sâmbătă, 20 iulie 2024

ACATISTUL SFINTEI ANA, MAMA PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU


(25 Iulie)

# traducere din limba rusă

Rugăciunile începătoare

De este preot, începe aşa :

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este preot, se zice :

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre !

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi ! Doamne, curăţeşte păcatele noastre ! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre ! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău !

Doamne miluieşte ! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, Sfinţească-se Numele Tău ! Vie Împărăţia Ta ! Facă-se Voia Ta ! Precum în Cer aşa şi pe Pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri ! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean ! Amin !

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca un Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi !

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh !

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit ; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău ; toţi lucrul Mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Uşa milostivirii deschide-o nouă, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne izbăvim prin Tine de nevoi, că Tu eşti mântuirea neamului creştinesc!

Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii ; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !

Doamne miluieşte ! (de 12 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru ! (o închinăciune)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru Credincioşia Ta, auzi-mă, întru Dreptatea Ta! Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta! Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare ; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult ; cugetat-am la toate Lucrurile Tale, la faptele Mâinilor Tale m-am gândit. 

Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab’ auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu! Nu-Ţi întoarce Faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt! Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea! Arată-mi Calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu! 

Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne! Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu! Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă! Întru Dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu! Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău! 

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)

Apoi, se zice Tropar la Sărbătoarea Adormirii Sfintei Ana, mama PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu (Glasul al 4-lea):

Pe ceea ce a născut Viața în pântece ai purtat-o, pe PreaCurata Maica lui Dumnezeu, de Dumnezeu gânditoare Ana. Pentru aceasta, acum, la primirea cerească, unde este Locașul celor ce se veselesc întru slavă, bucurându-te acum te-ai mutat; cere pentru cei ce te cinstesc pe tine, cu dragoste, iertare de greșeli, pururea fericită!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh !

Apoi, se zice Condac la Sărbătoarea Adormirii Sfintei Ana, mama PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu (Glasul al 2-lea):

Pomenirea Moșilor lui Hristos să o prăznuim, cerând, cu Credință, ajutorul lor, ca să se izbăvească de tot necazul toți cei ce cântă: Dumnezeul nostru, fii cu noi, Cel ce ai preaslăvit pe aceștia precum ai binevoit!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi ? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi ?

Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după Mare Mila Ta şi după mulţimea Îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea! Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte ; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât Drept eşti Tu întru Cuvintele Tale şi Biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată Adevărul ai iubit ; cele nearătate şi cele ascunse ale Înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi ; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie ; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce Faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le! Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele! Nu mă lepăda pe mine de la Faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine! Dă-mi mie bucuria Mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte! Învăţa-voi pe cei fără de lege Căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele ! Bucura-se-va limba mea de Dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat ; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu : duhul umilit ; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună Voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului! Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot ; atunci vor pune pe Altarul Tău viţei.

Maica Domnului şi Sfânta Ana

Condacul 1

Fiicei alese a lui Hristos, Dumnezeul nostru, Sfintei Ana, care a primit mult Har, prin Duhul Sfânt, îi vom aduce cântări de laudă, cu credincioșie, căci, prin rugăciunile sale, ne eliberează de necazuri și dureri, Harul său revărsându-se către toți cei care strigă către ea: Bucură-te, Sfântă Ana, înțelepţită de Dumnezeu!

Icosul 1

Ţi-a apărut un Înger din Rai care ţi-a spus, Sfântă Ana, despre naşterea PreaSfintei Fiice, care Îl va naşte pe Mântuitorul lumii, Hristos. Noi, minunându-ne de Purtarea-de-Grijă a lui Dumnezeu pentru tine, strigăm așa:

Bucură-te, neobosita noastră rugătoare înaintea lui Dumnezeu!

Bucură-te, mama Maicii Domnului!

Bucură-te, căci, prin tine, Dumnezeu ne-a dat Legea!

Bucură-te, vestirea slavei viitoare!

Bucură-te, slăvitoarea Dumnezeului ATotPuternic!

Bucură-te, adâncimea întregii virtuți!

Bucură-te, că ai născut o Fiică, înflorind la bătrânețe!

Bucură-te, că ai lăsat totul pentru Voia lui Dumnezeu!

Bucură-te, zorii strălucirii care vor veni!

Bucură-te, vas al Harului lui Dumnezeu!

Bucură-te, ceea ce ai ucis sterilitatea!

Bucură-te, ceea ce ai arătat nașterea!

Bucură-te, Sfântă Ana, înțelepţită de Dumnezeu!

Condacul 2

Văzându-se Ana pe sine rămânând stearpă, striga, către Domnul tuturor, să îi dea darul naşterii de prunci. Și iată, Îngerul Domnului i s-a arătat, spunând: „ Ano! Ano! S-a auzit rugăciunea ta. Suspinurile tale au străbătut norii şi treptele Cerurilor; iar lacrimile tale fierbinţi au ajuns înaintea lui Dumnezeu. Iatătu vei zămisli și vei naşte o fiică, cea Preabinecuvântată. Pentru aceasta, se vor binecuvânta toate seminţiile pământului şi printr-însa se va dărui mântuire lumii. Numele fiicei acesteia, ce o vei zămisli şi naşte, va fi Maria”. Și după ce ai conceput, I-ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Umbrită de Harul trimis, de sus, de Domnul, ai conceput la bătrânețe, trăind o bucurie de nedescris, Sfântă Ana. Și după ce ai dat naștere lumii la Sursa Bucuriei, te rugăm alungă şi de la noi întunericul deznădăjduirii, iar noi te lăudăm:

Bucură-te, ceea ce nu respingi suspinele noastre!

Bucură-te, împlinirea bucuroasă a inimilor noastre!

Bucură-te, că ai călcat în picioare ocara nelegiuirii!

Bucură-te, că ai arătat lumii rădăcina fecioriei!

Bucură-te, că, în anii bătrâneţilor, ai născut-o pe Preasfânta Fecioară!

Bucură-te, că ne trimiţi încântare!

Bucură-te, că ai împlinit Poruncile lui Dumnezeu!

Bucură-te, împodobită cu blândețe și smerenie!

Bucură-te, căci ai primit Har de la Dumnezeu!

Bucură-te, că ai alungat lingușirea demonică!

Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor nevoiași!

Bucură-te, adevărata noastră protectoare!

Bucură-te, Sfântă Ana, înțelepţită de Dumnezeu!

Condacul 3

Aducând laudă lui Dumnezeu, Sfântă Ana, împreună cu Sfântul Ioachim, soțul tău, aţi adus-o pe Fecioara Maria, cea curată, de 3 ani la Templul lui Dumnezeu, așa cum ai făgăduit Domnului, cântând cântarea: Aliluia!

Icosul 3

Ghidându-ți calea, după Porunca lui Dumnezeu, ai fost chipul virtuților, atotfericită Ana. Dar noi, văzând viața Ta, cea dreaptă, îţi cântăm:

Bucură-te, adăpost şi salvare pentru credincioși!

Bucură-te, speranță, fără rușine, a creștinilor!

Bucură-te, începutul mântuirii noastre!

Bucură-te, comoara tuturor virtuţilor!

Bucură-te, viță abundentă a roadelor dreptății!

Bucură-te, venerabil cort al darurilor cereşti!

Bucură-te, ceea ce ai primit Făgăduința lui Dumnezeu!

Bucură-te, ceea ce ai născut-o pe Fericita Fecioară!

Bucură-te, chipul Credinței drepte!

Bucură-te, vie roditoare!

Bucură-te, râu de daruri abundente!

Bucură-te, cea care Îl slăveşti, cu inimă bună, pe Dumnezeu!

Bucură-te, Sfântă Ana, înțelepţită de Dumnezeu!

Condacul 4

Conducându-ți viața, cu smerenie, Sfântă Ana, mama PreaFericitei Născătoare de Dumnezeu, te-ai așezat în cetele cereşti și, împreună cu PreaCurata Ta Fiică, stai în fața Tronului Ceresc, slăvind pe Cel Născut din Ea: Aliluia!

Icosul 4

Te-ai înălțat, din lume, în slava Cerului și te-ai dus lângă Fiica ta, Mama Domnului, Ana atotfericită. Te rugăm dă-nedin belșug, pace și dragoste, nouă celor care îți cântăm pe pământ:

Bucură-te, luminată de Lumina lui Dumnezeu!

Bucură-te, sursă de bucurie neîncetată!

Bucură-te, slujitoare demnă a marii evlaviei tainei!

Bucură-te, atotștiutoare mijlocitoare a lui Dumnezeu pentru oameni!

Bucură-te, cea plină de lumină dătătoare de viață!

Bucură-te, ceea ce ai primit Porunca Domnului!

Bucură-te, căci ai născut-o pe Maica Domnului!

Bucură-te, că pe mulți îi instruiești pe Calea mântuirii!

Bucură-te, vindecând boli diferite!

Bucură-te, că distrugi puterea vrăjmașului!

Bucură-te, Tovarășa lui Dumnezeu!

Bucură-te, podoabă a Bisericii triumfătoare în Rai!

Bucură-te, Sfântă Ana, înțelepţită de Dumnezeu!

Condacul 5

Prin tine, întunericul ignoranței este îndepărtat de la noi, prin Răscumpărătorul strălucirii noastre Divine, Sfântă și Dreaptă Ana; iar noi, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Văzându-te, Sfântă Ana, neprihănită, plină de bucurie de nașterea Fiicei tale, te rugăm să ne umpli de bucurii spirituale pe noi, cei care îţi cântăm:

Bucură-te, ceea ce ai născut izvorul Harului!

Bucură-te, că ai atins viața vesnică!

Bucură-te, soţie venerată!

Bucură-te, căci Harul lui Dumnezeu s-a pogorât asupra ta, ca o comoară!

Bucură-te, stâlp al adevăratei castități!

Bucură-te, Duhul locuinței Divine!

Bucură-te, izvorul Minunilor lui Dumnezeu!

Bucură-te, podoaba sufletelor Sfinților!

Bucură-te, ceea ce nu respingi suspinele noastre!

Bucură-te, vindecând o mulțime de patimi!

Bucură-te, că ai transformat puterea dușmanilor noștri în nimic!

Bucură-te, întărind credincioșii prin Puterea lui Dumnezeu!

Bucură-te, Sfântă Ana, înțelepţită de Dumnezeu!

Condacul 6

După ce ai respins ocara nelegiuirii, ai conceput la bătrânețe, Sfântă Ana, cea binecuvântată. Din acest motiv, ai primit Har de la Dumnezeu pentru a ajuta soțiile sterpe, care aleargă la tine, cu Credință, ca să primească în dar copii, strigând către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Ai strălucit, ca o stea, cu viața ta Dumnezeiască, Sfântă Ana, cea dreaptă, alungând întunericul păcatului și al necredinței. La fel te laudăm, plângând:

Bucură-te, că ești mama Maicii Mântuitorului nostru!

Bucură-te, mijlocitoarea noastrâ la Tronul Ceresc!

Bucură-te, ceea ce ai primit poruncă de la Domnul!

Bucură-te, rugându-te mereu pentru noi înaintea Lui!

Bucură-te, domnind mereu cu Fiica ta, Regină a tuturor!

Bucură-te, în Sionul ceresc triumfător cu lumină!

Bucură-te, ceea ce ai născut-o pe Mama fecioară!

Bucură-te, ceea ce ai adunat roadele slavei veșnice!

Bucură-te, alungând patimile păcătoase!

Bucură-te, gonind întunericul sufletelor noastre!

Bucură-te, ajutor în nevoie!

Bucură-te, mama Maicii Domnului!

Bucură-te, Sfântă Ana, înțelepţită de Dumnezeu!

Condacul 7

Eliberează-ne, pe toți, cei care venim la mijlocirea ta, de toate necazurile și durerile, dă-ne binecuvântare și îndreptează-ne Calea către Viața veșnică, Sfântă Ana, ca în Împărăția Cerurilor să strigăm mereu: Aliluia!

Icosul 7

Tu ai păzit toate Poruncile lui Dumnezeu în viața ta, Sfântă și Dreaptă Ana; ajută-ne să-L slăvim pe Domnul cu inimile noastre curate şi noi te chemăm:

Bucură-te, stea care strălucești ca o Biserică din Rai!

Bucură-te, lumină arătându-ne Calea mântuirii!

Bucură-te, părtașa gloriei lui Dumnezeu!

Bucură-te, moștenitoare a Împărăției Cerurilor!

Bucură-te, refugiu puternic pentru creștini!

Bucură-te, mijlocire fermă către credincioși!

Bucură-te, aducând bucurie soţiilor sterpe, dăruindu-le copii!

Bucură-te, ceea ce îi mângâi pe cei ce se întristează!

Bucură-te, glorioasă strămoașă a lui Dumnezeu!

Bucură-te, mijlocitoare harnică pentru noi!

Bucură-te, bucurie binecuvântată a sufletelor credincioase!

Bucură-te, cea binecuvântată printre femei!

Bucură-te, Sfântă Ana, înțelepţită de Dumnezeu!

Maica Domnului şi Sfânta Ana

Condacul 8

Ai primit rod minunat la bătrânețe, Sfântă Ana, cea dreaptă, după ce ai născut pe Divina Maică Maria. Pentru aceasta, lui Dumnezeu slăvit Îi cântăm cu glas mare: Aliluia!

Icosul 8

După ce ţi-ai terminat călătoria pământească, Sfântă Ana neprihănită, te-ai odihnit în locuința cerească. Aceeași sfântă adormire a ta este slăvită, iar noi te lăudăm strigând:

Bucură-te, îngăduință pentru sterilitate!

Bucură-te, binecuvântare cu nașterea de copii mult așteptată!

Bucură-te, căci, prin tine, maternitatea este o binecuvântare!

Bucură-te, comoară inepuizabilă a Darurilor lui Dumnezeu!

Bucură-te, că rupi legăturile păcatului!

Bucură-te, încurajând inimile îndurerate cu darul copiilor!

Bucură-te, că ai dobândit îndrăzneală față de Domnul!

Bucură-te, atrăgând Mila lui Hristos!

Bucură-te, că închizi buzele celor necredincioși!

Bucură-te, că îi alungi pe vrăjmași!

Bucură-te, râu al Milei lui Dumnezeu!

Bucură-te, sursă inepuizabilă de vindecări!

Bucură-te, Sfântă Ana, înțelepţită de Dumnezeu!

Condacul 9

Toți Îngerii lui Dumnezeu și Sfinții din Cer te slăvesc, binecuvântată Ana, împreună cu Sfântul tău soț, neprihănitul Ioachim, rugându-te pentru noi care te chemăm în ajutor, strigând pentru mijlocirea ta la Domnul: Aliluia!

Icosul 9

Bucurie mare ai avut când ai născut-o pe Fericita Ta Fiică, Sfântă şi Dreaptă Ana, căci ea L-a născut pe Dumnezeul ATotPuternic în trup, dăruindu-ne mântuirea eternă. Te lăudăm cu aceste cântări:

Bucură-te, izvor de bucurie!

Bucură-te, lumină a castității!

Bucură-te, că scoţi la iveală orice înşelăciune!

Bucură-te, căci alungi  întunericul nopții și poticnirea!

Bucură-te, vindecând durerea multor boli!

Bucură-te, revărsând râuri de milă!

Bucură-te, îndemnându-i la căinţă pe cei care păcătuiesc!

Bucură-te, ceea ce nu crezi în înțelepciunea pământească!

Bucură-te, ceea ce îi chemi pe păcătoși la pocăință!

Bucură-te, ceea ce îi salvezi pe oameni din groapa distrugerii!

Bucură-te, că, prin tine, bucuria cerească este temelia noastră!

Bucură-te, izbăvirea lacrimilor noastre!

Bucură-te, Sfântă Ana, înțelepţită de Dumnezeu!

Condacul 10

Izbăvește-ne de orice nevoie, boală și întristare, Sfântă Ana neprihănită și du rugăciunile noastre către Mântuitorul tuturor, Dumnezeu şi noi, cei care alergăm cu sârguință la mijlocirea ta, Îi cântăm cu venerație: Aliluia!

Icosul 10

Cu zidul rugăciunilor tale mijloceşte, pentru noi, ruda lui Dumnezeu, Sfântă Ana, salvându-ne și protejându-ne de toate uneltirile dușmanului, iar noi îţi strigăm:

Bucură-te, stâlp al evlaviei!

Bucură-te, că ne ajuţi să nu cădem în nelegiuire!

Bucură-te, căci tu îi ajuţi pe cei care muncesc!

Bucură-te, slăvită înaintea Mamei lui Dumnezeu!

Bucură-te, vindecând bolile muritoare!

Bucură-te, mângâierea inimilor frânte!

Bucură-te, dăruind eliberarea tuturor celor ce suferă!

Bucură-te, dând ajutor celor care îl cer!

Bucură-te, vărsând din belșug untdelemnul Milei lui Dumnezeu pentru noi!

Bucură-te, cea care strălucești cu lumina Harului, ca un fulger!

Bucură-te, văzând Slava lui Dumnezeu!

Bucură-te, bucurându-te împreună cu Îngerii!

Bucură-te, Sfântă Ana, înțelepţită de Dumnezeu!

Condacul 11

Primeşte, cu milă, cântarea noastră de laudă, Sfântă Ana și nu ne priva de recompensa rugăciunilor tale, căci alergăm la tine în durerile inimii noastre, cerând ajutorul tău și strigând toate binecuvântările către Dătătorul de Viaţă Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Lumina strălucitoare a îndurărilor strălucește asupra noastră cinstită, Sfântă și Dreaptă Ana, oferind vindecare și ajutor, plin de Har, tuturor celor care aleargă spre ea și strigă către tine:

Bucură-te, mângâierea celor nenorociți!

Bucură-te, întărirea celor obosiți!

Bucură-te, îndreptarea pântecelor spre rodire!

Bucură-te, vindecarea inimilor frânte!

Bucură-te, rupând legăturile sterilității!

Bucură-te, încetând frica de suferință!

Bucură-te, dăruind copii femeilor sterpe!

Bucură-te, dătătoarea de vindecare celor bolnavi!

Bucură-te, mamă plină de laude evlavioase!

Bucură-te, ajutoarea soțiilor neroditoare!

Bucură-te, bucurie a oamenilor evlavioși!

Bucură-te, vindecarea sufletelor și trupurilor noastre!

Bucură-te, Sfântă Ana, înțelepţită de Dumnezeu!

Condacul 12

Cere, pentru noi, Harul lui Dumnezeu ca să ne ierte păcatele și să ne îndreptăm viața, Sfântă şi Dreaptă Ana și nu înceta să te rogi, pentru noi, în fața lui Hristos, Cel Atotputernic, iar noi, primind milă de la El, să Îi strigăm: Aliluia!

Icosul 12

Mijlocirea ta este puternică, Sfântă Ana, cea neprihănită, căci tu Îl slăvești pe Domnul, Care te-a mărit, fiind rugătoare pentru noi care te lăudăm aşa:  

Bucură-te, refugiu puternic creștinilor!

Bucură-te, bucuria liniștită a monahilor!

Bucură-te, căci te rogi pentru ocrotirea și întărirea locuințelor monahale!

Bucură-te, ajutătoarea tuturor credincioșilor!

Bucură-te, mângâierea jalei!

Bucură-te, mijlocire neclintită pentru toți cei care te cinstesc!

Bucură-te, izbăvindu-ne de orice nevoie!

Bucură-te, dând vindecare tuturor!

Bucură-te, mistuindu-ne patimile!

Bucură-te, arătând Mila lui Dumnezeu pentru noi!

Bucură-te, ceea ce ne umpli de bucurie!

Bucură-te, medicul bolilor noastre!

Bucură-te, Sfântă Ana, înțelepţită de Dumnezeu!

Condacul 13 (acest Condac se spune de 3 ori):

O, Sfântă Ana, cea neprihănită, primeşte, de la noi, nevrednicii, această cântare de laudă şi roagă-te Domnului  să ne vindece de bolile mintale, sufleteşti și trupești, mijlocește să scăpăm de toți dușmanii văzuţi şi nevăzuţi și scapă-ne de chinurile veșnice, ca să Îi cântăm lui Dumnezeu, cu tine, în Împărăția Sa: Aliluia!

Apoi, se zice iarăşi Icosul 1:

Ţi-a apărut un Înger din Rai care ţi-a spus, Sfântă Ana, despre naşterea PreaSfintei Fiice, care Îl va naşte pe Mântuitorul lumii, Hristos. Noi, minunându-ne de Purtarea-de-Grijă a lui Dumnezeu pentru tine, strigăm așa:

Bucură-te, neobosita noastră rugătoare înaintea lui Dumnezeu!

Bucură-te, mama Maicii Domnului!

Bucură-te, căci, prin tine, Dumnezeu ne-a dat Legea!

Bucură-te, vestirea slavei viitoare!

Bucură-te, slăvitoarea Dumnezeului ATotPuternic!

Bucură-te, adâncimea întregii virtuți!

Bucură-te, că ai născut o Fiică, înflorind la bătrânețe!

Bucură-te, că ai lăsat totul pentru Voia lui Dumnezeu!

Bucură-te, zorii strălucirii care vor veni!

Bucură-te, vas al Harului lui Dumnezeu!

Bucură-te, ceea ce ai ucis sterilitatea!

Bucură-te, ceea ce ai arătat nașterea!

Bucură-te, Sfântă Ana, înțelepţită de Dumnezeu!

şi Condacul 1:

Fiicei alese a lui Hristos, Dumnezeul nostru, Sfintei Ana, care a primit mult Har, prin Duhul Sfânt, îi vom aduce cântări de laudă, cu credincioșie, căci, prin rugăciunile sale, ne eliberează de necazuri și dureri, Harul său revărsându-se către toți cei care strigă către ea: Bucură-te, Sfântă Ana, înțelepţită de Dumnezeu!

Se zice apoi, această Rugăciune:

O, Sfântă şi Dreaptă Ana, strămoașa Mântuitorului nostru Milostiv, care ai născut-o pe Maica lui Dumnezeu! Cu sufletul tău stai în Rai la Tronul lui Dumnezeu, dar pe pământ, prin Harul dat ție, împlinești diferite vindecări.

Uită-te, milostivă şi Dreaptă Ana, la oamenii care vin la tine rugându-se înaintea Sfintei tale Icoane și cerându-ți ajutorul; întinde rugăciunile tale sfinte către Domnul, pentru noi, cei nevrednici și cere iertarea păcatelor noastre; dă bolnavilor vindecare, mângâiere celor îndureraţi, fii ajutor celor nevoiași, dăruiește rodul pântecelui femeilor care te cheamă, înlăturând sterilitatea lor! Uită-te la rugăciunile soțiilor fără copii și dă-le darul naşterii de prunci! Primeşte rugăciunea noastră, a păcătoșilor, Sfântă Ana și transformă durerile noastre în bucurie, căci, prin rugăciunile tale, primim Har și milă, ca să Îl slăvim pe Dumnezeu, în Treime slăvit, pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin!

Şi apoi se face Otpustul :

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale, ale Sfintei Ana, mama PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi ! Amin !

Maica Domnului şi Sfânta Ana

Sinaxar 25 Iulie

 

 

Sinaxar 25 Iulie

 

În aceasta luna, în ziua a douazeci si cincea, pomenirea Adormirii Sfintei Ana, maica Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu Maria.

AnaSfânta Ana, care prin harul lui Dumnezeu deveni bunica dupa  trup a Domnului Nostru Iisus Hristos, se tragea din neamul lui Levi, ultima nascuta a marelui Preot Matan  si a sotiei  sale Maria, care mai aveau alte doua fete : Maria si Sovi.  Cea mai mare, Maria, s-a casatorit la Betleem si a nascut pe Salomi moasa.  Sovi s-a casatorit si ea la Betleem si a nascut pe Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezatorul.  Ana s-a cununat cu inteleptul Ioachim din Galileia si a nascut pe Maria Prea Sfânta Maica Domnului. Astfel Salomea, Elisabeta si Maica Domnului erau verisoare iar dupa descendenta sa trupeasca Domnul Nostru era var de gradul doi al Sfântului Ioan Inaintemergetaorul.

Dupa ce a nascut pe Maica Domnului, pe care Dumnezeu o rostuise ca  cea mai sfânta din neamul omenesc, singura atât de curata ca sa primeasca in ea pe Mântuitorul lumii, si dupa ce a incredintat copilul la Templu, la vârsta de trei ani, ca o ofranda pura si neprihanita, Sfânta Ana si-a petrecut restul vietii sale in post, rugaciune si faceri de bine celor lipsiti, asteptând sa se indeplineasca ceea ce promisese Dumnezeu. Si-a dat sufletul in pace in mâinile lui Dumnezeu la vârsta de 69 de ani.  Sfântul Ioachim a murit la vârsta de 80 de ani ; dar nu se stie care dintre cei doi a murit mai întii. Singurul lucru pe care ni l-a transmis Traditia Bisericii este ca Prea Sfânta Maica Domnului isi pierduse deja parintii la vârsta de 11 ani pe când era inca in Templu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor o 165 de parinti, ce s-au strâns la al V-lea Sinod Ecumenic în Constantinopol, de au supus si au stricat dogmele lui Origen.

Convocat de piosul imparat Iustinian (cf. 14 noiembrie), care fixase drept scop al domniei sale reconcilierea Bisericilor divizate cu cruzime dupa Sinodul din Calcedon, al Cincilea Sfânt Sinod Ecumenic a reunit la Constantinopol intre 5 mai si 2 iunie 553, 165 de Episcopi, prezidati de Patriarhul Sfântul Eutihie (cf. 6 aprilie). Principalul subiect al acestei adunari era sa rezolve problema celor Trei-Capitole, adica Teodor din Mopsuestia (+428), prietenul sau, stralucitul Teodoret din Cir si discipolul lor Ibas din Edesa.

Cinstit si marit in Rasarit pentru comentariile sale despre Sfânta Scriptura, Teodor din Mopsuestia era capul scolii din Antiohia. Dar acordând in teologia sa o parte exagerata speculatiei rationale si axiomelor filozofiei lui Aristotel, ajunsese sa respinga posibilitatea unei uniri reale a ceea ce a fost creat si a ceea ce era necreat in Persoana lui Hristos. Pentru el Cuvântul (Logosul divin) nu  "se facuse" om  ci vointa omeneasca era unita in El cu vointa dumnezeiasca, mentinând diferenta intre cele doua naturi si deci a doua "persoane" ; de aceea el era considerat ca "tata al nestorianismului". Dupa condamnarea lui Nestorie de Sinodul din Efes (431), partizanii acestuia din urma se aplecasera asupra scrierilor lui Teodoret, mort in pacea Bisericii, pentru a interpreta dogma hristologica. Sfântul Chiril al Alexandriei, desi scrisese impotriva lui, intervenise totusi pe lânga Sfântul Proclu ca acesta sa nu impuna condamnarea acestor scrieri, in scopul de a mentine pacea Bisericii atât de dureros obtinuta (438). Dar Eutihie, respingând aceasta atitudine impaciuitoare, ajunsese, prin intrigile sale, sa obtina aprobarea monofizismului prin sinodul tâlharesc de la Efes (449), in cursul caruia au fost condamnati cei doi principali discipoli ai lui Teodor si reprezentanti ai tendintei sale teologice : Teodoret  si Ibas.

La Sinodul din Calcedon (451) Teodoret si Ibas, dupa lungi tergiversari, au acceptat sa arunce anatema asupra lui Nestorie  si au fost reprimiti in comuniunea Bisericii. Mai târziu, interpretarea si modul in care a fost primit cel de al Patrulea Sinod Ecumenic au dat nastere altor disensiuni cristalizate pe problema celor Trei-Capitole. Masurile politice luate de imparatul Zenon ("Hénotikon") si de Patriarhul Acachie pentru a-i face sa se impace pe cei ce se opuneau Sinodului au esuat lamentabil si au provocat chiar o schisma de 40 de ani (484-519) intre Rasarit si Occident care, printr-un puternic atasament la litera Sinodului, trecea drept aparatorul celor Trei-Capitole.

Dupa ce împaratul Iustin pus capat acestei schisme, Justinian - hotarât sa lupte impotriva tendintei nestorianizante in interpretarea dogmei din Calcedon - a editat un decret impotriva celor trei, care provoca din nou reactii violente in Occident (545). Convocat la Constantinopol, Papa Vigilius declara, imediat dupa intronarea sa, ca intentiona sa rupa comuniunea cu Patriarhul sfânt Mina (cf. 25 august), care raspunse cu aceeasi sentinta. Dupa multe tratative, Vigilius accepta sa se impace cu Mina si edita un document (Judicatum) care condamna pe cei trei. Acest document a fost considerat de bisericile din Africa si Acvileea ca o tradare si ele provocara diviziunea neplacuta  si de durata in sânul Bisericii Occidentale, iar Rasaritul, la rândul sau, il considera prea slab.

Cum se luase hotarârea de a intruni Sinodul Ecumenic pentru a pune capat acestei neintelegeri, Iustinian edita o Marturie de Credinta, in care asuma expresiile caracteristice ale teologiei Sfântului Chiril, pe care o combateau partizanii occidentali ai celor Trei-Capitole (551). Papa Vigilius respinse acest document si incepând de atunci nu inceta sa puna piedici intrunirii Sinodului. Deschiderea acestuia fusese in plus intârziata de moartea Sfântului Mina ; când Parintii incepura sesiunile sub presidentia succesorului sau, Sfântul Eutihie, ei isi marturisira tristetea fata de opozitia Papei iar Vigilius declara ca el sustinea din plin ortodoxia lui Teodoret si Ibas. In cursul celei de a opta sesiuni, Sinodul ii condamna totusi pe cei trei si arunca anatema asupra tuturor celor care i-ar apara, dar fara sa il condamne nominal pe papa. In decembrie Vigilius se supuse deciziilor Sinodului dar abia aproape doi ani mai târziu el condamna la rândul sau pe cele Trei-capitole (555).

Cu ocazia unei conferinte precedând Sinodul, Parintii condamnara pe de alta parte doctrina lui Origen, Evagrie si Didim din Alexandria despre o pre-existenta a sufletelor, caderea lor in trup si "restaurarea universala" (apocatastaza), ceea ce ar insemna negarea libertatii umane.

Evitând deci shisma intre Rasarit si Occident, Sfântul Sinod de la Constantinopol puse capat curentului nestorianist prin condamnarea tuturor propunerilor eretice ale lui Teodor din Mopsuestia si marturisi deplina conformitate a Sinodului din Calcedon cu credinta marturisita de cel de al Treilea Sinod Ecumenic din Efes. Pe buna dreptate este considerat drept sinodul "ecleziastic prin excelenta", caci respingând speculatia filozofica in chestiunile de dogma (fie sub forma rationalista si aristotelica a lui Teodor din Mopsuestia fie sub cea a neoplatonismului spiritualizant al origenismului), el afirma ca Biserica are modul sau propriu - apostolic - de interpretare a Tainelor lui Hristos, datorita caruia ea pastreaza integritatea libertatii umane si posibilitatea ei de a fi pe deplin unita cu Dumnezeu in persoana Mântuitorului.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Olimpiada diaconita din Constantinopol.

Olimpiada diaconita Fericita Olimpiada s-a nascut la Constantinopol (intre 361 si 368) intr-o familie din marea aristocratie imperiala. Tatal sau, contele Seleucos, si mama sa murind atunci când ea era inca copil, Olimpiada a fost data spre a fi crescuta de una din rudeniile sale, Procopiu (Procopie), governator de Constantinipol, care a insarcinat cu educatia sfintei pe Teodosia, sora sfântului Amfilohie de Iconium (cf. 23 noiembrie). Astfel, Olimpiada a avut relatii prietenesti si familiare cu sfântul Grigorie Teologul, sfântul Grigorie de Nyssa (care i-a si dedicat Comentariul sau la Cântarea Cântarilor) si cu alti barbati de seama ai Bisericii, pe care mai târziu i-a si ajutat, ori de cate ori au venit la Constantinopol, chiar daca unii, ca Teofil al Alexandriei (385-412), s-au intors mai târziu împotriva ei .

Din tinerete Olimpiada a stralucit nu doar prin frumusetea trupeasca, dar si prin intelepciunea si credinta ei. In anul 386 s-a maritat cu Nebridios, prefectul Constantinopolului, dar acesta a murit inainte ca ei sa traiesca impreuna. Acum Olimpiada a decis sa isi daruiasca viata ei Domnului, ca vaduva si fecioara in acelasi timp, si de a pune imensa ei bogatie in slujba Bisericii. Dar in momentul in care ea a refuzat o a doua casatorie, cu Elpidios, ruda a împaratului Teodosie, Statul i-a confiscat toate bunurile si a fost impiedicata sa frecventeze pe oamenii Bisericii pâna când avea sa se supuna dorintei imparatului. Dar, la intoarcea din campania militara contra lui Maxim (388), imparatul, din admiratie pentru zelul ei in asceza si virtute, i-a restituit toate bunurile. Imediat, sfânta Olimpiada a inceput sa dea milostenie si sa faca opere de binefacere cu imensele sale bogatii. Si-a vândut poprietatile ce avea Tracia, in Bitinia, in Galatia si in Capadocia, ca sa somptuasele locuinte de la Constantinopol si a facut peste tot case de primire pentru calatori, spitale, biserici si o manastire, in spatele porticului meridional al Sfintei Sofia, care a juns sa adaposteasca mai mult de 250 de vietuitoare: mai intai slujnicele sale si alte rudenii, la care s-au adaugat apoi multe femei din inalta societate a imperiului.

Pentru viata ei dedicata in intregime lui Hristos, Sfantul Patriarh Nectarie (381-397, praznuit la 11 octombrie) a numarat-o pe dansa in randul diaconitelor, slujire pe care a implinit cu cinstire si fara de cusur. Diaconitele, alese dintre fecioarele sau vaduvele de o vârsta inaintata (60 de ani in acea vreme, apoi 40 ani), erau hirotonite prin punerea mâinilor si puteau sa intre in altar, insa ele nu erau considerate ca facând parte din cler. Slujirea lor consta in principal in vizitarea si ajutorarea bolnavilor, asistarea preotului la botezul femeilor si alte câteva sarcini auxiliare. Ele nu puteau nici sa invete in public nici sa boteze (cf. Constitutiilor Apostolice 3, 6, 1-2). Slujirea diaconitelor ca cazut incet-incet in desuetudine odata cu disparitia aproape completa a botezurilor de adulti, in secolul al XII-lea.

In anul 398, când Sfântul Ioan Gura de Aur (praznuit la 13 noiembrie) s-a urcat pe tronul patriarhal de la Constantinopol, Olimpiada a gasit in el nu doar pe parintele duhovnicesc pe care si-l dorea, autoritatea in materie de interpretare a Scripturii, pastorul care se îngrijea de turma sa mai mult decât de propriul sau trup, ci si un prieten, atât pentru zile bune, cât si pentru dificultatile ce le intampina adesea din cauza corectitudinii si verticalitatii ei. Olimpiada s-a pus deci in slujba sfântului patriarh cu ardoare, suportând toate cheltuielile lui materiale si facând din belsug milostenie, asa cum sfântul o sfatuia. De altfel, singura persoana masculina admisa in Manastirea ei era Sfântul Episcop, care venea adeseori si le intruia pe surori cu invataturile sale. Pe câteva din ucenitele sale din aceasta manastire le-a si hirotonit diaconite, de altfel.

Olimpiada ConstantinopolSfantul Ioan Gura de Aur a avut multa lauda pentru Sfanta Olimpiada, drept pentru care a aratat catre dansa mare bunavointa si dragoste duhovniceasca. Cand Sfantul Ierarh a fost pe nedrept trimis in surghiun (in Armenia, la anul 404), Sfanta Olimpiada si celelalte diaconite au primit aceasta cu mare tristete. Ultima oara cand a parasit biserica sfantul le-a chemat la sine pe diaconite: Olimpiada, Pentadia, Proklia and Salbina, le-a spus cum ca indarjitele acuze care i se aduc or sa ajunga la un sfarsit, dar de vazut nu o sa mai vada aproape de loc. Le-a rugat sa nu paraseasca acea biserica, ci sa slujeasca pe mai departe celui de ii va urma. Sfintele femei au cazut inaintea sfantului varsand lacrimi.

In ciuda sfaturilor sfântului, Olimpiada a refuzat sa-l recunoasca pe succesorul lui si chiar a purces la apararea cauzei Sfântului Ioan Gura de Aur. In aceasta vreme, un incendiu a izbucnit in catedrala Sfânta-Sofia si o parte din palatul imperial a fost distrusa de flacari. Atunci, toti sustinatorii Sfantului Ioan Hrisostom au cazut sub banuiala incendierii, si au fost adusi pentru cercetari in fata prefetului Optat. Au chemat-o si pe Sfanta Olimpiada la judecata supunand-o la o riguroasa cercetare. Au amendat-o la plata unei mari sume de bani pentru crima de incendiere, cu toata nevinovatia sa si lipsa de probe. Dupa aceasta sfanta a parasit Constantinopolul si s-a stabilit la Cizic (la marea Marmara). Dar nici aici persecutorii nu i-au dat pace, astfel ca, dupa inca un interogatoriu, in anul 405 sfânta a fost trimisa in exil la Nicomedia, unde sfanta a indurat multa suferinta si lipsuri. Sfantul Ioan i-a scris din surghiun 17 scrisori, mangaindu-o in durerea ei si indemnând-o la rabdare pentru Domnul. La 25 iulie 408 Sfanta Olimpiada a trecut la cele vesnice, incoronata impreuna cu masturisitorii pentru credinta.

