Icoana Maicii Domnului de la Rohia - Icoană vindecătoare, făcătoare de minuni

 "▫️️Uneori avem zile ca și ale lui Pavel - în care simțim să scriem scrisori și să încurajăm pe alții.
▫️️Alte zile le avem ca și ale lui Petru - în care simțim că vrem să ne îndepărtăm de toți și de toate.
▫️️Avem zile când ne simțim ca și Iov - vrem să murim, doar ca să sfârșim durerea și suferința.
▫️️În unele zile ne simțim ca și Solomon - când căutăm sfaturi ca să luăm decizii.
▫️️Apoi sunt zile în care suntem ca și Iona - când vrem să fugim de responsabilități.
▫️️Avem și zile asemănătoare lui Moise - în care nu ne putem controla temperamentul din cauza durerilor și presiunilor venite din partea celor de care ne pasă.
▫️️Sunt zile când suntem ca și Sarah - triști din cauză că nu am văzut promisiuni încă împlinite și am râs crezând că sunt imposibile.
▫️️Sunt zile când suntem ca și Bunul Samaritean - vrem să facem bine necondiționat.
▫️️Sunt zile când ne simțim puternici precum Iosua și Caleb - pregătiți de război.
▫️️Sunt zile când ne simțim precum Ieremia - când inima ne plânge plină de durere.
▫️️Sunt zile când ne simțim asemenea lui Daniel - ne găsim tăria în rugăciune și nimeni nu poate să ne oprească.
▫️️Avem zile când ne simțim ca și Ilie - preferăm să ne ascundem în peșteră.
▫️️Avem zile când suntem precum David - simțim să săltăm de bucurie.
▫️️Avem zile când ne simțim ca și Ana - nici nu vrem să mâncăm, ci doar să ne plângem amarul.
▫️️Avem zile când suntem precum Avraam - ne simțim biruitori și de neînvins.
▫️️Sunt zile când ne uităm sus și zicem: De unde vine ajutorul nostru?
▫️️Nu înseamnă că suntem puternici sau suntem slabi, ci înseamnă că avem nevoie de Dumnezeu.

La capătul vieții mai este un drumeţ care merge mai departe: Sufletul."

Părintele Arsenie Papacioc

In prima saptamana a postului, postul este foarte strict.

Conform regulilor stricte, in timpul primelor 5 zile de post, numai doua mese sunt permise, una miercuri si alta vineri, in ambele cazuri dupa Liturghia Darurilor Inainte Sfintite. In celelalte 3 zile, cei ce au putere sunt incurajati sa pastreze un post absolut; cei pentru care acest lucru nu este posibil, pot manca marti si joi (dar nu luni daca este posibil), seara dupa vecernii, cand pot servi apa si paine, sau ceai sau sucuri de fructe, dar nu mancare gatita.

La mesele de miercuri si vineri se recomanda "xerofagia". Ad literam inseamna "mese uscate". Interpretat strict, inseamna ca putem manca numai legume preparate cu apa si sare, si de asemenea fructe, nuci, paine si miere.

 

Kallistos Ware - Care sunt regulile postului

Indreptar pentru Marele si Sfantul Post

In cadrul regulilor stabilite pentru postul Pastelui, ce anume hotarasc cu exactitate regulile postului? Nici in vremurile stravechi si nici in zilele noastre n-a fost vreodata o uniformizare exacta, dar majoritatea autoritatilor ortodoxe sunt de acord asupra urmatoarelor reguli:

1) In timpul saptamanii dintre Duminica Vamesului si a Fariseului si cea a Intoarcerii Fiului Risipitor, este in general dezlegare de la orice fel de post. Carnea si produsele din animale pot fi consumate chiar si miercurea si vinerea.

2) In saptamana care urmeaza, adesea numita saptamana Lasatului de Carne, postul obisnuit se tine miercurea si vinerea. Altfel nu este nici un post special.

In saptamana dinaintea postului Pastelui, carnea este interzisa, dar ouale, branza si alte produse lactate pot fi mancate in orice zi, inclusiv miercurea si vinerea. In zilele saptamanii (de luni pana vineri inclusiv) in timpul celor 7 saptamani de post al Pastelui, sunt restrictii atat asupra numarului de mese zilnice cat si asupra felurilor de mancare, dar cand o masa este permisa, nu sunt fixate limite in ceea ce priveste cantitatea.

a) In zilele saptamanii din prima saptamana a postului, postul este foarte strict. Conform regulilor stricte, in timpul primelor 5 zile de post, numai doua mese sunt permise, una miercuri si alta vineri, in ambele cazuri dupa Liturghia Darurilor Inainte Sfintite. In celelalte 3 zile, cei ce au putere sunt incurajati sa pastreze un post absolut; cei pentru care acest lucru nu este posibil, pot manca marti si joi (dar nu luni daca este posibil), seara dupa vecernii, cand pot servi apa si paine, sau ceai sau sucuri de fructe, dar nu mancare gatita. Trebuie specificat de la inceput ca in zilele de astazi aceste reguli sunt in general relaxate. La mesele de miercuri si vineri se recomanda "xerofagia". Ad literam inseamna "mese uscate". Interpretat strict, inseamna ca putem manca numai legume preparate cu apa si sare, si de asemenea fructe, nuci, paine si miere. In practica, scoicile si caracatita sunt de asemenea permise in zilele de xerofagie.

Dar urmatoarele categorii de alimente sunt cu desavarsire excluse:

1)carne;

2) produse animale (branza, lapte, unt, oua, zer, etc.);

3) peste (peste cu oase);

4) ulei (de exemplu ulei de masline) si vin (orice bautura alcoolica).

b) In zilele saptamanii (de luni pana vineri inclusiv) in a doua, a treia, a patra, a cincea si a sasea saptamana, o masa pe zi este permisa, sa fie servita dupa amiaza, dupa vecernie, aceasta masa va urma regulile xerofagiei.

In Joia Mare se serveste o singura masa, cu vin si ulei (de exemplu ulei de masline).

In Vinerea Mare, cei ce au putere pot sa urmeze traditia din zilele de inceput ale Bisericii si sa tina post negru. Cei ce nu pot acest lucru sa manance paine, cu putina apa, ceai sau sucuri de fructe, dar nu inainte de apus, sau in orice caz nu inainte de Vecernie si Prohodul Domnului.

In Sambata Mare, in principiu, nu se mananca, deoarece dupa traditia straveche la sfarsitul Liturghiei Sfantului Vasile credinciosii ramaneau in biserica pentru citirea Faptelor Apostolilor, si ca intarire primeau putina paine si fructe uscate, cu o cupa de vin. Daca, asa cum se intampla acum de obicei, se intorc acasa pentru a servi masa, pot servi vin dar nu ulei; deoarece in aceasta sambata, singura dintre sambetele anului, uleiul de masline nu este permis.

Regula xerofagiei este mai putin stricta in urmatoarele zile:

1) Sambetele si duminicile postului, cu exceptia Sambetei Mari, se pot servi doua mese in mod obisnuit, la amiaza si seara, cu vin si ulei; carnea, produsele din animale si pestele nu sunt permise;

2) De Buna Vestire (25 martie) si de Florii, este dezlegare atat la peste cat si la vin si ulei, dar carnea si produsele animale nu sunt permise.

Daca Buna Vestire cade in primele 4 zile ale Saptamanii Mari, este dezlegare la vin si ulei dar nu peste. In cazul in care cade in Vinerea sau Sambata Mare, este dezlegare la vin dar nu la peste sau ulei;

3) Este dezlegare la vin si ulei in urmatoarele zile, in cazul in care cad intr-o zi din cursul saptamanii in a doua, a treia, a patra, a cincea sau a sasea saptamana:

Prima si a Doua Aflare a Capului Sfantului Ioan Botezatorul (24 februarie);

Sfintii 40 de Mucenici din Sebastia (9 martie);

Inaintepraznuirea Bunei Vestiri (24 martie);

Soborul Sfantului Arhanghel Gavriil (26 martie);

Hramul Bisericii sau al Manastirii;

4) Este dezlegare la vin si ulei in miercurea si joia saptamanii a cincea, este dezlegare la vin datorita Canonului cel Mare - si dupa unele autoritati, si ulei - in vinerea din aceeasi saptamana datorita vegherii Acatistului Maicii Domnului;

Dintotdeauna s-a hotarat ca aceste reguli ale postului nu sunt asa de stricte pentru cei in varsta sau bolnavi. In zilele noastre si pentru cei sanatosi strictetea postului este supusa dezbaterii.

Numai cativa ortodocsi in zilele noastre incearca sa tina post negru lunea, martea si joia din prima saptamana sau in primele trei zile din Saptamana Mare.

In cursul saptamanii - cu exceptia poate a primii saptamani si a Saptamanii Mari - se obisnuieste sa se manance doua mese gatite in loc de una singura. Din prima pana in a sasea saptamana, multi ortodocsi folosesc vin, si chiar si ulei, martea si joia, si mai rar lunea. Deseori in aceste saptamani este dezlegare la peste.

Factorii personali trebuie luati in considerare, ca de exemplu un ortodox izolat ce trebuie sa imparta casa cu neortodocsi, sau care este obligat sa manance la cantina fabricii sau a scolii.

In cazurile neclare fiecare trebuie sa ceara sfatul duhovnicului sau. Tot timpul sa ne amintim ca "nu sunteti sub lege ci sub har" (Rom 6:14), si ca "litera ucide, iar duhul face viu" (2 Cor. 3:6).

Regulile postului, trebuie tratate cu seriozitate, nu trebuie interpretate cu asprime si pedanterie legalista: "caci imparatia Domnului nu este mancare si bautura, ci dreptate si pace si bucurie in Duhul Sfant" (Rom. 14:17).

Traducerea Adrian Toma
Articol aparut in numarul 2 /2004 al Foii Electronice "Cuvantul Romanesc"In zilele saptamanii (de luni pana vineri inclusiv) in a doua, a treia, a patra, a cincea si a sasea saptamana, o masa pe zi este permisa, sa fie servita dupa amiaza, dupa vecernie, aceasta masa va urma regulile xerofagiei.
In Joia Mare se serveste o singura masa, cu vin si ulei (de exemplu ulei de masline).
In Vinerea Mare, cei ce au putere pot sa urmeze traditia din zilele de inceput ale Bisericii si sa tina post negru. Cei ce nu pot acest lucru sa manance paine, cu putina apa, ceai sau sucuri de fructe, dar nu inainte de apus, sau in orice caz nu inainte de Vecernie si Prohodul Domnului.
In Sambata Mare, in principiu, nu se mananca, deoarece dupa traditia straveche la sfarsitul Liturghiei Sfantului Vasile credinciosii ramaneau in biserica pentru citirea Faptelor Apostolilor, si ca intarire primeau putina paine si fructe uscate, cu o cupa de vin. Daca, asa cum se intampla acum de obicei, se intorc acasa pentru a servi masa, pot servi vin dar nu ulei; deoarece in aceasta sambata, singura dintre sambetele anului, uleiul de masline nu este permis.

 Pentru toată nedreptatea pe care ți-o va face fratele tău din lăcomie, dacă te mânii pe el, te mânii fără pricină. Și dacă îți va scoate ochiul drept sau îți va tăia mâna dreaptă și te vei mânia pe el, te mânii fără pricină. Iar dacă te desparte pe tine de Dumnezeu, atunci să te mânii! Avva Pimen

Patericul Mare
Texte pentru fiecare zi a anului extrase din Patericul Mare - Apoftegmele Părinților Pustiei, Colecția Tematică, tradusă de Pr. Constantin Coman.

 

 

Sinaxar 22 Martie

 

În această lună, în ziua a douăzeci şi doua, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Vasile, preotul Bisericii din Ancira.

Sfântul Vasile a trăit pe vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363) şi a lui Saturnin, guvernatorul Ancirei. El a fost preot al Bisericii din Ancira sub episcopatul lui Marcel. Deși episcopul Marcel era un anti-arian care a căzut în erezia opusă, și anume modalismul, preotul Vasile a rămas un ortodox înflăcărat care a mărturisit dreapta credință în vremea împăratului Constanțiu al II-lea (337-361).

Când Iulian Apostatul a luat împărăția și a încercat să reinstaureze păgânismul, preotul Vasile din Ancira a predicat cu și mai multă ardoare adevărata credință. Deci fiind pârât că este creştin și că ar fi ofensat pe împăratul, a fost adus înaintea proconsulului Saturnin şi supus fiind la întrebări a fost ridicat pe un lemn şi i s-au strujit coastele, după care a fost aruncat în temniţă. După câtva vreme fiind scos din temniţă, din nou a fost strujit foarte tare, timp îndelungat şi legându-l în lanţuri a fost din nou aruncat în închisoare.

După câtva timp, când împăratul Iulian Apostatul se întorcea din campania împotriva perșilor (362) s-a oprit în cetatea Ancirei, sfântul a fost adus legat înaintea lui sub acuzația că este creștin și că a profețit căderea împăratului. Şi fiind supus iarăşi la întrebări, a fost dat în primire comitelui Flaventiu, ca să i se jupoaie pielea de pe trup în fâşii, ceea ce s-a şi îndeplinit, îndată. Şi jupuindu-i-se astfel multe fâşii de piele şi atârnând cele din spate aruncate peste umeri, în faţă şi cele din faţă în spate, mucenicul care în toate aceste chinuri se ţinea tare ca diamantul, smulgând o fâşie de piele, a aruncat-o drept în obrazul lui Iulian, care a poruncit să se înroşească nişte suliţe în foc şi să i se străpungă cu ele pântecele şi spatele şi toate încheieturile. Şi săvârşindu-se toate acestea, şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfintelor muceniţe Calinica şi Vasilisa, care prin sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Drosida, fiica împăratului Traian, şi a celor împreună cu dânsa cinci canonice.

În vremea împărăţiei lui Traian, cinci femei care trăiau într-un loc retras de sihăstrie şi care pentru aceasta se chemau canonice, păzind toate poruncile lui Dumnezeu, printre toate celelalte îşi luaseră asupra lor ca sarcină adunarea moaştelor sfinţilor, ungerea lor cu miruri şi înfăşurarea lor în pânze curate, după care le aduceau şi le aşezau în locul de sihăstrie în care trăiau ele. Aflând de acest lucru, fiica împăratului Traian, al cărei nume era Drosida, a venit la aceste femei, scăpând de sub supravegherea celor ce păzeau camerele de dormit împărăteşti, care fuseseră cuprinşi de somn. Ea a adus cu sine o haină de mult preţ şi a cerut celor cinci femei ca să o ia cu ele la ridicarea trupului unui sfânt, din locul în care fusese aruncat.

Adrian, un sfetnic al împăratului, care era în acelaşi timp şi logodnicul Drosidei, a cerut să se pună soldaţi de pază lângă trupurile creştinilor morţi, ca să cunoască cine sunt cei care ridică trupurile lor. Şi paznicii stând de veghe au prins pe cele cinci femei şi împreună cu ele şi pe Drosida. Făcându-se ziuă, le-au adus pe ele înaintea împăratului. Şi împăratul, văzând laolaltă cu cele cinci femei şi pe Drosida, s-a spăimântat. Şi a poruncit ca aceasta să fie ţinută sub pază, doar-doar se va căi de ceea ce a făcut. Cât priveşte pe celelalte cinci femei canonice, a poruncit să se facă un vas mare în care au fost aruncate cele cinci femei, împreună cu multă aramă, şi să fie topite prin foc, ca arama să se amestece cu ţărâna sfintelor femei. Iar din amestecul acesta s-au construit fundurile vaselor celor mari de aramă ale băilor obşteşti, ridicate atunci din nou de el, spre desfătarea închinătorilor la idoli.

Iar Drosida dezbrăcând îmbrăcămintea cea împărătească, a ieşit uşor, fără să prindă cineva de veste. Şi, pe când mergea spre locul de chinuri, se gândea întru sine, zicând: "Cum mă voi duce la Dumnezeu, neavând îmbrăcăminte de nuntă? Căci nu am primit Botezul şi sunt încă necurată! Ci, Împărate al împăraţilor, Doamne Iisuse Hristoase, iată am renunţat la împărăţia mea pentru Tine, ca să mă aşezi portar al împărăţiei Tale. Tu, deci, Cel ce Te-ai botezat pentru noi, botează-mă în Duhul Sfânt!" Şi zicând acestea, scoţând mirul pe care îl luase cu sine din cămara ei şi aruncându-se într-un bazin în care se aduna apa din ploaie, ca într-un lac, s-a botezat, zicând: "Se botează roaba lui Dumnezeu, Drosida, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh". Şi păzindu-se pe sine, după aceea, timp de şapte zile, primea hrană îngerească. Iar unii dintre iubitorii de Hristos găsind-o şi rămânând pe lângă ea, a aflat cele cu privire la ea, ea însăşi povestindu-le în felul acesta cele pătimite. În ziua cea de-a opta, cerând lui Dumnezeu în rugăciune să o lumineze ce urmează să mai facă, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea sfântului cuviosului mucenic Eftimie cel Nou, care s-a nevoit în Constantinopol, la anul 1814, şi care prin sabie s-a săvârşit.

Acest nou mucenic al lui Hristos s-a născut în Demitsana, Peloponesia. Părinţii săi erau Panagiotes şi Maria, pe el botezându-l cu numele Elefterie. Elefterie a fost cel mai mic dintre cei cinci fraţi, George, Christos, Ioan şi Katerina.

După terminarea şcolii în Demetsana, Elefterie şi Ioan au plecat la Constantinopol ca să se înscrie la Academia Patriarhală. Mai târziu au plecat la Iaşi, în România unde aveau afaceri tatăl şi fraţii lor. La puţin timp apoi, Elefterie s-a decis să plece spre Muntele Athos pentru a deveni călugăr. Dar din cauza războiului dintre Rusia şi Turcia, nu a reuşit să ajungă mai departe de Bucureşti. Acolo a locuit la consulul francez şi apoi la un angajat al consulului rus.

Elefterie s-a dedat unei vieţi de plăceri, lăsând deoparte gândurile de călugărie. După liniştirea ostilităţilor, Elefterie a reluat itinerariul său spre Muntele Athos, călătorind împreună cu nişte musulmani. Pe drum, el a trecut de la ortodoxie la religia musulmană, lăsându-se circumcis şi primind numele de Reschid. Nu la multă vreme după rătăcirea sa, conştiinţa a început să-l chinuie la gândul că L-a părăsit pe Hristos. Ceilalţi musulmani au observat schimbarea prin care trecea şi i-au limitat mişcările, urmărindu-l mai îndeaproape.

Într-o zi, Elefterie a fost văzut purtând asupra lui o cruce şi a fost pârât stăpânului casei, Rais Efendi. Stăpânul nu l-a pedepsit pe moment, ceea ce a atras gelozia celorlalţi asupra sa. Stăpânul le-a explicat decizia lui, spunându-le că era prea devreme pentru Elefterie să se lepede de toate obiceiurile sale creştineşti.

Rais Efendi şi cei ai casei au plecat în călătorie la Adrianopole, ajungând acolo în zi de sâmbătă. Mitropolitul Chiril, care avea să devină mai târziu Patriarhul  Constantinopolului, slujea vecernia într-una din bisericile oraşului. Elefterie a pretins că are scrisori pentru Mitropolitul Chiril, dar acesta a trimis pe altcineva să le ridice. Acestui trimis Elefterie i-a spus că ar vrea să primească haine creştineşti. La auzul acestor cuvinte, omul a devenit suspicios şi l-a alungat pe Elefterie.

Întorşi la Constantinopol, Rais Efendi a încercat să-l înduplece pe Elefterie cu cadouri scumpe ca să rămână musulman. Dar Elefterie s-a rugat la Dumnezeu să-l ajute să scape. Cu prima ocazie pe care a avut-o, Elefterie a fugit, căutându-l pe un preot din Peloponezia, care locuia aproape de Patriarhie. După ce i-a istorisit păţania lui, l-a rugat pe preot să-l ajute să fugă dar acesta a refuzat, temându-se de urmări dacă ar fi fost prins. Preotul doar l-a îndrumat şi l-a lăsat să plece.  Primind ajutor din partea ambasadei ruse, Elefterie s-a îmbarcat pe un vapor către Muntele Athos. La Marea Lavră, Elefterie a fost rebotezat şi primit înapoi în sânul bisericii ortodoxe, devenind şi călugăr cu numele Eftimie. 

Eftimie a citit Noul Martirologion al Sfântului Nicodim Aghioritul (prăznuit în 14 iulie) şi inspirându-se din exemplul noilor martiri şi-a dorit cu toată fiinţa să-şi spele păcatul apostaziei prin sângele muceniciei.

Sf. Eftimie a mers la Constantinopol împreună cu călugărul Grigorie, ajungând acolo în 19 martie 1814. În Duminica Intrării Domnului în Ierusalim s-a împărtăşit, s-a îmbrăcat în robă musulmană şi s-a dus la casa marelui vizir, Rusud Pasha. Sf. Eftimie, ţinând frunze de palmier în mână a recunoscut că este creştin ortodox şi că este gata să moară pentru Hristos. El a defăimat religia musulmană, a călcat în picioare turbanul pe care-l avea pe cap, comportându-se ca un om beat sau nebun în ochii vizirului. 

Curajosul războinic al lui Hristos l-a convins pe vizir că nu era nebun şi nici beat, după care a fost aruncat într-o celulă întunecată şi pus în lanţuri. După câteva ceasuri, l-au scos din nou afară şi vizirul a încercat să-l convingă cu linguşiri şi promisiuni materiale să nu renunţe la islamism. Sfântul a vorbit cu curaj despre religia musulmană spunând că aceasta se bazează pe minciună şi falsităţi şi că nu se va mai lepăda niciodată de Hristos, chiar dacă l-ar tortura şi ucide.

Marele Vizir a dat ordin să fie bătut şi închis din nou. După trei ore, l-au adus din nou în faţa lui Rusud Pasha, care l-a întrebat: "Te-ai răzgândit sau eşti tot încăpăţânat?" Eftimie a răspuns: "Nu există decât o singură credinţă adevărată şi aceea este a creştinilor ortodocşi. Cum aş putea să cred în Mahomed, profetul vostru mincinos?"

În acel moment vizirul a înţeles că nu-l mai poate întoarce pe Eftimie de la credinţa sa şi a dat ordin să fie ucis cu sabia. Când au vrut să-i lege mâinile, sfântul a cerut să fie lăsat să primească moartea cu braţele deschise. Călăii l-au lăsat să meargă nelegat la locul de execuţie şi Sfântul Eftimie mergea bucuros, fără teamă, cu crucea în mâna dreaptă şi crengile de palmier în stânga. Ajungând acolo, s-a întors spre răsărit şi s-a rugat, mulţumind lui Dumnezeu pentru că l-a învrednicit să primească mucenicia pentru numele Său. El s-a mai rugat şi pentru familia şi prietenii săi, rugând pe bunul Dumnezeu să le primească toate cererile cele pentru mântuire.

Apoi, Sf. Eftimie a sărutat crucea pe care o ţinea în mână, a îngenuncheat şi a aplecat capul. Călăul a lovit puternic cu sabia dar nu a reuşit să-i taie capul. Apoi a mai încercat o dată şi văzând că nu reuşeşte, i-a tăiat gâtul mucenicului cu un cuţit.

Sf. Eftimie a fost ucis în amiaza zilei de 22 martie, 1814 în Constantinopol, câştigând locul său binemeritat în Împărăţia Cerurilor, unde slăveşte Sfânta Treime cea de o fiinţă şi dătătoare de viaţă, împreună cu Tatăl, cu Fiul şi cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor.

Capul Sfântului Eftimie se găseşte în mănăstirea rusă Sf. Pantelimon din Muntele Athos.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Vasile, preotul din Ancira

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Vasile, preotul din Ancira, glasul al 4-lea

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

glasul al 6-lea

Irmosul

Ca pe uscat umblând Is­rael, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împărăteasca Ta Slavă, Îm­părate al tuturor, iubind-o Mă­ritul Mucenic Vasile cu statornicie, a pă­timit pe pământ; prin care învredniceşte-ne şi pe noi Împă­răţiei Cerurilor.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa ta cea vrednică de lau­dă, petrecerea cea curată şi ca­lea nevoinţelor tale, te-au făcut pe tine moştenitor al lui Dum­nezeu şi cetăţean al cerurilor, mărite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin buna ta vieţuire supunându-te lui Dumnezeu, preaînţelepte, ai supus pe vrăjmaşul şi cu picioarele l-ai zdrobit, în chip strălucit, biruitor arătându-te asupra lui, Sfinţite Mucenice Vasile.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întru vărsarea sângelui tău ai înecat pe Faraonul cel ne­înţelegător, cu toată oştirea lui, cu adevărat şi ai alergat, înţe­lepte, către pământul în care mulţimea pătimitorilor puru­rea se veseleşte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Unul-Născut, Cel Ce este îm­preună cu Tatăl, de voie a locuit în pântecele tău cel Preacurat şi Om S-a făcut, Preacurată, vrând să mântuiască, din bu­nătate, pe oameni.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu; Care ai înălţat fruntea credin­cioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţatu-te-ai ca un miel pe lemn, de trei ori fericite, cu cuget curat suferind strujirile şi nimicind trufiile vrăjmaşu­lui, cu Puterea Sfântului Duh.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu frumuseţile rănilor te-ai arătat preafrumos, mucenice, la trup şi la suflet, cu cuget cu­rat înălţând glasuri de mulţu­mire Celui Ce a îngăduit păti­mirile tale.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mărirea cea preaînaltă cău­tând, cu cuget vitejesc ai răb­dat, înţelepte, luptele cele prea­mari şi pe cel ce se mândrea totdeauna cu trufie l-ai smerit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Păzitor al poruncilor dum­nezeieşti fiind, cugetătorule de Dumnezeu, în temniţe ai fost încuiat, deschizând credincioşi­lor calea învăţăturii care duce la lărgimea cunoştinţei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De departe cunoscând zămis­lirea ta prin Duhul, Fecioară, a arătat-o Isaia strigând: iată, Fecioara va zămisli pe Dum­nezeu în pântece.

Irmosul

Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu; Care ai înălţat fruntea credin­cioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cântă cinstita Biserică, cu dumnezeiască cuviinţă, strigând din cuget curat, întru Domnul prăznuind.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dacă a văzut faţa ta strălu­cind de raza Duhului, cel răucredincios s-a îngrozit, muce­nice şi ca un slujitor al întune­ricului se arăta nebun, ca unul fără simţire.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înţelepciunea cea mai bună împodobindu-te, pe înţe­lepţii elinilor i-ai veştejit cu pu­terea cea dumnezeiască şi cu răbdare pătimind, ai primit cununa.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întins fiind din toate părţile şi rupt din încheieturi, te-a în­tărit pe tine, Sfinţite Mucenice Vasile, Cuvântul, Cel Ce a fost întins pe Cruce şi prin Patimă a dăruit credin­cioşilor nepătimire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu jertfesc demonilor, nu mă înspăimânt de moarte, nici de feluritele chinuri, a strigat Dumnezeiescul Vasile: Un Sin­gur Dumnezeu mărturisesc, cu­noscut în Preasfânta Treime.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Te laud pe tine, Stăpână Prealăudată, te binecuvântez pe tine, Fecioară, prin care toţi muritorii ne-am binecuvântat şi din blestemul cel de demult, cu adevărat, ne-am mântuit.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Cu dumnezeiască străluci­rea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, Te rog, luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi din negura greşelilor.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce ai ales să porţi jugul cel prea uşor al Domnului, covârşit de greutatea fierului, ai doborât pe trufaşul vrăjmaş, care s-a încumetat împotriva Ziditorului, mucenice.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând legăturile cele de fier cu veselie, mucenice, ai alergat dintr-un loc într-altul, înfrumuseţându-te cu ele întocmai ca şi cu nişte salbe, Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile şi ai desfătat pe Cel Ce a îngăduit pătimirea ta.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu curgerea sângelui tău ţi-ai înroşit, cu adevărat, haină îm­părătească, mucenice şi împodobindu-te cu cununa biruin­ţei, bucurându-te, împărăţeşti cu Hristos, Sfinte Vasile.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întărindu-te cu harul Crucii, ai străbătut cale îndelungată şi grea, cumplit fiind prigonit şi ai cântat: în calea mărturiilor Tale, desfătându-mă şi bucurându-mă, voi merge, Cuvinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe cea mai presus decât he­ruvimii, pe cea mai înaltă decât cerurile, pe ceea ce este deasu­pra zidirii, zidul înţelepţilor mucenici, pe singura Născă­toare de Dumnezeu, cu cântări să o cinstim.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţatu-te-ai prin pătimi­rile tale şi ai surpat la pă­mânt pe vrăjmaşul, mare mu­cenice mărite şi la sfârşitul pătimirilor tale te-ai mutat la Dumnezeu, încununat cu co­roana biruinţei, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Celui Ce a întins palmele pe Cruce pentru tine urmând, mu­cenice înţelepte, te-ai înălţat pe lemn cu răbdare şi ai suferit strujirile, rănind înşelăciunea cu rănile tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Legându-te pentru Hristos, Sfinte Vasile, ai alergat pe vrăjmaşii cei fără de trup; iar ieşind din trup, mărite, întru sfârşit ai risipit măiestriile lor, cu harul cel dumnezeiesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine te laud, Prealăudată, pe care te laudă cetele oştilor celor Cereşti şi pe tine te rog, Preacurată, vindecă patimile sufletului meu şi din focul cel veşnic mă slobozeşte.

Irmosul

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

 

CONDAC, glasul al 8-lea

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Săvârşind petrecerea cea după Lege, ai păzit credinţa, Sfinţite Mucenice Vasile. Pentru aceasta, te-ai învrednicit cu­nunilor muceniciei şi stâlp neclintit te-ai arătat Bisericii, mărturisind pe Fiul Cel fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, Treimea Cea Nedespărţită, pe Care roag-O să ne mântuiască din nevoi, pe noi, cei ce te cinstim pe tine, ca să strigăm ţie: bucură-te, Sfinte Vasile, de Dum­nezeu înţelepţite!

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Îngerul a făcut cuptorul dătător de rouă cuvioşilor tineri, iar pe haldei arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminat fiind de strălucirea dumnezeiescului har, ai trecut prin întunericul chinurilor, făcându-te părtaş zilei celei neînserate, înţelepte şi stri­gând: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Inima ta, sprijinită fiind pe piatra dumnezeieştii cunoştinţe, cugetătorule de Dumnezeu, nu s-a clătinat de vânturile ispite­lor, pătimitorule, ci, a strigat Mântuitorului tuturor: Binecu­vântat eşti, Dumnezeul părin­ţilor noştri!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întocmai ca un nebun, tiranul a poruncit să ţi se taie pielea în fâşii, mărite şi văzându-te că suferi ca unul fără de trup, nu a înţeles nicicum a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca aurul ai strălucit, fiind ars în cuptorul chinurilor şi făcându-te pecetluire a dumnezeieş­tilor Patimi, ai strigat, Sfinte Vasile, înţelepte: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cunoscând, după naştere, fecioria nestricată şi rămânând Fecioară mai presus de minte, ai strigat Mântuitorului şi Dum­nezeului Celui Ce S-a născut din tine: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri!

 

Cântarea a 8-a

Irmos

Din văpaie, rouă ai izvorât cuvioşilor şi jertfa drep­tului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aţintindu-ţi cu totul pri­virea către Dumnezeu, ai socotit ca un vis durerile trupu­lui. Pentru aceasta, cu bucurie te-ai mutat către viaţa cea feri­cită şi fără de durere, Mucenice Vasile.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-te cu dragostea Atotţiitorului, ai răbdat cu tă­rie multă chinurile trupului şi ai înecat în sângele cel curs din tine pe cel puternic întru răutate, Sfinte Vasile, de trei ori fericite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Podoaba cea împărătească a Bisericii lui Hristos, cel ce a în­chipuit Patimile Mântuitorului, mucenicul cel tare, întărirea credincioşilor, Sfântul Vasile cel Mare, cu cântări să fie lăudat de noi.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

După sfârşit, te-ai învredni­cit a afla, mucenice, mărirea cea mai presus de lume şi lu­mina cea neînserată, împărăţia cerurilor, cununa cea neveşte­jită, viaţa cea fără de durere şi bucuria cea nespusă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Neamul omenesc s-a învred­nicit de mântuire prin tine, Preasfântă, ceea ce eşti cu har de Dumnezeu dăruită. Căci tu, singură, ne-ai născut pe Mân­tuitorul pe Care-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Din văpaie, rouă ai izvorât cuvioşilor şi jertfa drep­tului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor; spre Care nu cutează a căuta cetele îngereşti. Iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care slăvindu-L cu oştile îngereşti, pe tine te fericim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ieşind din trup, te-ai în­vrednicit, fericite, a vedea strălucirile pline de desfătare ale sfinţilor şi te-ai alăturat oş­tilor îngereşti, cântând de-a pururea, cu ele: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Treime Făcătoare a tuturor şi Atotputernică.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o lumină şi ca un soare mare arătându-te pe cerul Bi­sericii lui Hristos, preafericite, cu strălucirile cele pline de lu­mină ale pătimirilor tale şi cu minunile, ca şi cu nişte lumini dumnezeieşti, luminezi sufle­tele celor ce te laudă pe tine.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu frumuseţile pătimirilor te-ai înfrumuseţat cu toată stră­lucirea de la Dumnezeu, pătimitorule, iar acum stai înaintea lui Hristos Celui Frumos, fiind încununat cu cununa dreptăţii. Pentru aceasta, credincioşii, bucurându-ne, te cinstim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu dumnezeiasca îngropare a sfântului şi dumnezeiescului tău trup, pământul s-a sfinţit, Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile; duhurile drepţilor au săltat, având în mijlocul lor duhul tău, fericite. Cu care, îm­preună, adu-ţi aminte de noi, cei ce te pomenim pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Înfricoşător este chipul naş­terii tale! Căci Dumnezeu În­trupat a fost Cel Ce S-a născut din tine, pe Care roagă-L, Fecioară, Maică Neispitită de nuntă, Preacinstită, ca să izbăvească de pedeapsa cea îngrozitoare pe toţi cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă neşovăitoare.

Irmosul

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor; spre Care nu cutează a căuta cetele îngereşti. Iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care slăvindu-L cu oştile îngereşti, pe tine te fericim.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Mucenicul Vasile, Împărăţia lui Dumnezeu dorind-o, a sufe­rit arderea chinurilor şi moar­tea nedreaptă. Pentru aceasta s-a învrednicit de nemurirea cea adevărată. Pe acesta, deci, adunându-ne, cu credinţă să-l fericim, căci el se roagă Dom­nului pentru noi toţi.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Înnoit-ai, Preacurată, cu dumnezeiască naşterea ta fiinţa cea muritoare şi stricată prin patimi a pământenilor şi ai ridicat pe toţi din moarte la viaţa nestricăciunii. Pentru aceasta, după datorie, toţi te fericim, Fecioară Preamărită, precum mai înainte ai zis.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin Preasfântul tău su­flet, când ai văzut Răstignit de voie pe Fiul şi Dumnezeul Tău. Pe Care, Binecuvântată, nu în­ceta a-L ruga să ne dăruiască nouă iertare de greşeli.

Rugaciuni catre Sfantul Vasile din Ancira

 

Sfantul Vasile din Ancira este cinstit pe 22 martie. Sfantul Vasile a vietuit in timpul domniei imparatului Iulian Apostatul. Era o perioada in care crestinii se luptau cu invatatura gresita a lui Arie si cu inchinarea in fata idolilor. Pentru ca Sfantul Vasile a ramas neclinit in credinta ortodoxa, a fost supus la multe chinuri. Imparatul Iulian l-a dat in mainile comitelui Frumentin, capetenia garzii sale, care l-a ars cu tepuse de fier inrosite in foc si i-a gaurit pantecele, spatele si incheieturile. In aceste suferinte, Sfantul Vasile a trecut la cele vesnice.

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Vasile, preotul din Ancira, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 6-lea.

Irmosul:

Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împărăteasca Ta Slavă, Împărate al tuturor, iubind-o Măritul Mucenic Vasile cu statornicie, a pă-timit pe pământ; prin care învredniceşte-ne şi pe noi Împărăţiei Cerurilor.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa ta cea vrednică de laudă, petrecerea cea curată şi calea nevoinţelor tale, te-au făcut pe tine moştenitor al lui Dumnezeu şi cetăţean al cerurilor, mărite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin buna ta vieţuire supunându-te lui Dumnezeu, preaînţelepte, ai supus pe vrăjmaşul şi cu picioarele l-ai zdrobit, în chip strălucit, biruitor arătându-te asupra lui, Sfinţite Mucenice Vasile.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întru vărsarea sângelui tău ai înecat pe Faraonul cel neînţelegător, cu toată oştirea lui, cu adevărat şi ai alergat, înţelepte, către pământul în care mulţimea pătimitorilor pururea se veseleşte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Unul-Născut, Cel Ce este împreună cu Tatăl, de voie a locuit în pântecele tău cel Preacurat şi Om S-a făcut, Preacurată, vrând să mântuiască, din bunătate, pe oameni.

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţatu-te-ai ca un miel pe lemn, de trei ori fericite, cu cuget curat suferind strujirile şi nimicind trufiile vrăjmaşului, cu Puterea Sfântului Duh.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu frumuseţile rănilor te-ai arătat preafrumos, mucenice, la trup şi la suflet, cu cuget curat înălţând glasuri de mulţumire Celui Ce a îngăduit pătimirile tale.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mărirea Cea Preaînaltă căutând, cu cuget vitejesc ai răbdat, înţelepte, luptele cele preamari şi pe cel ce se mândrea totdeauna cu trufie l-ai smerit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Păzitor al Poruncilor Dumnezeieşti fiind, cugetătorule de Dumnezeu, în temniţe ai fost încuiat, deschizând credincioşilor calea învăţăturii care duce la lărgimea cunoştinţei.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De departe cunoscând zămislirea ta prin Duhul, Fecioară, a arătat-o Isaia strigând: iată, Fecioara va zămisli pe Dumnezeu în pântece.

Irmosul:
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu; Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cântă cinstita Biserică, cu Dumnezeiască cuviinţă, strigând din cuget curat, întru Domnul prăznuind.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dacă a văzut faţa ta strălucind de Raza Duhului, cel răucredincios s-a îngrozit, mucenice şi ca un slujitor al întunericului se arăta nebun, ca unul fără simţire.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înţelepciunea cea mai bună împodobindu-te, pe înţelepţii elinilor i-ai veştejit cu puterea cea Dumnezeiască şi cu răbdare pătimind, ai primit cununa.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întins fiind din toate părţile şi rupt din încheieturi, te-a întărit pe tine, Sfinţite Mucenice Vasile, Cuvântul, Cel Ce a fost întins pe Cruce şi prin Patimă a dăruit credincioşilor nepătimire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu jertfesc demonilor, nu mă înspăimânt de moarte, nici de feluritele chinuri, a strigat Dumnezeiescul Vasile: Un Singur Dumnezeu mărturisesc, cunoscut în Preasfânta Treime.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Te laud pe tine, Stăpână Prealăudată, te binecuvântez pe tine, Fecioară, prin care toţi muritorii ne-am binecuvântat şi din blestemul cel de demult, cu adevărat, ne-am mântuit.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:
Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, Te rog, luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi din negura greşelilor.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce ai ales să porţi jugul cel preauşor al Domnului, covârşit de greutatea flerului, ai doborât pe trufaşul vrăjmaş, care s-a încumetat împotriva Ziditorului, mucenice.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând legăturile cele de fier cu veselie, mucenice, ai alergat dintr-un loc într-altul, înfrumuseţându-te cu ele întocmai ca şi cu nişte salbe, Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile şi ai desfătat pe Cel Ce a îngăduit pătimirea ta.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu curgerea sângelui tău ţi-ai înroşit, cu adevărat, haină împărătească, mucenice şi împodobindu-te cu cununa biruinţei, bucurându-te, împărăţeşti cu Hristos, Sfinte Vasile.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întărindu-te cu harul Crucii, ai străbătut cale îndelungată şi grea, cumplit fiind prigonit şi ai cântat: în calea mărturiilor Tale, desfătându-mă şi bucurându-mă, voi merge, Cuvinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe cea mai presus decât Heruvimii, pe cea mai Înaltă decât cerurile, pe Ceea ce este deasupra zidirii, Zidul înţelepţilor mucenici, pe Singura Născătoare de Dumnezeu, cu cântări să o cinstim.

Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţatu-te-ai prin pătimirile tale şi ai surpat la pământ pe vrăjmaşul, mare mucenice mărite şi la sfârşitul pătimirilor tale te-ai mutat la Dumnezeu, încununat cu coroana biruinţei, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Celui Ce a întins palmele pe Cruce pentru tine urmând, mucenice înţelepte, te-ai înălţat pe lemn cu răbdare şi ai suferit strujirile, rănind înşelăciunea cu rănile tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Legându-te pentru Hristos, Sfinte Vasile, ai alergat pe vrăjmaşii cei fără de trup; iar ieşind din trup, mărite, întru sfârşit ai risipit măiestriile lor, cu harul cel Dumnezeiesc.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine te laud, Prealăudată, pe care te laudă Cetele Oştilor celor Cereşti şi pe tine te rog, Preacurată, vindecă patimile sufletului meu şi din focul cel veşnic mă slobozeşte.

Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă...

Săvârşind petrecerea cea după Lege, ai păzit credinţa, Sfinţite Mucenice Vasile. Pentru aceasta, te-ai învrednicit cununilor muceniciei şi stâlp neclintit te-ai arătat Bisericii, mărturisind pe Fiul Cel fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, Treimea Cea Nedespărţită, pe Care roag-O să ne mântuiască din nevoi, pe noi, cei ce te cinştim pe tine, ca să strigăm ţie: bucură-te, Sfinte Vasile, de Dum-nezeu înţelepţite!

Cântarea a 7-a.

Irmosul:
Îngerul a făcut cuptorul dătător de rouă cuvioşilor tineri, iar pe haldei arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminat fiind de Strălucirea Dumnezeiescului har, ai trecut prin întunericul chinurilor, făcându-te părtaş Zilei Celei Neînserate, înţelepte şi strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Inima ta, sprijinită fiind pe piatra Dumnezeieştii cunoştinţe, cugetătorule de Dumnezeu, nu s-a clătinat de vânturile ispitelor, pătimitorule, ci, a strigat Mântuitorului tuturor: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întocmai ca un nebun, tiranul a poruncit să ţi se taie pielea în fâşii, mărite şi văzându-te că suferi ca unul fără de trup, nu a înţeles nicicum a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca aurul ai strălucit, fiind ars în cuptorul chinurilor şi făcându-te pecetluire a Dumnezeieştilor Patimi, ai strigat, Sfinte Vasile, Înţelepte: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cunoscând, după naştere, Fecioria Nestricată şi rămânând Fecioară mai presus de minte, ai strigat Mântuitorului şi Dumnezeului Celui Ce S-a născut din tine: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaie, cuvioşilor...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aţintindu-ţi cu totul privirea către Dumnezeu, ai socotit ca un vis durerile trupului. Pentru aceasta, cu bucurie te-ai mutat către viaţa cea fericită şi fără de durere, Mucenice Vasile.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-te cu dragostea Atotţiitorului, ai răbdat cu tărie multă chinurile trupului şi ai înecat în sângele cel curs din tine pe cel puternic întru răutate, Sfinte Vasile, de trei ori fericite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Podoaba cea împărătească a Bisericii lui Hristos, cel ce a închipuit Patimile Mântuitorului, mucenicul cel tare, întărirea credincioşilor, Sfântul Vasile cel Mare, cu cântări să fie lăudat de noi.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

După sfârşit, te-ai învrednicit a afla, mucenice, Mărirea Cea mai presus de lume şi Lumina Cea Neînserată, Împărăţia Cerurilor, Cununa Cea Neveştejită, Viaţa Cea fără de durere şi Bucuria Cea Nespusă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Neamul omenesc s-a învrednicit de mântuire prin tine, Preasfântă, Ceea ce eşti cu har de Dumnezeu Dăruită. Căci tu, Singură, ne-ai născut pe Mântuitorul pe Care-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Din văpaie, rouă ai izvorât cuvioşilor şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ieşind din trup, te-ai învrednicit, fericite, a vedea strălucirile pline de desfătare ale sfinţilor şi te-ai alăturat Oştilor îngereşti, cântând de-a pururea, cu ele: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Treime Făcătoare a tuturor şi Atotputernică.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o lumină şi ca un soare mare arătându-te pe Cerul Bisericii lui Hristos, preafericite, cu strălucirile cele pline de lumină ale pătimirilor tale şi cu minunile, ca şi cu nişte Lumini Dumnezeieşti, luminezi sufletele celor ce te laudă pe tine.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu frumuseţile pătimirilor te-ai înfrumuseţat cu toată Strălucirea de la Dumnezeu, pătimitorule, iar acum stai înaintea lui Hristos Celui Frumos, fiind încununat cu cununa dreptăţii. Pentru aceasta, credincioşii, bucurându-ne, te cinstim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu Dumnezeiasca îngropare a sfântului şi Dumnezeiescului tău trup, pământul s-a sfinţit, Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile; duhurile drepţilor au săltat, având în mijlocul lor duhul tău, fericite. Cu care, împreună, adu-ţi aminte de noi, cei ce te pomenim pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Înfricoşător este chipul naşterii tale! Căci Dumnezeu Întrupat a fost Cel Ce S-a născut din tine. Pe Care roagă-L, Fecioară, Maică Neispitită de nuntă, Preacinstită, ca să izbăvească de pedeapsa cea îngrozitoare pe toţi cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă neşovăitoare.

Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor; spre Care nu cutează a căuta Cetele îngereşti. Iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care slăvindu-L cu Oştile îngereşti, pe tine te fericim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...
Mucenicul Vasile, Împărăţia lui Dumnezeu dorind-o, a suferit arderea chinurilor şi moartea nedreaptă. Pentru aceasta s-a învrednicit de nemurirea cea adevărată. Pe acesta, deci, adunându-ne, cu credinţă să-l fericim, căci el se roagă Domnului pentru noi toţi.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...
Înnoit-ai, Preacurată, cu Dumnezeiască naşterea ta fiinţa cea muritoare şi stricată prin patimi a pământenilor şi ai ridicat pe toţi din moarte la viaţa nestricăciunii. Pentru aceasta, după datorie, toţi te fericim, Fecioară Preamărită, precum mai înainte ai zis.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...
Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin Preasfântul tău suflet, când ai văzut Răstignit de voie pe Fiul şi Dumnezeul Tău. Pe Care, Binecuvântată, nu înceta a-L ruga să ne dăruiască nouă iertare de greşeli.

Împletiți postul cu rugăciunea

 

Postul si rugaciunea sunt armele credinciosului, care il fac tare si de nebiruit impotriva duhurilor rele.

Credinciosul care posteste si se roaga are viziuni clare si castiga imparatia cerurilor.

Un pom nu trebuie doar sa supravietuiasca ci trebuie sa faca roade.

Postul si rugaciunea ne dezbraca de egoismul nostru si duhul nostru Il va urma pe Domnul Isus.

Cand Dumnezeu vrea sa ridice + sa binecuvanteze pe cineva il indeamna la post.

Postul ne tine inima curata, mai intai ne goleste de eul nostru si dupa aceea ne umple cu puterea Lui.

Postul si rugaciunea fac parte din elementele care ajuta la sfintirea omului, impreuna cu sangele Domnului Isus.

***

Cand a fost pe Munte si a auzit cuvantul Domnului, Moise a postit 40 zile.

El a coborat de pe munte nu ca un schelet ci cu o fata stralucitoare din cauza slavei Domnului.

Prorocul Ilie a postit 40 zile, David, Saul, chiar si Domnul Isus a postit 40 zile.

Postul nu inseamna a te lipsi de mancare si de apa de cand te scoli si pana la o anumita ora sau zi.

Postul inseamna o cautare de Dumnezeu cu toata inima si o ascultare totala de voia lui Dumnezeu.

Cand postim trebuie sa ne si rugam; daca postim fara sa ne rugam, fara sa citim Cuvantul Lui Dumnezeu postul nostru este in zadar.

Daca postim si vorbim urat, injuram, barfim, mintim, ce putere mai are postul nostru????

Multi iau postul ca un obicei, auzim ca de multe ori, vine data x trebuie sa tin post, postul trebuie tinut oridecite ori simtim nevoia de puterea lui Dumnezeu, daca simti ca cel rau te ispiteste, simti ca te-ai indepartat de Dumnezeu, simti ca ai nevoie de post, posteste cind ai nevoie, nu trebuie sa astepti data respectiva sa tii post, fa-o ori de cite ori ai nevoie...

Ti-ai pus intrebarea vreodata care este postul placut Domnului???

Isaia 58:5-8

v5 "Oare acesta este postul placut mie,sa-si chinuiasca omul trupul o zi, sa-si plece capul ca un pribeag, si sa se culce pe sac si cenusa.

Aceasta numesti tu post si zi placuta lui Dumnezeu???"

v6 "Iata postul placut Mie :

Dezleaga, lanturile rautati, dezleaga legaturile robie, da drumul celor asupriti.

v7 Imparta-ti painea cu cel flamand, si adu in casa ta pe cei nenorociti fara adapost;

daca vezi pe un om gol acopera-l si nu intoarce spatele semenului tau.

v8. Atunci lumina ta va rasari ca zorile, si vindecarea ta va incolti repede; neprihanirea ta iti va merge inainte, si slava Domnului te va insoti." Amin!

Am uitat esenta postului, l-am schimbat cu obiceiuri...

Trist!!!

Postul nostru trebuie insotit de dragoste, de iubire.

Oare nu fac si fariseii la fel???

Fariseii erau cunoscuti pentru ca posteau de doua ori pe saptamana.

Lunea si joia, caci atunci era piata la evrei si cand este piata sunt si multi oameni...

Domnul Isus a criticat postul facut de ochii oamenilor cu inima plina de mandrie.

Daca postesti ca sa fi vazut de oameni ti-ai primit rasplata...

Domnul Isus ne-a zis cum sa postim.

Matei 6:7-18

v.17 "Ci tu cand postesti, unge-ti capul si spala-ti fata.

v.18 Ca sa te arati, ca postesti nu oamenilor ci Tatalui tau care este in ascuns;

Tatal tau care vede in ascuns, iti va rasplati."

Eul omului nostru cel viu nu are margini in a cere si a vrea lucruri.

Prin post eul omului care este laudaros, amagitor, iubitor si plin de sine, ajunge sa fie rastignit si adus sub controlul Duhului Sfant.

Cand cineva paraseste standardul Bibliei ajunge sa fie condus, guvernat de legile facute de eul sau personal.

***

Postul ajuta pe credincios sa-si tina corpul in stapinire, sa-si disciplineze viata spirituala si de multe ori face ca mana lui Dumnezeu sa actioneze in favoarea noastra.

Cu totii avem probleme, uneori suntem pusi intr-o situatie grea in care trebuie sa luam o decizie si ne este greu.

Biblia ne indeamna sa ne rugam si sa postim pt. ca Dumnezeu sa ne dea intelepciune, sa facem o alegere buna.

Faptele Apostolilor 13:2

"Pe cand slujeau Domnului si posteau Duhul Sfant a zis, puneti deoparte pe Pavel si Barnaba pentru lucrarea la care i-am chemat."

Stim cat de mult i-a folosit Dumnezeu pe Pavel si Barnaba, prin post si rugaciune, Duhul Sfant ne descopera lucruri mari si minunate.

Nu trebuie sa asteptam pana vine necazul ca sa recurgem cu disperare la post.

Stim cu totii ca suferintele ne ingenuncheaza...

Postul arata cat de mult dorim sa fim curati si sfinti dupa voia lui Dumnezeu.

Postul este o unealta fina dar eficienta si impletit cu rugaciune, ne zideste duhovniceste si obtinem ajutorul lui Dumnezeu.

A posti si a te ruga inseamna a te lepada de tine si a deveni o faptura noua, prin harul lui Dumnezeu.

Fiecare copil a lui Dumnezeu trebuie sa posteasca si sa se roage.

POSTUL : - trebuie insotit de rugaciune + citirea Bibliei

- trebuie insotit de dragoste, ajutor

- cand postim trebuie sa fim deschisi la nevoia celor din jurul nostru

- trebuie insotit de o purtare decenta, o vorbire corecta.

Ori de cateori ne simtim slabi, ispititi de cel rau, departe de Dumnezeu, este bine sa postim si sa ne rugam mai mult.

Dumnezeu sa ne dea o inima smerita, sincera si deschisa! Amin!

Rugati-va si postiti inaintea Domnului!

Icoana Maicii Domnului din Don

 Icoana Maicii Domnului din Don a fost pictată de Teofan Grecul. În ziua bătăliei de la Kulikovo (8 septembrie 1380, de sărbătoarea Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu), Icoana a fost împreună cu armata rusă, ajutându-o, dar după victorie a fost dăruită de către cazacii din Don ca un cadou comandantului lor, Marele Cneaz Dimitrie al Donului (1363-1389), care a mutat-o la Moscova.

Icoana a fost preamărită acolo prin minuni. În 1654, în timpul epidemiei de ciumă, icoana a fost mutată la Moscova, iar cei care s-au rugat în fața ei au scăpat de moarte.

 

În anul 1622, șahul persan Abbas (numit Abbas cel Mare) a cucerit Georgia. Multe odoare sfinte au fost furate și multe dintre ele au fost vândute în Persia negustorilor ruși. Astfel, icoana Maicii Domnului din Georgia a ajuns la un negustor pe nume Ștefan, care a păstrat-o cu sfințenie.

În Yaroslavl, negustorul Gheorghe Lytkin, în slujba căruia era trimis Ștefan în Persia, a avut o descoperire într-un vis despre obiectul sfânt găsit de Ștefan și i-a poruncit acestuia să-l trimită la Mănăstirea Chernogorsk, din episcopia Arkhangelsk, fondată în 1603.

Când Ștefan s-a întors în 1629 și i-a arătat icoana lui Gheorghe Lytkin, acesta și-a amintit de viziunea lui și a mers la periferia Dvinei, unde se află Mănăstirea Chernogorsk (numită astfel pentru că a fost construită într-un loc abrupt și întunecos, numit în vechime „muntele negru”. Mai târziu, mănăstirea și-a schimbat numele în Krasnogorsk.)

Icoana a fost preamărită acolo prin minuni. În 1654, în timpul epidemiei de ciumă, icoana a fost mutată la Moscova, iar cei care s-au rugat în fața ei au scăpat de moarte. Numeroasele copii ale icoanei confirmă cinstirea deosebită de care se bucură.

În 1658, cu binecuvântarea Patriarhului Nicon, a fost stabilită o zi de sărbătoare anuală pentru icoana Maicii Domnului din Georgia: ziua de 22 august. Slujba a fost scrisă în 1698 și tipărită în Moscova sub supravegherea lui Theodor Polykarpov.

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „a Sfântului Petru, Mitropolitul Moscovei”

 

Sărbătorită pe 24 august, icoana Maicii Domnului „a Sfântului Petru, Mitropolitul Moscovei” a fost numită așa deoarece a fost pictată chiar de Sfântul Petru, Mitropolitul Moscovei (†21 decembrie 1326), în vremea în care era egumen la Mănăstirea Ratsk, lângă Volinia. În timpul unei vizite a Sfântului Maxim, Mitropolit al Kievului și al întregii Rusii (†6 decembrie 1306), la Mănăstirea Ratsk, Sfântul Petru i-a oferit această icoană în dar. Mitropolitul a luat-o la Vladimir, la Klyazma, unde se afla catedrala lui.

La moartea Sfântului Maxim, egumenul Gherontie, care dorea să devină noul mitropolit, a intenționat să ofere această icoană Patriarhului Atanasie al Constantinopolului (24 octombrie). Călătoria egumenului Gherontie a fost amânată de o furtună mare. În timpul acestei furtuni, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat și a spus: „Demnitatea de episcop nu-ți va fi acordată ție, ci mai degrabă celui care a pictat icoana mea”.

Când a ajuns înaintea Patriarhului Atanasie, Sfântul Petru era deja în Constantinopol și fusese sfințit ca mitropolit. Patriarhul i-a dat icoana Sfântului Petru, rostind cuvintele: „Ia sfânta icoană a Maicii Domnului, pe care ai pictat-o cu mâinile tale; pentru acest motiv, însăși Pururi Fecioara ți-a dat acest dar, și a prevestit calea ta”.

Sfântul Petru a luat icoana la Vladimir, iar atunci când sediul mitropolitan a fost transferat la Moscova, în anul 1325, icoana a fost așezată în Catedrala „Adormirii Maicii Domnului”, ca icoană mare a altarului.

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Novonichita” -

 

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Novonichita” - La 15 septembrie, a doua zi după praznicul Înălțării Sfintei Cruci, noi sărbătorim o veche Icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Hristos care ține o Cruce în timp ce binecuvântează credincioșii. Această icoană poartă numele unui sfânt got prin care icoana a venit în lume, Sfântul Mare Mucenic Nichita Gotul.

Crucea pe care Copilul Hristos o ține în icoană ne amintește de biruința Domnului nostru, care nu a fost câștigată prin mijloace militare. El le-a interzis celor care Îl urmau ca să-L apere cu sabia. În schimb, El a îmbrățișat de bună voie Pătimirile Sale și Crucea, încrezându-Se în Tatăl Ceresc, de a folosi acest lucru pentru binecuvântarea lumii pe care a venit să o salveze datorită iubirii Sale nemăsurate. Murind pe Cruce, El a biruit moartea pentru totdeauna și dăruiește această biruință tuturor celor care-L slujesc. El i-a arătat soldatului Nichita că adevărata izbândă nu vine din faptele sale eroice de pe câmpul de luptă, ci din urmarea lui Dumnezeu, a vieții și a pătimirilor Sale.

Sfântul Nichita a câștigat într-adevăr o victorie de durată. Creștinii ortodocși consideră această victorie finală, sărbătorindu-l pe Sfântul Nichita și prin icoana sa, precum și prin însemnarea prescurilor folosite pentru Euharistie cu „IC XC NI KA” care înseamnă „Iisus Hristos, Biruitorul”.

Doamne, ajută-ne să trăim zilnic acestă biruință, să ne întoarcem către Domnul, să-I mulțumim, să-L ascultăm cu umilință și să ne pocăim pentru greșelile și păcatele noastre.

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „ajutătoarea celor smeriți” Pe sticla dinaintea icoanei a apărut imprimată o copie identică a Icoanei Maicii Domnului, argintată, care în urma cercetărilor științifice s-a dovedit ca fiind „nefăcută de mână omenească”.

 

Într-o zi a anului 1993, starețul Damian a observat că icoana Maicii Domnului, care era așezată într-un baldachin de lemn prevăzut cu geam de sticlă, devenise mai întunecată. Îndepărtând geamul, starețul a observat din nou culorile luminoase ale icoanei. Pe sticla situată în fața icoanei apăruse imprimată o copie identică a icoanei Maicii Domnului, argintată, care în urma cercetărilor științifice s-a dovedit ca fiind „nefăcută de mână omenească”. Sticla cu oglindirea argintată a icoanei a fost așezată lângă icoană, spre închinare.

Icoana Maicii Domnului „Ajutătoarea celor smeriți” este prăznuită pe 16 septembrie.

Icoana Maicii Domnului „Ajutătoarea celor smeriți” a apărut în anul 1420, în apropierea lacului Stonii din ținutul Pskovului.

Icoana a plâns cu lacrimi de sânge în septembrie 1426, fapt corelat cu evenimente ulterioare, precum: foamete, incendiu de proporții și invazia unui prinț lituanian aliat cu tătarii, toate din zona Pskovului. La 16 septembrie 1426 a avut loc mutarea icoanei în catedrala din Pskov, fapt comemorat până astăzi în Biserica Rusă.

În icoană, Maica Domnului e zugrăvită şezând. Capul îi este încununat de o coroană. În mâna dreaptă ţine sceptrul, iar cu stânga Îl ţine pe Dumnezeiescul Prunc. Pruncul este zugrăvit cum stă în picioare pe genunchii Maicii. Cu mâna dreaptă se atinge de obrazul ei, iar în stânga ţine globul pământesc ‒ simbol al stăpânirii asupra lumii. Această minunată icoană s-a aflat o perioadă îndelungată în catedrala din Pskov, dar în anul 1917 icoana a dispărut.

Una dintre copiile acestei icoane „care plânge pentru lume” se află la Kiev. Această copie a icoanei Maicii Domnului „Ajutătoarea celor smeriți” datează din secolul al XIX-lea.

În toamna anului 1992, această icoană a fost dăruită Mănăstirii Vvedensky (Intrarea Maicii Domnului în Biserică) din Kiev, de către monahia Teodora (†1994).

Icoana a atras imediat atenția credincioșilor, încă dinainte de a face minuni cărora să li se ducă vestea, nu doar prin frumusețea exterioară și strălucirea deosebită a culorilor, dar și fiindcă toți cei ajunși înaintea ei se simțeau îndemnați a se ruga vreme îndelungată acolo, spunând Maicii Domnului toate durerile lor.

Într-o zi a anului 1993, starețul Damian a observat că icoana Maicii Domnului, care era așezată într-un baldachin de lemn prevăzut cu geam de sticlă, devenise mai întunecată. Îndepărtând geamul, starețul a observat din nou culorile luminoase ale icoanei. Pe sticla situată în fața icoanei apăruse imprimată o copie identică a icoanei Maicii Domnului, argintată, care în urma cercetărilor științifice s-a dovedit ca fiind „nefăcută de mână omenească”. Sticla cu oglindirea argintată a icoanei a fost așezată lângă icoană, spre închinare.

Minunea vizibilă a fost doar începutul. Au urmat multe vindecări, prima minune consemnată este cea a tămăduirii minunate a unei femei însărcinate, care era în pericol să piardă sarcina, din cauza unei hepatite confirmate prin analize medicale.

Icoana a fost purtată în pelerinaj prin diferite locuri ale lumii, printre care și la Mănăstirea Danilovsky din Moscova. Aici, în Catedrala „Sfânta Treime”, preoții au săvârșit înaintea icoanei făcătoare de minuni paraclisul icoanei Maicii Domnului „Ajutătoarea celor smeriți”.

Sărbătoarea din 16 septembrie a fost stabilită în Rusia, cinstindu-se astfel mutarea în catedrala din Pskov a icoanei originale a Maicii Domnului „Prizni na smirenie”.

Icoana Maicii Domnului Odighitria – „Îndrumătoarea” de la Mănăstirea Xenofont.

 

Mănăstirea Xenofont este una dintre marile mănăstiri din Sfântul Munte Athos. Aici se păstrează, cu mare evlavie şi bucurie, trei mari icoane făcătoare de minuni: icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, icoana Sfântului Mare Mucenic Dimitrie şi icoana Maicii Domnului numită „Odighitria”. Numele icoanei vine de la cuvântul grecesc odigos, care înseamnă „călăuză” ori „arătătoare a căii”, adică „povăţuitoare.

*

„Odighitria” este denumirea dată tipului iconografic în care Fecioara Maria ţine Pruncul pe braţul stâng şi arată spre El, cu mâna dreaptă. Pruncul Iisus ţine în mână un sul de hârtie, simbolizând Evanghelia. Această icoană reliefează în chip special Dumnezeirea Pruncului. Veşmântul lui Iisus este auriu, semn al divinităţii. Maica Domnului se simte învăţată şi ocrotită de Fiul pe care-L poartă în braţe, aşa cum sfinţii ierarhi ţin Sfânta Scriptură.

Chiar şi mâna dreaptă imită gestul de binecuvântare. Dacă Odighitria arată calea care este Hristos (Ioan 14, 6), ea se prezintă şi ca un simbol al Bisericii care-i călăuzeşte pe creştini, prin veacuri, spre capul ei, care este Hristos Mântuitorul.

*

Odighitria a fost una dintre icoanele făcătoare de minuni din Constantinopol. Ea îşi datorează unei legende bizantine numele de „Îndrumătoarea”. Maica Domnului i-a călăuzit pe doi orbi pe drum şi le-ar fi redat vederea. Ea este atribuită Sfântului Luca, evanghelist şi pictor, care astfel a mărturisit taina lui Hristos prin cuvinte şi culori.

Prima astfel de icoană se spune că a fost zugrăvită de Sfântul Apostol Luca, încă din vremea în care trăia Maica Domnului. Se spune că Maica Domnului, văzând icoana, a binecuvântat-o. Mai apoi, Sfântul Apostol Luca a trimis icoana la Antiohia lui Teofil, împreună cu Evanghelia sa (Luca 1, 3). După moartea lui Teofil, icoana a fost adusă în Ierusalim, iar de aici a fost trimisă la Constantinopol, unde a fost aşezată în Mănăstirea Odigon.

În secolul al IV-lea, potrivit tradiţiei, se spune că icoana a fost dusă la Roma, iar în secolul al VI-lea, Sfântul Grigore cel Mare Dialogul o aşează în Biserica „Sfântul Petru”. Copii după această icoană sunt păstrate până azi.

*

O astfel de copie, chiar una dintre cele mai vechi, este considerată a fi cea din Mănăstirea Xenofont.

Icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea” s-a aflat vreme îndelungată în Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, în katholikon, pe o coloană din strana stângă.

Însă în anul 1730, în vreme ce porțile bisericii erau încuiate, icoana a dispărut nu numai din biserică, ci şi din mănăstire, iar călugării crezură că a fost furată de tâlhari. Însă au aflat curând că se află la Mănăstirea Xenofont, cale de trei ore distanță de Vatoped.

Toți credeau că cineva a furat-o pe ascuns și, în consecință, icoana a fost adusă înapoi la locul ei, monahii vatopedini luând măsuri de pază mai stricte și pecetluind biserica. Dar nu după multe ore, când biserica a fost deschisă pentru slujbă, icoana lipsea iarăși din locul ei, foarte curând sosind și veste de la Mănăstirea Xenofont că ea se afla din nou în locul din biserica mare, pe care singură și-l alesese. Adusă din nou la Vatoped, icoana a apărut din nou în Mănăstirea Xenofont

Înduplecaţi de faptul că aceasta era cu adevărat o minune a Maicii Domnului, monahii vatopedini au fost atunci convinși că este vorba despre o minune și au hotărât să nu se mai împotrivească voinței Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Au dat fuga la Mănăstirea Xenofont pentru a se închina Maicii Domnului „Îndrumătoarea” și multă vreme de atunci încolo îi trimiteau untdelemn și ceară la noul ei sălaș. De atunci, monahii vatopedini și xenofondini prăznuiesc împreună această minune.

(Pr. Silviu Cluci, Doxologia)

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Potolește întristările noastre”

 

O, Maică Prealăudată, Cerească Împarateasă şi Stăpână, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Ceea Ce ai născut pe Cuvântul mai Sfânt decât toţi Sfinţii! Primind prinosul nostru de acum, potoleşte întristările noastre şi ne izbăveşte de toate necazurile, nevoile, tristeţele şi ne scapă de osânda cea veşnică şi chinul care va să fie, şi ne învredniceşte a ne sălăşlui în veşnicile corturi ale Raiului pe noi, robii tăi care strigăm: Aliluia!

(Rugăciune către Maica Domnului pentru potolirea întristărilor)

Icoana „Potolește întristările noastre” o înfățișează pe Maica Domnului ținând mâna stângă sub cap, care este ușor înclinat. Aceasta sugerează că Născătoarea de Dumnezeu ascultă lacrimile și rugăciunile tuturor credincioșilor care apelează la ea, în nevoile, necazurile și întristările lor.

Icoana Maicii Domnului „Potolește întristările noastre” este prăznuită pe 25 ianuarie și 9 octombrie.

Chiar numele acestei icoane este o rugăciune către Maica Domnului, pentru izbăvirea de boli și întristări trupești și duhovnicești. Această icoană minunată a fost descoperită în Moscova, în Biserica „Sfântul Nicolae” din cartierul Pupişevo, unde a fost adusă de către cazaci în anul 1640.

Dintre numeroasele minuni săvârșite în vechime de această sfântă icoană, s-a păstrat amintirea unei vindecări minunate, săvârșită în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.

O femeie de origine nobilă, care trăia departe de Moscova, a suferit de paralizia întregului corp, pentru o lungă perioadă de timp. Deși avea numeroase avantaje materiale, ea nu avea ceea ce este mai important ‒ sănătatea. A consultat mulți medici, dar nu a primit ajutor de la nici unul dintre ei, astfel încât bolnava își pierduse orice speranță că se va face bine. În acest moment dificil, Născătoarea de Dumnezeu i s-a arătat în vis, spunându-i: „Porunceşte să te ducă la Moscova. Acolo, în biserica Sfântului Nicolae, se află icoana Maicii Domnului cu inscripţia: Potoleşte întristările noastre. Roagă-te înaintea ei şi vei primi vindecare”. În timpul vedeniei, femeia a văzut icoana Preasfintei Fecioare.

Când s-a trezit, i-a rugat pe cei care o îngrijeau să o ducă la Biserica Sfântului Nicolae din Moscova. După un drum anevoios au ajuns în Moscova și au descoperit, în cele din urmă, biserica Sfântului Nicolae. Intrând cu credință, femeia bolnavă s-a închinat la toate icoanele, dar nu văzuse icoana care apăruse în visul ei. Pentru aceasta, a început să-i povestească preotului despre visul cel minunat. Preotul a poruncit paraclisierului să aducă din clopotniţă toate icoanele Maicii Domnului care erau păstrate acolo. Printre icoanele vechi și prăfuite au descoperit o icoană a Maicii Domnului cu inscripția Potolește întristările noastre. Văzând icoana, femeia bolnavă a strigat cu bucurie: „Ea este! Ea este!”.

După ce s-a săvârșit un acatist al Maicii Domnului înaintea Sfintei Icoane, femeia bolnavă s-a ridicat pe picioarele ei, fără nici un ajutor și apoi, neavând nevoie de sprijin, a plecat din biserică prin propriile puteri. Prin mila Împărătesei Cerurilor și prin credința sa fierbinte, femeia s-a întors acasă complet sănătoasă.

Această tămăduire a avut loc la data de 25 ianuarie 1760, zi pe care Biserica Rusă a închinat-o prăznuirii acestei icoane făcătoare de minuni, alcătuind şi slujba şi acatistul în cinstea ei.

Suferinzi din toate oraşele au început să sosească la icoana nou descoperită şi puterea lui Dumnezeu s-a arătat în numeroase alte minuni săvârşite la această icoană. Un număr foarte mare de minuni s-au săvârşit la Icoana Maicii Domnului „Potolește întristările noastre” şi în timpul epidemiei din anul 1771.

Mai multe copii ale icoanei „Potoleşte întristările noastre” au fost realizate şi împărţite în întreaga Rusie, numai în Moscova aflându-se patru icoane purtând acelaşi nume care au fost preamărite prin numeroase minuni.

Icoana „Potolește întristările noastre” o înfățișează pe Maica Domnului ținând mâna stângă sub cap, care este ușor înclinat. Aceasta sugerează că Născătoarea de Dumnezeu ascultă lacrimile și rugăciunile tuturor credincioșilor care apelează la ea, în nevoile, necazurile și întristările lor. Cu mâna dreaptă, Fecioara Maria ține Pruncul Iisus. Mântuitorul ține în mâinile Sale un sul desfăcut, pe care sunt înscrise următoarele cuvinte: „Judecați cu dreptate, arătând milă unii față de alții, nu jigniți văduvele și orfanii și nu țineți răutate în inima voastră față de fratele vostru”.