Confuzia ce îl ține pe om legat și îi înrobește voința este confuzia plăcerii cu binele și a durerii cu răul. Plăcerea poate fi bună sau rea, la fel și durerea.
Ex: Plăcerea poate veni din faptul că cineva fură de la alții și se bucură de toate desfătările pe banii acelora, dar la fel de bine plăcerea poate veni din a dărui altora când au nevoie. Poate fi dureros că te mustră cineva, dar e bine că poate te va feri de greșeli.
Pentru a fi mai clar care placeri sunt bune și care sunt rele, avem 3 categorii de plăceri: 1. rele, 2. bune, 3. foarte bune.
Despre ce este vorba? Hai să vedem:
1. Această categorie este alcătuită de plăcerile împotriva firii. Omul este pentru a se zidi întru veșnicie, iar în existența aceasta are nevoie să mănânce, să se hidrateze și să își creeze o temelie atât internă cât și externă pentru a se putea zidi pentru veacul ce va fi.
Având în vedere faptul că omul merge de mult timp pe calea plăcerilor, societatea a început să prindă conturul dorinței omului. Societatea este plină de "oferte" de plăcere care sunt doar paravane ce ne ascund faptul că suntem ființe veșnice cu profunzimi infinite. Cu cât omul se îngăduie mai mult în aceste placeri, își pierde profunzimea și devine un "robot" care are ca și comandă principala de funcționare "obținerea plăcerii", adică devine un rob al plăcerii, robie din care dacă va căuta să se elibereze va fi oprit de durerea care îi va cere plăcerea înapoi. Fără a se întâmpla aceasta nimeni nu se poate elibera de lanțurile morții.
Astfel, omul, pentru a fi liber, trebuie să caute să se ferească cât mai mult de plăceri nenecesare. Astfel de plăceri sunt: droguri, tutun, filme și seriale inutile, jocuri video, petreceri și desfrânări, înjurături etc.
Toate aceste plăceri îl înrobesc pe om și îi întunecă mintea astfel încât nu mai vede dincolo de acestea și devine slujitor al lor, slujire care nu îi va aduce nici un fel de zidire, nici în această viață, nici în viața ce va fi.
2. În această categorie găsim plăcerile bune ale acestei vieți: plăcerea de a te hrăni, plăcerea odihnei, plăcerea de a te căsători și de a avea copii, plăcerea de a cunoaște cele ale lumii, plăcerea de a avea o pasiune într-un anumit domeniu (istorie, fizică, sociologie etc.), plăcerea de a îi avea alături pe cei dragi etc.
3. Plăcerile din această categorie au profunzimi din ce în ce mai mari și cresc in intensitate la infinit. Nu este de mirare, având în vedere faptul că mulți oameni din trecut, cu poziții înalte în societate, au ales să se izoleze de lume pentru a se putea desăvârși în cele duhovnicești.
Chiar și din zilele noastre există mulți actori celebri sau oameni cu poziții foarte bune în societate care s-au călugărit (Dragoș Pâslaru - actor, Dan Bănulescu - chitarist celebru, Monica Fermo - actrița, Alexandru Cotescu și probabil mulți alții).
Despre ce este vorba și de unde izvorăște această plăcere duhovnicească? Înainte de toate este bine a ști că omul are un potențial infinit în partea nevăzută a ființei sale. Când omul începe să își dezvolte această latură nu mai cedează plăcerilor iraționale (aici este vorba, în general, despre cele de la 1.) pentru că începe să trăiască în duh și să se bucure de plăceri duhovnicești. O dată cu aprofundarea celor duhovnicești, omul se desprinde ușor ușor de cele vremelnice și începe să străvadă, printre paravanele acestei lumi, adevărul și veșnicia.
După ce omul părăsește minciuna și se întoarce la Adevăr, începe să se curețe partea nevăzută a sa. Omul "vede" mai clar ce e bine și ce e rău (discernământ, dreptate), începe să aibă puterea să aleagă binele (curaj, bărbăție), le face pe toate mai cu măsură (cumpătare) și știe să înfrunte răul pentru a nu fi tras din nou de pe calea cea bună (răbdare) și ușor ușor, pastrandu-se în cele bune, sporește în toată virtutea.
La început va fi o "oboseală" ca în orice altă lucrare, dar după ce se va curăța și se va întări temelia, omul începe să se bucure sufletește de faptul că este "curat" și că începe să aibă ca roade virtuți; omul devine mai iubitor, mai liniștit, mai răbdător, mai atent, mai împăcat cu sine și cu Dumnezeu. Pe scurt, se întoarce spre strălucirea cea dintâi și începe să fie izvor de bine pentru el și pentru cei din jur.
A Domnului fie slava, în veci, amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.