Sfanta Olimpiada a aparut in vis episcopului de Nicomedia si cerand ca trupul sa ii fie pus intr-un sicriu de lemn si aruncat in mare:"Acolo unde valurile vor purta cosciugul acolo lasa trupul meu sa fie ingropat".Cosciugul a fost adus de valuri intr-un loc numit Briktoi aproape de Constantinopole. Locuitorii acelor locuri, cunoscand ca acestea sunt de la Dumnezeu, au loat moastele si le-au asezat in biserica inchinata Sfantului Apostol Toma, unde au inceput a faca multe minuni si vindecari. Dar in timpul unei invazii a persilor, biserica a fost arsa dar moastele s-au aflat intregi. Sub Patriarhul Serghie (610-638), moastele au fost mutate la Constantinopole si puse in manastirea de maici ctitorita de Sfanta Olimpiada, distrusa in timpul revoltei lui Niceta (anul 532), dar reconstruita de imparatul Iustinian.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Eupraxia din Tabena, care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Sact, Matur, Atal si Blandina.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Proloagele – 25 iulie

1

Luna iulie in 25 de zile: Adormirea Sfintei si Dreptei Ana, mama Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu.

Sfanta Ana, dupa traditia Bisericii, s-a facut strabuna Domnului nostru Iisus Hristos dupa trup si se tragea din semintia lui Levi, fiica fiind a lui Natan preotul si a Mariei, femeia lui. Natan a pastorit cu putin inainte de Irod cel Mare si a avut trei fete: Maria, Sovi si Ana. Si a maritat pe Ana, in tinutul Galileei, cu dreptul Ioachim. Si, ea a nascut, prin rugaciune, pe Maria, Nascatoarea de Dumnezeu.
Iar Sfanta si Dreapta Ana, a carei adormire o praznuim astazi, dupa ce a nascut pe Fecioara Maria, pe incepatoarea mantuirii noastre si Maica Domnului, si a daruit-o pe ea sa fie crescuta la templu, ca pe un dar fara de prihana, a trait cealalta vreme a vietii sale cu postiri, cu rugaciuni si cu faceri de bine catre cei lipsiti si asa s-a dus catre Domnul.

wp-image-1021378039

1

Pomenirea Sfintilor o 165 de parinti, ce s-au strâns la al V-lea Sinod Ecumenic în Constantinopol, de au supus si au stricat dogmele lui Origen.

Convocat de piosul imparat Iustinian (cf. 14 noiembrie), care fixase drept scop al domniei sale reconcilierea Bisericilor divizate cu cruzime dupa Sinodul din Calcedon, al Cincilea Sfânt Sinod Ecumenic a reunit la Constantinopol intre 5 mai si 2 iunie 553, 165 de Episcopi, prezidati de Patriarhul Sfântul Eutihie (cf. 6 aprilie). Principalul subiect al acestei adunari era sa rezolve problema celor Trei-Capitole, adica Teodor din Mopsuestia (+428), prietenul sau, stralucitul Teodoret din Cir si discipolul lor Ibas din Edesa.
Cinstit si marit in Rasarit pentru comentariile sale despre Sfânta Scriptura, Teodor din Mopsuestia era capul scolii din Antiohia. Dar acordând in teologia sa o parte exagerata speculatiei rationale si axiomelor filozofiei lui Aristotel, ajunsese sa respinga posibilitatea unei uniri reale a ceea ce a fost creat si a ceea ce era necreat in Persoana lui Hristos. Pentru el Cuvântul (Logosul divin) nu „se facuse” om ci vointa omeneasca era unita in El cu vointa dumnezeiasca, mentinând diferenta intre cele doua naturi si deci a doua „persoane” ; de aceea el era considerat ca „tata al nestorianismului”. Dupa condamnarea lui Nestorie de Sinodul din Efes (431), partizanii acestuia din urma se aplecasera asupra scrierilor lui Teodoret, mort in pacea Bisericii, pentru a interpreta dogma hristologica. Sfântul Chiril al Alexandriei, desi scrisese impotriva lui, intervenise totusi pe lânga Sfântul Proclu ca acesta sa nu impuna condamnarea acestor scrieri, in scopul de a mentine pacea Bisericii atât de dureros obtinuta (438). Dar Eutihie, respingând aceasta atitudine impaciuitoare, ajunsese, prin intrigile sale, sa obtina aprobarea monofizismului prin sinodul tâlharesc de la Efes (449), in cursul caruia au fost condamnati cei doi principali discipoli ai lui Teodor si reprezentanti ai tendintei sale teologice : Teodoret si Ibas.
La Sinodul din Calcedon (451) Teodoret si Ibas, dupa lungi tergiversari, au acceptat sa arunce anatema asupra lui Nestorie si au fost reprimiti in comuniunea Bisericii. Mai târziu, interpretarea si modul in care a fost primit cel de al Patrulea Sinod Ecumenic au dat nastere altor disensiuni cristalizate pe problema celor Trei-Capitole. Masurile politice luate de imparatul Zenon („Hénotikon”) si de Patriarhul Acachie pentru a-i face sa se impace pe cei ce se opuneau Sinodului au esuat lamentabil si au provocat chiar o schisma de 40 de ani (484-519) intre Rasarit si Occident care, printr-un puternic atasament la litera Sinodului, trecea drept aparatorul celor Trei-Capitole.
Dupa ce împaratul Iustin pus capat acestei schisme, Justinian – hotarât sa lupte impotriva tendintei nestorianizante in interpretarea dogmei din Calcedon – a editat un decret impotriva celor trei, care provoca din nou reactii violente in Occident (545). Convocat la Constantinopol, Papa Vigilius declara, imediat dupa intronarea sa, ca intentiona sa rupa comuniunea cu Patriarhul sfânt Mina (cf. 25 august), care raspunse cu aceeasi sentinta. Dupa multe tratative, Vigilius accepta sa se impace cu Mina si edita un document (Judicatum) care condamna pe cei trei. Acest document a fost considerat de bisericile din Africa si Acvileea ca o tradare si ele provocara diviziunea neplacuta si de durata in sânul Bisericii Occidentale, iar Rasaritul, la rândul sau, il considera prea slab.
Cum se luase hotarârea de a intruni Sinodul Ecumenic pentru a pune capat acestei neintelegeri, Iustinian edita o Marturie de Credinta, in care asuma expresiile caracteristice ale teologiei Sfântului Chiril, pe care o combateau partizanii occidentali ai celor Trei-Capitole (551). Papa Vigilius respinse acest document si incepând de atunci nu inceta sa puna piedici intrunirii Sinodului. Deschiderea acestuia fusese in plus intârziata de moartea Sfântului Mina ; când Parintii incepura sesiunile sub presidentia succesorului sau, Sfântul Eutihie, ei isi marturisira tristetea fata de opozitia Papei iar Vigilius declara ca el sustinea din plin ortodoxia lui Teodoret si Ibas. In cursul celei de a opta sesiuni, Sinodul ii condamna totusi pe cei trei si arunca anatema asupra tuturor celor care i-ar apara, dar fara sa il condamne nominal pe papa. In decembrie Vigilius se supuse deciziilor Sinodului dar abia aproape doi ani mai târziu el condamna la rândul sau pe cele Trei-capitole (555).
Cu ocazia unei conferinte precedând Sinodul, Parintii condamnara pe de alta parte doctrina lui Origen, Evagrie si Didim din Alexandria despre o pre-existenta a sufletelor, caderea lor in trup si „restaurarea universala” (apocatastaza), ceea ce ar insemna negarea libertatii umane.
Evitând deci shisma intre Rasarit si Occident, Sfântul Sinod de la Constantinopol puse capat curentului nestorianist prin condamnarea tuturor propunerilor eretice ale lui Teodor din Mopsuestia si marturisi deplina conformitate a Sinodului din Calcedon cu credinta marturisita de cel de al Treilea Sinod Ecumenic din Efes. Pe buna dreptate este considerat drept sinodul „ecleziastic prin excelenta”, caci respingând speculatia filozofica in chestiunile de dogma (fie sub forma rationalista si aristotelica a lui Teodor din Mopsuestia fie sub cea a neoplatonismului spiritualizant al origenismului), el afirma ca Biserica are modul sau propriu – apostolic – de interpretare a Tainelor lui Hristos, datorita caruia ea pastreaza integritatea libertatii umane si posibilitatea ei de a fi pe deplin unita cu Dumnezeu in persoana Mântuitorului.

1

Pomenirea Cuvioasei Olimpiada diaconita din Constantinopol.

Fericita Olimpiada s-a nascut la Constantinopol (intre 361 si 368) intr-o familie din marea aristocratie imperiala. Tatal sau, contele Seleucos, si mama sa murind atunci când ea era inca copil, Olimpiada a fost data spre a fi crescuta de una din rudeniile sale, Procopiu (Procopie), governator de Constantinipol, care a insarcinat cu educatia sfintei pe Teodosia, sora sfântului Amfilohie de Iconium (cf. 23 noiembrie). Astfel, Olimpiada a avut relatii prietenesti si familiare cu sfântul Grigorie Teologul, sfântul Grigorie de Nyssa (care i-a si dedicat Comentariul sau la Cântarea Cântarilor) si cu alti barbati de seama ai Bisericii, pe care mai târziu i-a si ajutat, ori de cate ori au venit la Constantinopol, chiar daca unii, ca Teofil al Alexandriei (385-412), s-au intors mai târziu împotriva ei .
Din tinerete Olimpiada a stralucit nu doar prin frumusetea trupeasca, dar si prin intelepciunea si credinta ei. In anul 386 s-a maritat cu Nebridios, prefectul Constantinopolului, dar acesta a murit inainte ca ei sa traiesca impreuna. Acum Olimpiada a decis sa isi daruiasca viata ei Domnului, ca vaduva si fecioara in acelasi timp, si de a pune imensa ei bogatie in slujba Bisericii. Dar in momentul in care ea a refuzat o a doua casatorie, cu Elpidios, ruda a împaratului Teodosie, Statul i-a confiscat toate bunurile si a fost impiedicata sa frecventeze pe oamenii Bisericii pâna când avea sa se supuna dorintei imparatului. Dar, la intoarcea din campania militara contra lui Maxim (388), imparatul, din admiratie pentru zelul ei in asceza si virtute, i-a restituit toate bunurile. Imediat, sfânta Olimpiada a inceput sa dea milostenie si sa faca opere de binefacere cu imensele sale bogatii. Si-a vândut poprietatile ce avea Tracia, in Bitinia, in Galatia si in Capadocia, ca sa somptuasele locuinte de la Constantinopol si a facut peste tot case de primire pentru calatori, spitale, biserici si o manastire, in spatele porticului meridional al Sfintei Sofia, care a juns sa adaposteasca mai mult de 250 de vietuitoare: mai intai slujnicele sale si alte rudenii, la care s-au adaugat apoi multe femei din inalta societate a imperiului.
Pentru viata ei dedicata in intregime lui Hristos, Sfantul Patriarh Nectarie (381-397, praznuit la 11 octombrie) a numarat-o pe dansa in randul diaconitelor, slujire pe care a implinit cu cinstire si fara de cusur. Diaconitele, alese dintre fecioarele sau vaduvele de o vârsta inaintata (60 de ani in acea vreme, apoi 40 ani), erau hirotonite prin punerea mâinilor si puteau sa intre in altar, insa ele nu erau considerate ca facând parte din cler. Slujirea lor consta in principal in vizitarea si ajutorarea bolnavilor, asistarea preotului la botezul femeilor si alte câteva sarcini auxiliare. Ele nu puteau nici sa invete in public nici sa boteze (cf. Constitutiilor Apostolice 3, 6, 1-2). Slujirea diaconitelor ca cazut incet-incet in desuetudine odata cu disparitia aproape completa a botezurilor de adulti, in secolul al XII-lea.
In anul 398, când Sfântul Ioan Gura de Aur (praznuit la 13 noiembrie) s-a urcat pe tronul patriarhal de la Constantinopol, Olimpiada a gasit in el nu doar pe parintele duhovnicesc pe care si-l dorea, autoritatea in materie de interpretare a Scripturii, pastorul care se îngrijea de turma sa mai mult decât de propriul sau trup, ci si un prieten, atât pentru zile bune, cât si pentru dificultatile ce le intampina adesea din cauza corectitudinii si verticalitatii ei. Olimpiada s-a pus deci in slujba sfântului patriarh cu ardoare, suportând toate cheltuielile lui materiale si facând din belsug milostenie, asa cum sfântul o sfatuia. De altfel, singura persoana masculina admisa in Manastirea ei era Sfântul Episcop, care venea adeseori si le intruia pe surori cu invataturile sale. Pe câteva din ucenitele sale din aceasta manastire le-a si hirotonit diaconite, de altfel.
Olimpiada ConstantinopolSfantul Ioan Gura de Aur a avut multa lauda pentru Sfanta Olimpiada, drept pentru care a aratat catre dansa mare bunavointa si dragoste duhovniceasca. Cand Sfantul Ierarh a fost pe nedrept trimis in surghiun (in Armenia, la anul 404), Sfanta Olimpiada si celelalte diaconite au primit aceasta cu mare tristete. Ultima oara cand a parasit biserica sfantul le-a chemat la sine pe diaconite: Olimpiada, Pentadia, Proklia and Salbina, le-a spus cum ca indarjitele acuze care i se aduc or sa ajunga la un sfarsit, dar de vazut nu o sa mai vada aproape de loc. Le-a rugat sa nu paraseasca acea biserica, ci sa slujeasca pe mai departe celui de ii va urma. Sfintele femei au cazut inaintea sfantului varsand lacrimi.
In ciuda sfaturilor sfântului, Olimpiada a refuzat sa-l recunoasca pe succesorul lui si chiar a purces la apararea cauzei Sfântului Ioan Gura de Aur. In aceasta vreme, un incendiu a izbucnit in catedrala Sfânta-Sofia si o parte din palatul imperial a fost distrusa de flacari. Atunci, toti sustinatorii Sfantului Ioan Hrisostom au cazut sub banuiala incendierii, si au fost adusi pentru cercetari in fata prefetului Optat. Au chemat-o si pe Sfanta Olimpiada la judecata supunand-o la o riguroasa cercetare. Au amendat-o la plata unei mari sume de bani pentru crima de incendiere, cu toata nevinovatia sa si lipsa de probe. Dupa aceasta sfanta a parasit Constantinopolul si s-a stabilit la Cizic (la marea Marmara). Dar nici aici persecutorii nu i-au dat pace, astfel ca, dupa inca un interogatoriu, in anul 405 sfânta a fost trimisa in exil la Nicomedia, unde sfanta a indurat multa suferinta si lipsuri. Sfantul Ioan i-a scris din surghiun 17 scrisori, mangaindu-o in durerea ei si indemnând-o la rabdare pentru Domnul. La 25 iulie 408 Sfanta Olimpiada a trecut la cele vesnice, incoronata impreuna cu masturisitorii pentru credinta.
Sfanta Olimpiada a aparut in vis episcopului de Nicomedia si cerand ca trupul sa ii fie pus intr-un sicriu de lemn si aruncat in mare:”Acolo unde valurile vor purta cosciugul acolo lasa trupul meu sa fie ingropat”.Cosciugul a fost adus de valuri intr-un loc numit Briktoi aproape de Constantinopole. Locuitorii acelor locuri, cunoscand ca acestea sunt de la Dumnezeu, au loat moastele si le-au asezat in biserica inchinata Sfantului Apostol Toma, unde au inceput a faca multe minuni si vindecari. Dar in timpul unei invazii a persilor, biserica a fost arsa dar moastele s-au aflat intregi. Sub Patriarhul Serghie (610-638), moastele au fost mutate la Constantinopole si puse in manastirea de maici ctitorita de Sfanta Olimpiada, distrusa in timpul revoltei lui Niceta (anul 532), dar reconstruita de imparatul Iustinian.

wp-image-1021378039end25Intru aceasta zi, cuvant despre un diacon, care a cazut in desfranare si, iarasi, a venit intru a sa randuiala, prin pocainta.

Un frate a intrebat pe un batran, zicand: „De se va intampla, din lucrara diavolului, ca cineva sa cada in desfranare, ce sa faca, pentru cei ce s-au smintit?” Si a povestit batranul, zicand: „Un diacon era vestit intr-o manastire a Egiptului. Iar un orasean din cetate, fiind izgonit de dregator, a venit cu toata casa sa, la acea manastire. Si, din ispita diavolului, a pacatuit diaconul cu o femeie, din cele ce venisera cu oraseanul. Si s-a facut tuturor de rusine, fiindca s-a cunoscut lucrul. Iara el s-a dus la un batran, iubit al sau, si i-a povestit lui ceea ce se intamplase. Si avea batranul, in chilia sa, o ascunzatoare, pe care o stia si diaconul. Si l-a rugat pe el diaconul, ca sa intre acolo si sa se inchida acolo de viu, nestiind nimeni altul despre ceea ce se facuse, in afara de batranul acela. Si s-a invoit batranul. Deci, diaconul, intrand in intunericul acela, s-a pocait cu adevarat, plangand pacatul totdeauna si nimic altceva gustand, fara numai paine si apa, pe care i le da lui batranul, la o anume vreme. Si s-a intamplat atunci ca, de mai mult timp, nu se mai revarsase apa raului, dupa obicei. Si toti, facand litanie si rugandu-se lui Dumnezeu, cu staruinta, s-a descoperit unuia din Sfinti, ca, de nu va veni sa se roage cutare diacon, care este ascuns la cutare monah, apa raului nu se va revarsa. Iar acela, primind vestirea, a povestit tuturor cele ce i s-au facut lui cunoscute de la Dumnezeu. Si, auzind, aceia s-au minunat. Si, venind, l-au scos pe diacon din locul in care era ascuns si l-au silit sa se roage. Si, rugandu-se, indata s-a revarsat apa. Si asa, cei care s-au smintit mai inainte, si multi altii, s-au folosit de pocainta lui si au proslavit pe Dumnezeu.”

wp-image-1021378039

7

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Efrem, despre cei ce nu se tem de Dumnezeu.

Cel ce nu are frica de Dumnezeu intru sine este supus uneltirilor diavolului. Cel ce nu are frica de Dumnezeu intru sine este vinovat de focul cel vesnic. Unul ca acesta glumeste, nu se teme, doarme fara de masura, e plin de trandavie, de faptele sale nu se ingrijeste, casa poftelor se face, toata desertaciunea lumeasca se arata intru el, pentru ca nu se teme de venirea Domnului. Unul ca acesta iubeste patima, de odihna se bucura, de chinuire fuge, smerenia o uraste, mandria il bucura. Deci, cand va veni Domnul si-l va afla pe el nepregatit si bucurandu-se de toate cele lumesti, il va taia pe el in doua si-l va trimite intru intunericul cel mai din afara. Si cine nu-l va plange pe unul ca acela? Iar pe noi sa ne pazeasca Domnul de un rau ca acesta si sa ne indrepteze la calea de mantuire.

wp-image-10213780391
Intru aceasta zi cuvant din Pateric.

S-a suit, odata, ava Daniil, cel de la Schit, cu ucenicul sau, in Tebaida de Sus, la pomenirea lui ava Apolos. Si au iesit ucenicii in intampinarea lui, ca la sapte stadii. Si erau, ca la cinci mii, cei care se adunasera. Si puteai sa ii vezi intinsi pe nisip, ca o randuiala de ingeri, care, cu frica, primesc pe Hristos. Ca unii isi asterneau hainele lor pe calea, inaintea lui, iar altii, pamantul cu lacrimi il udau. Si, iesind arhimandritul, s-a inchinat de sapte ori inaintea fetei batranului. Si, sarutandu-se intre dansii, s-au asezat. Si s-au rugat fratii, sa auda cuvant de la dansul, ca nu se grabea sa vorbeasca cuiva. Deci, dupa ce au stat in afara chinoviei, pe nisip, ca nu-i incapea biserica, a zis ava Daniil, ucenicul sau, sa scrie: „De voiti sa va mantuiti, iubiti neagoniseala si tacerea. Ca, de aceste doua fapte bune, atarna toata viata calugarilor.” Si ucenicul lui a dat unuia dintre frati scrisoarea si a talmacit-o in limba egipteana. Si, dupa ce s-a citit parintilor, au plans toti si au petrecut pe batran.
Si, venind la Ermupoli, a zis ucenicului sau: „Du-te, bate in poarta manastirii aceleia si spune ca sunt aici.” Ca era acolo o manastire de femei, care se numea a lui ava Eremia, in care locuiau ca la trei sute de surori. Si s-a dus ucenicul si a batut. Si i-a zis lui portarita, cu glas subtire: „Sa te mantuiesti, bine ai venit, ce poruncesti?” El i-a raspuns: „Cheam-o pe maica arhimandrita, ca vreau sa-i vorbesc.” Iar ea a zis: „Maica noastra nu vede pe nimeni, niciodata, dar spune-mi ce poruncesti si-i voi spune eu.” Iar el a zis: „Spune-i ca un calugar vrea sa-i vorbeasca.” Iar ea, mergand, i-a spus, si egumena, venind, l-a intrebat: „Ce poruncesti?” Si a raspuns fratele: „Va rog sa ma lasati sa dorm aici, cu un batran, ca este seara, ca nu cumva sa ne manance fiarele, ” Si, iarasi a zis maica: „Mai de folos va este voua sa fiti mancati de fiarele cele din afara, iar nu de cele dinlauntru, caci, aici, niciodata, barbat nu a intrat.” Atunci, fratele a spus: „El este ava Daniil, cel de la Schit.” Iar ea, auzind, a deschis portile si a iesit, alergand impreuna cu tot soborul si broboadele lor le-au asternut, de la poarta, pana jos, unde era batranul, ingenunchind la picioarele lui si sarutand urmele picioarele lui. Si, intrand ei inlauntrul manastirii, a adus stareta un vas si l-a umplut cu apa calduta si cu buruieni si a randuit pe surori in doua cete si a spalat, insasi, ea picioarele batranului si ale ucenicului lui si, luand un pahar, turna apa, din vas, peste captele surorilor. Si putea sa le vada cineva pe toate, ca pe niste pietre neclintite, fara de grai. Ca numai prin semne se facea raspunsul lor. A zis, dar, batranul, egumenei: „Numai fata de noi aveti evlavie sau asa sunt surorile totdeauna?” Iar ea a raspuns: „Totdeauna sunt asa, roabele tale, stapane, dar roaga-te pentru dansele.”
Iar una dintre surori zacea in mijlocul curtii, dormind, rupta si zdrenturoasa. Si a zis batranul: „Cine este aceasta, care doarme?” Si i-a raspuns, una din surori: „Este betiva si nu stim ce sa-i facem. Ca, si sa o scoatem din manastire, ne temem de osanda si de o vom lasa, sminteste surorile.” Atunci, a zis batranul ucenicului sau: „Ia vasul si arunca apa peste ea”. Iar acesta, facand asa, s-a sculat sora ca dintr-o betie. Deci, a zis stareta: „Stapane, totdeauna asa este.” Si, luand pe batran, au intrat in trapeza si au facut cina, zicand: „Binecuvanteaza pe roabele tale, ca sa guste inaintea ta.” Iar el le-a binecuvantat. Si numai ea si cea a doua dupa dansa, au stat cu ei. Si batranului i-au pus un vas, in care erau verdeturi muiate si crude si curmale si apa, iar ucenicului linte calda si putina paine si vin amestecat cu apa. Iar susorile li s-au pus bucate multe: peste si vin, din destul, si au mancat foarte bine si nimeni n-a vorbit. Iar, dupa ce s-au ridicat ei de la masa, a zis batranul egumenei: „Ce inseamna ceea ce ai facut? Ca noi trebuia sa mancam bine, si voi ati mancat cele bune.” I-a raspuns lui aceea: „Tu calugar esti si hrana de calugar ti-am pus. Si ucenicul tau, ucenic de calugar este, si hrana de ucenic i-am pus. Iar noi, incepatoare suntem, si hrana de incepatoare am mancat.” Si i-a zis ei batranul: „Pomenita fie dragostea ta; cu adevarat ne-am folosit.”
Si mergand ei sa se odihneasca, a zis batranul, ucenicului sau: „Du-te de vezi unde doarme betiva aceea, care zacea in mijlocul curtii.” Si s-a dus si a vazut-o si a venit si i-a spus lui. Iar batranul a zis: „Privegheaza cu mine, in noaptea aceasta.” Si, dupa ce au adormit toate surorile a luat batranul pe ucenicul sau si s-au dus sa vada pe betiva, care se desteptase si isi intinsese mainile sale spre cer si lacrimile ei, ca paraul erau si metaniile le facea pana la pamant si cand simtea ca se apropie vreo sora, se arunca jos, prefacandu-se ca doarme. Deci, a zis batranul, ucenicului sau: „Cheam-o pe egumena, incetisor.” Si, mergand a chemat-o pe ea si pe cea de a doua, dupa dansa. Si, toata noaptea au privit cele ce se faceau. Iar egumena plangea, zicand: „O, cate rele i-am facut ei.” Si, dupa ce a lovit in toaca, s-a facut zvon pentru dansa, intre surori. Si a cunoscut ea ce se intampla si s-a dus binisor acolo, unde dormea batranul si i-a luat toiagul si pieptarul si deschizand usa manastirii, a scris un bilet, pe care l-a pus pe incuietoarea usii, scriind: „Rugati-va si ma iertati de orice v-am facut si v-am gresit.” Si nevazuta s-a facut. Dupa ce s-a facut ziua, au cautat-o si n-au mai gasit-o. Si s-au dus la poarta, gasind usa deschisa si biletul pe ea. Si s-a facut plangere mare in manastire si a zis batranul: „Eu, pentru dansa am venit aici, ca acest fel de oameni sunt iubiti de Dumnezeu.” Si, toate surorile au marturisit batranului cele ce i-au facut ei. Si, rugandu-se batranul pentru surori, s-a dus fiecare la chilia sa, slavind si multumind lui Dumnezeu, Celuia ce stie, numai el, cati robi ascunsi are. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

ORNAM11

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Eupraxia din Tabena, care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Sact, Matur, Atal si Blandina.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

***

Evanghelia zilei

Ev. Matei 20, 1-16

Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăţia cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători pentru via sa. Și, învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via sa. Și, ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piață fără lucru. Și le-a zis acelora: Mergeți şi voi în vie, şi vă voi da ceea ce vi se cuvine. Iar ei s-au dus. Ieşind iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut tot așa. Ieșind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând fără lucru, şi le-a zis: De ce aţi stat aici toată ziua fără lucru? Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceţi-vă şi voi în vie, şi veţi lua ceea ce vi se cuvine. Făcându-se seară, stăpânul viei a zis către îngrijitorul său: Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei din urmă până la cei dintâi. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un dinar. Și venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au luat şi ei tot câte un dinar. Și după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei, zicând: Aceştia de pe urmă au lucrat un ceas şi i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei şi arșița. Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare te-ai învoit cu mine un dinar? Ia ce este al tău şi pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca şi ţie. Oare nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun? Astfel vor fi cei de pe urmă întâi şi cei dintâi pe urmă; că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

*

Apostolul zilei

Ap. I Corinteni 13, 4-13; 14, 1-5

Fraţilor, dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre prorocii se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte prorocim. Dar, când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. Căutaţi dragostea! Râvniţi însă cele duhovniceşti, dar mai ales ca să prorociţi. Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine. Cel ce proroceşte vorbeşte oamenilor, spre zidire, îndemn şi mângâiere. Cel ce grăieşte într-o limbă străină pe sine singur se zideşte, iar cel ce proroceşte zideşte Biserica. Voiesc ca voi toţi să grăiţi în limbi: dar mai cu seamă să prorociţi. Cel ce proroceşte e mai mare decât cel ce grăieşte în limbi, afară numai dacă tălmăceşte, ca Biserica să ia întărire.


Sinaxar 28 Iulie

 

 

În aceasta luna în ziua a douazeci si opta, pomenirea Sfintilor Apostoli si diaconi: Prohor, Nicanor, Timon si Parmena.

Prohor cu Apostolul IoanSfintii Apostoli din cei 70 Prohor, Nicanor, Timon si Parmena au fost printre primii diaconi ai Bisericii lui Hristos.

In Faptele sfintilor Apostoli (6, 1-6) se spune ca sfintii doisprazece Apostoli au ales sapte barbati plini de Duhul Sfânt si de intelepciune - Stefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si Nicolae - si i-au hotarât in slujba de diaconi.

Sfanta Biserica face pomenirea lor împreuna in aceasta zi de 28 iulie, chiar daca ei au propovaduit cuvântul credintei si marturiseau pe Domnul Iisus Hristos Fiu al lui Dumnezeu si om desavârsit in locuri si timpuri diferite.

Sfantul Prohor l-a însotit mai intâi pe sfantul Apostol Petru si a fost facut de acesta episcop in cetatea Nicomidia. Dupa Adormirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, Prohor a devenit insotitor si impreuna-lucrator al sfantului Apostol Ioan Teologul, si impreuna cu acesta a fost sunghiunit in insula Patmos. Aici sfantul Prohor a scris cartea Apocalipsei dupa dictarea inspirata a sfantului Ioan, Apostolul cel Iubit. La intoarcere in Nicomidia sfantul Prohor a converitit multime multa de pagâni la Cristos, si din aceasta pricina a primit cununa muceniciei. (Alte imagini cu sfantul Prohor impreuna cu sfântul Ioan Teologul.)

Sf. Apostol si Diacon NicanorSfantul Nicanor a primit mucenicia in aceeasi zi in care sfantul întaiul-mucenic si arhidiacon Stefan (praznuit la 27 decembrie) si multi alti crestini au fost ucisi cu pietre.

Sfântul Timon a fost asezat de Apostoli episcop al cetatii Bastoria in Arabia, si acolo a patimit multe de la evrei si pagâni pentru predica Evangheliei. A fost aruncat intr-un cuptor aprins, dar puterea lui Dumnezeu a facut sa iasa nevatamat. O traditie occidentala spune ca sfântul Timon a murit rastignit.

Sfantul Parmena a predica cu inflacarare pe Hristos in Macedonia. A murit de o boala care l-a lovit. Dar exista si o traditie conform careia sfântul Parmena a primit cununa muceniciei cândva pe la sfârsitul domniei împaratului Traian (98-117).

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Evstatie, cel din Ancira.

Acest sfânt era ostas si, fiind adus înaintea lui Cornelie guvernatorul Ancirei, a marturisit slobod si cu îndrazneala pe Hristos. Pentru aceasta a fost batut fara mila, si patrunzându-i gleznele l-au târât de la cetatea Ancirei pâna la râul Sangarul, urmat si privit de guvernator. Si acolo, bagându-l într-o racla, l-au aruncat în râu. Iar din voia lui Dumnezeu un înger a scos la uscat racla în care se afla sfântul sanatos, cântând psalmul acesta: "Cel ce locuieste în ajutorul Celui Preaînalt..." Dupa aceea aflând aceasta guvernatorul si rusinându-se, scoase sabia si se omorî singur. Iar sfântul mucenic rugându-se si împartasindu-se cu dumnezeiestile Taine printr-un porumbel trimis din cer si multumind lui Dumnezeu, si-a dat sufletul în mâna îngerului cel care îl scapase din râu. Si au fost îngropate cinstitele lui moaste în cetatea Ancirei.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Acachie cel Nou.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Drosis, care, în topitoare de aur fiind aruncata, s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Irina, care era din Capadocia si se afla în Manastirea lui Hrisovalant.

IrinaSfânta Irina traia in Capadocia, in sânul unei familii instarite si de neam ales, in vremea de dupa moartea imparatului iconoclast Teofil (842). Teodora, asigurând regenta, cauta in intreaga Imparatie o sotie pentru fiul sau, imparatul Mihail al III lea (842-867). Remarcata de trimisii Curtii pentru frumusetea sa si pentru nobletea deprinderilor sale, Irina fu trimisa la Constantinopol impreuna cu sora sa, care s-a casatorit mai târziu cu imparatul Bardas, fratele Teodorei. Fiind in trecere pe lânga Muntele Olimp din Bitinia, facu o vizita sfântului Ioanichie  cel Mare (cf. 4 noiembrie) care o saluta prezicându-i ca avea sa devina Stareta a Manastirii lui Hrisovalant. Providenta impiedicase casatoria ei cu imparatul si cu inima usurata si plina de bucurie ea isi imparti averea si se retrase la manastirea lui Hrisovalant, ctitorita de patriciul Nicetas (Nicolae), in apropierea rezervorului de apa ce poarta numele lui Aspar, intr-un loc placut, departe de pietele publice si de locurile zgomotoase. Cu ocazia consacrarii in monahism, preafericita taie, odata cu podoaba parului sau, orice legatura care o mai tinea legata de lume si se deda cu sârguinta lucrarii ascezei, stiind ca in masura in care trupul este slabit, omul interior se reînnoieste si se apropie de Dumnezeu. Invesmântata cu o singura tunica, pe care o schimba o data pe an, hranindu-se doar  cu pîine si apa,  se supunea de bunavoie, cu bucurie, la tot ce i se oferea, fara sa se împotriveasca sau sa cârteasca.  Cainta ei neincetata ii umplea inima de bucurie si facea sa-i straluceasca fata ; asemeni unui pamânt fertil, ea rodea fructele imbelsugate ale sfintelor virtuti. Le privea pe toate maicutele ca pe niste regine si se considera slujitoarea lor, dedându-se celor mai grele munci pentru a le ajuta. Din gura sa nu ieseau decât cuvintele Evangheliei sau ale Sfintilor Parinti, la care medita neincetat. Pe când se afla de mai putin de un an in manastire, citind plina de admiratie viata Sfântului Arsenie cel Mare (cf. 8 mai) care se ruga de la apusul soarelui pâna a doua zi dimineata, ea se puse sa faca asemenea. Cu ajutorul harului lui Dumnezeu, ajunse incet-incet sa ramâna in picioare, cu mâinile intinse in rugaciune, toata ziua si toata noaptea. Lupta cu atâta iscusinta pentru a-si supune trupul la aplecarea ce o avea  sufletul ei catre Dumnezeu, incât nici o uneltire diavoleasca nu putea sa o atinga. Când diavolul ii aducea in minte marirea si usurinta vietii pe care ea o lasase in urma, se ducea sa isi marturisesasca aceste gânduri Staretei  sale indoindu-si efortul in asceza, si astfel era pe data izbavita.

La moartea Staretei,  ea fu desemnata, impotriva vointei ei, sa ii urmeze si primi consacrarea de la Patriarhul Sfântul Metodie (cf. 14 iunie). Amintindu-si atunci de profetia Sfântului Ioanichie si considerând de datoria ei sa nu caute placerea ci sa "duca slabiciunile celor ce nu aveau forta ei" (Romani 15, 1), ea trai de-acum ca un inger pamântesc, prelungindu-si posturile, rugându-se toata noaptea si facând nenumarate metanii. Prin aceste mijloace ea isi atrase bunavointa lui Dumnezeu si primi atâta intelepciune încât fu in stare sa conduca nenumarate suflete pe calea Mântuirii. Ea cerea maicutelor sa nu o considere ca o stapâna, ci ca una dintre ele, care fusese pusa in slujba lor. Cu blândete si rabdare le incuraja sa se conduca in tot ceea ce infaptuiau dupa spiritul Evangheliei. Refuzând desertaciunea laudei si cinstei din partea oamenilor, pentru a nu fi renuntat la lume decât in aparenta, ele trebuiau sa se ingrijeasca sa-si pastreze nu doar curatia ci si blândetea, virtuti superioare celor ale naturii, pe care Hristos le da in dar celor care se roaga lui cu credinta. Orice reusita vor fi avut, ea le sfatuia sa o considere ca un dar al lui Dumnezeu si sa ramâna in cainta si rugaciuni de multumire neincetate. Ea le interzicea, dealtfel, sa se roage pentru sanatatea lor, caci nimic nu e mai folositor sufletului, spunea ea, decât boala acceptata cu recunostinta.

Primind de la un Înger darul de a fi vazatoare cu duhul, Sfânta era ca un Profet al lui Dumnezeu in Manastirea sa. Dupa ce se odihnea putin la terminarea slujbei de dimineata, ea le chema pe maicute una câte una si, cu multa arta si intelepciune, le ajuta sa se arate in fata lui Dumnezeu curate si fara prefacatorie, scotându-le la iveala gândurile lor cele mai tainice. Ea deveni la scurt timp renumita in toata capitala pentru virtutile sale si pentru intelepciunea cu care isi conducea comunitatea, si toate felurile de oameni, bogati si saraci, simpli si nobili, veneau catre ea pentru a-i primi sfaturile si sa se marturiseasca in rugaciunile ei. Pe toti ii invata folosul pocaintei si a convertirii care, in orice clipa, pot sa ni-l aduca pe Dumnezeu in ajutor.

Sprijinita de harul dumnezeiesc, ea facea neincetate progrese in asceza si in rugaciunea curata. In timpul Postului Mare, pâna la Pasti, ea nu mânca pâine ci doar câteva legume, o data pe saptamâna. Privegherea in fiecare noapte ii devenise la fel de naturala ca somnul pentru ceilalti oameni si ea isi petrecea toate noptile, cu mâinile intinse spre cer, cufundata in sfinte contemplatii. Uneori ramânea in aceasta stare si doua zile la rând, ba chiar o saptamâna intreaga, incât una din maicute trebuia sa o ajute sa isi lase in jos bratele amortite. Intr-o noapte o monahie privi in curte si o vazu pe Sfânta Irina in rugaciune, ridicata de la pamânt in chip minunat iar cei doi falnici chiparosi care se inaltau in curtea Manastirii isi aplecasera vârfurile lor pâna la pamânt si nu le-au ridicat decât dupa ce Sfânta i-a insemnat cu semnul Crucii. Aceasta rugaciune din noapte era inspaimântoare pentru diavoli, care isi inmulteau asalturile in timpul noptii. O data unul dintre ei arunca pe ea fitilul aprins al unei candele. Vesmintele Irinei incepura imediat sa arda. Dar ea ramase neclintita si ar fi fost arsa de vie daca o monahie, trezita de mirosul carnii si a hainelor calcinate, nu ar fi fortat usa sa intre in chilia ei. In mijlocul fumului des, ea o vazu cu surprindere pe Sfânta in flacari, in picioare si nemiscata in rugaciunea sa. Cum era deranjata de maicuta ce se straduia sa stinga flacarile, Irina isi lasa bratele in jos si ii spuse pe un ton de repros : "De ce m-ai lipsit de o asemenea bucurie prin venirea ta neasteptata ? Un Inger se tinea inaintea mea, impletindu-mi o cununa de flori nemuritoare, nemaivazute de ochiul omenesc si era gata sa ma ia când tu l-ai alungat". Iar cind maicuta smulse zdrentele de haine lipite de carnea ei, o mireasma placuta cuprinse toata Manastirea.

Alta data, un calator pe mare venit din Patmos se prezenta la Manastire si dadu Sfintei trei mere delicioase, pe care Sfântul  Apostol Ioan il insarcinase sa i le inmâneze. Primul mar ii ajunse sa o hraneasca 40 de zile, timp in care gura ei raspândi o mireasma nemaiîntâlnita, pe cel de al doilea il imparti comunitatii in Joia Mare si il pastra pe al treilea ca pe un talisman de pret, zalog al bunurilor nepieritoare ale Raiului.

Cu simtul sau profetic, preafericita Irina implini un mare numar de alte minuni si prezise in mod special asasinarea lui Bardas, urmata la putina vreme de cea a lui Mihai al III-lea (867) precum si preluarea puterii de catre Vasile Macedoneanul. Ajutata de Sfântul Vasile cel Mare si de Sfânta Anastasia Farmacolitria ea vindeca pe posedati si salva pe una din rudele sale - pe care imparatul planuia sa o omoare acuzata de tradare - aparând in fata suveranului, stralucitoare si plina de marire. Imparatul Vasile isi recunoscu greseala, ceru iertare, si apoi isi arata bunavointa in ajutorul Manastirii.

Sfânta Irina ajunse la vârsta de 103 ani, pastrându-si toata prospetimea si frumusetea trupeasca, semn al frumusetii sufletului sau. Ingerul sau pazitor o prevenise cu un an inainte de ziua exacta a mortii sale si când veni ziua aceea ea isi aduna maicutele, le numi Stareta pe care o alesese Dumnezeu si dupa ce le-a incurajat sa dispretuiasca tot ce este trecator pentru a nu trai decât pentru Mirele lor prea iubit, ea inchise linistit ochii si isi dadu sufletul in mâinile Domnului. Inhumata in biserica Sfântului Mucenic Teodor, mormântul sau raspândea in permanenta o aroma suava, aratând tuturor ca se facuse bineplacuta lui Dumnezeu. Pâna in zilele noastre Sfânta Irina nu a incetat sa intervina in ajutorul celor care o cheama cu incredere.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Pavel, întemeietorul Manastirii Xiropotamu din Sfântul Munte Athos.

 

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sfintii Apostoli, din cei saptezeci - Prohor, Nicanor, Timon si Parmena, diaconii

    In zilele Sfintilor Apostoli, dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa primirea Sfantului Duh, pe vremea cand imparatia lui Hristos incepea sa se intinda, cu repeziciune, in toate partile si multimi mari marturiseau ca Iisus este Dumnezeu cel inviat din morti, venit ca un om pe pamant, ca sa sfinteasca lumea si pe oameni, s-a simtit nevoia sa se oranduiasca biserici si slujitori destoinici, atat pentru rugaciune, cat si pentru gospodarirea darurilor ce se adunau pentru saraci.

    Spre implinirea, dupa cuviinta, a acestor trebuinte, Sfintii Apostoli au randuit anumite case, in care sa se propovaduiasca cuvantul lui Dumnezeu si sa se faca rugaciuni si si-au ales cativa barbati credinciosi si vrednici, pe care i-au pus sa privegheze ca impartirea milosteniilor la saraci, sa se faca dupa dreptate si dupa trebuinta. Acesti barbati alesi au fost sfintiti de catre Apostoli, prin rugaciune si prin puterea mainilor, facandu-i pe ei diaconi. Cei dintai diaconi ai Bisericii crestine au fost sapte la numar si anume: Stefan, Filip, Prohor, Timon, Parmena si Nicolae cel din Antiohia, iar, astazi, Biserica face praznuirea lor cu recunostinta. Drept aceea, afara de pomenirea Sfantului si intaiului Mucenic Stefan, care se cinsteste, precum stiut este la 27 decembrie, in afara de Sfantul Filip, pomenit la 11 octombrie si in afara de Nicolae, care nu este scris in numarul Sfintilor, Biserica porunceste sa fie cinstiti impreuna, astazi, chiar daca au propovaduit pe Hristos si, pentru El, si-au sfarsit viata, prin patimiri, in vremi si locuri desoebite. Din Sfanta Scriptura si din Traditia Bisericii, iata cateva stiri despre ei:

    Sfantul Prohor a fost, mai intai, insotitor al Sfantului Apostol Petru, in calatoriile sale, pentru raspandirea credintei in Hristos, impreuna cu alti ucenici, si a fost pus, de acesta, episcop al Nicomidiei, unde a pastorit pana dupa Adormirea Maicii Domnului. Incepand de atunci, a fost, multa vreme, partas la ostenelile Sfantului Apostol Ioan, pentru buna propovaduire a lui Hristos, si a fost surghiunit, cu acest Apostol, in insula Patmos, unde s-a aratat de mult folos Apostolului, la scrierea cartilor sale. A fost ucis muceniceste de pagani, pe cand se afla in Antiohia, in timpul propovaduirii sale.

    Sfantul Nicanor a fost ucis in aceeasi zi cu Sfantul Stefan, ziua aceea fiind o zi de mare prigoana impotriva Bisericii din Ierusalim, incat toti crestinii, afara de Apostoli, s-au risipit prin Iudeea si prin Samaria.

    Sfantul Timon a fost asezat de Sfintii Apostoli episcop de Bosra, din Arabia, si propovaduind pe Hristos, si-a dat sufletul, fiind rastignit pe cruce.

    Sfantul Parmena si-a implinit si el slujba cea incredintata lui de Apostoli, propovaduind credinta in Hristos, si a murit, tot de moarte muceniceasca, fiind ingropat de Apostoli.
 

Dumnezeului nostru slava!


Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre ascultare.

    Un batran locuia la Chilii, cele care se numeau pustnicesti, afara din Alexandria. Si era batranul foarte iute si la suflet putin rabdator. Deci, auzind de el un frate, mai tanar, a facut asezamant cu Dumnezeu, zicand: "Doamne, pentru toate pacatele pe care le-am facut in lume, voi merge si voi petrece cu batranul acesta si-i voi sluji si-l voi odihni pe el." Deci, il certa pe el batranul cu asprime, in fiecare zi. Iar Dumnezeu, vazand smerenia si rabdarea fratelui, dupa sase ani de supunere fata de batran, i-a aratat lui, in somn, pe cineva, care tinea o hartie mare, jumatate stearsa, si jumatate scrisa. Si, aratandu-i fratelui hartia, i-a zis: "Iata, jumatate din datoriile tale le-a curatit Stapanul Dumnezeu, sileste-te si pentru cealalta jumatate." Si era alt batran duhovnicesc, locuind aproape de el, care stia legamantul fratelui si auzea totdeauna cum il certa batranul pe fratele, cu nedreptate, si, cum fratele ii punea lui metanie, dar batranul nu facea pace cu el. Si cand, pe fratele acesta, il intalnea batranul cel duhovnicesc, il intreba: "Ce este, fiule? Cum a trecut ziua de astazi? Oare, am dobandit ceva? Oare, am sters ceva de pe hartie?" Si, fratele, stiind ca batranul este om duhovnicesc, nu ascundea nimic de dansul si-i raspundea, zicand: "Asa, parinte, m-am ostenit putin". Sau, de trecea, candva, vreo zi, intru care n-ar fi fost cercetat sau n-ar fi fost izgnit de batran, se ducea, seara, la batranul cel duhovnicesc si zicea, plangand: "Vai mie, ava, rea mi s-a facut mie ziua de astazi, ca nu am dobandit nimic, ci am petrecut-o in odihna". Deci, dupa alti sase ani, a adormit fratele. Si, marturisea batranul cel duhovnicesc, zicand: "L-am vazut pe frate, stand impreuna cu Mucenicii si rugandu-se lui Dumnezeu pentru batranul sau, cu multa indrazneala si zicand: "Doamne, precum m-ai miluit pe mine, prin el, miluieste-l si pe el, pentru indurarile Tale cele multe si pentru mine, robul Tau." Si, dupa patruzeci de zile, Dumnezeu l-a luat la Sine si pe batranul sau, in locul cel de odihna.

    Iata ce fel de indrazenala dobandesc cei care, pentru Dumnezeu, sufera necazurile. Cearca-te dar, pe tine insuti, frate, in toate zilele, ca sa-ti cunosti inima ta, ce este intr-insa, inaintea lui Dumnezeu. Nu cumva ai ganduri de defaimare fata de vreun frate, sau ura, sau ocara, sau invidie, sau parere rea? Iar, de vei zice ca nu poti sa iei aminte la aceasta, apoi, nu ai purtare de grija, ca sa te cureti de otrava cea seamanata in inima ta. Adu-ti aminte de Cel ce a zis: "De nu va ierta fiecare pe fratele sau, din toata inima sa, nici Dumnezeu nu-i va ierta lui". Ca cel ce se teme sa nu mearga in gheena, acela leapada tot viclesugul din inima sa, pentru ca sfatul acesta, al vicleanului, sa nu vina asupra lui. Fii cu luare aminte, dar, ca nu cumva vreun lucru de pierzare, aurul, petrecerile sau desfatarea, sa te desparta pe tine de dragostea lui Hristos. Dumnezeului nostru slava!
 

Dumnezeului nostru slava!
 

Intru aceasta zi, invatatura a Sfantului, Parintelui nostru Teodor Studintul, despre ascultarea cu credinta la toate slujirile.

    Fratilor si parintilor, temandu-ma de osanda celui ce a ascuns talantul in pamant, caruia i-a zis Domnul: "Sluga rea, trebuia sa fii dat argintul meu zarafilor, si, venind, eu as fi luat al meu cu dobanda", pentru aceasta grija si frica, iata, va graiesc aceste putine cuvinte si va dau voua, zarafilor, talantul Domnului, ca sa i-L dati cu dobanda. Si, cu darul lui Dumnezeu, sunt unii din voi, care nu numai ca nu se incredinteaza ca l-ati inmultit si inca il cresteti, prin supunerea voastra cea buna. Dar, silesc sa inmulteasca darul ce li s-a dat de Dumnezeu, ci vor sa-l si piarda, prin lene. Si care sunt aceia? Cei care se leapda de ascultare si zic numai: "Iarta-ma", ca si cum ar avea, o mare indreptatire. Ce zici frate? Ai fagaduit ascultare pana la moarte si acum lasi slujba ta, pe care o ai, din darul lui Dumnezeu, si iata, s-a stricat supunerea ta. Dar, ce zice lenesul cel impotrivitor?. "Ca sa umblu cu corabia, ma tem de mare". Dar si aceasta vine din necredinta, caci acolo ne temem, unde nu este locul sa ne temem. Pentru ca, daca vei avea credinta la ascultare, nu numai ca vei trece marea cu corabia, ci si cu trupul gol poti sa intri in apa si sa treci nevatamat, aducandu-ti aminte de acel fericit si ascultator ucenic al batranului. Acesta, intarindu-se cu porunca parintelui sau, nu a avut frica de apa cea mare a Nilului, ci, trecand-o fara a se uda, a scapat nevatamat, incat se mirau cei ce il vedeau. Fratilor, ascultarea a supus si pe fiare, si imi adevereaza cuvantul meu cel ascultator care a legat un leu, cu porunca stapanului sau. Ascultarea face minuni intre morti si aceasta a aratat-o Acachie, care fiind strigat, a raspuns din mormat unde era ingropat. Dar, ee insemneaza toate acestea? Ca insusi Fiul lui Dumnezeu, Unul nascut, S-a supus, pana la moarte si la cruce, pentru a savarsi mantuirea lumii. Iar, daca doresti sa afli si greselile nesupunerii si ale neascultarii, socoteste mai intai, pe Adam; pentru ca n-a ascultat pe Dumnezeu si a mancat din pomul cunostintei, a adus in lume moartea cea de obste. Socoteste si pe imparatul Saul, si-l vei gasi si pe el ca, pentru neascultare pe Proorocul Samuil, si-a pierdut imparatia, si viata sa, in muntii lui Ghelboe. Vezi, inca, si pe Apostolul Petru, care din buna evlavie, s-a aratat neascultator, nevrand sa-i spele Hristos picioarele si L-a auzit spunand: "Daca nu te voi spala, nu ai parte de Mine". Dar fratele acela, care n-a ascultat pe marele Eftimie, ci cu multe dovezi, nu primea ca sa poarte de grija de vitele manastirii, ca, indracindu-se si cazand la pamant, spumega si patimea? Iata, intr-acest chip sunt greselile neascultarii. Ca orice neascultator sta impotriva, prin cuvant, dar Domnul ii trimite lui inger nemilostiv si cu dreapta judecata. Ca toti suntem un trup si fiecare din noi suntem madulare; si unul tine loc de unghii, altul de ureche, altul de nas, altul de limba, altul de mana, altul de picior. Deci, madularele de nu vor voi sa lucreze dupa oranduiala, ci vor incepe a se arata impotriva, adica, ochiul sa zica, ca el vrea sa auda, urechea, ca ea vrea sa miroase, iar nasul, ca el vrea, sa graiasca si limba, ca ea vrea sa pipaie, ori mana ca ea vrea sa umble, oare, nu se va prapadi tot trupul? Dar, de vreme ce acestea asa sunt, fiecare sa-si faca slujba sa, adica, ceea ce a primit-o ca dar de la Dumnezeu, spre folosul obstesc, tinand in mintea lui, ca toate ale noastre sunt in mana lui Dumnezeu si, asa, nici pe mare, nici pe pamant fiind, n-are frica, ci, precum Dumnezeul nostru, inainte de a face lumea, a oranduit toate cu vremea si cu locul lor, asa a oranduit si sfarsitul fiecaruia, unde si cand va fi.

    Si acestea nu le-am zi numai pentru cei ce sunt in neascultare, despre care ne-a fost noua cuvantul, ci si pentru voi toti, care ascultati, ca sa ne pazim, cu luare aminte, ca avem datoria sa indeplinim fagaduintele ce am dat inaintea lui Dumnezeu si a Sfintilor Lui ingeri. Si sa nu ne impotrivim, cu neascultare, chiar daca ceea ce ni se porunceste ar avea si primejdii. Ca asa poruncesc Parintii si, mai mult decat toti, marele Vasilie. Si, intru acest chip vietuind, nu vom muri de moartea neascultarii, ci vom trai in dreptate si vom castiga Imparatia Cerurilor, in Hristos Iisus, Domnul nostru, a Caruia este slava si iubirea, dimpreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

Dumnezeului nostru slava!

Canon de rugăciune către Sfinţii Apostoli şi Diaconi Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena, dintre cei şaptezeci

Troparul Sfinţilor Apostoli şi Diaconi Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena, dintre cei şaptezeci, glasul al 3-lea:

Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

 

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Adâncul Mării Roşii, cu picioare neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-vă, preaînţelepţilor lumină cu împărtăşirea cea către Dumnezeu, mântuiţi din negura patimilor pe cei ce prăznuiesc purtătoarea de lumină şiImage removed. cinstită pomenirea voastră şi-i învredniciţi luminii.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Îndulcitu-v-aţi de dragostea cea preadulce a lui Hristos, fericiţilor şi cu dreapta credinţă lepădând cele veselitoare ale vieţii celei pieritoare, aţi urmat Lui, făcându-vă cu adevărat ucenici.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pornindu-vă luminători de la Răsăritul Cel Dătător de lumină, v-aţi făcut luminători de suflete, Sfinţilor Apostoli Parmena şi Prohor, Timon Minunate şi Nicanor de Dumnezeu Insuflate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Căile lui Dumnezeu cele făcute cu naştere străină şi cu unire fără de asemănare, întru tine s-au arătat, Preacurată. Pentru aceea, ca pe o Stăpână a tuturor făpturilor, te slăvim pe tine.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de tine...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unii care eraţi nori duhovniceşti, aţi picurat apa cunoştinţei adevărului în sfinţenie celor de pe pământ, slăviţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unii care aţi fost plini de darul Duhului, preaînţelepţilor, prin alegerea Lui v-aţi rânduit a sluji la trebuinţele sfinţilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Să lăudăm pe Apostolii Parmena cel Mărit, pe Înţeleptul Timon, pe Cinstitul Prohor şi pe Nicanor cel cu cuget înalt.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai, Preacurată, pe Domnul Cel Bun, Care picură dulceaţă şi mântuire de cele rele, Fecioară fără prihană.

Irmosul:

Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.

 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, grăind: Slavă puteri Tale, Doamne.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Apostolii Făcătorului de bine, ca nişte stele neapuse strălucind la înălţimea Bisericii, au risipit întunericul necredinţei şi au luminat lumea.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Slujind Evangheliei Darului, Preafericite Prohor, te-ai făcut preaales învăţător dumnezeiesc şi mai mare Scaunului Nicomidiei, purtând grija turmei lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În ziua în care s-a săvârşit Sfântul Ştefan, întâiul mucenic, fiind înjunghiat ca o oaie, Sfinte Nicanor, împreună cu cei două mii ce au nădăjduit întru Hristos, ai moştenit cinste dumnezeiască, fericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Neispitită de nuntă ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, Care mai presus de cuget şi de cuvânt S-a întrupat din tine, Preacurată. Pentru aceasta, după datorie te slăvim şi te fericim pe tine, Fecioară.

 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, Doamne, ca pe nişte trâmbiţe ai trimis pe Apostolii Tăi, ca să ridice din mormântul înşelăciunii sufletele celor ce Te laudă pe tine.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Apostolul Timon cel Sfinţit, făcându-se păstor bostrienilor, fiind ars în foc, a câştigat sfârşitul muceniciei cel fericit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfântul Parmena cel Mare, cu sârguinţă fierbinte săvârşindu-şi dumnezeiasca slujbă, înaintea ochilor Apostolilor a adormit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lăudămu-te pe tine, Preacurată, prin care ne-am mântuit din stricăciunea înşelătorului şi de răutatea vrăjmaşului, cel ce ne tirănea pe noi.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Nicanor, vestind viaţa cea fără de sfârşit, Crucea şi Patimile Celui Ce pentru milostivirea Sa a pătimit cu trupul, a fost omorât de mâinile iudeilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Marele Timon, aprinzându-se de dorirea dragostei Domnului, din poruncile celor fără de lege, s-a sfârşit în mijlocul focului, făcându-se dumnezeiască ardere de tot.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeiasca şi purtătoarea de lumină şi plină de dar pomenirea voastră, Apostolilor, sfinţeşte cugetele tuturor celor ce cu credinţă o săvârşesc pe dânsa, fericiţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cetele îngerilor celor fără de trup, adunările Apostolilor şi dansurile mucenicilor, te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, că în chip de negrăit ai născut pe Împăratul tuturor.

Irmosul:

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

 

CONDAC, glasu 1. Podobie: Mormântul Tău...

Diaconi cinstiţi, singuri văzători ai Cuvântului şi vase alese v-aţi arătat prin credinţă, Sfinţilor Nicanor şi Prohor, Parmena şi Timon Mărite. Pentru aceasta, astăzi a voastră sfinţită pomenire prăznuim întru veselia inimii, pe voi fericindu-vă.

 

Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptorul persan...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu tot cugetul iubind pe Hristos, Care Singur este cu adevărat Neasemănat întru frumuseţe, aţi primit moştenirea cea cerească, pururea pomeniţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind cinstiţi de Cuvântul, Cel Ce prin cuvânt ne-a răsărit nouă din Fecioară, cu cuvinte şi cu fapte sfinţite v-aţi arătat mântuitori credincioşilor, povăţuindu-i pe ei către mărturisire, cei ce sunteţi de Dumnezeu cuprinşi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Chinuitu-te-ai străin, Fericite Nicanor, fiind ucis de năravul cel rău al necredincioşilor iudei. Şi când erai adus lui Hristos, ca un miel, cântai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul meu şi Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prin cuvânt ai născut, Fecioară, pe Cuvântul Tatălui, Care cu cuvântul a făcut cerul şi pământul. Şi-L slăveşti pe Dânsul, Cel Ce dă cuvânt celor ce curat cred acum într-Însul, Preacurată.

Irmosul:

În cuptorul persan, tinerii lui Avraam, fiind aprinşi mai vârtos cu dorirea dreptei credinţe decât cu văpaia focului, au cântat: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Din noroiul patimilor şi din deşertăciune aţi mântuit pe cei ce s-au plecat învăţăturilor voastre, preaînţelepţilor şi i-aţi suit pe dânşii către înălţimea cunoştinţei, ca pe unii ce au bineplăcut lui Dumnezeu şi au cântat: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cântări dumnezeieşti să fie cinstit Dumnezeiescul Parmena, împreună cu Sfinţii Timon şi Prohor cel pururea Lăudat şi Sfântul Nicanor cel Minunat, ca nişte Apostoli ai lui Hristos şi îmbogăţitori ai neamurilor care cântă: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Pe voi, măriţilor, cei ce eraţi în rânduiala celor şaptezeci şi bine aleşi, ca nişte plini de credinţă, v-a ales Domnul Apostoli mai aleşi, după Sfântul Petru şi după ceilalţi, ca să slujiţi la treburile sfinţilor, prealăudaţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată că au luat sfârşit glasurile grăitorilor de Dumnezeu prooroci, că tu, de Dumnezeu Dăruită, pe Domnul Cel mai preImage removed.Image removed.sus de fiinţă, Cel arătat de dânşii, L-ai născut spre mântuirea credincioşilor care cântă: toate lucrurile Domnului, lăudaţi pe Domnul.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise, în groapă, le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţa, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Voi, cei ce sunteţi mai aleşi cinstiţi între diaconi, care aţi slujit la treburile sfinţilor, v-aţi arătat vase încăpătoare de toată lumina Cuvântului şi aţi dobândit slava cea de negrăit, iar acum, împreună cu Cuvântul, vă îndulciţi, preaînţelepţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Astăzi toată zidirea prăznuieşte pomenirea voastră, Sfinţilor Apostoli Timon, Parmena şi Nicanor, împreună cu Prohor propovăduitorul lui Hristos, fericindu-vă pe voi după vrednicie, văzătorilor de Dumnezeu preafericiţi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca nişte Apostoli ai Dumnezeiescului Cuvânt, v-aţi ridicat spre mare laudă şi vă veseliţi pururea, împreună cu cetele Apostolilor şi cu ale îngerilor, cu care împreună rugaţi-vă să ne miluiască pe noi, slăviţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu bucurie strigăm ţie, Fecioară, glasul Arhanghelului: Bucură-te, Bucuria îngerilor, Cuvântarea cea de cinste a Apostolilor, Propovăduirea proorocilor şi Încununarea muceni­cilor.

Irmosul:

Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.

 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Cei Ce v-aţi arătat trâmbiţe dumnezeieşti ale adevărului, vase cinstite ale dreptei credinţe, îndreptători către mântuire celor rătăciţi, Apostoli ai Domnului, bucuraţi-vă şi vă rugaţi lui Hristos Dumnezeu, cerând să ne dăruiască nouă mare milă.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Preacurată, Ceea ce nu ştii de mire, care Singură eşti Părtinitoare şi Acoperământ credincioşilor, mântuieşte de primejdii, de mâhniri şi de cumplite nevoi, Pruncă, pe toţi cei ce au la tine nădejdea şi miluieşte sufletele noastre, cu dumnezeieştile tale rugăciuni.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Văzându-Te, Hristoase, Maica Ta cea Preacurată mort întins pe Cruce, striga: Fiul meu, Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această rânduială negrăită, prin care ai mântuit zidirea cea înţeleaptă a Preacuratelor Tale mâini?

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor