin pilda vieţii tale, îi îndemnai pe ucenicii tăi monahi să vină totdeauna la sfintele slujbe în biserică, spre a primi dumnezeiescul har prin rugăciunea de obşte, pentru care, ei grăiau ţie acestea:
Bucură-te, stâlp de foc al rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, turn neclintit al privegherii;
Bucură-te, iubitor al casei lui Dumnezeu;
Bucură-te, săvârşitor al laudelor de zi şi de noapte;
Bucură-te, cel ce la sfintele slujbe simţeai lucrarea harului;
Bucură-te, cel ce rosteai pururea cu lacrimi psalmii;
Bucură-te, cel ce înălţai cântări duhovniceşti;
Bucură-te, cel pentru care cuvântul Scripturilor este glasul lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu îngerii şi cu oamenii cântai Sfintei Treimi;
Bucură-te, cel ce învăţai folosul rugăciunii obşteşti;
Bucură-te, minte sfinţită prin slujbele Bisericii;
Bucură-te, cel unit prin rugăciune cu toţi Sfinţii;
Bucură-te, Sfinte Părinte Teoctist, mult-nevoitorule!

Condacul 8

Cu părintească iubire şi blândă certare i-ai povăţuit pe monahii obştii tale spre paza gândurilor, prin smerită cugetare şi mărturisirea zilnică a gândurilor, iar ei, izbăviţi de cursele vrăjmaşilor nevăzuţi, cântau lui Hristos: Aliluia!

Icosul 8

Adesea chemai în obşte, Cuvioase, pe marele pustnic Eftimie, spre a da poveţe, de Dumnezeu insuflate ucenicilor tăi, iar el te cinstea după vrednicie şi, aflându-te pildă a bunelor deprinderi, grăia ţie unele ca acestea:
Bucură-te, lucrător al tăierii voii tale din tinereţe;
Bucură-te, cel ce, din smerenie, te vedeai mai prejos decât orice om;
Bucură-te, cel ce socoteai voia părintelui duhovnicesc – voie a lui Dumnezeu;
Bucură-te, pururea cugetător la ceasul morţii;
Bucură-te, gânditor la ziua judecăţii de apoi;
Bucură-te, cel ce te-ai temut de focul cel veşnic;
Bucură-te, cel ce ai crescut în suflet frica de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce, prin aceasta, ai ajuns la dumnezeiasca iubire;
Bucură-te, doritor al veşnicei slave din ceruri;
Bucură-te, cel ce împleteai rugăciunea şi munca;
Bucură-te, cel ce săvârşeai orice lucrare cu binecuvântare;
Bucură-te, povăţuitor luminat de harul Duhului Sfânt;
Bucură-te, Sfinte Părinte Teoctist, mult-nevoitorule!

Condacul 9

Învăţai pe ucenici, Cuvioase Părinte Teoctist, să nu se lenevească niciodată, ci să se nevoiască în ascultări, în munca trebuitoare obştii şi în metanii, de vreme ce osteneala trupească alungă patimile şi ajută paza minţii nevoitorului, care aşteaptă odihnă în veacul viitor, când va cânta lui Dumnezeu împreună cu mucenicii: Aliluia!

Icosul 9

Şcoală duhovnicească s-a arătat mănăstirea ta, Părinte, întru care se învăţau cele folositoare mântuirii sufletului, pentru care, cei ce te cunoşteau îţi aduceau cântări ca acestea:
Bucură-te, vas curat al dreptei credinţe;
Bucură-te, învăţător înţelepţit de Dumnezeu;
Bucură-te, cugetare plină de dreaptă socotinţă;
Bucură-te, lucrător al virtuţii în tăcere;
Bucură-te, rugător stăruitor către Domnul;
Bucură-te, dascăl al cumpătării;
Bucură-te, lumină a credinţei pusă în sfeşnic;
Bucură-te, cetate zidită pe muntele faptelor bune;
Bucură-te, văzător cu duhul al bunătăţilor cereşti;
Bucură-te, aluat ce dospeşte toată frământătura obştii tale;
Bucură-te, grăunte de muştar, devenit pom roditor al Bisericii;
Bucură-te, năvod strângător de peşti cuvântători;
Bucură-te, Sfinte Părinte Teoctist, mult-nevoitorule!

Condacul 10

Lucruri minunate a săvârşit Dumnezeu prin tine, Cuvioase Părinte Teoctist, că o mulţime de barbari ai dus la marele Eftimie; apoi, prin tămăduirea minunată a unui tânăr, ei au devenit creştini şi, primind sfântul botez, I-au cântat lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

La vreme de secetă, cunoscând puterea rugăciunii Sfântului Eftimie cel Mare, l-ai înduplecat pe acesta să mijlocească pentru popor, iar Dumnezeu, văzând ascultarea aceluia şi smerenia ta, s-a milostivit şi a dat ploaie binefăcătoare poporului, care cânta ţie:
Bucură-te, următor milostivirii lui Hristos;
Bucură-te, cel ce te-ai smerit înaintea Cuviosului Eftimie;
Bucură-te, împreună cu el rugător pentru popor;
Bucură-te, ocrotitor al celor neputincioşi;
Bucură-te, hrănitor al celor flămânzi;
Bucură-te, cel milostiv şi faţă de necuvântătoare;
Bucură-te, iubitor, prin Duhul Sfânt, al întregii făpturi;
Bucură-te, sprijinitor al celor săraci;
Bucură-te, doctor al celor suferinzi;
Bucură-te, miluitor al celor lipsiţi;
Bucură-te, cel străin de duhul lumesc;
Bucură-te, rugător pentru cei ce vieţuiesc în lume;
Bucură-te, Sfinte Părinte Teoctist, mult-nevoitorule!

Condacul 11

Mare apărător al dreptei credinţe te-ai arătat, Cuvioase, îndemnând pe toţi să primească învăţăturile Sinodului a toată lumea din Calcedon şi, mărturisindu-L pe Hristos, Cel închinat în două firi şi într-un ipostas, să-I cânte: Aliluia!

Icosul 11

Pe fericita Evdochia, soţia împăratului Teodosie cel Mic, nu ai lăsat-o în rătăcirea ereticului Eutihie, ci ai adus-o la marele Eftimie şi ai ajutat-o să se numere iarăşi între dreptcredincioşi, strălucind prin fapte de milostenie şi mulţumind ţie, cu graiuri ca acestea:
Bucură-te, mărturisitor al Ortodoxiei;
Bucură-te, far călăuzitor al dreptei credinţe;
Bucură-te, luptător împotriva ereziei;
Bucură-te, dascăl al rugăciunii;
Bucură-te, om luminat de Duhul Sfânt;
Bucură-te, slujitor evlavios al Bisericii;
Bucură-te, cinstitor al lui Hristos, Cel ce este Calea, Adevărul şi Viaţa;
Bucură-te, cel ce ai crezut în Treimea cea de o fiinţă;
Bucură-te, cel ce, pe Hristos, un Ipostas în două firi L-ai mărturisit;
Bucură-te, cel ce ai socotit dogmele Sfintelor Sinoade Ecumenice ca fiind stâlpi ai credinţei adevărate;
Bucură-te, cel ce L-ai slăvit pe Dumnezeu prin cuvânt şi faptă;
Bucură-te, cel ce ne întăreşti în credinţa Bisericii Ortodoxe;
Bucură-te, Sfinte Părinte Teoctist, mult-nevoitorule!

Condacul 12

Pe Cuviosul Sava l-ai primit ca ucenic, având binecuvântarea marelui Eftimie şi, văzând ascultarea şi sporirea lui din acea fragedă vârstă, îl povăţuiai cu părintească luare-aminte, iar, acum, în ceruri, împreună cu acesta lauzi pe Hristos, cântând: Aliluia!

Icosul 12

Ajungând bătrâneţi cinstite, ai îndurat cu smerenie şi răbdare greutatea bolii şi, dând ultimele povăţuiri ucenicilor, te-ai bucurat de venirea marelui Eftimie şi, rugându-te, ţi-ai încredinţat lui Hristos sfinţitul tău suflet, iar mulţimea cetelor îngereşti ţi-a cântat:
Bucură-te, pustnic desăvârşit;
Bucură-te, primitor de daruri cereşti;
Bucură-te, vas al multor virtuţi;
Bucură-te, foc al dragostei de Dumnezeu şi de semeni;
Bucură-te, biruitor asupra ispitelor lumii;
Bucură-te, iubitor al sfinţeniei;
Bucură-te, fiu al Împărăţiei cerurilor;
Bucură-te, cel împreună rugător cu toţi Sfinţii;
Bucură-te, prieten al puterilor îngereşti;
Bucură-te, făcător de minuni în viaţă şi după moarte;
Bucură-te, tămăduitor al neputinţelor noastre;
Bucură-te, rugător pentru mântuirea sufletelor noastre;
Bucură-te, Sfinte Părinte Teoctist, mult-nevoitorule!

