Maica Domnului s-a arătat în vis unui călugăr evlavios al Mănăstirii Iviron, Cuviosul Gavriil (12 iulie) zicându-i să meargă pe apă după icoana Sa. Mergând la țărm, Gavriil a pășit pe valurile mării ca pe uscat, învrednicindu-se să ia cu mâinile sale această icoană grea și de mari dimensiuni, și a așezat-o în biserica mănăstirii.
Icoana Maicii Domnului „Portărița” din Iviron este prăznuită pe 12 februarie, 31 martie, 26 septembrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului din Iviron în Georgia), 13 octombrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului din Iviron la Moscova, în anul 1648), precum și marți în Săptămâna Luminată (prăznuirea arătării icoanei Maicii Domnului într-un stâlp de foc la Muntele Athos și recuperarea acesteia de către Sfântul Gabriel).
Această icoană a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu se află în paraclisul de la poarta Mănăstirii Iviron, de aceea icoana este numită „Portărița” (Gr. Παναγία Πορταϊτισσα).
Conform tradiției, această icoană a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca.
Icoana Maicii Domnului „Portărița” aparține tipului iconografic Hodighitria („Îndrumătoarea”). Fecioara Maria este zugrăvită ținându-L pe Hristos pe brațul stâng și aratând spre El cu mâna dreaptă, ca o călăuză spre Dumnezeu (de aici denumirea de „Îndrumătoarea”). Pruncul Hristos ține în mâna stângă un sul de hârtie ce simbolizează Evanghelia, iar cu mâna dreaptă binecuvântează.
Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Iviron este ferecată, cu exceptia fețelor, cu o îmbrăcăminte de aur și argint, cu pietre prețioase, monede de aur și o mulțime de alte podoabe dăruite de împărați, regi, egumeni, duci, ofițeri și simpli credincioși. Aceste odoare sunt dovezi ale minunilor Fecioarei Maria. Le-au oferit Maicii Domnului aceia care au primit ceea ce au cerut de la ea.
Din sinaxarul icoanei aflăm că a fost păstrată cu mare cinstire în casa unei văduve evlavioase din Niceea, care avea un singur fiu. În timpul împăratului Teofil, iconoclaștii controlau casele creștinilor pentru a distruge icoanele. Unul dintre soldați a descoperit Icoana Maicii Domnului și a lovit-o cu o suliță. Îndată a curs sânge din locul în care icoana a fost lovită.
Văduva, văzând minunea și temându-se de distrugerea icoanei, a dat soldaților imperiali bani, implorându-i să nu se atingă de icoană până a doua zi, dimineața. Când soldații au plecat, femeia și fiul ei (care mai târziu a devenit călugăr athonit) au luat icoana și au mers la țărm, așezând-o pe apă. În chip minunat, icoana Maicii Domnului s-a îndepărtat, plutind deasupra apei. Sfânta icoană, stând în poziție verticală deasupra apei, a plutit până la Muntele Athos.
Pentru mai mult timp, călugării athoniți au văzut un stâlp de foc pe mare, care ajungea până la cer. Această vedenie a continuat câteva nopți. Apropiindu-se cu barca, monahii au constatat că stâlpul de foc izvora din icoana Maicii Domnului, iar când doreau să se apropie, icoana se depărta. Văzând acestea, călugării s-au întors la mănăstire, rugându-se Maicii Domnului ca să dăruiască acea icoană mănăstirii lor.
Maica Domnului s-a arătat în vis unui călugăr evlavios al Mănăstirii Iviron, Cuviosul Gavriil (12 iulie) zicându-i să meargă pe apă după icoana sa. Mergând la țărm, Gavriil a pășit pe valurile mării ca pe uscat, învrednicindu-se să ia cu mâinile sale această icoană grea și de mari dimensiuni, și a așezat-o în biserica mănăstirii.
În ziua următoare, călugării nu au mai găsit icoana Maicii Domnului în biserică, dar căutând-o, au văzut-o pe zidul mănăstirii, deasupra porții. Atunci au luat icoana și au dus-o în biserică, dar iarăși au găsit-o pe zidul de la poartă. Acest lucru s-a întâmplat de mai multe ori, până când Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i-a arătat Sfântului Gavriil voința ei, zicând că nu dorește ca icoana să fie păzită de către monahi, ci mai degrabă ea vrea să-i protejeze pe ei ‒ nu doar în viața de acum, ci și în cea viitoare. După aceasta, icoana a fost așezată în paraclisul de la poarta mănăstirii, ajungând să fie numită icoana Maicii Domnului „Portărița”. Acest lucru apare și în Acatistul Maicii Domnului: „Bucură-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!”.
Conform tradiției, Maica Domnului a promis Cuviosului Gavriil harul și mila lui Dumnezeu față de călugări, atâta vreme cât icoana va rămâne în mănăstire. Se crede, de asemenea, că dispariția Icoanei Maicii Domnului „Portărița” din Muntele Athos va fi un semn al sfârșitului lumii.
Acatistul Icoanei Maicii Domnului Portărița
⇒ Rugăciunile începătoare
La sfârșitul acatistului sunt rânduite mai multe articole despre Icoană.
Tropar, glasul 7
Din Icoana ta, Născătoare de Dumnezeu Doamnă, neîncetat a curs mir binecuvântat. Tu ai mângâiat pe cei din exil credincioși ție și ai luminat pe cei necredincioși cu lumina Fiului tău. De aceea, Stăpână, cu lacrimi ne închinăm ție: milostivește-te spre noi la ceasul judecății, ca prin mila ta să nu fim pedepsiți ca unii ce au nesocotit-o, ci prin rugăciunile tale dă-ne har ca să aducem roade duhovnicești și mântuiește sufletele noastre.
Condacul 1
Apărătoare Doamnă, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, cântările cele de laudă aducem ție noi robii tăi, ca cei ce cu venirea cinstitei Icoanei tale ne-am agonisit armă tare, zid nebiruit și strajă nebiruită. Acoperă-ne și ne apără pe noi toți de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți și de toată vătămarea sufletească și trupească, ca să strigăm ție: Bucură-te, Portăriţă bună care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Icosul 1
Îngerul cel mai întâi stătător trimis a fost să zică Născătoarei de Dumnezeu, când a căzut ei sorții slujirii apostolești în pământul Iviriei: “De Ierusalim nu te îndepărta și nu te desparți, iar sorțul ce ți-a căzut ție, se va arăta luminat în zilele cele mai de apoi, că te vei osteni în pământul întru care Dumnezeu va voi pentru tine, pentru aceea zicem:
Bucură-te, prin care lumii se va aduce mântuirea;
Bucură-te, prin care înșelăciunea idolească se va surpa;
Bucură-te, prin care puterea stăpânitorului întunericului se va rușina;
Bucură-te, prin care Împărăția lui Hristos se va întări;
Bucură-te, chemarea la lumina Evangheliei a celor căzuți în întunericul slujirii idolești;
Bucură-te, slobozirea fiilor lui Dumnezeu, din robia diavolului;
Bucură-te, slujitoare a Fiului tău și Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce cu ascultarea ta, neascultarea Evei ai vindecat;
Bucură-te, înălțimea faptelor bune;
Bucură-te, adâncimea smeritei cugetări;
Bucură-te, prin care credincioșii cunosc pe Făcătorul;
Bucură-te, prin care credincioșii se fac fii Tatălui;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul 2
Văzând Sfânta Fecioară minunata voie a lui Dumnezeu, pentru sine, ca o roabă a Domnului pururea s-a supus să facă voia Lui, strigând: Aliluia!
Icosul 2
Înțelegerea cea neînțeleasă a graiului Îngerului, Domnul făcând-o înțeleasă ție, Preacurată, a îndreptat mergerea ta către Muntele Athosului, unde s-a grăit de tine celor ce se nevoiesc întru neamul duhovnicesc. Deci noi cu bucurie strigăm către tine:
Bucură-te, ceea ce ai sfințit Athosul cu venirea ta;
Bucură-te, ceea ce ai surpat idolii;
Bucură-te, ceea ce ai sădit acolo credința cea adevărată;
Bucură-te, ceea ce ai izgonit de acolo pe cei necredincioși;
Bucură-te, ceea ce ți-ai ales grădină ție Muntele acesta;
Bucură-te, ceea ce locului acestuia darul tău l-ai făgăduit;
Bucură-te, dătătoarea bunătăților pământești tuturor credincioșilor ce locuiesc pe el;
Bucură-te, chezășuitoare mântuirii celei veșnice;
Bucură-te, mijlocitoare caldă celor ce locuiesc în grădina ta;
Bucură-te, înfricoșarea tuturor vrăjmașilor;
Bucură-te, ceea ce ai făgăduit mila Fiului tău locului acestuia, până la sfârșitul veacurilor;
Bucură-te, ceea ce ai prevestit că darul Lui nu se va depărta de la Sfântul Munte;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul 3
Puterea Celui Preaînalt cu apărarea Maicii lui Dumnezeu a umbrit Sfântul Munte, surpăturile și văile lui, ca un sălaș prea larg, l-a arătat tuturor celor ce în viața călugărească doresc să culeagă mântuire, și vor cânta: Aliluia!
Icosul 3
Având purtare de grijă pentru grădina ta și pentru poporul din pământul Iriviei bine ai voit a se zidi, în locul unde însăți ai stătut când ai venit la Athos, un locaș al neamului lor ca un liman celor ce caută mântuirea, și ai voit a le da Icoana ta, ca toți să zică ție:
Bucură-te, ceea ce ai fost aleasă ocrotitoare pământului Iviriei;
Bucură-te, că țara aceasta s-a întors de la înșelăciunea idolească la lumina lui Hristos;
Bucură-te, odrasla mlădiței celei nevestejite care ai odrăslit acum viață luminată;
Bucură-te, ceea ce ai crescut strugurii minunilor și ai bunei credințe;
Bucură-te, livadă duhovnicească pe Athos sădită;
Bucură-te, ceea ce ai izvorât curgere cu duhovnicească luminare pentru pământul Iviriei;
Bucură-te, gura lui Eftimie, cea cu cuvinte de aur;
Bucură-te, a lui Ioanichie cetate nebiruită;
Bucură-te, a călugărilor îngrădire;
Bucură-te, liman lin celor ce caută mântuire;
Bucură-te, ceea ce făgăduiești acelora odihnă veșnică;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul 4
Izvor de gânduri de nedumerire având întru sine, cinstita văduvă, cea din Niceea, s-a tulburat văzând Sfânta și prea lăudata Icoană a Maicii lui Dumnezeu, împunsă cu sulița ostașului celui stricător de Icoane, dintru care îndată a curs sânge și ea de frică fiind cuprinsă, ca să nu fie batjocorită Sfânta Icoană, cu rugăciuni și lacrimi vărsând, mergând spre apus, cu veselie a strigat: Aliluia!
Icosul 4
Văzând călugării Sfântului Munte, flacăra ce se arăta pe mare ca un stâlp de foc, a cărui înălțime ajungea până la Cer și strălucea ca un soare, și venind noaptea la malul mării au văzut Sfânta Icoană a Maicii lui Dumnezeu purtându-se pe mare cu putere dumnezeiască și au strigat celei pline de dar:
Bucură-te, rug nears ce te-ai văzut de puitorul de lege;
Bucură-te, stâlp de foc care povățuiești pe cei din întuneric;
Bucură-te, scară care ajungi până la Cer, pe care S-a pogorât Dumnezeu;
Bucură-te, pod care treci la Cer pe cei de pe pământ;
Bucură-te, raza zilei celei de taină;
Bucură-te, ceea ce ai născut Lumina cea neapusă;
Bucură-te, ceea ce n-ai învățat pe nimeni în ce chip a fost;
Bucură-te, ceea ce ești îmbrăcată în soare, care strălucești cu darul și cu slava în toată lumea;
Bucură-te, stea care arăți soarele;
Bucură-te, fulger care luminezi sufletele și strălucești gândurile celor credincioși;
Bucură-te, strălucire care luminezi pe cei din întuneric;
Bucură-te, că din tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul 5
Icoana ta cea cu dumnezeiasca mergere vrând să o dai lăcașului Mănăstirii Ivirului, zis-ai dumnezeiasca Maică Arhimandritului Gavriil: “mergi cu ceata călugărilor la malul marii și te pogoară în luciul ei și primește Icoana mea”. Deci, el întraripat cu credință și cu dragoste a mers pe apă ca pe uscat și au luat Icoana în brațele sale și, dobândind acea vistierie, s-au bucurat zicând: Aliluia!
Icosul 5
Văzut-au călugării din Mănăstirea Ivirului de multe ori Icoana Maicii lui Dumnezeu din Biserica scoasă cu putere nevăzută stând deasupra porții, pe zidul curții, și spăimântându-se au zis unele ca acestea:
Bucură-te, ceea ce bine ai voit a ne da Sfânta Icoana ta;
Bucură-te, ceea ce ne-ai făgăduit-o acoperământ a fi nouă;
Bucură-te, ceea ce ai arătat dragostea ta către lăcașul nostru;
Bucură-te, ceea ce ai arătat purtarea ta de grijă pentru el;
Bucură-te, ajutorul nostru în țară străină;
Bucură-te, bunăvoința lui Dumnezeu către noi;
Bucură-te, îndrăznirea noastră către Dumnezeu;
Bucură-te, izbăvitoarea lacrimilor noastre;
Bucură-te, apărarea noastră, a celor sărmani;
Bucură-te, îngrădirea noastră;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul 6
Propovăduitor al voii tale făcând pe Gavril, ai zis către el Stăpâna: “N-am venit să fiu păzită de voi, ci ca să fiu eu păzitoare vouă, nu numai în veacul acesta de acum, ci și în cel viitor. Iată, dau semn vouă, până când veți vedea Icoana mea în mănăstire nu va lipsi de la voi darul și mila Fiului meu, ca toți să strige Lui: Aliluia”
Icosul 6
Bucurie mare s-a făcut la toți cei ce au auzit făgăduințele tale, Maica lui Dumnezeu, și ție, Portăriţei cerești, Biserică ți-au ridicat călugării în poartă mănăstirii, strigând asa:
Bucură-te, stătătoarea înainte pentru noi, în cele viitoare;
Bucură-te, ceea ce frica Domnului ne înveți pe noi;
Bucură-te, ceea ce ne îndreptezi pe calea cea bună;
Bucură-te, îndrăznirea și nădejdea noastră;
Bucură-te, așteptarea noastră și acoperământul;
Bucură-te, ceea ce ce ai plecat către noi milostivirea Fiului tău;
Bucură-te, ceea ce ne vestești ca darul Lui va fi cu noi;
Bucură-te, ceea ce Icoana ta cea sfântă ne-ai dat-o noua arvuna a milei Fiului tău;
Bucură-te, ceea ce ai dat ei darul facerii de minuni;
Bucură-te, ceea ce depărtezi de la noi tot răul;
Bucură-te, ceea ce deschizi intrarea a tot binele;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul 7
Vrând rău credinciosul Amira să strice lăcașul Mănăstirii Ivirului și obștea de călugări ce era adunată acolo să o risipească, de grabă au cunoscut apărarea lăcașului de către Maica lui Dumnezeu, văzând corăbiile sale în adâncimea marii înecate și pe ostașii pierduți prin valurile mării. Deci înfricoșându-se ei și venind cu smerenie au dat la mănăstire aur și argint, cerând iertare. Iar călugării, văzând acestea, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Multe și nenumărate minuni ai arătat, Maica lui Dumnezeu, plinind în mănăstire lipsa de vin, de făină și de untdelemn, pe cei îndrăciți vindecând, șchiopilor dăruind umblare, orbilor vedere și toată neputința vindecând, ca văzând aceste minuni să-ți cântam ție:
Bucură-te, Apărătoare Doamnă, care biruiești pe vrășmași;
Bucură-te, cea grabnică spre ajutor celor ce te cheamă pe tine;
Bucură-te, ceea ce nu treci cu vederea rugăciunea noastră;
Bucură-te, ceea ce de la făgăduință nu te întorci;
Bucură-te, ceea ce întristarea întru bucurie o prefaci;
Bucură-te, ceea ce lipsa din mănăstire tu o acoperi cu îndestulare;
Bucură-te, a orbilor vedere;
Bucură-te, a șchiopilor umblare;
Bucură-te, a tuturor scârbiților mângâietoare;
Bucură-te, că nu încetezi a ne purta de grijă și a ne mântui pe noi;
Bucură-te, că dintru atâtea rele ne izbăvești pe noi;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul 8
Auzind Patriarhul Nicon de lăcașul Mănăstirii Ivirului cel minunat, acoperit de Icoana Maicii Domnului, a dorit ca și țara lui sa aibă împărtășire de darul ei. Pentru aceasta zidind locaș în cinstea acestei preaslăvite Icoane, cu osârdie a cerut închipuirea Sfintei Icoane cea făcătoare de minuni a Maicii lui Dumnezeu, ca prin acoperământul ei, acoperiți fiind, să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Cu totul întru cei de Sus fiind și de cei de jos despărțindu-te, bine ai voit, Maica lui Dumnezeu, să dăruiești aceeași binecuvântare a Athosului și peste lăcașul Mănăstirii Pecersca, al robului tău Antonie, prin asemănarea cinstitului tău chip cu care ai binecuvântat Athosul. Pentru aceea strigăm ție:
Bucură-te, acoperământul cel mai lat decât norul;
Bucură-te, îngrădirea și întărirea drept credincioșilor;
Bucură-te, stâlp nemișcat al Bisericii dreptmăritoare;
Bucură-te, înfruntarea eresurilor și a dezbinărilor;
Bucură-te, ceea ce mulțimea credincioșilor o luminezi cu strălucitoarele raze ale Icoanei tale celei făcătoare de minuni;
Bucură-te, ceea ce izvorăști de la ea darurile vindecărilor și ale minunilor tale;
Bucură-te, îngrozirea vrăjmașilor;
Bucură-te, veselia arhiereilor și a preoților;
Bucură-te, povățuitoarea călugărilor și mântuirea a tot neamul creștinesc;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul 9
Toată osârdia având-o adunarea pustnicilor Mănăstirii Ivirul pentru zugrăvirea Preacinstitului chip al milostivei Portăriţe, săvârșind cântări de rugăciune și cu apă de la minunata Icoana spălând scândura pe care voia să zugrăvească cinstitul ei chip, au sfințit pe Cuviosul Iamvlih, care nevoindu-se cu toată obștea Părinților, în post și rugăciuni, au zugrăvit închipuirea Icoanei Maicii lui Dumnezeu, pentru care noi pururi strigam: Aliluia!
Icosul 9
Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem, Născătoare de Dumnezeu, a fi ca niște peşti fără de glas, că nu se pricep după vrednicie să laude toate minunile tale care le-ai arătat, neamului omenesc, de la Sfânta Icoana ta. Căci încă pe cale fiind spre țara rusească, s-au făcut minuni, poruncind binecredinciosului Emanoil să dea prețul răscumpărării celor necredincioși care împiedicau mergerea Sfintei Icoane și îndoit după aceea întorcându-i lui. Iar noi pentru aceasta cu credință strigăm așa:
Bucură-te, izvorul minunilor cel nedeşertat;
Bucură-te, că totdeauna ești mijlocitoare către Dumnezeu;
Bucură-te, scăparea celor din nevoi;
Bucură-te, mângâierea celor scârbiţi;
Bucură-te, vindecarea bolnavilor;
Bucură-te, Maica milostivă a celor sărmani;
Bucură-te, întoarcerea la calea adevărului a celor robiți;
Bucură-te, chemarea păcătoșilor la pocăință;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul 10
Vrând să mântuiești mulți oameni din nevoi și din tot felul de scârbe, izvor de milă neîmpuținată izvorăști, dumnezeiască Maica, de la Icoana ta, neamului nostru. Că iată ești grabnic ajutătoare în lăcașul Ivirului celui nou, înmulțind darurile tale și în alte orașe și mănăstiri și sate, celor ce te cinstesc pe tine toate cererile le împlinești, pentru aceea slăvim pe Dumnezeu, care ne-a dat nouă un așa dar, și strigăm: Aliluia!
Icosul 10
Zid eşti, Născătoare de Dumnezeu, cinului călugăresc și tuturor celor ce aleargă la tine, că Făcătorul Cerului și al pământului sălășluindu-se în feciorescul tău pântece, a învățat pe toți râvnitorii de curăție și de întreaga înțelepciune să strige către tine:
Bucură-te, vas ales al curăției;
Bucură-te, cununa fecioriei;
Bucură-te, cămara nunții celei fără de de sămânță;
Bucură-te, Mireasa nenuntită;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe semănătorul curăției;
Bucură-te, ceea ce ai împreunat Domnului pe cei credincioși;
Bucură-te, grabnica ajutătoare în viforul ispitelor;
Bucură-te, ceea ce izgonești asupririle vrăjmașilor;
Bucură-te, ceea ce risipești întunecarea patimilor celor de suflet pierzătoare;
Bucură-te, ceea ce curățești gândurile;
Bucură-te, ceea ce ne înveți a urî dulcețile cele pământești;
Bucură-te, ceea ce îndreptezi mințile și inimile către cele de Sus;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul 11
Se biruiește toată cântarea care vrea să tindă către mulțimea milelor tale celor multe, că de-ți vom aduce cântări la număr tocmai ca nisipul m[rii, Stăpână noastră de Dumnezeu Născătoare, nimic nu plinim cum se cade, pentru aceasta cânt[m ție: Aliluia!
Icosul 11
Făclie primitoare de lumină arătat[ celor ce sunt în mulţimea necazurilor, vedem pe Preasfânta Icoana a Maicii lui Dumnezeu că primind focul cel nematerialnic al darului, luminează pe toţi cu razele minunilor, învăţându-i a cânta așa celei prea binecuvântate:
Bucură-te, că ești grabnică ajutătoare;
Bucură-te, ceea ce ne aperi pe noi de foc, de sabie și de năvălirea altor neamuri;
Bucură-te, ceea ce ne izbăvești pe noi de foamete și de moarte năprasnică;
Bucură-te, ceea ce ne păzești pe noi de toate relele cele aducătoare de moarte;
Bucură-te, ajutătoarea pe cale, pe uscat și pe ape, a celor necăjiți;
Bucură-te, vindecarea durerilor celor sufletești și trupești;
Bucură-te, milostiva mângâietoare a celor scârbiți și împovărați;
Bucură-te, ceea ce pe cei deznădăjduiți îi întorci din groapa pierzării;
Bucură-te, ceea ce nici pe mine nu mă lași fără ajutorul și apărarea ta;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul 12
Vrând să dea har datoriilor celor omenești, dătătorul de bine venit-a singur la cei ce se depărtaseră de Harul Lui şi, rupând zapisul, a dăruit nouă puternică mijlocire pe cea de Dumnezeu cu dar dăruită, pe Maica lui Dumnezeu, ca prin rugăciunile ei să strigam pururea: Aliluia!
Icosul 12
Cântând minunile tale cele arătate în viața aceasta, te lăudam pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ca pe un izvor nesfârșit al milei. Deci, căzând către tine înaintea Icoanei tale celei făcătoare de minuni, cu smerenie te rugăm, fii nouă acoperământ în ziua sfârșitului nostru, când vom sta la înfricoșatul scaun de judecată al Fiului tău, ca să cântam ție:
Bucură-te, ceea ce întru slavă stai lângă scaunul Fiului tău și acolo îți aduci aminte de noi;
Bucură-te, ceea ce dimpreună cu Fiul tău și Dumnezeu împărăţești în veci și pentru noi mijlocești;
Bucură-te, că celor ce nădăjduiesc la tine le dăruiești sfârșit vieții fără durere și pașnic;
Bucură-te, ceea ce ne izbăvești de rănile cele amare;
Bucură-te, ceea ce ne izbăvești de duhurile cele din văzduh;
Bucură-te, ștergerea păcatelor prin pocăință;
Bucură-te, după Domnul, nădejdea noastră a vieții celei fericite;
Bucură-te, că celor ce nădăjduiesc spre tine le rânduiești starea de-a dreapta a Fiului tău;
Bucură-te, că fericitul glas care ne făgăduiește moștenirea Împărăției Cerurilor, a-l auzi ne învrednicește;
Bucură-te, nădejdea cea tare a veșniciei mântuirii a tuturor creștinilor;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul 13
O, Maică prealăudată, Preasfântă Doamnă, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, caută spre noi, cei ce cu smerenie și cu lacrimi aducem aceste puţine rugăciuni înaintea Preacuratei Icoanei tale și toată așteptarea și nădejdea spre tine o punem. Izbăvește-ne pe noi din toate nevoile și ispitele din viața aceasta și ne scoate din munca ce va să fie, ca prin tine să fim mântuiți și să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se rostește de trei ori.)
apoi
Icosul 1
Îngerul cel mai întâi stătător trimis a fost să zică Născătoarei de Dumnezeu, când a căzut ei sorții slujirii apostolești în pământul Iviriei: “De Ierusalim nu te îndepărta și nu te desparți, iar sorțul ce ți-a căzut ție, se va arăta luminat în zilele cele mai de apoi, că te vei osteni în pământul întru care Dumnezeu va voi pentru tine, pentru aceea zicem:
Bucură-te, prin care lumii se va aduce mântuirea;
Bucură-te, prin care înșelăciunea idolească se va surpa;
Bucură-te, prin care puterea stăpânitorului întunericului se va rușina;
Bucură-te, prin care Împărăția lui Hristos se va întări;
Bucură-te, chemarea la lumina Evangheliei a celor căzuți în întunericul slujirii idolești;
Bucură-te, slobozirea fiilor lui Dumnezeu, din robia diavolului;
Bucură-te, slujitoare a Fiului tău și Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce cu ascultarea ta, neascultarea Evei ai vindecat;
Bucură-te, înălțimea faptelor bune;
Bucură-te, adâncimea smeritei cugetări;
Bucură-te, prin care credincioșii cunosc pe Făcătorul;
Bucură-te, prin care credincioșii se fac fii Tatălui;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul 1
Apărătoare Doamnă, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, cântările cele de laudă aducem ție noi robii tăi, ca cei ce cu venirea cinstitei Icoanei tale ne-am agonisit armă tare, zid nebiruit și strajă nebiruită. Acoperă-ne și ne apără pe noi toți de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți și de toată vătămarea sufletească și trupească, ca să strigăm ție: Bucură-te, Portăriţă bună care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Rugăciunea întâi la Icoana Maicii Domnului Portărița
O, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Împărăteasa Cerului și a pământului: asculta nevoile sufletelor noastre și privește cu milă spre noi, cei care ne închinăm înaintea Sfintei tale Icoane. Căci, iată, înghițiți de păcatele noastre și zdrobiți de furtuna ispitelor, privind la chipul tău îți aducem smeritele noastre rugăciuni, ca uneia ce cunoaşte suspinele inimilor noastre. Pentru că nu avem altă ajutătoare, mijlocitoare și nici altă mângâiere afară de tine, mântuiește-ne tu ceea ce ești mama a tuturor celor necăjiți și împovărați. Ajută-ne, nouă, celor slabi; alină durerea noastră, povățuieşte pe cei rătăciţi de la calea cea dreaptă, vindecă-i și mântuiește-i pe cei fără de nădejde, dă-ne să petrecem timpul rămas din viaţa noastră în pace și linişte; dăruiește-ne un sfârșit creștinesc și la înfricoșătoarea judecată a Fiului tău să ne fii milostivă mijlocitoare, ca, împreună cu toți cei plăcuți lui Dumnezeu, să ne învrednicim a cânta, a lăuda și a te slăvi pe tine ceea ce ești mare sprijinitoare a neamului creștinesc. Amin.
Rugăciunea a doua la Icoana Maicii Domnului Portărița
O, Preasfânta Doamnă, Împărăteasa Cerului și a pământului, Preasfântă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, cazând acum înaintea Sfintei tale Icoane, cu căință în inimă, înălțăm nevrednica noastră rugăciune; pentru că, deşi suntem robi netrebnici, vrednici de pedeapsă, nădăjduim să aflăm mila prin atotputernica ta mijlocire înaintea Judecătorului. Noi credem, o, Doamnă, că Fiul tău, care nu dorește moartea păcătoșilor, va asculta mijlocitoarea ta rugăminte, încredințați fiind de minunatul semn al Sfintei tale Icoane izvorâtoare de mir prin care ai revărsat cu îmbelșugare nenumărate vindecări asupra celor ce cu credință și cu dragoste au căutat ajutorul tău. De aceea, lăcrimând strigăm ție: milostivește-te față de slăbănogirea noastră sufletească, iartă-ne necredința, risipește aroganța mândriei noastre, înmoaie inimile noastre împietrite, ascultă suspinul celor deznădăjduiți și întărește-ne să rămânem în curăție așteptând viitoarea răsplată. Binevoiește, o, Doamnă, ca Sfânta Biserica să rămână neclintită în adevăr și să sporească în dragoste. Ocrotește-ne de uneltirile demonilor, de credințele deșarte ale ereticilor și unește toți creștinii risipiți, ca toți cei ce te cinstesc în dreapta credință pe pământ, să se învrednicească în Ceruri să slăvească neîncetat Preacinstitul nume al Preasfintei Treimi și milostivul tău ajutor față de noi, în vecii vecilor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.