Sinaxar 22 Martie

 

În această lună, în ziua a douăzeci şi doua, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Vasile, preotul Bisericii din Ancira.

Sfântul Vasile a trăit pe vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363) şi a lui Saturnin, guvernatorul Ancirei. El a fost preot al Bisericii din Ancira sub episcopatul lui Marcel. Deși episcopul Marcel era un anti-arian care a căzut în erezia opusă, și anume modalismul, preotul Vasile a rămas un ortodox înflăcărat care a mărturisit dreapta credință în vremea împăratului Constanțiu al II-lea (337-361).

Când Iulian Apostatul a luat împărăția și a încercat să reinstaureze păgânismul, preotul Vasile din Ancira a predicat cu și mai multă ardoare adevărata credință. Deci fiind pârât că este creştin și că ar fi ofensat pe împăratul, a fost adus înaintea proconsulului Saturnin şi supus fiind la întrebări a fost ridicat pe un lemn şi i s-au strujit coastele, după care a fost aruncat în temniţă. După câtva vreme fiind scos din temniţă, din nou a fost strujit foarte tare, timp îndelungat şi legându-l în lanţuri a fost din nou aruncat în închisoare.

După câtva timp, când împăratul Iulian Apostatul se întorcea din campania împotriva perșilor (362) s-a oprit în cetatea Ancirei, sfântul a fost adus legat înaintea lui sub acuzația că este creștin și că a profețit căderea împăratului. Şi fiind supus iarăşi la întrebări, a fost dat în primire comitelui Flaventiu, ca să i se jupoaie pielea de pe trup în fâşii, ceea ce s-a şi îndeplinit, îndată. Şi jupuindu-i-se astfel multe fâşii de piele şi atârnând cele din spate aruncate peste umeri, în faţă şi cele din faţă în spate, mucenicul care în toate aceste chinuri se ţinea tare ca diamantul, smulgând o fâşie de piele, a aruncat-o drept în obrazul lui Iulian, care a poruncit să se înroşească nişte suliţe în foc şi să i se străpungă cu ele pântecele şi spatele şi toate încheieturile. Şi săvârşindu-se toate acestea, şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfintelor muceniţe Calinica şi Vasilisa, care prin sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Drosida, fiica împăratului Traian, şi a celor împreună cu dânsa cinci canonice.

În vremea împărăţiei lui Traian, cinci femei care trăiau într-un loc retras de sihăstrie şi care pentru aceasta se chemau canonice, păzind toate poruncile lui Dumnezeu, printre toate celelalte îşi luaseră asupra lor ca sarcină adunarea moaştelor sfinţilor, ungerea lor cu miruri şi înfăşurarea lor în pânze curate, după care le aduceau şi le aşezau în locul de sihăstrie în care trăiau ele. Aflând de acest lucru, fiica împăratului Traian, al cărei nume era Drosida, a venit la aceste femei, scăpând de sub supravegherea celor ce păzeau camerele de dormit împărăteşti, care fuseseră cuprinşi de somn. Ea a adus cu sine o haină de mult preţ şi a cerut celor cinci femei ca să o ia cu ele la ridicarea trupului unui sfânt, din locul în care fusese aruncat.

Adrian, un sfetnic al împăratului, care era în acelaşi timp şi logodnicul Drosidei, a cerut să se pună soldaţi de pază lângă trupurile creştinilor morţi, ca să cunoască cine sunt cei care ridică trupurile lor. Şi paznicii stând de veghe au prins pe cele cinci femei şi împreună cu ele şi pe Drosida. Făcându-se ziuă, le-au adus pe ele înaintea împăratului. Şi împăratul, văzând laolaltă cu cele cinci femei şi pe Drosida, s-a spăimântat. Şi a poruncit ca aceasta să fie ţinută sub pază, doar-doar se va căi de ceea ce a făcut. Cât priveşte pe celelalte cinci femei canonice, a poruncit să se facă un vas mare în care au fost aruncate cele cinci femei, împreună cu multă aramă, şi să fie topite prin foc, ca arama să se amestece cu ţărâna sfintelor femei. Iar din amestecul acesta s-au construit fundurile vaselor celor mari de aramă ale băilor obşteşti, ridicate atunci din nou de el, spre desfătarea închinătorilor la idoli.

Iar Drosida dezbrăcând îmbrăcămintea cea împărătească, a ieşit uşor, fără să prindă cineva de veste. Şi, pe când mergea spre locul de chinuri, se gândea întru sine, zicând: "Cum mă voi duce la Dumnezeu, neavând îmbrăcăminte de nuntă? Căci nu am primit Botezul şi sunt încă necurată! Ci, Împărate al împăraţilor, Doamne Iisuse Hristoase, iată am renunţat la împărăţia mea pentru Tine, ca să mă aşezi portar al împărăţiei Tale. Tu, deci, Cel ce Te-ai botezat pentru noi, botează-mă în Duhul Sfânt!" Şi zicând acestea, scoţând mirul pe care îl luase cu sine din cămara ei şi aruncându-se într-un bazin în care se aduna apa din ploaie, ca într-un lac, s-a botezat, zicând: "Se botează roaba lui Dumnezeu, Drosida, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh". Şi păzindu-se pe sine, după aceea, timp de şapte zile, primea hrană îngerească. Iar unii dintre iubitorii de Hristos găsind-o şi rămânând pe lângă ea, a aflat cele cu privire la ea, ea însăşi povestindu-le în felul acesta cele pătimite. În ziua cea de-a opta, cerând lui Dumnezeu în rugăciune să o lumineze ce urmează să mai facă, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea sfântului cuviosului mucenic Eftimie cel Nou, care s-a nevoit în Constantinopol, la anul 1814, şi care prin sabie s-a săvârşit.

Acest nou mucenic al lui Hristos s-a născut în Demitsana, Peloponesia. Părinţii săi erau Panagiotes şi Maria, pe el botezându-l cu numele Elefterie. Elefterie a fost cel mai mic dintre cei cinci fraţi, George, Christos, Ioan şi Katerina.

După terminarea şcolii în Demetsana, Elefterie şi Ioan au plecat la Constantinopol ca să se înscrie la Academia Patriarhală. Mai târziu au plecat la Iaşi, în România unde aveau afaceri tatăl şi fraţii lor. La puţin timp apoi, Elefterie s-a decis să plece spre Muntele Athos pentru a deveni călugăr. Dar din cauza războiului dintre Rusia şi Turcia, nu a reuşit să ajungă mai departe de Bucureşti. Acolo a locuit la consulul francez şi apoi la un angajat al consulului rus.

Elefterie s-a dedat unei vieţi de plăceri, lăsând deoparte gândurile de călugărie. După liniştirea ostilităţilor, Elefterie a reluat itinerariul său spre Muntele Athos, călătorind împreună cu nişte musulmani. Pe drum, el a trecut de la ortodoxie la religia musulmană, lăsându-se circumcis şi primind numele de Reschid. Nu la multă vreme după rătăcirea sa, conştiinţa a început să-l chinuie la gândul că L-a părăsit pe Hristos. Ceilalţi musulmani au observat schimbarea prin care trecea şi i-au limitat mişcările, urmărindu-l mai îndeaproape.

Într-o zi, Elefterie a fost văzut purtând asupra lui o cruce şi a fost pârât stăpânului casei, Rais Efendi. Stăpânul nu l-a pedepsit pe moment, ceea ce a atras gelozia celorlalţi asupra sa. Stăpânul le-a explicat decizia lui, spunându-le că era prea devreme pentru Elefterie să se lepede de toate obiceiurile sale creştineşti.

Rais Efendi şi cei ai casei au plecat în călătorie la Adrianopole, ajungând acolo în zi de sâmbătă. Mitropolitul Chiril, care avea să devină mai târziu Patriarhul  Constantinopolului, slujea vecernia într-una din bisericile oraşului. Elefterie a pretins că are scrisori pentru Mitropolitul Chiril, dar acesta a trimis pe altcineva să le ridice. Acestui trimis Elefterie i-a spus că ar vrea să primească haine creştineşti. La auzul acestor cuvinte, omul a devenit suspicios şi l-a alungat pe Elefterie.

Întorşi la Constantinopol, Rais Efendi a încercat să-l înduplece pe Elefterie cu cadouri scumpe ca să rămână musulman. Dar Elefterie s-a rugat la Dumnezeu să-l ajute să scape. Cu prima ocazie pe care a avut-o, Elefterie a fugit, căutându-l pe un preot din Peloponezia, care locuia aproape de Patriarhie. După ce i-a istorisit păţania lui, l-a rugat pe preot să-l ajute să fugă dar acesta a refuzat, temându-se de urmări dacă ar fi fost prins. Preotul doar l-a îndrumat şi l-a lăsat să plece.  Primind ajutor din partea ambasadei ruse, Elefterie s-a îmbarcat pe un vapor către Muntele Athos. La Marea Lavră, Elefterie a fost rebotezat şi primit înapoi în sânul bisericii ortodoxe, devenind şi călugăr cu numele Eftimie. 

Eftimie a citit Noul Martirologion al Sfântului Nicodim Aghioritul (prăznuit în 14 iulie) şi inspirându-se din exemplul noilor martiri şi-a dorit cu toată fiinţa să-şi spele păcatul apostaziei prin sângele muceniciei.

Sf. Eftimie a mers la Constantinopol împreună cu călugărul Grigorie, ajungând acolo în 19 martie 1814. În Duminica Intrării Domnului în Ierusalim s-a împărtăşit, s-a îmbrăcat în robă musulmană şi s-a dus la casa marelui vizir, Rusud Pasha. Sf. Eftimie, ţinând frunze de palmier în mână a recunoscut că este creştin ortodox şi că este gata să moară pentru Hristos. El a defăimat religia musulmană, a călcat în picioare turbanul pe care-l avea pe cap, comportându-se ca un om beat sau nebun în ochii vizirului. 

Curajosul războinic al lui Hristos l-a convins pe vizir că nu era nebun şi nici beat, după care a fost aruncat într-o celulă întunecată şi pus în lanţuri. După câteva ceasuri, l-au scos din nou afară şi vizirul a încercat să-l convingă cu linguşiri şi promisiuni materiale să nu renunţe la islamism. Sfântul a vorbit cu curaj despre religia musulmană spunând că aceasta se bazează pe minciună şi falsităţi şi că nu se va mai lepăda niciodată de Hristos, chiar dacă l-ar tortura şi ucide.

Marele Vizir a dat ordin să fie bătut şi închis din nou. După trei ore, l-au adus din nou în faţa lui Rusud Pasha, care l-a întrebat: "Te-ai răzgândit sau eşti tot încăpăţânat?" Eftimie a răspuns: "Nu există decât o singură credinţă adevărată şi aceea este a creştinilor ortodocşi. Cum aş putea să cred în Mahomed, profetul vostru mincinos?"

În acel moment vizirul a înţeles că nu-l mai poate întoarce pe Eftimie de la credinţa sa şi a dat ordin să fie ucis cu sabia. Când au vrut să-i lege mâinile, sfântul a cerut să fie lăsat să primească moartea cu braţele deschise. Călăii l-au lăsat să meargă nelegat la locul de execuţie şi Sfântul Eftimie mergea bucuros, fără teamă, cu crucea în mâna dreaptă şi crengile de palmier în stânga. Ajungând acolo, s-a întors spre răsărit şi s-a rugat, mulţumind lui Dumnezeu pentru că l-a învrednicit să primească mucenicia pentru numele Său. El s-a mai rugat şi pentru familia şi prietenii săi, rugând pe bunul Dumnezeu să le primească toate cererile cele pentru mântuire.

Apoi, Sf. Eftimie a sărutat crucea pe care o ţinea în mână, a îngenuncheat şi a aplecat capul. Călăul a lovit puternic cu sabia dar nu a reuşit să-i taie capul. Apoi a mai încercat o dată şi văzând că nu reuşeşte, i-a tăiat gâtul mucenicului cu un cuţit.

Sf. Eftimie a fost ucis în amiaza zilei de 22 martie, 1814 în Constantinopol, câştigând locul său binemeritat în Împărăţia Cerurilor, unde slăveşte Sfânta Treime cea de o fiinţă şi dătătoare de viaţă, împreună cu Tatăl, cu Fiul şi cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor.

Capul Sfântului Eftimie se găseşte în mănăstirea rusă Sf. Pantelimon din Muntele Athos.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Vasile, preotul din Ancira

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Vasile, preotul din Ancira, glasul al 4-lea

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

glasul al 6-lea

Irmosul

Ca pe uscat umblând Is­rael, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împărăteasca Ta Slavă, Îm­părate al tuturor, iubind-o Mă­ritul Mucenic Vasile cu statornicie, a pă­timit pe pământ; prin care învredniceşte-ne şi pe noi Împă­răţiei Cerurilor.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa ta cea vrednică de lau­dă, petrecerea cea curată şi ca­lea nevoinţelor tale, te-au făcut pe tine moştenitor al lui Dum­nezeu şi cetăţean al cerurilor, mărite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin buna ta vieţuire supunându-te lui Dumnezeu, preaînţelepte, ai supus pe vrăjmaşul şi cu picioarele l-ai zdrobit, în chip strălucit, biruitor arătându-te asupra lui, Sfinţite Mucenice Vasile.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întru vărsarea sângelui tău ai înecat pe Faraonul cel ne­înţelegător, cu toată oştirea lui, cu adevărat şi ai alergat, înţe­lepte, către pământul în care mulţimea pătimitorilor puru­rea se veseleşte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Unul-Născut, Cel Ce este îm­preună cu Tatăl, de voie a locuit în pântecele tău cel Preacurat şi Om S-a făcut, Preacurată, vrând să mântuiască, din bu­nătate, pe oameni.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu; Care ai înălţat fruntea credin­cioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţatu-te-ai ca un miel pe lemn, de trei ori fericite, cu cuget curat suferind strujirile şi nimicind trufiile vrăjmaşu­lui, cu Puterea Sfântului Duh.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu frumuseţile rănilor te-ai arătat preafrumos, mucenice, la trup şi la suflet, cu cuget cu­rat înălţând glasuri de mulţu­mire Celui Ce a îngăduit păti­mirile tale.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mărirea cea preaînaltă cău­tând, cu cuget vitejesc ai răb­dat, înţelepte, luptele cele prea­mari şi pe cel ce se mândrea totdeauna cu trufie l-ai smerit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Păzitor al poruncilor dum­nezeieşti fiind, cugetătorule de Dumnezeu, în temniţe ai fost încuiat, deschizând credincioşi­lor calea învăţăturii care duce la lărgimea cunoştinţei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De departe cunoscând zămis­lirea ta prin Duhul, Fecioară, a arătat-o Isaia strigând: iată, Fecioara va zămisli pe Dum­nezeu în pântece.

Irmosul

Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu; Care ai înălţat fruntea credin­cioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cântă cinstita Biserică, cu dumnezeiască cuviinţă, strigând din cuget curat, întru Domnul prăznuind.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dacă a văzut faţa ta strălu­cind de raza Duhului, cel răucredincios s-a îngrozit, muce­nice şi ca un slujitor al întune­ricului se arăta nebun, ca unul fără simţire.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înţelepciunea cea mai bună împodobindu-te, pe înţe­lepţii elinilor i-ai veştejit cu pu­terea cea dumnezeiască şi cu răbdare pătimind, ai primit cununa.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întins fiind din toate părţile şi rupt din încheieturi, te-a în­tărit pe tine, Sfinţite Mucenice Vasile, Cuvântul, Cel Ce a fost întins pe Cruce şi prin Patimă a dăruit credin­cioşilor nepătimire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu jertfesc demonilor, nu mă înspăimânt de moarte, nici de feluritele chinuri, a strigat Dumnezeiescul Vasile: Un Sin­gur Dumnezeu mărturisesc, cu­noscut în Preasfânta Treime.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Te laud pe tine, Stăpână Prealăudată, te binecuvântez pe tine, Fecioară, prin care toţi muritorii ne-am binecuvântat şi din blestemul cel de demult, cu adevărat, ne-am mântuit.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Cu dumnezeiască străluci­rea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, Te rog, luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi din negura greşelilor.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce ai ales să porţi jugul cel prea uşor al Domnului, covârşit de greutatea fierului, ai doborât pe trufaşul vrăjmaş, care s-a încumetat împotriva Ziditorului, mucenice.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând legăturile cele de fier cu veselie, mucenice, ai alergat dintr-un loc într-altul, înfrumuseţându-te cu ele întocmai ca şi cu nişte salbe, Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile şi ai desfătat pe Cel Ce a îngăduit pătimirea ta.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu curgerea sângelui tău ţi-ai înroşit, cu adevărat, haină îm­părătească, mucenice şi împodobindu-te cu cununa biruin­ţei, bucurându-te, împărăţeşti cu Hristos, Sfinte Vasile.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întărindu-te cu harul Crucii, ai străbătut cale îndelungată şi grea, cumplit fiind prigonit şi ai cântat: în calea mărturiilor Tale, desfătându-mă şi bucurându-mă, voi merge, Cuvinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe cea mai presus decât he­ruvimii, pe cea mai înaltă decât cerurile, pe ceea ce este deasu­pra zidirii, zidul înţelepţilor mucenici, pe singura Născă­toare de Dumnezeu, cu cântări să o cinstim.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţatu-te-ai prin pătimi­rile tale şi ai surpat la pă­mânt pe vrăjmaşul, mare mu­cenice mărite şi la sfârşitul pătimirilor tale te-ai mutat la Dumnezeu, încununat cu co­roana biruinţei, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Celui Ce a întins palmele pe Cruce pentru tine urmând, mu­cenice înţelepte, te-ai înălţat pe lemn cu răbdare şi ai suferit strujirile, rănind înşelăciunea cu rănile tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Legându-te pentru Hristos, Sfinte Vasile, ai alergat pe vrăjmaşii cei fără de trup; iar ieşind din trup, mărite, întru sfârşit ai risipit măiestriile lor, cu harul cel dumnezeiesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine te laud, Prealăudată, pe care te laudă cetele oştilor celor Cereşti şi pe tine te rog, Preacurată, vindecă patimile sufletului meu şi din focul cel veşnic mă slobozeşte.

Irmosul

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

 

CONDAC, glasul al 8-lea

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Săvârşind petrecerea cea după Lege, ai păzit credinţa, Sfinţite Mucenice Vasile. Pentru aceasta, te-ai învrednicit cu­nunilor muceniciei şi stâlp neclintit te-ai arătat Bisericii, mărturisind pe Fiul Cel fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, Treimea Cea Nedespărţită, pe Care roag-O să ne mântuiască din nevoi, pe noi, cei ce te cinstim pe tine, ca să strigăm ţie: bucură-te, Sfinte Vasile, de Dum­nezeu înţelepţite!

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Îngerul a făcut cuptorul dătător de rouă cuvioşilor tineri, iar pe haldei arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminat fiind de strălucirea dumnezeiescului har, ai trecut prin întunericul chinurilor, făcându-te părtaş zilei celei neînserate, înţelepte şi stri­gând: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Inima ta, sprijinită fiind pe piatra dumnezeieştii cunoştinţe, cugetătorule de Dumnezeu, nu s-a clătinat de vânturile ispite­lor, pătimitorule, ci, a strigat Mântuitorului tuturor: Binecu­vântat eşti, Dumnezeul părin­ţilor noştri!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întocmai ca un nebun, tiranul a poruncit să ţi se taie pielea în fâşii, mărite şi văzându-te că suferi ca unul fără de trup, nu a înţeles nicicum a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca aurul ai strălucit, fiind ars în cuptorul chinurilor şi făcându-te pecetluire a dumnezeieş­tilor Patimi, ai strigat, Sfinte Vasile, înţelepte: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cunoscând, după naştere, fecioria nestricată şi rămânând Fecioară mai presus de minte, ai strigat Mântuitorului şi Dum­nezeului Celui Ce S-a născut din tine: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri!

 

Cântarea a 8-a

Irmos

Din văpaie, rouă ai izvorât cuvioşilor şi jertfa drep­tului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aţintindu-ţi cu totul pri­virea către Dumnezeu, ai socotit ca un vis durerile trupu­lui. Pentru aceasta, cu bucurie te-ai mutat către viaţa cea feri­cită şi fără de durere, Mucenice Vasile.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-te cu dragostea Atotţiitorului, ai răbdat cu tă­rie multă chinurile trupului şi ai înecat în sângele cel curs din tine pe cel puternic întru răutate, Sfinte Vasile, de trei ori fericite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Podoaba cea împărătească a Bisericii lui Hristos, cel ce a în­chipuit Patimile Mântuitorului, mucenicul cel tare, întărirea credincioşilor, Sfântul Vasile cel Mare, cu cântări să fie lăudat de noi.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

După sfârşit, te-ai învredni­cit a afla, mucenice, mărirea cea mai presus de lume şi lu­mina cea neînserată, împărăţia cerurilor, cununa cea neveşte­jită, viaţa cea fără de durere şi bucuria cea nespusă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Neamul omenesc s-a învred­nicit de mântuire prin tine, Preasfântă, ceea ce eşti cu har de Dumnezeu dăruită. Căci tu, singură, ne-ai născut pe Mân­tuitorul pe Care-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Din văpaie, rouă ai izvorât cuvioşilor şi jertfa drep­tului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor; spre Care nu cutează a căuta cetele îngereşti. Iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care slăvindu-L cu oştile îngereşti, pe tine te fericim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ieşind din trup, te-ai în­vrednicit, fericite, a vedea strălucirile pline de desfătare ale sfinţilor şi te-ai alăturat oş­tilor îngereşti, cântând de-a pururea, cu ele: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Treime Făcătoare a tuturor şi Atotputernică.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o lumină şi ca un soare mare arătându-te pe cerul Bi­sericii lui Hristos, preafericite, cu strălucirile cele pline de lu­mină ale pătimirilor tale şi cu minunile, ca şi cu nişte lumini dumnezeieşti, luminezi sufle­tele celor ce te laudă pe tine.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu frumuseţile pătimirilor te-ai înfrumuseţat cu toată stră­lucirea de la Dumnezeu, pătimitorule, iar acum stai înaintea lui Hristos Celui Frumos, fiind încununat cu cununa dreptăţii. Pentru aceasta, credincioşii, bucurându-ne, te cinstim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu dumnezeiasca îngropare a sfântului şi dumnezeiescului tău trup, pământul s-a sfinţit, Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile; duhurile drepţilor au săltat, având în mijlocul lor duhul tău, fericite. Cu care, îm­preună, adu-ţi aminte de noi, cei ce te pomenim pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Înfricoşător este chipul naş­terii tale! Căci Dumnezeu În­trupat a fost Cel Ce S-a născut din tine, pe Care roagă-L, Fecioară, Maică Neispitită de nuntă, Preacinstită, ca să izbăvească de pedeapsa cea îngrozitoare pe toţi cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă neşovăitoare.

Irmosul

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor; spre Care nu cutează a căuta cetele îngereşti. Iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care slăvindu-L cu oştile îngereşti, pe tine te fericim.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Mucenicul Vasile, Împărăţia lui Dumnezeu dorind-o, a sufe­rit arderea chinurilor şi moar­tea nedreaptă. Pentru aceasta s-a învrednicit de nemurirea cea adevărată. Pe acesta, deci, adunându-ne, cu credinţă să-l fericim, căci el se roagă Dom­nului pentru noi toţi.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Înnoit-ai, Preacurată, cu dumnezeiască naşterea ta fiinţa cea muritoare şi stricată prin patimi a pământenilor şi ai ridicat pe toţi din moarte la viaţa nestricăciunii. Pentru aceasta, după datorie, toţi te fericim, Fecioară Preamărită, precum mai înainte ai zis.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin Preasfântul tău su­flet, când ai văzut Răstignit de voie pe Fiul şi Dumnezeul Tău. Pe Care, Binecuvântată, nu în­ceta a-L ruga să ne dăruiască nouă iertare de greşeli.

Rugaciuni catre Sfantul Vasile din Ancira

 

Sfantul Vasile din Ancira este cinstit pe 22 martie. Sfantul Vasile a vietuit in timpul domniei imparatului Iulian Apostatul. Era o perioada in care crestinii se luptau cu invatatura gresita a lui Arie si cu inchinarea in fata idolilor. Pentru ca Sfantul Vasile a ramas neclinit in credinta ortodoxa, a fost supus la multe chinuri. Imparatul Iulian l-a dat in mainile comitelui Frumentin, capetenia garzii sale, care l-a ars cu tepuse de fier inrosite in foc si i-a gaurit pantecele, spatele si incheieturile. In aceste suferinte, Sfantul Vasile a trecut la cele vesnice.

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Vasile, preotul din Ancira, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 6-lea.

Irmosul:

Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împărăteasca Ta Slavă, Împărate al tuturor, iubind-o Măritul Mucenic Vasile cu statornicie, a pă-timit pe pământ; prin care învredniceşte-ne şi pe noi Împărăţiei Cerurilor.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa ta cea vrednică de laudă, petrecerea cea curată şi calea nevoinţelor tale, te-au făcut pe tine moştenitor al lui Dumnezeu şi cetăţean al cerurilor, mărite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin buna ta vieţuire supunându-te lui Dumnezeu, preaînţelepte, ai supus pe vrăjmaşul şi cu picioarele l-ai zdrobit, în chip strălucit, biruitor arătându-te asupra lui, Sfinţite Mucenice Vasile.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întru vărsarea sângelui tău ai înecat pe Faraonul cel neînţelegător, cu toată oştirea lui, cu adevărat şi ai alergat, înţelepte, către pământul în care mulţimea pătimitorilor pururea se veseleşte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Unul-Născut, Cel Ce este împreună cu Tatăl, de voie a locuit în pântecele tău cel Preacurat şi Om S-a făcut, Preacurată, vrând să mântuiască, din bunătate, pe oameni.

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţatu-te-ai ca un miel pe lemn, de trei ori fericite, cu cuget curat suferind strujirile şi nimicind trufiile vrăjmaşului, cu Puterea Sfântului Duh.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu frumuseţile rănilor te-ai arătat preafrumos, mucenice, la trup şi la suflet, cu cuget curat înălţând glasuri de mulţumire Celui Ce a îngăduit pătimirile tale.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mărirea Cea Preaînaltă căutând, cu cuget vitejesc ai răbdat, înţelepte, luptele cele preamari şi pe cel ce se mândrea totdeauna cu trufie l-ai smerit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Păzitor al Poruncilor Dumnezeieşti fiind, cugetătorule de Dumnezeu, în temniţe ai fost încuiat, deschizând credincioşilor calea învăţăturii care duce la lărgimea cunoştinţei.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De departe cunoscând zămislirea ta prin Duhul, Fecioară, a arătat-o Isaia strigând: iată, Fecioara va zămisli pe Dumnezeu în pântece.

Irmosul:
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu; Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cântă cinstita Biserică, cu Dumnezeiască cuviinţă, strigând din cuget curat, întru Domnul prăznuind.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dacă a văzut faţa ta strălucind de Raza Duhului, cel răucredincios s-a îngrozit, mucenice şi ca un slujitor al întunericului se arăta nebun, ca unul fără simţire.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înţelepciunea cea mai bună împodobindu-te, pe înţelepţii elinilor i-ai veştejit cu puterea cea Dumnezeiască şi cu răbdare pătimind, ai primit cununa.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întins fiind din toate părţile şi rupt din încheieturi, te-a întărit pe tine, Sfinţite Mucenice Vasile, Cuvântul, Cel Ce a fost întins pe Cruce şi prin Patimă a dăruit credincioşilor nepătimire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu jertfesc demonilor, nu mă înspăimânt de moarte, nici de feluritele chinuri, a strigat Dumnezeiescul Vasile: Un Singur Dumnezeu mărturisesc, cunoscut în Preasfânta Treime.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Te laud pe tine, Stăpână Prealăudată, te binecuvântez pe tine, Fecioară, prin care toţi muritorii ne-am binecuvântat şi din blestemul cel de demult, cu adevărat, ne-am mântuit.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:
Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, Te rog, luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi din negura greşelilor.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce ai ales să porţi jugul cel preauşor al Domnului, covârşit de greutatea flerului, ai doborât pe trufaşul vrăjmaş, care s-a încumetat împotriva Ziditorului, mucenice.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând legăturile cele de fier cu veselie, mucenice, ai alergat dintr-un loc într-altul, înfrumuseţându-te cu ele întocmai ca şi cu nişte salbe, Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile şi ai desfătat pe Cel Ce a îngăduit pătimirea ta.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu curgerea sângelui tău ţi-ai înroşit, cu adevărat, haină împărătească, mucenice şi împodobindu-te cu cununa biruinţei, bucurându-te, împărăţeşti cu Hristos, Sfinte Vasile.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întărindu-te cu harul Crucii, ai străbătut cale îndelungată şi grea, cumplit fiind prigonit şi ai cântat: în calea mărturiilor Tale, desfătându-mă şi bucurându-mă, voi merge, Cuvinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe cea mai presus decât Heruvimii, pe cea mai Înaltă decât cerurile, pe Ceea ce este deasupra zidirii, Zidul înţelepţilor mucenici, pe Singura Născătoare de Dumnezeu, cu cântări să o cinstim.

Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţatu-te-ai prin pătimirile tale şi ai surpat la pământ pe vrăjmaşul, mare mucenice mărite şi la sfârşitul pătimirilor tale te-ai mutat la Dumnezeu, încununat cu coroana biruinţei, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Celui Ce a întins palmele pe Cruce pentru tine urmând, mucenice înţelepte, te-ai înălţat pe lemn cu răbdare şi ai suferit strujirile, rănind înşelăciunea cu rănile tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Legându-te pentru Hristos, Sfinte Vasile, ai alergat pe vrăjmaşii cei fără de trup; iar ieşind din trup, mărite, întru sfârşit ai risipit măiestriile lor, cu harul cel Dumnezeiesc.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine te laud, Prealăudată, pe care te laudă Cetele Oştilor celor Cereşti şi pe tine te rog, Preacurată, vindecă patimile sufletului meu şi din focul cel veşnic mă slobozeşte.

Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă...

Săvârşind petrecerea cea după Lege, ai păzit credinţa, Sfinţite Mucenice Vasile. Pentru aceasta, te-ai învrednicit cununilor muceniciei şi stâlp neclintit te-ai arătat Bisericii, mărturisind pe Fiul Cel fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, Treimea Cea Nedespărţită, pe Care roag-O să ne mântuiască din nevoi, pe noi, cei ce te cinştim pe tine, ca să strigăm ţie: bucură-te, Sfinte Vasile, de Dum-nezeu înţelepţite!

Cântarea a 7-a.

Irmosul:
Îngerul a făcut cuptorul dătător de rouă cuvioşilor tineri, iar pe haldei arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminat fiind de Strălucirea Dumnezeiescului har, ai trecut prin întunericul chinurilor, făcându-te părtaş Zilei Celei Neînserate, înţelepte şi strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Inima ta, sprijinită fiind pe piatra Dumnezeieştii cunoştinţe, cugetătorule de Dumnezeu, nu s-a clătinat de vânturile ispitelor, pătimitorule, ci, a strigat Mântuitorului tuturor: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întocmai ca un nebun, tiranul a poruncit să ţi se taie pielea în fâşii, mărite şi văzându-te că suferi ca unul fără de trup, nu a înţeles nicicum a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca aurul ai strălucit, fiind ars în cuptorul chinurilor şi făcându-te pecetluire a Dumnezeieştilor Patimi, ai strigat, Sfinte Vasile, Înţelepte: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cunoscând, după naştere, Fecioria Nestricată şi rămânând Fecioară mai presus de minte, ai strigat Mântuitorului şi Dumnezeului Celui Ce S-a născut din tine: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaie, cuvioşilor...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aţintindu-ţi cu totul privirea către Dumnezeu, ai socotit ca un vis durerile trupului. Pentru aceasta, cu bucurie te-ai mutat către viaţa cea fericită şi fără de durere, Mucenice Vasile.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-te cu dragostea Atotţiitorului, ai răbdat cu tărie multă chinurile trupului şi ai înecat în sângele cel curs din tine pe cel puternic întru răutate, Sfinte Vasile, de trei ori fericite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Podoaba cea împărătească a Bisericii lui Hristos, cel ce a închipuit Patimile Mântuitorului, mucenicul cel tare, întărirea credincioşilor, Sfântul Vasile cel Mare, cu cântări să fie lăudat de noi.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

După sfârşit, te-ai învrednicit a afla, mucenice, Mărirea Cea mai presus de lume şi Lumina Cea Neînserată, Împărăţia Cerurilor, Cununa Cea Neveştejită, Viaţa Cea fără de durere şi Bucuria Cea Nespusă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Neamul omenesc s-a învrednicit de mântuire prin tine, Preasfântă, Ceea ce eşti cu har de Dumnezeu Dăruită. Căci tu, Singură, ne-ai născut pe Mântuitorul pe Care-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Din văpaie, rouă ai izvorât cuvioşilor şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ieşind din trup, te-ai învrednicit, fericite, a vedea strălucirile pline de desfătare ale sfinţilor şi te-ai alăturat Oştilor îngereşti, cântând de-a pururea, cu ele: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Treime Făcătoare a tuturor şi Atotputernică.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o lumină şi ca un soare mare arătându-te pe Cerul Bisericii lui Hristos, preafericite, cu strălucirile cele pline de lumină ale pătimirilor tale şi cu minunile, ca şi cu nişte Lumini Dumnezeieşti, luminezi sufletele celor ce te laudă pe tine.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu frumuseţile pătimirilor te-ai înfrumuseţat cu toată Strălucirea de la Dumnezeu, pătimitorule, iar acum stai înaintea lui Hristos Celui Frumos, fiind încununat cu cununa dreptăţii. Pentru aceasta, credincioşii, bucurându-ne, te cinstim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu Dumnezeiasca îngropare a sfântului şi Dumnezeiescului tău trup, pământul s-a sfinţit, Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile; duhurile drepţilor au săltat, având în mijlocul lor duhul tău, fericite. Cu care, împreună, adu-ţi aminte de noi, cei ce te pomenim pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Înfricoşător este chipul naşterii tale! Căci Dumnezeu Întrupat a fost Cel Ce S-a născut din tine. Pe Care roagă-L, Fecioară, Maică Neispitită de nuntă, Preacinstită, ca să izbăvească de pedeapsa cea îngrozitoare pe toţi cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă neşovăitoare.

Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor; spre Care nu cutează a căuta Cetele îngereşti. Iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care slăvindu-L cu Oştile îngereşti, pe tine te fericim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...
Mucenicul Vasile, Împărăţia lui Dumnezeu dorind-o, a suferit arderea chinurilor şi moartea nedreaptă. Pentru aceasta s-a învrednicit de nemurirea cea adevărată. Pe acesta, deci, adunându-ne, cu credinţă să-l fericim, căci el se roagă Domnului pentru noi toţi.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...
Înnoit-ai, Preacurată, cu Dumnezeiască naşterea ta fiinţa cea muritoare şi stricată prin patimi a pământenilor şi ai ridicat pe toţi din moarte la viaţa nestricăciunii. Pentru aceasta, după datorie, toţi te fericim, Fecioară Preamărită, precum mai înainte ai zis.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...
Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin Preasfântul tău suflet, când ai văzut Răstignit de voie pe Fiul şi Dumnezeul Tău. Pe Care, Binecuvântată, nu înceta a-L ruga să ne dăruiască nouă iertare de greşeli.