Dorința mea de Crăciun ...

  Oamenii își doresc în preajma Crăciunului multe și vin cu speranțe, cu răni, cu doruri, cu lacrimi strânse în colțul ochilor... Și poate de aceea, Crăciunul nu mai este de mult doar o sărbătoare, ci un loc al sufletului în care se adun toate rugăciunile oamenilor.

Anul acesta, când am încercat să-mi pun și eu o dorință de Crăciun, m-am trezit spunându-mi ceva neașteptat:
"Doamne, nu-mi da mie nimic. Dă-le lor..."
Pentru că, dacă aș putea să cer ceva cu adevărat… nu ar fi pentru mine.
Mi-aș dori, din toată inima mea…
…Ca toți copiii bolnavi să se facă sănătoși. Să văd saloanele spitalelor goale și parcurile pline cu râsete de copii.
Să nu mai existe părinți care își ascund plânsul pe holurile spitalelor.
Să nu mai fie nopți cu febră, frică și întrebări fără răspuns...
Aș vrea ca toți acei copii care luptă mai mult decât un adult să primească în dar viață, putere, joacă și copilărie.
…Ca toți oamenii singuri să fie găsiți de cineva.
Să nu mai existe mese de Crăciun cu un singur tacâm... Să nu mai existe bunici care se uită la ușă și nu bate nimeni.
Să nu mai fie suflete care adorm în tăcere, cu dorul de o voce, de o mână, de o prezență.
Aș vrea ca însingurarea să fie vindecată de dragoste și iubire...
…Ca cei părăsiți și trădați să primească pace... placea lor lăuntrică...
Pentru că nu există durere mai mare decât să rămâi tu cu tine, într-o cameră în care s-a stins iubirea.
Aș vrea ca oamenii care au fost înșelați, mințiți, răniți, folosiți… să înțeleagă că nu ei sunt problema.
Și că Dumnezeu le poate da o iubire mai mare decât cea pe care au pierdut-o.
…Că cei care nu au copii și îi doresc cu cerul întreg
să primească binecuvântarea de a strânge la piept un suflețel... Să nu mai fie teste negative, să nu mai fie tratamente dureroase, să nu mai fie întrebări care ustură.
Mi-aș dori ca Dumnezeu să trimită prunci în toate casele care îl roagă pentru asta.
…Ca bătrânii uitați să nu mai fie uitați...
Să nu mai existe oameni care trăiesc doar din amintiri, care își încălzesc sufletul cu poze vechi. Să primească un telefon, o vizită, un zâmbet... Să simtă că încă sunt importanți, încă sunt necesari, încă sunt iubiți.
…Că toți cei care au pierdut pe cineva drag să simtă în noaptea de Crăciun că iubirea nu moare...
Că cei plecați nu dispar, ci doar schimbă locul din care ne veghează.
Aș vrea ca inimile frânte să simtă un pic de mângâiere, o picătură de alinare, o rază de sus.
…Că oamenii care nu mai cred în ei
să găsească puterea să se ridice. Să se ierte. Să înceapă din nou... Să creadă că încă pot fi mai buni, mai drepți, mai întregi.
…Că familiile certate să se împace.
Să fie din nou tăcerile vorbite, mese la care nu se mai evită privirile, îmbrățișări care rup ziduri...
Mi-aș dori ca orgoliile să tacă măcar pentru o seară. Și să rămână iubirea.
…Ca oamenii să înțeleagă că miracolul Crăciunului nu este despre ce punem sub brad, ci despre ce purtăm în inimă...
Că nu cadourile schimbă lumea, ci oamenii...
👇