luni, 5 mai 2025

ACATISTUL SFÂNTULUI NIL SORSKI

 


Sfântul Nil Sorski

(7 Mai)

Rugăciunile începătoare

De este preot, începe aşa :

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este preot, se zice :

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre !

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi ! Doamne, curăţeşte păcatele noastre ! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre ! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău !

Doamne miluieşte ! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, Sfinţească-se Numele Tău ! Vie Împărăţia Ta ! Facă-se Voia Ta ! Precum în Cer aşa şi pe Pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri ! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean ! Amin !

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca un Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi !

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh !

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit ; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău ; toţi lucrul Mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Uşa milostivirii deschide-o nouă, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne izbăvim prin Tine de nevoi, că Tu eşti mântuirea neamului creştinesc!

Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii ; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !

Doamne miluieşte ! (de 12 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru ! (o închinăciune)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru Credincioşia Ta, auzi-mă, întru Dreptatea Ta! Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta! Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare ; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult ; cugetat-am la toate Lucrurile Tale, la faptele Mâinilor Tale m-am gândit. 

Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab’ auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu! Nu-Ţi întoarce Faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt! Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea! Arată-mi Calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu! 

Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne! Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu! Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă! Întru Dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu! Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău! 

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)

Apoi, se zice Troparul Sfântului Nil Sorski (Glasul al 8-lea) (tradus din engleză):

Printr-un potop de lacrimi, ai făcut deșertul fertil și dorul tău de Dumnezeu a adus roade din belșug. Prin strălucirea Minunilor ai luminat întregul univers! O, Sfântul nostru Părinte, Nil, roagă-te lui Hristos, Dumnezeul nostru, ca să ne mântuiască sufletele!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh !

Apoi, se zice Condacul Sfântului Nil Sorski (Glasul al 8-lea) (tradus din rusă şi engleză):

Din dragoste pentru Hristos, te-ai retras de la deşertăciunile lumești și, cu sufletul bucuros, ai locuit în pustie, unde ai trăit ca un Înger pe pământ, Părinte Nil. Căci, prin priveghere și post, ți-ai lucrat trupul, de dragul vieții veșnice. Iar acum, în lumina bucuriei, de nedescris a PreaSfintei Treimi, ajută-ne, cu toţi Sfinții, în lupta noastră cu dușmanii văzuţi şi nevăzuţi și rugaţi-vă pentru mântuirea sufletelor noastre!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi ? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi ?

Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după Mare Mila Ta şi după mulţimea Îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea! Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte ; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât Drept eşti Tu întru Cuvintele Tale şi Biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată Adevărul ai iubit ; cele nearătate şi cele ascunse ale Înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi ; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie ; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce Faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le! Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele! Nu mă lepăda pe mine de la Faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine! Dă-mi mie bucuria Mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte! Învăţa-voi pe cei fără de lege Căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele ! Bucura-se-va limba mea de Dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat ; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu : duhul umilit ; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună Voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului! Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot ; atunci vor pune pe Altarul Tău viţei.

Sfântul Nil Sorski

Condacul 1

Alesule biruitor al duşmanilor nevăzuţi, de dulceţi trupeşti şi slavă deşartă urâtor, în pustie, prin cântări de Psalmi, pe Dumnezeu L-ai preaslăvit, PreaCuvioase Părintele nostru, Nil, de 3 ori fericite. Iar tu, ca cel ce ai îndrăznire către Domnul, roagă-te, pentru noi, cei ce, cu dragoste şi cu Credinţă cinstim sfântă pomenirea ta, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nil, Făcătorule-de-Minuni!

Icosul 1

Râvnind la viaţa îngerească, asemenea Marilor Părinţi şi dezlegându-te de toate legăturile lumeşti şi cu nevoinţa postului bărbăteşte întrarmându-te, pe Calea Poruncilor Dumnezeieşti, cu tărie, ai păşit. Drept aceea şi noi, cei ce, după datorie şi cu dreptate, cinstim sfântă pomenirea ta, cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, că ai fost râvnitor vieţii celei îngereşti!

Bucură-te, că eşti urmaşul vieţilor Sfinţilor Părinţi!

Bucură-te, că, pe vrăjmaşii cei nevăzuţi, cu tărie, i-ai înfrânt!

Bucură-te, osârduitor plinitor al Poruncilor lui Hristos!

Bucură-te, al duhovniceştilor predanii Părinte păstrător!

Bucură-te, al dreptarului de viaţă pustnicească dătător!

Bucură-te, cinstita oglindă a marilor virtuţi pustniceşti!

Bucură-te, că, prin tine, Calea smereniei ne-am învăţat!

Bucură-te, chipul smereniei ce ne aduce mântuirea!

Bucură-te, râvnitor plinitor al Voii celei Dumnezeieşti!

Bucură-te, că eşti vindecarea celor neputincioşi!

Bucură-te, că, prin mijlocirile tale, mântuire noi primim!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nil, Făcătorule-de-Minuni!

Condacul 2

Văzând a ta smerită cugetare, cea mai strălucită decât aurul, ne minunăm de marea ta înţelepciune, Părinte, căci, cu adevărat, ucenic al lui Hristos şi următor al Împărăţiei Lui te-ai arătat. Pentru aceea şi noi, cu ale tale mijlociri către Dânsul, lăsare de păcate nădăjduim să primim şi să cântăm, cu vrednicie: Aliluia!

Icosul 2

Vrând să te îmbogăţeşti cu înţelepciunea Dumnezeieştilor Scripturi, neîncetat, cu învăţarea acestora te-ai ostenit, înţelepte, din care, sufleteşte, pururea, te-ai adăpat. Adapă-ne din acestea şi pe noi, cei smeriţi, care, cu dragoste, îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, visteria Dumnezeieştii înţelepciuni!

Bucură-te, vrednic împlinitor al Voii lui Dumnezeu!

Bucură-te, râu plin de apa Darurilor Sfântului Duh!

Bucură-te, înţelepciunea Dumnezeieştilor Scripturi!

Bucură-te, căci, cu înţelepciunea, pe cei însetaţi îi adăpi!

Bucură-te, căci ai fost chip de mântuire încercat!

Bucură-te, că eşti călăuza noastră pe Calea acestei vieţi!

Bucură-te, că eşti izvor dătător de apa nestricăciunii!

Bucură-te, a monahilor, frumoasă podoabă, de mult preţ!

Bucură-te, că, prin tine, Calea mântuirii ne-ai arătat!

Bucură-te, că, în lupta cu gândurile, biruitor te-ai arătat!

Bucură-te, surpătorul uneltirilor vrăjmăşeşti!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nil, Făcătorule-de-Minuni!

Condacul 3

Încingându-te cu Puterea Celui de sus, cu îndrăzneală, ai stat împotriva oătilor duămanilor şi chipul biruinţei, prin tine, ai arătat tuturor celor ce vor să urmeze bărbăţiei tale. Asemenea şi noi, încingându-ne şi urmând chipului tău, biruind pe vrăjmaşi, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Având în tine smerita cugetare, cu care la înălţimea virtuţilor te-ai înălţat şi cu Aripile Domnului împodobindu-te, lesne ai zburat peste mrejele vrăjmaăului şi în palatele cereşti, cu slavă, ai intrat, înţelepte. Drept aceea şi noi, minunându-ne de înalta măreţie a virtuţilor tale, cu umilinţă, cântăm aşa:

Bucură-te, adevărat următor al Smereniei lui Hristos!

Bucură-te, că veşnica fericire, prin ea, ai dobândit!

Bucură-te, căci, cu smerenia şi înţelepciunea, te-ai întraripat!

Bucură-te, căci, prin smerenie şi dragoste, la ceruri te-ai înălţat!

Bucură-te, căci, cu smerita răbdare, pe tine te-ai înarmat!

Bucură-te, că Înălţătorului smeriţilor, cu duh smerit, I-ai slujit!

Bucură-te, că, Smereniei lui Hristos, cu osârdie, ai urmat!

Bucură-te, că, prin blândeţe, mrejele vrăjmaşului ai rupt!

Bucură-te, că, pe Hristos, din inimă, a-L slăvi ne-ai învăţat!

Bucură-te, că inima ta, locaş pentru Domnul, ţi-ai făcut!

Bucură-te, că, neîncetate rugăciuni, lui Hristos, I-ai înălţat!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nil, Făcătorule-de-Minuni!

Condacul 4

Având înăuntru furtuna gândurilor deşarte, nu pot să îmi ridic mintea la înălţimea isprăvilor tale, Părinte şi să cant, după vrednicie, laudele tale. Ajută-mă şi pe mine, Părinte, cel ce, cu inimă iubitoare şi cu dragoste, îţi cânt ţie şi mântuire mijloceşte tuturor celor ce te roagă şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Ascultând ucenicii tăi predania cea mântuitoare şi învăţăturile tale, cele înţelepte, cu osârdie şi bucurie, au urmat lor. Şi, sub îndrumările tale, au înţeles cele de neînţeles şi au văzut nevăzutul, cântând, cu umilinţă, ţie, unele ca acestea:

Bucură-te, că mântuitoarele tale predanii ucenicilor tăi ai dat!

Bucură-te, că, spre mântuire, pe Calea, cea minunată i-ai îndreptat!

Bucură-te, că Poruncile Dumnezeieşti, cu acrivie, le-ai păstrat!

Bucură-te, că pe cei ce ţi-au urmat ţie a le păstra i-ai învăţat!

Bucură-te, că mântuitoarele predanii părinteşti le-ai înfăptuit!

Bucură-te, cel ce şi pe noi a urma acestora ne-ai învăţat!

Bucură-te, înţelept învăţător celor ce vor să ducă viaţă călugărească!

Bucură-te, osârdnic următor al celor mai cuvioşi Părinţi!

Bucură-te, că, îngereştilor Lăcaşuri şi în rândul Sfinţilor eăti numărat!

Bucură-te, că, după mutarea ta, Harul Facerilor-de-Minuni ai primit!

Bucură-te, că eşti vindecătorul bolilor celor sufleteşti!

Bucură-te, că, prin mijlocirile tale, mântuire de la Hristos primim!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nil, Făcătorule-de-Minuni!

Condacul 5

Văzând steaua ta, cea purtătoare de lumină, ce, ca un far strălucea în pustie şi ademeniţi fiind de măreţia ei, cu osardie, alergăm, pururea, la a ei strălucire. Şi luminaţi fiind, săvârşim pomenirea ta, PreaCuvioase Părinte, iar, lui Dumnezeu, cu mulţumire, cântăm: Aliluia!

Icosul 5

Văzându-te, pe tine, ca un strălucitor luminător ce în pustia neumblată luminat străluceşti şi sub sorocul smereniei ascunzându-te, însă în sus de către virtuţi înălţându-te, nicidecum nu te-ai putea ascunde, Părinte. Pentru aceea, uimiţi fiind de lumina faptelor şi Minunilor tale, cântăm ţie aşa:

Bucură-te, că de la Izvorul înţelepciunii te-ai adăpat!

Bucură-te, înmulţitorul talantului, cel dat ţie de la Domnul!

Bucură-te, alesule vrednic lucrător al Viei lui Hristos!

Bucură-te, că sufletul tău cu lacrimi de umilinţă l-ai adăpat!

Bucură-te, că roadele virtuţilor tale însutit au odrăslit!

