vineri, 30 septembrie 2022

Încercați! Veți avea mari și minunate surprize!

Cine spune că nu are timp să se roage, eu îi spun: „Mincinosule! Când te speli, ce faci? Când te piepteni, ce faci? Când te duci la toaletă, ce faci? Când faci baie, ce faci? Când umbli pe stradă, ce faci? Când duci lingura la gură, ce faci? Când ești pe drum, ce faci? Te poți ruga în momentele astea!”. Făcând așa, strigând în toată alergarea noastră cât mai des, „Doamne!” sau chiar numai ridicând o secundă gândul la Dumnezeu, vom descoperi că timpul va face o buclă specială pentru ca noi să ne putem ruga și stând în fața unei icoane sau în Biserică. Cel pe Care Îl strigăm toată ziua va opri timpul pentru noi, ca să ne răspundă la toate chemările noastre de peste zi în odihnitoarea Lui îmbrățișare tăcută! Dar dacă alergăm și cu mintea doar după grijile acestei vieți trecătoare, fără să I le dăm Lui în nici un fel, seara vom adormi tot în brațele (sau ghearele) grijilor și tot cu ele în brațe ne vom trezi dimineața…
Timpul este locul de întâlnire cu Dumnezeu și locul în care noi conștientizăm că fiecare ceas, fiecare secundă este pregătire pentru întâlnirea cu El și cu noi, cei ce suntem chemați să fim. Această întâlnire este chiar momentul morții noastre. Sfârșitul vieții noastre este întâlnirea față către față cu Dumnezeu. Și tot ce facem acum, cât trăim, este o pregătire a acestui ceas, sau o negare și o neglijare a acestuia, sub mii și mii de pretexte, care mai de care mai mincinoase. Da, mincinoase, pentru că nu există activitate sau preocupare care să nu poată fi înfățișată lui Dumnezeu, care să nu poată fi făcută cu binecuvântarea Lui, sau cu gândul la ceasul plecării noastre de aici. E uimitor, cât de mult ne pregătim ca să ne ducem la întâlnire cu Ionel, și nu ne pregătim pentru întâlnirea cu Dumnezeu? Habar nu avem cât timp valorează o clipă, când o petreci cu Dumnezeu! Încercați! Veți avea mari și minunate surprize!

 

O zi frumoasă nu este întotdeauna o zi de soare. Dar sigur este o zi de pace..

 

ORIUNDE TE-AI AFLA, FII SUFLETUL ACELUI LOC..
.
_Argumentând nu hrănește.
_Plânsul nu rezolvă.
_Indignarea nu ajută.
_Disperarea nu luminează.
_Tristețea nu duce la nimic.
_Lacrima nu înlocuiește transpirația.
_Iritație toxică.
_Dezertare gravă.
_Calanul atrage întotdeauna ce e mai rău.
_Pentru toate bolile există un singur medicament de eficacitate dovedită.
_Continuați în pace, înțelegându-vă unii pe alții, ajutându-vă unii pe alții, așteptând participarea înțeleaptă a timpului, cu asigurarea că ceea ce nu va fi bine pentru alții, nu va fi bine cu noi..
_Oameni răniți, oameni răniți.
_Oameni vindecați, vindecați oameni.
_Oamenii iubiți, iubiți oamenii.
_Oameni transformați, transformați oameni.
_Nu-mi plac oamenii, oamenii enervanți.
_Oameni amariti, oameni amariti.
_Oamenii sfințiți, sfințesc oamenii.
_Cum sunt eu, îi afectează direct pe cei din jurul meu.
_Trezește-te!!!....
_Acoperă-te cu Recunoștință, umple-te cu Iubire și Laudă...
O zi frumoasă nu este întotdeauna o zi de soare. Dar sigur este o zi de pace..

Ai magie și INTERIORUL tău inspiră. Nimic nu vine întâmplător, ci prin cauzalitate.

 

    "Dacă cineva te caută rece... e pentru că ai o haină.
    Dacă cineva te caută cu bucurie... este pentru că ai un zâmbet.
    Dacă cineva te caută cu lacrimi.. este pentru că oferi confort.
    Dacă cineva te caută cu strofe.. e pentru că ai muzică.
    Dacă cineva te caută în durere... este pentru că ai remediul.
    Dacă cineva te caută cu cuvinte... este pentru că știi să asculți.
    Dacă cineva te caută cu pupici.. este pentru că ai miere.
    Dacă cineva te caută în dubii... este pentru că știi drumul.
    Dacă te caută cineva cu orchestra... e pentru că tu ai petrecerea.
    Dacă cineva te urmărește cu fantezii... este pentru că ai realitate.
    Dacă cineva te caută cu disperare... este pentru că ai seninătate.
    Dacă cineva te caută cu nerăbdare... este pentru că ai credință.
    Dacă cineva te caută cu secrete... este pentru că inspiri încredere.
    Dacă cuiva îi este sete te caută... este pentru că ai apă.
    Dacă cineva te caută cu frică... este pentru că ai dragoste.
    Nu există întâlniri întâmplătoare între două suflete.
    Ai magie și INTERIORUL tău inspiră. Nimic nu vine întâmplător, ci prin cauzalitate. "

Să ne iubim marile bucurii și marile deznădejdi; dar să urâm de moarte îndoiala, inerția și pasivitatea, precum nu mai puțin să urâm tot ce ne scade ardoarea pasionată a sufletului și tot ce ne împiedică avântul absurd în lume. Pozitivi sau negativi, puțin ne importă; e destu


l ca sufletul nostru să vibreze.

Fiecare om are un înger păzitor


 Ingerul pazitor

Fiecare dintre noi are pacate, rataciri, greseli, amaraciuni si necazuri - si totusi, toate acestea n-ar trebuie sa existe intre noi, de vreme ce fiecare dintre noi are ingerul sau pazitor. De ce se intampla asa? Bineinteles ca ingerii n-ar ingadui aceasta daca nu am fi vinovati noi insine. Iar de vreme ce ei ingaduie, asta este fie pentru ca singuri nu lasam ajutorul ingeresc sa ajunga la noi, fie pentru ca prin impotriva-lucrarea si impotriva-asezarea noastra sufleteasca nimicim si abatem de la noi toate stradaniile ingerilor de a impreuna-lucra cu noi in bine.

Mai intai de toate, trebuie sa ne amintim ca avem inger pazitor, sa ne intoarcem cu mintea si cu inima catre el si in cursul obisnuit al vietii noastre, iar cu atat mai mult cand avem parte de tulburari. Daca nu avem o astfel de intoarcere, inseamna ca ingerul n-are cum sa ne bage mintile in cap. Atunci cand cineva se duce in mlastina sau in prapastie astupandu-si urechile si inchizandu-si ochii, ce sa-i faci si cum sa-l ajuti? Sa tipi? Are urechile inchise. Sa-i faci vreun semn ca sa-i arati primejdia? Are ochii inchisi. O sa zici: "Sa-l ia de mana si sa-l opreasca ori sa il duca pe calea dreapta". Pai ingerul e gata sa faca asta, cauta mana ta ca sa o ia si sa te indrume - dar ai mana de care sa te ia? Doar nu de mana trupeasca te va lua (macar ca se intampla si asta in cazuri deosebite), ci de mana sufleteasca, pentru ca el este netrupesc - iar mana sufleteasca este puterea lucratoare indreptata spre mantuire si ravnitoare de mantuire. Cand in sufletul tau se afla aceasta ravna, ingerul Domnului te va lua negresit de ea si te va calauzi - dar daca nu, de unde sa te apuce? Nu are loc prin care sa faca atingere cu tine, pentru ca el insusi se numara printre duhurile ce sunt trimise doar pentru cei ce vor sa mosteneasca mantuirea (Evr. 1, 14).

Vei zice iarasi: "Atunci sa starneasca in mine dorinta de mantuire". Pai el asta si face, mai intai de toate si cu cea mai mare osardie. La cei ce au aceasta dorinta, el o sprijina si o intareste, iar la cei ce n-o au se straduie in tot chipul sa o starneasca - insa rareori izbuteste, din pricina marii neoranduieli care domneste in sufletul nepasator, intr-un astfel de suflet, totul este in tulburare: si gandurile, si simtamintele, si planurile - totul este o zarva fara de randuiala, ca la iarmaroc.

In masura in care se afla in noi aceasta lipsa a pacii si adunarii launtrice, ea este vrajmasa a lucrarii ingerului asupra noastra. Cum sa insufle ceva ingerul bun, daca omul nu ia aminte la el? Cum sa auda o asemenea insuflare sufletul, daca in el este zarva si tulburare? Tocmai de aceea stradaniile ingerului pazitor raman neroditoare in ceea ce ne priveste.

Asadar, daca vrei sa te folosesti de calauzirea si impreuna-lucrarea ingereasca, potoleste-ti neoranduiala launtrica, aduna-ti inlauntru luarea-aminte si stai langa inima ta.

Ingerul Domnului va baga de seama indata, se va apropia si va incepe sa puna in tine ganduri care inclina catre starnirea dorintei de mantuire. Pleaca-te catre insuflarea aceasta si apuca-te sa ravnesti mantuirea: atunci, ingerul pazitor nu numai ca te va lua de mana, ci chiar te va ridica pe bratele sale, si nu numai ca te va calauzi, ci chiar te va purta pe calea mantuitoare. Nu trebuie decat sa te intorci tot timpul catre el cu mintea si cu inima, sa nu slabesti in ravna ta si sa-ti pazesti luarea-aminte. El te va invata toate: ce, cand si cum sa faci si ce sa nu faci, iar cand va fi nevoie iti va da ca indrumare si semn simtit in afara. Daca nu vedem in privinta noastra o asemenea impreuna-lucrare ingereasca palpabila, suntem singurii vinovati: noi suntem cei care nu ne dam in mainile ingerilor si zadarnicim toata purtarea lor de grija pentru noi. Se bate, se bate cu noi ingerul lui Dumnezeu, si da inapoi; iar vine la asalt, iarasi da inapoi, si tot asa pana ce murim. Iar cand murim, ingerul va infatisa Domnului cartea vietii noastre si va grai: "Am facut totul ca sa ii bag mintile in cap, insa acest suflet n-a luat aminte la nimic". Si in cartea vietii va fi pus inscrisul osandirii noastre, care negresit se va implini la Judecata Cea infricosata.

Sfantul Teofan Zavoratul


Spovedania

 Când suntem bolnavi, avem nevoie de doctor. Dar, bolnavi fiind, putem fi încăpățânați și să nu mergem la doctor. Doctorul stă şi te așteaptă sau nici nu știe că eşti bolnav, și tu zaci în păcatele tale, în durerile tale. Cam așa este și cu această stare.

Adică noi avem nevoie de spovedanie ca să ne descărcăm de balastul păcatelor și al greșelilor noastre. Uneori avem nevoia aceasta încât o spunem cuiva. Îi spunem ce ne apasă unui prieten sau unei prietene. Persoana respectivă ne ascultă, poate ne mângâie sau ne încurajează cu un cuvânt, însă noi rămânem tot aşa, cu această povară care atârnă de ființa noastră.

Dacă îi spui însă unui duhovnic amarul tău, pe lângă faptul că el te ascultă și te sfătuiește ceva, el te dezleagă, adică ridică păcatele de la tine și nimicește povara. Și n-o face el, căci n-avem noi puterea aceasta, ci Hristos, Care e prezent, e de față la orice spovedanie, lângă orice persoană care se spovedește. El iartă și binecuvintează și ușurează această povară.

Aşa încât, dacă cineva nu se spovedește, este paguba lui. El rămâne încărcat și aceste încărcături îl fac să fie împietrit cu inima la rugăciune. El este foarte expus să cadă în fel de fel de încurcături și de ispite în viața lui și nu se mai poate gândi la darurile lui Dumnezeu; nu le cunoaște și nu au loc în el. De aceea este nevoie de duhovnic, ca să ne poată ajuta și călăuzi spre această portiță prin care poți lua legătura cu Tatăl ceresc. Părintele duhovnic, prin harul preoției, ne dezleagă de păcate și ne face apți să ne apropiem de esența vieții, care este Dumnezeu.

 

Sursa: Părintele Sofian,  Smerenia și dragostea, însușirile trăirii ortodoxe, Editura Doxologia




Rugăciune scurtă către Maica Domnului a Sfântului Serafim de Sarov




Atotmilostivă, Împărăteasa mea, Preasfantă Doamnă, Fecioară Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, Marie, Maica lui Dumnezeu, singura şi neindoielnica mea nădejde. Nu te scârbi de mine. Nu mă depărta, nu mă părăsi. Apără-mă, mijloceşte, auzi-mă, vezi-mă… Stăpână ajută-mă, iartă-mă, iartă-mă…Preacurată.

Bună dimineața 🤗💗🍁🍂


 

Acoperământul Maicii Domnului

 

Ce să fie Maica Domnului pentru noi? Nădejde, încă o nădejde! De ce? Pentru că avem ajutorul Maicii Domnului. Şi dacă ştim de ajutorul Maicii Domnului, de ocrotirea Maicii Domnului, de acoperământul Maicii Domnului, de mijlocirea Maicii Domnului şi de rugăciunile Maicii Domnului, avem un plus de nădejde. Maica Domnului este nădejde: „Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub sfânt acoperământul tău.”
Ce mai este Maica Domnului? Acoperământ. Ce înseamnă „acoperământ”? Nu că stă Maica Domnului cu ceva întins deasupra noastră, ci că Maica Domnului este apărătoarea noastră. Ne scoate din primejdii, ne apără de rele. „Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu”, care eşti apărătoare pentru noi. Nădejdea, acoperământul, scăparea, adică un fel de refugiu al nostru. Maica Domnului este o mângâiere pentru noi. Câtă vreme ne trăiesc părinţii, câtă vreme ne trăieşte mama, parcă avem pe cineva. Chiar dacă ne-am putea gândi vreodată că ne-ar părăsi toată lumea, mama nu ne părăseşte.
Ori de-am fi bolnavi, ori de-am fi infimi, ori de-am fi neputincioşi, Dumnezeu nu ne lasă. Nu ne lasă nici Maica Domnului. Maica Domnului este cu noi şi ne ajută, ne întăreşte, se roagă pentru noi, ne ocroteşte şi ne mângâie. „Lumina întunecatului meu suflet, nădejdea, acoperământul, scăparea, mângâierea şi bucuria mea”. Aceasta este Maica Domnului pentru noi: ne duce la Domnul Hristos, Care a vrut şi vrea să ne ocrotească, să ne ajute şi să ne acopere cum îşi acoperă găina puii săi. V-aş ruga, când mai vedeţi câte-o cloşcă întinzându-şi aripile peste puişorii săi, să vă gândiţi că Domnul Hristos a zis: „De câte ori am voit să adun pe fiii tăi cum adună pasărea puii săi sub aripi” (Luca 13, 34).

Să nu uiţi însă că vrăjmaşii sunt, de cele mai multe ori, înlăuntrul nostru, sunt în gândurile noastre. Dacă ne vom birui gândurile rele sau măcar le vom opri la timp, mulţi vrăjmaşi exteriori vor dispărea sau se vor preface în prieteni.



"Rețeta de mântuire" a Sfântului Paisie Aghioritul pentru toți cei osteniți și împovărați

Limitați-vă nevoile materiale pentru că acestea creează poveri înfricoșătoare și neliniști.
Nu râvniți la oamenii care au bani, confort, slavă și putere, ci la cei care trăiesc în virtute, înțelepciune și dreaptă credință.
Nu cereți de la Dumnezeu lucruri care întăresc numai trupul, ci cereți, în primul rând, ceea ce este bun și folositor pentru suflet.
Schimbați-vă viața, descoperiți sensul vieții, câștigați timpul pe care l-ați pierdut în călătoria voastră de până acum pe acest pământ.
Nu vă încredeți în cugetul oamenilor lumești.
Vindecați-vă de bolile care domină în viața oamenilor care nu au învățat să postească, să se înfrâneze, să se roage și să nădăjduiască.
Nu deznădăjduiți, Dumnezeu este pretutindeni și îl iubește pe om.
Tăiați orice relație cu răul, trăiți liber, în acord cu voia lui Dumnezeu.
Arătați-vă credința și prin faptele dragostei față de aproapele.
Hotărâți-vă, ce vreți mai mult: să plăceți lumii sau să vă întoarceți lângă Dumnezeu.
Aproape toate problemele încep de la gură (de la felul în care vorbești, adică) și de asemenea de la cât de mult depinzi de patimile tale.
Să o iubești pe soția ta mai mult decât pe tine însuți. Cu faptele, nu cu vorbele. Și să nu-i vorbești niciodată urât, fiindcă de fiecare dată limba ucide și distruge dragostea. De asemenea, să luați aminte că unii părinți îi răsfață pe copiii lor și le fac toate voile. Și când răsfeți prea mult pe copil, devine egoist și o va lua pe o cale strâmbă. Mulți părinți au grijă să dea copiilor lor mai mult lucruri materiale. Aceasta este o greșeală. Trupul are multe pofte materiale, dar viață scurtă. Sufletul are veșnicie: alt drum, altă călătorie. Sufletul nu sfârșește în pământ, ci la Dumnezeu. Astăzi toți se ocupă de trup, iar nu de nevoile sufletului lor.
- Și care sunt nevoile sufletului, părinte?
- Iată, cum să-ți zic? Nevoile sufletului sunt felurite. Și bucuriile sufletului sunt altele decât cele ale trupului. Trupul ușor îl mulțumești, sufletul nu. Dacă ai bani și te duci într-un magazin mare, trupul este mulțumit. Dar ce poți să găsești pentru sufletul tău într-unul din magazinele acelea mari, cum le zice, supermarketuri, da. Sufletul are nevoie de alte lucruri. Sufletul are nevoie de pace, liniște, comunicare cu Dumnezeu. Pentru a se întreține trupul, este nevoie de bani și de pâinea cea de toate zilele, dar sufletul, pentru a se întreține, are nevoie de talanți dumnezeiești: pâinea cea cerească.

Dumnezeu e real și e în noi, Hristos e viu!
Cineva mi-a trimis această fotografie, de azi din timpul sfintei liturghii.
Măriți poza, vedeți ceva deosebit?
Sunt două lumini, una de la lumânare și alta în lingurița cu Sf Împărtășanie oferită copilului.
Hristos e foc care luminează și care curăță.
Domnul Iisus Hristos este în linguriță. Trupul și sângele Lui. Pâinea și vinul prefăcute în timpul sfintei liturghii nu sunt simboluri, ci în mod real Trupul și sângele Fiului lui Dumnezeu.
Iată dovada! Să fim cu luare aminte!
Credeți, dragii mei, în Hristos! Tot ce spune Biserica este adevărat! Sfintele Taine, viața veșnică, raiul și iadul!
Să fim cu Hristos și ca Hristos, plini de iubire!
"Foc și lumină să-mi fie mie primirea preacuratelor și de viață făcătoarelor Tale Taine, Mântuitorule, arzând neghina păcatelor și luminându - mă peste tot...."
(din canonul Sf Împărtășanii)

joi, 29 septembrie 2022

Bună dimineața 💗🍂🍁🤗


 

 „Cel ce se cunoaşte pe sine este la mijloc, între mărire şi smerenie; iar cel ce-şi cunoaşte neputinţa sa din multele încercări ale ispitelor şi din lupta ce o duce cu neputinţele cele trupeşti şi sufleteşti, unul ca acela a văzut cu ochii minţii puterea cea nesfârşită a lui Dumnezeu şi a înţeles cum izbăveşte Dumnezeu pe cei smeriţi, care strigă către El prin rugăciunea cea stăruitoare din inimă. Astfel, rugăciunea acestuia i se face ca o desfătare, ştiind că fără de Dumnezeu nu poate face nimic şi, de teama de a nu cădea, el se străduieşte să se lipească tot mai mult de Dumnezeu prin rugăciune şi fapte bune." Sfantul Vasile cel Mare

 "Cu neputinţă este a ajunge cineva la cunoştinţa de sine, dacă nu va trece prin multe ispite trupeşti şi sufleteşti şi de nu va fi susţinut în vremea încercării de puterea lui Dumnezeu. Cel ce a ajuns la cunoştinţa de sine, ajunge la iscusinţa de a nu mai face nimic după voia şi părerea sa, ci la orice nedumerire se sileşte a întreba pe cei iscusiţi. Căci, cu cât păcătuieşte cineva mai mult, cu atât se întunecă mai mult cu cât îşi cunoaşte neputinţa sa, cu atât mai mult se smereşte. Una din virtuţile care ajută omului să ajungă la cunoştinţa de sine este liniştea. Acest lucru îl adevereşte Sfântul Petru Damaschin, zicând: „Liniştea este mai mare decât toate şi fară de aceasta nu putem a ne curăţi şi a ne cunoaşte neputinţa noastră, nici uneltirile dracilor” (Filocalia, voi. 5, p. 171). Părerea de sine şi neştiinţa fac orbi pe cei ce nu vor a-şi cunoaşte neputinţa. Cu adevărat, omul smerit la cuget, care îşi cunoaşte neputinţa sa, nu încetează niciodată a se ocărî pe sine, chiar dacă toată lumea l-ar lăuda sau l-ar cinsti." (Urcuş spre înviere, Arhimandrit Cleopa Ilie)

 7. Cel ce ceartă pe batjocoritor îşi atrage dispreţul, şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege îşi atrage ocara. 8. Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi. 9. Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui. 10. Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt. 11. Căci prin Domnul se vor înmulţi zilele tale şi se vor adăuga ţie ani de viaţă. 12. Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine, şi dacă eşti batjocoritor, singur vei purta ponosul. (Pildele lui Solomon, cap. 9)

Sunt îngerul Domnului şi sunt trimis să-ţi număr paşii!

 

Mergând să aducă apă, zi de zi, cu mare obo­seală, la un moment dat bătrânul s-a supărat: „Dar de ce e nevoie de această oboseală zilnică? Mai degrabă îmi mut adăpostul lângă apă, ca să nu mai chinui, să nu mai obosesc”. Dar zicând acestea în gândul său, simţi prezenţa cuiva în spate, pe urmele sale. Se opri şi îl aşteptă pe cel care venea în urma lui. Şi l-a în­trebat bătrânul: „Cine eşti?”.

Un bătrân şedea în pustie, departe de orice sursă de apă cam la 12 mile. Şi mergând să aducă apă, zi de zi, cu mare obo­seală, la un moment dat bătrânul s-a supărat: „Dar de ce e nevoie de această oboseală zilnică? Mai degrabă îmi mut adăpostul lângă apă, ca să nu mai chinui, să nu mai obosesc”. Dar zicând acestea în gândul său, simţi prezenţa cuiva în spate, pe urmele sale. Se opri şi îl aşteptă pe cel care venea în urma lui. Şi l-a în­trebat bătrânul: „Cine eşti?”. Iar cel care venea în ur­mă i-a spus: „Sunt îngerul Domnului şi sunt trimis să-ţi număr paşii. Şi cu cât sunt mai mulţi paşi, cu atât răsplata Domnului va fi mai mare”. Auzind aceasta, bătrânul îşi mută adăpostul şi mai departe cu cinci mile de fântână, pentru ca răsplata să-i fie mai mare.
***

„Când veniţi la mănăstire, îngerii voştri vă numără paşii, bănuţii şi osteneala”

Un bătrân şedea în pustie, departe de orice sursă de apă cam la 12 mile. Şi mergând să aducă apă, zi de zi, cu mare obo­seală, la un moment dat bătrânul s-a supărat: „Dar de ce e nevoie de această oboseală zilnică? Mai degrabă îmi mut adăpostul lângă apă, ca să nu mai chinui, să nu mai obosesc”. Dar zicând acestea în gândul său, simţi prezenţa cuiva în spate, pe urmele sale. Se opri şi îl aşteptă pe cel care venea în urma lui. Şi l-a în­trebat bătrânul: „Cine eşti?”. Iar cel care venea în ur­mă i-a spus: „Sunt îngerul Domnului şi sunt trimis să-ţi număr paşii. Şi cu cât sunt mai mulţi paşi, cu atât răsplata Domnului va fi mai mare”. Auzind aceasta, bătrânul îşi mută adăpostul şi mai departe cu cinci mile de fântână, pentru ca răsplata să-i fie mai mare.

Chiar dacă ești umil, chiar dacă ești smerit, chiar dacă ești desconsiderat, trebuie să mergi pe calea aceasta a adevărului, care ne duce pe noi în veșnicie. Da, este vorba de ceea ce se cunoaște: calea, adevărul și viața! Dacă lumea ar merge pe acest drum, al creștinului înnobilat de jertfa lui Iisus, noi n-am avea nevoie nici de Europa Occidentală, n-am avea nevoie nici de forțele Răsăritului, n-am avea nevoie decât de cerul care ne unește pe toți. Și dacă am fi așa toți, întru smerenie, în bunătate, în dragoste, toată forța aceasta ne-ar ridica pe cea mai mare treaptă, am fi noi cei care ar arăta Europei calea dreaptă, a izbăvirii…

***

Voi ştiţi că de când v-aţi pus în gând să veniţi la mănăstire, îngerii voştri v-au numărat paşii, bănuţii şi osteneala voastră? Cu acestea toate îngerii voştri se vor prezenta la dreapta judecată, că aceşti bănuţi nu i-aţi cheltuit la discoteci, la cârciumi şi la nunţi cu lăutari, ci i-aţi dăruit lui Hristos!
Odată a venit un grup de credincioşi la Părintele Cleopa:
— De unde sunteţi voi, mamă?
— De la Bârlad.
— Ei, tocmai de acolo! Voi ştiţi că de când v-aţi pus în gând să veniţi la mănăstire, îngerii voştri v-au numărat paşii, bănuţii şi osteneala voastră? Cu acestea toate îngerii voştri se vor prezenta la dreapta judecată, că aceşti bănuţi nu i-aţi cheltuit la discoteci, la cârciumi şi la nunţi cu lăutari, ci i-aţi dăruit lui Hristos! Ei! De-aţi vedea îngerii voştri păzitori lângă voi cum sunt, aţi muri de bucurie!

(Părintele Cleopa Ilie, Douăzeci de pricini pentru care trăiesc oamenii pe pământ, Editura Trinitas, Iași, 2003, p. 11)

***
Ingerul pazitor si oamenii. – Dumnezeu a dat fiecarui om, ce vine in lume, un povatuitor nevazut, care-l insoteste pe tot drumul vietii ca Rafail pe Tobie. E slujirea necurmata a ingerilor. Dar cum se petrece oare lucrarea aceasta ocrotitoare de la unul la altul ?

Vietile sfintilor cuprind mii de intamplari, aratand ca faptul se poate petrece uneori ca mijlocirea unei puteri naturale : o piatra sau alte lucruri ucigatoare aruncate asupra noastra, pe care mana lui le indeparteaza ; un pas gresit de care el ne apara ; o otrava pe care el o face nevatamatoare. Pe maini te vor purta, zice psalmul, ca sa nu lovesti de piatra piciorul tau.
Insa ei mai lucreaza si pe cale de sfat deslusit ori de inspiratie. In starea dintai este fericitul Augustin, care aude acel glas staruitor in gradina : Ia si citeste! Si asa sunt toti care s-au intors la Dumnezeu, carora ingerul le-a pregatit intalnirea cu omul, cu cartea, cu faptul trebuincios pentru greutatile lor deosebite si in stare sa le dea dez­legarea. Sau daca nu-i ceva spus lamurit, alteori e o greutate pe suflet, o impingere, o sfasiere, e izbucnirea dintr-odata a unui vazduh de rai, a unei rasuflari de copil, a unei prospetimi de nevinovatie…

Dar mai cu seama exista intre ingeri si noi o legatura statornica. O mana se afla care nu slabeste chiar si cand dormim, mana noastra. Suntem ca bietul orb care nu vede nimic, dar care stie tot ce se intampla celui ce-l calauzeste: merge, se opreste, se intoarce la dreapta, coboara, alearga… si n-am mai simti poate deloc mana pazitoare, de n-ar fi din cand in cand apasarea aceea straina si fara seaman a degetelor ei pe degetele noastre, intre noi e pusa o lege. Suntem ai lui si nu mai poate sa ne paraseasca oricand ar vrea. Trebuie sa mearga pana la capat. In fundul noptii noastre suntem in legatura si unire cu cineva care vede pe Dumnezeu si il priveste prin toti porii fiintei lui. Pe pamantul unde suntem, impartasim bataile inimii acestui frate ceresc, care vorbeste cu Tatal .

Dar oare prin ce se face legatura intre el si noi ? Prin ce suntem legati unul de aitul ? E cu totul altceva decat o legatura de la mana la mana ? E acea lumina din adanc care-i inima curata… Nu-i scris in Evanghelie : Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu ? Ingerul nu inceteaza nicicand sa-l vada. Cand avem si noi inima curata, au disparut toate zidurile dintre duhul care vede si sufletul facut sa primeasca lumina… Dar cand inima nu-i curata, e ca si cand dam ingerului intristat, ca organ de legatura un madular ciung si o mana nesimtitoare… Ce fericire sa-l asculti si cate nu avem a scoate de la el! Asa descoperim, cum zice Apocalipsul, ca masura ingerului e si masura omului. Felul in care mergem e si al nostru, dar e totodata si al lui… El e cel ce mi-a curatit ochii cu fierea Negraitului Peste. El e cel care ma face sa vad toate intr-o fata noua si el face ca sub pasii mei azurul cerului se impleteste cu drumurile cele mai intunecate. El scoate din toate invatamantul si preamarirea si toate, la dreapta si la stanga mea, se fac prin el miscare, idee, asemanare si imn.

Scriptura ne arata ca ingeri pazitori au nu numai oamenii singuratici, ci si aduna­rile oamenilor. Si acesti ingeri duc inaintea lui Dumnezeu faptele si rugaciunile obstilor omenesti si sunt raspunzatori si de vredniciile, dar si de gresalele lor. (Din Cartea de meditatii)

 https://ortodoxia.me/sunt-ingerul-domnului-si-sunt-trimis-sa-ti-numar-pasii/

 "Folositoare și acoperământ vieții mele te pun pe tine, Născătoare de Dumnezeu Fe­cioară; tu mă îndreptează la adăpostirea ta, ceea ce ești pricina bunătăților și credincioșilor întărire, una întru tot lăudată."


miercuri, 28 septembrie 2022

AVEM NEVOIE DE TANDRETE

 

AVEM NEVOIE DE TANDRETE
"Deși avem nevoie acută de ea, tandrețea nu se cere, căci cerută, ea nu mai are nici o valoare. Ea valorează ceva doar atunci când ceilalți ti-o arată spontan, ca semn al aprecierii lor. De-abia atunci te simți, cu adevărat, băgat în seamă. La tinerețe și la vârsta adultă, nevoia noastră de tandrețe își schimbă sursele: dorim să ne acorde tandrețe cei pe care-i iubim și în care investim sentimente; dăruim noi tandrețe, ca părinți și ca soți, dar simțim o mare nevoie ca această tandrețe să ne fie întoarsă de către recipienții tandreței noastre. Am vrea să fim asigurați că cei apropiați ne poartă în sufletul lor, așa cum îi purtăm și noi, că ne poartă de grijă, interesându-i stările noastre, gândurile noastre, neliniștile noastre. Că noi contăm pentru ei și că toate eforturile noastre de a le arăta iubirea și aprecierea noastră sunt înțelese și apreciate. Că, atunci când iubirea pătimașă și tinerească se stinge, liantul acela care înseamnă tandrețea între oameni este acolo pentru întotdeauna. Iar pentru ca să simțim asta, avem nevoie de semne exterioare de tandrețe din partea celuilalt."

 „Noi nu iubim pe oamenii pentru lucrurile în care sunt puternici, noi iubim pe oameni pentru lucrurile în care sunt slabi. Fragilităţile ne ţin laolaltă, neputinţele ne unesc”.


Omul ipocrit

 După ce a muncit câteva ceasuri pe câmp, un ţăran s-a aşezat la umbra unui pom să se odihnească. Deodată, lângă el a venit în zbor o raţă sălbatică şi s-a oprit chiar alături, să ciugulească boabele căzute pe ogor.
Uşor, ţăranul şi-a scos căciula şi - zdup! - a prins pasărea.
- Ce noroc pe capul meu, şi-a zis. O să fac un foc de vreascuri şi o să prăjesc raţa asta. Să vezi ce bună o să fie!
Dar în timp ce încerca să scoată pasărea de sub căciulă, aceasta se strecură repede pe lângă mâna omului şi, ridicându-se imediat în zbor, dusă a fost. Privind cu necaz după ea, ţăranul a mai zis:
- O, ce suflet bun am! Sper ca Dumnezeu să vadă cum m-am îndurat de pasărea aceasta, dându-i drumul, şi să mă răsplătească pentru binele pe care l-am făcut!
Oare ce răsplată ar fi meritat un asemenea om? Cel ce încearcă să ascundă un păcat cu alt păcat, o minciună cu altă minciună, un rău cu alt rău, acela singur se păcăleşte. Aşa cum întunericul se alungă doar cu lumină, tot astfel răul nu poate fi alungat decât cu bine.

"Păcatul este nedreptate. Cine păcătuieşte fie se nedreptăţeşte pe sine, fie nedreptăţeşte pe altul." (Sfântul Ioan Gură de Aur)


 

Remediul cu usturoi şi untură

6 căţei de usturoi, 1/2 cană de untură albă
Curăţaţi şi striviţi 6 căţei de usturoi. Amestecaţi-i cu jumătate de cană de untură. Puneţi terciul pe tălpile picioarelor şi acoperiţi-le cu un prosop (de preferinţă încălzit) sau cu o cârpă de flanel. Puneţi prosoape de hârtie sub picioare pentru a absorbi grăsimea. Aplicaţi un amestec proaspăt de usturoi şi untură la fiecare 5 ore, până când vă trece răceala. Este normal ca şi respiraţia dvs. să miroase a usturoi. Dacă vă ia durerea de cap, frecaţi acest amestec de tâmple şi înfăşuraţi-vă capul cu o cârpă curată.
Remediul cu usturoi şi oţet pentru nas înfundat
Ceai de usturoi, 1 lingură de oţet de mere
Faceţi o ceaşcă mare de ceai concentrat de usturoi foarte fierbinte, adaugaţi 1 lingură oţet de mere, apoi respiraţi vaporii calzi. Acoperiţi capul şi ceaşca cu un prosop pentru un efect maxim.

Remediu cu usturoi

Păstraţi un căţel de usturoi între dinţi şi obraz. Nu mestecaţi. La primul semn de răceală, mirosiţi un căţel de usturoi proaspăt tăiat. Dacă faceţi acest lucru în mod frecvent, răceala vă va ocoli. Un alt remediu care implică usturoi: striviţi mai mulţi căţei de usturoi proaspăt într-un vas mic. Acoperiţi repede capul şi vasul cu un prosop şi respiraţi vaporii de usturoi. Această procedură va îndepărta toxinele din fluxul sanguin şi vă dă energie organismului dvs. Tot pentru a preveni răcelile, dormiţi cu căţei de usturoi curăţaţi în şosete dumneavoastră.

Băile cu rădăcină de ghimbir

Tăiaţi câteva felii de rădăcină de ghimbir şi puneţi-le într-o cadă cu apă caldă. Relaxaţi-vă aproximativ 20 de minute.

Remediul pentru picioare reci cu ardei roşu cayenne

Presăraţi ardei cayenne în şosete dumneavoastră înainte de a le lua. Atât picioare cât şi şosetele se vor înroşi. Dar picioarele se vor simţi calde. Dacă doriţi, amestecaţi cayenne cu câţiva căţei de usturoi ras.

Băi fierbinţi la picioare

Se dizolvă o lingură de muştar pudră într-o găleată de apă caldă şi vă înmuiaţi picioarele pentru aproximativ zece minute. Înfăşuraţi-vă capul într-un prosop pentru a creşte temperatura corpului dvs.

Remediul cu ceai din boabe de ienupăr

8 linguri de boabe de ienupăr, 1 sfert de litru de apă clocotită
Faceţi un ceai puternic prin infuzarea boabelor în apă. Când este călduţ, inhalaţi acest ceai pentru a vă calma nasul, gâtul şi o congestie pulmonară.

Cataplasma cu untură şi muştar

Untură, pudră uscată de muştar, făină, ardei roşu cayenne
Trataţi un piept congestionat cu untură, muştar uscat şi ardei cayenne amestecate într-o pastă şi întinse între două bucăţi de pânză, care au fost stropite cu făină. Se aplică pe piept pentru ameliorarea instantanee a congestiei. Fiţi atenţi la durata aplicării sau pielea se va beşica.

Remediul cu ceapă pentru crup

Puneţi cataplasme de ceapă la picioare, după ce le-aţi înmuiat. Sau tăiaţi ceapa felii subţiri, punând-o într-o tigaie cu apă suficientă cât să nu se ardă, şi amestecaţi cu puţină făină de porumb. Ceapa poate fi utilizat şi singură. Se aplică pe gât şi zona pulmonară la temperatura care poate fi suportată.

Remediul cu rom pentru tuse puternică

Frecaţi-vă spatele înainte de culcare cu rom vechi.
Remediul cu ceai de cimbru
O duzină de crenguţe de cimbru proaspăt, 1 3/4 litri de apă clocotită
Infuzaţi cimbrul în apă şi lăsaţi-l acoperit o jumătate de oră, departe de căldură. Strecuraţi şi faceţi gargară. Ceaiul de cimbru poate fi utilizat şi ca o compresă caldă (1 1/2 pumn de cimbru proaspăt infuzat în 2 litri de apă clocotită) în cazurile severe de răceală, gripă şi bronşită. El reduce şi febra.

Cataplasma cu frunze de dafin pentru bronşită şi tuse

Folosiţi frunze fierte de dafin ca o cataplasmă aplicată direct pe piept şi acoperiţi cu o cârpă.
Remediul cu brandy şi ulei pentru tuse puternică
Brandy, ulei, 1 ceapă
Ungeţi coloana vertebrală, pieptul şi tălpile picioarelor, noaptea şi dimineaţa, cu 1 ceapă feliată şi fiartă la foc mic în brandy şi ulei.
Tratamentul cu oţet şi piper pentru tuse puternică.

Oţet, piper negru

Luaţi o bucată de hârtie maro, cam de mărimea pieptului dvs şi îmbibaţi-o cu oţet. După ce se scurge, presăraţi piper negru pe o parte a hârtiei. Apoi, plasaţi partea presărată cu piper pe pieptul gol. Păstraţi-o peste noapte, după ce aţi înfăşurat-o cu un bandaj sau o cârpă. Acest tratament este deosebit de bun pentru tuse bronşitică.

Tratamentul cu oţet

1 linguriţă oţet, 1 pahar de apă
Liniştiţi-vă o durere în gât şi opriţi drenajul sinusal cu 1 linguriţă de oţet într-un pahar cu apă. Faceţi gargară o dată pe oră până când v-aţi vindecat.

Odihna

Dacă sunteţi odihniţi, organismul luptă mai bine cu virusul care a provocat răceala. Încercaţi să staţi în pat măcar două zile. Dacă acest lucru se poate. Organismul e slăbit şi nu poate să facă faţă şi să răspundă tuturor sarcinilor pe care le facem ca atunci când suntem sănătoşi.

 „Stai, frate, că nu eşti sin­gur, prin ce treci tu au mai trecut şi alţii, există soluţii. Aşadar, întâi descarcă-te, vorbeşte despre necazul tău. Apoi, smereşte-te. Dacă a venit nenorocirea asupra ta, înseamnă că Dumnezeu a îngăduit să vină, pentru că ai greşit undeva. Asumă faptul că ai greşit! De acolo începe vindecarea.”  



marți, 27 septembrie 2022

CARTEA REMEDIILOR UITATE

https://remediiuitate.ro/cartea-remediilor-uitate/ 

Plăceri bune, plăceri rele

 

Confuzia ce îl ține pe om legat și îi înrobește voința este confuzia plăcerii cu binele și a durerii cu răul. Plăcerea poate fi bună sau rea, la fel și durerea.
Ex: Plăcerea poate veni din faptul că cineva fură de la alții și se bucură de toate desfătările pe banii acelora, dar la fel de bine plăcerea poate veni din a dărui altora când au nevoie. Poate fi dureros că te mustră cineva, dar e bine că poate te va feri de greșeli.
Omul cu adevărat liber este acela care face binele indiferent dacă e dureros sau plăcut pentru el. Astfel, nu va fi rob plăcerii și al durerii, ci va fi un slujitor al binelui, al adevărului, al frumosului.
Pentru a fi mai clar care placeri sunt bune și care sunt rele, avem 3 categorii de plăceri: 1. rele, 2. bune, 3. foarte bune.
Despre ce este vorba? Hai să vedem:
1. Această categorie este alcătuită de plăcerile împotriva firii. Omul este pentru a se zidi întru veșnicie, iar în existența aceasta are nevoie să mănânce, să se hidrateze și să își creeze o temelie atât internă cât și externă pentru a se putea zidi pentru veacul ce va fi.
Având în vedere faptul că omul merge de mult timp pe calea plăcerilor, societatea a început să prindă conturul dorinței omului. Societatea este plină de "oferte" de plăcere care sunt doar paravane ce ne ascund faptul că suntem ființe veșnice cu profunzimi infinite. Cu cât omul se îngăduie mai mult în aceste placeri, își pierde profunzimea și devine un "robot" care are ca și comandă principala de funcționare "obținerea plăcerii", adică devine un rob al plăcerii, robie din care dacă va căuta să se elibereze va fi oprit de durerea care îi va cere plăcerea înapoi. Fără a se întâmpla aceasta nimeni nu se poate elibera de lanțurile morții.
Astfel, omul, pentru a fi liber, trebuie să caute să se ferească cât mai mult de plăceri nenecesare. Astfel de plăceri sunt: droguri, tutun, filme și seriale inutile, jocuri video, petreceri și desfrânări, înjurături etc.
Toate aceste plăceri îl înrobesc pe om și îi întunecă mintea astfel încât nu mai vede dincolo de acestea și devine slujitor al lor, slujire care nu îi va aduce nici un fel de zidire, nici în această viață, nici în viața ce va fi.
2. În această categorie găsim plăcerile bune ale acestei vieți: plăcerea de a te hrăni, plăcerea odihnei, plăcerea de a te căsători și de a avea copii, plăcerea de a cunoaște cele ale lumii, plăcerea de a avea o pasiune într-un anumit domeniu (istorie, fizică, sociologie etc.), plăcerea de a îi avea alături pe cei dragi etc.
3. Plăcerile din această categorie au profunzimi din ce în ce mai mari și cresc in intensitate la infinit. Nu este de mirare, având în vedere faptul că mulți oameni din trecut, cu poziții înalte în societate, au ales să se izoleze de lume pentru a se putea desăvârși în cele duhovnicești.
Chiar și din zilele noastre există mulți actori celebri sau oameni cu poziții foarte bune în societate care s-au călugărit (Dragoș Pâslaru - actor, Dan Bănulescu - chitarist celebru, Monica Fermo - actrița, Alexandru Cotescu și probabil mulți alții).
Despre ce este vorba și de unde izvorăște această plăcere duhovnicească? Înainte de toate este bine a ști că omul are un potențial infinit în partea nevăzută a ființei sale. Când omul începe să își dezvolte această latură nu mai cedează plăcerilor iraționale (aici este vorba, în general, despre cele de la 1.) pentru că începe să trăiască în duh și să se bucure de plăceri duhovnicești. O dată cu aprofundarea celor duhovnicești, omul se desprinde ușor ușor de cele vremelnice și începe să străvadă, printre paravanele acestei lumi, adevărul și veșnicia.
După ce omul părăsește minciuna și se întoarce la Adevăr, începe să se curețe partea nevăzută a sa. Omul "vede" mai clar ce e bine și ce e rău (discernământ, dreptate), începe să aibă puterea să aleagă binele (curaj, bărbăție), le face pe toate mai cu măsură (cumpătare) și știe să înfrunte răul pentru a nu fi tras din nou de pe calea cea bună (răbdare) și ușor ușor, pastrandu-se în cele bune, sporește în toată virtutea.
La început va fi o "oboseală" ca în orice altă lucrare, dar după ce se va curăța și se va întări temelia, omul începe să se bucure sufletește de faptul că este "curat" și că începe să aibă ca roade virtuți; omul devine mai iubitor, mai liniștit, mai răbdător, mai atent, mai împăcat cu sine și cu Dumnezeu. Pe scurt, se întoarce spre strălucirea cea dintâi și începe să fie izvor de bine pentru el și pentru cei din jur.
A Domnului fie slava, în veci, amin!


Fericirile părintelui Paisie Aghioritul

 ,,1. Fericiți sunt cei care au iubit pe Hristos mai mult decât toate ale lumii și trăiesc departe de lume și aproape de Dumnezeu împărtășindu-se de bucurii paradisiace încă de pe pământ.

2. Fericiți sunt cei care au izbutit să trăiască ascunși și, dobândind virtuți mari, n-au dobândit nici măcar o faimă mică.

3. Fericiți sunt cei care au izbutit să facă pe nebunii pentru Hristos păzindu-și în felul acesta bogăția lor duhovnicească.

4. Fericiți sunt cei care nu propovăduiesc Evanghelia prin cuvinte, ci o trăiesc și o propovăduiesc prin tăcerea lor, prin harul lui Dumnezeu, care îi trădează.

5. Fericiți sunt cei care se bucură când sunt clevetiți pe nedrept, iar nu atunci când sunt lăudați pe drept pentru viața lor virtuoasă. Acesta este semnul sfințeniei și nu nevoința seacă a faptelor trupești și numărul mare al nevoințelor, care, atunci când nu se fac cu smerenie și cu scopul de a omorî pe omul cel vechi, creează numai simțăminte false.

6. Fericiți sunt cei care preferă să fie nedreptățiți decât să nedreptățească și primesc netulburați și în tăcere nedreptățile, arătând cu fapta că ei cred „întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul” și de Acesta așteaptă să fie îndreptățiți, iar nu de oameni, în felul acesta izbăvindu-se de deșertăciune.

7. Fericiți sunt cei care fie s-au născut betegi, fie s-au făcut din neatenția lor, dar nu murmură, ci slavoslovesc pe Dumnezeu. Aceștia vor avea locul cel mai bun în rai împreună cu mărturisitorii și mucenicii, care pentru dragostea lui Hristos și-au dat mâinile și picioarele lor spre tăiere, iar acum, în rai, neîncetat sărută cu evlavie picioarele și mâinile lui Hristos.

8. Fericiți sunt cei care s-au născut urâți și sunt disprețuiți aici, pe pământ, deoarece acestora, dacă slavoslovesc pe Dumnezeu și nu cârtesc, li se păstrează locul cel mai frumos din rai.

9. Fericite sunt văduvele care au purtat haine negre în aceasta viață, fie și fără voie și au trăit o viață duhovnicească albă slavoslovind pe Dumnezeu fără să murmure, iar nu cele care poartă haine pestrițe și duc o viață pestriță.

10. Fericiți și de trei ori fericiți sunt orfanii care au fost lipsiți de afecțiunea părinților lor, deoarece unii ca aceștia au izbutit să-și facă pe Dumnezeu Tată încă din această viață, având în același timp depusă în casieria lui Dumnezeu afecțiunea părinților lor, de care s-au lipsit și care crește cu dobândă.

11. Fericiți sunt părinții care nu folosesc cuvântul „nu” pentru copiii lor, ci îi înfrânează de la rău prin viața lor sfântă, pe care copiii o imită și, bucuroși, urmează lui Hristos cu noblețe duhovnicească.

12. Fericiți sunt copiii care s-au născut sfinți „din pântecele maicii lor”, dar mai fericiți sunt aceia care s-au născut cu tot felul de patimi moștenite, însă s-au nevoit cu sudori și le-au dezrădăcinat dobândind împărăția lui Dumnezeu „întru sudoarea feții” lor.

13. Fericiți sunt copiii care de mici au trăit într-un mediu duhovnicesc și astfel, fără osteneală, au sporit în viața cea duhovnicească. Dar de trei ori mai fericiți sunt copiii cei nedreptățiți care nu au fost ajutați deloc, ci dimpotrivă, au fost îmbrânciți spre rău, dar care, îndată ce au auzit de Hristos, au tresăltat în inima lor și întorcându-se cu 180 de grade, și-au întraripat sufletul ieșind din sfera de atracție a pământului și mișcându-se în orbita duhovnicească.

14. Mirenii îi numesc norocoși pe astronauții care se mișcă în spațiu, câteodată în jurul lunii, alteori pe lună. Însă mai fericiți sunt nematerialnicii lui Hristos, zburătorii prin rai, care urcă la Dumnezeu și adeseori umblă prin rai, în adevărata lor locuință, cu mijlocul cel mai rapid și fără mult combustibil, ci doar cu un posmag.

15. Fericiți sunt cei care slavoslovesc pe Dumnezeu pentru luna ce îi luminează și îi ajută să meargă noaptea, însă mai fericiți sunt cei care au priceput că nici lumina lunii nu este a lunii și nici lumina lor duhovnicească nu este a lor, ci a lui Dumnezeu. Căci zidirile, fie că lucesc ca oglinda, fie ca sticla, fie ca un capac de conservă, dacă însă nu vor cădea razele soarelui peste ele, nu este cu putință să lucească.
16. Mirenii îi numesc norocoși pe cei care trăiesc în palate de cristal și au toate înlesnirile, însă mai fericiți sunt cei care au izbutit să-și simplifice viața lor și s-au eliberat de lanțul acestei evoluții lumești a multor înlesniri (de fapt a multor greutăți) și astfel s-au slobozit de neliniștea înfricoșătoare a epocii noastre.

17. Mirenii îi numesc norocoși pe cei care pot să dobândească bunătățile lumii. Dar mai fericiți sunt cei care le dau pe toate pentru Hristos și se lipsesc de orice mângâiere omenească aflându-se astfel lângă Hristos zi și noapte în mângâierea Sa dumnezeiască, care de multe ori este atât de mare, încât unii îi spun lui Dumnezeu: „Dumnezeul meu, dragostea Ta nu o pot suferi, deoarece este multă și nu încape în inima mea cea mică”.

18. Mirenii îi numesc norocoși pe cei care au funcțiile cele mai înalte și casele cele mai mari, deoarece aceștia au toate înlesnirile și duc o viață tihnită. Dar mai fericiți sunt cei care au numai un cuib în care se adăpostesc și puțină hrană și îmbrăcăminte, după cum spune dumnezeiescul Pavel. În felul acesta ei au izbutit să se înstrăineze de lumea cea deșartă folosind pământul doar ca reazem picioarelor lor, ca niște fii ai lui Dumnezeu, iar cu mintea aflându-se mereu lângă Dumnezeu, Bunul lor Părinte.

19. Norocoși sunt cei care devin generali și miniștrii, dar și cei care devin și pentru câteva ore, atunci când se îmbată și se bucură pentru aceasta. Dar mai fericiți sunt cei care au omorât pe omul lor cel vechi, s-au imaterializat și au izbutit prin Duhul Sfânt să devină îngeri pământești. Unii ca aceștia au aflat caneaua paradisiacă prin care beau și se îmbată mereu de vinul paradisiac.

20. Fericiți cei care s-au născut nebuni, căci vor fi judecați ca nebuni și astfel vor intra în rai fără pașaport. Dar mai fericiți și de trei ori fericiți sunt cei foarte învățați, care o fac pe nebunii pentru dragostea lui Hristos și își bat joc de toată deșertăciunea lumii. Această nebunie pentru Hristos prețuiește mai mult decât toată știința și înțelepciunea înțelepților întregii lumii."
„Cei ce țin de Biserica lui Hristos sălăşluiesc în adevăr; dacă oamenii nu trăiesc în adevăr, atunci nici nu țin de Biserica lui Hristos. Şi cu mult mai vârtos dacă aceştia spun minciuni despre ei înşişi, numindu-se şi fiind numiți păstori şi arhipăstori; căci ne-am învățat că Creştinismul se arată nu prin înfățişarea din afară, ci prin adevărul şi acrivia credinței”.

Sfântul Grigorie Palama,  Respingerea epistolei Patriarhului Antiohiei, în Viaţa şi nevoinţele celui între sfinţi părintelui nostru Grigorie Palama, Arhiepiscopul Thessalonicului, Editura Egumenița, 2006.

DOAMNE, aminteşte-mi...!




Dacă mă văd drept, aminteşte-mi câte drepturi am încălcat...
Dacă mă consider cinstit, aminteşte-mi de câte ori am înşelat...
Dacă mă văd sincer, aminteşte-mi de câte ori am minţit...
Dacă mă consider înţelept, aminteşte-mi inutilitatea multor cuvinte ale mele...
Dacă mă cred bun, aminteşte-mi câtă răutate este în inima mea...
Dacă mă văd smerit, aminteşte-mi câtă făţărnicie este în mine...
Dacă mă văd curat, aminteşte-mi ce negru e sufletul meu...
Dacă mă văd frumos, aminteşte-mi ce zdrenţuit sunt pe interior...
Dacă mă văd puternic, aminteşte-mi că nu pot nimic fără Tine...
Dacă mi se pare că am zidit ceva, aminteşte-mi câte inimi am frânt...
Dacă mi se pare că am credinţă mare, aminteşte-mi ce uşor mă clatin în încercări...
Dacă mă văd curajos, aminteşte-mi cât de laş sunt în a propovădui şi a muri pentru numele Tău...
Dacă mă văd harnic, aminteşte-mi cât de trândav sunt în a împlini poruncile Tale...
Dacă mă consider înţelept, aminteşte-mi pe câţi am rănit prin cuvintele mele...
Dacă mă simt puternic, aminteşte-mi de câte patimi sunt îngenuncheat...
Dacă mi se pare că am dragoste, aminteşte-mi de câtă ură sunt stăpânit...
Dacă mă cred cineva, aminteşte-mi că nu sunt decât ţărână...
Dacă mă simt deja ajuns, aminteşte-mi de unde am plecat...
Dacă mă văd sus, aminteşte-mi din ce adânc m-ai ridicat...
Dacă mi se pare că merit Raiul, aminteşte-mi cât de departe e de mine...

Îngerii călători

 Doi îngeri călători s-au oprit să petreacă o noapte în casa unei familii bogate. Oamenii aceia erau nepoliticoși și nu i-au lăsat pe îngeri să doarmă în camera de oaspeți a vilei. În schimb, i-au găzduit într-un loc friguros din pivniță. În timp ce își pregăteau patul pe podeaua tare, îngerul mai bătrân a văzut o gaură în perete și a reparat-o. Atunci îngerul mai tânăr l-a întrebat de ce reparase gaura și celălalt i-a răspuns: „Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi“. Noapte următoare, cei doi au poposit la o familie foarte săracă, dar ospitalieră. După ce au împărțit puțina lor mâncare, soțul și soția au cedat patul lor și astfel îngerii au dormit confortabil. Când soarele a răsărit în dimineața următoare, îngerii i-au găsit pe țăran și pe soția sa plângând. Singura lor vacă, al cărei lapte era unica lor sursa de venit, zăcea moartă pe câmp. Îngerul tânăr înfuriat îl întreabă pe cel bătrân: „Cum ai putut să lași ca acest lucru să se întâmple? Primul om avea totul și tu l-ai ajutat. A doua familie aveau puțin și cu toate acestea au împărțit totul cu noi, și tu ai lasat vaca lor să moară!“ „Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi“ a răspuns îngerul mai bătrân. „Când noi am stat în pivnița vilei, am văzut că erau bani de aur în acea gaură în perete. Și pentru că stăpânul era lacom și nu dorea să împartă averea cu nimeni, eu am astupat gaura și astfel nu o va mai găsi niciodată. Iar noaptea trecută, în timp ce noi dormeam în patul acelei familii, îngerul morții a venit pentru soția lui. Eu i-am dat vaca lor în schimb. Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi“. Câteodată, exact așa se întâmplă atunci când lucrurile se îndreaptă către o cale pe care nu o așteptam. Dacă ai credință, ai nevoie doar să crezi că tot ce este neprevăzut este în avantajul tău. Nu poți să știi decât după un anumit timp.

'Ce urâtă pare asta şi ce bucuroasă e!

Aprinde-te de Duhul Sfânt, dă-ţi cu parfumul rugăciunii, spală-te cu Spovedania, hrăneşte-te cu Mântuitorul şi cere bucurie de la Dumnezeu şi atunci vei fi frumoasă pentru privirea duhovnicească, iar ochiul lumesc o să zică: 'Ce urâtă pare asta şi ce bucuroasă e!



Uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare

 



Un monah găsi un pui de pasăre orfan care nu era încă antrenat să zboare și nu voia să se dezlipească de creanga pe care stătea.
Călugărul se urca în fiecare zi în copac să-i ducă de mâncare. După ce a încercat în fel și chip să-l facă să zboare de pe creangă, părintele a rugat un frate mai tânăr să-l ajute, căci nu era deloc ușor să se cațere zi de zi în ditamai copacul.
Un bătrân înțelept s-a oferit să facă el asta și, a doua zi, când s-a trezit, monahul a văzut puiul zburând de colo-colo.
Uimit, părintele l-a întrebat pe bătrân:
– Cum ai făcut, avvo?
Zâmbind, bătrânul răspunse:
– A fost foarte simplu. A trebuit doar să-i tai craca de sub picioare.
Uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare, ca astfel să ne aducem aminte că putem zbura spre cer.

Viața te trezește, te taie, te rupe, te dezamăgește.

 

" Viața te dezamăgește să nu mai trăiești cu iluzii și să vezi realitatea.
Viața distruge tot ce este de prisos până când rămâne doar ce este important.
Viața nu-ți dă pace, să încetezi să te învinovățești pe tine însuți și să accepți tot ce nu poti schimba.
Viața îți va retrage ceea ce ai, până când nu te vei mai plânge și vei începe să mulțumești.
Viața trimite oameni contradictorii să te vindece, așa ca să nu te mai uiți afară și începi să reflectezi cine ești în interior.
Viața îți permite să cazi iar și iar, până când decizi să înveți lecția.
Viața te ia din drum și îți prezintă răscrucea, până când încetezi să vrei să controlezi totul și să curgi ca un râu.
Viața îți pune dușmanii in cale, până nu mai "reacționezi".
Viața te sperie și te va speria de câte ori este nevoie, până îți vei pierde frica și îți vei recăpăta credința.
Viața te distanțează de oamenii pe care îi iubești, până când înțelegi că nu suntem acel trup, ci sufletul pe care îl conține.
Viața râde de tine de multe și multe ori, până când nu mai iei totul atât de în serios și poți râde de tine.
Viața te rupe în câte părți sunt necesare, pentru ca lumina să te pătrundă.
Viața se confruntă cu voi rebelii, până când încetați să încercați să o controlați.
Viața repetă același mesaj, dacă este cazul cu țipete și lacrimi, până când în sfârșit îl auzi.
Viața trimite fulgere și furtuni, ca să te trezească.
Viața te umilește și uneori te învinge iar și iar până când decizi să-ți lași ego-ul să moară.
Viaţa îţi neagă bunurile şi măreţia până când nu mai vrei bunuri şi măreţie şi începi să serveşti.
Viața îți taie aripile și îți taie rădăcinile, până când nu ai nevoie de aripi sau rădăcini, doar dispari în forme și ființa ta zboară.
Viața îți neagă miracole, până când înțelegi că totul este un miracol.
Viața îți scurtează timpul, ca să te grăbești să înveți să trăiești.
Viața te ridiculizează până când devii nimic, nimeni, pentru ca atunci devii totul.
Viața nu îți oferă ceea ce îți dorești, ci ceea ce ai nevoie pentru a evolua.
Viața te doare și te chinuie până când renunți la capricii și istericale și îți apreciezi respirația.
Viața îți ascunde comori până când înveți să ieși la suprafață și să le cauți.
Viața ti-l neagă pe Dumnezeu, până când îl vezi în toți și în toate.
Viața te trezește, te taie, te rupe, te dezamăgește... dar crede-mă, asta e ca Sinele tău cel mai bun să se manifeste... până când doar iubirea rămâne în tine ".

Din cartea "Postul – un miracol" de Dr. Paul C. Bragg - N. D. Ph. D. Specialist în probleme de prelungire a vieţii

 

 

luni, 26 septembrie 2022

Dragostea. ...

 Dragostea


1.De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;

9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.

10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.

11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.

12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.

13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.


 1. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-i pe cei pe care nu îi pomenește nimeni !



2. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-i pe toți cei bolnavi în spitale sau pe la casele lor !



3. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-i pe cei în vîrstă,  pe cei singuri și pe cei care nu are cine să îi pomenească! 



4.Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu, miluieste toate cadrele medicale și pe toți cei ce îi îngrijesc ,pe cei bolnavi și neputincioși din spitale sau din casele lor , cu toți ai lor vii și adormiți! 



5. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-i pe cei care ne iubesc pe noi și pe cei care ne urăsc pe noi , cu toți ai lor vii și adormiți! 



6. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-i pe cei pe care i-am rănit și pe cei care m-au rănit,  cu toți ai lor vii si adormiți! 



7. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste tot clerul ortodox din toate timpurile și  din toate locurile , cu toți ai lor vii și adormiți! 



8. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste toți ortodocși din toate timpurile și din toate locurile , cu toți ai lor vii și adormiți! 



9. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste tot neamul omenesc , vii și adormiti !

        Doamne miluieste !

        Doamne miluieste !

        Doamne miluieste !


    Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor Sfinților Tăi,  Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-ne și ne mînuiește pe noi !

                            Amin !



Roagă-te şi nu te teme de nimic

Roagă-te şi gândeşte-te la tot ce vrei şi gândurile tale se vor curăţa prin rugăciune; „roagă-te şi fă ce vrei” şi faptele tale vor fi plăcute lui Dumnezeu, iar pentru tine, folositoare şi mântuitoare.


Roagă-te şi nu te teme de nimic, nu te înfricoşa de necazuri, nu te înspăimânta de năpăstuiri, căci rugăciunea le va înlătura. Roagă-te oricum, oricât de neputincios, numai roagă-te mereu, şi nu te nelinişti de nimic; fii vesel şi liniştit cu duhul, căci rugăciunea te va înţelepţi.
(Părintele Arsenie Boca)

 

Pe unde ești, suflete?

 




Protosinghel Hrisostom Filipescu
Viața nu te lasă să te odihnești. Rănit, vânăt, obosit, îngenuncheat, prăfuit, murdar sau curat, oricum ar fi, trebuie să înaintezi. De obicei singur. De obicei gol, flămând, însetat, străin. La școala vieții se dau examene, se dau corigențe, se repetă anul. Doar cine are limba friptă poate vorbi cu adevărat despre ciorba fierbinte.
Când cineva pleacă înseamnă că altcineva trebuie să ajungă. Lasă armele jos! Trece. Toate trec. Răbdare și timp. A fost nevoie să treci prin atâtea ca să ajungi aici. Generăm noi experiențe pentru că avem nevoie de ele. Fără acea experiență nu ai fi avut prilejul să te cunoști atât de profund. Există daruri pentru toată lumea. Deschide ochii, sufletul și mintea. Observă frumusețea care se află la îndemâna ta. Fii recunoscător. Bucură-te de ceea ce ai. Nu aștepta neașteptarea. Prin lecțiile de viață primești putere. Toți suntem eroi ai poveștilor noastre de viață. Oamenii se adaptează în felul lor. Au libertatea de a crea orice cred despre ei. Nu e nevoie să facem din dorințe obsesii. Dorințele sunt ale noastre sau ale celor din jur însușite prin mimetismul social? După durere ușa se deschide. Uneori ușile se deschid, alteori ni se trântesc în față. Rănile ne fac să nu mai fim ca înainte și nici nu cred că ne dorim. Nici un sistem nu funcționează întâmplător.
Părăsirea unei realități nu înseamnă neapărat sfârșitul ei, ci prelungirea într-una nouă. Nu știi niciodată ce surprize îți oferă viața. Se închide o ușă, se deschide o poartă. Sentimentele ne domină sau nu. Oricât de dură ar fi realitatea ne putem crea alta. Nu se aplică rețete comune. Fiecare are realitatea sa în subconștientul său. Viața ne propune unele lucruri până le impune. Există atâtea sensuri câți indivizi se apleacă asupra fiecăruia dintre ele. Realitatea este subiectivă. Din orice întâmplare nu ieși la fel cum intri. Important e să nu te blochezi într-o poveste. Povestea creează așteptări...
Fiecare om umblă în viață cu o poză în buzunar. Și când simte nevoia o așează pe primul chip care-i iese în cale, convins că acela este potrivit. Dar, de cele mai multe ori, ne păcălim cum putem ca să credem că am găsit ce ne-a lipsit. Alteori ne scufundăm ca un scafandru în adâncimea ființei celuilalt căutând binele,frumosul,lumina,ignorând mâlul ontologic. Uneori ne iese, alteori nu. Și rămânem blocați, ne rănim sau pierdem echilibrul. Dar cu o experiență fără de care nu am avea cum să apreciem cu toată ființa Dragostea. Ne lovim singuri la picioare și dăm liniștea mai tare...
Fotografiile rămân la fel, chiar dacă oamenii se mai strâmbă. Adeseori mintea și inima e blocată în fotografii. Alături de bătăile inimii și ochii vorbesc când ar trebui să tacă. Chiar dacă în viață inima ți se rupe, trebuie să ai grijă să nu pierzi vreo bucată. Am rucsacul în spate plin de vise... De ce iubim? De ce visăm? De ce greșim? De ce iertăm?...
Orice pasăre își ia zborul. E atâta frumusețe în jur încât mintea tace și se bucură! Nectarul iubirii îndulcește amarul minții. Cicatricile lăsate de trecerea timpului și încercările vieții se vindecă în iubire.
Am să-i spun lui Dumnezeu totul. Iubiți mult în Hristos! Iubirea vindecă...

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor