Sinaxar 10 Iunie

 

În această lună, în ziua a zecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Alexandru şi Antonina.

Aceştia erau din satul Crodamul său Cardamul, unde Sfânta Antonina petrecea viaţa ei cu curăţie şi cu cinste. Fiind însă prinsă de conducătorul Fest şi nevrând să se lepede de Hristos, nici să slujească demonilor, a fost băgată într-o casă de desfrânare. Şi stând acolo fără să mănânce trei zile, i s-a arătat noaptea lumina, şi făcându-se tunet mare s-au deschis uşile casei, şi s-a auzit glas din cer către dânsa, îndemnând-o să se scoale şi să se ospăteze. Deci mâncând, a ieşit iarăşi şi a stat înaintea conducătorului şi neplecându-se a jertfi la idoli, a fost călcată în picioare şi bătută cu sabie de lemn; şi iarăşi fiind adusă la casa cea de desfrânare, în care prin descoperirea îngerului, intrând Alexandru, care din pricina vârstei lui tinere (căci era de 23 de ani), se făcea şi se arăta că mergea pentru păcat, a scos pe ascuns pe sfânta din casă, acoperindu-i capul cu haina lui, iar el a rămas acolo. Peste puţin vădindu-se lucrul de către unii slujitori care voiau să ruşineze pe sfânta, a fost adus Alexandru la conducător. Şi întrebându-l pentru ce a făcut lucrul acesta, n-a tăgăduit, ci a mărturisit pricina cu însăşi gura sa, şi a fost bătut cu sabie de lemn. Apoi prinzând şi pe sfânta li s-au tăiat degetele mâinilor şi ale picioarelor şi, ungându-le trupurile cu catran, le-au dat brânci într-o groapă cu foc, şi acolo şi-au luat fericitul sfârşit, în ziua de 3 mai a anului 313.

Şi se face prăznuirea lor la 10 iunie, în mănăstirea ce se zice a lui Maximin (Maximov), care este în Constantinopol, unde se află sfintele lor moaşte, din care izvorăsc multe minuni şi tămăduiri.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinţitului mucenic Timotei, episcopul Prusei.

Acesta a trăit în zilele lui Iulian Paravatul (Apostatul), chivernisindu-şi bine Biserica ce luase. Şi păstorind duhovniceşte poporul dintr-însa, şi având dar de minuni nespuse, a ucis cu ajutorul acoperământului Sfintelor Taine un balaur mare, care cu răutatea celui încuibat în locul acela, ucigaşul zic de oameni şi vechiul balaur, omora şi pe oamenii ce treceau prin acel loc şi dobitoacele numai cu suflatul lui le strica de piereau, încât în scurt timp fusese părăsit drumul ce este între Prusa şi între apele cele fierbinţi. Şi aflând paravatul Iulian minunile ce făcea sfântul, a trimis de l-au omorât. Şi se face prăznuirea lui în sfântul său martiriu, ce este înăuntrul cinstitei case de bolnavi, care se află în Devteron.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Canid.

Acesta trăia pe vremea împărăţiei lui Teodosie cel mare, fiind fiu al lui Teodot şi al Teofanei, care aveau locuinţa în latura capadocienilor, cucernici aflându-se ei şi iubitori de Dumnezeu. Se spune că maica acestuia în vremea ce-l avea în pântece, se înfrâna de la tot felul de bucate grase, iar el după ce a fost născut nu primea a suge din ţâţa stângă. Iar dacă maică-sa cândva s-ar fi lăcomit la hrana mai îndestulată, el nici de ţâţa dreaptă nu se atingea. După ce a fost botezat şi înţărcat şi trecând anii copilăriei, a lăsat toate şi s-a dus la munte, şi închizându-se într-o mică peşteră, petrecea în rugăciune şi în postire, căci doar o dată în săptămână gusta puţine verdeţuri crude şi nesărate, petrecând în acest fel şaptezeci şi trei de ani. Deci fiindcă locul era foarte bântuit de ape, şi peştera se afla înconjurată de multă umezeală, i s-au stricat cu totul perii capului şi ai bărbii. Şi aşa în multă vreme răbdând fericitul, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teofan şi Pansemnia.

Cuviosul Teofan era din cetatea Antiohiei, născut din părinţi păgâni şi rău credincioşi. Şi însoţindu-se el cu femeie, şi trei ani împreună vieţuind, aceea s-a mutat din viaţă, iar el s-a lipit de Biserica lui Hristos şi a primit Sfântul Botez; şi făcându-şi o chilioara mică aproape de oraş, s-a închis în ea curăţindu-se prin toate cele ce ştia că folosesc spre desăvârşita şi întreaga îmbunătăţire. Deci fiind înştiinţat despre o oarecare desfrânată publică, Pansemni, numită aşa pentru că multora se făcuse ea pricină de pierzare, cuviosul, făcând rugăciune şi dăruindu-se pe sine lui Dumnezeu, a ieşit din chilie şi s-a dus la aceea, căreia i-a vorbit câte erau de trebuinţă a pleca o femeie rea şi desfrânată ca să-şi lase petrecerea ei şi să treacă la viaţa înfrânată şi cinstită. De aceste cuvinte luminându-i-se ei mintea şi în umilinţă venind, a primit Sfântul botez, şi după ce şi-a rânduit cele ale sale, a urmat fericitului Teofan. Care închizând-o în chilia sa a făcut-o pe ea lucratoare de tot felul de bunătate, căci atâta a bineplăcut lui Dumnezeu, încât şi demoni izgonea şi felurite boli vindeca, şi vieţuind împreună cu cuviosul Teofan un an şi două luni, s-au mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Apolon (Apolo, Apolos) episcopul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Alexie, episcop de Bitinia.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna iunie in 10 zile: pomenirea Sfantului, sfintitului Mucenic Timotei, episcopul Brusiei (sec. IV).

    Cetatea Brusiei este in partile Bitiniei, in hotar cu Frigia si cu Moesia. In aceasta cetate, pe vremea rau-credinciosului imparat Iulian, cel lepadat de credinta, a fost episcop Sfantul Timotei (361-363), care, pentru curatia si sfintenia lui, a luat, de la Dumnezeu, darul facerii de minuni. Si pastorea duhovniceste poporul sau, tamaduind bolile, cu puterea cea data lui de la Dumnezeu. Si, luminand cu invatatura turma sa, intorcea la Domnul pe multi necredinciosi.

   Iar, dupa ce a venit imparat Iulian si a inceput a prigoni cumplit Biserica lui Dumnezeu, atunci, Sfantul Timotei, s-a ostenit si mai mult cu propovaduirea cuvintelor lui Dumnezeu, intarind pe cei credinciosi in credinta. Deci, afland de dansul, paganul Iulian a trimis sa-l prinda si l-a inchis in temnita. Si multi veneau la dansul cand era el in lanturi, iar el ii invata sa creada in Hristos, adevaratul Dumnezeu. Si, a fost instiintat si Iulian pe aceasta. Si l-a oprit pe el sa invete despre numele lui Hristos, dar Sfantul Timotei nu a incetat sa-si implineasca datoria, propovaduind, fara teama, pe Mantuitorul. Si, maniindu-se, imparatul a trimis pe un slujitor al sau si i-a taiat capul Sfantului Timotei in temnita. Si asa, vrednicul pastor s-a adus jertfa pe sine, primind cununa muceniciei. Intru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.
 

Intru aceasta zi, pomenirea Sfintitilor Mucenici Alexandru si Antonina (+303-305)..

    Acestia au fost din satul Cordam. Sfanta Antonina petrecea viata ei in curatie si cu cinste. Deci, fiind prinsa de dregatorul Fist si nevrand sa se lepede de Hristos, nici sa slujeasca idolilor, a fost dusa cu sila, intr-o casa de desfranare. Si, stand acolo, nemancand trei zile, i s-a aratat, noaptea o lumina, si, facandu-se tunet mare, s-au deschis usile casei si s-a facut glas din cer catre ea, indemnand-o sa se scoale si sa ospateze. Apoi, a fost dusa, iarasi, inaintea dregatorului si, neplecandu-se a jertfi la idoli, a fost calcata in picioare si batuta cu sabia de lemn. Si, iarasi, a fost adusa in casa de desfrau. In aceasta casa, prin descoperirea ingerului, a intrat Alexandru si, pentru varsta lui tanara, ca era de douazeci si trei de ani, s-a prefacut ca merge acolo pentru pacat. Deci, a scos-o pe ascuns, pe Sfanta din casa, acoperindu-i capul cu haina lui, iar el a ramas in casa. Peste putin timp, vazandu-se lucrul acesta, l-au dus pe Alexandru la dregator. Si, intrebandu-l pentru ce a facut aceasta, mucenicul n-a tagaduit, ci a marturisit pricina cu insusi gura sa. Si, mai intai, a fost batut cu sabia de lemn. Apoi, prinzand si pe Sfanta, le-a taiat degetele mainilor si picioarelor si, ungandu-le trupurile peste tot cu catran, le-a dat branci intr-o groapa cu foc si, acolo, si-au luat feriricitul sfarsit. Si se face praznuirea lor la manastirea Maximin, care este in Constantinopol.
 

Intru aceasta zi, cuvant de la Isus Sirah.

    Nu te certa cu cel puternic, ca sa nu cazi vreodata in mainile lui. Sa nu te judeci cu omul ce bogat, ca sa nu-ti ingreuneze tie masura. Pentru ca pe multi i-a pierdut aurul si inimile regilor le-a aplecat. Sa nu te sfadesti cu omul cel limbut si sa nu pui pe focul lui lemne. Sa nu te insotesti cu omul rau crescut, ca sa nu se necinsteasca stramosii tai. Sa nu ocarasti pe omul cel ce se intoarce de la pacat; sa-ti aduci aminte ca toti suntem vinovati. Sa nu necinstesti pe vreun om la batranetile lui, pentru ca si tu insuti vei imbatrani. Nu te bucura de moartea vrajmasului tau; sa-ti aduci aminte ca toti trebuie sa murim. Sa nu treci cu vederea vorbele inteleptilor, ci, la pildele lor, opreste-te, pentru ca de la dansii vei deprinde invatatura, despre cum sa slujesti la cei mai mari. Sa nu te departezi de la poruncile batranilor, pentru ca si ei s-au deprins de la parintii lor, ca, de la ei, vei invata intelepciunea si indemanarea de a da raspuns bun la nevoie. Nu atatia carbunii pacatosilor ca sa nu te arda flacara focului lor. Sa nu ajungi pana la sfada cu omul iute la manie, ca sa nu fie o cursa intinsa inaintea buzelor tale. Sa nu dai imprumut omului, celui mai tare decat tine, si, de vei imprumuta, socoteste imprumutul ca pierdut. Sa nu fii chezas peste puterea ta, iar, daca ai dat chezasie, fii cu grija, ca va trebui sa platesti.
 

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, ca sa nu ne juram si sa nu ne calcam juramantul.

    Drepta aceea, daca cei ce mint, patimesc multe, apoi, cei ce-si calca juramantul, oare, nu vor patimi? Ca, daca numai pentru raspunsul simplu ce a zis femeia aceea, a lui Anania: "Adevarat, cu atat am vandut tarina, va jurati si calcati juramantul, de ce fel de osanda veti fi vrednici? Este potrivit sa aratam, astazi, si din Legea veche, cumplitul lucru al calcarii de juramant, ca zice Zaharia Proorocul: "Secera se pogoara, lunga de douazeci de coti, si inalta de zece coti", pogorare care arata grabnica navalire a pedepsei, ce urmeaza calcarii juramintelor. Fiindca acei multi coti insemneaza groaza si marimea relelor. Iar, fiindca vedea secera pogorandu-se din cer, aceasta insemna judecata, care se pogoara de la Judecatorul cel de Sus, iar chipul secerei, arata pedeapsa cea fara de scapare. Ca precum secera, oriunde ar cadea, aduce pierzanie, asa si urgia, care se pogoara asupra celor ce se jura si calca juramantul infricosata este si acei oameni nu vor putea scapa, daca nu isi vor indrepta, mai intai, faptele lor. Ca, desi nu suntem pedepsiti indata ce ne purtam, pentru aceasta, sa nu fim fara teama. Deci, cei ce gresesc mult si sunt, mai mult nepedepsiti, decat pedepsiti, aceia sunt datori sa se teama si sa se cutremure mai mult, de vreme ce, le cresc lor chinurile, si aici si dincolo. Pentru aceea, dar, sa nu cautam daca suntem sau nu pedepsiti de Dumnezeu, ci, sa cercetam singuri, daca n-am gresit, fiindca daca gresim si nu suntem pedepsiti, apoi, mai mult, suntem datori a ne cutremura. Multi s-au jurat si juramantul l-au calcat, dar, macar ca au scapat de osanda pana acum, sa nu se semeteasca, pentru ca ii asteapta scrasnirea dintilor. Si, poate unii, chiar si aici vor patimi si nu vor scapa de pedeapsa, chiar daca, nu pentru greseala aceea, ci pentru alte greseli, osanda mai cumplita avand. Pentru aceea, dar, sa nu cautam daca suntem sau nu pedepsiti de Dumnezeu, calcandu-se juramantul, ci, sa cercetam de n-am gresit." Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

Acatistul Sfinților Mucenici Alexandru și Antonina din Roma (10 iunie)

iun.2

Condacul 1

Aleși dintre hotarele Romei ați îndurat pătimiri pentru Domnul Iisus Hristos, Sfinților Alexandru și Antonina, iar noi amintindu-ne de binecuvântarea rugăciunilor voastre, Îl lăudăm pe Dumnezeu cu emoție iar pe voi vă strigăm: Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Icos 1

Ați fost asemenea unor Îngeri Cerești, trăind în afara trupului și nesocotind bunătățile pământești și urmând poruncii lui Dumnezeu de a iubi fără tăgadă, vă veseliți acum în Ceruri și ascultați acestea de la noi:

Bucurați-vă, vase alese ale lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, ramuri roditoare ale Pomului Vieții;

Bucurați-vă, cei ce ați trăit de pe pământ fericirea Edenului;

Bucurați-vă, cei ce v-ați înfruptat din mărul ascultării;

Bucurați-vă, smeriți ucenici ai lui Hristos;

Bucurați-vă, veșminte de har pe trupuri curajoase;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 2

Pe vremea împăratului Dioclețian era multă prigoană împotriva creștinilor, mulți fiind uciși cu felurite munci pentru credința în Dumnezeu, și într-o zi ostașii păgâni te-au prins și pe tine, Sfântă Antonina, fecioară cinstită de neam bun care te închinai la Domnul Hristos: Aliluia!

Icosul 2

Ighemonul Fist te-a cercetat încercând a te amăgi cu cuvinte viclene, promițându-ți să te facă preoteasă a zeiței Artemida, să primești daruri și cinste și să fii mai mare în casa lui, iar noi ne rugăm:

Bucură-te, Sfântă Antonina, cea curată la trup și la suflet;

Bucură-te, crinul fecioriei și al neprihănirii;

Bucură-te, imacultă inimă pătrunsă de dragostea de Dumnezeu;

Bucură-te, trăind viața în bună rânduială duhovnicească;

Bucură-te, izvor de fapte bune și milostenie;

Bucură-te, cu bucuria celor nevoitori până la moarte;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 3

I-ai spus necredinciosului că toți zeii păgânilor sunt diavoli, că Domnul a făcut cerurile și pământul și toate cele ce sălășluiesc în ele, iar el plin de mânie te-a aruncat în temniță trei zile ca să te răzgândești, însă tu, Sfântă Antonina, te bucurai de a respira în harul Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Te-ai rugat Domnului zii și noapte petrecând fără hrană, curată Muceniță, iar după trei zile s-a făcut un tunet așa de mare că s-au cutremurat pereții temniței, toate lanțurile și zăvoarele s-au deschis și o mare lumină a luminat temnița:

Bucură-te, că ți-au zăvorât trupul;

Bucură-te, că sufletul tău zbura nestingherit;

Bucură-te, că din rugăciune aveai aripi;

Bucură-te, că Cerul s-a coborât la tine;

Bucură-te, că Îngerii îți purtau de grijă;

Bucură-te, că erai întărită de har peste har;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 4

Dintr-o dată s-a auzit un glas: ”Antonina, scoală-te și te întărește cu hrană, gustă pâine și apă și fii vitează! Nu te teme de Fist, păgânul ighemon, de vreme ce Eu sunt cu tine!” iar tu, cunscând că Dumnezeu îți auzise rugăciunea și Îți vorbise, ai ascultat și te-ai hrănit, zicând tot mereu: Aliluia!

Icosul 4

Aducându-te din nou la judecată ai râs de ighemonul Fist, spunându-i că ai văzut de dinainte cum scaunul pe care șede se va răsturna degrabă și el va pieri, iar el a poruncit să fii dusă în casa de desfrânare, iar noi te cinstim:

Bucură-te, că stăteai în casă rugându-te;

Bucură-te, că nimeni nu se apropia de tine;

Bucură-te, că Îngerul Domnului te păzea;

Bucură-te, că erai acoperită de har;

Bucură-te, că Duhul Sfânt îți era veșmânt;

Bucură-te, că nu te-ai clătinat nicidecum din nădejde;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 5

Cum stătea Sfânta Antonina în casa de desfrâu, Îngerul Domnului ți s-a arătat ție, Sfinte Mucenice Alexandru, care erai tânăr ostaș de cinste al ighemonului, și ți-a zis să te duci să ceri a intra la Antonina și să o îmbraci cu haina ta ca să iasă nevătămată: Aliluia!

Icosul 5

Fiind și tu bun cavaler al lui Hristos, Sfinte Alexandru, de îndată te-ai dus la păgân chipurile să te lase să o îndepleci tu pe Sfânta Antonina, iar acesta s-a învoit.

Bucură-te, Sfinte Alexandru, credincios lui Dumnezeu nu oamenilor;

Bucură-te, cel smerit în ascultare;

Bucură-te, că nu te-ai temut de urmări;

Bucură-te, că ai lăsat oastea pământească;

Bucură-te, că ai ales lupta duhovnicească;

Bucură-te, că erai tânăr cu vârsta dar sporit în înțelepciune;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Alexandru, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 6

Intrând în casa unde era Sfânta Antonina, ai căzut la picioarele ei zicând: „Roaba lui Dumnezeu, fecioară Antonina, Domnul m-a trimis la tine ca să-ți spun cele ce mi-a zis mie, cum are să se păzească fecioria ta”: Aliluia!

Icosul 6

Te-ai speriat, Sfânta Antonina, dar o lumină mare a strălucit și grăind Domnul aievea ți-a dat încredințarea celor spuse de Sfântul Alexandru, și făcând ascultare te-ai îmbrăcat cu haina sa.

Bucură-te, că ai scăpat ca o căprioară din laț;

Bucură-te, că Dumnezeu te-a acoperit cu Haina Lui;

Bucură-te, că așa nimeni nu a cunoscut cine ești;

Bucură-te, că erai păzită de Sus;

Bucură-te, că te-ai veselit fugind cale;

Bucură-te, că și pe noi ne acoperi de cei răi;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 7

Socotind ighemonul că ai ieșit din casă, Sfinte Alexandru, a trimis la Antonina patru ostași să o ocărască cu mare necinste, dar aceștia nu au mai găsit-o pe ea ci pe tine, și întrebau unde este fecioara fără să știe că o eliberase Însuși Hristos: Aliluia!

Icosul 7

Ighemonul te-a întrebat unde este fecioara dar nu ai vrut să răspunzi, atunci te-a dat chinuitorilor să te bată și a trimis ostași să o caute pe Sfânta Antonina:

Bucură-te, că pe când te munceau s-a auzit un glas din Ceruri;

Bucură-te, că Dumnezeu l-a certat pe necuratul Fist;

Bucură-te, că atunci el a poruncit să se oprească muncitorii;

Bucură-te, că te-au băgat în temniță,

Bucură-te, că iar te-au scos la judecată;

Bucură-te, că nu ai spus unde se află Antonina;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Alexandru, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 8

Pe când erai în ascunzătoare, Însuși Hristos Domnul ți s-a arătat, Sfântă Antonina, spunându-ți: ”Îmbărbătează-te și mergi la acel loc unde șade nedreptul și necuratul ighemon”: Aliluia!

Icosul 8

Mergând, ai stat cu îndrăzneală înaintea ighemonului și i-ai zis: ”Necuratule și spurcatule Fiste, pe cine cauți? Pe mine singură? Iată, stau înaintea ta ca să rușinez și să răstorn puterea ta!”, iar el s-a mâniat și te-a prins:

Bucură-te, că te-au chinuit și pe tine;

Bucură-te, că mereu te întrebau dacă mai ești fecioară;

Bucură-te, că tot vroia Fist să te facă preoteasă idolească;

Bucură-te, că i-ai spulberat toate planurile, fecioria ta fiind a lui Hristos;

Bucură-te, că te-au bătut amarnic;

Bucură-te, că ai îndurat cu bărbăție;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 9

Ați biruit înșelăciunea lumii, Sfinților Alexandru și Antonina, cea care atrage în mrejele ei false gândirea și simțirea omenească doar ca să o ducă la pieire, și rămânând credincioși lui Dumnezeu ați dobândit curăția sufletească a Îngerilor: Aliluia!

Icosul 9

Nimic nu a putut răzbi păgânul cu voi și sătul fiind să mai încerce a vă sminti, a poruncit să vă taie mâinile, iar noi vă cinstim:

Bucurați-vă, sfinți mari la suflet;

Bucurați-vă, ostași ai lui Hristos;

Bucurați-vă, făclii ce luminați întunericul idolesc;

Bucurați-vă, cei ce desprindeți păcatul de inima noastră;

Bucurați-vă, cei ce ne dați putere în dureri;

Bucurați-vă, că prin voi se rușinează legiunile diavolești;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 10

Ostașii v-au tăiat mâinile, Sfinților Mucenici, dar Dumnezeu v-a dăruit a nu simți durerea de nici un fel, făcând trupul vostru amorțit la suferința cărnii ca prin asta să se proslăvească Numele Lui cel Sfânt: Aliluia!

Icosul 10

Venind și clipa unirii voastre veșnice cu Domnul Hristos, ați fost chinuiți și bătuți din nou, apoi v-au aruncat într-o groapă cu lemne și uscături ca să vă ardă în ea.

Bucurați-vă, că nu simțeați nici o durere;

Bucurați-vă, că parcă erați în trupuri străine;

Bucurați-vă, că dădeați slavă lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, că mulți, privind, au crezut în Domnul;

Bucurați-vă, că multe alte chinuri au pus asupra voastră;

Bucurați-vă, că pătimeați pentru dragostea Mântuitorului;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 11

V-au aruncat în groapa cu lemne unse cu smoală, Sfinților binecuvântați, iar voi Îi cântați Psalmi lui Dumnezeu și vă bucurați că vedeați că sfârșitul este aproape: Aliluia!

Icosul 11

Glasurile voastre cântând s-au auzit și după ce păgânii au astupat groapa și au dat foc lemnelor, căci nu v-a oprit nici văpaia nici teama, și astfel v-ați săvârșit prin foc ridicându-vă la Ceruri acolo unde arde flacăra nestinsă a Împărăției lui Dumnezeu:

Bucurați-vă, Serafimi ocrotitori ai celor întemnițați;

Bucurați-vă, Îngeri puternic izbăvitori;

Bucurați-vă, cei ce rupeți lanțurile temniței;

Bucurați-vă, că ne îmbrăcați cu haina voastră, a salvării;

Bucurați-vă, cei ce rupeți vrăjile și blestemele înlănțuirii;

Bucurați-vă, că ne duceți la liman bun;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 12

Necredinciosul Fist a luat pedeapsa cea meritată, căci după ce v-a dat la moarte s-a dus acasă și deodată a intrat în el un duh necurat trimis de îngeri într-însul, și n-a mai putut nici mânca nici vorbi, iar după șapte zile de munci îngrozitoarea acesta s-a lepădat cu amar de sufletul lui, pierind și prigoana împotriva creștinilor: Aliluia!

Icosul 12

Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi, iar voi Sfinților Alexandru și Antonina ați avut o iubire ce depășește mintea noastră a înțelege, dar dorind să vă lăudăm după măsură, vă zicem așa:

Bucurați-vă, aducători de dragoste creștinească;

Bucurați-vă, împăcarea celor războiți de diavol;

Bucurați-vă, porți deschise spre libertatea cea întru Hristos;

Bucurați-vă, luminători ai adevărului;

Bucurați-vă, că ne arătați ce trebuie să vedem;

Bucurați-vă, că sunteți ocrotitori și biruitori veșnici;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 13

Sfinților mărturisitori ai lui Hristos Alexandru și Antonina, nu ne lăsați să ne pierdem în înșelăciunile vieții, ci apărați-ne de uneltirile diavolului și eliberați-ne din temnița în care ne-a închis, să ieșim nevătămați fără ca vrăjmașii să prindă de veste, ca să ne putem ruga din inimă lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icos 1

Ați fost asemenea unor Îngeri Cerești, trăind în afara trupului și nesocotind bunătățile pământești și urmând poruncii lui Dumnezeu de a iubi fără tăgadă, vă veseliți acum în Ceruri și ascultați acestea de la noi:

Bucurați-vă, vase alese ale lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, ramuri roditoare ale Pomului Vieții;

Bucurați-vă, cei ce ați trăit de pe pământ fericirea Edenului;

Bucurați-vă, cei ce v-ați înfruptat din mărul ascultării;

Bucurați-vă, smeriți ucenici ai lui Hristos;

Bucurați-vă, veșminte de har pe trupuri curajoase;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 1

Aleși dintre hotarele Romei ați îndurat pătimiri pentru Domnul Iisus Hristos, Sfinților Alexandru și Antonina, iar noi amintindu-ne de binecuvântarea rugăciunilor voastre, Îl lăudăm pe Dumnezeu cu emoție iar pe voi vă strigăm: Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Rugăciune:

Sfinților Mucenici Alexandru și Antonina, priviți în jos din lăcașurile cerești la cei care strigăm după ajutorul vostru, și rugați-vă lui Hristos Dumnezeu să ne salveze de ispite, să ne dea gânduri bune, să ne vindecăm de patimi, să avem putere să ne luptăm cu păcatele și să ne dea bucuria de a trăi în dulceața harului.

Voi ați biruit și durerea trupului și ispitele minții, de aceea avem nădejde că sunteți ocrotitorii noștri. Vă rugăm să ne apărați de vrăji, de farmece, de magie, distrugeți căile vrăjitorilor, dezlegați blestemele și toate țesăturile întunecaților diavoli, ca toate să fie spre slava Numelui celui Sfânt al lui Dumnezeu, pe Care Îl iubim și Căruia ne închinăm acum și în vecii vecilor. Amin.  

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!