Bucură-te, floarea Raiului ce în pustie ai înflorit!

Bucură-te, că mirul virtuţilor tale, pe noi, ne-a înmiresmat!

Bucură-te, că lumina înţelepciunii nouă ne-ai strălucit!

Bucură-te, că întunericul nevederii şi întristarea o ai risipit!

Bucură-te, că înţelegerea scrierilor nouă ni le-ai explicat!

Bucură-te, că tainele lor, ascunse, nouă ni le-ai descoperit!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nil, Făcătorule-de-Minuni!

Condacul 6

Adevărat propovăduitor al dreptăţii ai fost, Părintele nostrum, Nil, pururea pomenite, drept arătând Calea, care duce către Împărăţia lui Dumnezeu, celor ce doresc să fie moştenitori ai acesteia. Iar prin adevărata călugarie şi prin fapte şi cuvinte ai arătat cum să fugim de deşertăciunile lumeşti şi să înălţăm, pururea, Dumnezeiasca cântare: Aliluia!

Icosul 6

Strălucind cu lumina Facerii-de-Minuni si după cinstita ta mutare, te-ai arătat până în ţările cele mai îndepărtate izbăvindu-ne de amara întemniţare, Nil, Făcătorule-de-Minuni, Părintele nostru. Drept aceea şi noi, robii tăi, cei izbăviţi, prin tine, de tot felul de necazuri, cu mulţumire, cântăm ţie:

Bucură-te, al întemniţaţilor grabnic izbăvitor!

Bucură-te, al celor ce aleargă, la tine, grabnic ajutător!

Bucură-te, că eşti sprijinitorul celor ce sunt în nevoi!

Bucură-te, izbăvitorul celor chinuiţi de duhuri necurate!

Bucură-te, că scârba şi necazul întru bucurie o prefaci!

Bucură-te, a demonilor mreje grabnic surpătorule!

Bucură-te, întâmpinarea celor ce te cheamă în ajutor!

Bucură-te, căci pe cei ce te iubesc, de rele şi nevoi, îi ocroteşti!

Bucură-te, ajutătorul celor istoviţi de tristeţi şi de nevoi!

Bucură-te, că norii necazurilor, pururea, îi risipeşti!

Bucură-te, doctorul bolilor sufleteşti şi trupeşti!

Bucură-te, mijlocitorul darurilor celor cereşti!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nil, Făcătorule-de-Minuni!

Condacul 7

Vrând să te muţi din acest veac înşelător şi să te înalţi către Domnul, ai adunat pe ucenicii tăi, care, vărsând râuri de lacrimi au strigat: ”Nu ne lasa pe noi orfani, Părinte!” De aceea şi noi, asemănându-ne lor, strigăm ţie: “Nu ne uita pe noi, cercetându-ne, mângâindu-ne şi îndreptându-ne, pe cei ce te iubim şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Arătatu-te-ai nouă, cu preaslăvită Minune, arătându-te, în temniţă, bărbatului binecredincios şi poruncindu-i să picteze asemănarea chipului tău şi ai dispărut, ca un fulger, din faţa lui, umplându-l de bună mireasmă. Noi, însă, minunându-ne, de unele ca acestea, cu bucurie, cântăm ţie aşa:

Bucură-te, săvârşitorul preaslăvit al faptelor minunate!

Bucură-te, împlinitorul Voii lui Dumnezeu către oameni!

Bucură-te, că, prin a ta sfinţenie, îndrăznire, de la Domnul, ai luat!

Bucură-te, că, prin arătarea ta, pe bolnav l-ai vindecat!

Bucură-te, că, grabnică izbăvire, celui întemniţat, i-ai promis!

Bucură-te, că, prin întreita arătare, îndoiala lui ai risipit!

Bucură-te, că, din suferinţă şi necaz, pe acela l-ai izbăvit!

Bucură-te, cel ce ai dat chipul tău spre a fi pictat!

Bucură-te, izbăvitorul, din temniţă, în chip minunat!

Bucură-te, că în patria sa, cu veselie, pe acela l-ai întors!

Bucură-te, că toată scârba lui întru bucurie o ai schimbat!

Bucură-te, că preaslăvita Minune a ta pe toţi i-a uimit!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nil, Făcătorule-de-Minuni!

Condacul 8

Străina şi preaslavita Minune văzând săvârşită de tine, Nil, Părintele nostrum, preabogate, către tine îndrăznind, te rugăm, roagă pe Domnul, Izvorul tuturor Minunilor, ca şi noi să ne înstrăinăm de aceste griji lumeşti deşarte şi trecătoare şi ca, fără primejdie, să trecem adâncul mării vieţii acesteia şi, la limanul, cel lin, al mântuirii, prin mijlocirile tale, să ajungem, ca, mulţumind să cântăm, pururea, lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Împlinitor al Poruncilor Dumnezeieşti ai fost, întru totul, o, Părinte, preafericite, că niciodată nu te-ai întors către dragostea trupului şi a lumii, ci, ca unul fără de trup, cu înţelepciune şi Credinţă, ţi-ai săvârşit viaţa şi darul Facerii-de-Minuni, de la Dumnezeu, ai primit. Primeşte şi a noastră puţină cântare de laudă, pe care, cu osârdie o aducem ţie, zicând:

Bucură-te, Lăcaş al dragostei Dumnezeieşti!

Bucură-te, Templu al PreaSfintei Treimi!

Bucură-te, tare biruitor al duşmanilor de gând!

Bucură-te, ajutătorul celor în lucrarea minţii!

Bucură-te, vrednic locuitor al tainicei pustii!

Bucură-te, mare iubitor de linişte şi tăcere!

Bucură-te, că eşti minunat şi îndelung răbdător!

Bucură-te, întemeietor al rânduielii monahale de Schit!

Bucură-te, îndreptătorul monahilor către mântuire!

Bucură-te, că, în cinul PreaCuvioşilor, numele tău este scris!

Bucură-te, că, dimpreună cu Sfinţii, pururea, te veseleşti!

Bucură-te, că cereştile Lăcaşuri, dimpreună cu ei, moşteneşti!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nil, Făcătorule-de-Minuni!

Condacul 9

Toată fiinţa îngerească şi omenească s-a bucurat văzând petrecerea ta, cea minunată, în trup, cea cu osteneli pustniceşti încununată, Nil, de Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru. Drept aceea şi de cununa slavei, de la Domnul, te-ai învrednicit şi, cu aceasta, împreună cu Sfinţii petrecător te-ai arătat, cântând, neîncetat, lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Viaţă minunată, pe pământ, ai petrecut şi nu cu înţelepciunea, cea lumească, ci, prin Lucrarea Duhului Sfânt, Înger în trup te-ai arătat, Părintele nostrum, Nil şi învăţăturile celor neînţelepţi, cu îndrăzneală, ai surpat. Pentru aceea şi noi, o, purtătorule de Dumnezeu, cu bucurie, laudele acestea aducem ţie, cântând aşa:

Bucură-te, că eşti luminat de Darul Duhului Sfânt!

Bucură-te, tainic dătător al vieţii monahale de Schit!

Bucură-te, că această predanie nouă ne-ai arătat!

Bucură-te, chipul adevăratei vieţi călugăreşti!

Bucură-te, adânc petrecătorule de viaţă călugărească!

Bucură-te, că eşti mijlocitorul veşnicei fericiri!

Bucură-te, că, spre mântuire, ne eşti îndreptător!

Bucură-te, că eşti zdrobitorul coarnelor mândriei!

Bucură-te, arătătorul chipului adevăratei smerenii!

Bucură-te, că, prin rugăciunile tale, din nevoi, ne izbăvim!

Bucură-te, că ispita vrăjmaşului, prin tine, o biruim!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nil, Făcătorule-de-Minuni!

Condacul 10

Adevărat povăţuitor al celor ce vor să se mântuiască ai fost, o, preafericite Părinte, povăţuindu-i pe ei cu Poruncile lui Hristos şi cu mântuitoarele predanii ale purtătorilor de Dumnezeu Părinţi! Drept aceea şi noi, care dorim a merge pe urmele lor, conduşi fiind de rugăciunile tale, cu bucurie, cântăm: Aliluia!

Icosul 10

Stâlp şi zid de întărire ai fost ucenicilor tăi, Părinte PreaCuvioase, întărindu-i, pe ei, prin fapte şi cuvinte, să stea tari împotriva uneltirilor vrăjmaşului. Asemenea şi noi, neputincioşii, întărindu-ne, prin mijlocirile tale, către Dumnezeu, laudă şi mulţumire aducem ţie, cântând unele ca acestea:

Bucură-te, că eşti stâlpul îndelungii răbdări pustniceşti!

Bucură-te, că eşti chipul adevăratei lupte bărbăteşti!

Bucură-te, că eşti vrednic şi viteaz Ostaş al lui Hristos!

Bucură-te, că eşti locuitor al Ierusalimului ceresc!

Bucură-te, că ai adăpat pământul cu lacrimi de umilinţă!

Bucură-te, cel cu bună inimă, care greutatea pustiei ai răbdat!

Bucură-te, că, în privegheri neîncetate şi în rugăciuni, petreceai!

Bucură-te, că mintea, pururea, către Domnul, a fost înălţată!

Bucură-te, cel ce moarte trupească, pentru Hristos, ai răbdat!

Bucură-te, cel ce, din pustie, în Lăcaşurile cereşti, ai zburat!

Bucură-te, că, în ceruri, veşnic, cu Hristos, te veseleşti!

Bucură-te, că te-ai învrednicit de Dumnezeiasca Lui slavă!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nil, Făcătorule-de-Minuni!

Condacul 11

Cântare de laudă aducem ţie, noi, nevrednicii, avându-te, pe tine, grabnic ajutător şi fierbinte rugător, către Dumnezeu. Rugămu-te, Părinte, fii nouă ajutător şi izbăvitor de patimile ce cumplit ne chinuiesc şi de năvălirea gândurilor, ca, prin tine, mântuire să dobândim, cei ce-ţi cântăm ţie şi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Far strălucitor şi monahilor luminător te-a arătat, pe tine, Hristos, preafericite, strălucind, în pustie, cu focul, cel nematerialnic al virtuţilor şi cu razele smereniei tale. Pururea luminează-ne pe noi, Părinte, cei ce, cu Credinţă, cântăm ţie unele ca acestea:

Bucură-te, că eşti al monahilor strălucit luminător!

Bucură-te, că, de lumina, cea neînserată, te împărtăşeşti!

Bucură-te, norule purtător, ce ploi de lacrimi ai vărsat!

Bucură-te, că fulgere ale Harului trimiţi celor ce te iubesc!

Bucură-te, că eşti tunet mare, pentru vrăjmaşii cei nevăzuţi!

Bucură-te, căci, în norul lacrimilor tale, pe ei i-ai înecat!

Bucură-te, că, sub obrocul pustiei, far luminător te-ai arătat!

Bucură-te, că, mai presus de ceruri, smerenia ta te-a înălţat!

Bucură-te, că, în smerenie şi blândeţe, pururea, ai petrecut!

Bucură-te, chipul Blândeţii lui Hristos, ce, pentru noi, ai fost trimis!

Bucură-te, că, prin Minuni şi semne, cu sfinţenia ai strălucit!

Bucură-te, că, prin acestea, înălţimea vieţii tale ai descoperit!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nil, Făcătorule-de-Minuni!

Condacul 12

Vrând să-ţi dea mare Har Stăpânul tuturor şi Domnul, te-a îmbogăţit, pe tine, cu darul Facerii-de-Minuni, Părinte PreaCuvioase. Iar noi, păcătoşii, pe pământ, căutând fierbinte către a ta bogăţie, te rugăm, luminează-ne şi ne învaţă, pururea, a cânta lui Dumnezeu cântare de mulţumire: Aliluia!

Icosul 12

Laudăm şi mărturisim isprăvile tale, o, PreaFericite şi, cinstind nevoinţele şi adânca ta smerenie, fericim a ta mutare către cereştile locaşuri. De aceea, te rugăm, Părinte: cu darul Facerii-de-Minuni ce l-ai primit de la Domnul, izbăveşte-ne şi pe noi, din toate nevoile şi ne învaţă a cânta, cu bucurie, aşa:

Bucură-te, că nevoinţele pustniceşti, cu pace, le-ai săvârşit!

Bucură-te, al fericitelor lăcaşuri, pe care le moşteneşti!

Bucură-te, că, prin strălucirea virtuţilor, pe toţi ai luminat!

Bucură-te, că, pentru ostenelile tale, răsplată în ceruri ai luat!

Bucură-te, că eşti podoaba cea luminată a pustiei!

Bucură-te, că de petrecerea cu Sfinţii te-ai învrednicit!

Bucură-te, că eşti oglinda strălucită a vieţii călugăreşti!

Bucură-te, zid şi întărire împotriva năvălitorilor vrăjmaşi!

Bucură-te, că, prin tine, mulţime de ispite noi biruim!

Bucură-te, că, din necazuri, prin tine, uşurare dobândim!

Bucură-te, că eşti dătătorul sănătăţii celei trupeşti!

Bucură-te, că eăti mijlocitorul mântuirii sufleteşti!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nil, Făcătorule-de-Minuni!

Condacul 13 (acest Condac se spune de 3 ori):

O, PreaFericite şi PreaCuvioase Părintele nostrum, Nil, primeşte, de la noi, această cântare de mulţumire, ce, cu dragoste, o aducem ţie, noi, robii tăi. Şi, căutând către a ta milostivire, te rugăm: Izbăveşte-ne de tot felul de rele şi necazuri şi de chinurile, cele veşnice, prin mijlocirile tale, către Domnul, ca să ne învrednicim şi noi, dimpreună cu tine, a cânta, veşnic, Unuia Dumnezeu, în Treime slăvit, cântare de mulţuimire: Aliluia!

Se spune apoi, iarăşi, Icosul 1:

Râvnind la viaţa îngerească, asemenea Marilor Părinţi şi dezlegându-te de toate legăturile lumeşti şi cu nevoinţa postului bărbăteşte întrarmându-te, pe Calea Poruncilor Dumnezeieşti, cu tărie, ai păşit. Drept aceea şi noi, cei ce, după datorie şi cu dreptate, cinstim sfântă pomenirea ta, cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, că ai fost râvnitor vieţii celei îngereşti!

Bucură-te, că eşti urmaşul vieţilor Sfinţilor Părinţi!

Bucură-te, că, pe vrăjmaşii cei nevăzuţi, cu tărie, i-ai înfrânt!

Bucură-te, osârduitor plinitor al Poruncilor lui Hristos!

Bucură-te, al duhovniceştilor predanii Părinte păstrător!

Bucură-te, al dreptarului de viaţă pustnicească dătător!

Bucură-te, cinstita oglindă a marilor virtuţi pustniceşti!

Bucură-te, că, prin tine, Calea smereniei ne-am învăţat!

Bucură-te, chipul smereniei ce ne aduce mântuirea!

Bucură-te, râvnitor plinitor al Voii celei Dumnezeieşti!

Bucură-te, că eşti vindecarea celor neputincioşi!

Bucură-te, că, prin mijlocirile tale, mântuire noi primim!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nil, Făcătorule-de-Minuni!

şi Condacul 1:

Alesule biruitor al duşmanilor nevăzuţi, de dulceţi trupeşti şi slavă deşartă urâtor, în pustie, prin cântări de Psalmi, pe Dumnezeu L-ai preaslăvit, PreaCuvioase Părintele nostru, Nil, de 3 ori fericite. Iar tu, ca cel ce ai îndrăznire către Domnul, roagă-te, pentru noi, cei ce, cu dragoste şi cu Credinţă cinstim sfântă pomenirea ta, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nil, Făcătorule-de-Minuni!

Se zice apoi, această Rugăciune:

O, PreaCuvioase şi fericite al lui Dumnezeu, Părintele nostrum, Nil, PreaÎnţelepte povăţuitorule şi învăţătorule al nostru! Tu, pentru dragostea lui Hristos Dumnezeu, te-ai depărtat de smintelile lumeşti în pustia cea neumblată şi în pădurea, cea deasă, ai binevoit a te sălăşlui şi ca o viţă, cu rod bun, înmulţind pe fii pustiei te-ai arătat, pe tine, pentru ei, chip al virtuţilor duhovniceşti, cu cuvântul, cu scrisurile şi cu viaţa şi, ca un Înger în trup vieţuind pe pământ, acum, în Lăcaşurile, cele cereşti te-ai sălăşluit şi cu cetele Sfinţilor stai înaintea lui Dumnezeu, unde, cu glasurie, cele netăcute, ale celor ce, pururea, prăznuiesc, Aceluia laude şi doxologii, neîncetat aduci. Te rugăm, fericite al lui Dumnezeu, povăţuieşte-ne şi pe noi, cei ce locuim sub acoperământul tău, fără împiedicare să mergem pe urmele tale; să iubim, pe Dumnezeu, cu toată inima noastră, pe Acela Unul a-L dori şi la Acela Unul a ne gândi, bărbăteşte şi cu bună iscusinţă a ne lupta cu gândurile, cele ce ne trag spre pierzare şi cu cursele diavoleşti şi pe toate acestea, totdeauna, a le birui!

Fă-ne să iubim toată strâmtorarea vieţii monahiceşti şi a urâ cele frumoase ale lumii pentru dragostea lui Hristos şi sădeşte în inimile noastre toată virtutea întru care te-ai ostenit! Roagă pe Hristos Dumnezeu, ca şi tuturor creştinilor ortodocşi ce vieţuiesc în lume să le lumineze mintea şi ochii cei sufleteşti, să-i întărească, în Credinţa, cea către mântuire, în bună cucernicie şi în împlinirea Poruncilor Lui, să-i păzească de linguşirea lumii acesteia şi să le dăruiască lor şi nouă lăsarea păcatelor şi să adauge către aceştia, după Făgăduinţele Sale, cele nemincinoase şi cele de trebuinţă pentru viaţa aceasta vremelnică, ca şi în pustie şi în lume petrecând, viaţă lină şi fără gâlceavă să vieţuim întru toată cucernicia şi dreptatea şi pe Acela, cu buzele şi cu inima să-L slăvim, împreună cu Părintele Său, Cel fără de început şi cu PreaSfântul şi de Viaţă făcătorul Său Duh, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Şi apoi se face Otpustul :

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale, ale Sfântului Nil Sorski şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin !

Cuviosul Nil de Sorska (7 mai)

 

Acest cuvios s-a născut în anul 1433, într-o familie aleasă, iubitoare de Hristos, din Moscova. Apoi, voind să ia jugul cel bun al nevoinţei, s-a făcut călugăr în mănăstirea Sfîntul Chiril de la Lacul Alb. Apoi, s-a retras la linişte şi şi-a făcut o chilie din lemn, unde se nevoia ca un mare sihastru. Auzind de viaţa lui curată, mulţi tineri veneau la el şi se făceau călugări. Aşa a ajuns sihăstria aceea vestită în nordul Rusiei. De două ori pe săptămînă - miercurea şi sîmbăta seara - se adunau toţi fraţii, se făcea priveghere de toată noaptea, iar dimineaţa ascultau Sfînta Liturghie şi se împărtăşeau cu Preacuratele Taine, apoi iar se întorcea fiecare la chilia sa, cugetînd la cele sfinte şi rugîndu-se neîncetat. Se hrăneau din lucru mîinilor, nu primeau pe mireni, mai ales femeile, şi evitau muncile agricole grele, vorbind neîncetat cu Hristos.

Aşa a devenit cunoscut Sfîntul Nil în toată Rusia ca un mare părinte duhovnicesc.

În anul 1503, Cuviosul Nil a susţinut la Sinod să fie scutite mănăstirile de administrarea satelor şi a marilor terenuri agricole donate lor, care îndepărtează pe călugări de rugăciune şi de viaţa curată în Hristos. Dimpotrivă, el îndemna pe toţi la viaţă isihastă şi la practicarea rugăciunii neîncetate. Aceasta a tulburat multă vreme Biserica Ortodoxă din Rusia.

Cuviosul Nil s-a retras la bătrîneţe la mult iubita sa linişte, în sihăstria întemeiată de el, ce se chema Sorska, vestită în toată Rusia de nord, dedicîndu-şi ultimii ani de viaţă studierii Sfintei Scripturi şi scrierilor Sfinţilor Părinţi.

Văzîndu-se bătrîn şi împovărat de zile şi-a alcătuit testamentul de înmormîntare, în care scria, printre altele: "După moartea mea, aruncaţi trupul meu în loc pustiu ca să-l sfîşie animalele şi păsările cerului, căci a păcătuit aşa de mult împotriva lui Dumnezeu, că este întristat de înmormîntarea mea...".

La 7 mai 1508 şi-a dat sufletul său în mîinile lui Hristos, fiind plîns mult de ucenicii săi.

PARACLISUL SFÂNTULUI MUCENIC ACACHIE (7 mai)

 
Rugăciunile începătoare
Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne miluieste (de 12 ori). Slava...Si acum...
Apoi:
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru!

Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori).

Troparul
Valurile chinurilor ai trecut, fiind întraripat de dorul cel dumnezeiesc, iar acum cu îngerii săltând în cămările cereşti roagă-te să ne izbăvim noi de toate vicleşugurile celui potrivnic.

Slava... Si acum... asemenea:

Nu vom tacea, de Dumnezeu Nascatoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, ca de nu ai fi stat tu inainte rugandu-te, cine ne-ar fi scapat pe noi de atatea primejdii, sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slobozi ? Noi de la tine, Stapana, nu ne vom departa, ca tu mantuiesti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Psalmul 50
Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta
Si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea.
Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste.
Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea.
Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu.
Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea.
Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai aratat mie.
Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi.
Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Intoarce fata Ta de catre pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le.
Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele.
Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine.
Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu Duh stapanitor ma intareste.
Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce.
Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta.
Ca de ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi.
Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului.
Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Canonul Sf. Mc. Acachie

Cântarea I
Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui ,,Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel fugăritul şi mergătorul pedestru la izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu”.
Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfinte Acachie, cel ce eşti rază mucenicească a Soarelui dreptăţii, luminează şi mintea mea cu razele pocăinţei ca să mă slobozesc de robia patimii.
Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cinstea de sutaş având în oaste, ai intrat pe poarta muceniciei în oastea cea îngerească ce îţi aduce ţie cununi de cântări pentru nevoinţa cea mai presus de fire.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Nu te depărta de inimile noastre, mucenice, ci ascultând cererile noastre cele cu umilinţă, dăruieşte-te tămăduire celor ce te cinstesc pe tine.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preacurată, numai Tu ai născut prin cuvânt pe Cel mai presus de cuvânt, pe Care roagă-L să dea cuvânt de înţelepciune nepriceperii mele.