Condacul 13

O, Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, mare sihastru şi bun povăţuitor duhovnicesc, primeşte smerita noastră cinstire şi roagă-te milostivului Dumnezeu să ne dăruiască şi nouă putere de a birui ispitele şi a spori în lucrarea virtuţilor, ca să ne facem vrednici a-I cânta în veşnicie: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

 Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Îngerii din cer s-au mirat, văzând ostenelile tale, Părinte, cele mai presus de firea omenească, pentru care şi noi te cinstim şi, cerând rugăciunile tale, îţi strigăm cu evlavie:
Bucură-te, împreună-nevoitor cu marele Eftimie;
Bucură-te, cel de o râvnă şi de o credinţă cu acesta;
Bucură-te, lucrător al rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, pildă de adâncă smerenie;
Bucură-te, bun povăţuitor al monahilor;
Bucură-te, călăuzitor al multor ucenici sfinţi;
Bucură-te, vas al fecioriei şi al întregii-înţelepciuni;
Bucură-te, lăcaş al dreptei socotinţe;
Bucură-te, rugător pentru toată Biserica;
Bucură-te, făcător de mari minuni;
Bucură-te, cel ce, pe mulţi păgâni, i-ai adus la credinţă;
Bucură-te, doctor al sufletelor;
Bucură-te, Sfinte Părinte Teoctist, mult-nevoitorule!

Condacul 1

Pe înţeleptul lucrător al rugăciunii, pe al pustiului locuitor preavrednic şi împreună-nevoitor cu marele Eftimie, pe Cuviosul Teoctist să-l lăudăm şi, din inimă cântare să-i aducem toţi, cu un glas strigând: Bucură-te, Sfinte Părinte Teoctist, mult-nevoitorule!

Rugăciune

Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, chip al smereniei şi ascultării adevărate, următor al marilor sihaştri din Ţara Sfântă, cel ce ai dobândit darurile dumnezeiescului Duh, roagă-te Domnului Hristos să ne dăruiască adevărată pocăinţă şi râvnă sfântă spre împlinirea poruncilor Evangheliei Sale, cu iubire de osteneală şi râvnă sfântă! Cel ce, prin cuvintele tale, ai adus pe păgâni la credinţa creştină, iar pe cei rătăciţi i-ai împăcat cu Biserica sobornicească dreptmăritoare, păzeşte-ne, Sfinte, de toate vicleniile propovăduitorilor înşelători şi de orice dezbinare. Cel ce ai strălucit ca o făclie nestinsă a Adevărului şi ai împărtăşit tuturor lumina sfinţeniei şi lucrarea virtuţilor, luminează şi sufletele noastre, ca să ne facem vrednici a ajunge părtaşi ai slavei Împărăţiei cerurilor. Tu, ca un slujitor adevărat al Mântuitorului Iisus Hristos, ai înmulţit cu înţelepciune talanţii primiţi de la Dumnezeu şi te-ai făcut povăţuitor spre mântuire multor suflete care însetau de cunoaşterea credinţei ortodoxe şi a sfintei vieţuiri; deci, acum, fiind în lăcaşurile cereşti, adu-ţi aminte şi de noi, rugându-te să dobândim înţelepciune şi multă trezvie, spre a ne păzi de toate înşelăciunile lumii şi a lucra cele plăcute lui Dumnezeu, ca să ne facem vrednici de mila Sa cea bogată şi să moştenim Împărăţia cerească, slăvind pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin!

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Teoctist

Troparul Sfântului Cuvios Teoctist

Glasul al 8-lea

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teoctist, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Hristos, Piatra cea netăiată de mână, Cea din marginea unghiului, din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, S-a tăiat,  împreunând firile cele depărtate; pentru aceas ta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind aprins de dragostea nepătimirii, părinte, cu ajutorul lui Dumnezeu ai potolit săltările trupului, Înţelepte Teoctist; iar acum roagă-te să ne umplem la lumina cea înţelegătoare noi cei ce cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin Dumnezeiasca dragoste unindu-se cu tine marele Eftimie, Părinte Teoctist şi împreună vieţuind, a săvârşit calea sihăstriei, împlinind şi privind cele cereşti şi împreună cu tine strigând: Domnului să cântăm, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Trudindu-ţi trupul, preafericite şi supunând patimile trupului, Părinte Teoctist, lămurit ai primit lumina darului şi cu acela luminându-te, Dumnezeieşte strigai: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cugetătorii de Dumnezeu avându-te pe tine Nădejdea mântuirii, Fecioară Maică Curată, ca pe Singura ce ai născut pe Cuvântul, cu cuviinţă au petrecut în sihăstrie Sfântul Eftimie cel dorit de toţi şi Dumnezeiescul Teoctist, cântând Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor din întuneric şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trupul ţi l-ai omorât cu postirea, cuvioase, iar sufletul l-ai luminat cu darurile Dumnezeieştilor haruri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trupul ţi l-ai omorât cu postirea, cuvioase, iar sufletul l-ai luminat cu darurile Dumnezeieştilor haruri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toată dorirea ai îndreptat-o către Stăpânul tău, iar mânia ai întrarmat-o asupra demonilor, cugetătorule de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu cântări lăudându-te sihaştrii cei de Dumnezeu învăţaţi, Stăpână te-au lăudat pe tine, Născătoare de Dumenzeu, ca pe Singura ce ai născut pe Dumnezeu.

Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Încălecat-ai ca pe cai, pe Apos­tolii Tăi, Doamne şi ai luat cu mâinile Tale frâiele lor şi mântuire s-a făcut călătoria Ta, celor ce-Ţi cântă cu credinţă: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind rănit de dragostea Înţelepciunii Celei Dumnezeieşti, fericite, ţi-ai petrecut viaţa fără prihană şi curăţindu-ţi mintea şi sufletul, cu osârdie ai strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Curăţindu-ţi gândul de tulburarea patimilor, mărite şi îndreptându-ţi simţirile cu înţelepciune, ai ajuns la limanul liniştii celei adevărate, cântând cu osârdie: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pentru neclintita nădejde a celor cereşti, a fugit de grijile cele pământeşti, Dumnezeiscul Teoctist; şi liniştindu-se întru sihăstrie, a strigat către Stăpânul împreună cu Sfântul Eftimie: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dacă Te-ai arătat în lume din Fecioară ca un Om, ai dăruit biruinţă cuvioşilor Tăi, care cu Crucea Ta au gonit pe demoni, cu credinţă strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu po­run­cile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Risipeşte cugetele cele viclene şi săltările trupului nostru le astâmpără, Iubitorule de oameni, cu rugăciunile bine primite ale cuviosului Tău.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Caută spre noi de sus, preafericite şi îndreptează viaţa noastră, a celor ce cu dragoste săvârşim pomenirea ta, înţelepte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Doimea cea împreună locuitoare şi de Dumnezeu aleasă, ne propovăduieşte nouă negrăita Întruparea lui Dumnezeu cea din Preacurata Fecioară.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce ca soarele ai Răsărit celor de pe pământ, luminându-i cu focul dreptei credinţe şi ai semănat lumina faptelor bune, învăţându-i strălucirea curaţiei, împacă şi acum lumea cu rugăciunile tale, Cuvioase Părinte Teoctist.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îndeletnicindu-te cu privirea cea cugetătoare de Dumnezeu, ai defăimat toate cele de pe pământ şi cu toată înţelepciunea ai ales moştenirea cerurilor, Părinte Preafericite Teoctist.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rănitu-v-aţi de dragostea frumuseţii lui Hristos, Care S-a arătat în lume prin Întruparea din naşterea cea cu bună cuviinţă a Preacuratei Sfintei Maicii lui Dumnezeu şi v-aţi arătat aleasă pildă de vieţuire sihaştrilor.

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii evrei în cuptor au călcat văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecu­vântat eşti Doamne, Dumnezeule, în veci!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu toată dragostea lipindu-te de Hristos, ai suferit osteneala sihăstriei; pentru aceea, îndulcindu-te acum de luminile Lui, neîncetat grăieşti: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prinos Dumnezeiesc ai adus Stăpânului viaţa ta şi jertfă bine primită şi fără prihană, de trei ori fericite, grăind: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Aflat-ai sfârşitul ostenelilor tale, fericite, desfătarea cea din Rai, că prin calea cea strâmtă ai ajuns către lăţimea Împărăţiei Cerului, preaînţelepte, binecuvântând pe Ziditorul tuturor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată că a născut Fecioara pe Dumnezeiescul Prunc, pe Care cugetătorii de Dumnezeu cunoscându-L Dumnezeu şi Domn, grăiesc: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori chinuitorul caldeilor, a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu laude se săvârşeşte pomenirea ta, purtătorule de Dumnezeu, că te-ai arătat hrănit întru dreptate, cu bărbăţie, cu înţelepciune şi cu curăţie, părinte înţelepte, grăind: pe Ziditorul şi Mântuitorul, tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe purtătorul de Dumnezeu toţi să-L cinstim cu laude, ca pe unul ce aievea este plin de dar şi luminat cu Dumnezeieştile Străluciri, grăind: pe Ziditorul şi Mântuitorul, tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Luminatul ierarh împreună cu cel cu numele de veselie Sfântul Eftimie, trupul tău l-au îngropat, iar sufletul l-au dus îngerii în cer, cântând Ziditorului cu bucurie: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dorit-au cugetătorii de Dumnezeu sihaştri a face bunătate din dragostea faţă de Înţelepciunea Cea Ipostatică, Care S-a arătat în lume, din tine, Fecioară fără prihană şi a sădit bunătăţile cu Dumnezeiască cuviinţă. Pe Aceea tinerii O binecuvintează, preoţii O laudă, popoarele O preaînalţă întru toţi vecii.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: De şapte ori chinuitorul caldeilor, a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât Cerurile; pentru aceasta, pe tine, de Dumnezeu Născătoare, începătoriile Cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Curăţindu-te cu curgerile lacrimilor tale, acum te îndulceşti de lumina Treimii, Cuvioase Teoctist, stând înaintea Ei de faţă. Şi fiind luminat cu Razele cele de acolo, caută din înălţime către noi, cei ce săvârşim pomenirea ta, preafericite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întrarmându-te cu dragostea şi cu nădejdea şi fiind îngrădit cu credinţa, ai stricat măiestriile şi meşteşugirile vrăjmaşilor şi biruitor arătându-te, acum înconjuri Scaunul Atotţiitorului, împreună cu Dumnezeieştile cete ale Îngerilor şi ale drepţilor, purtând cunună.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vieţuind cu curăţie, cu dreptate şi cu dreaptă credinţă, pe pământ împreună cu oamenii, străluciţi acum în ceruri, cugetătorilor de Dumnezeu sihaştri, împreună cu cetele cele fără de trup, desfătându-vă, în Lumina cea Dumnezeiască, de la Care după dreptate v-aţi împodobit cu cununile muceniciei, ca nişte purtători de biruinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

