OPRESTE-TE SA TE MAI TERORIZEZI GANDURILE TALE. Acesta este un mod teribil de viata. Gaseste o imagine placuta pentru tine si treci imediat de la ganduri infricosatoare la cele placute. FII GENEROS, AMABIL SI RABDATOR. Fii generos pentru tine. Fii bun cu tine. Fii rabdator cand stapanesti un nou mod de gandire. Trateaza-te ca pe o persoana cu adevarat iubita.

 

Moara pe apa de la Rosia, una dintre putinele mori functionale

 

Moara cu apa de la Rosia, judetul Bihor, construita din lemn

Moara cu apa din Rosia este una dintre putinele mori care inca mai sunt functionale in judetul Bihor. Cladirea morii dateaza din secolul al XIX-lea si a fost construita din lemn prin tehnica ”sosilor”, obisnuitele barne de lemn fiind inlocuite de scanduri. In interiorul acesteia se afla doua camere, intr-una este adapostit mecanismul de macinat, cealalta fiind odaia morarului. Afara, langa moara, se afla o roata construita din lemn, care este actionata prin dirijarea debitului apei.

Morarul, Gheorghe Burtic, un batranel sociabil, locuieste acolo si este dornic sa prezinte moara, ba chiar sa si macine, daca cineva are nevoie. Are experienta, spune ca macina de pe cand era copil. In plus, nea Burtic canta la o vioara cu goarna si mai trage cate o cantare, sa plece omul multumit. Taxa de intrare nu e, dar omul nu se supara daca ii intra ceva in buzunar, sa aiba si el de cele de zi cu zi.  
Pe vremuri, in fiecare localitate exista o familie care se ocupa de morarit. Moara de la Rosia a fost cumparata de tatal lui nea Gheorghe Burtic si, dupa cum ne-a spus, dateaza de peste 200 de ani. In localitatea bihoreana Rosia, au functionat opt mori de apa. In prezent, mai sunt doua, din care una este scoasa din functiune.
Turisti romani si straini se opresc la moara lui nea Burtic. Daca va aflati in zona, faceti si dumneavoastra un popas la moara cu apa! Merita sa cunoasteti mestesugul moraritului, asa cum a fost candva! In plus, in frumoasa comuna Rosia, nu departe de moara cu apa, se afla impresionanta Pestera cu Cristale din Mina Farcu. Adaugati-o si pe aceasta in lista dumneavoastra cu obiective turistice de vizitat! Cu siguranta, merita!

https://www.daciccool.ro/romania-mea/articole-despre-romania-mea/10218-moara-pe-apa-de-la-rosia-una-dintre-putinele-mori-functionale

Sfantul Mare Mucenic Mina, ocrotitorul celor pagubiti

 

Sfantul Mare Mucenic Mina

Sfantul Mare Mucenic Mina, sarbatorit de Biserica Ortodoxa pe 11 noiembrie, a trait in timpul domniei Imparatului Diocletian (284-305), cunoscut mai ales pentru persecutiile impotriva crestinilor. Sfantul Mina era de neam egiptean, provenind dintr-o familie de crestini. Ajungand la varsta maturitatii, s-a inrolat in armata, fiind trimis ca ostas in Asia Mica, in provincia Frigia, intr-un oras in care predominau paganii. In acea vreme, Imparatul Diocletian daduse un edict de prigonire a crestinilor din intreg Imperiul Roman. Crestinii din armata erau obligati sa aleaga: fie se lepadau de credinta lor si aduceau jertfe zeilor romani, fie paraseau serviciul militar.

Soldatii crestini au ales sa renunte la armata. Astfel, Sfantul Mina a parasit si el serviciul militar. Pe drumul de intoarcere acasa, in Egipt, Sfantul Mina s-a oprit in muntii Frigiei, unde a trait o vreme in singuratate, cugetand la Dumnezeu, la invataturile lui Hristos si la cele sufletesti.
In acest timp, prigoana impotriva crestinilor a continuat, inca si mai crunt. Atunci, Sfantul Mina a coborat din munti si a mers in orasul Cotuania, din Frigia, unde auzise ca urma sa aiba loc o mare sarbatoare pagana. Sfantul Mina aflase si el de noul edict dat impotriva crestinilor. In piata orasului, unde se adunase multa lume, Sfantul Mina a inceput sa predice multimii pe adevaratul Dumnezeu, pe Hristos si invataturile Sale, indemnand lumea sa se lepede de paganism, sa primeasca sfantul botez si sa se faca crestini buni. Pentru curajul si cuvintele sale, Sfantul Mina a fost dus la mai-marele acelei cetati si apoi intemnitat, pentru a nu mai tulbura sarbatoarea. Dupa ce serbarea a luat sfarsit, Sfantului Mina i s-a cerut sa se lepede de Hristos si de credinta in El si sa aduca jertfe idolilor, fagaduindu-i-se nu numai eliberarea din temnita, ci si daruri scumpe. Insa Sfantul, cu tarie, a respins propunerile paganilor, fara sa se teama de chinurile ce il asteptau. Atunci, guvernatorul, furios, le-a poruncit calailor sa-l supuna la torturi de neinchipuit. Sfantul Mina a fost dezbracat de hainele sale si batut pana la sange. Martirul, insa, nu scotea nici un vaiet, de parca nu trupul lui era lovit si ranit. Un om din multime, care asista ingrozit la chinurile la care era supus Sfantul Mina, s-a apropiat de el, sfatuindu-l sa accepte, de ochii guvernatorului, sa aduca inchinare zeilor si apoi sa se inchine in continuare lui Dumnezeu. Insa Sfantul Mina a preferat sa sufere decat sa se lepede de credinta in Iisus Hristos, singura lui nadejde. Cu fiecare nou chin la care era supus, Sfantul Mina era inca si mai rabdator, cantand, in tot acest timp, imnuri de slava lui Dumnezeu. In cele din urma, guvernatorul a poruncit ca Sfantului Mina sa i se taie capul cu sabia, iar trupul sa-i fie ars. In afara cetatii, soldatii au taiat capul Sfantului si i-au aruncat trupul in foc. Dupa plecarea lor, crestinii au scos din foc bucati din trupul Sfantului, le-au spalat, le-au uns cu arome si le-au ingropat in secret.
Dupa anul 318, in vremea domniei Imparatului Constantin cel Mare, crestinii au scos moastele Sfantului Mare Mucenic Mina din pamantul Frigiei si le-au dus in patria sa, in Egipt, mai exact la Alexandria. Pe locul unde fusesera ingropate particelele din trupul Sfantului s-a zidit o biserica in cinstea sa, in care, de-a lungul timpului, s-au savarsit multe minuni, Sfantul Mina daruind crestinilor multe vindecari si mult ajutor. Din acele timpuri si pana astazi, Sfantul Mare Mucenic Mina este considerat ocrotitorul tuturor celor pagubiti.
Una dintre nenumaratele minuni savarsite de Sfantul Mare Mucenic Mina vorbeste despre un negustor crestin venit la Alexandria cu corabia sa cumpere marfuri, avand pentru aceasta asupra lui o mare suma de bani. Cum a ajuns in oras, cel dintai lucru pe care l-a facut a fost sa mearga la biserica Sfantului Mina, sa se inchine, sa se roage Sfantului sa-l ajute si sa faca bisericii un dar. A doua zi, s-a urcat din nou in corabie, indreptandu-se spre localitatea Loxoneta, unde a ajuns spre seara. Aici, s-a dus sa-si caute gazda si a fost primit de un om care, din cand in cand, gazduia pe cate cineva. Un saculet cu aur, pe care calatorul il avea asupra sa, a facut ca in mintea gazdei sa incolteasca gandul sa-l omoare ca sa-i poata fura aurul. Astfel, pe la miezul noptii, acest om, trezindu-se, l-a strans de gat pe negustor si i-a ascuns trupul. Apoi i-a luat saculetul cu aur. Dupa cateva nopti, inaintea gazdei apare Sfantul Mare Mucenic Mina, calare pe cal, si il intreaba: Unde-ti este calatorul? - Nu stiu nimic de el, a raspuns gazda. Atunci, Sfantul, descalecand, s-a dus acolo unde gazda ascunsese trupul neinsufletit, l-a scos din groapa si l-a inviat, spunand negustorului: Da slava lui Dumnezeu. Venindu-si in fire, calatorul L-a slavit pe Dumnezeu si i-a multumit Sfantului Mina pentru binele pe care i l-a facut. Sfantul Mina a luat si aurul de unde il tinea ascuns gazda si i l-a dat calatorului, spunandu-i: Mergi cu pace in drumul tau. Vazand acestea, gazda a cazut in genunchi si s-a rugat inaintea Sfantului Mina. Dupa ce l-a mustrat, Sfantul s-a rugat lui Dumnezeu sa-i dea iertare acelui om si, luandu-si ramas bun de la el, s-a suit pe cal si s-a facut nevazut.
In Bucuresti, pe strada C. F. Robescu, la numarul 18, in Piata Corneliu Coposu, se afla biserica ce poarta hramul Sfantului Mare Mucenic Mina. Este unul dintre cele mai importante lacase de cult din capitala. Biserica a fost zidita de boierul Vergu si de Doamna Ancuta, fiica domnitorului Constantin Brancoveanu, fiind ctitorita in 1724. Aici se gasesc o icoana facatoare de minuni a Sfantului si particele din moastele Sfantului Mare Mucenic Mina, aduse tocmai din Egipt. 

https://www.daciccool.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=5404:sfantul-mare-mucenic-mina-ocrotitorul-celor-pagubiti&catid=266:romania-crestina&Itemid=828

Gavriil, mesagerul vestilor de bucurie

 

Compozitorul, muzicologul si dirijorul Gavriil Musicescu

Gavriil este forma greceasca a vechiului nume propriu ebraic Gavri'el. Folosit inca de la inceputurile crestinismului, numele Gavriil, sarbatorit in calendarul ortodox in 8 noiembrie, s-a raspandit, prin intermediar grecesc si latinesc, in intreaga Europa, unde, in prezent, predomina forma Gabriel. Cea mai importanta personalitate a culturii romane cu acest nume este compozitorul, muzicologul si dirijorul Gavriil Musicescu. Nascut pe 20 martie 1847, la Ismail, in sudul Basarabiei, Gavriil Musicescu a pus bazele uneia dintre cele mai prestigioase formatii corale din Romania, Corul Mitropolitan din Iasi. Tot Gavriil Musicescu este unul dintre primii muzicologi care au pus in valoare comorile folclorului romanesc.

Personalitate polivalenta, Gavriil Musicescu a fost Director al Conservatorului din Iasi, calitate in care a initiat mai multe programe menite sa educe publicul larg din punct de vedere muzical. Creatia sa artistica include muzica corala religioasa si laica, dar si multe cantece patriotice: Cantecul lui Stefan cel Mare, Fiii Romaniei, Moartea viteaza, Osteanul roman, Hora de la Plevna (pe versuri de Vasile Alecsandri). Gavriil Musicescu s-a stins din viata pe 8 decembrie 1903, fiind inmormantat in cimitirul Eternitatea din Iasi. Gavriil Musicescu este bunicul scriitorilor Ionel Teodoreanu si Alexandru O. Teodoreanu (cunoscut sub pseudonimul Pastorel).

Sfantul Arhanghel Gavriil, icoana bizantina, secolul al XIV-lea

Sfantul Arhanghel Gavriil este considerat, in traditia crestina, arhanghelul vestilor de bucurie, fiind mesagerul catre oameni al marilor taine dumnezeiesti. Spre deosebire de Arhanghelul Mihail, Arhanghelul Gavriil poarta in mana un crin, simbol al bucuriei, chipul sau fiind de o blandete dumnezeiasca. El este binevestitorul Nasterii Domnului si al nasterii Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul. Tot Arhanghelul Gavriil le-a adus Sfintilor Parinti Ioachim si Ana vestea nasterii Fecioarei Maria. Sfantul Arhanghel Gavriil este considerat ocrotitorul fecioarelor, al mamelor si pruncilor, el inalta rugaciunile oamenilor catre Dumnezeu si ajuta neamul omenesc pe calea spre mantuire.

Etimologie
Numele Gavriil (Gabriel) este de origine ebraica. Este format din gabar – putere si -el – de la Elohim (unul dintre numele divinitatii). S-ar traduce prin Dumnezeu este puternic. Intr-o interpretare mai veche, Gavriil (Gabriel) a fost apropiat de cuvantul ebraic gheber – barbat. De altfel, in Septuaginta si in Vulgata apare expresia barbatul Gabriel. Potrivit unei alte interpretari, numele inseamna barbat-Dumnezeu, amintind de firea umana si dumnezeiasca a Mantuitorului Iisus Hristos si, totodata, de vestea adusa de Sfantul Arhanghel Gavriil, aceea ca Dumnezeu Se va face barbat, adica se va intrupa, asumandu-si firea omeneasca.

Derivate de la prenumele Gavriil (Gabriel):
Gavrila, Gavrilut, Gabriela, Gabi

Personalitati cu numele Gavriil (Gabriel) sau cu nume derivate:
Gavriil Musicescu (1847-1903), Gabriel Dorobantu (n. 1953), Gabriel Cotabita (n. 1955), Gabriela Vranceanu-Firea (n. 1972), Gabriela Szabo (n. 1975)
Dante Gabriel Rosetti (1828-1882), Gabriel Fauré (1845-1924), Gabriele D'Annunzio (1863-1938),  Gabriel Garcia Marquez (n. 1926), Gabriela Sabatini (n. 1970)

Predispozitii ale persoanelor cu numele Gavriil (Gabriel):
Comunicativi, mereu cu zambetul pe buze, cei cu numele Gavriil (Gabriel) stiu, cu siguranta, sa se faca placuti celor din jur. Despre ei se se crede, in general, ca sunt firi sensibile si idealiste. Simt nevoia sa fie mereu inconjurati de frumusete, arta, confort. In viata de cuplu, se spune ca sunt persoane tandre, iubitoare, pentru care familia joaca un rol deosebit de important. Devotati, sunt capabili de sacrificii personale, insa, in acelasi timp, sunt si foarte exigenti. Pot manifesta inclinatii catre profesiile care au legatura cu exprimarea orala sau scrisa. 

https://www.daciccool.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=5385:gavriil-mesagerul-vestilor-de-bucurie&catid=497:semnificatia-numelui&Itemid=1349

Mihail, puterea lui Dumnezeu

 Numele Mihail (Mihai), sarbatorit in 8 noiembrie,este printre cele mai frecvente si mai raspandite prenume din onomastica popoarelor europene si nu numai. Personalitatea cea mai importanta a culturii romane cu acest nume este Mihai Eminescu, Luceafarul literaturii romane, considerat ultimul mare poet romantic european. Mihai, ultimul vlastar al familiei Eminovici, familie de mici boieri moldoveni, a vazut lumina zilei intr-o casa botosaneana, la 15 ianuarie 1850. Era cel de-al saptelea din cei unsprezece copii ai sotilor Eminovici, Raluca si Gheorghies. Efervescenta culturala din casa parinteasca si-a pus puternic amprenta asupra devenirii intelectuale a copilului Eminescu: in familie se vorbeau cateva limbi straine, tatal sau avea o biblioteca bogata si, mai presus de orice, isi dorea ca fiii sai sa invete carte.

Copilaria lui Mihai a fost leganata de basmele, snoavele si ghicitorile auzite de la mama Raluca, de murmurul codrului si de chemarea tainica a lacurilor din regiunea Ipotestilor. Apoi, la Cernauti, adolescentul Eminescu l-a intalnit pe Aron Pumnul, profesor cu har, care i-a insuflat dragostea pentru lectura: manat de nestinsa dorinta de a-si largi mereu orizontul cunostintelor, Mihai citeste toata biblioteca gimnaziului din Cernauti. Dupa disparitia profesorului drag, dominat de avantul tineresc, Eminescu renunta la gimnaziu si pleaca, hoinar, prin tara, cu o trupa de actori. La varsta de 16 ani, debuteaza, in revista Familia a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-as avea, apoi, convins de tata sa-si continue studiile, pleaca la Viena, unde ia contact cu filosofia epocii. Tot acum i se pecetluieste destinul literar, odata cu publicarea primelor creatii de valoare, Venere si Madona si Epigonii, care ii deschid drumul catre societatea Junimea, condusa de criticul Titu Maiorescu. Un capitol deosebit din viata Luceafarului sta sub semnul prieteniei cu Ion Creanga - poate cea mai sincera prietenie din literatura romana - si sub semnul iubirii pentru Veronica Micle, ingerul blond care i-a inspirat nemuritoarele versuri de dragoste. Anii zboara, viata poetului penduleaza intre capodoperele Luceafarul, Scrisorile si Doina, si munca epuizanta la ziarul Timpul. Dupa 1883, reveria si durerea se succed. La 15 iunie 1889, Mihai Eminescu trece hotarul acestei lumi, sorbit din popor cum soarele soarbe un nor de aur din marea de amar.

Sfantul Arhanghel Mihail, icoana bizantina, secolul al XIV-lea

Numele Mihail apare de mai multe ori in Tora (Pentateuh) si in Noul Testament, pentru a-l desemna, in primul rand, pe Sfantul Arhanghel Mihail, praznuit de Biserica Ortodoxa pe 8 noiembrie, impreuna cu Sfantul Arhanghel Gavriil. Mihail este voievodul cetelor ingeresti si cel dintai intre Arhangheli. Misiunea lui este de a pazi legea lui Dumnezeu si de a-i birui pe vrajmasi, fiind reprezentat, in iconografia crestina, tinand in mana o sabie de foc. Sfantul Arhanghel Mihail este cel care a pus capat revoltei ingerilor rai. Sfantul Arhanghel Mihail a insotit poporul ales din Egipt catre Pamantul Fagaduintei, l-a aparat pe Daniil in groapa cu lei si i-a vestit lui Lot pieirea Sodomei si a Gomorei, scapandu-l de foc si de pedeapsa divina. Sfantul Apostol Pavel spune ca, la sfarsitul veacurilor, Sfantul Arhanghel Mihail va suna din trambita, ii va trezi pe cei morti si va aduna toate neamurile la Judecata.

Etimologie
Numele Mihail (Mihai) corespunde vechiului nume ebraic Mikael, fiind format din particula mi-kha, insemnand cine e ca si El, unul dintre numele divinitatii (Elohim). Asadar, numele Mihail s-ar traduce prin cine este ca Dumnezeu. Primele atestari documentare ale numelui Mihail la romani dateaza din secolul al XV-lea.

Derivate de la prenumele Mihail (Mihai):
Mihaita, Mihnea, Mihu, Misu, Mihaela, Miki

Personalitati cu numele Mihail (Mihai) sau cu nume derivate:
Mihai Viteazul (1593—1601), Mihail Kogalniceanu (1817-1891), Mihail Sturdza (1794-1884), Mihai Eminescu (1850-1889), Mihail Sadoveanu (1880-1961), Mihail Jora (1891-1971), Mihail Drumes (1901-1982), Mihaela Runceanu (1955-1989), Mihaela Ursuleasa (1978-2012), Mihai I, Rege al Romaniei (n. 1921), Misu Fotino (n. 1930), Mihaela Mihai (n. 1946), Mihai Malaimare (n. 1950)
Michelangelo Buonarotti (1475-1564), Michel de Nostredame, zis si Nostradamus (1503-1566), Michel de Montaigne (1533-1592), Mihail Kutuzov (1745-1813), Michael Faraday (1791-1867), Mihail Bulgakov (1891-1940), Michael Jackson (1958-2009), Mihail Gorbaciov (n. 1931), Michael Douglas (n. 1944), Mihail Baryshnikov (n. 1948), Jean-Michel Jarre (n. 1948), Michel Platini (n. 1958), Michelle Pfeiffer (n. 1958), Michael Jordan (n. 1963), Michelle Obama (n. 1964), Michael Schumacher (n. 1968)

Predispozitii ale persoanelor cu numele Mihail (Mihai):
Despre persoanele cu numele Mihail (Mihai) se spune ca inspira incredere si ca le place sa traiasca in armonie cu cei din jur. Sentimentele joaca un rol deosebit de important in viata lor si trec prin filtrul emotiilor toate deciziile pe care le iau, fie ele legate de viata afectiva sau de cea profesionala. Se crede ca sunt prieteni pe care te poti baza la nevoie, fiind generosi si primitori. Sunt firi deosebit de sensibile la tot ce inseamna Frumos. Sunt artisti innascuti, inzestrati cu un rafinament aparte. Se spune despre cei cu numele Mihail (Mihai) ca sunt mereu in cautarea sufletului pereche. Pot avea inclinatii catre sfera artistica, dar isi pot gasi implinirea profesionala si in activitati prin care le sunt de folos semenilor (medici, avocati, judecatori)

https://www.daciccool.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=5375:mihail-puterea-lui-dumnezeu&catid=497:semnificatia-numelui&Itemid=1349

 Invidia, atunci când are şi răutate, poate pricinui rele. Acesta este deochiul. E o lucrare diavolească.

– Părinte, Biserica recunoaşte că deochiul este o lucrare diavolească?
– Da, există şi o rugăciune specială. Când cineva spune ceva cu invidie, atunci prinde deochiul.
– Părinte, mulţi cer „talismane” pentru prunci, ca să nu fie deochiaţi. Este bine să poarte aşa ceva?
– Nu, nu este bine. Să spuneţi mamelor lor să le pună cruciuliţe.
– Părinte, dacă cineva laudă un lucru frumos, iar cei care l-au făcut primesc lauda cu un gând de mândrie şi se pricinuieşte un rău, acesta este deochi?
– Nu este deochi lucrul acesta. În cazul acesta lucrează legile duhovniceşti. Dumnezeu retrage Harul Său de la om şi atunci se pricinuieşte pagubă. Deochiul există în cazuri rare. Mai ales oamenii care au invidie şi răutate – puţini sunt de aceştia – sunt cei care deochiază.
De pildă, o femeie vede un copilaş drăgălaş cu mama lui şi spune cu răutate: „De ce n-am avut eu acest copil? De ce l-a dat Dumnezeu acesteia?”. Atunci copilaşul acela poate păţi ceva rău. Fie nu va putea dormi, fie va plânge mereu, fie se va chinui în altfel. Iar toate acestea se întâmplă pentru că aceea a spus-o cu răutate. Iar dacă copilul se va îmbolnăvi şi va muri, acea femeie va simţi bucurie în sinea ei. Altul vede un viţeluş, îl pofteşte şi îndată acela piere.
De multe ori însă se poate întâmpla să se chinuiască copilul, dar să fie de vină mama lui. Adică se poate ca mama să fi văzut cândva un copil slab şi să fi spus: „Ce copil este acesta? Ce schelet de copil!”. Să se fi lăudat cu al ei şi să fi judecat pe cel străin. Iar ceea ce a spus cu răutate despre copilul străin prinde la al ei. Din pricina mamei copilul se va chinui fără să fie vinovat. Se va topi sărmanul ca să fie pedepsită mama şi să-şi înţeleagă greşeala. Fireşte, copilul va fi mucenic. Judecăţile lui Dumnezeu sunt abis.
 
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan