Foarte mulți oameni astăzi au energii demonice puternice.

oarte mulți oameni astăzi au energii demonice puternice. Cu acești oameni nu poți să fii în relații de prietenie. Îi vei iubi, dar de la distanță. Fiți atenți la acest lucru!
Să vă spun ce este o energie demonică? Patimile trupești. Ele sunt energie demonică.
„Copiii trăiesc împreună”, se spune. „Toți copiii fac așa astăzi.” Ce înseamnă asta? Este o energie demonică, este duhul desfrânării, care a ajuns să stăpânească astăzi tineretul.
Și nu doar duhul desfrânării simple, ci duhul desfrânării pervertite. Orice fel de perversiune este considerată astăzi un lucru normal. Ceea ce este cel mai scârbos ajunge să fie socotit legitim.
Poți să te împrietenești cu astfel de oameni? Nu poți. De ce? Pentru că există un mare pericol să fii influențat și tu de demonii lor, de duhurile necurate.
Așa cum, dacă stai mereu lângă un om care are tuberculoză, respirând aerul lui, în scurt timp te vei îmbolnăvi și tu, la fel se întâmplă și în cele duhovnicești.
Sfântul Porfirie spunea că există microbi duhovnicești demonice, care sar de la un om la altul. De aceea spunea să nu lăsați pe oricine să vă ia copiii în brațe.
A venit, să zicem, mătușa Larisa, care face vrăji, și tu îi dai copilul în brațe. Nu trebuie să-i dai copilul, pentru că acest contact apropiat transmite microbii duhovnicești pe care îi are ea și îi dă copilului la nivel subtil! Ați înțeles? Și copilul se îmbolnăvește chiar și de la un sărut.
Știți ce spun bătrânii duhovnicești contemporani? Acum o voi spune mai direct, iertați-mă. Au ajuns să domnească patimile trupești pervertite chiar în interiorul familiilor. Înțelegeți ce vreau să spun, fără să mai spun mai mult. Cat de departe s-a ajuns chiar între neamuri!
Așadar, această femeie care își sărută copilul îi transmite același lucru. Știți asta? Cea care face urâciuni cu bărbatul ei, copilul ei ajunge și el bolnav, cu aceleași patimi. Așa se întâmplă. Ați înțeles?
Aceste mame sunt criminale. Fac rău sufletului lor și apoi și sufletului copilului pe care îl nasc și îl cresc.
Și apoi spun: copilul are tendințe homosexuale. Ce să aibă? Asta va avea. Aceste lucruri le spun bătrânii duhovnicești contemporani, nu le spun eu.
Sursa:Muntele Athos
Ieromonahul Sava Aghioritul

Dorința mea de Crăciun ...

  Oamenii își doresc în preajma Crăciunului multe și vin cu speranțe, cu răni, cu doruri, cu lacrimi strânse în colțul ochilor... Și poate de aceea, Crăciunul nu mai este de mult doar o sărbătoare, ci un loc al sufletului în care se adun toate rugăciunile oamenilor.

Anul acesta, când am încercat să-mi pun și eu o dorință de Crăciun, m-am trezit spunându-mi ceva neașteptat:
"Doamne, nu-mi da mie nimic. Dă-le lor..."
Pentru că, dacă aș putea să cer ceva cu adevărat… nu ar fi pentru mine.
Mi-aș dori, din toată inima mea…
…Ca toți copiii bolnavi să se facă sănătoși. Să văd saloanele spitalelor goale și parcurile pline cu râsete de copii.
Să nu mai existe părinți care își ascund plânsul pe holurile spitalelor.
Să nu mai fie nopți cu febră, frică și întrebări fără răspuns...
Aș vrea ca toți acei copii care luptă mai mult decât un adult să primească în dar viață, putere, joacă și copilărie.
…Ca toți oamenii singuri să fie găsiți de cineva.
Să nu mai existe mese de Crăciun cu un singur tacâm... Să nu mai existe bunici care se uită la ușă și nu bate nimeni.
Să nu mai fie suflete care adorm în tăcere, cu dorul de o voce, de o mână, de o prezență.
Aș vrea ca însingurarea să fie vindecată de dragoste și iubire...
…Ca cei părăsiți și trădați să primească pace... placea lor lăuntrică...
Pentru că nu există durere mai mare decât să rămâi tu cu tine, într-o cameră în care s-a stins iubirea.
Aș vrea ca oamenii care au fost înșelați, mințiți, răniți, folosiți… să înțeleagă că nu ei sunt problema.
Și că Dumnezeu le poate da o iubire mai mare decât cea pe care au pierdut-o.
…Că cei care nu au copii și îi doresc cu cerul întreg
să primească binecuvântarea de a strânge la piept un suflețel... Să nu mai fie teste negative, să nu mai fie tratamente dureroase, să nu mai fie întrebări care ustură.
Mi-aș dori ca Dumnezeu să trimită prunci în toate casele care îl roagă pentru asta.
…Ca bătrânii uitați să nu mai fie uitați...
Să nu mai existe oameni care trăiesc doar din amintiri, care își încălzesc sufletul cu poze vechi. Să primească un telefon, o vizită, un zâmbet... Să simtă că încă sunt importanți, încă sunt necesari, încă sunt iubiți.
…Că toți cei care au pierdut pe cineva drag să simtă în noaptea de Crăciun că iubirea nu moare...
Că cei plecați nu dispar, ci doar schimbă locul din care ne veghează.
Aș vrea ca inimile frânte să simtă un pic de mângâiere, o picătură de alinare, o rază de sus.
…Că oamenii care nu mai cred în ei
să găsească puterea să se ridice. Să se ierte. Să înceapă din nou... Să creadă că încă pot fi mai buni, mai drepți, mai întregi.
…Că familiile certate să se împace.
Să fie din nou tăcerile vorbite, mese la care nu se mai evită privirile, îmbrățișări care rup ziduri...
Mi-aș dori ca orgoliile să tacă măcar pentru o seară. Și să rămână iubirea.
…Ca oamenii să înțeleagă că miracolul Crăciunului nu este despre ce punem sub brad, ci despre ce purtăm în inimă...
Că nu cadourile schimbă lumea, ci oamenii...
👇

Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă.

 

Bucureştiul are să fie al doilea Ierusalim! Să nu vă fie frică, căci Ţara Făgăraşului este păzită de Maica Domnului. Stă Maica Domnului în coate şi genunchi şi se roagă pentru Ţara Făgăraşului. - Vai, Doamne, cum să fim noi aşa de vrednici, noi - nişte păcătoşi, ca să stea Maica Domnului în genunchi să se roage pentru noi!? Ascultă aici, Silvia, la voi e mănăstire la Sâmbăta, se face mănăstire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani şi se mai face una… Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă. Când o veţi vedea se va întâmpla ceva [n.n. atunci a început revoluţia]. Şi tot în Munţii Făgăraşului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare. Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie Boca de la Prislop (1910-1989) , mărturia lui Silvia Toacşe, Copăcel Sursa: Noi mărturii despre părintele Arsenie Boca - Ioan Cișmileanu, editura Agaton, Făgăraș, 2005, pag. 106

TĂIEM PORCUL DE IGNAT?

 Dragilor, seara aceasta am început-o la depozit cu o activitate simplă, dar grăitoare, numită, în limbajul nostru obișnuit, „hrănirea porcilor”. Și spun asta pentru că mâine este pomenirea Sfântului Ignatie Teoforul, iar știu prea bine că voi auzi din toate părțile: „se taie porcul de Ignat”, „șorici”, „pomana porcului”. 

Ferească Dumnezeu ca ajunul unui asemenea sfânt să fie redus la mâncare și la dezlegări fără rost.

Iubiților, suntem în Postul Nașterii Domnului, o vreme de așezare, de curățire și de întoarcere a inimii către Hristos. Zilele care ne-au mai rămas din acest post sunt dar, nu prilej de risipire. Sfântul Ignatie Teoforul este un om cu o viață cât o lume. 

Tradiția Bisericii spune că a fost copilul luat în brațe de Domnul atunci când a rostit cuvântul: „Lăsați copiii să vină la Mine”. 

  A fost episcop, a mărturisit credința cu prețul vieții, a murit mucenicește în Arenele Romei, sfâșiat de fiare pentru Hristos, iar despre inima lui se spune că purta numele lui Iisus.

Și noi, în loc să cinstim o astfel de zi cu post, cu rugăciune și cu aducere-aminte, o transformăm într-o sărbătoare a pântecelui, cu șorici și cu mese îmbelșugate.

 Nu aceasta este cinstirea sfinților și nu acesta este rostul postului.

Haideți să ne oprim puțin, să ne cercetăm și să lăsăm obiceiurile care nu ne folosesc sufletului.

 Să încheiem acest post cu fapte bune, cu milă și cu atenție față de cei de lângă noi. Este loc de bunătate, este nevoie de inimă și este vreme potrivită pentru a-L pune pe Hristos mai presus de toate.

DĂRUIM IUBIRE?

MERGEM MAI DEPARTE?