O, Dumnezeiască şi de Dumnezeu cugetătoare şi cinstită adunare a părinţilor prealuminată! Cu rugăciunile voastre faceţi mijlocire să se trimită de la Dumnezeu lumii şi Bisericilor pace curată, unire şi credinţă, prin rugăciunile cele bine primite ale Născătoarei de Dumnezeu, preafericiţilor.

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Pusu-te-ai a fi mai mare părinţilor şi lumii te-ai făcut luminător foarte vestit, Cuvioase Părinte Teoctist; pentru aceea, neîncetat cinstim pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Pe Sprijinitoarea cea Fierbinte a celor din nevoi, pe Ajutătoarea noastră şi către Dumnezeu Împăcătoarea, prin care ne-am izbăvit din stricăciune, pe Născătoarea de Dumnezeu credincioşii să o fericim.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Văzând spânzurat pe lemn, Preacurată, pe Fiul tău, pătrunzându-ţi-se sufletul cu mâhnirea, ca o Maică strigai cu jale: vai mie! Cum ai apus Lumina mea cea mai presus de ani?

Tot în această zi Sfântul Mucenic Dionisie şi cei cu dânsul 8 mucenici.

Acesta a fost pe vremea împăraţilor Valerian şi Galien; şi fiind adus către guvernatorul Emilian şi nesupunându-se legii lor, l-au trimis undeva la urgie. După aceea l-au tras la popor şi l-au împroşcat cu pietre, pătimind mai mult decât cele ce pătimise mai înainte din partea lui Deciu în Libia. Deci închizându-l într-un loc sec, cu Faust şi cu Gaius şi cu Petru şi cu Pavel, şi cu ceilalţi patru care, suferind cu el doisprezece ani, s-au săvârşit în bună mărturisire.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teaghen.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teotechi.

Tot în această zi, Preacuviosul Ioan Hozevitul, episcopul Cezareii.

Acest sfânt părinte al nostru Ioan a fost tebeu din ţara Egiptului. Deci primind de la moşul său îngerescul chip al monahilor şi luând iertare de la bătrânul, s-a dus la sfintele locuri, la Ierusalim. A lepădat Soborul din Calcedon şi de Biserica sobornicească se depărtă pe sineşi; dar voind a se închina cinstitei Cruci, şi oprit fiind a se apropia, i s-a părut ca aude glas, că cei ce nu fac parte din Biserica sobornicească, sunt nevrednici de închinarea Crucii. Trezindu-se dar, s-a apropiat de Biserică, apoi iarăşi s-a întors la moşul său, şi fiind iertat iarăşi de către bătrânul a ieşit din mânăstire. Şi aflând într-un loc râpos şi cu anevoie o mică peşteră, a locuit în ea, hrănindu-se cu mugurul copacilor de acolo. Pe acesta vrând Dumnezeu să-l slăvească l-a vădit aşa: Oarecare Ananie, sihastru mare şi vestit, locuia în acele locuri; deci a fost adus un copil îndrăcit al unui om bogat la acest om mare. Copilul era bântuit de duh necurat şi acela nu l-a primit, ci de smerenie mare sfântul acesta îi înşela ca să meargă mai înăuntru pustiei să caute pe Ioan egipteanul.

Deci aici fiind trimişi aflară pe cel ce căutau şi spunându-i cu ce treaba au mers, întâi s-a aparat că face rugăciune, apoi supărându-l, a făcut şi a zis către demon: "În numele lui Iisus Hristos, duh necurat, nu eu, ci Anania robul lui Dumnezeu, îţi porunceşte să ieşi din copil". Acestea auzind duhul cel necurat de la sfântul, îndată a ieşit şi copilul s-a făcut sănătos.

Şi făcându-se prin minunea aceasta vestit, se supuse şi fără de voie a primit hirotonia ca episcop al Cezareii. Şi neputând a petrece acolo viaţa cea pustnică şi fără gâlceavă, a lăsat Cezareea şi iarăşi s-a dus în pustie, dar nu s-a putut ascunde de un plugar, care având şi el un copil ce era bântuit de duhul necurat, l-a pus într-o coşniţă şi acoperindu-l cu buruieni l-a pus lângă uşa sfântului şi s-a dus în lături; deci, plângând copilul şi sculându-se sfântul şi văzându-l, a cunoscut pe duhul cel necurat ce locuia într-însul şi gonindu-l, a tămăduit pe copil. Acest fericit Ioan auzind de un oarecare sihastru vestit anume Marcian, dorea să-l vadă, dar de vreme ce el făcuse jurământ ca să nu mai iasă din peşteră, măcar de vrea a-i urma nevoie mare şi neapărat, ca să nu se poată mântui, legându-se el însuşi cu cuvântul, nu putea să dezlege acea legătură, deci socotiţi ce lucru minunat a făcut şi aici pronia lui Dumnezeu, care toate le vede. Înger luând pe sus pe Marcian din chilia lui, fără clinteală l-a pus în peştera fericitului Ioan; deci împreună fiind amândoi, şi sărutându-se unul cu altul, şi săturându-se unul de altul de duhovnicească vorbire şi alcătuind fericitul Ioan cuvântul cel de apoi de mulţumire zicea aşa: "Slavă Sfântului Dumnezeu, Care m-a învrednicit a vedea pe doritul meu Marcian". Fără veste răpit fiind Marcian de înger, s-a făcut nevăzut dinaintea ochilor fericitului Ioan. Însă aceasta a băgat pe sfântul la multe gânduri şi se îndoia luptându-se cu gândurile şi, calcându-şi legătura, a ieşit din peşteră şi purcese pe cărarea care mergea la chilia lui Marcian pentru că se spăimântase de mărimea minunii, socotind să nu fi fost vreo nălucire ceea ce se făcuse. Deci dacă se duse şi auzi pe Cuviosul Marcian chemându-l pe nume şi înţelegând fericitul Ioan cum a fost pricina venirii sale, se bucura cu inima şi se veselea. Drept aceea iarăşi sărutându-se unul cu altul, şi mulţumind lui Dumnezeu, s-a întors la locaşul său. Acesta a gonit mulţi demoni din oameni şi a tămăduit şi boli fără de leac, şi a făcut de a izvorât şi ape prin multe locuri şi de multe ori ploi din cer a coborât prin rugăciunea sa şi alte multe semne printr-însul a făcut Dumnezeu. Şi după acestea cinstitul său suflet întru bătrâneţe bune cu pace lui Dumnezeu l-a dat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna octombrie în 3 zile: Sfântul, Sfintitul Mucenic Dionisie Areopagitul.
 

        Sfantul Dionisie s-a nascut in Atena si facea parte dintre barbatii de frunte ai Areopagului, adica din sfatul inteleptilor cetatii. Din copilarie, Dionisie deprinsese invatatura intelepciunii grecesti si, dorind sa o stie mai desavarsit, s-a dus si in partile Egiptului. Intorcandu-se la Atena, Sfantul s-a casatorit si, fiind de bun neam, la 25 de ani ocarmuia cetatea si poporul, cu pricepere si cu cinste. Caci, cu toate ca era cucerita de romani, Atena era socotita inca Tronul filosofiei, al vorbirii si al artelor frumoase.
        Cand Sfantul Apostol Pavel a mers la Atena, pe la anul 51 de la Nasterea Domnului, propovaduind pe Hristos ce rastignit si inviat, inaintea celor mai mari, in mujlocul Areopagului, pe vremea imparatiei lui Claudiu Cezarul (41-54), atunci Dionisie, ascultand cu luare aminte cuvintele lui Pavel le-a pus pe ele la inima sa. Si, fiindca Pavel spunea ca vazuse la Atena un altar inchinat unui Dumnezeu necunoscut pe care el, Pavel il vesteste, Dionisie a inceput a-l intreba pe Apostol: "Cine este acest necunoscut Dumnezeu?" (Fapte, 17, 23)
        Si a inceput Pavel a-i spune, zicand: "Acum Dumnezeul Acela a venit si S-a nascut din Preacurata pururea Fecioara Maria si a rabdat, pentru mantuirea noastra, pironirea pe cruce. Acest Dumnezeu a inviat din morti si S-a suit la ceruri. In aceasta sa crezi, frate Dionisie, pe Acesta sa-L cunosti si Lui sa-i slujesti: adevaratului Dumnezeu Iisus Hristos".
        Si si-a lasat Dionisie femeia si copiii sai si toata casa lui si s-a botezat de mana Apostolului si s-a lipit de Pavel si i-a urmat lui, timp de trei ani, invatand de la el tainele lui Dumnezeu, dupa care a fost asezat de Pavel episcop in Atena. Traditia sfanta stie insa ca Dionisie a cunoscut intelepciunea cea descoperita de Dumnezeu oamenilor si de la alti Apostoli si Invatatori, precum Apostolul Iacov, ruda Domnului, Petru Verhovnicul si Ioan Teologul precum si de la preainteleptii Ierotei si Timotei, ucenicii Apostolilor. Pastorind deci biserica lui Dumnezeu din Atena, nu putina vreme si nu fara roada, Sfantul Dionisie a dorit sa propovaduiasca Evanghelia si in alte tari, patimind pana la sange pentru numele Domnului. Drept aceea, asezand un alt episcop in locul sau, s-a dus la Roma, iar Sfantul Clement, episcopul Romei, l-a trimis in Galia, ca sa propovaduiasca acolo, la necredinciosi, cuvantul lui Dumnezeu. Mergand deci in Galia, Dionisie, s-a facut apostolul acelui tinut si a intors mult popor de la idoli la Dumnezeu, in cetatea Parisului, zidind acolo si o biserica, din milostenia credinciosilor, si savarsind acolo Jertfa cea fara de sange.
        Deci, s-a pornit atunci a doua prigoana impotriva crestinilor, pe vremea lui Domnitian Cezarul (81-96). Si, din porunca dregatorului a fost prins Dionisie, impreuna cu prietenii lui de lucru: Luchian episcopul, Rustic preotul si Elefterie diaconul. Si au marturisit credinta lor, zicand: "Crestini suntem si un Dumnezeu avem, Care este in ceruri, pe Acela Il cinstim, iar idolilor nu jertfim". Si, fiind pusi la chinuri si ramanand nestramutati in credinta, li s-au taiat capetele. Si spune traditia ca, la taierea capului sau, in cetatea Parisului, Sfantul Dionisie a mers cativa pasi, tinandu-si in maini capul sau taiat si l-a incredintat ca pe un odor, in mainile unei femei credincioase, Catula cu numele, spre uimirea ucigasilor sai. Si asa a patimit Sfantul Dionisie, la al nouazecilea an al vietii sale, iar de la nasterea Domnului, la anul al nouazeci si saselea.
 

 
 
 

Întru aceastã zi, cuvânt al Sfântului Ioan Scãrarul, despre fericitul Isihie Horevitul, sihastrul.

        Nu voi tacea a-ti spune tie si povestirea cea despre Isihie Hosevitul. Acesta, totdeauna, intru lenevire petrecea, neavand nici o purtare de grija de sufletul sau. Bolnavindu-se, deci, de boala cea mai de pe urma a trupului, s-a dus, adica a murit vreme ca de un ceas. Si, iarasi, intorcandu-se in sine, ne-a rugat, adica, pe noi toti, ca indata sa iesim. Iar el, zidind usa chiliei a petrecut inlauntrul chiliei doisprezece ani, nevorbind cu nimeni nicidecum, nici vreun cuvant mic, nici unul mare, nici altceva fara numai paine si apa gustand, si sta, amintindu-si cu spaima, treaz fiind numai de cele ce vazuse; si cu atata gija era, incat niciodata obiceiul lui fata de Domnul nu si l-a schimbat, ci era uimit de-a pururea si lacrimi fierbinti in liniste cu totul, varsa.
        Iar cand a fost sa se savarseasca, noi, deschizand usa, am intrat si, mult rugandu-l, numai aceasta am auzit de la dansul: "Iertati-ma, nimeni cunoscand moartea, nu va putea vreodata sa pacatuiasca". Iar noi, ne-am inspaimantat, vazand atat de repede schimbat, cu fericita prefacere, pe cel care, altadata, era atat de lenes. Si, ingropandu-l pe el cu evlavie, in cimitirul cel aproape de cetate, dupa cateva zile, cautand sfintele lui moaste, nu le-am aflat. Prin aceasta pocainte, cu dinadinsul si vrednica de lauda, Domnul a adeverit ca, si dupa multa lenevire, El poate indrepta pe toti cei ce voiesc.
 

 
 
 

Întru aceastã zi, cuvânt despre Sfântul Andrei, cel nebun pentru Hristos.

        Intr-o noapte, fericitul Andrei, sculandu-se la rugaciune, dupa ce a sfarsit-o, luandu-si cutitul, a mers la put si, dezbracandu-se pe sine de haina a taiat-o pe ea in bucati, ca un nebun facandu-se. Iar a doua zi dimineata, bucatarul a mers sa scoata apa. Si, vazand pe Andrei nebunindu-se, s-a dus de a spus stapanului sau. Si s-a mahnit stapanul lor pentru Andrei si, mergand la dansul, l-a vazut pe el ca pe un nepriceput si negraind bine. Si, socotind ca este indracit, l-a legat pe el cu lanturi de fier si a poruncit ca sa-l duca la biserica Sfintei Anastasia. Iar el toata ziua se facea ca un nebun, iar noaptea se ruga neincetat lui Dumnezeu si Sfintei Anastasia. Gandea insa in inima sa, oare primit este lui Dumnezeu lucrul acela pe care l-a inceput, sau nu? Si voia sa se incredinteze de aceasta. Si, gandind el asa, iata cinci femei venira acolo si un batran luminos cu dansele si umblau cercetand pe cei neputinciosi. Si au mers si la Andrei si a zis batranul acela catre cea mai batrana: "Stapana Anastasie, dar aici nu tamaduiesti nimic?" Si i-a zis Lui aceea: "Doamne, Invatatorule, pe el l-a tamaduit Acela Care i-a zis lui: Sa fii nebun pentru Mine si partas vei fi a multe bunatati in ziua imparatiei Mele. Si nu are trebuinta el de tamaduire". Si aceasta graind au mers in biserica, de unde nu i-a mai vazut pe ei iesind, pana ce au inceput a toca de Urenie. Si, cunoscand fericitul Andrei ca primit este lui Dumnezeu lucrul lui, se bucura cu duhul si mai mult se nevoia la rugaciune noaptea, iar ziua se facea nebun.
        Deci, trecand ziua si iarasi sosind noaptea, fericitul aducea dupa obicei rugaciuni si cereri in biserica cea ascunsa a inimii sale, lui Dumnezeu si Sfintei Mucenite Anastasia. Si au venit la dansul, in vederea ochilor, diavolul, tinand o secure si multi draci, unii avand cutite, altii lemne si pari si sulite, ca sa ucida pe fericitul. Si a inceput a racni de departe diavolul, ca in acelasi chip i s-a aratat, precum atunci cand s-a luptat cu dansul. Si s-a repezit asupra Sfantului, vrand sa-l taie cu securea pe care o avea in mana, si toti demonii care erau cu el au navalit si ei. Iar el cu lacrimi ridicandu-si mainile, a strigat catre Domnul, zicand: "Sa nu dai fiarelor sufletul cel ce se marturiseste Tie". Si inca a mai strigat: "Sfinte Ioane Teologule, ajuta-mi mie!" Si indata s-a facut tunet si un mare sobor de oameni s-a aratat si, iata, un batran, frumos la chip, a venit, avand fata mai luminoasa decat soarele si o multime de slujitori avand cu dansul, si a zis cu manie catre cei ce erau cu sine: "Incuiati usile, ca sa nu scape nici unul din acestia". Si degraba au inchis usile si pe toti diavolii i-au prins.
        Iar Andrei a auzit pe un drac zicand in taina catre altul: "Vai de ceasul acesta in care noi ne-am inselat, ca Ioan este cumplit si rau ne va munci pe noi." Deci, a poruncit Sfantul Ioan celor cu haine albe, ce venisera cu dansul, si scoasera lantul cel de fier de la grumazii lui Andrei si a stat in afara usii si a zis: "Aduceti-mi pe cate unul". Si adusera pe cel dintai drac si-l intinsera la pamant si Apostolul, luand lantul, l-a indoit pe el in trei si i-a dat lui o suta de lovituri. Si striga dracul ca omul: "Mantuieste-ma"! Dupa aceasta, trasera pe alt demon si l-a batut si pe acela asemenea. Trasera apoi si pe al treilea si acela iarasi aratate rani a primit. Ca Dumnezeu ii batea pe ei cu nemincinoase batai, pe care dracescul neam nu le sufera. Si pe rand batandu-i pe toti, le-a zis lor: "Mergand, aratati-va tatalui vostru, satana, ii va placea lui oare"?
        Iar, dupa ce s-au dus cei cu haine albe si demonii s-au stins, cinstitul acela batran, a venit la robul lui Dumnezeu Andrei si punandu-i lantul pe grumajii lui, a zis catre dansul: "Vezi ca am grabit spre ajutorul tau, ca foarte ma ingrijesc de tine, fiindca Dumnezeu mi-a poruncit mie sa port grija de tine. Deci, rabda, si degraba vei fi slobod si vei incepe a umbla in voia ta, unde va fi placut ochilor tai. "Si a zis Andrei: "Domnul meu, tu cine esti?" Iar el a zis: "Eu sunt cel ce m-am rezemat pe pieptul Domnului". Si acestea zicand, s-a facut ca un fulger si s-a dus de la ochii lui. Iar fericitul Andrei foarte slavea mila lui Dumnezeu, ca intru toate i s-a facut lui ajutor.
        Caruia I se cuvine slava in vecii vecilor! Amin.