vineri, 7 iunie 2024

Icoana Maicii Domnului „Pimenovskaia”

Această icoană a Maicii Domnului este foarte iubită și răspândită prin numeroase copii în Rusia. Icoana „Pimenovskaia” a început să izvorască mir bine înmiresmat atunci când a fost dusă în casa negustorului Titrumov. Prin ungerea cu mirul curs din icoană s-au vinedecat mai apoi mulți bolnavi.

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Pimenovskaia”
6 Iunie
Odovania praznicului Pogorârii Sfântului Duh

Rugăciune înaintea icoanei Maicii Domnului „Pimenovskaia”
Bucură-Te, Podoaba Cea preastrălucită a îngerilor, Oglinda vieţuirii îngereşti, Icoana fecioriei, Fântâna tuturor darurilor Duhului, Binecuvântarea pustnicilor, Scutul monahilor, Sabia de foc a rugăciunii drepţilor, Încununarea mucenicilor, Poarta pocăinţei celor greşiţi, întrariparea nevoitorilor cu dorul cel dumnezeiesc, Ploaia Cea bineînmiresmată a renaşterii duhovniceşti, Cartea Cea sfinţită a tainelor mai presus de minte îngerească, Sfeşnicul Cel pururea veghetor al Treimii, Cununa slavei Apostolilor, Călăuzitoarea creştinilor către pământul mântuirii, Pecetea desăvârşirii Sfinţilor, Ancora celor ce înoată pe marea vieţii, Adâncul îndurărilor dumnezeieşti, Izvorul nesecat al darurilor cereşti, nu Te depărta de sufletele noastre în necazuri, ci risipeşte cu rugăciunile Tale norul ispitelor şi fă să ne răsară nouă lumina pocăinţei.Numele acestei icoane a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu provine de la Mitropolitul Pimen al Moscovei și al Întregii Rusii (1385-1390), care a adus icoana din Constantinopol la Moscova. Nu se știe exact anul în care icoana „Pimenovskaia” a ajuns la Moscova, dar cronicile consemnează că Mitropolitul Pimen a călătorit la Constantinopol de trei ori: 1380 - 1381, 1385 și 1390. În timpul ultimei sale călătorii, Mitropolitul moare în apropiere de Constantinopol.

Această icoană a Maicii Domnului este foarte iubită și răspândită prin numeroase copii în Rusia.

Icoana „Pimenovskaia” a început să izvorască mir bine înmiresmat atunci când a fost dusă în casa negustorului Titrumov. Prin ungerea cu mirul curs din icoană s-au vinedecat mai apoi mulți bolnavi. Obiceiul de a duce icoanele făcătoare de minuni în casele celor neputincioși era foarte răspândit în Rusia.

Pentru multă vreme, icoana Maicii Domnului „Pimenovskaia” a fost așezată în în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Kremlin (Moscova), însă a fost mutată în urma unui incendiu în Catedrala Bunei Vestiri din Kremlin. Cu această ocazie, pe spatele icoanei a fost zugrăvită icoana Bunei Vestiri.

În anul 1918, icoana a fost transferată la Comisia pentru conservare și restaurare a monumentelor de artă veche. După restaurare, icoana a fost dusă la Muzeul Național de Istorie.

În anul 1930, icoana Maicii Domnului „Pimenovskaia” a fost mutată la Galeria Tretiakov, unde se află și astăzi.

Icoana „Pimenovskaia” aparține tipului iconografic Hodighitria („Îndrumătoarea”), înfățișând-o pe Maica Domnului ținându-L pe Pruncul Hristos pe brațul stâng și aratând spre El cu mâna dreaptă ca o călăuză spre Dumnezeu (de aici denumirea de „Îndrumătoarea”). Pruncul Hristos ține în mâna stângă un sul de culoare roșie, ce simbolizează Evanghelia, iar cu mâna dreaptă binecuvintează. Pe spatele icoanei este zugrăvită icoana tradițională a Bunei Vestiri.

Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1

Apărătorului credinței dreptmăritorilor, Cuviosului Părintelui nostru Spiridon, să-i aducem din inimă mărturisiri mulțumitoare, toți care prin ale lui înțelepte învățături ne-am luminat cu credința și să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Icos 1

Popoarele credincioșilor, cunoscând mulțimea minunilor tale, prin care ai rușinat pornirea ereticilor cea fără judecată asupra credinței noastre, cu umilință te laudă cu cântări ca acestea:
Bucură-te, ierarhul Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, scăparea celor ce năzuiesc către tine;
Bucură-te, îndreptătorul credinței;
Bucură-te, ajutătorul celor necăjiți;
Bucură-te, că mintea păgânilor tu o întuneci;
Bucură-te, că și tu ai lucrat strălucirea credinței;
Bucură-te, că pe potrivnici vitejește i-ai gonit;
Bucură-te, cel ce pururea nouă te-ai arătat purtător de biruință;
Bucură-te, făclia care luminezi pe cei din întunericul păcatului;
Bucură-te, cel ce cu blândețe primești la tine pe cei care au greșit;
Bucură-te, învățătorul dogmelor creștinești;
Bucură-te, care cu negrăită dulceață îndreptezi pe cei nepricepuți;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 2

Deși nu avem îndestulată vrednicie și pricepere noi, ticăloșii, pentru ca să lăudăm cu potrivite cuvinte minunile tale, dar pentru că din suflete curate și din inimi umilite îndreptăm către tine aceste mărturisiri, primește-le, Sfinte Ierarhe Spiridon, de la noi, care Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2

Care dintre noi, păcătoșii, s-ar putea lăuda că rugăciunea lui cu vrednicie va fi primită de tine, dacă nu ne sârguim a stinge pornirea patimilor noastre celor trupești, care sunt lucrare de la vicleanul diavol? Dar prin mulțimea înțelepciunii tale, socotind slăbiciunea firii noastre cu milostivire, pentru necazurile ce ne-au cuprins, primește cântarea aceasta:
Bucură-te, cel ce din pântece ai fost ales de Dumnezeu;
Bucură-te, cel care fără învățătură filosofică ai fost legii apărător, biruind pe filosofi;
Bucură-te, arhiereule împodobit cu darul Sfântului Duh;
Bucură-te, comoara legii noastre cea mult prețuită;
Bucură-te, de la care și cei mai învățați legiuitori s-au povățuit;
Bucură-te, lauda arhiereilor și a dascălilor;
Bucură-te, podoaba Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, mustrătorul obiceiurilor celor rele ale ereticilor;
Bucură-te, că din pruncie ai fost plin de înțelepciune;
Bucură-te, că la Soborul cel dintâi te-ai arătat mare învățător;
Bucură-te, care pentru lege te-ai luptat cu toată puterea;
Bucură-te, cel ce și astăzi de la noi, credincioșii, nu te depărtezi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 3

Împovărați de multe ispite și în noianul păcatelor celor mai vătămătoare aflându-ne astăzi, mare nădejde punem în tine, ierarhe. Ajutorul celor fără de nădejde, mângâierea celor necăjiți, te rugăm, fii mijlocitor pentru sufletele noastre și împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3

Darul Duhului fiind cu tine, deși în tinerețe ai fost păstor turmelor celor necuvântătoare, la bătrânețe însă, fiind cu înțelepciune, ai știut a păstori și turmele cele cuvântătoare ale credincioșilor și la Soborul cel dintâi te-ai arătat apărător și de minuni făcător; pentru aceasta îți aducem cântarea:
Bucură-te, episcopul Trimitundei;
Bucură-te, lauda poporului celui credincios;
Bucură-te, tămăduirea bolnavilor;
Bucură-te, că ești rugător lui Dumnezeu pentru cei cuprinși de patimi;
Bucură-te, că din primejdii mântuiești pe cei ce aleargă la tine;
Bucură-te, izbăvitorul patimilor celor trupești și sufletești;
Bucură-te, că oricine aleargă la ajutorul tău nu iese neajutorat;
Bucură-te, tămăduitorul rănilor celor de moarte;
Bucură-te, că, la orice întâmplare fiind chemat, ești grabnic ajutător;
Bucură-te, doctorul cel fără de plată;
Bucură-te, nădejdea tuturor;
Bucură-te, acoperământul și scăparea noastră;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 4

Mult-milostive părinte, primește rugăciunea aceasta a noastră, a păcătoșilor, și cu obișnuita ta bunătate și milostivire mijlocește către Ziditorul tuturor, pentru ca să dăruiască vindecare și sănătate robilor Săi, celor ce te cheamă în ajutor și cu tine cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

Astăzi, stând înaintea icoanei tale, noi, nevrednicii, ca și când ne-am afla chiar înaintea moaștelor tale, de care bogăție suntem lipsiți, și mărturisind minunile tale, Sfinte Ierarhe Spiridon, ascultă această puțină rugăciune și întinde dreapta ta cea puternică și binecuvântătoare spre ajutorul nostru, pentru ca, după vrednicie, să săvârșim cântarea aceasta:
Bucură-te, cel ce ești cu îngerii slujitor;
Bucură-te, că ești și cu oamenii cu trupul petrecător;
Bucură-te, cel al cărui trup astăzi săvârșește minuni;
Bucură-te, că încălțămintele tale slujesc drept dovadă;
Bucură-te, odor neprețuit al ostrovului Corfu;
Bucură-te, că ale tale minuni în toată lumea s-au vestit;
Bucură-te, cel ce nu cruți osteneala pentru a face binele;
Bucură-te, ajutătorul celor ce știu minunile tale;
Bucură-te, stâlp neclintit al creștinătății;
Bucură-te, lauda patriarhilor și a cuvioșilor monahi;
Bucură-te, că, slujind în biserică, serafimii te umbreau;
Bucură-te, prin care slujba Sfintelor cu vrednicie săvârșeai;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 5

Așa precum la ostrovul Corfu, unde sunt moaștele tale, cu milostivire cercetezi și vindeci toate neputințele poporului celui binecredincios, care așteaptă ajutorul tău, îndură-te și de noi, nevrednicii; trimite ajutorul tău și ne izbăvește de durerea care ne-a cuprins, întărindu-ne a cânta lui Dumnezeu cântarea aceasta: Aliluia!

Icos 5

Pentru ca să arăți marea ta milostivire neamului omenesc, tu izbăvești din nevoi pe cei ce se învăluiesc în călătoria pe marea lumii, când cer ajutorul tău puternic și din adâncul inimii te laudă cu graiuri ca acestea:
Bucură-te, cârmuitorul cel prea bun al corăbiilor celor învăluite;
Bucură-te, scăparea deznădăjduiților înotători;
Bucură-te, alinarea valurilor tulburate;
Bucură-te, că prin suflarea ta valurile se potolesc;
Bucură-te, că risipești cu rugăciunea ta furtuna;
Bucură-te, că se luminează prin a ta mijlocire întunecimea norilor;
Bucură-te, că ești tare ajutător celor de tunet spăimântați;
Bucură-te, izbăvitorul celor înfricoșați de săgeata fulgerului;
Bucură-te, că tu, mijlocind către Mântuitorul, ne izbăvești de orice primejdii;
Bucură-te, nădejdea și scăparea noastră de acum;
Bucură-te, și pentru noi, păcătoșii, care în toate primejdiile la tine năzuim;
Bucură-te, pentru că nimeni, din câți aleargă la tine, nu rămâne fără ajutor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 6

Cinstitorule de Dumnezeu și dumnezeiescule Spiridon, ascultă rugăciunea noastră în ceasul acesta și, prin sfintele și de Dumnezeu primitele tale rugăciuni, ne izbăvește de războiul ce ne înfricoșează, precum ai izbăvit pe cei care erau învăluiți în mare când au chemat ajutorul tău, pentru ca și noi, ca aceia, să aducem lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icos 6

Ierarhule al lui Hristos, cinstite slujitor al darului, solește nouă, păcătoșilor, mijlocirile tale cele bogate către Stăpânul, pentru ca să ne învrednicim noi, păcătoșii, a ne împărtăși de bunătățile sufletești și trupești, cele făgăduite credincioșilor creștini, și să-ți cântăm:
Bucură-te, Sfinte Spiridon, ierarh al lui Hristos;
Bucură-te, cinstite slujitor al darului;
Bucură-te, vindecătorul bolnavilor;
Bucură-te, mir care alungi toată durerea;
Bucură-te, roua cea răcoritoare de fierbințeala patimilor celor mai cumplite;
Bucură-te, că prin ale tale rugăciuni slăbănogii se întăresc;
Bucură-te, de aproape ajutător al celor cufundați în multe primejdii;
Bucură-te, că tu rogi pe Domnul pentru toți câți se află pe patul durerilor;
Bucură-te, că și noi, păcătoșii, de la tine cerem ajutorul;
Bucură-te, că, văzând chipul tău pe icoană, toată durerea ni se alină;
Bucură-te, mare mângâietor al celor ce pătimesc;
Bucură-te, tare sprijinitor al celor neputincioși;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 7

O, preamilostive și mult-îndurate Doamne, nu trece cu vederea lacrimile robilor Tăi, ci le ajută și-i miluiește cu iubirea Ta de oameni, izbăvindu-i de toate asupririle și de tot necazul care i-a cuprins, din pricina mulțimii păcatelor, și, precum pe soacra lui Petru ai ridicat-o din patul durerilor, așa ridică și pe robii Tăi din primejdia în care se află, pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Spiridon, cu care împreună Îți cântăm: Aliluia!