Cântarea a III-a
,, Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu profetul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, iubitorule de oameni.”
Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În faţa voievodului fiind dus, ai mărturisit cu tărie pe Hristos a fi Dumnezeu adevărat şi prin înţelepte cuvinte ale Duhului ai uimit pe păgân; uimiţi fiind noi de nevoinţele muceniciei tale, te rugăm să ne mijloceşti slobozire din robia neştiinţei.
Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu sabia cuvintelor tale dumnezeieşti ai înfruntat pe voievodul cel ce avea sufletul întunecat de necredinţă şi ai ieşit biruitor, slăvind pe Hristos în veci.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Ca un fagure prea dulce gura ta izvora mierea înţelepciunii cereşti care este vrednică a fi pusă numai în vasele sufletelor curate care sunt lămurite în focul credinţei.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Maica Vieţii, din prăpastia păcatelor mă scoate pe mine, cel decât toţi mai păcătos, ca să nu fiu eu aruncat în adâncurile înfricoşătoare ale iadului.

Apoi aceste stihiri:
De groaza chinurilor nespăimântându-te, ai primit durerile cu bucurie pentru Cel Ce a ridicat pentru noi Crucea durerilor şi te-ai sălăşluit la odihna cea cerească, slăvind pe Hristos în veci.
Maica Vieţii, curăţeşte cu ploaia rugăciunii Tale sufletul meu cel neroditor şi dă-mi mie a pune început de pocăinţă mai înainte de a fi înghiţit de focul cel veşnic .

Sedealna
Ceea ce esti rugatoare calda si zid nebiruit, izvor de mila si lumii scapare, cu dinadinsul strigam catre Tine, Nascatoare de Dumnezeu, Stapana: Vino degrab' si ne izbaveste pe noi din nevoi, Ceea ce esti singura grabnic folositoare.
Taina Preasfintei Treimi ai mărturisit în faţa păgânului voievod, fiind tu rază luminată de Soarele Cel veşnic, pe Care roagă-L să lumineze sufletele noastre cele ce zac în bezna neştiinţei cu razele cunoştinţei de Dumnezeu.

Cântarea a IV-a
,, Nepăzind poruncile Tale Stăpâne, cu mintea mea intrând în patimile desfătărilor, am fost golit de har şi pentru răni zac gol; ci mă rog Ţie, Mântuitorule, mântuieşte-mă !”.
Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu vine crude ai fost bătut de mâinile celor fărădelege, dar prin puterea smeritei rugăciuni ai coborât asupra ajutorul Mâinii dumnezeieşti şi rogi acum pe Hristos să dezlege cu mâna Sa legăturile patimilor noastre.
Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sângele tău a adăpat pământul, iar inima ta a rodit răbdare şi gânduri dumnezeieşti cu care încununează şi sufletele noastre cele sterpe de orice umilinţă biinecuvântată .
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt ai mărturisit fericite, înaintea celor cu viclean cuget şi ai fost înălţat nevăzut de Mântuitorul în lăcaşul cel ceresc, căci făcusei inima ta lăcaş prealuminat Treimii.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Ca Una Ce eşti Icoana frumuseţii îngerilor şi Limanul doririi credincioşilor nu Te depărta de sufletele noastre în necazuri, ci păzeşte piciorul gânditor al sufletului nostru de alunecarea în prăpastia fărădelegilor.

Cântarea a V-a
,, Căutând cu ochiul Tău cel neadormit , milostiveşte-Te spre mine, cel cuprins de dormitarea trândăviei, şi care slujesc somnului desfătărilor în patul patimilor; Cel Ce ţi-ai plecat capul pe Cruce şi Te-ai trezit de bunăvoie, micşorând Hristoase, noaptea păcatului, Cel Ce eşti lumina dreptăţii”.
Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu scânduri de plumb ai fost lovit peste obraz pentru Cel Care la pătimirea Sa nu avea nici chip, nici frumuseţe, dar Căruia Te rogi acum să înfrumuseţeze chipul sufletelor noastre cu razele înţelepciunii Sale.
Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În temniţă ai fost închis pentru Cel Care a deşertat temniţele iadului, însă nu înceta a slobozi din temniţa necazurilor pe cei ce aleargă la rugăciunea ta cea grabnic folositoare.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Cununi de mulţumiri ai împletit din cuvinte smerite şi înţelepte celui ce te-a învrednicit a pătimi pentru El chinurile cele muceniceşti, pe Care şi roagă-L să ne dea şi nouă întărire în răbdarea necazurilor.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Pom al Raiului eşti Preafericită, Ceea Ce ai născut lumii pe Rodul mântuirii, pe Care roagă-L să ne hrănească pe noi înţelegător cu roadele virtuţilor.

Cântarea a VI-a
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu foamea şi setea trupească fiind chinuit, te hrăneai din destul cu pîinea rugăciunii şi te adăpai din Izvorul Cel fără de moarte, cu apele înţelepciunii Căruia veseleşte şi văile sufletelor noastre ca să aducă rod însutit de mântuire.
Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Glas din nor s-a auzit pentru tine, cel ce pururea slobozeai din norul inimii ploaia rugăciunii smerite, şi minunea înspăimântând pe mulţi, prin cuvintele tale i-ai adus în staulul dreptei credinţe.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Întru înţelepciunea Duhului ai mărturisit pe Fiul Tatălui şi fii ai Luminii ai făcut pe mulţi dintre cei ce erau ţinuţi în lanţurile înşelăciunii idolilor.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Inima mea cea tulburată de gânduri rele o linişteşte cu mângâierea rugăciunii Tale, Ceea Ce eşti Rugăciune întrupată şi Izvorul păcii tuturor.
Apoi aceste stihiri:
Îngeri mulţi au slujit muceniciei tale celei pline de durere şi rănile ţi-au tămăduit, însă şi tu, Sfinte Acachie, slujeşte nouă prin rugăciunile tale neîncetate, căci istoviţi suntem de asprimea ispitelor.
Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca Una Ce ai îndrăznire de Maică.

Condacul
Pe Cuvântul ai mărturisit fără teamă, având din destul în vasul inimii mirul înţelepciunii celei de sus, pe care revarsă-l şi peste sufletelor noastre, ca să îţi aducem fericite, mireasma laudelor dumnezeieşti.
Prochimenul, glas 4:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său.
Stih: Fericit barbatul cel ce se teme de Domnul...

Evanghelia dupa Matei:
Zis-a Domnul ucenicilor Sai: Toate Mi-au fost date de catre Tatal Meu si nimeni nu cunoaste pe Fiul, decat numai Tatal, nici pe Tatal nu-L cunoaste nimeni, decat numai Fiul si cel caruia va voi Fiul sa-i descopere. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti gasi odihna sufletelor voastre caci jugul Meu e bun si povara Mea e usoara.

Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule...
Slavă... glas 2:
Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curaţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum...
Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.
Stihira, glas 6 (forma glasului 2), podobie: "Toata nadejdea..."
Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste faradelegile noastre.
Prin focul multor primejdii şi dureri trecând, ai rămas neclintit pe piatra credinţei, pe care întăreşte şi sufletele noastre cele clătinate de multe necazuri.
Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta, cerceteaza lumea Ta cu mila si cu indurari, inalta fruntea crestinilor ortodocsi si trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cerestilor netrupesti Puteri; pentru rugaciunile cinstitului, maritului Prooroc, Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan; ale Sfintilor, maritilor si intru tot laudatilor Apostoli; ale tuturor sfintilor sfintitilor ierarhi; ale sfintilor, maritilor si bunilor biruitori mucenici; ale preacuviosilor si de Dumnezeu purtatorilor Parintilor nostri, ale Sfintilor (N), a caror pomenire o savarsim, ale Sfântului Mucenic Acachie, ale sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana si pentru ale tuturor sfintilor; rugamu-ne, Multmilostive Doamne, auzi-ne pe noi pacatosii, care ne rugam Tie, si ne miluieste pe noi.
Doamne, miluieste (de 12 ori).

Cântarea a VII-a
Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri ! ”.
Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Din neam preoţesc fiind, fost-ai hrănit din pruncie cu adevărul credinţei creştineşti, şi pe Adevărul Cel veşnic mărturisind, te-ai învrednicit a fi sălăşluit în corturile mucenicilor.
Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tămăduire minunată ai luat prin înger şi ai înspăimântat pe păgâni, însă acum ca un slujitor preaiubit mijloceşte la Doctorul tuturor să vindece şi neputinţele trupului nostru.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Paharul pătimirii ai băut pentru dragostea lui Hristos şi te veseleşti la masa cea cerească, revărsându-ne nouă din paharul credinţei apa cea vie a Înţelepciunii .
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Nu Te depărta de robii Tăi în necazuri, ci pururea ne dăruieşte acoperământul milei Tale, ca să nu fim înghiţiţi de şerpii înţelegători care caută să ne tragă în groapa ispitelor.

Cântarea a VIII-a
,, Văzându-Te soarele întins pe Cruce, şi-a strâns razele şi tot pământul s-a clătinat cu cutremur, Împărate al tuturor, văzându-Te de voie pătimind, Cel Ce eşti din fire nepătimitor. Pentru aceasta, Te rog Hristoase: Tămăduieşte ca un doctor patimile sufletului meu !”.
Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Izvor nesecat al înţelepciunii Cuvântului te-ai arătat, fericite, iar acum adapă brazdele inimii noastre cu ploaia rugăciunii tale ca să aducem rod bogat de cuvinte cereşti.
Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu laude voim a împodobi prea luminată prăznuirea ta, însă săraci fiind de înţelepciune, cerem ca acoperământ norul rugăciunii tale celei smerite.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Cu beţe de stejar ai fost cumplit lovit, însă în dureri Hristos te întărea în chip minunat; ajută-ne şi pe noi a duce fără cârtire povara durerilor trupului pe care am primit-o pentru mulţimea păcatelor noastre.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Împreună cu cetele Mucenicilor, roagă Preacurată Maică a Domnului să răbdăm noi chinurile cele scurte ale acestei vieţi spre curăţirea de păcate şi moştenirea vieţii celei nestricăcioase.

Cântarea a IX-a
Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar Tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi Te slăvim.
Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Capul ţi s-a tăiat pentru Mirele Bisericii, Cel Ce a primit ca pe o mireasă sufletul tău cel curat şi cunună pe capul tău a pus, spre bucuria cetei mucenicilor.
Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cetele îngereşti au săltat cu bucurie, văzându-te pe tine, mult pătimitorule, venind ca un ostaş biruitor către Soarele dreptăţii, cu razele milostivirii Căruia luminează şi întunericul inimii mele celei împietrite.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Stând înaintea Preasfintei Treimi cu bucurie şi săltând în ceata îngerească, nu înceta a mijloci slobozirea noastră din legăturile întristării, ca unul ce ai îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Caută cu blândeţe spre robii Tăi, Prealăudată, şi aprinde făclia cea stinsă a inimilor noastre, ca să ne luminăm tot sufletul cu razele rugăciunii smerite.
Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea Ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.
Apoi aceste stihiri, glas 8, podobie:
"Ceea ce esti mai cinstita...".
Bucură-te, cununa cea strălucită a mucenicilor, piatra cea nesfărâmată a răbdării, lauda cea preafrumoasă a mărturisitorilor Cuvântului, ca unul ce stai înaintea scaunului ceresc şi aduci ca jertfă neîncetată tămâia rugăciunii pentru toată Biserica, cere şi sufletelor noastre iertare, pace şi mare milă.
Ploaia darurilor Duhului s-a revărsat asupra ta şi din inima ta a izvorât frumos ca un izvor al Raiului dumnezeieştile cuvinte ale înţelepciunii celei de sus cu care ai stins focul necredinţei multor suflete, prin baia pocăinţei aducându-le la Hristos.
Îngeri prea minunaţi au legat rănile trupului tău, slujind muceniciei tale celei mult ostenitoare, dar acum prin rugăciunile tale dobândeşte sănătate trupurilor noastre celor rănite de sabia bolilor.
Uşile mărturisirii Adevărului ai deschis tuturor şi cu cheia muceniciei ai descuiat porţile Raiului întru care roagă-te să fim sălăşluiţi şi noi, cei ce te mărim pe tine cu credinţă.
Rod însutit ai adus Stăpânului, culegând din ţarina inimii tale spicele cuvintelor vieţi, cu care hrăneşte şi sufletul meu flămând de înţelepciune, ca să slăvesc pe Hristos în veci.
Paharul pătimirilor ai băut până la sfârşit şi de legătura trupului ai fost dezlegat prin tăierea cu sabia muceniciei, ca să răsari ca un soare în împărăţia lui Hristos şi să orbeşti ochii duhurilor răutăţii care ne necăjesc pe noi, cei orbiţi de multe păcate.
Cetele puterilor netrupeşti, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos, cu Sfântul Mucenic Acachie şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule...Preasfanta Treime...Tatal nostru...
Degrab ne intampina...

Ca un nor dumnezeiesc ai strălucit pe cerul Bisericii, cu ploaia rugăciunii tale curăţind sufletele de toată întinarea şi aducându-le lui Hristos ca pe nişte vase vrednice de toată mărturisirea cea bună .
"Cand de pe lemn...", vreme în care ne închinăm icoanei Sfântului:

Ca un ostaş nebiruit ai stat în ceata mucenicilor lui Hristos şi după trecerea prin focul multor chinuri te-ai învrednicit a ajunge la odihna cea veşnică, unde te şi roagă să ne slobozim noi din tulburarea patimilor noastre.

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor Tăi şi ne izbaveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.
Toata nădejdea mea spre Tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-mă sub sfânt acoperământul Tău.

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Acachie

 

Troparul Sfântului Mucenic Acachie

Glasul al 4-lea

Mucenicul Tău, Doamne, Acachie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Adâncul Mării Roşii...

Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Împodobindu-te cu frumuseţea nerăutăţii, cu îndrăzneală ai stat înaintea Izvorului virtuţilor, pe Care acum prin rugăciunile tale fă-L nouă binevoitor.

Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Acachie rugătorul cei adevărat, cu înaltă propovăduire strigând, ne cheamă pe noi astăzi la ospăţ; să alergăm dar cu osârdie şi cu veselie, iubitorilor de mucenici.

Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Împărtăşindu-te prin botez apelor iertării, punerea de fii ai primit prin darul cel dumnezeiesc, şi de botezul al doilea al muceniciei te-ai învrednicit prin sânge, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nesuferind a vedea fărădelegea înălţată, lămurit ai propovăduit Dumnezeirea lui Hristos înaintea divanului, mărite Acachie, ca unul ce eşti numit cu numele nerăutăţii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întru tine cea cu bucurie dăruită preacurată, s-au văzut căile lui Dumnezeu mai înainte arătat, Care te-a păzit fecioară, şi după naştere nestricată te-a ferit pe tine care L-ai născut.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu întru înţelepciune...

Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Fiind împodobit cu dumnezeiască înţelegere, şi cu înţelepciune şi cu cuvânt, împleticirile înţelepţilor cele neînţelese le-ai risipit; pentru aceasta cinstim sfântă pomenirea ta.

Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Strălucind tu cu cuget bărbătesc şi întărit, răzvrătirea păgânilor şi oştirea o ai biruit, şi zidurile înşelăciunii le-ai risipit.

Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Fiind întărit cu puterea lui Dumnezeu Atotţiitorului, putrejunea şi neputinţa necredinţei o ai înfruntat; pentru aceasta te vestim pe tine mucenice, purtătorule de biruinţă Acachie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Din băutura cea noroioasă şi amăgitoare şi din tină ai scăpat, strălucindu-ţi mintea cu luminarea dreptei credinţe, şi cu strălucirile cele cu raze luminoase, mucenice Acachie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Stăpânirea morţii o ai încetat, osândirea blestemului celui de demult, zămislind Viaţa, Născătoare de Dumnezeu; pentru aceea cinstim naşterea ta, preacurată.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Cel ce sade în slavă...

Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ca un turn neclintit ai petrecut cu credinţa, şi nici de înmulţirea rănilor, nici de norii chinurilor, nici de vânturile bătăilor, nu te-ai strămutat; ci cu mare glas strigai: Slavă puterii Tale, Doamne. 

Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu vetreala şi cu suflarea Preasfântului Duh fiind ocârmuit, preafericite, întru limanul cel lin te-ai odihnit, şi de repezirile valurilor şi ale vânturilor nu te-ai înfricoşat, mucenice al lui Hristos preacinstite.

Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Nebiruitei stăpâniri celei dumnezeieşti rugându-te, toată puterea cea potrivnică o ai biruit, şi toată arma lor o ai luat bucurându-te, ca un biruitor, vrednicule de mărire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfârşitul călătoriei fiindu-ţi povăţuit de arătarea cea dumnezeiască, cetatea împăratului o ai aflat, căreia te-ai făcut cetăţean, preafericite, toată năvălirea barbarilor abătând-o.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe mine care sunt omorât, şi ţinut de nescăpatele legături ale păcatului, singură Maica lui Dumnezeu Fecioară, ridică-mă, ceea ce ai zămislit Viaţa cea veşnică, Care dă mântuire tuturor credincioşilor.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Necredincioşii nu vor vedea...

Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Purtând Crucea pe umeri, neabătut ai urmat lui Hristos, Cel ce întru viaţa cea nestricăcioasă te-a adus pe tine, şi la lumina cea neapusă te-a băgat, preabogate.

Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Rănile cele amare ale trupului şi tăierea membrelor ţi-a pricinuit ţie hrana cea fără sfârşit, preafericite, şi cunună mucenicească şi bucuria îngerilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tânăr fără de răutate, şi întreg la minte şi blând, şi tare asupra patimilor celor trupeşti, şi asupra demonilor aspru, şi necredincioşilor neapropiat te-ai arătat, întru tot pururea pomenite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Dumnezeul cel adevărat născându-L nouă cu trupul, pe Unul-Născut al Tatălui, Născătoare de Dumnezeu preacurată te numim pe tine, naşterii tale glasul împreună alcătuindu-l.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Întru flămânzire te-au osândit pe tine mucenice, cei ce flămânzeau de harul cel dumnezeiesc, care pururea te hrăneşti cu darurile cele cereşti, şi ai hrana cea fără sfârşit.

Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Întărâtarea necredinţei tiranilor ruşinând-o, şi pe şarpele începătorul răutăţii înecându-l întru luciul sângiurilor tale, ai zburat la ceruri, purtătorule de biruinţă Acachie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Asemănându-te cu moartea morţii Stăpânului, preafericite; împărăţeşti în veci împreună cu Dânsul, îndestulându-te de vederea şi de bucuria Lui.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Stricat-ai osânda morţii şi blestemul legii, preacurată, născând pe Hristos risipitorul morţii, Care a izvorât tuturor binecuvântare.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

În pâraiele sângiurilor tale, mucenice Acachie, ai înecat pe vrăjmaşul, ruşinând toate oştirile tiranilor. Şi ajungând la cetele cele fără trupuri ale îngerilor, ai primit cununa cea neveştejită a neputrejunii. Pentru aceasta prin rugăciunile tale, izbăveşte-ne pe noi din primejdii.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cel ce ai izbăvit în foc...

Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Tăindu-ţi-se capul, ai zburat către Capul cel înţelegător al Bisericii, fiind înfrumuseţat cu cununa biruinţei prea bogate strigând: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Număratu-te-ai prin răbdare împreună cu mucenicii lui Hristos, ca un prea adevărat mucenic, pe tiranii cei fără Dumnezeu biruindu-i Acachie şi strigând: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întraripându-ţi cugetul către nădejdea cea fericită, care se păstrează credincioşilor, intrând la Divanul cel mucenicesc, prin duhul cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Graiurile proorocilor şi însemnările cele de demult, arătat mai înainte au închipuit cinstită naşterea ta Fecioară, Maica lui Dumnezeu, pe care lăudân du-te strigăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu adevărat înţelepte, te-ai sălăşluit în mitropolia cea de sus, care împărăteşte, pe care o a zidit Domnul, şi mai înainte o a gătit sfinţilor celor ce nădăjduiesc într-însul, şi cu credinţă strigă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu dragoste ai suferit truda chinurilor şi, topindu-te de foame preaalesule, ţi-ai adus aminte de desfătarea cea pururea fiitoare, şi de hrana şi bucuria cea netrecătoare a celor ce strigă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Lesne şi foarte degrabă te-ai luptat asupra luptătorilor celor împotriva ta, luptător nebiruit, ajutor şi apărător şi împreună pătimitor pe Hristos având, preabogate, Căruia îi şi strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântam pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Fiind mai înainte numit Acachie fericite, viaţă neînrăutăţită şi fără prihană ai avut, împodobită cu sângele pătimirii prealăudate şi cu muceniceştile fapte cele bune fiind înfrumuseţat strigi: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Taină străină cu adevărat singură ai arătat sub soare, căci pe Dumnezeu ai născut preacurată, pe Cel nevăzut şi fără de început şi neîncăput de toate, şi neajuns. Căruia îi strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzîndu-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a închis şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Eva, prin boala...

Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împotrivirea cea mucenicească având-o strălucită din biruinţă fericită, ai stat înaintea scaunului Stăpânului, împreună cu ostile îngereşti dănţuind, şi tuturor cerând mântuire, celor ce fericesc pomenirea ta.

Stih: Sfinte Mucenice Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminoasă este biruitoare vitejia ta, cea asupra vrăjmaşilor, preafericite, şi mult mai multă cinste ţi-a dat ţie puitorul tău de nevoinţe, şi umplerea de dumnezeiască revărsarea de lumină; pentru aceasta toţi te fericim pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Aproape ai fost de Hristos prea viteazule, căci ai suferit patimă şi scârbe; pentru aceea te-a învrednicit pe tine de vederea şi de vedenia cea dumnezeiască, a căror pricinuire ţi-ai agonisit pe pământ, de departe pe acestea sărutându-le.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai frumos cu podoaba s-a arătat rodul tău preacurată, mai mult decât toţi. Căci cu razele a înfrumuseţat făptura, cu podoaba faptelor celor bune, pe Care cu deadinsul roagă-L, ca să mântuiască pe cei ce neîncetat te slăvesc pe tine.

Irmosul

Eva, prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi te mărim.

Sfîntul Mucenic Acachie (7 mai)

 

Pentru a treia oară, diavolul a ridicat prigonire asupra robilor lui Hristos, cînd împărăţea la răsărit Maximian. Întru acea vreme Sfîntul Acachie a intrat în frumoasa nevoinţă a pătimirii pentru Hristos. Acest mucenic era cu neamul din Capadocia, cu rînduială de ostaş, cu cinstea de sutaş şi sub mîna tribunului Firm, conducătorul oastei ce se numea Martesie. Acest Firm avea poruncă de la păgînul împărat să caute, nu numai prin cetăţi, ci şi printre ostaşi, dacă nu cumva se află cineva crezînd în Hristos sau dacă de zeii lor cei păgîneşti cineva se leapădă. Unul ca acela să fie supus la judecată şi la munci; iar, de s-ar împotrivi cu totul la porunca împărătească, acela să fie pedepsit cu moartea.

Deci, tiranul Firm, chemînd pe ostaşii săi, îi întreba pe cîte unul, cum crede fiecare din ei; şi dacă afla pe cineva că este de credinţă creştină, pe acela, amăgindu-l cu îmbunări şi îngrozindu-l cu munci, îl silea la închinarea idolească. Astfel, pe mulţi din cei mici la suflet, slabi în credinţă şi fricoşi, i-a plecat la a sa păgînătate. Dar, cînd a chemat pe sutaşul Acachie, acela cu mare glas a strigat: "Eu m-am născut între creştini; deci, creştin sînt şi creştin voiesc să rămîn. Martor îmi este mie Domnul meu Iisus Hristos, că nu numai de la tatăl şi de la maica mea sînt creştin, ci şi de la moşi şi strămoşi". Deci, îl sfătuia Firm cu multe feluri de înşelări şi de ispite spre al său gînd, dar nu o dată, ci de mai multe ori chemîndu-l, uneori îl îmbuna, alteori îl îngrozea, pentru ca să se supună poruncii împărăteşti.

Apoi, văzîndu-l neînduplecat, l-a pus în lanţ şi l-a trimis la voievodul Vivian. Voievodul, şezînd la judecată şi pe mărturisitorii lui Hristos întrebîndu-i, Antonin Comentarisie i-a spus, zicînd: "Firm, tribunul cetei Martesiei, a trimis aseară legat la a ta stăpînire pe sutaşul său, deoarece nu se supune poruncii nebiruitului nostru împărat, ci urmează credinţei creştine". Şi îndată a pus de faţă pe cel legat înaintea judecăţii voievodului; iar voievodul, căutînd spre dînsul, a zis: "Cum îţi este numele?" Răspuns-a cel legat: "Numele cel mai dorit mie şi la tot neamul meu, este nume de creştin, care de la Hristos este, iar după obiceiul omenesc, numele meu este Acachie". Zis-a voievodul: "După nume îţi este şi obiceiul tău, pentru că rău eşti, nesupunîndu-te poruncii împărăteşti". Zis-a Sfîntul: "Cu meşteşugire vorbeşti către mine, o, voievodule, şi nu îmi tîlcuieşti bine numele meu; pentru că Acachie va să zică - fără de răutate - şi bine şi cu dreptate sînt numit cu acel nume, că nu voiesc să fiu părtaş răutăţii diavolului".

Zis-a voievodul: "De unde limbuţeşti tu cu nişte cuvinte fără de socoteală ca acestea înaintea noastră?" Răspuns-a Sfîntul: "Eu sînt cu neamul din Capadocia, din care mulţi au fost mucenici ai lui Hristos mai înainte de mine şi pe al căror dar dăruit de Dumnezeu l-am văzut cu ochii după sfîrşitul lor, pentru că din morminte şi moaştele lor izvorăsc tămăduiri de boli. Am voit să fiu următor acelora mai bine, decît să mă supun legilor voastre celor nedrepte, care degrabă vor pieri împreună cu voi". Zis-a voievodul: "Să nu socoteşti că te voi da la munci mici, pentru că singură limbuţia ta cea cu mîndrie şi deşartă grăire are trebuinţă de mari pedepse, pe care, ca să nu le pătimeşti, leapădă-ţi gîndurile tale cele nesupuse şi, ascultînd împărăteştile porunci, închină-te zeilor, cu a căror voie împăraţii împărăţesc şi biruitorii dănţuiesc. Deci, ruşinează-te de noi, cei ce şedem la această judecată şi să nu te socoteşti pe tine a fi mai înţelept decît noi toţi, nici să nădăjduieşti în zadar spre Omul Care se numeşte Hristos şi despre Care aud că L-au muncit după lege şi L-au osîndit la moarte".

Răspuns-a Sfîntul: "Te rătăceşti, o, judecătorule că, grăind acestea, rău greşeşti, fiind orbit de sataniceştile amăgiri. Pentru că, nu cu voia acelora pe care tu îi numeşti zei împărăţesc împăraţii şi se fac biruitori, ci acestea se săvîrşesc cu rînduiala şi cu voia bunului nostru Dumnezeu. Iar dacă zici că nădăjduiesc spre un Om care a fost muncit şi osîndit la moarte, aceasta să o ştii că Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, venind pe pămînt pentru a noastră mîntuire, S-a făcut om; şi, fiind Dumnezeu adevărat, a luat asupra Sa firea noastră cu oarecare minunat şi negrăit chip, lucru pe care tu nu-l înţelegi şi nici nu poţi să-l auzi, dacă nu vei voi mai întîi să fii creştin; pentru că Hristos, fiind din fire precum am zis, Dumnezeu adevărat şi Cuvînt al Tatălui nedespărţit de Dînsul, dar totdeauna de o fiinţă cu Dînsul şi împreună mai înainte din veci, întru a Sa vreme, întru care El a voit, a săvîrşit lucrul mîntuirii noastre şi ne-a izbăvit din robia vrăjmaşului, care din început pizmuia asupra noastră".

La acestea a răspuns voievodul: "Dacă împăraţii sînt potrivnici Hristosului tău, apoi pentru ce El nu-i pedepseşte pe dînşii, fiind Dumnezeu Atotputernic precum zici tu?" Răspuns-a Sfîntul: "După acestea poţi să cunoşti milostivirea şi puterea Lui că, necinstindu-se de voi, nu vă pedepseşte îndată, ci îndelung rabdă, aşteptînd ca voi, elinii, cei ce nu aduceţi cinstea cea cuviincioasă lui Dumnezeu, ci diavolilor, să vă pocăiţi şi să încetaţi de la un lucru rău ca acesta. Însă şi pentru aceea îndelung rabdă, nepierzîndu-vă pe voi îndată, ca robii Lui cei aleşi şi iubiţi, să fie iertaţi în lume şi să-şi săvîrşească nevoinţa lor cea bună. Pentru că, de v-ar fi pierdut pe voi îndată Hristos Dumnezeul nostru, apoi şi voi aţi fi pierit în veci şi robii Lui n-ar fi fost arătaţi; şi aşa puterea darului ar fi fost în deşert. Cum ar fi putut Stăpînul nostru să Se preamărească cu slăvire, de n-ar fi fost îndelung răbdător spre pedepsirea păcatelor voastre? Iar acum vă lasă să fiţi voi fără de pedeapsă, ca unii ce asupriţi a Lui îndelungată răbdare şi vă abateţi mai mult întru păgînătate de la Dînsul, vă mîniaţi asupra noastră cu nedreptate şi vă gătiţi mai mare pierzare vouă de nu vă veţi pocăi, afundîndu-vă într-însa cu fărădelegile voastre. Şi noi, cei ce ştim stăpînirea Lui, răbdăm pentru El cu vitejie, ca să dobîndim de la El viaţa veşnică; iar slava Lui va fi mai arătată spre acei oameni, care cunoscîndu-şi rătăcirea, se vor pocăi şi îşi vor îndrepta viaţa lor".

Minunîndu-se de un răspuns ca acesta cu bună înţelegere al mucenicului, Vivian voievodul l-a întrebat pe el, zicînd: "Oare ai învăţat carte, de răspunzi aşa de bine? Pentru că văd că ai grăit cu bună înţelegere adeverind că viaţa omenească este într-a lui Dumnezeu stăpînire, rînduială şi îndelungată răbdare". Răspuns-a Sfîntul: "Poţi să cunoşti din aceasta, puterea şi darul lui Dumnezeu, Cel ce pe toate le stăpîneşte, că eu, neînvăţînd înţelepciunea cărţii, fără numai puţin pentru citirea rugăciunilor, aşa îţi răspund ţie; pentru că Dumnezeu grăieşte prin gura robilor Săi, de care lucru - voi fiind înţelepţi -, vă minunaţi şi ne lăudaţi pe noi. Că din început, cînd a voit Domnul nostru Iisus Hristos să arate împărăţia Sa cea duhovnicească la toată lumea, la propovăduirea aceea, n-a ales oameni de bun neam, bogaţi, filosofi preaînţelepţi şi cititori iscusiţi, ci pescari şi vameşi simpli şi neînvăţaţi. Aceasta a făcut, ca puterea Lui cea neajunsă şi înţelepciunea Lui, care pe toată mintea o covîrşeşte, să fie cunoscută întru aceia pe care nevăzut i-a învăţat şi înţelepţit Duhul Sfînt.

După aceasta a zis voievodul: "Lăsîndu-ţi acea netrebnică multă vorbire la aceasta să-mi răspunzi: Ştii porunca cea împărătească, care vă porunceşte vouă creştinilor ca, ori să jertfiţi zeilor, ori să vă supuneţi muncilor? Deci, spune-mi mie, te vei supune poruncilor împărăteşti şi vei jertfi zeilor, sau te lepezi cu totul?" Răspuns-a Sfîntul: "Eu, adeseori fiind întrebat şi de tribunul Firm, am mărturisit că sînt creştin, şi ceea ce am grăit către acela, aceasta o grăiesc şi către tine acum: Creştin sînt şi nu voi jertfi necuraţilor diavoli!" Zis-a voievodul: "Cruţă-ţi tinereţile tale, fiindcă te văd pe tine că nu ai mai mult de douăzeci şi cinci de ani şi, încă cinstindu-ţi vrednicia de sutaş, n-am voit ca îndată să te muncesc pe tine; dar, de vei petrece mai mult întru această nebunie a ta, mă vei sili pe mine ca, fără voia mea, să te dau la munci cumplite". Răspuns-a Sfîntul: "Nu este aceasta nebunie, ci bună cunoştinţă şi lucru plăcut lui Dumnezeu; că nu las eu pe Unul adevăratul Dumnezeu, Ziditorul meu, cu a Cărui milostivire sînt păzit pînă acum".

Zis-a voievodul: "Cum zici tu că unul este Dumnezeu, cînd nu de mult ai mărturisit pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu? Dacă Dumnezeul vostru are Fiu asemenea cu Sine, apoi adevărat este de trebuinţă, ca pe doi dumnezei să mărturiseşti, pe Unul Dumnezeu Tatăl şi pe altul Dumnezeu Fiul! Şi de sînt doi dumnezei, apoi pentru ce acum mărturiseşti numai un singur Dumnezeu? Iată, văd lămurit, că tu minţi şi singur te încurci însuţi prin cuvinte nepotrivite!"

La acestea a răspuns Sfîntul Acachie "Cred şi mă nădăjduiesc spre Domnul meu Iisus Hristos, Cel ce S-a răstignit în zilele lui Ponţiu Pilat, că Duhul Sfînt mă va înţelepţi şi-mi va da mie cuvînt, ca la răspunsul tău să-ţi răspund luminat; deoarece nu este mică această întrebare a ta: pentru ce noi numim doi dumnezei şi cinstim numai unul? Deci, îţi spun ţie: Nu mărturisim numai pe Tatăl şi pe Fiul, ci şi pe Duhul Sfînt, nedespărţit de Tatăl şi de Fiul; deci sînt feţele cele în trei numiri, dar una este dumnezeirea şi puterea. Şi zicem că Unul este Dumnezeu, Care are Cuvînt şi Duh Sfînt; că nu se cade ca să fie Dumnezeu fără Cuvînt şi fără Duh de viaţă. Şi îţi voi mai spune şi asemănarea, pe cît voi putea, fiind neînvăţat: "Împăratul, pe care tu îl numeşti stăpîn, iar eu îl numesc om, se numeşte Maximian şi fiul lui se numeşte Maxenţiu. Deci, doi sînt, dar firea lor cea omenească este una şi împărăţia lor nedespărţită; deci, se cinsteşte fiul pentru tatăl, iar tatăl pentru fiul se slăveşte. De asemenea, se cade a socoti şi pentru Dumnezeu. Căci, de vreme ce dumnezeiasca fiinţă a Tatălui, a Cuvîntului şi a Sfîntului Duh este una şi aceeaşi neschimbată; unul este cu adevărat Dumnezeu cel cinstit de noi".

Zis-a voievodul: "Nu odată te-am sfătuit pe tine, ca să te întorci la lucrul ce-ţi este pus înainte; iar tu te sîrguieşti, prin aceste cuvinte ale tale nefolositoare, să mă depărtezi pe mine de la lucrul ce este de faţă. Una îţi poruncesc: să aduci jertfe zeilor celor părinteşti, prin care toate se alcătuiesc; iar de nu vei voi, apoi nu te voi răbda mai mult pe tine". Răspuns-a Sfîntul: "Să nu nădăjduieşti că mă vei înfricoşa pe mine cu îngrozirea, căci iată ai gata trupul meu spre primirea rănilor; deci, munceşte-l precum voieşti. Iar mintea şi voinţa duhului meu, nici tu, nici împăratul tău, nici diavolii tăi, cărora te închini, nu vor putea niciodată să o întoarcă şi să o înduplece la păcat".

Atunci voievodul, mîniindu-se, a poruncit să lege pe Sfîntul Acachie gol, de patru stîlpi, şi să-l întindă în patru părţi şi să-l bată şase ostaşi, fără milă, cu vine de bou; mai întîi pe spate, apoi să-l întoarcă pe pîntece, să vadă, îi va ajuta Dumnezeul lui. Mucenicul, fiind mult bătut - schimbîndu-se ostaşii care-l băteau - şi, roşindu-se pămîntul cu sîngele lui, nimic alta nu grăia pătimitorul, fără numai acestea: "Hristoase, Mîntuitorul meu, ajută smeritului robului Tău! Doamne, Dumnezeul meu, nu mă lăsa pe mine!"

Voievodul, văzînd pe mucenic cu totul rănit şi sîngerat, a zis către dînsul: "Vei jertfi acum zeilor?" Răspuns-a Sfîntul: "Nu voi jertfi diavolilor, pentru că am pe Domnul meu Iisus Hristos, Cel ce îmi ajută mie, şi acum sînt mai tare în muncă de cum eram mai înainte; căci pînă acum aşteptarea muncilor îmi tulbura gîndurile mele; iar după ce am început a le pătimi pe acestea, m-am întărit cu ajutorul lui Hristos şi m-am făcut mai viteaz şi mai întărit spre toate muncile cele multe şi grele, nădăjduind fără de îndoială spre Dumnezeul meu. Să ştii că, pe cît mă munceşti mai mult, pe atît îmi faci mie folos; şi, pe cît mă răneşti pe mine mai cumplit, pe atîta îmi mijloceşti mai mare dar de la Dumnezeul meu".

Deci, voievodul umplîndu-se de mînie, a poruncit să-l bată cu nişte plăci de plumb peste obraz. Voievodul, văzînd stricîndu-se faţa cea frumoasă a Sfîntului, a zis către el: "Jerfeşte zeilor, ca să te izbăveşti din cele mai grele munci ce vor să se aducă ţie". Răspuns-a Sfîntul: "Pentru atîta nu mă îngrijesc de muncile cele ce vor să se aducă asupra mea, pe cît nu m-am îngrijit de cele trecute". Zis-a voievodul: "Cum tu, ostaş fiind şi necărturar, răspunzi la judecată cu vorbe frumoase?" Răspuns-a mucenicul: "Duhul Sfînt dăruieşte robilor Săi a grăi cu libertate şi a răbda. Căci a zis Mîntuitorul nostru către ucenicii Săi: Cînd vă veţi duce la domni şi împăraţi, să nu vă îngrijiţi, cum şi ce veţi grăi; căci se va da vouă în acel ceas, gură şi înţelepciune, şi nu voi veţi grăi, ci Duhul Tatălui vostru este Care grăieşte întru voi. Zis-a Antonin Comentarisie: "Şi ce folos îţi este ţie, ticălosule, de vorba ta cea multă, petrecînd întru împotrivire şi primind răni? Iar după ce alte munci mai cumplite vor pune pe tine, atunci, nevoind, vei face voia împăra-tului". Răspuns-a lui Sfîntul: "Du-te de la mine şi te sfătuieşte pe tine singur. Că, de vreme ce nu m-am îngrijit de îngrozirea voievodului şi de bătăile ce mi-a dat, apoi oare pe tine te voi asculta?" Atunci voievodul a poruncit să arunce pe mucenic în temniţa din Pirint, cetatea Traciei, în care Sfîntul a petrecut şapte zile.

Sfîntul Acachie a şezut în temniţă, veselindu-se întru Domnul său că s-a învrednicit să pătimească pentru El unele ca acelea. În acea vreme i-a venit voievodului Vivian o scrisoare de la Flachin, ighemonul Traciei, prin care îi poruncea să meargă la Bizanţ, să-l întîmpine pe el acolo şi să aducă împreună cu dînsul şi pe cei ce îi are legaţi. Deci, voievodul s-a dus acolo şi a adus cu dînsul şi pe Sfîntul Mucenic Acachie cu alţi închişi, care erau legaţi pentru nişte pricini oarecare. El, slăbind pe cale, de bătăi, de fiarele cele grele, de foame şi de sete, de călătoria cea lungă şi grabnică, şi ostaşii cei ce-l duceau fiind nemilostivi, îl împingeau şi-l duceau, silindu-l cu batjocură ca să alerge mai iute. Astfel fiind sfîntul, nu mai aştepta viaţa sa, ci vedea că degrabă are să se sfîrşească. El se ruga de cei ce-l duceau, ca să se odihnească puţin şi să-i dea voie să se roage lui Dumnezeu, dar ostaşii nu i-au îngăduit.

După ce a stat undeva să se odihnească, a ridicat Sfîntul ochii spre cer, începînd a se ruga, astfel: "Slavă Ţie, Dumnezeule, Cel ce arăţi milostivire din îndurarea Ta, celor ce iubesc numele Tău cel sfînt! Slavă Ţie Celui ce m-ai chemat pe mine păcătosul la această nevoinţă! Slavă Ţie, Doamne al meu, Iisuse Hristoase, Cel ce ştii neputinţa sufletului nostru şi mi-ai dăruit răbdare a suferi cu tărie muncile! Văzîndu-mă acum pe mine, Stăpîne, cuprins de multe rele, încît, precum mi se pare, sufletul singur vrea să se dezlege din legăturile trupeşti; trimite pe îngerul Tău cel sfînt, ca să-mi ajute în strîmtorările acestea şi să mă tămăduiască. Sau binevoieşte ca, în orice chip, să poruncească muncitorul să mă sfîrşească cu moarte şi aşa mai degrabă să vin la Tine, Dumnezeul meu!"

Aşa rugîndu-se Sfîntul către Dumnezeu, văzduhul s-a înnorat şi a venit un glas spre dînsul din nor, zicîndu-i: "Îmbărbătează-te, Acachie, şi te întăreşte". Acest glas l-au auzit toţi cei ce erau acolo, şi ostaşii şi cei legaţi se mirau, zicînd: "Oare şi norii vorbesc ca oamenii? Cînd a mai auzit cineva acestea, ce le auzim noi acum?" Mulţi din cei legaţi, auzind acel glas, au crezut în Fiul lui Dumnezeu şi, căzînd la picioarele mucenicului, îl rugau să-i înveţe pe dînşii din credinţa creştinească.

Iar Sfîntul Mucenic Acachie, mergînd împreună cu ei, le zicea: "Eu nu m-am îndeletnicit în cărţi, ci în ostăşie; însă sînt crescut în casă preoţească şi sînt de neam preoţesc. Mi-am adus aminte de cele ce auzeam de la preoţi, cum că Dumnezeu, vrînd să dea mîntuire omului celui căzut din Rai şi să-l elibereze din iad, a trimis în această lume pe Fiul Său, Cuvîntul Cel împreună veşnic. Deci, venind Fiul lui Dumnezeu, a luat trup din Preasfînta Curată Fecioară Maria, făcîndu-Se în chip de om; a răbdat Crucea de voie, ca să îndrepteze păcatul neascultării lui Adam prin lemnul Crucii şi să-i dăruiască iertare omului celui osîndit, plătind singur pentru noi datoria, prin pătimirea Sa cea de bunăvoie. Pironindu-se pe Cruce, a rupt zapisul ce era asupra noastră şi a dezlegat păcatul; cu moartea sa a călcat moartea, iadul a prădat şi toată stăpînirea şi puterea diavolului a ruşinat-o, făcînd-o neputincioasă. După ce a izgonit toată tabăra diavolească, a sfărîmat porţile de aramă şi a frînt zăvoarele cele de fier, s-a sculat din morţi a treia zi şi a dăruit mîntuire neamului omenesc, ca să învieze toţi şi să vieţuiască în toţi vecii, cei ce vor să fie nesfîrşiţi, pentru că în această lume văzută petrece puţină vreme şi nimic nu este".

Auzind cei legaţi acestea şi alte cuvinte ale mucenicului, cu osîrdie s-au întors la credinţa creştinească. Venind ei noaptea pe cale, după ce au mers la un sat ce era aproape, cei legaţi au văzut la miezul nopţii nişte tineri îmbrăcaţi în haine luminoase. Acei tineri erau sfinţii îngeri, ca şi cum ar fi fost de rînduială ostăşească şi vorbeau cu Sfîntul Acachie. Cei ce îi vedeau, socoteau că tovarăşii şi prietenii lui Acachie au venit noaptea, de frica muncitorului, ca să-l cerceteze. După ce s-a făcut ziuă, au plecat în cale şi, mergînd în ziua aceea cu sîrguinţă, au ajuns noaptea în cetatea Bizanţului şi i-au închis pe toţi într-o casă. Cei legaţi au văzut iarăşi la miezul nopţii nişte tineri ca aceia din noaptea trecută vorbind cu Sfîntul Acachie. Ei vedeau pe acei tineri luminoşi care se arătaseră, cum spălau cu apă caldă rănile mucenicului şi le sărutau.

Privind aceasta ziceau între ei: "Cu adevărat aceasta este vedenie dumnezeiască, pentru că sfinţi îngeri în noaptea trecută au întîmpinat pe mucenicul lui Hristos, iar nu oameni. Şi acum au aceeaşi grijă de dînsul". A doua zi, ducîndu-i pe toţi în temniţă, voievodul a poruncit păzitorului temniţei, ca pe Mucenicul Acachie să-l închidă singur în temniţa cea mai dinăuntru, legat cu lanţuri de fier şi ferecat în obezi şi pe nimeni să nu lase la dînsul, nici să-i dea mîncare şi băutură ca, strîmtorîndu-se de foame, de sete şi de greutatea legăturilor să slăbească şi să se supună mai cu înlesnire la voia lor; iar pe ceilalţi legaţi a poruncit să-i închidă în temniţa cea mai dinafară.

După ce a sosit noaptea, cei legaţi s-au învrednicit iarăşi de o vedenie minunată; pentru că au văzut strălucind o lumină în temniţa cea mai dinăuntru. Uitîndu-se printr-o ferestruică, au văzut nişte bărbaţi purtători de lumină, care, dezlegînd pe Sfîntul mucenic din legături, îi tămăduiau rănile şi îi puneau dinainte hrană minunată, albă ca zăpada, dîndu-i şi băutură. Văzînd ei aceasta în toate nopţile, au chemat păzitorul acelei temniţe şi i-au spus acea vedenie; iar el, privind prin ferestruică, a văzut cu ochii săi aceea lumină şi, deodată, deschizînd uşile temniţei, a intrat înăuntru. Dar n-a văzut şi n-a aflat pe nimeni, decît numai pe mucenic singur stînd în legături; şi s-a mirat şi s-a înspăimîntat păzitorul temniţei.

După ce au trecut şapte zile de la ducerea lor în Bizanţ, voievodul, şezînd la judecată, a pus de faţă pe Sfîntul Mucenic Acachie şi, văzîndu-l sănătos cu trupul şi luminat la faţă, s-a mirat; pentru că aştepta să-l vadă foarte slăbit de răni, legături, foame, sete şi de osteneala drumului. Şi s-a mîniat voievodul asupra ostaşilor, părîndu-i-se că aceia i-au dat odihnă, şi a zis către dînşii cu mînie: "Nu v-am poruncit eu vouă, ca pe acest om să-l închideţi în temniţa cea mai dinăuntru, cu obezi să-l ferecaţi, cu fiare grele să-l legaţi peste tot trupul şi să nu-i daţi hrană şi băutură nicidecum? Iar voi l-aţi lăsat liber, ca să se odihnească şi să se tămăduiască de răni şi, iată, acum îl văd sănătos şi mai frumos decît cum era mai întîi". Iar Antonin Comentarisie a zis: "Aşa mă jur pe puterea ta, o, stăpîne, că toate s-au făcut după poruncile tale. Deoarece de la Pirint pînă la această cetate a fost adus cu nevoie, legat cu fiare grele, pe care, dacă voieşti poţi singur a le cumpăni, cît sînt de grele, a fost închis în cea mai strîmtă temniţă şi nimeni de aici nu i-a dat ceva de trebuinţă; întreabă pe păzitorul temniţei şi te vei înştiinţa, dacă nu au fost aşa toate, precum ai poruncit".

Îndată, voievodul a poruncit ca să cheme pe păzitorul temniţei, căruia i-a zis cu glas groaznic: "Ticălosule, pentru ce n-ai făcut precum ţi s-a poruncit şi ai lăsat pe legatul acesta de s-a hrănit şi s-a tămăduit în odihnă; iată, acum stă de faţă tare cu trupul, ca şi cum ar fi venit la război şi la luptă?" Iar Sfîntul Acachie a zis: "Tăria şi puterea îmi sînt date din cer, de la Iisus Hristos, dătătorul de nevoinţă, Care m-a tămăduit pe mine de răni şi m-a făcut sănătos". Voievodul a zis cu mînie către cei ce stăteau de faţă: "Loviţi-l peste gură şi sfărîmaţi-i dinţii, ca să nu răspundă neîntrebat". Şi slujitorii au bătut pe mucenic; iar voievodul iarăşi a zis către păzitorul temniţei: "Ce răspunzi tu, ticălosule?"

Păzitorul a răspuns: "Mă jur pe puterea ta, că toate cîte mi-ai poruncit le-am făcut, încă şi mai multe răutăţi i-am adăugat lui, dar alţii au fost tămăduitorii şi hrănitorii lui, precum ştiu toţi cei ce sînt ţinuţi în temniţă; întreabă pe aceia şi dacă vei auzi într-altfel, iată, capul meu este înaintea ta, fă ce vei voi. Am văzut nişte ostaşi îmbrăcaţi luminos, dintre care unii îl dezlegau pe acesta din legături, alţii, ştergîndu-i rănile, i le tămăduiau; iar alţii îi puneau dinainte hrană şi băutură şi vorbeau cu el prieteneşte. Toţi aceşti legaţi, care au fost aduşi cu el de la Pirint, mi-au spus, că i-au văzut adeseori pe cale, apoi chiar aici în temniţă. Dar eu, necrezînd cuvintelor lor, am voit să văd singur aceea şi am văzut cu ochii mei, precum mi-au spus ei; iar după ce am deschis uşa fără de veste, am intrat la el în temniţa cea dinăuntru, vrînd să întreb cine şi de unde sînt şi cum au intrat prin uşile încuiate; dar nu am găsit pe nimeni, decît numai pe cel legat, fiind în obezi şi în lanţuri şi rugîndu-se către Dumnezeul său sau uneori dormind". Voievodul a zis păzitorului: "Tu, ticălosule, luînd aur de la rudeniile lui Acachie, ai lăsat pe aceia la el cu bucate, cu băutură şi cu doctorii".

Şi îndată a poruncit să bată tare pe păzitor cu vergi de plumb; iar păzitorul, fiind bătut striga, zicînd: "Te rog, o, stăpîne, cercetează mai întîi cu dinadinsul şi te înştiinţează, dacă nu va fi aşa, precum îţi spun, şi atunci să mă ucizi". Zis-a voievodul: "Spune că omul acesta este fermecător şi vrăjitor". Răspuns-a păzitorul: "Ceea ce ştiu, aceea îţi spun, eu nu ştiu dacă el este vrăjitor sau nu". Şi astfel, nevinovatul păzitor a pătimit o bătaie cumplită ca aceea, pentru mucenicul lui Hristos, care se numea Cakie. Deci, Sfîntul Mucenic Acachie, văzînd aceea, rîdea de nebunia voievodului, deşi avea sfărîmată gura şi obrazul, şi, văzîndu-l voievodul, s-a aprins cu mai multă mînie şi a zis către mucenic: "Au tu ai venit să rîzi de noi, nădăjduindu-te spre ale tale vrăji?" Sfîntul a răspuns: "Nu rîd eu şi nu mă bucur de pierzarea voastră, dar mai ales mă doare inima de veşnica voastră osîndire, de care voi singuri vă rîdeţi şi vă batjocoriţi viaţa voastră că, lăsînd pe Dumnezeul cerului, al pămîntului şi al mării, pe Făcătorul tuturor, vă închinaţi pietrei şi lemnului celui neînsufleţit".

Atunci voievodul a poruncit la zece ostaşi să-l bată cu beţe de stejar pe spate şi pe pîntece; iar mucenicul se ruga lui Dumnezeu, zicînd: "Doamne, Iisuse Hristoase, ajută robului Tău!" Şi a venit glas de sus, întărindu-l, şi îndată cei ce-l băteau au înţepenit şi nu puteau mai mult să ridice mîinile lor asupra mucenicului. Voievodul, nepricepînd ce să-i mai facă, s-a gîndit să trimită pe mucenic la ighemon, care atunci venise iarăşi acolo în Bizanţ şi i-a scris o scrisoare astfel: "Minunatului şi marelui judecător Flachin, ighemonul Traciei, voievodul Vivian, îi zice: bucură-te! Pe Acachie, apărătorul necuratei credinţe creştineşti, pe care l-a trimis la mine de mai mult de douăzeci de zile Firm, tribunul oştilor Martesiei şi care nu voia să se supună poruncilor împărăteşti, l-am muncit după legea judecăţii şi n-am putut deloc să-l înduplecăm spre împlinirea voii împărăteşti; dar, de vreme ce stăpînirea ta mai bine poţi să-l pedepseşti şi să-l înfricoşezi, de aceea îţi trimit pe acest om la a ta mai mare judecată, cu faptele cele scrise despre el, de Comentarisie".

Ighemonul, pentru că avea femeie creştină care îl îndemna în taină cu rugăminte şi cu jurăminte ca, pe creştinii cei aduşi la el la judecată, să nu-i muncească mult, ci degrabă să-i dea morţii, luînd scrisoarea voievodului, a poruncit să pună pe mucenic în temniţă, însă fără de legături şi fără de pază mare. După cinci zile, ighemonul, punînd înainte pe mucenic la judecată şi poruncind a citi faptele cele despre el trimise de voievod, s-a mirat de cruzimea aceluia şi de tăria mucenicului, ocărînd pe Vivian pentru aceea; căci pe un om ce era ostaş cu dregătoria, l-a muncit atît de lung şi atît de cumplit, neomorîndu-l îndată prin tăiere cu sabia. Deci, văzînd că nu este deloc cu putinţă să plece spre idoli pe mucenicul lui Hristos, a poruncit să-i taie capul cu sabia, afară din cetatea Bizanţului.

Pe cînd ei duceau pe mucenic spre tăiere, el striga către Dumnezeu, zicînd: "Cu cît de multe limbi aş fi voit a Te lăuda pe Tine, Hristoase, Dătătorule de viaţă, Fiul lui Dumnezeu, Care îmi eşti atît de bun şi milostiv mie, păcătosului, învrednicindu-mă în partea sfinţilor mucenici".

Ajungînd la locul cel de tăiere şi cerînd vreme spre rugăciune, şi-a plecat genunchii şi se ruga astfel: "Slavă Ţie, Dumnezeule, laudă se cuvine măririi Tale cea nemăsurată, că astfel Te-ai preamărit întru noi cei însărcinaţi cu păcatele; pentru că, pe cît ne arăţi mai multe faceri de bine şi pe cît mai mult ne ierţi păcatele noastre, pe atît străluceşte mai luminat şi se preamăreşte slava milostivirii Tale. Fie binecuvîntat numele slavei Tale, Dumnezeule, căci pe mine, care sînt nevrednic facerilor Tale de bine, m-ai învrednicit de atîta cinste, ca să mă numesc mucenic al lui Hristos, şi această cinste mi-ai dăruit-o mie, nu pentru oarecare lucruri al mele, ci din însăşi bunătatea şi iubirea Ta de oameni cea negrăită. Deci, Te binecuvintez pe Tine, Doamne Dumnezeule, Sfîntul lui Israel, împreună cu Unul Născut Fiul Tău şi cu Sfîntul Duh; căci a Ta este slava şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin".

Acestea zicîndu-le, şi-a plecat sub sabie capul său şi i l-au tăiat. Astfel şi-a săvîrşit pătimirea sa cea pentru Hristos, Sfîntul Mucenic Acachie; iar trupul lui cel sfînt l-au îngropat nişte oameni cucernici cu cinste, în locul care se numea Stavrion. Acestea au fost pe timpul împărăţiei lui Maximian, iar peste noi împărăţind Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine slava şi stăpînirea în vecii vecilor. Amin.

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor