Canonul colegului orb

Se spune că într-un spital, într-o anumită încăpere ședeau doi bolnavi. Unul dintre ei fiind foarte bolnav, nu se putea întoarce pe o parte sau alta, ci stătea cu privirea către ușă.

Celălalt om bolnav, cu multă milă, își luase „un canon” ca în fiecare dimineață să-i spună colegului său cum este afară, privind prin geamul camerei, făcându-i, astfel, suferința mai ușoară.

Și îi zicea:

– Afară, astăzi, este o dimineață minunată, cu pomi înfloriți, cu păsărele care cântă, cu soare, cu flori frumos colorate.

Asta făcea în fiecare dimineață, alinând într-un fel durerea celui dintâi.

Dar, într-o dimineață, cel dintâi nu l-a mai auzit pe colegul de cameră vorbindu-i nimic și, neliniștit, a chemat o asistentă și a întrebat-o ce s-a întâmplat cu el.

Asistenta i-a răspuns:

– Colegul tău de camera a trecut la Domnul, dar să știi că era mai bolnav decât tine și…era orb!

– Păi geamul, dimineata, vremea, florile, soarele, .. cum le vedea?

– Nu vedea, ”te vedea” pe tine, a răspuns asistenta, cu lacrimi și iubire.

Ceea ce faci, „aceea ești”.

Pe om îl vezi cu ochii, pe Dumnezeu cu inima.

Totdeauna există cineva care are nevoie de tine!

Totdeauna există Cineva de care și tu ai nevoie!

Nu „da din mâini”, „dă” din inimă!

Zâmbește, fiecare zi este frumoasă. Dacă vrei, „poți vedea”!

CELE ȘAPTE CORPURI

 Cum există șapte corpuri, deci există și șapte chakre, centri energetici, și fiecare chakră este conectată într-un mod special cu corpul său corespunzător.

1. Corpul fizic: Corpul fizic este punctul de ancorare pentru Sinele tău Superior pentru a explora misterul ființei tale în interiorul fizicii. Este foarte susceptibil la programarea transmisă prin atingere timp de câteva minute după naștere. Păstrează amintirile despre asta și alte vieți.

2. Corp eteric sau astral: Majoritatea karmei, care este o constricție în fluxul universal de energie format prin percepția incorectă, se ține în corpul astral (doar o mică parte este în corpul fizic). Constă din linii albastre de lumină. Produce punctele de acupunctură și chakrele majore și minore prin liniile energetice care se intersectează una pe cealaltă. Unde se traversează de șapte ori, există un punct de acupunctură. Pe unde traversează de 13 ori, există un punct chakra minor. Unde se intersectează de 20 de ori, există un punct major chakra. Acest corp este liniar și este localizat la un centimetru de corpul fizic.

3. Corpul emoțional: Este câmpul auric. Trauma anterioară se ține în primele trei corpuri (corpurile fizice, astrale și emoționale). Prin urmare, pe măsură ce ne depășim trecutul și ne echilibrăm subpersonalitățile, acest corp devine mai clar. Este un câmp curgător care se extinde la aproximativ 14 inci de corpul fizic.

4. Corpul mental: Pe măsură ce echilibrăm cele trei minți, inclusiv creierul stâng și cel drept, corpul mental încetează să blocheze accesul la corpurile superioare. Acest corp este liniar și se află la aproximativ 14 inci de corpul fizic.

5. Corpul emoțional spiritual: Când putem accesa acest corp, începem să trăim în timpul etern, care ne aliniază cu intenția Infinitului. Acest corp este un câmp curgător care se extinde la aproximativ 19 inci de corpul fizic

6. Corpul Mental Spiritual: Informațiile din acest corp conțin specificul privind planul acestei vieți. Când accesul la acest corp este atins, începem să vedem din perspectivă cosmică. Începem să vedem inocența și valoarea fiecărei vieți așa cum oglindește Infinitului fie ceea ce este, fie ceea ce nu este. Vedem că nu există vină, așa că toată judecata se dizolvă fără efort. Acest corp este liniar și se află la aproximativ 19 inci de corpul fizic.

7. Corpul Spiritului: Sunt trilioane de fibre mici de lumină care radiază în toate direcțiile de la centrul forței de viață. Aceasta este o minge de lumină albă de mărimea unui grapefruit. În mai 2007 a fost mutat din spatele buricului în centrul inimii în întreaga omenire. Fiecare creatură vie din cosmos are o bandă de conștientizare printre aceste fibre de lumină din corpul nostru spiritual. De asta suntem noi microcosmosul. Acesta este corpul pe care șamanii îl folosesc pentru a putea schimba forma în animale sau alte forme; plus că folosesc acest corp pentru a accesa realități paralele. Ei mută un punct de iluminare numit punctul de asamblare. Este situat la o lungime de braț în spatele inimii, și puțin la dreapta. Acest corp este un câmp liniar care radiază din centru până la o lungime de braț față de corpul fizic.

Nimic nu este întâmplător. Nici o întâmplare nu este întâmplătoare. Toate sunt rânduite bine şi mai dinainte de către Dumnezeu. Numai pentru noi, care nu cunoaştem relaţia dintre lucrurile care se văd şi cele care nu se văd, par întâmplări.

 

Vorbirea fratelui Traian Dorz
de la o nuntă din Bihor – 1 martie 1981

Nimic nu este întâmplător. Nici o întâmplare nu este întâmplătoare. Toate sunt rânduite bine şi mai dinainte de către Dumnezeu. Numai pentru noi, care nu cunoaştem relaţia dintre lucrurile care se văd şi cele care nu se văd, par întâmplări.

Ne închinăm în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Noi suntem un popor creştin. De la naştere, poporul nostru s-a născut creştin. Poporul nostru nu s-a încreştinat după ani, după secole de păgânism, ca alte popoare. Faţă de poporul nostru, Dumnezeu a avut o milă, o bunătate, o grijă deosebite. De la naşterea noastră din părinţii noştri trupeşti şi din cei sufleteşti, din Cuvântul şi din Duhul lui Dumnezeu, noi ne-am născut creştini. Mărturisim dreapta noastră credinţă, care a cuprins căsătoria, nunta, printre cele şapte Taine ale ei, [aceasta fiind] considerată sfântă nu numai din Cuvântul lui Dumnezeu, ci din toate învăţăturile care ne-au rămas nouă de la părinţii noştri drept-cre­dincioşi şi care au lăsat pe tot întinsul patriei noastre semnele marii lor credinţe şi ale adâncii lor încrederi în Dumnezeu.

Am fost aşezaţi aici de înţelepciunea lui Dumnezeu şi de lucrarea cea tainică a Lui, care a rânduit viaţa nu numai fiecărui om şi fiecărei familii, ci fiecărei naţiuni.

Am fost aşezaţi la răscrucea asta a istoriei şi a geografiei, în care n-am avut, de-a lungul istoriei poporului nostru, nici un aliat adevărat şi statornic, decât pe Dumnezeu. Părinţii noştri au simţit aceasta, că peste poporul nostru şi peste acest pământ sfânt, presărat cu morminte şi cu dovezi ale dragostei şi credinţei lor, au trecut la fel de sălbatici şi prietenii, şi vrăjmaşii. Şi numai Dumnezeu a fost Singurul lor aliat. În cele mai grele împrejurări, părinţii noştri şi-au îndreptat inima şi gândurile spre Dumnezeu şi au spus: „Doamne, nu mai avem pe nimeni! Toţi cei care ne-au promis ajutorul ne-au trădat. Toţi cei care s-au fălit că sunt prieteni ne-au înşelat. Şi, la vremea celei mai cumplite răscruci din viaţa noastră, ne-au părăsit.”

Marii noştri înaintaşi, aceia care şi-au pus viaţa în joc pentru apărarea fiinţei poporului nostru, au spus prin glasul lui Ştefan cel Mare: „Eu nu apăr aici numai existenţa şi fiinţa neamului meu, ci apăr aici credinţa în Iisus Hristos!”.

Istoria neamului nostru s-a identificat cu istoria Bisericii lui. Cu Viaţa şi cu Soarta lui Hristos. Şi această sfântă alianţă a noastră cu Dumnezeu şi a Lui cu noi ne-a făcut să supravieţuim aici până astăzi.

Nu-i ciudat şi nu-i de mirare oare că – deşi am avut în istoria noastră atâtea dovezi de dragoste din partea lui Dumnezeu şi grijă şi deşi mărturisim din toată inima noastră şi în toate bisericile noastre, din începutul istoriei noastre, că credem într-Unul Dumnezeu Adevărat – totuşi la nunţile noastre, la toate împrejurările deosebite din viaţa noastră, noi dovedim sau cel puţin am dovedit până acum că avem aşa de puţină cunoaştere despre Dumnezeu şi aşa de puţină părtăşie cu El! Stăm aici adunaţi la un prilej pe care, în mod obişnuit, oamenii l‑au petrecut şi-l petrec deosebit, în alt fel decât în acesta în care îl petrecem noi acum.

Ce trist este că un popor creştin care mărturiseşte credinţa în Dumnezeu de la originea lui are obiceiul de a-şi petrece evenimentele cele mai importante din viaţa lui fără Dumnezeu!

Cum poate cineva să adeverească şi să mărturisească despre noi că suntem creştini când, la împrejurări de acestea cum este nunta – şi care este o Taină sfântă a Bisericii şi a credinţei noastre, despre care spune în Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu că se identifică aşa de strâns cu însemnătatea cea mare şi puternică a unirii lui Hristos cu Biserica Sa –, se poate totuşi ca aceste evenimente să se petreacă aşa, fără Dumnezeu, cum se petrec astăzi nunţile în mijlocul poporului nostru creştin!…

Se poate deci ca felul în care e sărbătorită această nuntă, celor care sunt pentru prima dată la un astfel de prilej (şi care nu şi-au pus niciodată aşa de adânc şi de serios problema apartenenţei noastre la credinţa creştină, nu numai cu numele, ci cu viaţa şi cu trăirea noastră) se poate ca felul acesta în care se sărbătoreşte nunta aceasta a iubiţilor noştri să li se pară ceva cu totul neobişnuit, ieşit din comun, ceva anormal…

S-a ajuns în situaţia tristă că lucrurile normale pentru un credincios şi pentru unul care mărturiseşte că este creştin au devenit acum anormale; şi ceea ce este total anormal pentru un credincios – o sărbătorire, cum este nunta, într-un fel păgânesc, condamnat şi de credinţa noastră, şi de Cuvântul lui Dumnezeu, şi de canoanele Bisericii noastre, şi de orice conştiinţă creştină – [să pară normal]. De aceea am dori să ne aducem aminte acum, pentru că şi acesta este unul dintre cele mai importante adevăruri de Viaţă şi de credinţă faţă de care avem fiecare datoria să gândim serios.

Nimic nu este întâmplător. Nici o întâmplare nu este întâmplătoare. Toate sunt rânduite bine şi mai dinainte de către Dumnezeu. Numai pentru noi, care nu cunoaştem relaţia dintre lucrurile care se văd şi cele care nu se văd, par întâmplări. S-a citi aici despre întâlnirea lui Zaheu cu Mântuitorul. Nu era întâmplare. Nici o întâmplare nu este întâmplătoare. Dumnezeu rânduise această întâlnire. Şi nu numai Zaheu a fost acolo un om care avea nevoie să se întâlnească cu Hristos.

Dar cei mai muţi nu şi-au înţeles momentul, prilejul… A spus cineva un mare cuvânt: „Prilejul nu vine decât o singură dată în viaţă”. Fericit e acela care îl prinde atunci. O dată trecut, prilejul nu se mai întoarce. Acela era prilejul lui Zaheu. Şi el a fost fericitul care a înţeles. Au mai fost şi alţii care au avut astfel de prilejuri: le-au înţeles şi le-au prins.

Nunta aceasta este un astfel de prilej. Nu-i întâmplător că dumneavoastră, fiecare, aţi venit aici. Au fost oameni care au spus acelaşi adevăr, fiecare însă într-un fel. De ce într-un fel deosebit? Pentru că aici sunt atâtea suflete, fiecare cu lumea lui. Fiecare cu felul său. Şi fiecăruia Dumnezeu i-a pregătit unul dintre cuvintele care se spun aici. Potrivit cu starea sa. Dacă acesta şi-ar înţelege cuvântul potrivit pentru el şi l-ar primi, înseamnă că a înţeles cu înţelepciune prilejul şi l-a prins.

preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 1

SURSA      -            https://oasteadomnului.ro/vederea-duhovniceasca/                            

Nu există nimic la întâmplare

• Este o fugă de Dumnezeu, când lumea se desprinde de locul în care luptă. Dacă ar înțelege că nu face nimic fără voia lui Dumnezeu, oamenii ar fi mult mai prezenți, s-ar simți foarte bine, chiar în suferință, chiar pe cruce.

  Trebuie să știi să fii prezent în pustie, în mijlocul lumii fiind!

  Mai întâi de toate, sunt convins că, oriunde am fi, suntem cu voia lui Dumnezeu, nu suntem fără voia lui Dumnezeu. Eu mă lupt din răsputeri să-mi întipăresc în ființa mea că nu se poate face nimic fără Dumnezeu. Nu există nimic la întâmplare, dacă spune că „nu se mișcă fir de păr fără voia Mea”, și dacă acolo unde te găsești ai reușit să faci o unitate creștină, să ai o mulțumire sufletească, considerând că suntem oameni de conștiință, atunci nu poți să părăsești locul, și nu poți să zici că Dumnezeu nu te-a ajutat. Pentru că toți suntem nepregătiți, oriunde am fi, doar cu harul lui Dumnezeu facem ce facem. Este o fugă de Dumnezeu, când lumea se desprinde de locul în care luptă. Dacă ar înțelege că nu face nimic fără voia lui Dumnezeu, oamenii ar fi mult mai prezenți, s-ar simți foarte bine, chiar în suferință, chiar pe cruce.

  Este, de asemenea, o greșeală, să fugi de propria suferință. Niciodată nu te poți elibera cu adevărat, decât atunci când lupți, când ești prezent pe cruce. Și s-o accepți cât se poate mai mult, mai desăvârșit, precum Mântuitorul a acceptat-o.

  (Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 29-30)

  
  

 Nu uita ca de fiecare data cand te simti coplesit, dezamagit de tine si de tot ceea ce faci,Dumnezeu e Cel Care te ridica fie prin oameni,fie pur si simplu printr-un Rasarit frumos de Soare.Primesti exact ceea ce ai nevoie chiar la momentul potrivit.Poate e vorba de un simplu mesaj,un cantec,o apreciere sau ceva ce te invioreaza.Poate e suficient sa bei o cafea buna,sa privesti cerul sau sa simti adierea vantului.Duhul lui Dumnezeu iti poate vorbi prin multe,prin anotimp,prin felurite evenimente,prin copii,prin cei dragi.Nimic nu se intampla fara voia lui Dumnezeu si nimic nu este la intamplare.

Tot timpul e loc de mai bine sau ar putea fi si mai rau de atat.

N-ai observat ca de fiecare data cand iti pierzi increderea in ceva si devii brusc nemultumit,trist,suparat,dai peste o situatie mult mai dureroasa decat a ta si incepi sa realizezi ca de fapt sunt doar fleacuri si ca toate se pot rezolva daca ai sanatate sau daca ai pe cei dragi alaturi?Atunci iti aminteste Dumnezeu ce ai si ce nu ai,ce trebuie sa pretuiesti,cum trebuie sa te comporti.Atunci ti se deschid ochii spirituali si vezi esenta vietii.Atunci vezi multe.De multe ori e nevoie sa se intample ceva ca sa ne trezim.E nevoie de o bataie pe umar.E nevoie sa treci prin ceva chiar tu sau e suficient sa privesti la cel de langa tine.Tot timpul e loc de mai bine sau ar putea fi si mai rau de atat.

Nu uita ca tot ce e bun vine de la Dumnezeu.

Orice incurajare a unui prieten,orice gand bun,orice sfat,mesaj,orice zambet sunt trimise spre tine cu scopul de a te intari,de a merge inainte.Sunt ingeri intrupati care te imbarbateaza.Te indeamna prin simple cuvinte sa te rogi.Stai cu ei si nu stii de ce ai o stare de multumire,de fericire.Aceasta e lucrarea lui Dumnezeu.Exista si o situatie contrara cand un om iti strica ziua de dimineata,cand te ataca si te pune la zid.Te judeca stand la masa cu el si strangandu-ti mana.Pleci si te simti gol,fara nici un chef.A reusit sa iti aduca amaraciune,sa cazi in deznadejdie,sa fii si tu la fel,un om rau,frustrat,dornic sa te razbuni pe altii,dornic sa critici pe altii,dornic sa scormonesti raul.Aceasta vine de la cel rau.Invata sa deosebesti lucrarea buna ce vine de la Dumnezeu de lucrarea ce vine de la satan prin solii lui.

Asculta-ti inima.

Nu uita ca mereu cand iti propui sa faci ceva bun vine cineva si te trage in jos dar cu ajutorul lui Dumnezeu iti regasesti drumul si pacea.Multi zic sa iti asculti inima si e bine pt ca in inima iti vorbeste si te indeamna insusi Dumnezeu.Deci e inima pe care trebuie sa o asculti intr-adevar dar ai grija sa te asiguri daca in inima e indemnul Duhului Sfant.Mai poate fi si indemnul firii.De multe ori facem ceva dar constiinta ne spune ca nu e bine.E de fapt Duhul Domnului care ne da indemnuri si ne mustra cu blandete.

Faca-se voia Ta Doamne.Asculta Soapta Duhului.

Nu uita ca mereu exista soapte negative si soapte pozitive.Ele vin si pleaca.Zilnic ai parte de lovituri,vorbe otravitoare dar mereu gasesti puterea sa zambesti iar,sa uiti,sa iti continui activitatea.Daca ai avut o decadere de orice fel,roaga-L pe Dumnezeu sa iti deschida urechile sa poti sa asculti soapta Sa,sa poti sa primesti cuvantaul Sau.Tu trebuie sa semeni cu El si sa asculti porunca Lui.Duhul ne ajuta in slabiciunile noastre.Nu exista nici o ispita pe care sa nu o putem duce.Aduti aminte care este scopul tau si care a fost scopul Domnului.Adu-ti aminte sa faci lucrarea lui Dumnezeu si adu-ti aminte sa faci cu dragoste.Sa bei din paharul pe care ti-L da El.Sa te rogi ca El,sa se faca ,,Voia Ta nu a mea,Doamne".

Nu privi prin ochii de carne ci priveste prin ochii lui Dumnezeu.

Nu uita sa privesti dincolo de aparente.Sa vezi cu cine ai de-a face.Impotriva cui lupti tu?A oamenilor sau a capeteniilor demonice care se ascund in spate?
Nu uita ca in spatele unui om sau copil rau,e un duh obraznic.E un duh spiritual rau.Cu acela ai practic de face.Nu uita ca lovind un copil tu lovesti creatura lui Dumnezeu si deschizi usa celui rau sa intre.
Nu uita sa fii om atunci cand cineva te trateaza urat.Zambeste larg raului.Taci si va pleca de la tine.Astfel devii un om duhovnicesc.Nu fi ca el pentru ca asta asteapta de la tine,sa iti dai drumul,sa injunghii,sa racnesti.Ramai pe pace in fata oricui ar fi.
Nu uita sa te ridici dupa ce cazi.Daca ramai jos,esti un om slab.Daca te ridici,mai exista o sansa pentru tine.Poate daca tot cazi si iar te ridici,intr-o zi vei deveni de neclintit.

Punctele forte sunt rugaciunea,credinta si autodisciplinarea.

Se zice ca puterea e in tine si e adevarat dar pana la un punct.Puterea adevarata vine de la Dumnezeu daca omul stie si vrea sa se autodisciplineze mai intai.Apoi urmeaza victoria,eliberarea.Cheia e rugaciunea cu credinta.Trebuie mai intai sa te lupti tu,sa incerci tu,sa faci totul ce tine de tine ca sa fii un om puternic si biruitor.Trebuie sa crezi ca se va intampla ceea ce ceri si ca tu esti deja stapan pe ce ai cerut daca ramai in El si daca ceri dupa voia Lui.Cum?Prin credinta.Dute la cuvantul lui Dumnezeu ca sa te convingi.Daca iti vin ganduri de razvratire,de cearta,de manie,renunta la ele,fii autoritar si spune-le sa plece.Elibereaza-te de tot ce te apasa si iti fura comfortul,linistea.Eliberarea si izbanda vin mai tarziu.

Iubirea face minuni.
Nu uita sa iubesti,sa raspunzi raului cu bine.Chiar daca nu poti din inima,fa cum poti dar fa si vei vedea efecte.
Nu uita daca nu poti sa duci ceva la bun sfarsit sa incerci iar si iar,sa o iei de la capat.
Nu uita daca ai gresit fata de cineva sa iti ceri iertare si sa te ierti si pe tine insuti/insati.Dumnezeu te iarta de cate ori gresesti daca iti pare rau si marturisesti.Ai mila de ceilalti si vei avea si tu parte de mila.Iubeste si vei fi iubit,nu neaparat de oameni dar de Dumnezeu cu siguranta.

Rugati-va pentru cei ce va prigonesc,pentru cei ce va fac rau.Nu rasplati cu aceeasi moneda.
Nu uita ca atata timp cat exista o dorinta de a face binele si totusi esuezi zilnic din cauza ca raul te -a prins in capcana,Dumnezeu te iubeste,e viu si asteapta sa Il cauti,sa stai de vorba cu El.El e acolo sa te invete,sa te sfatuiasca,sa te calauzeasca,sa te asculte.Daca primesti iubire,ofera iubire.Daca primesti o palma in fata,ofera tot iubire.Asa este scris sa ne iubim unii pe altii si asa trebuie sa facem.Este scris sa nu urasti pe cei ce va fac raul ci sa te rogi pentru ei si Dumnezeu iti va rasplati.

,,Pot totul in Hristos care ma intareste.".,,Imbracati-va cu toata armatura lui Dumbezeu".
Nu uita ca exact cand vei incepe sa te rogi si iti propui sa schimbi ceva exact atunci vei avea piedici.Atunci te da afara de la serviciu,atunci se imbolnaveste cineva drag,atunci dai de toate necazurile.Exact cand vei aprinde flacara rugaciunii exact atunci naparca va incerca sa te muste.Raul sta lipit de tine cum zice apostolul Pavel dar tu trebuie te straduiesti sa faci binele.Cum?Doar prin ajutorul Lui,echipandu-te cu toata armatura Lui Dumnezeu.

Indelunga rabdare

Nu uita ca raul poate veni printr-o noapte nedormita,printr-o vorba rea,printr-o alimentatie neadecvata.De fiecare data apare acea picatura care umple paharul ceea ce duce la aparitia dezastrului.Atunci apar certuri,neintelegeri,copiii sunt obraznici,nu te asculta,atunci toate ti se intampla numai tie iar tu trebuie sa ai puterea sa fii mama in continuare,sa fii un sef bun,profesor cumpatat si asa mai departe.Atunci trebuie sa dai buna ziua la toti,sa suporti pe toti,sa inghiti totul.Sa rabzi pentru ca nu ai incotro.
Nu uita ca fiecare zi e un nou inceput.Seara vine plansul iar dimineata vine rasul.
Nu uita ca prin simpla rabdare pe care te straduiesti sa o dobandesti poti ajunge in timp sa fii indelung rabdator.Trebuie sa te autoeduci,sa detii controlul in orice situatie.Trebuie sa faci fortat,sa ai vointa.Trebuie sa fii intelept.Dumnezeu iti va da din plinatatea Lui daca pui si tu mana la lucru.Totul se castiga prin munca,prin sudoarea fetei.

Invata sa acoperi faptele rele cu faptele bune.,,Iubirea acopera o sumedenie de pacate".,,Biruieste raul prin bine ".

Nu uita ca lumina inghite intunericul si ca faptele bune le biruie pe cele rele.
Daca din greseala ai pacatuit,ai gresit cuiva ,revanseaza-te prin fapte bune.Daca iti ia cineva haina nu uita sa ii dai si camasa.
Daca ai strigat la cineva si iti pare rau,acopera acel strigat printr-o imbratisare,printr-un gest frumos de iubire sau prin ceea ce te va calauzi Dumnezeu sa faci.
Invata sa repari daca ai stricat ceva nu sa arunci imediat.
Suntem oameni.Suntem firesti.Duhul e plin de ravna dar carnea e neputincioasa.Biruieste luptele zilnice prin cuvantul lui Dumnezeu.Prin sfaturile Lui.Biruieste totul prin El.
Succesul sta in colaborarea cu Dumnezeu deoarece,, despartiti de El nu putem face nimic".Din punct de vedere spiritual suntem morti.

Adapa-te din Cuvantul Sau.Bea din Fantana Lui.

Nu uita sa te rogi.Roaga-te simplu.Roaga-te cu cuvintele tale.Roaga-te cum stii si cum simti dar mai ales roagate cu cuvintele din scriptura.Roaga-te cu versete,cu cuvintele lui Isus.Citeste-le.Crede-le.Umpleti inima cu Hristos si din inima ta vor curge rauri de apa vie.Din inima ta vor iesi doar vorbe bune,blande care zidesc si nu darama.
Nu uita ca esti iubit de Dumnezeu.El ne-a iubit mai intai.Dragostea Lui nu se poate compara cu nimic.Dragostea le bate pe toate.

Nu a zice, ci a mişca înseamnă a ajunge! Te-ai oprit, s-a oprit şi harul. Părintele Arsenie Papacioc.

 

Cu dragoste și dor nespus păstrează în inimă, toți cei care l-au cunoscut, chipul blând şi luminos al părintelui Arsenie Papacioc!

A călăuzit pe fiecare cu înţelepciunea pilduitoare a unui tată, cu dragostea iertătoare a unei mame şi cu apropierea firească şi ocrotitoare a unui frate mai mare, cum se numea pe sine adesea. S-a străduit cu orice chip să sădească în inimi dragostea pentru Hristos şi aproapele încurajând începutul lucrării spre dobândirea acestei virtuţi: „dacă nu puteţi iubi pe vrăjmaşi măcar nu-i urâţi”, dar atrăgându-ne către culmile ei:”iubiţi rana şi pe cel care v-a făcut rana”.

Cu o delicateţe şi fineţe sufletească cuceritoare, s-a aplecat asupra fiecărui suflet, dăruindu-se pe sine întru totul, aşa cum însuşi spunea: „Trebuie să dai nu ceea ce ai, ci ceea ce eşti.” A povăţuit, a iertat, a întărit, a mângâiat şi a binecuvântat până la ultima suflare, chiar şi atunci când trupul împovărat de ani şi suferinţe nu mai putea împlini sârguinţa sufletului.

De dincolo de moarte ne-a lăsat spre păzire cuvântul care l-a însuflețit și pe care l-a rostit mereu: „La mormântul meu dacă veniţi, vă spun: <<Iubiţi-vă!>>”

 

 

---

Părintele Arsenie Papacioc este considerat unul dintre cei mai importanți duhovnici ai credincioșilor ortodocși. Din anul 1976, Arsenie Papacioc a fost duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol, judetul Constanța.

I se spune „Pustnicul de la marginea marii” și este unul din cei mai iubiți calugari, asediat în timpul vieții la Mănăstirea Techirghiol de mulțimi de oameni care așteaptau să-l vadă și să-i asculte povețele.

„Pe părintele Arsenie Papacioc l-a binecuvântat Dumnezeu să trăiască în strălucita perioada interbelică, să-și asume atunci responsabilități administrative în cetatea țării. Prin suferință, cum spunea el, a fost trezit, prin cei 14 ani de închisoare. Înainte de venirea comuniștilor la putere și după așezarea acestora la cârma țării. (…) I-a cunoscut la Aiud pe Valeriu Gafencu, pe Ianolide, pe Vulcănescu, pe Nichifor Crainic, pe părintele Benedict, pe părintele Justin Pârvu și pe alții, asemenea că el. Dumnezeu i-a dăruit neamului românesc, pentru că să-l ajute pe acesta să trăiască clipe de adevăr.“ – din cuvântul I.P.S. Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, la înmormântarea părintelui Arsenie Papacioc.

noi primim forţă de la Dumnezeu

Vă prezentăm mai jos câteva fragmente din cuvintele de învățătură ale părintelui Arsenie Papacioc.

Se spune că omul este măsura a toate („Pantos antropos…”), dacă vă este cunoscută expresia rostită de filosoful grec Protagoras, cu aproximativ patru sute de ani înainte de Hristos. Dar, începând de când are dreptate acest lucru grozav, care mai târziu l-a inspirat şi pe Socrate, la câţiva ani după el? Începând din momentul existenţei pe pământ a Dumnezeului-Omul, sau Omul – Dumnezeu. Pentru că Iisus Hristos era Dumnezeu – Om şi atunci era Măsură a toate. Şi omul poate fi, dar după un anumit efort. El poate să fie Dumnezeu şi atunci este măsură a toate lucrurile, în lumea creştină trăitoare şi nu mă refer aici la viaţa din mănăstiri, sau la cei care trăiesc prin pustie, unde se vede bine această reţinere de la mâncarea de dulce. Nu putem intra în aceste amănunte, care sunt greu de spus şi nici nu este voie să spunem la ce se petrecea în celule, sau în pădure, în pustie. Eu am fost întrebat de foarte multe persoane, auzind că am avut o viaţă călugărească mai aspră cu puşcărie, cu lanţuri şi mai ales pustii, dacă s-au făcut minuni şi cu mine. Dar, eu vă spun şi dumneavoastră, acolo unde sunteţi, că s-au făcut foarte multe minuni cu fiecare dintre noi, ţinând cont de un lucru de o mare importanţă, acela că noi nu suntem decât tulpină în viţă. Deci, noi primim forţă de la Dumnezeu, Care ne-a creat nu numai pentru noi, ci şi pentru toată lumea. De aceea, dacă suferă cineva, să suferi şi tu împreună cu el. Că bine s-a zis că „tragedia întregii lumi trebuie plânsă, ca pe propriile tale greşeli”.

Acum ne întrebăm: cum se ştie? Cu siguranţă nu prin învăţat, nu prin comunicare numaidecât, ci prin trăire proprie. Aceasta este una din marile greşeli şi multe întrebări, care se pun şi se răspunde cu răspunsuri evazive, sau răspunsuri de acestea, nu suficient de mulţumitoare. Dacă eşti un om angajat, cu adevărat, să trăieşti pentru Hristos, eu acestea vă spun: marea noastră vină este că auzim multe, spunem multe şi rămânem tot la un stadiu de a mai întreba. Deşi să ştiţi că, a spus Mântuitorul marele adevăr: dacă întraţi în acel „L’Espirite de finesse”, cum zice francezul, „Spiritul de fineţe”, care este în noi, aţi vedea, ce valori grozave sunt în noi, chiar Dumnezeu Însuţi este în noi.

Frica este un păcat de moarte

M-a întrebat cineva: „Părinte, cum să facem să scăpăm de diavol?”. Şi i-am spus: „Dar ce ne facem fără diavol?”. Şi le-am dat un răspuns care a creat curiozitate. Dacă Dumnezeu, care a intrat după moarte în Iad şi a nimicit pe Satana, de ce i-a mai lăsat ceva putere? De ce nu l-a biruit de tot? De ce i-a mai lăsat vârful cozii, după cum zic Sfinţii Părinţi? Pentru că, dragii mei, el este un tolerat, el nu este o putere în sine. Aici este marea greşeală a oamenilor, că îl consideră o forţă, dar el este un tolerat. Dacă poate să se strecoare, acolo unde este lipsă de credinţă, acolo unde omul se teme, o face. Mi-a spus acum vreo două zile o fetiţă, că la moartea bunicului ei, atunci când era la priveghi, a intrat un pisoi în cameră şi s-a zis: „Uitaţi, acesta este strigoiul”. Vă daţi seama, cine putea să-i convingă de altceva? „Este strigoiul”. S-a auzit despre strigoi că înseamnă un fel de diavol, dar care, de fapt, nu există. Era un pisoi nevinovat. Deci, teama aceasta că diavolul, care este considerat o putere, aceasta a făcut să spunem că: „Frica este un păcat de moarte. Deci, nu vă temeţi. Puterea este la noi”. Daţi-vă seama că, fără de El nu putem face nimic şi El este cu noi, pentru că suntem mlădiţă în viţă. Diavolul nu este nimic, nu are nici o sursă de existenţă, ci numai cât îi îngăduie Dumnezeu să ispitească. Aşa că, stăm cu viaţa pe loc, pentru acest diavol? Ferească Dumnezeu!

viaţa este o continuă jertfire

Deci, este nevoie de puţină vitejie în toate cele ce sunt de făcut. Pocăinţa înseamnă să ştii să te smereşti; să ştii să te măsori; să ştii să te înregistrezi în tot ceea ce faci. Dacă te-ai spălat într-o parte, dar nu „te-ai înregistrat”, atunci nu „te-ai spălat” şi în cealaltă, unde poate este o nuanţă de sufocare, o nuanţă de miros al sufocării. Deci, trebuie să ştii de tine. De aceea spuneam că: „Unde erai atunci când nu erai în tine, cu tine?”. Pocăinţa este aceasta: gândul la Dumnezeu neapărat şi mai ales, dragii mei, să cunoaşteţi, să ştiţi cu orice chip că, nu suntem creaţi de Dumnezeu numai pentru noi, ci suntem creaţi pentru toată lumea, pentru întreaga creaţie. Vrei să vezi întâi Raiul? Lasă-l să fie văzut mai întâi de ceilalţi. Mântuind, mântuieşte-te. Altfel nu poţi, dacă nu ştii să jertfeşti. Pentru că, viaţa este o continuă jertfire. Şi concepţia despre mântuirea creştină, este jertfa. La fel cum există şi alte concepţii, aşa – zise de mântuire, ale diferitelor religii, care au ca scop să scape de suferinţă. Mântuitorul zice contrariul: „Nu tocmai prin suferinţă, scapi de alte suferinţe. Pentru că, dragii mei, Crucea a împuternicit pe Hristos să judece suferinţa. Minunile grozave pe care le-a făcut Iisus Hristos, de au stat şi istoria şi lumea şi veacurile şi creaţia, au stat înfrânte şi pe loc, dar nu au mântuint lumea. Învieri, vindecări şi nu se mai ştiu câte alte minuni, dar se ştie că au fost la nesfârşit, dar nu au mântuit lumea aceste lucruri.

Am o vârstă... Vârsta frumoasă... Să mă bucur de maturitate... Cum vreau și unde vreau.

 Și într-o zi... am fost surprinsă, cu o frază...
"Nu mai ai vârsta pentru unele lucruri!"
Și... nu am înțeles... Așa că am întrebat pe cine m-a chestionat...
Scuze... Nu știu ce vrei să spui?
Și cu o fermitate totală, mi-a răspuns: nu înțelegi?
Nu mai ai vârsta...
Să dansezi, să te îmbraci așa.
Să asculți muzică.
Să fii conectată, la rețelele sociale.
Să râzi în hohote.
Să faci lucruri nebunești.
Și mult mai multe.
Și acolo, am intrat în trupul meu și mi-am văzut sufletul...
Mi-au dat atâta putere, am prins curaj și i-am răspuns...
- Tu știi? Din câte știu eu...
Nu există o enciclopedie care să-mi spună cum ar trebui să mă comport și... La ce vârstă...
Dacă e adevărat că am câteva decenii...
Frumos câștigate la viață!!
Dar sunt politicosă, respectuosă, știu când și la ce oră să mă îmbrac și să vorbesc diferit etc...
Liberă și fericită.
Mă îmbrac și conduc pentru vremurile mele... Cu bucurie, ușurință, eleganță, naturalețe...
Și da...!
Am o vârstă...
Vârsta frumoasă...
Să mă bucur de maturitate...
Cum vreau și unde vreau.
Pentru că pot și mai presus de toate, pentru că mi le-am câștigat...!!

       - Lourdes Jaramillo