Sfântul Proroc Ioil 19 Octombrie

  Viața Sfântului Proroc Ioil Sfântul Proroc Ioil a fost din seminția lui Ruvin, din satul Metomor. El a prorocit despre pustiirea Ierusalim...

miercuri, 27 august 2025

Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul -29 August

 

Sfântul Ioan, Înaintemergătorul Mântuitorului, precum a fost înaintea Domnului său cu nașterea, tot așa i se cădea să fie înainte și cu moartea cea de bună voie a Aceluia pe Care L-a propovăduit pe pământ, zicând: „Vine Cel mai tare decât mine, în urma mea...”.

Sfântul Ioan, Înaintemergătorul Mântuitorului, precum a fost înaintea Domnului său cu nașterea, tot așa i se cădea să fie înainte și cu moartea cea de bună voie a Aceluia pe Care L-a propovăduit pe pământ, zicând: Vine Cel mai tare decât mine, în urma mea. Astfel a propovăduit venirea Domnului și sufletelor care erau ținute în iad ale sfinților strămoși, căci acum S-a arătat în lume Mesia Cel așteptat. Și precum Iisus Domnul Hristos avea să pătimească pentru păcatele oamenilor, tot așa și Mergătorul Său înainte a suferit moarte mucenicească pentru fărădelegea lui Irod.

Deci, aceasta s-a început astfel: Irod, care se numea Antipa, fiul lui Irod cel Mare, care a ucis pe pruncii cei din Betleem, fiind a patra odraslă rea a rădăcinii celei rele, care a stăpânit în Galileea, a luat mai întâi de soție pe fiica lui, Areta, împăratul Arabiei, și a petrecut cu ea multă vreme. Apoi, rănindu-se de frumusețea Irodiadei, femeia fratelui său, Filip, a luat-o pe ea de soție, învoindu-se astfel la pofta lui necurată. El, după dorința acelei desfrânate, a gonit pe femeia sa cea dintâi după lege și a luat-o pe ea, femeia fratelui său – împotriva legii; căci chiar de ar fi murit fratele lui, tot nu i se cădea s-o ia pe dânsa, fiindcă rămăsese fiica fratelui său cea născută dintr-însa. Legea poruncea ca numai pe femeia fratelui cea rămasă văduvă, s-o ia fratele cel viu, dacă fratele cel mort nu ar fi lăsat după sine fii. Însă sunt cei ce vorbesc cu dovedire, că pe când trăia Filip, fratele său, Irod i-a luat pe femeia lui și mare rău i-a făcut, făcându-se ca un răpitor desfrânat și amestecător de sânge.

Irod făcând o fărădelege ca aceasta, n-a suferit Sfântul Ioan Botezătorul, râvnitorul Legii lui Dumnezeu, defăimătorul păcatelor omenești și propovăduitorul pocăinței; ci mustra pe față pe Irod înaintea tuturor, ca pe un desfrânat și răpitor – apucătorul soției fratelui său –, și zicea: Nu ți se cade ție să ai de soție pe femeia lui Filip, fratele tău. Irod, nesuferind mustrările, a poruncit să arunce pe Ioan în temniță, legat cu lanțuri. Dar mai ales Irodiada se mânia asupra sfântului și voia ca îndată să-l ucidă; dar nu putea, oprind-o însuși Irod și păzind pe cel legat de femeia care sufla cu ucidere. Irod n-a voit să-l omoare, știind pe Ioan că este bărbat drept și sfânt, și pe care mai înainte îl asculta cu plăcere și luând aminte la cuvintele lui, multe le făcea bine și se temea să-l ucidă. El însă nu se temea așa de Dumnezeu, precum se temea de oameni, fiindcă evanghelistul Matei zice: Vrând să-l ucidă pe el, se temea de popor, căci îl avea ca pe un proroc. Ca poporul să nu se scoale asupra lui și să ridice tulburare, de aceea nu îndrăznea să dea la arătare spre moarte pe prorocul Ioan Botezătorul, cel iubit și cinstit de toți, ci îl chinuia pe dânsul numai prin închisoare, vrând să închidă gura cea netăcută a mustrătorului său.

Sfântul Ioan a stat în temniță multă vreme și se adunau la dânsul ucenicii lui, pe care el, învățându-i mult la viața cea îmbunătățită și după Legea lui Dumnezeu, îi încredința pe ei despre Mesia, Care venise acum în lume și la Care îi și trimitea pe dânșii, precum se povestește în Evanghelie. Ioan, auzind din închisoare despre lucrurile lui Hristos, a trimis pe doi din ucenicii săi ca să-L întrebe pe El: Tu ești Cel ce va să fie, sau să așteptăm pe altul? Nu doar că neștiind de El, a trimis ca să-L întrebe, căci cum nu-L știa pe Acela pe Care el L-a botezat? Cum nu știa el pe Sfântul Duh pe Care L-a văzut pogorându-se peste Iisus și a auzit glasul Tatălui mărturisindu-L, și el însuși L-a mărturisit, arătându-L cu degetul și zicând: Iată mielul lui Dumnezeu. Ci ca ucenicii lui să vadă minunile cele preaslăvite pe care le făcea Domnul Hristos și să se încredințeze despre El, că Acela este Cel ce a venit ca să mântuiască neamul omenesc.

După aceea a sosit ziua în care Irod se obișnuise a săvârși ziua nașterii sale. El a adunat pe boierii săi, pe voievozi, pe cei mai mari și pe toate căpeteniile Galileei, și le-a făcut un ospăț mare. La acest ospăț, fiica Irodiadei, jucând și placând lui Irod și celor ce ședeau cu dânsul, a cerut de la dânsul – după povața maicii sale cea rea – capul Sfântului Ioan Botezătorul. Deci, ea a câștigat ce a cerut, căci Irod se jurase ei să-i dea orice va cere, chiar și jumătate din împărăție. Ticălosul, nevrând să-și calce jurământul, nici să mâhnească pe jucătoare și pe nelegiuita ei mamă, a lepădat frica prin care se temea să ucidă pe Ioan, și, uitând sfințenia aceluia, s-a umplut de îndrăzneală spre vărsarea sângelui cel nevinovat; și, trimițând îndată pe călău în temniță, a poruncit să-i taie capul lui Ioan și să-l aducă pe tipsie.

Astfel, Mergătorul Înaintea lui Hristos a fost tăiat în temniță, noaptea târziu, pentru mustrarea fărădelegii lui Irod cu Irodiada. Sfântul Evanghelist Marcu povestește că acel ospăț urât s-a numit cină. Că zice: A făcut cină boierilor săi, care s-a prelungit până noaptea târziu, și după ce s-au îmbătat și s-au desfătat destul prin jucarea fetei celei fără de rușine, atunci s-a săvârșit acea nedreaptă ucidere. Deci, aducându-se pe tipsie capul Sfântului Ioan în mijlocul acelui ospăț, picurând încă sângele – precum spun unii –, acel cap a grăit aceleași cuvinte mustrătoare: Nu ți se cade să ai de soție pe femeia lui Filip, fratele tău! O, ce frică s-a făcut atunci celor ce erau de față la ospățul acela, când au văzut capul de om, aducându-se pe tipsie ca o mâncare și, curgând sângele, că mișcă încă buzele și grăiește cuvinte!

Jucătoarea, luându-l în mâini, fără temere l-a dus la maică-sa. Irodiada, luându-l, înțepa cu acul limba care mustra fărădelegea lor. Și, batjocorindu-l din destul, nu l-a dat să-l îngroape împreună cu trupul, pentru că se temea să nu învieze când se va lipi capul de trup, și să nu-i certe din nou. Deci, ucenicii lui, luând în noaptea aceea trupul cel scos din temniță, l-au îngropat în Sevastia; iar capul l-a îngropat Irodiada în curtea sa, în pământ adânc, la un loc ascuns și necinstit. Iar cum a fost luat de acolo, s-a scris pe 24 februarie, când se prăznuiește aflarea cinstitului lui cap.

După uciderea Sfântului Ioan Înaintemergătorul, acel ticălos Irod a făcut o altă răutate și mai mare, pentru că a batjocorit pe Domnul nostru Iisus Hristos, în vremea pătimirii Sale cea de bună voie pentru noi, precum grăiește de aceasta Evanghelistul Luca. Irod, cu ostașii săi, ocărind și batjocorind pe Iisus, L-a îmbrăcat în haină luminoasă și L-a întors la Pilat.

După acestea n-a zăbovit izbândirea lui Dumnezeu asupra ucigașului de proroc și a batjocoritorului lui Hristos; pentru că pe de o parte sângele lui Ioan striga către Dumnezeu asupra lui - precum de demult al lui Abel asupra lui Cain -, iar pe de alta, pe lângă alte fărădelegi, și batjocora făcută de dânsul Domnului, trăgea asupra lui vrednică pedeapsă de la Dumnezeu, dreptul Judecător.

Deci, nu după multă vreme, s-a lipsit de împărăție și de viață cu Irodiada și cu jucătoarea, pentru că Areta, împăratul Arabiei, voind să-și răzbune pentru necinstea și batjocura care s-a făcut fiicei lui, a adunat putere de oaste și s-a dus asupra lui Irod. Asemenea și Irod, adunându-și puterea sa, a ieșit împotriva lui Areta. Deci, fiind război tare din amândouă părțile, ostașii arabilor au biruit pe ai lui Irod, și i-a biruit cu tăiere mare, cazând toată puterea lui Irod, abia scăpând numai el singur. După aceea a fost lipsit de Cezarul Romei, de stăpânirea tetrarhiei sale și de toate bogățiile. El a fost trimis în surghiun împreună cu desfrânata și cu fiica ei, mai întâi în Lugdunum, cetatea Galiei, apoi de acolo a fost dus la Ilard, cetatea Spaniei.

Acolo s-a sfârșit în strâmtoare și în rea pătimire, văzând mai întâi moartea jucătoarei sale fiice care a pierit în acest chip: fiind vreme de iarnă, ea a voit să treacă râul, care se numea Sicoris, pentru o trebuință oarecare și, mergând pe gheață, s-a rupt gheața sub dânsa și s-a afundat până la grumaz. Dar prin dumnezeiască răzbunare, gheața i-a strâns grumazul foarte tare, încât atârna cu trupul în apă, iar capul îl avea pe gheață. Ea a stat așa spânzurata, până ce gheața cea ascuțită i-a tăiat grumazul. Deci, apa ducând pe sub gheață stârvul ei cel necurat, nu s-a aflat; iar capul i-a fost adus lui Irod și Irodiadei, precum odată se adusese capul Mergătorului Înainte; dar nu tăiat de sabie, ci de gheață. Așa a măsurat judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu, jucătoarei care a fost pricinuitoare tăierii cinstitului cap al Sfântului Ioan.

După aceasta și acel nelegiuit ucigaș Irod cu spurcata Irodiada, au pierit cu zgomot; căci se povestește despre dânșii că i-au înghițit pământul de vii. Sfântul Ioan, precum în viața sa, tot așa și după sfârșit, a fost mergător înaintea lui Hristos, pentru că, apucând înainte de pogorârea în iad, a binevestit celor ce erau acolo pe Dumnezeu, Cel ce S-a arătat în trup și a veselit pe sfinții strămoși, cu care, după stricarea iadului, scoțându-se de acolo, după învierea lui Hristos, s-a învrednicit de multe cununi în cereasca Împărăție; ca un feciorelnic, ca un viețuitor în pustie, ca un învățător și propovăduitor, ca un proroc, ca un Mergător Înainte, ca un botezător și ca un mucenic. Cu ale cărui sfinte rugăciuni, să ne povățuiască și pe noi la calea adevăratei pocăințe și să ne învrednicească Împărăției cerești, Hristos, Domnul și Dumnezeul nostru, Căruia se cuvine slava împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh în veci. Amin.

Canon de rugăciune la Praznicul tăierii Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul (1)

Tropar la Praznicul tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul

Glasul al 2-lea

Pomenirea dreptului cu laude, iar ţie destul îţi este mărturia Domnului, Înaintemergătorule, că te-ai arătat cu adevărat mai cinstit şi decât prorocii, că te-ai învrednicit a boteza în repejunile Iordanului pe Cel Propovăduit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, ai binevestit şi celor din iad pe Dumnezeu, Cel Ce S-a arătat în trup: pe Cel Ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare milă.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, grăia: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cel ce s-a arătat din pântece sterp Proroc al Celui Ce S-a născut în chip de negrăit din pântece fecioresc, pe Sfinţitul Înaintemergător să-l lăudăm.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce ai covârşit hotarele firii, legile dreptăţii ai păzit, amestecarea cea fărădelege ai mustrat, netemându-te de sălbăticia împăraţilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Hrănindu-te cu laptele Legii şi aşezământul de Lege, pentru împreunarea cea după lege, pecetluindu-l ca un pecetluitor al Legii, ai stat împotriva urâtei desfrânări.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cetele îngereşti şi omeneşti te laudă pe tine neîncetat, Maică, Ceea ce nu ştii de mire, că pe Făcătorul lor, ca pe un Prunc, în braţe L-ai purtat.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu obrăznicie fără de ruşine, fata cea plină de beţie a zis: Dă-mi capul lui Ioan pe tipsie, o, Irod.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fata a jucat şi ca o călcătoare de Lege spre plăcere făcând, a tras pe Irod spre uciderea Înaintemergătorului şi a Propovăduitorului adevărului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

O, a ta ticăloşie, Irod fără de minte şi fără de lege! Cu ce îndrăzneală, fata înfierbântându-se, ai făcut nedreaptă ucidere?

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Dă-ne nouă ajutor cu rugăciunile tale, Preacurată, gonind asuprelile primejdiilor celor rele.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne; Tu şi Puterea mea; Tu, Dumnezeul meu; Tu, Bucuria mea; Cel Ce nu ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat. Pentru aceasta, cu prorocul Avacum grăiesc către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neputând să rabde iuţimea mustrărilor şi nici îndrăzneala cea pentru cinstea lui Dumnezeu, cel vinovat după Lege şi amestecat ca necurăţia desfătărilor, legându-l a pus sub pază pe cel împreunat de mai înainte de sfârşit cu cetele cele de sus, ca şi cum ar fi fost fără materie.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De beţia vătămătoare de suflet şi de înfierbântarea desfrânării îmbolnăvindu-se ticălosul, dându-se spre săltările cele de jocuri de picioare, cel defăimat, ucigător de proroc s-a făcut; căci beţia, care este mama desfrânării, a zămislit cumplita fărădelege a uciderii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu adevărat n-a minţit întru tine dumnezeiescul Glas, că tu eşti mai presus de proroci, ca cel ce te-ai învrednicit de prorocie din pântece, întru nesăvârşirea trupească fiind; şi pe Dumnezeu Cuvântul, Cel prorocit de tine, L-ai şi văzut în trup şi L-ai botezat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tu eşti lauda credincioşilor ceea ce nu ştii de mire; tu, folositoare, tu şi scăparea, zid şi liman creştinilor, că tu duci rugăciunile la Fiul tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană; şi izbăveşti din primejdii pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te cunosc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, curată.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul? Ci, Te rog, întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu îndemnările maicii sale plată pentru jocul cel rău îndrăcit, a cerut fata cea prea cumplită a sălbaticei leoaice, capul Înaintemergătorului şi Propovăduitorului, pe care însăşi fiarele în pustie l-au cinstit.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, judecăţile Tale cele negrăite şi necuprinse, Iubitorule de oameni! Cum spre pierderea celui ce era din pântece vas al Duhului Sfânt şi a crescut împreună cu înţelepciune şi cu curăţie, necurata fată a jucat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu dragoste şi cu voie i-a fost celui ce iubea necuvioasa însoţire, să împreuneze cu băuturile sărbătoririi zilei naşterii sale şi uciderea Prorocului şi să aducă pahar plin de sânge sfânt şi prorocesc iubitorilor de desfătări.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Îndrăzneală ca o Maică către Fiul tău câştigând, Preacurată, purtarea de grijă pentru noi cei de un neam nu o trece cu vederea, rugămu-ne. Că numai pe tine te punem înainte către Stăpânul, Milostivă Îmblânzitoare, noi, creştinii.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru poruncile Legii fiind în primejdii, fericite, cu mustrări ai certat pe călcătorul de Lege, că nu ai fost trestie clătinându-te de suflările vânturilor potrivnice.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sânge din tăierea capului tău curgând, s-a dus plată trudelor celor de desfrânare, pe Irod defăimând şi după sfârşit, ca pe cel ce a amestecat firea.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin pustietăţi vieţuind, ca într-o cămară luminoasă ai vieţuit; şi cu păr de cămilă fiind acoperit, ca o podoabă împărătească purtând-o, peste patimi ai împărăţit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Să ne mântuim de cumplite greşeli, cu rugăciunile tale, de Dumnezeu Născătoare Fecioară şi să dobândim, Preacurată dumnezeiască strălucirea Fiului lui Dumnezeu, Celui Ce S-a întrupat din tine în chip de negrăit.

 

CONDAC

Glasul al 5-lea

Mărita tăiere a Înaintemergătorului, rânduială dumnezeiască a fost, ca şi celor din iad să propovăduiască venirea Mântuitorului. Să se tânguiască Irodiada, care a cerut ucidere fărădelege, că nu Legea lui Dumnezeu, nici viaţa cea vie a iubit, ci pe cea amăgitoare şi vremelnică.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta, tinerii în cuptor, cu bucurie, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu poftă desfrânată şi cu rea beţie întrarmat fiind, lovindu-te de turnul înfrânării cel neclintit şi de cetatea curăţiei cea nebiruită, de Botezătorul lui Hristos, te-ai zdrumicat, Irod cel fărădelege.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu s-a spăimântat, nici nu s-a îngrozit Înaintemergătorul; nici nu a slăbit cea învăţată de diavolul, aducând fără de ruşine Cinstit Capul tău pe tipsie, la îndemnurile maicii sale, amăgindu-şi mintea.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca o făclie ai strălucit şi mai înainte ai fost trimis ca un înger; ca un Proroc ai propovă­duit pe Hristos, Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce S-a arătat; ca unui mucenic cu sabia capul ţi s-a tăiat, mai înainte propovăduindu-L pe El şi morţilor celor din iad.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Mântuiţi fiind prin Cel Născut al tău de osânda căderii celei de demult, pe tine, Maică Fecioară, pricina cea arătată a mântuirii, împreună cu Fiul tău, Cel Ce S-a dat pe Sine izbăvire pentru noi, pururea te mărim.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte, de şapte ori, cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a grăit: Tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce a mers înaintea naşterii Tale şi a dumnezeieştii Patimi, în cele mai dedesubt, prin sabie s-a sfârşit şi s-a făcut Proroc şi vestitor pogorârii Tale celei de acolo, cu un glas al Cuvântului, Ioan grăind: Cei morţi pe Dătătorul de viaţă, cei orbi pe Aducătorul de lumină şi cei robiţi pe Mântuitorul Hristos, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel din cea stearpă, care a mers înaintea naşterii Celei din Fecioară, acum a fost prin tăierea capului său, Mergător Înaintea Răstignirii celei de bună voie a Celui Ce a făcut toate, celor din iad grăind: Cei morţi pe Dătătorul de viaţă, cei orbi pe Aducătorul de lumină şi cei robiţi pe Mântuitorul Hristos, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Capul tău tăindu-se de trup, Înaintemergătorule, sufletul cel ce stăpânea peste trupul tău, s-a despărţit de dânsul; iar dumnezeirea nu S-a despărţit de aici de Trupul lui Emanuel şi os nu s-a zdrobit al lui Dumnezeu şi Stăpânului. Pentru aceasta, Îl Preaînălţăm pe El în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

A Domnului Născătoare Stăpână, rănile sufletului meu şi întinările, cu milostivă rugăciunea ta, Fecioară, vindecă-le şi pe mine, cel căzut, mă scoală; miluieşte-mă, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, că tu eşti Folositoare şi Sprijinitoarea mea, Ceea ce numai tu Singură eşti Curată şi Binecuvântată întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o mărim.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfricoşatu-s-a tabăra cea vicleană şi mai marele acesteia, diavolul de limba ta cea de Dumnezeu grăitoare, Prorocule, care ai propovăduit pe Hristos şi prin fată desfrânată, a plecat pe Irod ca să taie capul tău. Dar noi, credincioşii, pe tine te mărim.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Valea firii celei smerite s-a înălţat şi dealul mândriei morţii s-a smerit. Că glasul celui ce strigă în pustie a strigat în locaşurile iadului celei pustii de lumină: Ridicaţi porţile că Împăratul Cel Puternic va intra.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Se spăimântează patimile oamenilor şi diavolii fug cu frică de umbrirea darului cel dat ţie de la Dumnezeu. Însă de amândouă ispitele păzeşte turma ta, Înaintemergătorule al Domnului, care te slăveşte pe tine cu credinţă pururea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Încordează şi bine sporeşte şi împărățeşte, Fiule al Maicii lui Dumnezeu, supunând pe poporul ismailitenesc, care se luptă cu noi. Binecredinciosului popor biruinţă asupra celui potrivnic dăruieşte, pentru rugăciunile celei ce Te-a născut pe Tine, Cuvinte al lui Dumnezeu.

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Pe Înaintemergătorul lui Hristos, pe Botezătorul şi Prorocul, să-l cinstim credincioşii cu curată conştiinţă, ca pe un mărit Propovăduitor şi al pocăinţei învăţător şi ca pe un mucenic cu totul adevărat al Mântuitorului că nebunia lui Irod mustrând, capul i s-a tăiat.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Acum s-a arătat nouă Botezătorul Mântuitorului şi veseleşte duhovniceşte gândurile credincioşilor, frumuseţea pustiei şi pecetea prorocilor. Pentru că s-a arătat Înaintemergător al lui Hristos şi mărturie nemincinoasă a venirii Lui. Deci, cu cântări duhovniceşti, cu un glas lui Ioan să-i grăim: Prorocule, Propovăduitor al Adevărului, roagă-te să ne mântuiască pe noi.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Spăimântatu-s-au, Curată, toate cetele îngereşti, de înfricoşătoarea Taină a naşterii tale. Cum Cel Ce ţine toate numai cu voia, în braţele tale ca un Om a fost ţinut şi cum a luat început Cel mai înainte de veci? Cu lapte a fost hrănit Cel Ce hrăneşte toată suflarea cu negrăita Sa bunătate. Pe tine, ca pe Maica lui Dumnezeu, după adevăr lăudându-te, te mărim.

Canon de rugăciune la Praznicul tăierii Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul (2)

Tropar la Praznicul tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul

Glasul al 2-lea

Pomenirea dreptului cu laude, iar ţie destul îţi este mărturia Domnului, Înaintemergătorule, că te-ai arătat cu adevărat mai cinstit şi decât prorocii, că te-ai învrednicit a boteza în repejunile Iordanului pe Cel Propovăduit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, ai binevestit şi celor din iad pe Dumnezeu, Cel Ce S-a arătat în trup: pe Cel Ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare milă.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, grăia: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cel mărturisit de Hristos a fi mai presus decât toţi oamenii, ca pe un Înaintemergător şi prieten al Lui, pe dumnezeiescul Ioan toţi să-l lăudăm.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cetăţeanul pustiei şi împreună locuitorul cu îngerii, pe dumnezeiescul Ioan, lauda poporului celui nou, toţi să-l lăudăm.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

La pomenirea Înaintemergătorului, îngereşte să dănţuim şi lui Hristos să grăim: Pentru rugăciunile lui, Hristoase, împacă lumea Ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă întotdeauna, Născătoare de Dumnezeu, pe Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat din tine mai presus de cuvânt, ca să mântuiască pe robii tăi de toată primejdia.

Catavasie: Cruce însemnând Moise cu toiagul, Marea Roşie a despărţit-o lui Israel, celui ce pedestru a trecut-o; iar, de-a curmezişul lovind-o, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita armă. Pentru aceea, lui Hristos să-I cântăm, Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti culmea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un Mijlocitor al Legii celei Vechi şi al celei Noi, Înaintemergătorule, al propovăduirilor evangheliceşti, tu ispravnic fiind, amestecarea cea fărădelege şi tirănească ai mustrat-o şi mărita moarte ai luat-o, bucurându-te.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De maica sa cea fărădelege mai înainte învăţată fiind fata, nebunindu-se de beţie, a zis lui Irod: Dă-mi pe tipsie capul lui Ioan, ca să-l dau maicii mele ca pe un dar dorit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nesuferind tiranul cel fără de ruşine mustrările limbii tale celei de Dumnezeu purtătoare, Mărite Înaintemergătorule, a dat fetei, pentru jocul femeiesc, ca dar, Cinstit Capul tău, Preamărite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sălăşluindu-Te în Fecioară, Doamne, Te-ai arătat trupeşte oamenilor, precum se cădea a Te vedea pe Tine. Pe aceea ai şi arătat-o ca pe o Adevărată de Dumnezeu Născătoare, Ajutătoare credincioşilor, Unule, Iubitorule de oameni.

Catavasie: Toiagul spre închipuirea Tainei se primeşte; căci cu odrăslire a ales preot, iar Bisericii celei mai înainte neroditoare, acum a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Cuvinte, din Munte Umbros, din Una Născătoarea de Dumnezeu, cu Dumnezeiasca vedere Proorocul mai înainte a cunoscut că Te vei Întrupa şi cutremurându-se, mărea Puterea Ta.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu putea suferi Irod mustrările tale, slujitorule al lui Hristos, Preafericite Ioan. Pentru aceasta, a pregătit împotriva ta nedreaptă ucidere, neruşinându-se de cinstea ta.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înfierbântare spre desfrânare împreună cu băutură îmbătându-se nedreptul împărat, pe tine, preafericite, te-a dat la judecată fărădelege aducătoare de moarte, Prorocule, neruşinându-se de cinstea ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dându-se după cuvintele fetei, cumplitul Irod cel rău credincios, a dat cu adevărat desfrânatei ca dar capul tău, Prorocule, din care izvorăşti nouă tuturor daruri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, Sfântă de Dumnezeu Născătoare; Bucură-te, Ceea ce ai născut Bucuria lumii; Bucură-te, Ceea ce Singură eşti Folositoare oamenilor, Binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, Curată.

Catavasie: Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit dumnezeirea Ta.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Dis-de-dimineaţă grăim către Tine, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Plată pentru jocul cel înşelător, s-a dat fetei pe tipsie capul Înaintemergătorului. O, nebunie!

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sângele curgea din capul tău, de Dumnezeu Propovăduitorule, iar desfrânata se veselea, gândind lucruri mari. O, nebunie!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Că va tăcea limba ta, socotea Irod; dar aceea şi tăcând, mai mult l-a mustrat, prealăudate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară după naştere te lăudăm pe tine, de Dumnezeu Născătoare, că tu pe Dumnezeu Cuvântul cu trup L-ai născut lumii.

Catavasie: O, de trei ori fericite lemn, pe care a fost răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul; prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de Cel Ce a fost pironit pe tine cu trupul, de Dumnezeu, Care dă pace sufletelor noastre.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lu­mina ca şi cu o haină, Mult Milostive, Hristoase, Dumnezeul nostru.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Izvorând mulţime de dumnezeieşti învăţături credincioşilor, Ioan Mărite, pe Mielul lui Dumnezeu ne-ai vestit nouă.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce ai fost pildă nemincinoasă de curăţenie şi de viaţă adeverită, fă pomenire, Înaintemergătorule, pentru cei ce te laudă pe tine, stând înaintea lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu rugăciunile tale, Prorocule al lui Hristos, Botezătorule şi Înaintemergătorule, împacă lumea mântuind din primejdii sufletele noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce Singură prin cuvânt, purtând în pântece, ai născut pe Cuvântul, te rugăm izbăveşte de cursele vrăjmaşului sufletele noastre.

Catavasie: În pântecele fiarei celei din apă, Iona, palmele întinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea patimă mai înainte a închipuit-o vădit, de unde, a treia zi ieşind, Învierea cea mai presus de lume a însemnat, a lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a fost Răstignit cu trupul şi cu Învierea cea de a treia zi lumea a luminat.

 

CONDAC

Glasul al 5-lea

Mărita tăiere a Înaintemergătorului, rânduială dumnezeiască a fost, ca şi celor din iad să propovăduiască venirea Mântuitorului. Să se tânguiască Irodiada, care a cerut ucidere fărădelege, că nu Legea lui Dumnezeu, nici viaţa cea vie a iubit, ci pe cea amăgitoare şi vremelnică.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii evrei în cuptor au călcat văpaia cu îndrăzneală, și în rouă focul l‐au prefăcut strigând: Bine ești cuvântat în veci, Doamne Dumnezeule.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sluga venirii Stăpânului şi luceafărul cel ce mai înainte a vestit pe Soarele, Ioan a alergat la iad, strigând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule în veci.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, nebunia lui Irod! Pe cel întocmai cu îngerii în trup fără materie, unei femei de ocară în loc de batjocură dăruieşte pe cel ce cântă: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Primeşte-mă Sfinte al Sfinţilor pe mine cel ce mă rog pentru Biserică, s-a rugat Înaintemergătorul către Stăpânul, grăind: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule în veci

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Oprit-ai silnicia morţii, ca Ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu Cel fără de moarte şi L-ai născut, Curată. Acestuia toţi cântăm: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule în veci.

Catavasie: Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoşat mânia cea de fiară, nici focul cel mistuitor; ci cu duh de rouă aducător ce împotrivă răsuna, împreună cu focul fiind, cântau: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte, de şapte ori, cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a grăit: Tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Legile încălcând oarecând tiranul Irod, amăgitorul şi spre ospăţul pentru ziua naşterii sale întorcându-se, a pus pe fată să joace, plecând-o cu jurământ că va plini toată cererea ei. Iar ea, îndemnată fiind de învăţăturile maicii sale, a cerut pe tipsie capul Înaintemergătorului.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Greşală de ucidere câştigându-şi Irod, ticălosul împărat, chin fără de sfârşit şi-a agonisit, călcând aşezământul Legii; că a adus la masă ca mâncare, capul Înaintemergătorului cel ce l-a mustrat pe el împreună şi pe Irodiada întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Luminate Apostole al Domnului şi Înaintemergătorule, Fericite Ioan, cel ce eşti mai ales între proroci, cu rugăciunile tale izbăveşti pe cei ce săvârşesc cu dragoste, luminată şi de lumină purtătoare pomenirea ta, grăind: Tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai Sfântă eşti decât îngerii, Fecioară Preasfântă, născând pe Sfântul Sfinţilor, pe Cel Ce S-a făcut fără amestecare, pentru milostivire, precum suntem noi oamenii. Pe Acela roagă-L să mântuiască pe cei ce cântă Lui neîncetat: Tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul în toţi vecii.

Catavasie: Binecuvântaţi, tineri, cei în tocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul Dumnezeu, Părintele; lăudaţi pe Cuvântul Cel Ce S-a pogorât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Preasfânt, Care dă viaţă tuturor în toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Spăimântatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; cum Cel Preaînalt, de bunăvoie, S-a pogorât până în Trup, din pântece Fecioresc făcându-Se Om; drept aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii să o mărim.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Glasul celui ce strigă ai fost Botezătorule; ca Proroc din proroc strălucind, în pustie tuturor ai strigat: Pocăiţi-vă! Şi pe Irod, cel ce lucra fără de cale lucruri de ocară l-ai mustrat. Pentru aceasta şi la cei din iad mai înainte ai mers, propovăduindu-le Împărăţia Dumnezeului nostru.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De mama sa, Irodiada, îndemnată fiind fata cea fără de ruşine, a cerut ca să se taie Sfinţitul Cap al Botezătorului. Atunci Irod degrab a poruncit să aducă pe tipsie ca pe o mâncare ce se pune înainte şi ca un dar, pe cel ce mustra fărădelegea lui.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel ce ca un Mucenic şi Proroc şi Botezător şi ca un glas şi sfeşnic şi înger şi mai mare decât prorocii eşti mărturisit de Dumnezeu, roagă pe Domnul să mântuiască de toate ispitele şi de vătămarea cea potrivnică pe cei ce săvârşesc cu dragoste pomenirea ta, cea de lumină aducătoare, Înaintemergătorule.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Văzută eşti, Fecioară Maica lui Dumnezeu, mai presus de fire, născând cu Trup pe Cuvântul Cel Bun, pe Care Tatăl L-a născut din inima Sa mai înainte de toţi vecii, ca un Bun. Pe Acela acum Îl şi cunoaştem mai presus decât trupurile, măcar că în Trup S-a îmbrăcat.

Catavasie: Rai de Taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, de Care lemnul Crucii cel de viaţă purtător, pe pământ a fost sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind şi închinându-ne Lui, pe tine te mărim.

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Pe Înaintemergătorul lui Hristos, pe Botezătorul şi Prorocul, să-l cinstim credincioşii cu curată conştiinţă, ca pe un mărit Propovăduitor şi al pocăinţei învăţător şi ca pe un mucenic cu totul adevărat al Mântuitorului că nebunia lui Irod mustrând, capul i s-a tăiat.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Acum s-a arătat nouă Botezătorul Mântuitorului şi veseleşte duhovniceşte gândurile credincioşilor, frumuseţea pustiei şi pecetea prorocilor. Pentru că s-a arătat Înaintemergător al lui Hristos şi mărturie nemincinoasă a venirii Lui. Deci, cu cântări duhovniceşti, cu un glas lui Ioan să-i grăim: Prorocule, Propovăduitor al Adevărului, roagă-te să ne mântuiască pe noi.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Spăimântatu-s-au, Curată, toate cetele îngereşti, de înfricoşătoarea Taină a naşterii tale. Cum Cel Ce ţine toate numai cu voia, în braţele tale ca un Om a fost ţinut şi cum a luat început Cel mai înainte de veci? Cu lapte a fost hrănit Cel Ce hrăneşte toată suflarea cu negrăita Sa bunătate. Pe tine, ca pe Maica lui Dumnezeu, după adevăr lăudându-te, te mărim. Canon la Praznicul tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul al Sfântului Andrei Criteanul

Al lui Andrei Criteanul

Glasul al 8-lea

 

Cântarea 1

Irmos: Să cântăm lui Hristos, Celui ce a scuturat în mare tirania lui Faraon și pe Israel pe uscat l-a povățuit, că S-a preaslăvit în veci.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Oaia cea mai bună a pustiului și rodul lui Zaharia, și odrăslirea dincolo de nădejde a Elisabetei îi îndeamnă pe credincioși să prăznuiască cinstita lui pomenire.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cine nu va plânge uciderea lui Irod, gândindu-se că pentru o rușinoasă iubire de plăceri l-a tăiat pe Propovăduitorul Vieții și pe tainicul ucenic al Treimii.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, serbare de naștere plină de sânge, o, urât ospăț, căci la omor Irod a amestecat beția, iar masa i s-a făcut lui amarnică ucidere.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu imne și cântări, cu miruri duhovnicești, să cinstim creștetul tău multminunat care ne-a propovăduit nouă pe Emanuel și care a mustrat pe Irod, Ioane.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pământul care a primit preacuratul trup cu cinstitul cap ține jgheaburile sângiurilor înțeleptului Botezător ca pe o comoară, păstrându-le în vase de lut.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să-l lăudăm, o, credincioșilor, pe Botezătorul, care l-a mustrat pe Irod, cel fărădelege, și care a răbdat tăierea capului, ca unul care din râvnă pentru Dumnezeu a fost dat la moarte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Să slăvim Thearhia(Obârșia dumnezeiască, Începutul a toate, Sfânta Treime) cea mai presus de fire și Viața cea preabună, pe Începutul cel fără de început și Înțelepciunea cea mai presus de început, împreună cu Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Sfânta Treime.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe Dumnezeu Cuvântul cel necircumscris, Care S-a sălășluit întreg întru tine, L-ai născut, curată Născătoare de Dumnezeu, pe Același îndoit, ca fiind un singur Fiu întrupat din tine în chip netâlcuit.

 

Cântarea a 2-a

Irmos: Ia aminte, cerule, şi voi grăi; pământule, primeşte în urechi glasul celei ce se pocă-ieşte lui Dumnezeu şi-L laudă pe Dânsul.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

L-a propovăduit evreilor pe Mielul, fiul Zahariei, pe Cel ce curățește păcatele lumii prin Botez.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

A arătat limpede Împărăția lui Dumnezeu Ioan, strigând: „Pocăiți-vă, căci iată, s-a apropiat mântuirea noastră”.

L-ai mustrat pe Irod, cel înnebunit de plăcerile patimilor, Prorocule mare Propovăduitor, oprindu-l să nelegiuiască împotriva lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu a suferit mustrările Irod, ci întorcându-se spre mânie, s-a într-armat împotriva capului tău, mare mucenice al Domnului.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sângele tău, mai presus de sângele lui Abel, strigă, Botezătorule al lui Hristos, și, îngropat în mormânt, te rogi pentru rugătorii tăi.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să lăudăm pe văzătorul celor negrăite și pe Botezătorul lui Hristos, pe cel ce a pătimit pentru adevăr, pe dumnezeiescul Înainte Mergător.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toți ne minunăm de râvna ta și de viața ta deopotrivă cu a îngerilor și săvârșim sfânta ta pomenire, Înainte Mergătorule, Propovăduitorule al lui Hristos.

Alt irmos: Vedeți, vedeți că Eu sunt Dumnezeul vostru, Cel ce am arătat râvnitor pe Botezătorul Meu, pe cel ce vine în pustiuri cu puterea și duhul lui Ilie și care-l mustră pe Irod cel fărădelege.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vedeți, vedeți că Eu sunt Dumnezeul vostru, Cel ce am arătat râvnitor pe Botezătorul meu, pe cel ce vine în pustiuri în puterea și duhul lui Ilie și care-l mustră pe Irod cel fărădelege.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vedeți, vedeți că Eu sunt Dumnezeul vostru, Cel ce înțelegător l-am într-armat pe Botezătorul, dându-i lui cuvânt mai ascuțit ca tăișul sabiei și râvna, ca scut al Meu, drept coif, îndrăznirea cea multă.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veniți, vedeți, ce serbare de naștere a săvârșit nelegiuitul acesta Irod oarecând, căci la ospățul lui, în mijlocul prietenilor lui, a poruncit să se aducă pe tavă preacinstitul cap al lui Ioan.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel fără de început, cel nezidit, Dumnezeul nostru, Tu ne-ai arătat nouă modurile nenașterii, ale nașterii și ale purcederii, Tatăl, Fiul și Duhul, închipuindu-Se limpede în Scripturi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Te slăvesc pe Tine, Cel Unul și nedespărțit după întrupare, pe Cel mai înainte de veci Unul născut din Tatăl, iar la sfârșit iarăși din Fecioară cu trupul pentru noi fără de amestecare și nedespărțit Te-ai născut Fiu în două firi.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este Sfânt precum Domnul, nu este Drept ca Dumnezeul nostru, pe Care-L laudă toată făptura, nu este Sfânt afară de Tine, Doamne.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Botezătorule al lui Hristos, nașterea îți este slăvită, viața ta, fără de prihană, înaintarea, cinstită și arătarea, străină, moartea, cinstită și îngroparea, cuvioasă.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătând cu degetul mai întâi pe Mielul, apoi cu limba, pe Irod mustrându-l, iar a treia oară, cu capul, ne izvorăști nouă minunile din vasul cel de lut.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pustiul strigă virtuțile tale, Botezătorule, Biserica propovăduiește viața ta, nevoința și îndrăznirea cea către Dumnezeu, prin care l-ai certat pe Irod cel fărădelege.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Căci cum nu avea Irod să se rănească de cuvintele tale prin care îl mustrai, ca pe unul care nelegiuia la vedere? Căci vedea viața ta strălucind dimpreună cu cuvântul.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nesuferind mustrările tale, Ioane Botezătorule, în temniță te-a închis Irod cel fărădelege și cu lanțuri te-a legat pe tine cel ce strigai neîncetat desfrânarea lui.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Curatul tău cap înmuiat în sângiuri și-a împletit în chip legiuit cununa nestricăciunii, Ioane Botezătorule, pentru aceea propovăduiești încă și mai limpede pe Mielul lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Treime mai presus de ființă și unime mai presus de dumnezeire, fire necuprinsă, putere nezidită, slavă de o cinste, miluiește lumea și izbăvește-o pururea de primejdii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Dumnezeu fiind, Te-ai deșertat pe Sine, Unule Născut, ca să mântuiești pe cei pe care i-ai plăsmuit și pentru care Te-ai făcut om, întrupându-Te din Fecioara și întreaga mea fire ai împăcat-o cu Tatăl.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Din munte umbrit, Cuvinte, cu dumnezeiască vedere Prorocul a cunoscut că vrei să Te întrupezi din singura Fecioară, și cu frică a slăvit puterea Ta.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lămurindu-ne nouă Împărăția lui Hristos, ai arătat noroadelor căile pocăinței și ai mustrat pe Irod cel ce nelegiuia, mare Propovăduitorule Ioane înțelepte.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nesuferind Irod mustrările tale, Botezătorule, s-a întors către mânie, și pizmă, și amărăciune și a așteptat vremea ospățului nașterii sale, în care s-a răzbunat pe tine, Propovăduitorule al lui Hristos.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Este adus preacuratul tău cap în mijlocul muritorilor purtat pe tavă, ca un fel de mâncare, Prorocule și a împlinit ospățul întristării.

Bucură-te, Botezătorule, să sălteze duhul tău, căci mustri pururea pe Irod cel fără de Dumnezeu, și tuturor celor din iad le propovăduiești, zicând: „Iată, s-a apropiat mântuirea”.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Se minunează pământul de viețuirea ta, Ioane, propovăduiește cerul nedreapta tăiere, trâmbițează Biserica mulțimea virtuților tale, cântându-le.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai locuit, Prorocule Propovăduitor, pustiurile și ai desțelenit suflete și inimi  fărădelege, tăind cu securea pocăinței nerodirea sufletelor noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mă închin Ție, Tatălui celui fără de început, Viața; mă închin Fiului Tău celui fără de prihană, Viața, și slăvesc pe Duhul cel Sfânt, izvorul cel viu și Viața – cu adevărat o singură Viață.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Te-ai născut din Maică Fecioară fără dureri, ai păzit-o pe ea curată după naștere, Cel ce, fără a ieși din Sineți, ai luat firea mea întreagă, afară numai de păcat.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Cel ce din noaptea necunoștinței ai strălucit marginile cu cunoștința de Dumnezeu, luminează-mă pe mine cu dimineața iubirii Tale de oameni, Doamne.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Oaia pustiului și comoara întregii lumi, Înainte Mergătorul ne pregătește astăzi nouă duhovnicesc ospăț.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe părtașul plăcerilor, pe călcătorul legilor, pe Irod, iubitorul amarnic al Irodiadei, l-a mustrat Ioan.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dreptcredinciosul proroc l-a rușinat pe Irod cel fărădelege care trăia în desfrâu și care hulea cele ale lui Moise.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiica Irodiadei dănțuiește și Ioan este legat în temniță și tăiat, o, beție a lui Irod, o, fărădelege a acestui suflet!

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pământul  a primit sângele tău, Iisus ți-a primit duhul tău, Dumnezeul părinților, și Irod, așijderea, osânda, Botezătorule.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În loc de bucurie, ospățul s-a umplut de durere, căci Irod a vărsat în el sânge nevinovat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lumină Te laud pe Tine Tatăl, Lumină slăvesc pe Fiul Tău, Luminii mă  închin, Duhului Tău celui Preasfânt, Lumină nedespărțită în trei sori.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Bucură-te, munte sfânt din care s-a tăiat piatra fără mână, ceea ce ai închegat în chip fără de prihană trup precurat lui Dumnezeu Cuvântul.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Precum ai scăpat pe pro­rocul din adâncul cel mai de dedesubt, Hristoase Dumnezeule şi pe mine mă dezleagă de păcatele mele, ca un Iubitor de oameni şi Te rog îndreptează viaţa mea.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Când Ioan a cunoscut mai dinainte că a ajuns la sfârșitul vieții, a trimis doi ucenici la Domnul îndreptând inima lor împietrită.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstind tăierea cinstitului și preacuratului tău cap, Prorocule al lui Hristos, lăudăm pomenirea ta cea pururea cinstită de toată lumea, preafericite.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, spurcat ospăț, o, amarnică serbare de naștere, o, rușine a beției! Irod cel fără de lege, cuprins de nebunie, mustrat fiind, cugetă uciderea Prorocului.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul care stai lângă tronul lui Dumnezeu, Ioane prealăudate, cu fierbințeală te rugăm să pomenești turma ta în rugăciunile tale, ca să ne unim cu Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Un Dumnezeu pe Tine Te slăvesc pe Fiul împreună cu Tatăl și cu Duhul cel Viu, pe Unul ca mai înainte fără de început, pe altul ca împreună-fără-de-început și pe celălalt de un tron și împreună-veșnic.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cel acum Fiu al Fecioarei S-a arătat mai înainte Fiu al Tatălui, nu Altul gândit pe lângă Cel văzut, chiar dacă a rămas în ambele firi desăvârșit.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cel Ce ai întemeiat pământul întru început şi Cerurile cu cuvântul le-ai întărit, binecuvântat eşti în veci, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduind Ioan legea lui Dumnezeu, nu l-a convins pe necredinciosul Irod nelegiuitul să se înțelepțească, căci foc era în el, în cugetul păcatului.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, cap care povățuiești limpede și din pământ: „ Iroade”, strigând, „nu ți se cuvine ție, care calci legea, să porți hlamida, ca veșmânt de rege”.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce L-ai propovăduit în lume pe Mielul Care ridică păcatele lumii, Lui te-ai adus jertfă bineprimită, Celui propovăduit de tine, Hristos, singurul Dumnezeu.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Irod a râvnit lui Ahab, pe Nabot îl imită Ioan, iar Irodiada pe Izabela, iar Botezătorul lui Hristos pe Ilie Tesviteanul.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu arme de rușine, Irod cel făr’de lege împlătoșându-se, cu jurământ împlinește fărădelegea la ospățul nașterii sale, având beția conducând acolo împreună cu el.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cine cu adevărat poate să-l cinstească după vrednicie pe râvnitorul Legii lui Moise și pe prorocul adevărului în cântări duhovnicești și dumnezeiști laude?

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Un singur Dumnezeu slăvesc, Treimea, cea în trei persoane lăudată, una prin fire, una prin împărăție, căci este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Fără de trup fiind, Te-ai întrupat fără de schimbare, fără de ani fiind, ai fost cunoscut sub ani din Fecioară, Ziditorul a toate, rămânând fără de amestecare ceea ce erai și devenind ceea ce nu erai.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Cel Slăvit în Muntele cel Sfânt şi pe Cel Ce în rug a arătat lui Moise Taina Naşterii pururea Fecioarei, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce a propovăduit venirea lui Hristos celor din iad a venit, vestind: „Cel ce a dezlegat chinurile de naștere vine, Domnul slavei pe Care Îl preaînălțăm întru toți vecii”.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În temniță te-a închis Irod, Ioane, al doilea Ilie, și, legându-te cu legături de fier, a ucis pe credinciosul vestitor al Împărăției și al pocăinței.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, masă plină de sânge, o, mâncăruri pipărate cu uciderea, o, ospăț plin de deșertăciune, o, cruzime și ucidere a lui Irod cel fărădelege!

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cine a mai văzut vreodată în ceasul ospățului și în mijlocul banchetului sângiurile unui mort de curând tăiat picurând și cap încă zbătându-se pus înainte pe tavă ca de mâncare?

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ioane, Apostole și Mucenice, Prorocule și Înainte Mergătorule al Domnului, Botezătorule și Propovăduitorule al Celui cunoscut de tine și mai înainte de scutece, roagă-te neîncetat pentru rugătorii tăi.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lăudând, Mântuitorule, ca proroc și mai mare decât un proroc pe Botezătorul Tău, ca mijlocitor al Legii și al harului, îl mișcăm pe el împreună cu maica Ta la rugăciune către Tine, Binefăcătorule.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Sfânt ești Părinte Atotțiitorule, Sfânt ești Fiule Milostive, Sfânt ești și Tu, Duhule cel Mângâietor, o singură sfințenie, o singură dumnezeire, o singură împărăție.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Întreg sus și întreg jos, Cuvinte, în sânurile Tatălui și ale maicii Tale, întreg Dumnezeu și întreg prin fire om, Unul prin ipostas și îndoit prin fire ești Milostive.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Pe cel slăvit în Muntele cel Sfânt, Care a făcut cunoscut lui Moise în rugul cel de foc taina pururea Fecioarei, pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Cel ce mai dinainte a arătat în Munte dătătorului de lege în foc și în rug nașterea pururea Fecioarei, spre mântuirea noastră a credincioșilor, cu laude fără de tăcere să-L mărim.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Al doilea Ilie ni te-ai arătat nouă, Prorocule, ca unul care ai venit în duhul și în puterea aceluia, închipuind blândețea lui Moise și sfințenia prorocilor.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Destrăbălată dănțuire, beție, adulter și jurăminte, aceste patru nelegiuiri le-a născut Irod, dar și plăcerea, și desfrânarea, și rușinea și în urma tuturor, nedreapta ucidere.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tăindu-ți-se capul, Ioane, de către Irod, ai fost trimis să propovăduiești duhurilor celor din iad pe Cel ce avea să vină și să-i mântuiască pe toți credincioșii din Adam care muriseră mai înainte.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Așteaptă puțin, o, Iroade, și vei vedea atunci capul pe care l-ai tăiat la ospăț, tu în beție fiind, iarăși mustrându-te cu multă îndrăzneală la Scaunul Judecătorului tuturor.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfeșnicul luminii și Glasul Cuvântului fiind, oaie a pustiului și Propovăduitor al Mielului lui Dumnezeu, Ioane, mucenicul feciorelnic al Domnului roagă-te să se mântuiască cei ce te cinstesc pe tine.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstindu-te pe tine cu laude, Înainte Mergătorul lui Hristos, și săvârșind an de an preacinstită pomenirea ta, prin mijlocirea ta către El, ne slobozim din greutăți.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Oile tale suntem toți, Prorocule al Domnului, și miei ai turmei tale suntem, o, Ioane, dar păstorește-ne pe noi, pe toți cu rugăciunile tale, mântuind din primejdii sufletele noastre.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să ne bucurăm toți și să ne veselim, să-I strigăm lui Dumnezeu cu glasuri fără de tăcere, fiindcă om îngropat în pământ izvorăște credincioșilor izvoare dumnezeiești.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu slavă și cu cinste să ne închinăm luminii, și vieții, și izvorului nestricăciunii, Treimea, trei ipostasuri fără de început într-o singură Thearhie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Singură între femei te-ai arătat după naștere fecioară, singură între femei tu te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu, singură ai dezlegat-o pe Eva din durerile de naștere și ai șters blestemul strămoșului.

Sfantul Moise Etiopianul 28 August

  Viața Sfântului Cuvios Moise Etiopianul


În părțile Egiptului era un tâlhar vestit, cu numele Moise, de neam etiopian. Acesta, simțind chemarea lui Dumnezeu, a lăsat tâlhăritul și pe tovarășii săi și s-a dus în pustie, la o mănăstire.

În părțile Egiptului era un tâlhar vestit, cu numele Moise, de neam etiopian și negru la față; el mai înainte a fost rob la un stăpân vestit care, pentru obiceiul lui cel rău și pentru multele feluri de ucideri, l-a gonit de la el; iar el, plecând, s-a alăturat de tâlhari. Văzându-l ei că este tare cu trupul și aspru la obicei, l-au pus mai mare peste ei înșiși. Aceasta se povestește despre dânsul, ca și îndreptarea lui să fie arătată, adică ce fel de viață a avut și în ce fel de pocăință și plăcere de Dumnezeu a venit; căci și greșelile sfinților ce au fost mai înainte nu se tăinuiesc, spre preamărirea milostivirii lui Dumnezeu, prin care se scot vrednici din nevrednici și din păcătoși se fac drepți.

Deci Moise, făcând tâlharii și jafuri împreună cu tovarășii săi, mult sânge a vărsat și a săvârșit multe fapte necurate și rușinoase, făcându-se vestit prin răutatea sa și înfricoșat tuturor. Între alte fapte tâlhărești ale lui, se povestește și aceasta: el avea gând rău asupra unui cioban de oi pentru că, mergând el la o faptă rea, a fost împiedicat de câinii lui. Înștiințându-se de acel păstor că paște oile de partea cealaltă a râului Nil, a voit să-l ucidă; dar râul era atunci revărsat. Deci, legându-și hainele și punându-le pe cap, și-a luat sabia în dinți și s-a dus înotând pe râul cel mare. Văzându-l păstorul de departe cum înota prin râu, și-a lăsat oile și s-a ascuns. Moise, înotând cu repeziciune, a ajuns și, negăsind pe păstor, a tăiat patru berbeci mai aleși pe care, legându-i cu o funie, a înotat iarăși înapoi pe râul Nilului, trăgând berbecii după sine. Deci, jupuindu-i, a mâncat carnea cea bună, iar din piele a făcut foale pentru vin.

Petrecând Moise într-o viață rea ca aceasta multă vreme, și-a venit în simțire după o întâmplare oarecare. Și anume, Dumnezeu, milostivindu-Se spre dânsul, l-a chemat la pocăință, pentru că El nu voiește moartea păcătoșilor, ci întoarcerea lor spre mântuire. Deci păcătosul s-a umilit cu inima și, căindu-se de faptele sale cele rele, a lăsat tâlhăritul și pe tovarășii săi și s-a dus în pustie, la o mănăstire. El s-a dat în supunere la slujba egumenului și a fraților; dar mai ales la slujba lui Dumnezeu și vărsa multe lacrimi ziua și noaptea, căindu-se de păcatele sale făcute mai înainte. Deci, petrecând toate slujbele care i se porunceau și cu osârdie ostenindu-se, s-a făcut monah ales. După câtăva vreme, luând o chilie sihăstrească, viețuia singur întru Domnul, curățindu-și prin pocăință greșelile făcute mai înainte.

Petrecând el în îndreptarea aceasta, au năvălit asupra lui în chilie patru tâlhari, neștiind că el este Moise. Fiind el singur, i-a biruit și i-a legat și, luându-i în spate ca pe niște saci umpluți cu paie, i-a dus în mânăstire la biserică, zicând fraților: „Deoarece mie nu mi se cade a face strâmbătate nimănui, iar aceștia venind asupra mea, eu i-am prins; deci, ce porunciți pentru ei?”. Părinții au poruncit să-i dezlege și să-i lase liberi, zicând: „Nouă nu ni se cade să ucidem pe nimeni”. Cunoscând tâlharii că este Moise, care mai înainte a fost vătaf de tâlhari, s-au mirat de această schimbare a vieții lui, au preamărit pe Dumnezeu și, umilindu-se singuri, au venit în frica lui Dumnezeu; deci, pocăindu-se, s-au făcut cu toții monahi iscusiți. Nu numai dânșii, dar și alți tâlhari, auzind de Moise, vătaful lor, că s-a pocăit și s-a făcut monah, s-au lepădat și ei de tâlhărit și de toate obiceiurile cele rele și s-au făcut monahi îmbunătățiți.

Acest nevoitor petrecând în ostenelile pocăinței, de la început au năvălit asupra lui diavolii desfrânării prin gânduri necurate și prin pofte ispititoare, trăgându-l la obiceiul cel dintâi al poftei destrăbălate, după cum singur a spus mai în urmă fraților, zicând: „Atâta supărare am suferit de la războiul poftei trupești, încât puțin de n-am căzut din făgăduința monahicească”.

Mergând în schit la părintele Isidor preotul, i-a spus toate războaiele cele trupești. Sfântul Isidor a zis către dânsul: „Nu te tulbura, frate, că încă ești între cei noi începători; și pentru aceea diavolii mai aspru năvălesc asupra ta, căutând în tine obiceiul cel mai dinainte. Pentru gonirea lor te povățuiesc să primești postirea cea din toate zilele și înfrânarea în mâncare, ca să nu-ți saturi pântecele. Că precum câinele cel obișnuit a roade oasele lingă măcelărie, nu se duce până nu se închide, și după ce s-a închis, nefiind nimeni care să-i arunce ceva, se duce topindu-se de foame, asemenea și diavolul desfrânării șade lingă omul care se hrănește până la săturare. Iar dacă vei petrece în post și în înfrânare, omorându-ți mădularele cele trupești, închizându-ți ușa mâncării prin postire și nelăsând să intre în stomac săturarea, care naște pofta trupească, atunci diavolul, ca un câine gonit de foame, supărându-se, se va duce de la tine”.

Intrând în chilie, Moise, robul lui Dumnezeu, și închizându-se, a petrecut în postirea cea de toată ziua, mâncând o bucățică mică de pâine seara, după apusul soarelui și ostenindu-se mult la lucrul mâinilor. El de 50 de ori se scula în fiecare zi la rugăciunea pe care o săvârșea în genunchi. Deși ostenea trupul său cu osteneli și-l ascuțea în postiri, nu înceta într-însul pofta care pornește spre păcat. Pentru aceea a mers iarăși la părintele Isidor și i-a zis: „Părinte, nu pot să stau în chilia mea, luptându-mă de patimile trupești”. Iar fericitul Isidor, luându-l, l-a suit pe vârful casei și i-a zis: „Caută spre apus”. Moise, căutând, a văzut o mulțime de diavoli înfricoșați, gîlcevindu-se și gătindu-se de război. Atunci iarăși a grăit sfântul: „Caută de privește spre răsărit”. Privind, a văzut o mulțime de sfinți îngeri, purtători de lumină, asemenea pregătiți de război. Zis-a Sfântul Isidor către Moise: „Cei dinspre apus ridică război asupra sfinților lui Dumnezeu, iar cei dinspre răsărit se trimit de Domnul spre ajutorul neputincioșilor celor buni. Însă vezi că mai mulți sunt aceia ce ne ajută nouă, decât aceia ce se scoală asupra noastră”. Moise, întărindu-se cu o vedenie ca aceasta și cu cuvintele starețului, s-a întors în chilia sa, și iarăși se îndeletnicea cu postire și rugăciuni și cu obișnuitele lui osteneli.

Dar tot nu-l părăsea din război, ci mai ales, aprinzându-se din nălucirile cele din visuri, pătimea supărare de la vrăjmaș. Deci, sculându-se, a mers la un alt stareț oarecare, sfânt și foarte iscusit, și i-a zis: „Părinte, ce să fac, că visele îmi întunecă mintea și, aprinzându-mi trupul, îndulcindu-mi mintea și nălucindu-mi prin vedenia visului, mă împing la păcat”. Starețul a zis: „De vreme ce mintea ta n-ai despărțit-o de acea dulce pătimire, care se face în năluciri, pentru aceea pătimești această urâtă supărare. Deci, să faci ceea ce-ți voi zice ție: să stai la priveghere și încet să te obișnuiești cu ea; să te rogi cu trezire și te vei izbăvi de acel război”.

Moise, primind un sfat bun ca acesta de la sfântul povățuitor cel iscusit, s-a întors la chilie și a început a se deprinde în privegherea cea de toată noaptea. De aceea stătea în mijlocul chiliei toată noaptea, neplecându-și genunchii în rugăciune, ca să scape de biruirea cea din vis, ci se ruga stând drept. El a petrecut șase ani într-o chinuire de sine ca aceasta, și nici așa nu putea să se izbăvească de supărarea trupului, care se luptă împotriva duhului - așa voind Dumnezeu -, adică, fiind ispitit ca aurul în ulcea, să primească cea mai slăvită cunună a vieții celei pătimitoare.

După aceasta, nevoitorul cel viteaz a găsit altă rânduiala de viață aspră: ieșind noaptea din chilia sa, înconjura chiliile cele sihăstrești ale bătrânilor celor din pustie, și, luând vasele lor de apă, pe care le găsea deșarte, le aducea apă fără să știe ei. Apa era departe de locurile acelea, căci unii bătrâni își aveau chiliile lor ca la două stadii departe de apă, iar alții ca la trei, la patru și mai mult. Și cum unii nu puteau să-și aducă apă singuri, fiind bătrâni, el umplea în fiecare noapte vasele lor cu apă. Astfel ostenindu-se el, și diavolul nesuferind să-i vadă suferința lui, i-a făcut - cu voia dumnezeiască -, o răutate în acest fel: într-o noapte, acest fericit iubitor de osteneală, plecând la un puț, diavolul l-a lovit foarte tare peste șale cu un păr mare, și a rămas acolo zăcând ca un mort. Făcându-se ziuă, monahii au mers la puț pentru apă și au găsit pe Moise zăcând mai mult mort.

Deci, ducându-se ei, au spus despre aceasta marelui Isidor, părintele schitului, iar acesta, mergând cu frații, l-a luat și l-a dus la biserică; deci, Moise, fiind slăbănogit, a bolit atâta vreme, încât abia după un an s-a întărit cu trupul. Părintele Isidor i-a zis: „Frate Moise, încetează de acum a te mai lupta cu diavolii mai presus de măsură; căci și în această vitejie se cade a păzi măsura”. Moise, nebiruitul ostaș al lui Hristos, a răspuns: „Nu voi înceta de la luptă până nu vor înceta de la mine nălucirile visurilor”. Atunci Isidor i-a zis: „În numele Domnului nostru Iisus Hristos, iată, acum au încetat de la tine acele pătimașe supărări, și de aici înainte vei petrece în pace. Deci, apropie-te cu îndrăzneală și împărtășește-te cu dumnezeieștile Taine ale Trupului și Sângelui lui Hristos; însă să știi aceasta, că pentru aceea a fost lăsat asupra ta un război trupesc greu ca acesta, ca să nu te lauzi în mintea ta că ai biruit patimile cu ale tale postiri și nevoințe și ca să nu pieri, înălțându-te”.

Moise, auzind acestea și împărtășindu-se cu dumnezeieștile Taine, s-a dus la chilia sa. De aici înainte el a petrecut în pace de războaiele cele de mai înainte, luând aminte de sine în liniștita viață pustnicească. După câteva luni, fiind întrebat de-l mai supără patimile, el a răspuns: „De când a făcut rugăciunea pentru mine Părintele Isidor, slujitorul lui Hristos, de atunci nici un fel de supărare nu mai pătimesc”. După niște ispitiri ca acestea, fericitul Moise a câștigat odihnă prin milostivirea lui Dumnezeu și a viețuit din acea vreme restul vieții sale fără de patimă și fără de supărare; iar asupra diavolilor a luat de la Dumnezeu putere mare, încât el îi defăima pe aceia ca pe niște muște. Deci, el s-a umplut de darul Sfântului Duh și s-a făcut cinstit între părinți.

Sfântul ajungând vestit pentru viața sa îmbunătățită, a auzit despre dânsul stăpânitorul acestei lături și a mers la schit, vrând să vadă pe părintele Moise. Despre sosirea acestuia i-a spus starețului, dar cuviosul, sculându-se, a ieșit din chilie, vrând să fugă și să se ascundă într-o baltă cu trestie. Atunci l-au întâmpinat slujitorii care erau cu boierul și l-au întrebat, zicând: „Unde este chilia părintelui Moise?”. Iar el a răspuns: „El este un bătrân nebun și foarte mincinos și are viață necurată”. Ei, auzind aceasta, s-au mirat și au trecut alăturea. Când au mers la biserică, boierul a zis către clerici: „Eu, auzind de părintele Moise, am venit să mă binecuvântez de dânsul. Dar ne-a întâmpinat pe noi un monah mergând în Egipt, și, întrebându-l unde petrece părintele Moise, el a zis multe cuvinte de hulă contra lui, numindu-l nebun, mincinos și că ar avea viață necurată”. Clericii, auzind aceasta, s-au mâhnit și au zis: „Ce fel era acel stareț care v-a spus vouă cuvinte urâte împotriva sfântului bărbat?”. Ei au răspuns: „Un bătrân înalt, negru la față și îmbrăcat în haină proastă”.

Clericii au zis: „Acela este cu adevărat părintele Moise și de vreme ce nu a voit să fie văzut de voi și cinstit, de aceea a grăit acele vorbe pentru sine însuși”. Boierul, folosindu-se mult, s-a dus, mulțumind lui Dumnezeu. Astfel Cuviosul Moise fugea de slavă și cinstea omenească și de vorbirea cu mirenii care veneau la dânsul, precum se scrie în Pateric despre iubirea lui de străini. Odată se dăduse poruncă tuturor părinților viețuitori în pustie, zicându-le: „Să postiți toată săptămâna aceasta și să faceți Paștile”. Din întâmplare au venit niște frați străini din Egipt la părintele Moise și starețul le-a dat să mănânce puțină fiertură. Vecinii lui, văzând fumul, au spus clericilor: „Iată, Moise a nesocotit porunca, și-și face bucate!”. Iar ei au zis: „Când va veni în sobor, atunci îl voi certa pe el”. Însă toți știau postirea lui Moise. Când a sosit sâmbăta, Moise a venit la biserică, la cântarea cea sobornicească, și i-au zis părinții înaintea tuturor: „Părinte Moise, porunca cea omenească ai călcat-o, iar pe a lui Dumnezeu ai săvârșit-o”.

Încă și în viața Cuviosului Arsenie cel Mare, se povestește: Un frate oarecare venind de departe în schit, voia să vadă pe Cuviosul Arsenie și, fiind dus la dânsul, l-a văzut pe el; dar nu s-a învrednicit a auzi cuvintele aceluia, pentru că starețul ședea și privea în jos, fără să zică o vorbă. Apoi, ieșind de la dânsul, a rugat pe clericul care îl ducea, să-l ducă la părintele Moise, care din tâlhar s-a făcut călugăr. Clericul a dus pe acel frate străin la Moise, care i-a primit pe ei bucurându-se; apoi i-a odihnit, i-a ospătat și i-a eliberat, arătându-le multă dragoste. Deci, clericul a zis către acel frate străin: „Iată, i-ai văzut pe amândoi, pe părintele Arsenie și pe părintele Moise. Care din ei ți se pare că este mai bun?”. Fratele cel străin a zis: „Cel ce ne-a primit pe noi cu dragoste, acela este mai bun!”. Atunci un stareț din cei plăcuți lui Dumnezeu, auzind aceasta, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, arată-mi mie lucrul acestor părinți, căci unul fuge de oameni pentru numele Tău, iar celălalt îi primește pe toți pentru numele Tău; drept aceea, care este mai desăvârșit dintr-înșii?”. Starețul a văzut într-o vedenie două corăbii mari, înotând pe un râu mare; într-una era Cuviosul Arsenie și duhul lui Dumnezeu îi îndrepta corabia cu multă liniște; iar în cealaltă era Cuviosul Moise și îngerii lui Dumnezeu cu el, îi îndreptau corabia și puneau faguri de miere în gura lui.

Cuviosul Moise, petrecând mulți ani în nevoințele pustnicești, s-a învrednicit de rânduiala preoțească după o descoperire dumnezeiască. Deci, când l-a ridicat întâi la treapta preoției și a fost îmbrăcat în stihar, episcopul a grăit către dânsul: „Acum părintele Moise este alb cu totul!”. Moise a zis către episcop: „Stăpâne, oare cele din afară fac pe preot alb sau cele dinăuntru?”. Ca și cum ar fi zis: „Oare îmbrăcămintea dinafară, care acoperă trupul, face vrednic pe om de preoție sau bunătățile cele dinăuntru?”. Episcopul, voind să-l ispitească dacă este cu adevărat rob al lui Hristos și dacă are bunătăți înăuntru, a zis clericilor: „Când va intra Moise în altar, să-l goniți; apoi să vă duceți după dânsul, să ascultați ce va grăi”. Clericii au făcut aceasta și l-au izgonit din altar, zicându-i: „Arapule, ieși afară”.

El, ieșind și stând la loc deosebit, se ocăra pe el, zicând: „Câine, bine ți-a făcut! Bine ți-a făcut, trup negru! Dacă nu ești vrednic, cum îndrăznești a intra în altar? Nu ești om, și pentru ce te duci la oameni, care sunt slujitorii lui Dumnezeu?”. Clericii, auzind aceste cuvinte ale lui, au spus episcopului. Episcopul a poruncit să-l cheme iar în altar și l-a hirotonit preot. După aceea, l-a întrebat, zicându-i: „Părinte, ce-ai gândit când te-am izgonit și când te-am chemat iar?”. Moise a răspuns: „M-am asemănat câinelui care când este gonit, fuge, și când este chemat se întoarce iar, alergând degrabă”. Episcopul a zis: „Cu adevărat un om ca acesta este vrednic de dumnezeiescul dar; pentru că celor smeriți Dumnezeu le dă har”.

Acestui părinte i s-a făcut și mai înainte o ispitire ca aceasta. Când era încă între noii începători, odată, fiind adunare de frați în schit, părinții au vrut să-i ispitească smerenia lui și l-au defăimat, zicând: „Pentru ce arapul acesta umblă printre noi?”. El, auzind aceasta, a tăcut. Frații, când erau să plece, l-au întrebat, zicându-i: „Părinte Moise, nu te-ai tulburat când te-au defăimat părinții?”. El le-a răspuns cu cuvintele psalmistului: „M-am tulburat și n-am grăit...”

După primirea rânduielii preoțești, Cuviosul Moise, petrecând 15 ani și împlinind de la naștere șaptezeci și cinci de ani, a adunat șaptezeci și cinci de ucenici și s-a sfârșit mucenicește într-acest chip: într-una din zile, șezând cu frații, a zis: „Sculați-vă și fugiți de aici, că astăzi barbarii vor veni în schit să taie pe monahi”. Frații i-au zis: „Părinte, tu pentru ce nu fugi?”. El a zis către dânșii: „Eu am atâția ani și aștept ziua aceasta ca să se împlinească cuvântul Stăpânului meu Hristos, Care a zis: Cel ce ridică sabia, de sabie va muri!”. Frații au grăit: „Nici noi nu vom fugi, ci vom muri cu tine”.

El le-a zis: „Eu n-am nevoie de aceasta, însă fiecare să se păzească pe sine cum petrece”. Frații, sculându-se, au fugit, rămânând dintre ei lângă dânsul numai șapte. După un ceas le-a zis: „Se apropie barbarii”. Unul din cei șapte frați, temându-se, a fugit din chilie într-un loc oarecare. Barbarii, intrând, au tăiat pe părintele și pe cei șase frați care erau cu dânsul. Fratele care fugise, șezând în locul lui unde se ascunsese, a văzut cerul deschis și șapte cununi luminoase pogorându-se din cer. După ducerea barbarilor, întorcându-se el în chilie, a găsit pe părintele și pe frați tăiați, iar trupurile lor zăcând în sânge. După aceasta, venind și ceilalți frați, le-au îngropat trupurile plângând.

Așa a fost sfârșitul Cuviosului părintelui nostru Moise arapul, care din tâlhar se făcuse monah și care, prin adevărată pocăință, a plăcut desăvârșit lui Dumnezeu. Lui nu numai Raiul, dar și cerul i s-a deschis ca unui mucenic, și s-a învrednicit de cunună slavei, cu ale cărui rugăciuni să ne povățuiască și pe noi la adevărata pocăință și iubitorul de oameni Stăpânul Hristos, Dumnezeul nostru, să ne învrednicească Împărăției cerești, Căruia împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, se cuvine cinstea și slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfântului Cuviosului Moise Etiopianul

De este preot, ziceBinecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Aminiar de este diacon, monah sau mirean, zicePentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1

Celui ce a strălucit prin fapte bune vrednice de laudă, să-i cântăm cu osâr-die și cu bună cuviință căci urcându-se pe treptele virtuților, a ajuns la măsura desăvârșirii și războindu-se cu diavolii cei prea înrăutățiți, i-a biruit, iar noi văzând tăria sufletului său, să-i cântăm:
Bucură-te sfinte prea cuvioase părinte Moise!

Icos 1

Pe cât de rea și de urâtă înaintea lui Dumnezeu a fost viața ta cea dinainte cuvioase, pe atât de plăcută și frumoasă a fost petrecerea ta cea monahicească, deoarece nu te-a lăsat Domnul să te pierzi în acele răutăți în care te aflai, pentru aceea noi credincioșii îți cântăm așa:
Bucură-te, că Dumnezeu din tâlhar te-a făcut slugă credincioasă;
Bucură-te, că pocăința ta a plăcut Domnului;
Bucură-te, că din slugă a diavolului te-ai făcut rob lui Hristos;
Bucură-te, că pe cât de multe ucideri ai făcut înainte, pe atât de mulți ai adus la Viață din moartea păcatelor;
Bucură-te, că te-a întors Domnul de pe calea pierzării pe cea a mântuirii;
Bucură-te, că ai aflat milă de la Domnul și ai părăsit păcatul;
Bucură-te, că Dumnezeu a înnoit duhul tău care era stricat de patimi;
Bucură-te, că a zidit în pieptul tău o inimă curată;
Bucură-te, că ai fost slobozit din lanțurile fărădelegilor;
Bucură-te, că acul morții nu a avut putere multă vreme asupra ta;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a scos din gura Iadului care pe mulți a înghițit
Bucură-te, căci ca o floare vestejită ai revenit la viață prin ploaia milostivirii Celui Prea Înalt;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 2

Multe au fost isprăvile faptelor tale celor rele, dar după aceea mai multe fapte bune ai săvârșit, covârșind cu mult răutatea prin bunătate, drept aceea noi văzând întoarcerea ta Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2

Dumnezeu văzând că diavolul a pus stăpânire pe voința ta, nu a putut răbda ca făptura cea zidită după chipul și asemănarea Sa, să fie înghițită de moarte pentru aceea ca un îndurat te-a izbăvit din gheara câinelui și din coarnele taurilor celor înțelegători pentru aceasta și noi îți zicem unele ca acestea:
Bucură-te, că Stăpânul după ce te-a găsit, te-a adus pe umerii Săi în staulul oilor sale care ascultau de glasul Lui;
Bucură-te, că te-a învățat cum sa-L slujești cu credință;
Bucură-te, că ți-a arătat cât de mult trebuie să-L iubești;
Bucură-te, că nu te-ai împotrivit leacurilor celor amare pe care ți le dădea Domnul pentru tămăduirea sufletului tău;
Bucură-te, că ai alungat pe diavolul din cămara sufletului tău, făcându-ți sufletul templu al Duhului Sfânt;
Bucură-te, că ai avut în inima și cugetul tău pe Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, că ai izbutit să-ți cureți partea cea dinăuntru a „paharului tău”;
Bucură-te, lucrător osârdnic al viei lui Hristos;
Bucură-te, că ai fost luptător îndârjit împotriva diavolilor;
Bucură-te, că ai stricat cursele cele de multe feluri ale demonilor;
Bucură-te, că ai fost găsit întocmai ca o comoară în țarină;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 3

Minunată s-a arătat viața ta cea monahicească, deoarece ai întrecut pe mulți în virtuți și toate faptele cele bune, căci veneau la tine chiar și sihaștri vestiți pentru a cere sfat și se întorceau toți cu mângâiere sufletească de la tine părinte, care toata viața ta ai cântat lui Dumnezeu care te-a mântuit: Aliluia!

Icos 3

Vestit ai fost în tot Egiptul pentru răutățile tale cele de multe feluri pentru aceea se înfricoșau toți de auzirea numelui tău, însă îndreptându-ți viața, ai ajuns înfricoșător diavolilor, cărora până atunci le-ai fost supus prin faptele tale cele rele, iar noi văzând întoarcerea ta, te lăudăm zicând:
Bucură-te, că din rob al diavolilor ai ajuns mai puternic decât ei;
Bucură-te, că aceștia fugeau când auzeau de numele tău;
Bucură-te, că nu puteau suferi nici atunci când rostea cineva numele tău;
Bucură-te, foc care mistui puterea diavolească;
Bucură-te, că din rob al patimilor te-ai făcut stăpân peste ele;
Bucură-te, că trupul tău care era deprins cu mâncăruri alese, l-ai supus la post desăvârșit;
Bucură-te, că te-ai asemănat îngerilor prin viețuirea ta;
Bucură-te, surpătorul ispitelor diavolești;
Bucură-te, stea luminoasă care ai răsărit din bezna nopții păcatelor;
Bucură-te, soare luminos cu raze in chipul focului;
Bucură-te, că diavolii nu pot să privească spre tine;
Bucură-te, povățuitorul celor neștiutori;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 4

Schimbarea vieții tale a mâniat pe demoni, a caror slujitor erai mai înainte, pentru aceea au năvălit asupra ta cu ispite de tot felul, dar tu i-ai alungat de la tine ca pe niște neputincioși, nefăcându-ți nici un rău, pentru aceea noi văzând biruințele tale, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

Nevoindu-te cu osteneli pustnicești, ai luptat până la moarte împotriva ispitelor ce veneau asupra ta, dar tu părinte le-ai lepădat de la tine ca pe cea mai vătămătoare otravă, pentru aceasta și cugetul ne îndeamnă să-ți cântăm așa:
Bucură-te, căci ca un foc ai ars pleava ispitelor trupești;
Bucură-te, că ai fost încercat ca aurul în cuptor;
Bucură-te, că te-ai arătat biruitor întru toate;
Bucură-te, că și ispita desfrânării ai biruit-o;
Bucură-te, că mult timp te-ai luptat cu ea;
Bucură-te, că postul și privegherea ți-au fost arme nebiruite;
Bucură-te, căci cu acestea te-ai suit spre ceruri;
Bucură-te, că multe lacrimi ai vărsat pentru spălarea păcatelor tale;
Bucură-te, că diavolii se spăimântau de răbdarea ta;
Bucură-te, că pe pământ ai viețuit îngerește;
Bucură-te, că și Hristos Domnul te-a iubit pentru smerenia ta cea multă;
Bucură-te, că defăimându-te pe tine însuți ai fost slăvit de Dumnezeu;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 5

Cine va spune luptele tale împotriva patimilor sau cine se va încumeta să istorisească pătimirile tale din partea diavolilor care până la moarte au luptat împotriva ta și se tânguiau cu amar că te-au pierdut din cursele lor, din care te-a scos Hristos Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icos 5

Războindu-te patima desfrânării, ai cerut sfatul sfântului Isidor, starețul tău care te-a îndemnat să te nevoiești cu mult post și rugăciune, adăugând și lucrul mâinilor, căci prin osteneală și postire se alungă demonii cei stricători de sufle, iar tu închizându-te în chilia ta te osteneai cu aceste trei arme: postul, rugăciunea și osteneala, iar noi lăudăm râvna ta cea multă pentru Hristos, așa:
Bucură-te, împlinitorule al poruncii starețului tău;
Bucură-te, că te-ai făcut ascultător desăvârșit;
Bucură-te, că ai vestit starețului tău că patima nu slăbește;
Bucură-te, că sfântul Isidor ți-a arătat în acea vedenie că mai mulți sunt cei ce sunt cu noi decât cei împotriva noastră;
Bucură-te, că tu văzând acea vedenie te-ai întărit și ai continuat mai departe rânduiala ta cea dinainte;
Bucură-te, că aprinzându-ți-se trupul ai cerut sfatul altui stareț iscusit;
Bucură-te, că acela te-a învățat să-ți dezlipești mintea de acele patimi cu care te îndulceai;
Bucură-te, că ai fost povățuit să priveghezi cu trezvie;
Bucură-te, că toată noaptea te-ai rugat stând în picioare;
Bucură-te, că pe lângă obișnuitele osteneli ai avut altele și mai grele;
Bucură-te, că umpleai vasele pustnicilor cu apă pe care o aduceai de departe fără ca ei să știe;
Bucură-te, că diavolul nesuferind o nevoință ca aceasta, te-a lovit în așa fel încât abia după un an ai putut umbla;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 6

După ce diavolul te-a lovit, ai rămas aproape mort, însă găsindu-te părinții care mergeau să aducă apă din același loc unde mergeai și tu, te-au luat și ducându-te la chilia ta, unde te-au îngrijit timp de un an, apoi ridicându-te ai putut să mergi, drept aceea ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6

Văzând starețul tău ce ai pătimit din pricina luptei tale împotriva vrăjmașului, te-a sfătuit să fii cu măsură întru toate, însă tu i-ai spus că nu te vei lăsa până ce nu vor înceta nălucirile visurilor, iar el ți-a spus că de acum înainte nu vei mai avea astfel de năluciri, noi văzând unele ca acestea, îți cântăm așa:
Bucură-te, că te-ai împărtășit cu sfintele taine după ce te-ai întărit cu trupul;
Bucură-te, că ai fost lăsat să pătimești astfel, ca să nu te înalți cu mintea;
Bucură-te, că Stăpânul te-a scăpat din prăpastia mândriei;
Bucură-te, slujitor nebiruit al lui Hristos;
Bucură-te, că ai scăpat de lupul cel înțelegător;
Bucură-te, căci ca o pasăre ai zburat către ceruri;
Bucură-te, sfeșnicul cel poleit cu aurul faptelor celor bune;
Bucură-te, pahar plin de vinul cel dulce al smereniei;
Bucură-te, vasul cel ales al Stăpânului Hristos ;
Bucură-te, trâmbița cea răsunătoare a împăratului Celui Mare;
Bucură-te, corabia cea ajunsă la limanul veșniciei;
Bucură-te, cel ce pedepsești pe cei ce fac nelegiuiri;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 7

Venind la tine un boier împreună cu ai săi, tu ai fugit din chilia ta și întâlnindu-te cu ei te-au întrebat dacă-l cunoști pe părintele Moise, tu le-ai spus ca este un bătrân mincinos și cu viață necurată, iar ei ajungând și spunând cine le-a spus lor acestea, iar când au aflat că tu ai fost, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Porunca starețului tău părinte, ca nimeni să nu mănânce toată Săptămâna Mare, tu ai făcut bine cu frații care au venit la tine, dându-le bucate fierte, pentru aceea ai fost lăudat de părinți înaintea tuturor, zicând: porunca oamenilor ai călcat-o, iar pe a lui Dumnezeu ai săvârșit-o pentru aceasta și noi îți zicem unele ca acestea:
Bucură-te, iubitorule de străini;
Bucură-te, părintele cel milostiv;
Bucură-te, că făcând milostenii ai fost miluit de Stăpânul;
Bucură-te, căci ca argintul ai fost curățat în focul ispitelor;
Bucură-te, postitorule cel adevărat;
Bucură-te, că înfrânarea ți-a fost hrană;
Bucură-te, că privegherea ți-a fost drept odihnă;
Bucură-te, că ai adăpat grădina sufletului cu multe lacrimi;
Bucură-te, că petrecând în nevoință, te-ai învrednicit de darul preoției;
Bucură-te, că fiind gonit de preoți din sfântul altar pentru a te ispiti, tu te ocărai pe sineți;
Bucură-te, că episcopul a spus în auzul tuturor că ești vrednic cu adevărat;
Bucură-te, slujitor vrednic al tainelor lui Hristos;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 8

Apropiindu-se ziua mutării tale de la cele trecătoare la cele veșnice, ai văzut cu ochii cei duhovnicești timpul și felul în care aveai să-ți sfârșești lupta cu trupul, pentru aceasta ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8

Când le-ai spus fraților să fugă pentru că barbarii vor veni la schit, ei te-au întrebat de ce nu fugi și tu, le-ai spus că de mulți ani aștepți această clipă, căci cel ce ridică sabia de sabie va muri, au rămas și ei împreună cu tine care le-ai dat pildă de netemere, pentru aceea noi îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, părinte cuvios;
Bucură-te, sfătuitorule cel înțelept;
Bucură-te, înțelepțitule de Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai făcut tron al înțelepciunii celei desăvârșite;
Bucură-te, că ai fost răbdător în toate ispitele;
Bucură-te, că le-ai biruit fără să fii biruit de ele;
Bucură-te, că te-ai hrănit toată viața cu cele sfinte;
Bucură-te, că Hristos te-a încununat pentru că ai păzit chipul îngeresc neîntinat;
Bucură-te, că și cununa muceniciei din mâna Domnului ai luat;
Bucură-te, că te-ai învrednicit să locuiești în ceruri;
Bucură-te, că de la naștere ai împlinit șapte zeci și cinci de ani și tot atâția ucenici ai adunat;
Bucură-te, că șase dintre ei au luat împreună cu tine cununa muceniciei;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 9

După plecarea barbarilor, venind fratele acela și găsindu-vă săvârșiți din viață, a văzut șase cununi pogorându-se din cer. Ducându-se a vestit și pe ceilalți părinți ascunși de teama barbarilor și venind toți au îngropat sfintele voastre trupuri, care erau slăbite de post, rugăciune și osteneală și tânguindu-se au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9

În zadar ne ostenim noi păcătoșii să cinstim pomenirea ta cu cântări alese, căci nu ne pricepem ce grăim fără numai aceste cuvinte de laudă:
Bucură-te, lauda cuvioșilor;
Bucură-te, nevoitor neîntrecut;
Bucură-te, că erai aproape de moarte din pricina ispitelor;
Bucură-te, că nici atunci nu te-ai lăsat înfricoșat;
Bucură-te, că vrând să-ți încerce smerenia, părinții te-au numit „arap”;
Bucură-te, că defăimându-te ei, tu nu te-ai mâhnit;
Bucură-te, vorbitorule cu îngerii;
Bucură-te, că acum vezi pe Hristos aievea și nu în vedenie;
Bucură-te, măslin roditor de virtuți mântuitoare;
Bucură-te, că umblând în haine proaste, ai primit de la Hristos haina care nu se învechește niciodată;
Bucură-te, că ai luat îndoită plată de la Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 10

Cine a auzit ca un tâlhar înrăutățit să se facă monah îmbunătățit? Cu adevărat aceasta este schimbarea dreptei Celui Prea Înalt, căci unde vrea Dumnezeu se biruiește rânduiala firii; pentru aceasta și noi cântăm Milostivului nostru Dumnezeu și Ziditor: Aliluia!

Icos 10

Cu adevărat multe și necunoscute sunt căile spre mântuire pe care Domnul le-a pregătit pentru cei ce vor să se mântuiască, pentru că și tu părinte Moise ai venit la cunoștința lui Dumnezeu iar noi cântăreții tăi, zicem unele ca acestea:
Bucură-te, făcătorule de minuni;
Bucură-te, că tot în Egipt a făcut Moise văzătorul de Dumnezeu acele minuni înfricoșătoare cu faraon;
Bucură-te, că tu ai făcut minuni cu cei ce erau în nevoi;
Bucură-te, strălucirea chipului îngeresc;
Bucură-te, că și îngerii s-au spăimântat de luptele tale cu diavolii;
Bucură-te, că te-ai făcut povățuitor al monahilor;
Bucură-te, că ai fost socotit mai mare decât marele Arsenie pentru dragostea ce aveai pentru străini;
Bucură-te, părinte împodobit cu harul sfântului Duh;
Bucură-te, că ai biruit pe faraonul cel gândit;
Bucură-te, că l-ai înecat pe el în marea rugăciunilor tale;
Bucură-te, că ai avut apărător pe Dumnezeu Atotputernicul;
Bucură-te, pomul cel încărcat de roadele cele dulci ale ascultării și supunerii;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 11

Din ziua întrării în mănăstire și până în ceasul cel de pe urmă, ai păzit fără știrbire toate poruncile sfinților părinți care au fost mai înainte de noi ascultători, lăsându-ne nouă pildă de adevărată petrecere monahicească, iar tu părinte păzind toate acestea, ai aflat în ceruri plata ostenelilor tale de la Hristos Dumnezeu Căruia în ceruri Îi cânți: Aliluia!

Icos 11

Am auzit părinte de minunată viața ta, pe care ai petrecut-o după voia lui Dumnezeu căci ți-a răsplătit însuți ostenelile tale cele pricinuitoare de mântuire, dându-ți să mănânci din Pomul Vieții celei veșnice și să bei din Izvorul cel pururea curgător și răcoritor al Raiului pe care l-ai dobândit cu multe sudori, iar acum părinte nu ne uita pe noi cei ce-ți cântăm acestea:
Bucură-te, că dragostea ta pentru străini mult ți-a folosit;
Bucură-te, că milostenia te-a scăpat de vămile cele din văzduh;
Bucură-te, că pentru aspra ta viețuire, acum te desfătezi în loc luminos și fără de nici o supărare;
Bucură-te, că locuind într-o chilie săracă, ți-ai făcut palat împărătesc în ceruri;
Bucură-te, comoară plină de felurite bogății;
Bucură-te, că mucenicii te-au primit în prea luminoasa lor ceată;
Bucură-te, că și cuvioșii se veselesc de venirea ta în mijlocul lor;
Bucură-te, că sufletul tău se desfătează de cântările care nu vor înceta niciodată;
Bucură-te, că ți-ai făcut ucenici întocmai ca o viță-de-vie care odrăslește lăstarii cei roditori ai faptelor bune;
Bucură-te, căci ne-ai arătat nouă calea spre mântuire;
Bucură-te, că ușile Raiului s-au deschis înaintea ta;
Bucură-te, că Heruvimii te-au lăudat pentru biruință;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 12

Dacă trebuie lăudate faptele cuiva, acela ești tu părinte Moise, căci ai plinit făgăduințele monahicești pe care le-ai făcut Stăpânului Hristos căci văzându-te atât de sârguincios pentru dragostea Sa, te-a luat în împărăția cea cerească și te-a făcut împreună moștenitor cu El căruia toată viața ta I-ai cântat așa: Aliluia!

Icos 12

Aflând tâlharii, cărora mai înainte le-ai fost vătaf, că ți-ai schimbat viața și te-ai făcut monah, au lăsat și ei viața lor cea plină de răutăți și fărădelegi făcându-se monahi îmbunătățiți și sporind în calea mântuirii, iar noi auzind de o astfel de întoarcere, minunându-ne cântăm așa:
Bucură-te, stâlpul Ortodoxiei;
Bucură-te, sprijinul celor slăbiți de patimi și păcate;
Bucură-te, cunoscătorule al gândurilor;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a împodobit cu dragoste pentru aproapele;
Bucură-te, că această virtute nu piere nici în viața aceasta nici în cea viitoare;
Bucură-te, că bucuros ai primit paharul muceniciei;
Bucură-te, că acum mijlocești pentru cei ce se roagă ție;
Bucură-te, că ai mare îndrăzneală către Dumnezeu;
Bucură-te, că nici unul din cei ce veneau la tine nu ieșea nemângâiat;
Bucură-te, că primind darul preoției ai slujit lui Hristos cu toată osârdia;
Bucură-te, că nu suferi pe cei necredincioși;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 13

O, prea cuvioase părinte Moise, cel ce nu ai rămas tăinuit de noi păcătoșii, ci din voia lui Dumnezeu am aflat prin câte lupte și osteneli trebuie să dobândim slava cea cerească; deoarece prin aleasa ta viață monahicească, prin lacrimile cele multe, prin privegheri și rugăciuni și prin felurite osteneli ai îmblânzit mânia lui Dumnezeu cea cu dreptate pornită asupra ta și astfel te-ai făcut cetățean al Raiului, iar pe noi ne învață să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icos 1

Pe cât de rea și de urâtă înaintea lui Dumnezeu a fost viața ta cea dinainte cuvioase, pe atât de plăcută și frumoasă a fost petrecerea ta cea monahicească, deoarece nu te-a lăsat Domnul să te pierzi în acele răutăți în care te aflai, pentru aceea noi credincioșii îți cântăm așa:
Bucură-te, că Dumnezeu din tâlhar te-a făcut slugă credincioasă;
Bucură-te, că pocăința ta a plăcut Domnului;
Bucură-te, că din slugă a diavolului te-ai făcut rob lui Hristos;
Bucură-te, că pe cât de multe ucideri ai făcut înainte, pe atât de mulți ai adus la Viață din moartea păcatelor;
Bucură-te, că te-a întors Domnul de pe calea pierzării pe cea a mântuirii;
Bucură-te, că ai aflat milă de la Domnul și ai părăsit păcatul;
Bucură-te, că Dumnezeu a înnoit duhul tău care era stricat de patimi;
Bucură-te, că a zidit în pieptul tău o inimă curată;
Bucură-te, că ai fost slobozit din lanțurile fărădelegilor;
Bucură-te, că acul morții nu a avut putere multă vreme asupra ta;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a scos din gura iadului care pe mulți a înghițit;
Bucură-te, căci ca o floare veștejită ai revenit la viață prin ploaia milostivirii Celui Prea Înalt;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 1

Celui ce a strălucit prin fapte bune vrednice de laudă, să-i cântăm cu osârdie și cu bună cuviință căci urcându-se pe treptele virtuților, a ajuns la măsura desăvârșirii și războindu-se cu diavolii cei prea înrăutățiți, i-a biruit, iar noi văzând tăria sufletului său, să-i cântăm: Bucură-te sfinte prea cuvioase părinte Moise!

Rugăciune către Sfântul Cuvios Moise Etiopianul

Sfinte al lui Dumnezeu părinte Moise, sosind ziua pomenirii tale cea de peste an, te rugăm să nu treci cu vederea ale noastre netrebnice și sărace rugăciuni de cerere pe care le aducem ție noi robii tăi. Ci ca un părinte milostiv și iubitor de fii, ascultă-ne pe noi în ceasul acesta, când suntem greu încercați cu tot felul de ispite, pe care, din pricina păcatelor noastre celor grele pe care le-am săvârșit și care ne-a slăbit sufletele, nu le putem răbda și nici ochii spre cer nu putem să-i ridicăm, covârșindu-ne sarcina cea grea a păcatelor pe care nu le-am părăsit, mâniind cu aceasta pe Dumnezeu care a așteptat întoarcerea noastră, însă noi am ajuns nesimțitori și nevrednici de milă. Pentru aceasta alergăm la bunătatea ta părinte, deoarece știm că Domnul nu trece cu vederea ale tale rugăciuni și cereri. Mijlocește deci și pentru noi părinte să ne mântuim de chinurile cele grozave pregătite pentru cei păcătoși.

Așa părinte Moise, să nu ne lași pe noi în moartea păcatelor, ci scapă-ne pe noi din Egiptul patimilor cele stricătoare de suflet, precum Moise văzătorul de Dumnezeu pe poporul cel ales din robia lui Faraon și i-a adus în țara făgăduinței, așa și tu părinte, du-ne în Raiul cel făgăduit de Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia fie slava în veci; Amin! Rugăciune către Sfântul Cuvios Moise Etiopianul

Sfinte al lui Dumnezeu, părinte Moise, sosind ziua pomenirii tale cea de peste an, te rugăm să nu treci cu vederea ale noastre netrebnice și sărace rugăciuni de cerere pe care le aducem ție noi, robii tăi. Ci ca un părinte milostiv și iubitor de fii, ascultă-ne pe noi în ceasul acesta, când suntem greu încercați cu tot felul de ispite, pe care, din pricina păcatelor noastre celor grele pe care le-am săvârșit și care ne-au slăbit sufletele, nu le putem răbda și nici ochii spre cer nu putem să-i ridicăm, covârșindu-ne sarcina cea grea a păcatelor pe care nu le-am părăsit, mâniind cu aceasta pe Dumnezeu care a așteptat întoarcerea noastră, însă noi am ajuns nesimțitori și nevrednici de milă. Pentru aceasta alergăm la bunătatea ta, părinte, deoarece știm că Domnul nu trece cu vederea ale tale rugăciuni și cereri. Mijlocește deci și pentru noi, părinte, să ne mântuim de chinurile cele grozave pregătite pentru cei păcătoși.

Așa, părinte Moise, să nu ne lași pe noi în moartea păcatelor, ci scapă-ne pe noi din Egiptul patimilor cele stricătoare de suflet, precum Moise văzătorul de Dumnezeu pe poporul cel ales din robia lui Faraon și i-a adus în țara făgăduinței, așa și tu, părinte, du-ne în Raiul cel făgăduit de Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia fie slava în veci. Amin!
 
 Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Moise Etiopianul

Troparul Sfântului Cuvios Moise Etiopianul

Glasul 1

Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat de Dumnezeu Purtătorule, Părintele nostru Moise; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereştile daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a Preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Moise, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ploile pocăinţei prin mijlocirile tale, părinte, albeşte inima mea, fiind înnegrită de muşcătura păcatelor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Moise, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pironindu-ţi trupul de temerea Stăpânului, preafericite, ai şters din inimă toată cugetarea cea pătimitoare, purtătorule de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În brazdele cugetului tău, părinte, ascunzând seminţele Cuvântului, ai odrăslit grâul cel ce se păzeşte în vistieriile cele nedeşertate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Vrând a Se Întrupa din pântecele tău, Cuvântul lui Dumnezeu, pe mine tot m-a mântuit cu bunătatea, Curată Fecioară Maică.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Moise, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mişcându-te de Duhul şi răbdând în faptele duhovniceşti, înţelepte, duhurile vicleşugului le-ai supus.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Moise, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împuternicindu-te de Puterea cea Dumnezeiască Începătorie, Cuvioase Moise, ca fiind fără de trup, ai smerit pe balaurul cel puternic.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu ploile lacrimilor tale, ai stins focul cel arzător al patimilor şi te-ai arătat râu plin de darurile Duhului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Avându-te Ajutorinţă, Curată, nu mă tem de asuprelile vrăjmaşilor şi avându-te pe tine Folositoare, răstorn taberele lor.

Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale; înţeles-am lucrurile Tale şi am Preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Moise, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin rugăciunile cele neîncetate şi prin sporirile ostenelilor tale, părinte, ai gonit din suflet pe demonul cel iubitor de trup, preafericite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Moise, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mutându-ţi cugetul către cele mai presus de minte şi de cuvânt, cuvioase, nevoinţele pustniciei ca pe o Dumnezeiască rouă le-ai îndurat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind inima ta strălucită cu vedeniile şi cu faptele, părinte preafericite, locaş curat al Duhului s-a arătat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cămara Fecioriei şi Sălăşluirea Firii Celei Neîncăpute, Mireasă a lui Dumnezeu, sufletul meu cel întunecat luminează-l.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Dis-de-dimineaţă grăim către Tine, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Moise, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cărbunele nepătimirii aprinzându-te, fericite, materia cea lesne arsă a patimilor ai făcut-o cenuşă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Moise, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stea strălucind, cu înălţimile înfrânării te-ai arătat, luminând sufletele noastre, pururea pomenite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În căruţa cea cu patru cai a faptelor celor bune te-ai suit şi către sfârşitul cel ceresc ai ajuns, Părinte Moise, vrednicule de minune.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară după naştere te cântăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, că tu pe Dumnezeu Cuvântul cu Trup lumii L-ai născut.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Moise, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind eu înconjurat de noaptea păcatelor şi de întunericul dezmierdărilor, cu strălucirile Duhului cele din tine, cu totul mă luminează şi mă îndreptează cu totul la limanul mântuirii, părinte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Moise, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o albină iubitoare de lucrare, în fagurul minţii tale florile bunătăţilor adunându-le, ai izvorât dulceaţă nemuritoare, care goneşte amărăciunea demonilor, părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Răbdând în pustietăţi, ai moştenit cetatea cea de sus; şi robindu-ţi trupul prin postiri, ai purces, minunate, către desfătare nesfârşită şi către Locaşurile Raiului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfinţenie Cugetătoare şi Jertfelnic Nepipăit, Sfeşnic Poleit cu aur şi Masă Însufleţită, care ai ţinut Pâinea vieţii, noi credincioşii pe tine te numim, Fecioară.

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Pălmuind feţele etiopienilor celor înţelegători, ca un soare luminos ai strălucit, luminând sufletele noastre, ale celor ce te cinstim pe tine, Sfinte Părinte Moise Preafericite.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii evrei, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule în veci.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Moise, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De stricăciunea patimilor curăţindu-te cu Strălucirile Duhului şi strălucind, te-ai mutat cu adevărat, în Lumina Cea Nematerialnică, fericite, unde sunt cetele sihastrilor în veci.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Moise, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De toată răutatea ai scăpat şi cu împărtăşirea bunătăţilor te-ai împreunat şi cu nematerialnică dorirea celor veselitoare, te-ai amestecat, fericite, grăind: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu ostenelile cele fără de măsură ale pustniciei ai ars înşelăciunea cea cu dureri. Pentru aceasta, ai aflat desfătarea bunătăţilor cea fără de osteneli, pe Stăpânul tău binecuvântându-L, de Dumnezeu purtătorule.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată cea pe care a numit-o cu Duhul, Fecioară, marele Isaia, în pântece pe Dumnezeu a zămislit şi-L naşte. Aceluia cântăm: Doamne Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori cuptorul, chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte, de şapte ori cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia cu o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Moise, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu rugăciunile întărindu-te, cu smerenia înălţându-te, strălucind la suflet cu dreptatea şi cu dragostea înfrumuseţându-te, te-ai suit la săvârşirea bunătăţilor, în prealuminată înălţime, Cuvioase Părinte Moise, grăind către Stăpânul; preoţi, binecuvântaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Moise, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel negru la trup, câştigându-şi sufletul mai luminat decât razele soarelui, brazdele cele întunecate ale demonilor le-a înnegrit şi a luminat inimile credincioşilor, celor ce cu căldură cântă întru pomenirea lui: popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu smerenia de pretutindenea fiind înconjurat, ai scăpat, părinte, de săgeţile arapilor celor înţelegători şi îndemnător te-ai făcut al călugărilor, către lupta cu cel potrivnic, cu lucrările şi cu cuvintele împreună cu dânşii cântând: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai presus de fiinţă ai zămislit; mai presus de cuvânt ai născut pe Ziditorul firii omeneşti, făcându-Se Om Cel Nedespărţit de Tatăl, Stăpână Curată. Aceluia toată zidirea cântă: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: De şapte ori cuptorul, chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte, de şapte ori cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia cu o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până la a lua Trup din pântece Fecioresc, făcându-Se Om. Pentru aceasta, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o mărim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Moise, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săvârşindu-ţi viaţa cu adevărat în fapte bune, izvorul bunătăţilor ai luat şi marginea doririi tale ai cuprins-o; şi bucurându-te, te-ai sălăşluit unde este glasul celor ce prăznuiesc, vrednicule de minune, Sfinte Moise, Părinte Cuvioase.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Moise, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sudorile ostenelilor tale, părinte, picură dulceaţa folosinţei şi gonesc amărăciunea patimilor noastre; iar moaştele tale ne izvorăsc nouă vindecări, gonesc răutăţile şi curăţesc sufletele de necurăţie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu cununi neveştejite a încununat Hristos creştetul tău Dumnezeiescule, ca unuia ce tare ai biruit taberele stăpânitorului lumii şi te-a numărat după cuviinţă în cetele cuvioşilor. Cu aceia roagă-te să se mântuiască de ispite cei ce te cinstesc pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Singură între femei ai făcut să înceteze blestemul strămoşilor, a lui Dumnezeu Mireasă, pe Cel Nescris împrejur născând. Acesta cu Trup Îmbrăcându-Se, a înnoit hotarele cele despărţite ale firii, Neîntinată şi cu mijlocirea ta cea preamărită le-a unit.

Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până la a lua Trup din pântece Fecioresc, făcându-Se Om. Pentru aceasta, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 3-lea

Podobie: Pentru mărturisirea...

Strălucire neapusă primind înlăuntru, feţele etiopienilor celor înţelegători le-ai înnegrit, de Dumnezeu purtătorule şi măiestriile lor cele rele le-ai risipit cu neîncetate privirile tale cele către Dumnezeu; părinte cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 3-lea

Podobie: Pentru mărturisirea...

Nu S-a despărţit de Firea Cea Dumnezeiască, Trup făcându-Se din pântecele tău, ci, Întrupându-Se, Dumnezeu a rămas, Cel Ce te-a păzit pe tine Maica Sa după naştere Fecioară, ca şi mai înainte de naştere, Însuşi Domnul, Ceea ce eşti cu totul fără prihană. Pe Acela cu osârdie roagă-L să dăruiască nouă mare milă.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 3-lea

Podobie: Pentru mărturisirea...

Neîntinata Mieluşea, Fecioara Maica Cuvântului cea Nestricată, văzând pe Cruce spânzurat, pe Cel Ce a răsărit dintr-însa fără de durere, ca o Maică plângând, a grăit: vai mie, Fiul meu, cum pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om de ocara patimilor?