Icos 7

Toate puterile cerești lăudând credința ta cea tare către Dumnezeu, cu tine împreună slujesc Ziditorului lumii Celui fără de început; iar noi, nepricepându-ne de altă rugăciune, îți aducem aceste cuvinte de laudă:
Bucură-te, cel care ai strălucit credința prin minuni;
Bucură-te, că prin credință ai putut face minuni;
Bucură-te, că rugăciunile tale niciodată n-au rămas neascultate;
Bucură-te, înțeleptule rugător către Dumnezeu;
Bucură-te, tămâie bineprimită înaintea Domnului;
Bucură-te, cel ale cărui rugăciuni au scăpat suflete din primejdii;
Bucură-te, cel ce biruiești puterile celor fără de lege;
Bucură-te, tare ajutător al credincioșilor;
Bucură-te, tăria cetăților celor locuite de popoarele dreptmăritorilor;
Bucură-te, nimicirea zidurilor celor tari ale celor fără de lege;
Bucură-te, că tiranii sunt biruiți auzind de puterea credinței tale;
Bucură-te, temelia asupra căreia s-a așezat semnul crucii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 8

Toți ocârmuitorii binecredincioși, având nădejdea către tine, în orice întâmplare nu se vor rușina, Sfinte Ierarhe Spiridon, fiind tu creștinătății mare folositor; pentru aceea nu trece cu vederea și ale noastre rugăciuni, milostive, și ne ajută și ne izbăvește de toate nevoile, măcar că suntem nevrednici de această dobândire, și vom cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8

Având puterea darului primită de la Dumnezeu, tu ai prefăcut seceta în ploi, precum și mulțimea prisositoare a ploilor, prin ale tale rugăciuni, sfinte, s-a contenit, și de foametea aceea înspăimântătoare a scăpat poporul cel ce o aștepta, risipindu-se jintițele strângătorilor de grâu; pentru care cântam ție acestea :
Bucură-te, scăparea celor amenințați cu foametea;
Bucură-te, că tu, ca alt Ilie, ai prefăcut seceta cea tare a vremii în ploi;
Bucură-te, cel prin ale cărui primite rugăciuni s-au oprit ploile cele prisositoare;
Bucură-te, nădejdea cea bună a lucrătorilor de pământ;
Bucură-te, mulțumirea celor ce seamănă cu credință;
Bucură-te, secerișul cel îmbelșugat al semănătorilor;
Bucură-te, cămărașul cel bogat al săracilor;
Bucură-te, că în orice vreme de secetă, cerând ajutorul tău, îl și dobândim;
Bucură-te, că de la tine primim ajutor pururea;
Bucură-te, mângâierea celor cuprinși de nevoi;
Bucură-te, lauda credincioșilor;
Bucură-te, țarină bine roditoare;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 9

Făcătorule de minuni, Sfinte Ierarhe Spiridon, după cum în vremea lui Constantin și a lui Constanțiu, prin ale tale rugăciuni, ai izbăvit poporul de primejdii, aducând peste semănăturile lor ploi hrănitoare și risipind jitnițele strângătorilor de grâu, așa și astăzi trimite mila ta asupra poporului ce locuiește în țara aceasta, dăruindu-i îmbelșugare și timp roditor, pentru ajutorul sărmanilor și al pruncilor, cu care împreună vom cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9

Când ai auzit pe săracul acela cerându-ți ajutor la necazurile lui, nu l-ai depărtat prin cuvinte întristătoare, nici l-ai deznădăjduit de la bogata dobândire, ci, prefăcând șarpele în aur, l-ai dat lui cu binecuvântarea ta, spre întrebuințare, și l-ai scăpat din cumpăna nevoilor; pentru care auzi această laudă:
Bucură-te, bogăția săracilor;
Bucură-te, ajutorul celor lipsiți;
Bucură-te, că ai schimbat șarpele în aur;
Bucură-te, că ai prefăcut firea jivinii în metal;
Bucură-te, că prin aceasta ai arătat netrebnicia metalului cea amăgitoare a fi de trebuință numai în cele de folos;
Bucură-te, că prin aceasta săracul s-a mântuit;
Bucură-te, că ai arătat minunea ta împrumutătorului;
Bucură-te, că prin rugăciunea ta iarăși în șarpe s-a prefăcut aurul;
Bucură-te, comoara neîmpuținată a săracilor;
Bucură-te, cel ale cărui daruri mintea noastră nu le poate judeca;
Bucură-te, vistierul darurilor lui Hristos;
Bucură-te, că averea lumii acesteia nu ți-a trebuit;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 10

Asemenea săracului aceluia socotindu-ne și pe noi, care suntem săraci de faptele cele bune, dăruiește-ne ajutorul tău cu care, biruind toate pornirile vrăjmașilor de asupra noastră și năvălirea șerpilor otrăvitori de gânduri, care se luptă cu noi neîncetat, să dobândim cele spre folos pentru viața aceasta și pentru cea viitoare, cântând împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10

Cine nu se va înfricoșa de lucrurile tale, când va auzi cum cea moartă din mormânt ți-a răspuns când ai întrebat-o și cum au fost izbăviți corăbierii de înecare? Pentru zavistuitul pe care l-ai izbăvit de la moarte și pentru toate minunile tale, toți îți aducem această laudă:
Bucură-te, ajutorul văduvelor;
Bucură-te, descoperirea lucrurilor celor neștiute;
Bucură-te, că și cea moartă ți-a răspuns pentru credința ta;
Bucură-te, că răspunsul acela a făcut pe cei necredincioși să amuțească;
Bucură-te, că tu toate acestea le-ai făcut pentru credință;
Bucură-te, că ai săvârșit minuni de care s-au îngrozit aleșii păgânilor;
Bucură-te, că pentru slava Ziditorului ai voit a face acestea;
Bucură-te, că bunătățile pământului nu ți-au trebuit;
Bucură-te, că ai adunat avuțiile tale în cer;
Bucură-te, că, și astăzi, tot de acolo se revarsă milele tale;
Bucură-te și pentru noi, care mulțumim ție pentru câte ne dăruiești;
Bucură-te, că pentru toate cântăm ție: „Bucură-te!”;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 11

Auzind cea moartă glasul tău, din mormânt ți-a răspuns la întrebarea ce i-ai pus; și precum cu credință ai făcut trupul cel fără suflare să dea glas, așa cu milostivire fă și trupurile noastre acestea, lipsite de bunătăți, să dobândească sănătate și mântuire, pentru ca și noi, împreună cu tine, sfinte, să aducem lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icos 11

Doctorul sufletelor și al trupurilor, Sfinte Ierarhe Spiridon, care pe împăratul Constantin l-ai izbăvit de boala ce avea și pe copilul femeii celei de atunci l-ai întors la viață, întoarce și ticăloasele noastre suflete, cele moarte de mulțimea păcatelor ce le-au cuprins, din îndemnul diavolului, și primește spre plată mulțumirea aceasta:
Bucură-te, tămăduirea credinciosului împărat;
Bucură-te, scăparea copilului femeii, cel ce era pe moarte;
Bucură-te, că prin tine a fost bucurată mama copilului celui vindecat;
Bucură-te, bucuria maicilor celor iubitoare de fii;
„Bucură-te!”, a zis ție împăratul Constantin;
„Bucură-te!”, ți-au cântat cu lacrimi femeia aceea și fiul său;
Bucură-te, cel ale cărui leacuri nu sunt amăgitoare;
Bucură-te, scăparea femeii celei desfrânate care a îndrăznit a se atinge de tine;
Bucură-te, că, văzând tu desfrânarea ei, pocăindu-se, s-a curățit;
„Bucură-te!”, a strigat ție desfrânata aceea, dacă a scăpat de păcate;
Bucură-te, tămăduirea trupurilor noastre;
Bucură-te, izbăvirea sufletelor noastre;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 12

Nu cerem mai multă îndurare de la tine, părinte, decât ai arătat tuturor acelora care mai înainte de noi au ajuns la ajutorul tău și, pentru numele tău și mijlocirea ta, au dobândit de la Împăratul cerului și al pământului vindecare bolilor, sănătate și sporire către cele de folos, pentru ca, precum aceia, așa și noi, împreună cu tine, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12

Nu ne da morții, preafericite, precum pe femeia cea căzută în păcatul desfrânării, măcar că și decât dânsa suntem mai păcătoși; pentru că noi, rușinându-ne de faptele noastre cele ce din tinerețe ne-au cuprins, nu ne vom îndoi a mărturisi păcatele noastre către tine și a cere ajutorul tău, cu graiuri ca acestea:
Bucură-te, mărturia celor ce și-au mărturisit păcatele către tine și s-au pocăit;
Bucură-te, mustrarea celor ce cu viclenie tăinuiesc păcatele lor;
Bucură-te, că nu suferi pe cei ce petrec în nelegiuiri;
Bucură-te, că te-ai arătat folositor tare celor ce s-au pocăit;
Bucură-te, că tu ai slobozit limba mândrului diacon ce se oprise, spre smerire;
Bucură-te, că tu ai întors capra de la cel ce o răpise, aducând-o la stăpânul ei;
Bucură-te, că tu mai înainte ai descoperit lucruri neștiute care aveau să fie;
Bucură-te, că mulți, văzând minunile tale, au venit la credință;
Bucură-te, că și noi de la tine așteptăm tămăduire;
Bucură-te, și ne fii mijlocitor pentru iertarea păcatelor noastre;
Bucură-te, că ai bucurat cu minunile tale tot neamul creștinesc;
Bucură-te, astăzi, și pentru noi, păcătoșii, și ne miluiește;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 13

O, preabunule și întru tot lăudatule Părinte Spiridon, primind acest dar de acum, fii mijlocitor către înduratul Dumnezeu, ca, pentru ale tale sfinte rugăciuni și a Sa iubire de oameni, să ne dăruiască sănătate și iertare de păcate, ca și noi, cu tine împreună, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori).

Apoi se zic iarăși Icosul 1: Popoarele credincioșilor... și Condacul 1: Apărătorului credinței...

Icos 1

Condac 1

Rugăciune de Sfântul Spiridon „Apărătorului credinței să-i aducem din inimă mărturisiri mulțumitoare. Toți care prin ale lui înțelepte învățături ne-am luminat cu credința și să-i cântăm. Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni! Vrednicule păstor al Bisericii, Sfinte Ierarh Spiridon, deşi nu avem nici vrednicie şi nici pricepere pentru a ne ruga ţie cu potrivite cuvinte. Totuşi venim la tine, sfinte, şi mărturisindu-ne multele păcate săvârşite, ne rugăm ţie cu smerenie. Întinde mâna ta cea dreaptă, cu care de-a lungul vieţii ai săvârşit atâtea minuni, şi binecuvântează-ne pe noi toţi, cei care venim la tine cu credinţă! Nădejde a celor care şi-au pierdut nădejdea, mângâiere a celor necăjiţi, te rugăm fii mijlocitor pentru sufletele noastre cele împovărate de multe ispite şi, cu obişnuita ta bunătate şi iubire de oameni, roagă-te către Ziditorul tuturor să ne dăruiască vindecare de feluritele boli ale sufletului. Sfinte Spiridon, roagă-te pentru noi! Învredniceşte-ne şi pe noi, nevrednicii, ca prin mijlocirea ta să ne împărtăşim de bunătăţile sufleteşti şi trupeşti făgăduite adevăraţilor credincioşi. Dăruieşte-ne, sfinte, ajutorul tău cu care, biruind otrăvitoarele gânduri care se luptă cu noi neîncetat, să dobândim cele de folos pentru viaţa aceasta şi, mai ales, pentru cea viitoare. Bucură-te, cel ce ești cu îngerii slujitor! Bucură-te, că ești și cu oamenii cu trupul petrecător! Bucură-te, al cărui trup astăzi săvârșește minuni! Bucură-te, că încălțările tale slujesc drept dovadă. Amin!”.
Citeşte întreaga ştire: Acatistul Sfântului Spiridon – cea mai puternică rugăciune de Sf. Spiridon

Sinaxar 11 Iunie

În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfinţilor Apostoli Bartolomeu şi Barnaba.

Bartolomeu apostolul Dintre aceştia Sfântul Bartolomeu a fost unul din cei doisprezece ucenici, şi a propovăduit Evanghelia la indieni, scriindu-le Evanghelia lui Matei. A fost răstignit de cei necredincioşi în Alvanupoli, şi a primit sfârşitul cu cinste. Şi fiind băgat într-o raclă de plumb a fost aruncat în mare; iar din voia lui Dumnezeu fiind adusă racla până în Sicilia, la ostrovul Liparia, şi arătându-se, a fost îngropat acolo, multe minuni izvorând din sfântul şi cinstitul său mormânt, şi dând la toţi care merg cu credinţă grabnică tămăduire, şi întoarcere cu bucurie şi cu veselie la casele lor.

Iar Sfântul Barnaba, care este numit şi Iosi în Faptele Apostolilor, fiind unul din cei 70, a călătorit împreună cu Pavel, fiind hirotonit. Şi se tâlcuieşte numele acesta: fiul mângâierii. Şi era din neamul lui Levi, născut şi crescut în ostrovul Ciprului. Acesta întâi a propovăduit Evanghelia lui Hristos în Ierusalim şi în Roma şi în Alexandria. Şi mergând la Cipru, a fost ucis cu pietre şi băgat în foc de elini şi de iudei; pe care luându-l Marcu Apostolul şi Evanghelistul, l-a pus într-o peşteră. Şi mergând la Efes către Pavel, i-a vestit moartea lui Varnava; şi l-a plâns pe el Pavel mult. De Varnava se spune că a fost îngropat cu Evanghelia lui Matei, cea scrisă de dânsul, care pe urmă a fost aflată împreună cu trupul apostolului. De aceea şi făcură obicei credincioşii, să nu fie acest ostrov supus la nici unul din episcopi, ci să fie chivernisit de un episcop al său. Şi se săvârşeşte soborul acestor sfinţi apostoli, în cinstita biserică a Sfântului Apostol Petru, ce se află aproape de preasfânta şi marea biserică.

Tot în această zi, pomenirea soborului Arhanghelului Gavriil din Adin.

Şi cel de loc a zis: "Nu am nici cerneală, nici hârtie". Iar monahul cel ce se părea străin, i-a zis: "Adu-mi o lespede"; deci monahul alergând, a aflat lespedea şi i-a adus-o. Şi luând-o străinul, a scris pe ea cu degetul său zisa cântare, adică: "Cuvine-se cu adevărat...", şi, o minune! atât de adânc s-au săpat literele pe lespedea aceea vârtoasă, ca şi cum s-ar fi scris în ceara moale. Apoi a zis fratelui:

Maica Domnului Axion estin "De acum înainte, aşa să cântaţi şi voi ortodocşii"; şi acestea zicând s-a făcut nevăzut. Căci era sfântul înger, trimis de la Dumnezeu, ca să descopere cântarea aceasta îngerească şi care este preacuviincioasă Maicii lui Dumnezeu. Şi mai vârtos a fost Arhanghelul Gavriil, precum se arată aceasta din titlul ce este deasupra; întru această zi adică: "Soborul Arhanghelului Gavriil în Adin". Căci părinţii de atunci făceau sobor, praznic şi liturghie în fiecare an la chilia Adin întru pomenirea minunii, cinstind şi mărind pe Arhanghelul Gavriil, care precum din început până în sfârşit a stat dumnezeiesc cântăreţ al Născătoarei de Dumnezeu şi hrănitor, slujitor şi vesel binevestitor al ei. Aşa a servit şi spre a descoperi cântarea aceasta a Maicii lui Dumnezeu, căci numai lui i se cuvine această slujbă.

După ce a venit bătrânul de la priveghere, şi a intrat în chilie, a început ascultătorul lui a cânta: "Cuvine-se cu adevărat...", după cum îngerul îi poruncise, şi a arătat bătrânului său şi lespedea cu îngerească scrisoare săpată. Iar el, acestea auzind şi văzând, a rămas uimit de această minune. Deci luând amândoi lespedea aceea scrisă de înger, au mers la Protatos şi au arătat-o la cel mai întâi al Sfântului Munte, şi la ceilalţi bătrâni ai obştescului Sinod, povestindu-le toate cele ce se făcuseră. Iar ei au slăvit cu un glas pe Dumnezeu şi au mulţumit Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoarei, pentru această preamărită minune. Şi îndată au trimis lespedea în Constantinopol, la patriarhul şi la împăratul, însemnându-le prin scrisori toată cuprinderea acestei minuni ce s-a făcut. De atunci cântarea aceasta îngerească s-a dat în toată lumea ca să se cânte Maicii lui Dumnezeu, de către toţi ortodocşii. Iar sfânta icoană a Născătoarei de Dumnezeu ce se afla în biserica chiliei aceleia, în care s-a făcut această minune, a fost adusă de către părinţii Sfântului Munte în biserica Protatos, şi acolo se află pâna astăzi, aşezată în sfântul altar deasupra sfinţitului scaun cel de sus. Pentru că înaintea icoanei acesteia s-a cântat întâi de către Arhanghelul Gavriil cântarea aceasta. Iar chilia aceea, a început a se numi: "Axion estin", adică "Cuvine-se cu adevărat...", şi valea aceea, în care se afla chilia, se numeşte de către toţi până astăzi, Adin, care însemnează "a cânta" sau "cântare". Pentru că în acesta s-a cântat întâi cântarea aceasta îngerească Maicii lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teopempt împreună cu alţi patru, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Neanisi, preaînţeleptul mucenic.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sfântul Luca al Crimeei – doctor fără-de-arginţi şi mărturisitor al Ortodoxiei în prigoana comunistă

„Calea lui Dumnezeu este o cruce de zi cu zi. Nimeni, dar, nu s-a suit la cer fără osteneală”. (Cuviosul Isaac Sirul) Pe 11 iunie, Biserica îl prăznuieşte pe Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei şi Simferopolului, om de ştiinţă valoros şi vestit, profesor de chirurgie, apreciat în lumea medicală pentru descoperirile sale, dar şi un mare propovăduitor şi pătimitor pentru dreapta credinţă în vremea stăpânirii bolşevice din Rusia. Sfântul Ierarh Luca s-a născut în familia lui Felix Voino-Iaseneţki, în Kesţ, Crimeea răsăriteană, pe 27 aprilie 1877, şi a primit din botez numele Valentin. Credinţa sa a fost înrâurită de apropierea Lavrei Peşterilor(familia se mutase în Kiev), precum şi de o Sfântă Scriptură, primită cu prilejul absolvirii liceului. Avea un mare talent artistic, precum şi dorinţa de a şi-l cultiva, însă asupra acestuia a predominat dorinţa sa de a-i ajuta pe ţăranii săraci din jur, aşa că s-a înscris la cursurile şcolii medicale din Kiev, pe care a absolvit-o în 1903. În 1904, războiul ruso-japonez l-a adus pe Valentin în Orientul Îndepărtat ca şi chirurg. Acolo îşi va întâlni viitoarea soţie, Anna Vasilievna Lanskaia. S-au căsătorit şi au avut patru copii. În acest răstimp, Valentin s-a specializat în operaţiile chirurgicale oftalmologice, împreună cu anestezia locală şi tratarea infecţiilor piogenice(care au devenit mai târziu pentru el un subiect de studiu). Valentin avea şi o credinţă uriaşă pentru acele vremuri grele – familia sa găzduia lunar o maică de la mănăstirea Fiodorovski, şi mergea regulat la biserică. El refuza să opereze fără să se roage mai înainte în faţa unei icoane a Maicii Domnului din sala de operaţie, şi apoi să-l însemneze pe pacient cu iodină, în semnul crucii. La un moment dat, oficialităţile comuniste au dat jos icoana; atunci, Valentin a refuzat să mai opereze până ce icoana nu va fi aşezată la locul ei. După puţină vreme, soţia unui oficial al Partidului a avut nevoie de operaţie, şi l-a cerut în mod anume pe Valentin. El însă s-a ţinut neclintit de hotărârea sa. Atunci, autorităţile s-a supus cererii sale, au aşezat la loc icoana, iar el a intrat în sala de operaţie. Soţia lui Valentin s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi a murit prematur. Deşi Valentin şi-a plâns mult soţia, a izbutit totuşi să vadă mâna Domnului ce-l călăuzea chiar şi-n aceste clipe grele – Dumnezeu i-a trimis o infirmieră care să-l ajute cu creşterea copiilor, şi l-a chemat la preoţie. Făcând ascultare de Arhiepiscopul Innochentie, Valentin a răspuns degrabă acestei dumnezeieşti chemări, fiind hirotonit diacon pe 26 ianuarie şi preot pe 2 februarie 1921. Apoi, fiindcă în acele vremuri de prigoană Biserica ducea lipsă de păstori, părintele Valentin s-a supus chemării norodului şi a intrat în monahism(a luat numele Luca, după Sfântul Evanghelist pe care-l urma în lucrarea apostolească şi de tămăduitor al trupurilor şi sufletelor), fiind hirotonit episcop. Era o perioadă foarte grea pentru Biserica Rusă, care era atacată şi de-a dreapta, de zeloţi şi fanatici, precum şi de-a stânga, de guvernarea atee şi „biserica vie” pe care o odrăslise. Din pricina mărturisirii credinţei sale, în ciuda uriaşelor sale realizări medicale şi ştiinţifice, Sfântul Luca a fost aruncat în temniţe, chinuit şi surghiunit vreme de 11 ani, prin Siberia şi alte locuri cumplite. Virtuţile, luptele şi realizările Sfântului Luca sunt copleşitoare. Acest arhiereu plin de har a izbutit să redeschidă multe biserici închise de comunişti, a dat naştere unor lucrări teologice de mare profunzime, i-a întărit pe credincioşi şi a adus pe mulţi alţii la Ortodoxie. Pe lângă toate acestea, dragostea, iscusinţa şi dăruirea sa pentru pacienţi au salvat mii de vieţi(îndeosebi ale soldaţilor răniţi în război), iar tehnicile sale medicale au câştigat multe premii ştiinţifice, fiind preţuite de colegii săi chirurgi decenii la rând. După o viaţă de realizări medicale şi lupte duhovniceşti în mărturisirea dreptei credinţe, Sfântul Luca a trecut la Domnul pe când se afla în scaunul de Arhiepiscop al Simferopolului, pe 11 iunie 1961. Uimitoarele virtuţi ale Sfântului Luca, precum şi nemărginita sa dragoste pentru Domnul şi aproapele au întărit din preaplin turma credincioşilor în acele vremuri grele, ale statului ateu. După moartea sa, Partidul Comunist s-a folosit de propagandă şi de intimidare pentru a zădărnici izbânzile sfântului arhiepiscop, dar dragostea şi dăruirea copleşitoare ale credincioşilor au năruit aceste uneltiri. Deşi s-a vrut ca procesiunea de îngropare să ţină doar câteva minute, fără cinstiri şi cântări bisericeşti, ea s-a sfârşit după ore bune, căci credincioşii s-au aşezat în jurul dricului şi l-au împiedicat să gonească spre cimitir. Un stol uriaş de porumbei a urmat în chip minunat cortegiul, de la biserică până la cimitir. Pe 17 martie 1996, osemintele Sfântului Luca au fost dezgropate, în prezenţa a aproape 40.000 de oameni. Moaştele sale răspândeau o mireasmă negrăită, iar inima sa rămăsese nestricată, ca o mărturie a marii iubiri pe care a avut-o pentru Hristos şi aproapele său. După trei zile, pe 20 martie, moaştele sale au fost mutate în Biserica Sfintei Treimi. În noiembrie 1995, Biserica Ucraineană l-a canonizat ca sfânt, hotărâre încuviinţată de întreg sinodul Patriarhiei Ruse la 25 mai 1996. Semnele sfinţeniei sale s-au arătat şi prin darul facerii de minuni, cu care Dumnezeu l-a proslăvit pe sfântul Său.

„Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curăţeşte sufletul!”, îi scria Sfântul Luca fiului său. Prigoanele, calomnierile, suferinţele, păţaniile de necrezut, anchetele istovitoare, întemniţările, torturile, deportările, exilările – chipul lui sfinţit şi viaţa mucenicească – au multe de oferit creştinului zilelor noastre. Ca mulţi dintre noi, el s-a aflat în faţa dilemei de a-L alege pe Hristos şi a urma căii Sale pătimitoare sau de a urma duhului acestui veac, căldicel, care fuge de suferinţă, de jertfă, de mărturisire – şi, în cele din urmă, de dragoste. Însă „Dumnezeu dragoste este, şi cel ce rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru dânsul”(I Ioan 4:16); fiindcă a ales acel „singur lucru care trebuieşte”(Luca 10:42), Domnul l-a numărat în ceata sfinţilor pe Sfântul Ierarh Luca, a cărui pildă să ne învrednicim toţi a o urma, pentru rugăciunile sale.

Troparul Sf. Ierarh Luca, glasul al 3-lea - „Nou sfânt al Mângâietorului te-a arătat pe tine, Luca, harul, în vremuri de necazuri şi prigoană, că bolile ca un doctor le-ai tămăduit şi sufletele ca un păstor le-ai călăuzit, Părinte cinstite, pildă călugărilor şi mirenilor, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.” „Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curăţeşte sufletul! ” „Cuvinte ale vieţii veşnice” rostite de Sfântul Luca. „Cel ce şi-a închinat viaţa Domnului nu poate fi niciodată orb, fiindcă Dumnezeu îi dă lumină la fel cu cea de pe Tabor”. „De pe Crucea lui Hristos se revarsă nemăsuratul şuvoi al dragostei dumnezeieşti, dragoste minunată, ce nimiceşte în chip tainic răutatea şi vrăjmăşia, ce vindecă durerea şi tulburarea inimii, ce întăreşte puterile noastre trupeşti şi sufleteşti…” „Niciodată nu vor afla mângâiere în necazuri cei ce n-o caută unde trebuie. Unde să căutăm mângâiere în necazuri? Despre aceasta Sfântul Proroc David spune: «De la Domnul e mântuirea mea» (Ps. 61:1). Fericiţi cei ce află mângâiere adâncă în rugăciunea fierbinte, care ţâşneşte din inimă, în împărtăşirea duhovnicească cu Dumnezeu!” Cele din urmă cuvinte ale Sfântului Luca au fost: „Copiii mei, cu mare stăruinţă vă îndemn, înarmaţi-vă cu pavăza dată de la Dumnezeu, ca să vă puteţi păzi de uneltirile diavolului. Nici nu vă închipuiţi ce viclean este. Nu trebuie să luptăm cu oamenii, ci cu stăpâniile şi puterile, adică cu duhurile rele. Aveţi grijă! Diavolului nu-i este de folos să gândească şi să simtă cineva că îi stă aproape. Un vrăjmaş ascuns şi necunoscut e mai primejdios decât unul văzut. O, cât de mare şi de groaznică e oastea dracilor! Fără de număr este hoarda lor întunecată! Neschimbată, neobosită, zi şi noapte căutând a ne face să cădem pe noi, toţi cei ce credem în numele lui Hristos, să ne ademenească pe calea necredinţei, a vicleniei şi a necuviinţei. Aceşti vrăjmaşi nevăzuţi ai lui Dumnezeu au ca singur rost, zi şi noapte, nimicirea noastră. Însă nu vă temeţi, luaţi putere din numele lui Iisus!”

Luna iunie în 11 zile: pomenirea Sfinţilor Apostoli Vartolomeu şi Varnava

Sfântul Vartolomeu a fost unul din cei doisprezece Apostoli, aleşi de Mântuitorul şi trimişi de El, ca martori şi mărturisitori ai faptelor şi învăţăturilor Lui, în lume. Deci, după primirea Duhului Sfânt, sorţii au căzut asupra lui şi asupra Sfântului Apostol Filip, să meargă împreună în Siria şi în Asia de Sus, pentru propovăduirea cuvântului. Şi umblau, uneori, împreună, iar alteori se despărţeau prin cetăţi şi apoi, iar se întâlneau şi întorceau pe oameni la Dumnezeu. Mai târziu li s-a alăturat şi fecioara Mariami, sora Sfântului Apostol Filip şi toţi străbăteau drumurile Libiei şi Moesiei, binevestind Evanghelia lui Hristos. S-au dus apoi în Frigia ajungând în cetatea Ierapole şi propovăduiau acolo, cu multă sârguinţă pe Hristos, de vreme ce închinarea la idoli în acea cetate era în mare cinste. Lucrarea lor a atras mânia stăpânitorilor, care au hotărât să-i piardă. L-au prins mai întâi pe Sfântul Apostol Filip, care fiind spânzurat cu capul în jos şi bătut cu pietre, datorită mulţimii loviturilor şi-a dat duhul. Sfântul Vartolomeu şi fecioara Mariami au scăpat ca prin minune. Şi a mers fecioara să binevestească pe Hristos în ţara Licaoniei, unde a murit pentru credinţă, iar Sfântul Apostol Vartolomeu, învăţând în Arabia şi Persia a ajuns până în ţara îndepărtată a Indiei, purtând cu el Evanghelia lui Matei şi întemeind acolo biserici. De acolo s-a întors în părţile Mării Negre. Deci ducându-se în Armenia cea Mare a creştinat mult popor, dregători şi pe însuşi împăratul locului, Polimie. Şi uneltind păgânii au dobândit de la Astiagis, fratele împăratului poruncă pentru prinderea Sfântului Vartolomeu. Pe acesta l-au chinuit cu multe cazne şi răstignit fiind cu capul în jos i-au tăiat capul în cetatea Albana din Armenia cea Mare. Sfântul Apostol Varnava a fost unul din cei şaptezeci de Apostoli ai Domnului ai Domnului, născut şi crescut în insula Cipru şi numele lui se tâlcuieşte "fiul mângâierii". Se istoriseşte că în tinereţe el ar fi învăţat la şcoala vestitului dascăl Gamaliel, unde a avut coleg de învăţătură pe Saul, cel care mai târziu a devenit marele Apostol Pavel. Sfântul Varnava se mai chema şi Iosif, dar când a fost primit de Hristos , între cei 70 i s-a schimbat numele în Varnava. După ce Saul a cunoscut pe Hristos Sfântul Varnava a dat bună mărturisire despre el Apostolilor şi creştinilor, care se temeau de Saul, fostul lor prigonitor, dându-se pe sine chezaş pentru el. Şi aşa a fost primit Saul printre creştini. A propovăduit apoi Evanghelia împreună cu Pavel, însoţindu-l în Antiohia, în Cipru, în Frigia şi la Sinodul Apostolic din Ierusalim, unde păgânii care veneau la credinţă au fost scutiţi de rânduielile mozaice. Sfântul Varnava şi-a sfârşit viaţa în slujba Evangheliei, fiind ucis cu pietre de păgâni în insula Cipru, patria sa, către anul 64. Pentru ale căror rugăciuni Doamne miluieşte-ne pe noi ! Amin.

Pomenirea soborului Arhanghelului Gavriil din Adin.

Soborul şi praznicul Arhanghelului Gavriil a început a se face în Sfântul Munte al Athosului, la o chilie a Mănăstirii Pantocrator, ce se numeşte "Axion estin", la locul cel numit Adin. Şi a început a se face din cauza minunii pe care o vom povesti acum: La Schitul Protatos ce se află lângă Careia, aproape de locul Mănăstirii Pantocrator, este o vale mare, care are multe chilii. Deci la una din chiliile acelea, ce era cinstită în numele Adormirii de Dumnezeu Născătoarei, locuia un ieromonah bătrân şi îmbunătăţit, împreună cu un ascultător al său. Şi fiindcă era obicei a se face priveghere în fiecare duminică la acest schit Protatos, într-una din sâmbete, seara, vrând să meargă bătrânul la priveghere, a zis ucenicului său: "Fiule, eu mă duc ca să ascult privegherea după obicei, iar tu rămâi la chilie şi precum vei putea citeşte-ti rânduiala ta"; şi aşa s-a dus. După ce a trecut seara, iată că bate cineva în uşa chiliei; iar fratele a alergat şi a deschis, şi a văzut că era un monah străin, necunoscut lui, care intrând a rămas în chilie în noaptea aceea. La vremea Utreniei sculându-se, au cântat amândoi rânduiala Utreniei. Şi când au ajuns la "Ceea ce eşti mai cinstită..." monahul cel de loc cânta numai: "Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii..." şi celelalte până la sfârşit, adică obişnuita şi vechea cântare a Sfântului Cosma, făcătorul de cântări. Iar monahul cel străin făcea alt început al cântării, cântând aşa: "Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Domnului nostru". Apoi a împreunat şi: "Ceea ce eşti mai cinstită...", până în sfârşit. Auzind aceasta monahul cel de loc, s-a minunat şi a zis către cel ce se părea străin: Noi cântăm numai "Ceea ce eşti mai cinstită", iar: "Cuvine-se cu adevărat..." niciodată n-am auzit, nici noi, nici cei mai dinainte de noi. Deci, te rog fă dragoste şi scrie-mi şi mie cântarea aceasta, pentru ca să o cânt şi eu Născătoarei de Dumnezeu"; iar acela răspunzând, a zis: "Adu-mi cerneală şi hârtie ca să scriu". Şi cel de loc a zis: "Nu am nici cerneală, nici hârtie". Iar monahul cel ce se părea străin, i-a zis: "Adu-mi o lespede"; deci monahul alergând, a aflat lespedea şi i-a adus-o. Şi luând-o străinul, a scris pe ea cu degetul său zisa cântare, adică: "Cuvine-se cu adevărat...", şi, o minune! atât de adânc s-au săpat literele pe lespedea aceea vârtoasă, ca şi cum s-ar fi scris în ceara moale. Apoi a zis fratelui: "De acum înainte, aşa să cântaţi şi voi ortodocşii"; şi acestea zicând s-a făcut nevăzut. Căci era sfântul înger, trimis de la Dumnezeu, ca să descopere cântarea aceasta îngerească şi care este preacuviincioasă Maicii lui Dumnezeu. Şi mai vârtos a fost Arhanghelul Gavriil, precum se arată aceasta din titlul ce este deasupra; întru această zi adică: "Soborul Arhanghelului Gavriil în Adin". Iar părinţii de atunci făceau sobor, praznic şi liturghie în fiecare an la chilia Adin întru pomenirea minunii, cinstind şi mărind pe Arhanghelul Gavriil, care precum din început până în sfârşit a stat dumnezeiesc cântăreţ al Născătoarei de Dumnezeu şi hrănitor, slujitor şi vesel binevestitor al ei. Aşa a servit şi spre a descoperi cântarea aceasta a Maicii lui Dumnezeu, căci numai lui i se cuvine această slujbă. După ce a venit bătrânul de la priveghere, şi a intrat în chilie, a început ascultătorul lui a cânta: "Cuvine-se cu adevărat...", după cum îngerul îi poruncise, şi a arătat bătrânului său şi lespedea cu îngerească scrisoare săpată. Iar el, acestea auzind şi văzând, a rămas uimit de această minune. Deci luând amândoi lespedea aceea scrisă de înger, au mers la Protatos şi au arătat-o la cel mai întâi al Sfântului Munte şi la ceilalţi bătrâni ai obştescului Sinod, povestindu-le toate cele ce se făcuseră. Iar ei au slăvit cu un glas pe Dumnezeu şi au mulţumit Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoarei, pentru această preamărită minune. Şi îndată au trimis lespedea în Constantinopol, la patriarhul şi la împăratul, însemnându-le prin scrisori toată cuprinderea acestei minuni ce s-a făcut. De atunci cântarea aceasta îngerească s-a dat în toată lumea ca să se cânte Maicii lui Dumnezeu, de către toţi ortodocşii. Iar sfânta icoană a Născătoarei de Dumnezeu ce se afla în biserica chiliei aceleia, în care s-a făcut această minune, a fost adusă de către părinţii Sfântului Munte în biserica Protaton, şi acolo se află până astăzi, aşezată în sfântul altar deasupra sfinţitului scaun cel de sus. Pentru că înaintea icoanei acesteia s-a cântat întâi de către Arhanghelul Gavriil cântarea aceasta. Iar chilia aceea, a început a se numi: "Axion estin", adică "Cuvine-se cu adevărat...", şi valea aceea, în care se află chilia, se numeşte de către toţi până astăzi, Adin, care însemnează "a cânta" sau "cântare". Pentru că în aceasta s-a cântat întâi cântarea aceasta îngerească Maicii lui Dumnezeu.

Întru această zi cuvânt din Evanghelia de la Luca, despre bogatul cel fără de nume şi despre săracul Lazăr

Bogaţilor, milostivi să fiţi, ca să nu moşteniţi toate câte le-a moştenit bogatul acela. Iar voi, cei săraci, lăudând pe Dumnezeu, să răbdaţi necazurile, ca prin ele, să vă învredniciţi de cele ale lui Lazăr săracul. A fost, zice Scriptura, acest Lazăr în Ierusalim, foarte sărac, cuprins de o boală grea şi pe aceasta, Domnul, ca pildă l-a adus. Era, deci, un om bogat, îmbrăcându-se în porfiră şi avea, întotdeauna, la masă, multe bucate şi pahare aurite şi făcea ospeţe în toate zilele. Dar unde este numele bogatului aceluia ? Că nicăieri în Scriptură, nu se poate afla. Că omul, fără milostenie e ca omul fără nume. Iar zgârcenia celor bogaţi este pricina. Atâta slavă şi bogăţie avea, iar numele nu i se poate afla, că era ca un pom cu multe frunze, dar fără de roadă. Iar săracul acela, Lazăr, zăcea bolnav pe gunoaie, înaintea porţilor bogatului, dorind să se sature din fărâmiturile pe care le mâncau câinii lui. Nici doctor nu avea, doar câinii îi lingeau rănile lui. Însă întru unele ca acestea fiind, Lazăr n-a cârtit împotriva nemilostivirii şi neomeniei şi zgârceniei bogatului. Iar la moarte, de atâta cinste s-a învrednicit, încât a fost dus de îngeri în Împărăţie. Dar a murit şi bogatul şi l-au îngropat. Este adevărat că viu fiind el, îngropat era sufletul lui, că îşi purta trupul ca un mormânt, iar după ce a murit s-a pogorât în iad. Deci ridicându-şi ochii să din iad, fiind în osândă, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr cu dânsul şi strigându-l a zis: "Părinte Avraam, miluieşte-mă şi trimite pe Lazăr, ca să-mi răcorească limba cu vârful degetului său, că mă ard în văpaia aceasta." Dar, oare, pentru ce n-a văzut pe Lazăr, lângă alt Drept, ci lângă Avraam ? Pentru aceea că Avraam a fost iubitor de străini, şi pe cei ce treceau îi aducea în casa sa. Iar bogatul acela, nici pe străinul ce zăcea în curtea sa nu l-a văzut. Dar Avraam a răspuns: "Fiule, adu-ţi aminte că tu ţi-ai luat cele bune în viaţa ta." Iată ce înţelepciune avea Dreptul, că nu i-a zis: "Nemilostivule şi răule la inimă.", ci i-a răspuns: "Adu-ţi aminte, că tu, în viaţa ta, pentru puţinul bine ce ai făcut, multă îndestulare şi slavă ai luat. Iar Lazăr, pentru puţinele lui păcate, a răbdat relele acelea şi acum, se mângâie, iar tu eşti ars în văpaie. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare." Prin aceasta se arată despărţirea păcătoşilor de cei drepţi, pentru că despărţite au fost şi voile lor. Încă şi aceasta să se ştie, că cel ce a asuprit, vede pe cel asuprit de el în ce fel de slavă se află este. Iarăşi a zis: "Rogu-mă ţie, părinte Avraame să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în osânda aceasta." N-a primit ce a cerut, pentru sine, bogatul cel zgârcit, pentru aceea face acum mijlociri pentru fraţii săi. La care Avraam a zis: "Au legea şi proorocii şi învăţătorii cei mulţi." Iar bogatul a zis: "Nu părinte. De vreme ce şi eu însumi, auzind Scripturile, nu le credeam, ci le socoteam basme." Că el însuşi nu ascultase Scripturile. Dar a zis: "De va învia cineva din morţi, vor crede." Ca şi cum sunt unii ca aceştia, care zic: "Cine ştie cele din iad ? Sau cine ne-a spus nouă, venind de acolo ? Dar să auzim cuvintele lui Avraam: "Dacă nu ascultă învăţăturile Scripturii, apoi nici de-ar veni cineva din morţi, nu vor crede." Că aceasta, cu adevărat, au făcut şi cei necredincioşi, de vreme ce nu ascultau Scripturile, apoi, nici pe cei înviaţi din morţi, nu i-au crezut. Că, şi pe Lazăr, vroiau să-l ucidă, pe care Hristos îl înviase din morţi. Şi în vremea răstignirii, deşi mulţi morţi au înviat, ei au făcut lucruri mai cumplite. Pentru că, pe Apostolii cei ce credeau în Hristos, i-au bătut. Că de ar fi fost venirea aceasta din morţi de folos pentru credinţă, apoi adeseori, ar fi făcut Domnul aceasta. Însă, acum, mai de folos decât toate, este ca să cunoaştem adevărul din Scriptură, că altfel i-ar fi înşelat diavolul cu nălucirile sale, dar nouă ne-a dat Domnul Scriptura, spre întărire. Precum lumina pe toţi îi luminează, aşa şi Scriptura, pe noi, pentru că Scriptura toate cursele vrăjmaşului le dezgoleşte şi de aceea, ascultând-o ne vom mântui. Dumnezeului nostru, slavă !

Întru această zi cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur despre alegerea episcopilor

Deci, să urmăm şi noi pe cei ce fug de dregătorii. Căci, acum, nu mai îndrept cuvântul meu către toţi, ci numai către cei ce doresc dregătorii. Dacă crezi că lui Dumnezeu este alegerea, apoi, să nu cârteşti, pentru că împotriva Lui cârteşti şi împotriva Lui te mânii, că El este cel ce a ales, şi, dacă El a ales, iar tu cârteşti împotriva Lui, faci acelaşi lucru ca şi Cain. Pentru că i se cădea lui să primească ceea ce era plăcut lui Dumnezeu. Iar el, în loc să cinstească mai întâi jertfa fratelui său, mâniindu-se, a cârtit, deci i se cădea să se umilească. Însă eu, nu pentru aceasta voi grăi astăzi. Ci, precum ştie Dumnezeu, să rânduiască spre folos, după purtarea Lui de grijă. Că, de multe ori, cu obiceiurile tu eşti mai blând, dar n-ai fost ales. Iarăşi, îţi este ţie viaţa fără de prihană şi inima largă, dar în Biserică nu numai de aceasta este trebuinţă. Mai este, încă, şi într-alt chip, că unii, şi la alte lucruri sunt destoinici. Au, nu vezi câte descoperiri, de acestea, a făcut Dumnezeiasca Scriptură? Pentru care pricină, s-a cercetat lucrul acesta? Pentru că, adică, nu ca la o dregătorie şi folosire venim, fraţilor, la vrednicia de episcop, sau ca la o cinste şi odihnă. Că de ai fi ştiut că episcopul este dator tuturor, purtând sarcinile tuturor, căci alţii au iertare când se mânie, iar el, nicidecum; căci, alţii greşind, au îndreptăţire, iar el nu are. Aceasta, de ai fi ştiut, apoi, nu te-ai fi sârguit la dregătoria aceasta, nici nu ai fi alergat după ea. Pentru că, de episcop vorbesc toţi şi de toţi este el judecat, şi de înţelepţi şi de cei de rând. Cu griji, în fiecare zi, se scoală, şi le are pe ele în fiecare noapte. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.

CONDACUL 1

Veniţi să încununăm cu laude pe stâlpii Apostolilor, pe cei ce s-au nevoit până la sânge întru mărturisirea Cuvântului, ca păziţi fiind cu scutul rugăciunilor lor de toate săgeţile ispitelor, să cântăm Domnului cu mulţumire: Aliluia!

ICOSUL 1

Cu ce cuvinte vă vom întâmpina pe voi, Sfinţilor Apostoli, pe cărarea rugăciunii, căci voi cu adevărat aţi biruit toate vicleşugurile vrăjmaşilor, şi pe toţi aţi luminat cu darul lui Hristos, ca să vă cinstească pe voi aşa:

Bucuraţi-vă, porţi ale Împărăţiei cerurilor;
Bucuraţi-vă, vase de aur ale credinţei;
Bucuraţi-vă, stele ce înfrumuseţează cerul Bisericii;
Bucuraţi-vă, sălaşuri întru care a strălucit slava lui Hristos;
Bucuraţi-vă, luminători ai celor din întunericul neştiinţei;
Bucuraţi-vă, făclii vestitoare ale luminii lui Hristos;
Bucuraţi-vă, jertfe sfinţite aduse Împăratului ceresc;
Bucuraţi-vă, cei plini de mirul înţelepciunii de sus;
Bucuraţi-vă, candele nestinse ale dreptei credinţe;
Bucuraţi-vă, peceţi nestricate ale Cuvântului ceresc;
Bucuraţi-vă, odihna inimilor încercate în necazuri;
Bucuraţi-vă, bucuria celor ce caută comori duhovniceşti;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Apostoli Bartolomeu şi Barnaba!

CONDACUL 2

Împreună cu Sfântul Apostol Filip te-ai nevoit, Sfinte Bartolomeu, alergând împreună pe cărările propovăduirii lui Hristos, Cel Ce v-a unit într-un gând al iubirii şi a umplut vasul inimilor voastre cu mirul cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 2

Bătăi şi temniţă ai răbdat, Sfinte Apostole Bartolomeu, pentru Cel Ce a deşertat temniţele iadului şi cu puterea Crucii ai spulberat valurile ispitelor, primind de la cei pe care i-ai luminat cununi de laude ca acestea:

Bucură-te, răbdătorule al multor prigoniri;
Bucură-te, soare înţelegător sfinţit de Soarele dreptăţii;
Bucură-te, înţelepciunea celor însetaţi de Adevăr;
Bucură-te, luminătorul celor din noaptea înşelăciunii;
Bucură-te, candela rugăciunii inimilor smerite;
Bucură-te, făclia ce aprinde dorul de Hristos;
Bucură-te, tânguirea taberelor diavoleşti;
Bucură-te, vederea încununată de bucurie a celui orb;
Bucură-te, luceafăr al minunilor uimind cugetele păgânilor;
Bucură-te, oglinda sufletelor iubitoare de înţelepciune;
Bucură-te, căci ai omorât vipera cu suliţa rugăciunii;
Bucură-te, cel întru care a strălucit puterea lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Apostole Bartolomeu, strălucirea slavei Apostolilor lui Hristos!

CONDACUL 3

Prieten preaiubit al Sfântului Apostol Pavel fiind, te-ai veselit minunat cu duhul când acesta s-a alăturat turmei lui Hristos, Sfinte Apostole Barnaba, strigând împreună cu acesta întru mulţumire Domnului: Aliluia!

ICOSUL 3

În părţile Antiohiei Siriei te-ai nevoit, Sfinte Barnaba, scoţând multe suflete din groapa necredinţei şi aşezându-le pe piatra credinţei în Hristos, ca toţi cu mulţumire să-ţi cânte aşa:

Bucură-te, fluier al vestirilor dumnezeieşti;
Bucură-te, poartă a înţelepciunii celei de sus;
Bucură-te, întărirea sufletelor întru credinţa mântuitoare;
Bucură-te, că ai cules rod îmbelşugat de virtuţi din grădina sufletelor;
Bucură-te, mângâierea cea nerăpită a Apostolului neamurilor;
Bucură-te, iscusit propovăduitor al Cuvântului;
Bucură-te, chivernisitorul înţelept al darurilor Bisericii;
Bucură-te, candelă a rugăciunii văzătoare;
Bucură-te, că bine ai împărţit milostenia primită;
Bucură-te, mână a lui Hristos lucrătoare în lume;
Bucură-te, scânteia nădejdii celor întristaţi;
Bucură-te, pacea sufletelor tulburate de ispite;
Bucură-te, Sfinte Apostole Barnaba, carte sfinţită de Duhul şi veşnic deschisă spre propovăduirea lui Hristos!

CONDACUL 4

Împietrirea păgânilor şi groaza chinurilor puse înainte nu te-au înspăimântat pe tine, Sfinte Apostole Bartolomeu, ci cu nădejdea în Viaţa lumii te-ai aruncat în focul chinurilor, având sufletul aprins de focul iubirii dumnezeieşti, care te îndemna a cânta neîncetat: Aliluia!

ICOSUL 4

Pe soţia antipatului cetăţii ai vindecat-o cu untdelmnul rugăciunii, atrăgând asupra ta mânia soţului rău credincios, însă de la noi primeşte smerite cuvinte de mulţumire şi îmblânzeşte Sfinte Bartolomeu, patimile noastre, ca să te cinstim cu cântări de laude ca acestea:

Bucură-te, vistierie a darurilor lui Hristos;
Bucură-te, înţelepţirea tainică a cinstitorilor tăi;
Bucură-te, dezlegarea femeii din legăturile neputinţei;
Bucură-te, întărirea tuturor pe piatra credinţei;
Bucură-te, limanul celor din întunericul necazurilor;
Bucură-te, stea sădită de înţelepciunea dumnezeiască;
Bucură-te, carte purtătoare a tainelor Cuvântului;
Bucură-te, vasul cel sfinţit al Adevărului;
Bucură-te, că ai răbdat mânia asupritorilor;
Bucură-te, că ai rămas în corabia credinţei;
Bucură-te, diamant al răbdării nepreţuite;
Bucură-te, turn sfinţit al comorilor rugăciunii;
Bucură-te, Sfinte Apostole Bartolomeu, strălucirea slavei Apostolilor lui Hristos!

CONDACUL 5

Prin viforul multor prigoniri călătorind, Sfinte Apostole Barnaba, ai păstrat în suflet nestinsă flacăra credinţei în Hristos şi în toată vremea te-ai ostenit a aduce cu îngerii jertfa cântării de: Aliluia!

ICOSUL 5

Pe bărbatul cel şchiop l-ai vindecat numai cu cuvântul rugăciunii tale, Sfinte Barnaba, iar acum sufletele noastre cele ce şchioapătă pe calea poruncilor dumnezeieşti le întăreşte, ca bine să săvârşim alergarea credinţei, şi să te mărim pe tine cu dragoste aşa:

Bucură-te, întărirea picioarelor neputincioase;
Bucură-te, încununarea celor ce bine aleargă pe cărarea mântuirii;
Bucură-te, întâmpinarea celor osteniţi de multele ispite;
Bucură-te, bucuria moşenitorilor Împărăţiei lui Hristos;
Bucură-te, bunul povăţuitor al Sfântului Apostol Marcu;
Bucură-te, mângâierea sufletelor istovite de arşiţa necazurilor;
Bucură-te, piatra poruncilor lui Hristos;
Bucură-te, că ai risipit toată întunecimea necredinţei;
Bucură-te, vas întru care s-a păstrat mirul înţelepciunii;
Bucură-te, că ai băut paharul pătimirilor pentru Hristos;
Bucură-te, că mânia păgânilor nu te-a înspăimântat;
Bucură-te, întărirea aşezământului credinţei;
Bucură-te, Sfinte Apostole Barnaba, carte sfinţită de Duhul şi veşnic deschisă spre propovăduirea lui Hristos!

CONDACUL 6

Răstignit ai fost Sfinte Bartolomeu, asemenea Mântuitorului pe Care L-ai urmat pe Golgota prigonirilor, dar cutremurul cel mare s-a arătat a fi semn dumnezeiesc, ca toţi să se închine Celui pe Care cu cutremur îngerii Îl slăvesc în cântări de: Aliluia!

ICOSUL 6

În părţile Indiei ai fost chemat să semeni sămânţa credinţei, dar vânturile prigonirilor nu au reuşit să te dezrădăcineze din pământul Adevărului, ci însuţi ai întărit pe mulţi întru dreptate, ca să te cinstească cu evlavie cu cântări de laudă ca acestea:

Bucură-te, stâlp al credinţei pe meleagurile Indiei;
Bucură-te, tămăduire grabnică a celor neputincioşi;
Bucură-te, vedere dulce a celor orbi;
Bucură-te, liniştea sufletelor tulburate de ispite;
Bucură-te, răbdarea celor din necazuri;
Bucură-te, uşurarea poverii celor necăjiţi;
Bucură-te, auzire scumpă a celor întristaţi;
Bucură-te, deschizătorule al porţilor credinţei;
Bucură-te, cheie ce ne descui uşile Împărăţiei;
Bucură-te, mângâierea celor încercaţi în focul ispitelor;
Bucură-te, lumina ce a strălucit celor din umbra necredinţei;
Bucură-te, pom plin de roadele Înţelepciunii Tatălui prin lucrarea Duhului;
Bucură-te, Sfinte Apostole Bartolomeu, strălucirea slavei Apostolilor lui Hristos!

CONDACUL 7

În insula Cipru, patria ta, bine te-ai nevoit pentru întărirea dreptei credinţe şi ai răbdat defăimarea celor îndărătnici, aducând Domnului jertfe neîncetate de rugăciune împodobite cu cântări: Aliluia!

ICOSUL 7

Cu ochii cei duhovniceşti mai înainte ai văzut Sfinte Barnaba, sfârşitul cel gătit ţie de cei rău credincioşi, dar nu te-ai înspăimântat de chinuri, ci cu răbdare ai suferit durerile cele cumplite, ca să te bucuri în veac de odihna lui Hristos şi de laude ca acestea:

Bucură-te, că Sfânta Liturghie ai slujit mai înainte de moarte;
Bucură-te, că ai întărit pe cei ce te iubeau mai înainte de sfârşitul tău;
Bucură-te, că legea iubirii desăvârşit ai plinit;
Bucură-te, căci cu pietre ai fost ucis de rău credincioşi;
Bucură-te, că te-ai asemănat întru moarte întâiului mucenic;
Bucură-te, că pietrele ţi-au zidit scară către cer;
Bucură-te, că întăreşti pe toţi pe piatra credinţei;
Bucură-te, că te veseleşti acum în palat îngeresc;
Bucură-te, că întinzi tuturor mână de ajutor în primejdii;
Bucură-te, luminarea celor ce te cinstesc pe tine;
Bucură-te, că focul nu a suferit atingerea de trupul tău;
Bucură-te, că ai lăsat lumii comoara moaştelor tale;
Bucură-te, Sfinte Apostole Barnaba, carte sfinţită de Duhul şi veşnic deschisă spre propovăduirea lui Hristos!

CONDACUL 8

Toate părţile Indiei ai luminat cu strălucirea propovăduirii lui Hristos, iar acum luminează şi întunericul sufletului meu, ca să mă îndrept cu pas grăbit către ziua cea nesfârşită a bucuriei celor ce laudă pe Stăpânul cu cântări neîncetate de: Aliluia!

ICOSUL 8

Sfânta Evanghelie a Sfântului Apostol Matei ai tălmăcit-o în limba celor din părţile Indiei şi le-ai dăruit-o lor ca moştenire a credinţei, ca pururea să cinstească amintirea ta şi să te cheme în ajutor, aducându-ţi mulţumiri ca acestea:

Bucură-te, pecete a Evangheliei Adevărului;
Bucură-te, luminătorul cel mare al Indiei;
Bucură-te, că ai rupt legăturile neştiinţei;
Bucură-te, că vălul păcatului celor întunecaţi l-ai ridicat;
Bucură-te, că pe toţi i-ai împăcat cu Hristos;
Bucură-te, că ai trecut peste groapa necazurilor cu bucurie;
Bucură-te, că ai dăruit hrană sufletească inimilor încercate;
Bucură-te, că ai dăruit tuturor comoara Evangheliei;
Bucură-te, înţelepţitorul minţilor celor umbrite de gânduri rele;
Bucură-te, că ai făcut să înceteze potopul patimilor;
Bucură-te, că ai dispreţuit toată bogăţia trecătoare a lumii;
Bucură-te, visterie a rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, Sfinte Apostole Bartolomeu, strălucirea slavei Apostolilor lui Hristos!

CONDACUL 9

Bine săvârşind calea muceniciei, ai aflat în ceruri pe Cel Dorit, Care primind osteneala ta pentru adevăr, te-a încununat cu slavă netrecătoare, ca să te veseleşti neîncetat întru lumina cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 9

Lacrimi de iubire şi de milostivire a vărsat Sfântul Pavel pentru tine, prietenul său cel mult iubit, precum Mântuitorul a vărsat pentru Lazăr, iar noi te rugăm să ceri Domnului să dea ochilor noştri lacrimi de pocăinţă, ca plângându-ne păcatele, să îţi aducem ţie mulţumire pentru mijlocire întru acest chip:

Bucură-te, cel ce ai desăvârşit cartea prieteniei;
Bucură-te, că prin multe chinuri ai ajuns la odihnă;
Bucură-te, că eşti liman celor încercaţi în marea vieţii;
Bucură-te, că risipeşti tulburările celor rău credincioşi;
Bucură-te, că ai iertat pe prigonitorii tăi;
Bucură-te, căci cu mâna ta ai scris Evanghelia Sfântului Matei;
Bucură-te, căci cu aceasta ai poruncit a fi îngropat;
Bucură-te, că pentru adevăr viaţa întru primejdie ai pus-o;
Bucură-te, că pentru Hristos cu totul te-ai jertfit;
Bucură-te, că eşti cununa bucuriei mucenicilor;
Bucură-te, biruinţa cea nerăpită a Apostolilor;
Bucură-te, mângâierea celor cufundaţi în multe necazuri;
Bucură-te, Sfinte Apostole Barnaba, carte sfinţită de Duhul şi veşnic deschisă spre propovăduirea lui Hristos!

CONDACUL 10

Purtarea de grijă a lui Dumnezeu asemenea unui soare te-a însoţit în ziua mântuirii, Sfinte Apostole Bartolomeu, călăuzindu-ţi paşii spre părţile Armeniei celei mari, ca să propovăduieşti pe Soarele dreptăţii, Căruia toată suflarea Îi cântă: Aliluia!

ICOSUL 10

Diavolii nu mai sufereau strălucirea minunilor tale şi nici vindecarea fiicei împăratului, uneltind răstignirea ta pe cruce cu capul în jos, spre a arăta tuturor grabnica pregătire pentru alergarea către Împărăţia cerurilor, pe care roagă-te să o moştenească şi cei ce te cinstesc pe tine aşa:

Bucură-te, că ai orbit pe demoni cu strălucirea minunilor;
Bucură-te, mare neguţător de suflete omeneşti;
Bucură-te, că pe mulţi ai adus la Hristos mântuiţi;
Bucură-te, corabie a Împărăţiei cerurilor;
Bucură-te, vindecarea minunată a fiicei împăratului;
Bucură-te, căci sărăcia pentru Hristos ai iubit;
Bucură-te, că în dar ai dat cele primite de la Hristos;
Bucură-te, izvor nesecat al tămăduirilor;
Bucură-te, căci capul ţi s-a tăiat pentru Capul Bisericii;
Bucură-te, că ai slăvit pe Domnul şi în chinurile cele cumplite;
Bucură-te, căci prin dureri ai câştigat cununa veseliei veşnice;
Bucură-te, căci cu sângele tău ai pecetluit testamentul Adevărului;
Bucură-te, Sfinte Apostole Bartolomeu, strălucirea slavei Apostolilor lui Hristos!

CONDACUL 11

Moaştele tale ai descoperit arhiepiscopului celui ce cu lacrimi cerea semn dumnezeiesc şi l-ai înţelepţit pe el spre a birui pe potrivnici ca să cânte Domnului cu mulţumire: Aliluia!

ICOSUL 11

Pentru moaştele tale Sfinte Barnaba, s-a dat insulei Cipru a fi sub stăpânirea arhiepiscopului său, ca toţi să te cinstească cu adâncă evlavie, îndreptând către tine norul rugăciunilor lor şi picături de laude ca acestea:

Bucură-te, apărător nebiruit al insulei Cipru;
Bucură-te, podoaba drept măritorilor creştini;
Bucură-te, că ai luminat pe arhiepiscopul tulburat de îndoială;
Bucură-te, că luminezi ochii noştri sufleteşti;
Bucură-te, că întăreşti în credinţă sufletele încercate;
Bucură-te, că slujeşti cu slavă în ceata Apostolilor;
Bucură-te, că eşti nouă apărător la judecata lui Hristos;
Bucură-te, că reverşi tuturor izvoare de tămăduiri;
Bucură-te, mângâierea cea binecuvântată a Ciprului;
Bucură-te, că risipeşti tulburările vrăjmaşilor;
Bucură-te, vie mult roditoare a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, că hrăneşti sufletele cu mierea înţelepciunii;
Bucură-te, Sfinte Apostole Barnaba, carte sfinţită de Duhul şi veşnic deschisă spre propovăduirea lui Hristos!

CONDACUL 12

Adâncurile nu au voit a înghiţi racla cu moaştele tale, Sfinte Bartolomeu, ci s-a dăruit nouă, pământenilor, spre mângâiere în necazuri şi spre a ne îndemna a cânta neîncetat Domnului cu mulţumire: Aliluia!

ICOSUL 12

O minune preaslăvită s-a arătat după zborul tău cu sufletul către cămările cereşti, Sfinte Bartolomeu, căci Cuviosul Iosif a primit prin rugăciunile tale cele stăruitoare darul scrierii cântărilor bisericeşti; iar noi, săraci fiind de înţelepciune, ca văduva cea necăjită, îţi aducem în dar la prăznuirea ta cei doi bani: evlavia şi nădejdea noastră în rugăciunile tale, ca să moştenim şi noi Împărăţia cea de sus, lăudându-te pe tine aşa:

Bucură-te, scară a dragostei dumnezeieşti;
Bucură-te, că te-ai ostenit a plini rugăciunile Cuviosului Iosif;
Bucură-te, înţelepciunea tainică a dulce cântătorului lui Hristos;
Bucură-te, că reverşi tuturor mirul darurilor Înţelepciunii;
Bucură-te, că ne ocroteşti sub aripile rugăciunii tale;
Bucură-te, podoabă sfinţită a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, că vindeci rănile sufletelor încercate în necazuri;
Bucură-te, că în vedenii adesea te-ai arătat celui ce te iubea;
Bucură-te, că nu ai lepădat nici neputincioasă osteneala noastră;
Bucură-te, că reverşi darul Cuvântului celor ce te cinstesc;
Bucură-te, acoperământul sufletelor ce trec marea vieţii;
Bucură-te, ajutătorul tuturor la plinirea poruncilor lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Apostole Bartolomeu, strălucirea slavei Apostolilor lui Hristos!

CONDACUL 13

O, Sfinţilor Apostoli Bartolomeu şi Barnaba, făclii înţelegătoare ale Soarelui dreptăţii, cei ce dăruiţi lumii lumina înţelepciunii lui Hristos, prin ale voastre sfinte rugăciuni luminaţi şi inimile noastre, ca să vedem strălucind în oglinda sufletului pe Hristos, Cel Ce dă tuturor îmbrăţişarea iertării, chemându-ne pe toţi într-un gând al iubirii neclintite spre a-I cânta cu puterile cereşti: Aliluia!

Sinaxar 10 Iunie

În această lună, în ziua a zecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Alexandru şi Antonina.

Sfintii mucenici Alexandru si Antonina Aceştia erau din satul Crodamul său Cardamul, unde Sfânta Antonina petrecea viaţa ei cu curăţie şi cu cinste. Fiind însă prinsă de conducătorul Fest şi nevrând să se lepede de Hristos, nici să slujească demonilor, a fost băgată într-o casă de desfrânare. Şi stând acolo fără să mănânce trei zile, i s-a arătat noaptea lumina, şi făcându-se tunet mare s-au deschis uşile casei, şi s-a auzit glas din cer către dânsa, îndemnând-o să se scoale şi să se ospăteze. Deci mâncând, a ieşit iarăşi şi a stat înaintea conducătorului şi neplecându-se a jertfi la idoli, a fost călcată în picioare şi bătută cu sabie de lemn; şi iarăşi fiind adusă la casa cea de desfrânare, în care prin descoperirea îngerului, intrând Alexandru, care din pricina vârstei lui tinere (căci era de 23 de ani), se făcea şi se arăta că mergea pentru păcat, a scos pe ascuns pe sfânta din casă, acoperindu-i capul cu haina lui, iar el a rămas acolo. Peste puţin vădindu-se lucrul de către unii slujitori care voiau să ruşineze pe sfânta, a fost adus Alexandru la conducător. Şi întrebându-l pentru ce a făcut lucrul acesta, n-a tăgăduit, ci a mărturisit pricina cu însăşi gura sa, şi a fost bătut cu sabie de lemn. Apoi prinzând şi pe sfânta li s-au tăiat degetele mâinilor şi ale picioarelor şi, ungându-le trupurile cu catran, le-au dat brânci într-o groapă cu foc, şi acolo şi-au luat fericitul sfârşit, în ziua de 3 mai a anului 313.

Şi se face prăznuirea lor la 10 iunie, în mănăstirea ce se zice a lui Maximin (Maximov), care este în Constantinopol, unde se află sfintele lor moaşte, din care izvorăsc multe minuni şi tămăduiri.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinţitului mucenic Timotei, episcopul Prusei.

Sfantul sfintitul mucenic Timotei episcopul Prusei Acesta a trăit în zilele lui Iulian Paravatul (Apostatul), chivernisindu-şi bine Biserica ce luase. Şi păstorind duhovniceşte poporul dintr-însa, şi având dar de minuni nespuse, a ucis cu ajutorul acoperământului Sfintelor Taine un balaur mare, care cu răutatea celui încuibat în locul acela, ucigaşul zic de oameni şi vechiul balaur, omora şi pe oamenii ce treceau prin acel loc şi dobitoacele numai cu suflatul lui le strica de piereau, încât în scurt timp fusese părăsit drumul ce este între Prusa şi între apele cele fierbinţi. Şi aflând paravatul Iulian minunile ce făcea sfântul, a trimis de l-au omorât. Şi se face prăznuirea lui în sfântul său martiriu, ce este înăuntrul cinstitei case de bolnavi, care se află în Devteron.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Canid.

Acesta trăia pe vremea împărăţiei lui Teodosie cel mare, fiind fiu al lui Teodot şi al Teofanei, care aveau locuinţa în latura capadocienilor, cucernici aflându-se ei şi iubitori de Dumnezeu. Se spune că maica acestuia în vremea ce-l avea în pântece, se înfrâna de la tot felul de bucate grase, iar el după ce a fost născut nu primea a suge din ţâţa stângă. Iar dacă maică-sa cândva s-ar fi lăcomit la hrana mai îndestulată, el nici de ţâţa dreaptă nu se atingea. După ce a fost botezat şi înţărcat şi trecând anii copilăriei, a lăsat toate şi s-a dus la munte, şi închizându-se într-o mică peşteră, petrecea în rugăciune şi în postire, căci doar o dată în săptămână gusta puţine verdeţuri crude şi nesărate, petrecând în acest fel şaptezeci şi trei de ani. Deci fiindcă locul era foarte bântuit de ape, şi peştera se afla înconjurată de multă umezeală, i s-au stricat cu totul perii capului şi ai bărbii. Şi aşa în multă vreme răbdând fericitul, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teofan şi Pansemnia.

Cuviosul Teofan era din cetatea Antiohiei, născut din părinţi păgâni şi rău credincioşi. Şi însoţindu-se el cu femeie, şi trei ani împreună vieţuind, aceea s-a mutat din viaţă, iar el s-a lipit de Biserica lui Hristos şi a primit Sfântul Botez; şi făcându-şi o chilioara mică aproape de oraş, s-a închis în ea curăţindu-se prin toate cele ce ştia că folosesc spre desăvârşita şi întreaga îmbunătăţire. Deci fiind înştiinţat despre o oarecare desfrânată publică, Pansemni, numită aşa pentru că multora se făcuse ea pricină de pierzare, cuviosul, făcând rugăciune şi dăruindu-se pe sine lui Dumnezeu, a ieşit din chilie şi s-a dus la aceea, căreia i-a vorbit câte erau de trebuinţă a pleca o femeie rea şi desfrânată ca să-şi lase petrecerea ei şi să treacă la viaţa înfrânată şi cinstită. De aceste cuvinte luminându-i-se ei mintea şi în umilinţă venind, a primit Sfântul botez, şi după ce şi-a rânduit cele ale sale, a urmat fericitului Teofan. Care închizând-o în chilia sa a făcut-o pe ea lucratoare de tot felul de bunătate, căci atâta a bineplăcut lui Dumnezeu, încât şi demoni izgonea şi felurite boli vindeca, şi vieţuind împreună cu cuviosul Teofan un an şi două luni, s-au mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Apolon (Apolo, Apolos) episcopul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Alexie, episcop de Bitinia.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna iunie in 10 zile: pomenirea Sfantului, sfintitului Mucenic Timotei, episcopul Brusiei (sec. IV).

Cetatea Brusiei este in partile Bitiniei, in hotar cu Frigia si cu Moesia. In aceasta cetate, pe vremea rau-credinciosului imparat Iulian, cel lepadat de credinta, a fost episcop Sfantul Timotei (361-363), care, pentru curatia si sfintenia lui, a luat, de la Dumnezeu, darul facerii de minuni. Si pastorea duhovniceste poporul sau, tamaduind bolile, cu puterea cea data lui de la Dumnezeu. Si, luminand cu invatatura turma sa, intorcea la Domnul pe multi necredinciosi.

Iar, dupa ce a venit imparat Iulian si a inceput a prigoni cumplit Biserica lui Dumnezeu, atunci, Sfantul Timotei, s-a ostenit si mai mult cu propovaduirea cuvintelor lui Dumnezeu, intarind pe cei credinciosi in credinta. Deci, afland de dansul, paganul Iulian a trimis sa-l prinda si l-a inchis in temnita. Si multi veneau la dansul cand era el in lanturi, iar el ii invata sa creada in Hristos, adevaratul Dumnezeu. Si, a fost instiintat si Iulian pe aceasta. Si l-a oprit pe el sa invete despre numele lui Hristos, dar Sfantul Timotei nu a incetat sa-si implineasca datoria, propovaduind, fara teama, pe Mantuitorul. Si, maniindu-se, imparatul a trimis pe un slujitor al sau si i-a taiat capul Sfantului Timotei in temnita. Si asa, vrednicul pastor s-a adus jertfa pe sine, primind cununa muceniciei. Intru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Intru aceasta zi, pomenirea Sfintitilor Mucenici Alexandru si Antonina (+303-305)..

Acestia au fost din satul Cordam. Sfanta Antonina petrecea viata ei in curatie si cu cinste. Deci, fiind prinsa de dregatorul Fist si nevrand sa se lepede de Hristos, nici sa slujeasca idolilor, a fost dusa cu sila, intr-o casa de desfranare. Si, stand acolo, nemancand trei zile, i s-a aratat, noaptea o lumina, si, facandu-se tunet mare, s-au deschis usile casei si s-a facut glas din cer catre ea, indemnand-o sa se scoale si sa ospateze. Apoi, a fost dusa, iarasi, inaintea dregatorului si, neplecandu-se a jertfi la idoli, a fost calcata in picioare si batuta cu sabia de lemn. Si, iarasi, a fost adusa in casa de desfrau. In aceasta casa, prin descoperirea ingerului, a intrat Alexandru si, pentru varsta lui tanara, ca era de douazeci si trei de ani, s-a prefacut ca merge acolo pentru pacat. Deci, a scos-o pe ascuns, pe Sfanta din casa, acoperindu-i capul cu haina lui, iar el a ramas in casa. Peste putin timp, vazandu-se lucrul acesta, l-au dus pe Alexandru la dregator. Si, intrebandu-l pentru ce a facut aceasta, mucenicul n-a tagaduit, ci a marturisit pricina cu insusi gura sa. Si, mai intai, a fost batut cu sabia de lemn. Apoi, prinzand si pe Sfanta, le-a taiat degetele mainilor si picioarelor si, ungandu-le trupurile peste tot cu catran, le-a dat branci intr-o groapa cu foc si, acolo, si-au luat feriricitul sfarsit. Si se face praznuirea lor la manastirea Maximin, care este in Constantinopol.

Intru aceasta zi, cuvant de la Isus Sirah.

Nu te certa cu cel puternic, ca sa nu cazi vreodata in mainile lui. Sa nu te judeci cu omul ce bogat, ca sa nu-ti ingreuneze tie masura. Pentru ca pe multi i-a pierdut aurul si inimile regilor le-a aplecat. Sa nu te sfadesti cu omul cel limbut si sa nu pui pe focul lui lemne. Sa nu te insotesti cu omul rau crescut, ca sa nu se necinsteasca stramosii tai. Sa nu ocarasti pe omul cel ce se intoarce de la pacat; sa-ti aduci aminte ca toti suntem vinovati. Sa nu necinstesti pe vreun om la batranetile lui, pentru ca si tu insuti vei imbatrani. Nu te bucura de moartea vrajmasului tau; sa-ti aduci aminte ca toti trebuie sa murim. Sa nu treci cu vederea vorbele inteleptilor, ci, la pildele lor, opreste-te, pentru ca de la dansii vei deprinde invatatura, despre cum sa slujesti la cei mai mari. Sa nu te departezi de la poruncile batranilor, pentru ca si ei s-au deprins de la parintii lor, ca, de la ei, vei invata intelepciunea si indemanarea de a da raspuns bun la nevoie. Nu atatia carbunii pacatosilor ca sa nu te arda flacara focului lor. Sa nu ajungi pana la sfada cu omul iute la manie, ca sa nu fie o cursa intinsa inaintea buzelor tale. Sa nu dai imprumut omului, celui mai tare decat tine, si, de vei imprumuta, socoteste imprumutul ca pierdut. Sa nu fii chezas peste puterea ta, iar, daca ai dat chezasie, fii cu grija, ca va trebui sa platesti.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, ca sa nu ne juram si sa nu ne calcam juramantul.

Drepta aceea, daca cei ce mint, patimesc multe, apoi, cei ce-si calca juramantul, oare, nu vor patimi? Ca, daca numai pentru raspunsul simplu ce a zis femeia aceea, a lui Anania: "Adevarat, cu atat am vandut tarina, va jurati si calcati juramantul, de ce fel de osanda veti fi vrednici? Este potrivit sa aratam, astazi, si din Legea veche, cumplitul lucru al calcarii de juramant, ca zice Zaharia Proorocul: "Secera se pogoara, lunga de douazeci de coti, si inalta de zece coti", pogorare care arata grabnica navalire a pedepsei, ce urmeaza calcarii juramintelor. Fiindca acei multi coti insemneaza groaza si marimea relelor. Iar, fiindca vedea secera pogorandu-se din cer, aceasta insemna judecata, care se pogoara de la Judecatorul cel de Sus, iar chipul secerei, arata pedeapsa cea fara de scapare. Ca precum secera, oriunde ar cadea, aduce pierzanie, asa si urgia, care se pogoara asupra celor ce se jura si calca juramantul infricosata este si acei oameni nu vor putea scapa, daca nu isi vor indrepta, mai intai, faptele lor. Ca, desi nu suntem pedepsiti indata ce ne purtam, pentru aceasta, sa nu fim fara teama. Deci, cei ce gresesc mult si sunt, mai mult nepedepsiti, decat pedepsiti, aceia sunt datori sa se teama si sa se cutremure mai mult, de vreme ce, le cresc lor chinurile, si aici si dincolo. Pentru aceea, dar, sa nu cautam daca suntem sau nu pedepsiti de Dumnezeu, ci, sa cercetam singuri, daca n-am gresit, fiindca daca gresim si nu suntem pedepsiti, apoi, mai mult, suntem datori a ne cutremura. Multi s-au jurat si juramantul l-au calcat, dar, macar ca au scapat de osanda pana acum, sa nu se semeteasca, pentru ca ii asteapta scrasnirea dintilor. Si, poate unii, chiar si aici vor patimi si nu vor scapa de pedeapsa, chiar daca, nu pentru greseala aceea, ci pentru alte greseli, osanda mai cumplita avand. Pentru aceea, dar, sa nu cautam daca suntem sau nu pedepsiti de Dumnezeu, calcandu-se juramantul, ci, sa cercetam de n-am gresit." Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

Acatistul Sfinților Mucenici Alexandru și Antonina din Roma (10 iunie)

iun.2

Condacul 1

Aleși dintre hotarele Romei ați îndurat pătimiri pentru Domnul Iisus Hristos, Sfinților Alexandru și Antonina, iar noi amintindu-ne de binecuvântarea rugăciunilor voastre, Îl lăudăm pe Dumnezeu cu emoție iar pe voi vă strigăm: Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Icos 1

Ați fost asemenea unor Îngeri Cerești, trăind în afara trupului și nesocotind bunătățile pământești și urmând poruncii lui Dumnezeu de a iubi fără tăgadă, vă veseliți acum în Ceruri și ascultați acestea de la noi:

Bucurați-vă, vase alese ale lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, ramuri roditoare ale Pomului Vieții;

Bucurați-vă, cei ce ați trăit de pe pământ fericirea Edenului;

Bucurați-vă, cei ce v-ați înfruptat din mărul ascultării;

Bucurați-vă, smeriți ucenici ai lui Hristos;

Bucurați-vă, veșminte de har pe trupuri curajoase;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 2

Pe vremea împăratului Dioclețian era multă prigoană împotriva creștinilor, mulți fiind uciși cu felurite munci pentru credința în Dumnezeu, și într-o zi ostașii păgâni te-au prins și pe tine, Sfântă Antonina, fecioară cinstită de neam bun care te închinai la Domnul Hristos: Aliluia!

Icosul 2

Ighemonul Fist te-a cercetat încercând a te amăgi cu cuvinte viclene, promițându-ți să te facă preoteasă a zeiței Artemida, să primești daruri și cinste și să fii mai mare în casa lui, iar noi ne rugăm:

Bucură-te, Sfântă Antonina, cea curată la trup și la suflet;

Bucură-te, crinul fecioriei și al neprihănirii;

Bucură-te, imacultă inimă pătrunsă de dragostea de Dumnezeu;

Bucură-te, trăind viața în bună rânduială duhovnicească;

Bucură-te, izvor de fapte bune și milostenie;

Bucură-te, cu bucuria celor nevoitori până la moarte;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 3

I-ai spus necredinciosului că toți zeii păgânilor sunt diavoli, că Domnul a făcut cerurile și pământul și toate cele ce sălășluiesc în ele, iar el plin de mânie te-a aruncat în temniță trei zile ca să te răzgândești, însă tu, Sfântă Antonina, te bucurai de a respira în harul Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Te-ai rugat Domnului zii și noapte petrecând fără hrană, curată Muceniță, iar după trei zile s-a făcut un tunet așa de mare că s-au cutremurat pereții temniței, toate lanțurile și zăvoarele s-au deschis și o mare lumină a luminat temnița:

Bucură-te, că ți-au zăvorât trupul;

Bucură-te, că sufletul tău zbura nestingherit;

Bucură-te, că din rugăciune aveai aripi;

Bucură-te, că Cerul s-a coborât la tine;

Bucură-te, că Îngerii îți purtau de grijă;

Bucură-te, că erai întărită de har peste har;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 4

Dintr-o dată s-a auzit un glas: ”Antonina, scoală-te și te întărește cu hrană, gustă pâine și apă și fii vitează! Nu te teme de Fist, păgânul ighemon, de vreme ce Eu sunt cu tine!” iar tu, cunscând că Dumnezeu îți auzise rugăciunea și Îți vorbise, ai ascultat și te-ai hrănit, zicând tot mereu: Aliluia!

Icosul 4

Aducându-te din nou la judecată ai râs de ighemonul Fist, spunându-i că ai văzut de dinainte cum scaunul pe care șede se va răsturna degrabă și el va pieri, iar el a poruncit să fii dusă în casa de desfrânare, iar noi te cinstim:

Bucură-te, că stăteai în casă rugându-te;

Bucură-te, că nimeni nu se apropia de tine;

Bucură-te, că Îngerul Domnului te păzea;

Bucură-te, că erai acoperită de har;

Bucură-te, că Duhul Sfânt îți era veșmânt;

Bucură-te, că nu te-ai clătinat nicidecum din nădejde;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 5

Cum stătea Sfânta Antonina în casa de desfrâu, Îngerul Domnului ți s-a arătat ție, Sfinte Mucenice Alexandru, care erai tânăr ostaș de cinste al ighemonului, și ți-a zis să te duci să ceri a intra la Antonina și să o îmbraci cu haina ta ca să iasă nevătămată: Aliluia!

Icosul 5

Fiind și tu bun cavaler al lui Hristos, Sfinte Alexandru, de îndată te-ai dus la păgân chipurile să te lase să o îndepleci tu pe Sfânta Antonina, iar acesta s-a învoit.

Bucură-te, Sfinte Alexandru, credincios lui Dumnezeu nu oamenilor;

Bucură-te, cel smerit în ascultare;

Bucură-te, că nu te-ai temut de urmări;

Bucură-te, că ai lăsat oastea pământească;

Bucură-te, că ai ales lupta duhovnicească;

Bucură-te, că erai tânăr cu vârsta dar sporit în înțelepciune;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Alexandru, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 6

Intrând în casa unde era Sfânta Antonina, ai căzut la picioarele ei zicând: „Roaba lui Dumnezeu, fecioară Antonina, Domnul m-a trimis la tine ca să-ți spun cele ce mi-a zis mie, cum are să se păzească fecioria ta”: Aliluia!

Icosul 6

Te-ai speriat, Sfânta Antonina, dar o lumină mare a strălucit și grăind Domnul aievea ți-a dat încredințarea celor spuse de Sfântul Alexandru, și făcând ascultare te-ai îmbrăcat cu haina sa.

Bucură-te, că ai scăpat ca o căprioară din laț;

Bucură-te, că Dumnezeu te-a acoperit cu Haina Lui;

Bucură-te, că așa nimeni nu a cunoscut cine ești;

Bucură-te, că erai păzită de Sus;

Bucură-te, că te-ai veselit fugind cale;

Bucură-te, că și pe noi ne acoperi de cei răi;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 7

Socotind ighemonul că ai ieșit din casă, Sfinte Alexandru, a trimis la Antonina patru ostași să o ocărască cu mare necinste, dar aceștia nu au mai găsit-o pe ea ci pe tine, și întrebau unde este fecioara fără să știe că o eliberase Însuși Hristos: Aliluia!

Icosul 7

Ighemonul te-a întrebat unde este fecioara dar nu ai vrut să răspunzi, atunci te-a dat chinuitorilor să te bată și a trimis ostași să o caute pe Sfânta Antonina:

Bucură-te, că pe când te munceau s-a auzit un glas din Ceruri;

Bucură-te, că Dumnezeu l-a certat pe necuratul Fist;

Bucură-te, că atunci el a poruncit să se oprească muncitorii;

Bucură-te, că te-au băgat în temniță,

Bucură-te, că iar te-au scos la judecată;

Bucură-te, că nu ai spus unde se află Antonina;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Alexandru, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 8

Pe când erai în ascunzătoare, Însuși Hristos Domnul ți s-a arătat, Sfântă Antonina, spunându-ți: ”Îmbărbătează-te și mergi la acel loc unde șade nedreptul și necuratul ighemon”: Aliluia!

Icosul 8

Mergând, ai stat cu îndrăzneală înaintea ighemonului și i-ai zis: ”Necuratule și spurcatule Fiste, pe cine cauți? Pe mine singură? Iată, stau înaintea ta ca să rușinez și să răstorn puterea ta!”, iar el s-a mâniat și te-a prins:

Bucură-te, că te-au chinuit și pe tine;

Bucură-te, că mereu te întrebau dacă mai ești fecioară;

Bucură-te, că tot vroia Fist să te facă preoteasă idolească;

Bucură-te, că i-ai spulberat toate planurile, fecioria ta fiind a lui Hristos;

Bucură-te, că te-au bătut amarnic;

Bucură-te, că ai îndurat cu bărbăție;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 9

Ați biruit înșelăciunea lumii, Sfinților Alexandru și Antonina, cea care atrage în mrejele ei false gândirea și simțirea omenească doar ca să o ducă la pieire, și rămânând credincioși lui Dumnezeu ați dobândit curăția sufletească a Îngerilor: Aliluia!

Icosul 9

Nimic nu a putut răzbi păgânul cu voi și sătul fiind să mai încerce a vă sminti, a poruncit să vă taie mâinile, iar noi vă cinstim:

Bucurați-vă, sfinți mari la suflet;

Bucurați-vă, ostași ai lui Hristos;

Bucurați-vă, făclii ce luminați întunericul idolesc;

Bucurați-vă, cei ce desprindeți păcatul de inima noastră;

Bucurați-vă, cei ce ne dați putere în dureri;

Bucurați-vă, că prin voi se rușinează legiunile diavolești;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 10

Ostașii v-au tăiat mâinile, Sfinților Mucenici, dar Dumnezeu v-a dăruit a nu simți durerea de nici un fel, făcând trupul vostru amorțit la suferința cărnii ca prin asta să se proslăvească Numele Lui cel Sfânt: Aliluia!

Icosul 10

Venind și clipa unirii voastre veșnice cu Domnul Hristos, ați fost chinuiți și bătuți din nou, apoi v-au aruncat într-o groapă cu lemne și uscături ca să vă ardă în ea.

Bucurați-vă, că nu simțeați nici o durere;

Bucurați-vă, că parcă erați în trupuri străine;

Bucurați-vă, că dădeați slavă lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, că mulți, privind, au crezut în Domnul;

Bucurați-vă, că multe alte chinuri au pus asupra voastră;

Bucurați-vă, că pătimeați pentru dragostea Mântuitorului;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 11

V-au aruncat în groapa cu lemne unse cu smoală, Sfinților binecuvântați, iar voi Îi cântați Psalmi lui Dumnezeu și vă bucurați că vedeați că sfârșitul este aproape: Aliluia!

Icosul 11

Glasurile voastre cântând s-au auzit și după ce păgânii au astupat groapa și au dat foc lemnelor, căci nu v-a oprit nici văpaia nici teama, și astfel v-ați săvârșit prin foc ridicându-vă la Ceruri acolo unde arde flacăra nestinsă a Împărăției lui Dumnezeu:

Bucurați-vă, Serafimi ocrotitori ai celor întemnițați;

Bucurați-vă, Îngeri puternic izbăvitori;

Bucurați-vă, cei ce rupeți lanțurile temniței;

Bucurați-vă, că ne îmbrăcați cu haina voastră, a salvării;

Bucurați-vă, cei ce rupeți vrăjile și blestemele înlănțuirii;

Bucurați-vă, că ne duceți la liman bun;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 12

Necredinciosul Fist a luat pedeapsa cea meritată, căci după ce v-a dat la moarte s-a dus acasă și deodată a intrat în el un duh necurat trimis de îngeri într-însul, și n-a mai putut nici mânca nici vorbi, iar după șapte zile de munci îngrozitoarea acesta s-a lepădat cu amar de sufletul lui, pierind și prigoana împotriva creștinilor: Aliluia!

Icosul 12

Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi, iar voi Sfinților Alexandru și Antonina ați avut o iubire ce depășește mintea noastră a înțelege, dar dorind să vă lăudăm după măsură, vă zicem așa:

Bucurați-vă, aducători de dragoste creștinească;

Bucurați-vă, împăcarea celor războiți de diavol;

Bucurați-vă, porți deschise spre libertatea cea întru Hristos;

Bucurați-vă, luminători ai adevărului;

Bucurați-vă, că ne arătați ce trebuie să vedem;

Bucurați-vă, că sunteți ocrotitori și biruitori veșnici;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 13

Sfinților mărturisitori ai lui Hristos Alexandru și Antonina, nu ne lăsați să ne pierdem în înșelăciunile vieții, ci apărați-ne de uneltirile diavolului și eliberați-ne din temnița în care ne-a închis, să ieșim nevătămați fără ca vrăjmașii să prindă de veste, ca să ne putem ruga din inimă lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icos 1

Bucurați-vă, vase alese ale lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, ramuri roditoare ale Pomului Vieții;

Bucurați-vă, cei ce ați trăit de pe pământ fericirea Edenului;

Bucurați-vă, cei ce v-ați înfruptat din mărul ascultării;

Bucurați-vă, smeriți ucenici ai lui Hristos;

Bucurați-vă, veșminte de har pe trupuri curajoase;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 1

Rugăciune:

Sfinților Mucenici Alexandru și Antonina, priviți în jos din lăcașurile cerești la cei care strigăm după ajutorul vostru, și rugați-vă lui Hristos Dumnezeu să ne salveze de ispite, să ne dea gânduri bune, să ne vindecăm de patimi, să avem putere să ne luptăm cu păcatele și să ne dea bucuria de a trăi în dulceața harului.

Voi ați biruit și durerea trupului și ispitele minții, de aceea avem nădejde că sunteți ocrotitorii noștri. Vă rugăm să ne apărați de vrăji, de farmece, de magie, distrugeți căile vrăjitorilor, dezlegați blestemele și toate țesăturile întunecaților diavoli, ca toate să fie spre slava Numelui celui Sfânt al lui Dumnezeu, pe Care Îl iubim și Căruia ne închinăm acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

༺꧁❤️꧂Medicamente pentru suflet !!

vineri, 7 iunie 2024

Icoana Maicii Domnului „Pimenovskaia”

Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei

Sinaxar 11 Iunie

Acatistul Sfinţilor Apostoli Bartolomeu şi Barnaba

Sinaxar 10 Iunie

Acatistul Sfinților Mucenici Alexandru și Antonina din Roma (10 iunie)

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor

Stiai că...

༺꧁❤️꧂Medicamente pentru suflet !!