Cel mai prețios cadou de la Dumnezeu pentru un om este familia sa fericită, unită prin iubire şi afecţiune. Timpul petrecut alături de familie e cel mai preţios cadou de sărbători!

 

Limba: când prieten, când dușma

 Un stăpân cu mari bogății avea în ascultare o mulțime de sclavi. Între aceștia se afla și unul, renumit între ei pentru înțelepciunea lui. Într-o zi, stăpânul îi spune ca pentru a doua zi să îi pregătească o masă cu cea mai bună mâncare posibilă. A doua zi, stăpânul a ramas fără cuvinte când, pe masă, a văzut mai multe mâncăruri făcute numai din limbi. Sclavul cu pricina se scuză, zicând: - Ce poate fi mai bun ca limba? Cu limba ne rugăm, vestim pacea, mângâiem pe cei întristați, certăm pe cei răi, comunicăm adevărul, înțelepciunea și dreptatea. Stăpânul casei îl iertă, însă numai cu condiția ca în ziua următoare să-i pregătească mâncare cu ceea ce este mai rău posibil. A doua zi, stăpânul găsi la masă iarăși toate mâncărurile gătite din limbă. Mâniindu-se tare, stăpânul aproape că porunci slugilor să-l bată pe sclav, gândind că acela a râs de el. Sclavul însă se scuză, zicând: - Ce poate fi mai rău decât limba? Cu limba înjurăm pe Dumnezeu, ne certăm, stricăm pe cei nevinovați, semănăm ură, nedreptate, tăgăduim adevarul și multe altele asemenea. Atunci, stăpânul a înțeles înțelepciunea sclavului. Limba este când cea mai bună, când cea mai rea slugă.

Covorul Sfântului Nicola

  În Constantinopol trăia un om cu numele Neculai. Era cu baba lui. Pe copii i-au căsătorit și acum erau singuri.

   Ei în viața lor, la ziua Sfântului Nicolae, duceau la biserică jertfă multă, pomelnice, slujbă, colaci, tămâie, lumânări, vin de slujbă, prescuri, orice.

   Și când acum erau bătrâni, au sărăcit. Și venea ziua Sfântului Nicolae, că ei făceau praznic la Sfântul Nicolae.

   Când veneau acasă de la biserică, puneau masa pentru toți, să zică bogdaproste. Și-i zice baba:

– Măi Neculai, ce facem noi acum, bătrâni și săraci? Uite, ziua Sfântului Nicolae vine și n-avem nimic: nici bani, nici alimente. Ce facem noi, să putem face și anul acesta ceva la Sfântul Niculae? Poate la anul nu mai suntem – că erau bătrâni amândoi.

Bătrânului îi părea foarte rău că nu avea bani. Dar baba avea ascuns ceva în lada ei de zestre. Nu știa moșneagul. Avea un covor de când era ea mireasă. Frumos tare. Îl ținea ea acolo. Și mai avea ea pregătit acolo șervete pentru înmormântare.

  Tot ce-i trebuie. Moșneagul nu umbla în lada babei.
Se duce baba și scoate covorul acela frumos.
– De unde l-ai scos, babă hăi?
Ehei, de când eram mireasă l-am păstrat.
– Dar cum l-ai păstrat așa de bine?

   
– Am pus naftalină să nu-l mănânce moliile. Du-te, moșnege, și vinde covorul acesta! Cât vei lua pe el, facem praznic la Sfântul Nicolae.

– Măi babă, acesta-i covor greu. Dar l-oi pune pe-un ciomag și l-oi duce cum oi putea. Dar cam cât face covorul acesta?
– Când eram eu tânără mi-a dat pe el 10 galbeni și n-am vrut să-l dau. Dar acum, dacă ți-ar da numai un galben, să-l dai cu atâta. Să te duci să cumperi pentru Sfântul Nicolae prescuri și vin și lumânări. Ai înțeles? Cât ți-o da, numai înapoi să nu mi-l aduci! Cât ți-o da, că nu știu, la anul oi mai ajunge ori oi muri, și vreau la ziua Sfântului Nicolae să facem ceva, știi câte minuni a făcut Sfântul Nicolae și cât ne-a ajutat în viața noastră.

Și-a luat moșneagul covorul, l-a pus pe un ciomag și s-a dus la târg. Era zi de iarmaroc. A trecut de biserica Sfântului Platon, în Constantinopol, mai încolo era statuia marelui Constantin și a ajuns în târg.

 Acolo unul vindea purcei, altul vindea fasole, unul făină, altul boi, unul cai, altul oi.
Vine un moșneag cu barba albă, bătrân, evlavios, la acesta cu covorul:
– De vânzare covorul, cumătre?

– De vânzare.
Și cât costă?
– Apoi dă, zice, baba mea spune că pe vremuri îi dădea 10 galbeni pe unul ca acesta, dar mi-a spus să-l dau acum mai ieftin, că avem nevoie mare.

Vine ziua Sfântului Nicolae și n-avem nimic.
– 10 galbeni?
– Da.
Moșul se mai uită la dânsul și scoate 10 galbeni și-i dă la acesta și ia covorul și se duce.
Acesta, când s-a văzut cu 10 galbeni, a zis: „Măi, ce credință mare are baba mea! Ia uite, domnule!” și se duce în târg.

Dar cel ce a cumpărat covorul era Sfântul Nicolae, dar bătrânul nu știa. Se duce cu covorul acasă la babă și bate în poartă. Iese baba. Vede un moșneag cu covorul.
– Ce-i?
– Cumătră, zice, bărbatul matale mi-a fost prieten mie din tinerețe și treceam prin târg și l-am văzut cu covorul acesta. A zis să ți-l aduc acasă, că el se mai uită prin piață.
Dar baba s-a făcut foc
Dar ce i-am spus eu? Să-l vândă cu-n galben, atât.

 Și baba a luat covorul mânioasă și s-a dus murmurând în casă. Așa om am eu? Ce i-am spus eu? Să dea covorul, să cumpere ceva. Iaca, mi l-a trimis acasă. Iaca pomană!
Cârtea baba.

– Bună ziua, cumătră, a zis bătrânul și s-a dus.
Moșneagul din cei zece galbeni a luat tot ce-o trebuit, două traiste. Tot. Făină, lumânări, tămâie, untdelemn, vin bisericesc, ce-a știut el că-i trebuie la praznicul Sfântului Nicolae. Și bărbatul vine mai către seară încărcat.
Dar baba nu l-a întrebat ce are în spate, îl ia la batjocură:

Așa? Amu bătrână te las și mă duc la un băiat. Ce ți-am spus eu, măi moșnege? Să dai covorul cu cât îl dai. De ce mi-ai trimis covorul acasă?

Dar moșneagul nu știa.
– Babă hăi, ce covor? Ce vorbești? Tu nu vezi cu câte am venit eu?
– Dar ce ai acolo?
– Am cumpărat pentru ziua Sfântului Nicolae.
– Dar de ce ai trimis covorul acasă?
Dar nu ți l-am trimis deloc. Mi l-a cumpărat un bătrân. Când i-am spus că a costat zece galbeni, zece mi-a dat.
A început a plânge baba.

– Vai de mine! Sfântul Nicolae a cumpărat covorul nostru. Și ți-a dat zece galbeni?
– Zece. Și nici doi galbeni n-am cheltuit. Vezi câte am cumpărat eu? Ceilalți îi am. Uite-i!
– Mi-a adus covorul și mi-a spus că îi prieten cu tine de când era tânăr și l-ai rugat să aducă covorul acasă.

– Dar cum era?
– Un om bătrân, cu barbă albă, cu chip cuvios, blând așa.
– Vai de mine, Sfântul Nicolae. El mi l-a cumpărat, eu m-am dus și am târguit și a venit și ți-a adus covorul acasă.
Atunci a început a plânge baba.

– Mare minune a Sfântului Nicolae.
S-au dus ei. A făcut baba plăcinte pentru Sfântul Nicolae, s-a pregătit pentru biserică, și-a făcut sarmale pentru praznic. Și a făcut un praznic de Sfântul Nicolae ca niciodată în viața lor, și le-au mai rămas și opt galbeni.

Este scrisă în Prolog. Minunea Sfântului Nicolae cu covorul. Așa face Sfântul Nicolae, pentru cei care au credință. Mari minuni.
   Părintele Ilie Cleopa.

 “Dragul meu Sfânt Nicolae,
Știu că sunt un pic cam mare
Ca s-aștept să-mi pui în zori,
Bunătăți în pantofiori,
Însă tot te rog ceva:
Azi pun înaintea TA
Ghetele inimii mele,
Ca să le umpli pe ele
Cu daruri duhovnicești,
Din cămările cerești.
BUCURIE și RĂBDARE,
PACE , MILĂ și IERTARE,
BLÂNDEȚE , NEPIZMUIRE,
Și bineînțeles IUBIRE.
Și - aș mai vrea să-mi dăruiești
Ca un milostiv ce ești
SMERENIE și CREDINȚĂ,
NĂDEJDE și BIRUINȚĂ.”

Cu câțiva ani în urmă, am rămas blocat într-un autobuz din New York la ora de vârf. Traficul se mișca cu greu. Autobuzul era plin de oameni reci și obosiți, care erau profund iritați unii cu alții, cu lumea însăși. pentru un împingere care ar fi putut sau nu să fi fost intenționată. O femeie însărcinată a intrat și nimeni nu i-a oferit loc. Mânia era în aer; aici nu avea să se găsească milă. Dar când autobuzul se apropia de Seventh Avenue, șoferul a vorbit în interfon. -Știu că ați avut o zi grea și sunteți frustrați.Nu pot face nimic în privința vremii sau a traficului, dar asta pot face. Când fiecare dintre voi coborâți din autobuz, îmi voi întinde mâna. Pe măsură ce treceți, aruncaţi-vă problemele în palma mea, bine? Nu duceți problemele voastre familiilor voastre în seara asta, lăsați-le le mine. Traseul meu merge chiar în susul râului Hudson, iar când voi trece pe acolo mai târziu, voi deschide fereastra și vă voi arunca necazurile în apă. Parcă ar fi fost făcută vrajă. Toată lumea a început să râdă. Fețele străluceau de bucurie. Oamenii care în ultima oră se prefăcuseră că nu își observă existența, zâmbeau brusc de parcă tipul ăsta ar fi fost serios. Oh, da, vorbea serios. La următoarea oprire, așa cum promisese, șoferul a întins palma în sus și a așteptat. Rând pe rând, toți călătorii care plecau i-au pus mâna chiar deasupra ei și au făcut gestul de a-i scăpa ceva în palmă. Unii au râs, alții au plâns, dar toți au făcut-o. Șoferul a repetat același ritual frumos la următoarea oprire. Și în următoarea... Tot drumul până la râu. Trăim într-o lume dificilă, prieteni. Uneori este foarte dificil să fii om. Uneori aveți o zi proastă. Uneori aveți o zi proastă care durează câțiva ani. Luptați și eșuaţi. Pierdeți ocuri de muncă, bani, prieteni, credință și dragoste. Asistați la evenimente oribile care apar la știri și deveniți fricoși și retrași Sunt momente când totul pare a fi învăluit în întuneric. Tânjitț după lumină, dar nu știți unde să o găsești. Dar dacă tu ești lumina? Ce se întâmplă dacă ești același agent de iluminat pe care îl cere o situație întunecată? Asta m-a învățat acest sofer de autobuz, că oricine poate fi lumina, oricând. Acest tip nu a fost un mare jucător de putere. El nu era un lider spiritual. Nu a fost un influencer media. Era șofer de autobuz, unul dintre cei mai invizibili lucrători din societate. Dar el deținea o putere reală și a folosit-o minunat în avantajul nostru. Când viața mi se pare deosebit de sumbră, sau când mă simt deosebit de neajutorat în fața problemelor lumii, mă gândesc la acest om și mă întreb: Ce pot face, chiar acum, să fiu lumină? Desigur, nu pot să pun capăt personal tuturor războaielor, să rezolv încălzirea globală sau să transform oamenii enervant în creaturi total diferite. Cu siguranță nu pot controla traficul. Dar am o anumită influență asupra tuturor celor care mă atinge, chiar dacă nu ne vorbim niciodată sau nu ne cunoaștem numele. Indiferent cine ești, sau unde ești, sau cât de banală sau dificilă poate părea situația ta, cred că poți să-ți luminezi lumea. De fapt, cred că acesta este singurul mod în care lumea va fi iluminată, un act strălucit de grație la un moment dat, până la râu.” -----------

---------- Elizabeth Gilbert

 

Un om se întâlnește cu un prieten și îl întreabă: - Ce mai e nou? Nu te-am văzut cam de mult. Ce-ai mai făcut? - Am avut un examen de conștiință, îi spune prietenul. - Și? - Și l-am luat.

 

 ☆ Vă doresc ca Hristos să se întrupeze înlăuntrul vostru, să vă dea după inima voastră, să plinească toate cererile voastre, să îmbogățească viața voastră! ☆ Nu vă vorbim noi, bieții propovăduitori, ci Hristos, folosindu-ne pe noi ca pe niște organe ale Lui. ☆ El, "hrana desăvârșită a firii noastre, Duhul cel Sfânt în care este viața", să vă hrănească. Tot ce aveți nevoie, tot ce poftiți este El, este și Cel ce rânduiește luptele și cununa, "Cel ce împarte sorții" și "sorțul cel bun", ,"partea cea bună" și "Cel ce-ți hărăzește partea ta", "Cel ce îmbogățește" și "bogăția", "Cel care-ți arată comoara" și "Cel care ți se face comoară". ☆ El este pământul făgăduinței, limanul odihnei, veșnica împărăție și slavă, fericirea nestricăcioasă, frumusețile negrăite și nevăzute. "Firea dumnezeiască ni se face nouă toate în locul tuturor.". Părintele Arhimandrit Emilianos Simonopetritul

“Gata, smerenia este unealta mea!”

 “Gata, smerenia este unealta mea!”

Ajunul Sfântului Nicolae Sfântul Nicolae să vă umple tuturor ghetuțele sufletelor cu sănătate, speranță, iubire, fericire și bucurii!

“Dragul meu Sfânt Nicolae,
Știu că sunt un pic cam mare
Ca s-aștept să-mi pui în zori,
Bunătăți în pantofiori,
Însă tot te rog ceva:
Azi pun înaintea TA
Ghetele inimii mele,
Ca să le umpli pe ele
Cu daruri duhovnicești,
Din cămările cerești.
BUCURIE și RĂBDARE,
PACE , MILĂ și IERTARE,
BLÂNDEȚE , NEPIZMUIRE,
Și bineînțeles IUBIRE.
Și - aș mai vrea să-mi dăruiești
Ca un milostiv ce ești
SMERENIE și CREDINȚĂ,
NĂDEJDE și BIRUINȚĂ.”