Canonul Sfantului Andrei Criteanul

 Continutul Canonului Mare e un profund dialog al omului pacatos cu propria constiinta, care-i atrage atentia asupra celor savarsite: „Ravnind neascultarii lui Adam celui intai zidit, m-am cunoscut pe mine dezbracat de Dumnezeu si de imparatia cea pururea fiitoare si de desfatare, pentru pacatele mele. Vai, ticaloase suflete!“

Mesajul central al Canonului este pocainta. Pocainta poate fi definita ca intoarcere de la starea „impotriva firii” la cea „dupa fire” sau conforma cu firea, si ca intoarcere de la diavol la Dumnezeu. Pocainta nu este in ultima analiza un fapt moral, ci existential. Nu apartine nivelului psihologiei sau al comportamentului social, ci nivelului vietii duhovnicesti. Precum pacatul nu consta, simplu, in incalcarea poruncilor morale, ci in indepartarea de izvorul vietii, de Dumnezeu, tot asa si pocainta nu consta simplu in indreptarea morala, ci in intoarcerea la Dumnezeu.

Inceputul indreptarii este, conform primei ode din canon, recunoasterea starii de pacatosenie in care ne aflam, parerea de rau dupa pierderea „frumusetii celei dintai”. Parerea de rau deschide izvorul lacrimilor de pocainta care are darul de a spala pacatele care au intunecat frumusetea noastra: „Spala-ma, Stapane, in baia lacrimilor mele ma rog Tie, alba facand haina trupului meu ca zapada”.

In acest sens, Sfantul Ioan Scararul spune: „Nu vom fi acuzati ca n-am facut minuni, ca n-am fost teologi, ca n-am avut vedenii, dar va trebui sa dam seama lui Dumnezeu ca nu ne-am plans pacatele”.

Canonul Sfantului Andrei Criteanul nu e un text catehetic pentru analiza si exegeza. El este un act liturgic si ca atare e destinat sa aduca aminte de starea din care a cazut omul pentru ca tot credinciosul sa constientizeze tragismul in care se gaseste acum si sa primeasca putere pentru lupta pocaintei.

Influentati de doctrina occidentala despre pacatul originar, situam de obicei pacatul in cadre juridice, il consideram ca o neascultare fata de poruncile lui Dumnezeu, iar urmarile lui drept pedepse ale lui Dumnezeu. Insa pentru traditia ortodoxa, pacatul si consecintele sale, sunt privite altfel. Cand omul isi inchide ochii luminii dumnezeiesti, se gaseste in intuneric. Cand isi pierde centrul, se dezorganizeaza. Cand se indeparteaza de viata, moare. Astfel, boala, durerea, moartea, care urmeaza calcarii legilor sanatatii nu sunt pedepse care vin de la niste legi, ci reprezinta consecintele naturale ale ruperii legaturii cu Dumnezeu.

Pacatul pe care il descrie Canonul cel Mare nu este al unui singur om, ci al firii omenesti cazute, incepand cu Adam si Eva. De aceea, Canonul cel Mare imbina pocainta cu meditatia la caderile in pacat sau biruinta asupra pacatului. Canonul cel Mare se canta in Biserica in timpul Postului Sfintelor Pasti, tocmai pentru a se arata ca toti oamenii au nevoie de pocainta si de iertare a pacatelor pentru a ajunge la mantuire.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

https://www.teologie.net/data/pdf/canon-integral.pdf

Părintele Alexander Schmemann - Postul cel MareAcum, la începutul Sfântului şi Marelui Post – Referinţe despre Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul

Din prima zi a Postului Paştilor, cântarea Canonului celui Mare îi oferă credinciosului „cheia“ înţelegerii asprei călătorii pe care o are de parcurs până la Învierea Domnului: pocăinţa, înnoirea vieţii, întoarcerea la Dumnezeu.
Creaţie a Sfântului Andrei - Arhiepiscopul Cretei, Canonul depăşeşte prin mărime orice alt canon imnografic. În acelaşi timp, prin adâncimea ideilor pe care le cuprinde, îl cheamă pe credincios să-şi altoiască viaţa spirituală pe drumul lui Iisus Hristos, spre Golgota şi spre Înviere, drum pe care se sintetizează destinul umanităţii.
Postul cel Mare este o călătorie duhovnicească spre Înviere. Prin toate slujbele pe care Părinţii Bisericii le-au presărat de-a lungul celor 48 de zile de postire, credinciosul este ajutat să crească spiritual şi să se apropie mai mult de Dumnezeu. Între aceste slujbe, un loc aparte îl ocupă Canonul cel Mare, alcătuit de Sfântul Andrei, arhiepiscopul Cretei.Canonul Sfântului Andrei Criteanul se săvârşeşte în prima şi în a cincea săptămână din Postul Mare; în prima săptămână, în seara zilelor de luni, marţi, miercuri şi joi, în cadrul slujbei numite Pavecerniţa Mare (slujba de după Vecernie), când strofele Canonului sunt împărţite în patru părţi, corespunzătoare celor patru zile; miercuri în săptămâna a cincea din Post, în cadrul slujbei numite „Denia Canonului celui Mare“, când se cântă integral.

Despre omul - actor pe scena istoriei mânturii
Canonul este alcătuit din nouă secţiuni numite „cântări“, compuse, la rândul lor, din strofe (tropare), între care se intercalează rugăciunea „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!“.Troparul care deschide fiecare din cele nouă cântări, numit „irmos“, adică „legătură“, se cântă o dată la început şi se repetă după parcurgerea troparelor cântării respective. De fiecare dată când se rosteşte rugăciunea „Miluieşte-mă...“, se face şi o metanie - o plecăciune până la pământ - , rostul metaniilor fiind acela de a angaja în rugăciune persoana umană, în integralitatea sa: trup şi suflet. (În mănăstiri se fac trei metanii pentru fiecare din cele aproape 300 de tropare).Canonul este numit „cel Mare“, atât pentru lungimea lui, cât şi pentru înălţimea şi fineţea ideilor pe care le cuprinde. Dacă un canon liturgic obişnuit cuprinde până la 30 de strofe, canonul Sfântului Andrei are peste 250. În privinţa conţinutului, Canonul cel Mare împleteşte marile teme bibilice şi scripturistice (Adam şi Eva, raiul şi căderea în păcat, Noe şi potopul, David, pământul făgăduinţei, Iisus Hristos şi Biserica) cu mărturisirea păcatului şi pocăinţa.Mai mult, aşa după cum spune Părintele Alexander Schmemann, în lucrarea sa, „Postul cel Mare“, „evenimentele istoriei sfinte sunt dezvăluite ca evenimente ale vieţii mele, faptele lui Dumnezeu din trecut, ca fapte îndreptate spre mine şi mântuirea mea, tragedia păcatului şi a trădării, ca drama mea personală“.
Credinciosul care participă la slujba Canonului este luat parcă de mână şi purtat într-o lungă călătorie, care începe cu facerea lumii şi continuă până dincolo de pragul acestei vieţi, în veşnicie; pe parcursul întregii călătorii este invitat să privească şi să cugete la diferitele momente ale istoriei mântuirii. În cadrul acestui proces, descoperă că nu este un simplu spectator, ci se vede pe sine participând direct la fapte şi întâmplări pe care mai înainte le-ar fi considerat exterioare, străine lui.Despre dialogul pocăinţei
Rugăciunea credincioşilor adunaţi în biserică nu este un monolog, ci o voce a unui dialog care are loc în adâncurile tainice ale existenţelor umane. Credincioşii vorbesc cu persoanele prezente în mod nevăzut alături de ei: Dumnezeu Cel în Treime, Maica Domnului, Cuvioasa Maria Egipteanca şi Sfântul Andrei Criteanul însuşi. Iată un exemplu de dialog cu Sfânta Maria Egipteanca:„Cel pe care L-ai iubit şi L-ai dorit, Maică, pe ale Cărui urme ai mers, Acesta te-a aflat şi ţi-a dat pocăinţă, ca unul singur Dumnezeu milostiv, pe Care roagă-L neîncetat, să ne izbăvească de patimi şi de primejdii şi pe noi“.
Despre rostul Canonului Sfântului Andrei Criteanul, Părintele Alexander Schmemann spune că este „să ne descopere păcatul şi, astfel, să ne conducă spre pocăinţă; să descopere păcatul, nu prin definiţii şi înşiruiri, ci printr-o adâncă meditaţie asupra măreţei istorii biblice, care este, cu adevărat, o istorie a păcatului, a pocăinţei şi a iertării“.Ce este un canon?
Cuvântul „canon“ este foarte des întrebuintat în limbajul bisericesc, cu diferite sensuri. În imnografie, el este o înlantuire de cântari, compuse dupa anumite reguli, în ceea ce priveste numarul si masura lor, alcatuind un întreg de sine statator, folosit ca atare în cult. Forma desavârsita a acestui gen de creatie imnografica este alcatuita din noua grupuri de cântari. Numarul a fost inspirat de cele noua cântari pe care le întâlnim în Sfânta Scriptura (cum ar fi cântarea lui Moise, a lui Isaia sau cântarea Sfintei Fecioare Maria, din cap. I al Evangheliei dupa Luca), care erau folosite în cultul Bisericii primelor veacuri. Totodata, aminteste si de cele noua cete îngeresti. În majoritatea canoanelor, cea de a doua lipseste, fiind chip al cetei îngerilor cazuti. 
Se deosebeste Canonul cel Mare, al Sfântului Andrei Criteanul, de celelalte creatii liturgice de acelasi gen?
Canonul Sfântului Andrei Criteanul reprezinta forma desavârsita a acestui gen de creatie imnografica. El se impune nu numai prin marimea sa (peste 250 de tropare), ci mai ales prin adâncimea si frumusetea modului de a exprima pocainta. Sfântul Andrei Criteanul a reusit sa adune la un loc nenumarate imagini ale pocaintei din Sfânta Scriptura, de la caderea lui Adam din rai si pâna la Învierea Mântuitorului, identificându-se cu ele si îndemnându-ne si pe noi sa facem acelasi lucru. Fiecare eveniment evocat este prezentat si ca realitate a vietii mele, oferindu-mi ocazia sa constientizez pacatul, sa ma pocaiesc si sa nadajduiesc în mila lui Dumnezeu. 

Despre acomodarea noastra cu împaratia cea cereasca si  vesnica
Pentru unii, slujba Canonului celui Mare este lunga si, poate, plictisitoare. De ce se întâmpla acest lucru? Daca simtim acest lucru, este o dovada evidenta a faptului ca nu ne mai hranim credinta din Sfânta Scriptura. Ne plictisim daca ascultam cântându-se sau citindu-se despre persoane sau evenimente despre care nu stim aproape nimic. Slujba Canonului este o provocare pentru fiecare dintre noi de a redescoperi Sfânta Scriptura si, mai ales, de a încerca sa traim asa cum ne îndeamna ea. Ar trebui sa ne dam seama ca acum, în prima saptamâna a Postului, Biserica ne ofera o atmosfera diferita de ceea ce traim de obicei. Venind din agitatia vietii noastre de zi cu zi si intrând la o slujba a Pavecernitei mari, unita cu Canonul Sfântului Andrei Criteanul, descoperim o atmosfera linistita, o cântare domoala, cu lumina putina, cu „Doamne miluieste“, repetat parca la nesfârsit, cu rugaciuni, cum este cea a Sfântului Efrem Sirul, pe care nu le poti asculta indiferent. Este, dintr-o data, altceva. De fapt, acesta este rostul postului si al slujbelor sale: sa ne ajute sa devenim altceva, sa devenim fiinte pascale, adica sa „trecem“ de la „omul cel vechi“ la „omul cel nou“. Si daca aceasta atmosfera ne plictiseste, nu este vina Bisericii. Ea este, de fapt, chip al împaratiei lui Dumnezeu, în care lauda Lui este vesnica. Iar slujbele nu fac altceva decât sa ne faca sa pregustam din frumusetea Împaratiei si sa ne obisnuim cu ea.Câteva indicii si referinte biografice despre autorul Canonului - Sfântul Andrei Criteanul

Sfântul Andrei Criteanul s-a nascut în Damascul Siriei în jurul anului 660 dHr. Adolescent fiind înca, si-a început viata monahala la Manastirea Sfântului Sava din Pustiul Iudeii, din Ierusalim. Mai târziu a mers în Constantinopol ca reprezentant al Patriarhiei Ierusalimului. În Constantinopol s-a îngrijit de tineri pâna la data când a fost ales Mitropolit al Gortinei, localitate din insula Creta - Grecia. În anul 712 la presiunea împaratului bizantin si împotriva vointei sale a fost în partida monotelista, dar a retractat mai apoi. Moare în anul 740 în localitatea Eresso, din insula Lesbos - Grecia. Amintirea lui se face în fiecare an la data de 4 iulie.

Cu alte cuvinte, autorul Canonului celui Mare este Sfântul Andrei Criteanul sau Cretanul. El s-a nascut într-o familie crestina care i-a oferit o educatie aleasa. Traditia spune ca a fost mut pâna la vârsta de sapte ani, când, adus de parinti într-o biserica din Ierusalim si primind Sfintele Taine, a început sa vorbeasca. Dupa moartea parintilor, s-a calugarit la Manastirea „Sf. Sava“ din Ierusalim. A ajuns secretar al Patriahului Ierusalimului. A fost trimis, în anul 685, la Constantinopol, pentru a semna actele Sinodului al VI -lea Ecumenic, care condamnase, în anul 681, erezia monotelita (monotelitii învatau ca în persoana Mântuitorului Iisus Hristos exista numai vointa dumnezeiasca, nu si cea omeneasca).
Nu s-a mai întors la Ierusalim. Ramas în capitala imperiului, a fost hirotonit diacon, primind însarcinarea de a conduce un orfelinat si o casa pentru batrâni. S-a remarcat, asa dupa cum spun biografii sai, prin „predica faptei si cateheza întelepciunii“
În preajma anului 712, a fost ales Arhiepiscop al Gortynei, în insula Creta. De aici, numele sub care este cunoscut si acum: Cretanul sau Criteanul. Desi semnase actele Sinodului al VI-lea Ecumenic, cedând presiunilor împaratului Filip Bardanes (711-713), a primit învatatura monotelita. În scurt timp însa, s-a dezis de aceasta si a revenit la învatatura Bisericii. Cunoscând din propria traire caderea, îndepartarea de Dumnezeu, a cunoscut apoi si adâncul pocaintei, pentru care motiv a si fost numit „mistagog al tainei pocaintei“.A trecut la vesnicele si cerestile lacasuri în anul 740, în orasul Ieriso din insula Mitilina (Lesbos), pe când se întorcea dintr-o calatorie facuta la Constantinopol. Este înmormântat în cea mai veche biserica din oras.În afara operei sale clasice - Canonul - Sfântul Andrei a mai scris predici despre Maica Domnului, canoane la Buna Vestire, la învierea lui Lazar, la Duminica mironositelor, la zamislirea Sfintei Ana, precum si un mic poem în care îsi exprima adeziunea fata de hotarârile Sinodului al VI-lea Ecumenic. 

Despre mesajul spiritual – duhovnicesc al acestui Canon
În alta ordine de idei, dupa cum am (mai) spus (si) în rândurile anterioare, în prima saptamâna a Postului Mare si la Denia din Joia saptamânii a cincea, Biserica noastra dreptslavitoare ne aduna pe toti în jurul analogului pentru a cânta împreuna Canonul cel Mare. Scopul acestui canon, scris de Sfântul Andrei Criteanul († cca. 740 dHr.) este sa ne readuca aminte de starea noastra de pacatosenie, de necesitatea chemarii numelui lui Iisus Hristos în inima noastra si de importanta pe care o are pocainta în viata noastra…           

Câteva indicii si referinte despre opera Sfântului Andrei Criteanul
Sfântul Andrei Criteanul a fost un bun orator si poet. Ca orator a scris Omilii la diferite sarbatori, prezentând pentru prima data sistemul sarbatorilor. Însa cea mai importanta specie de poezie crestina pe care a redactat-o a fost canonul, o noua speta a poeziei bisericesti mult mai lunga în comparatie cu cele ale Sfântului Ioan Damaschin (8 sau 9 bucati poetice cu structura si melodie proprie). A scris idiomele, canoane la Învierea Dreptului Lazar, la duminica Mironositelor, la nasterea Maicii Domnului, la zamislirea Sfintei Ana, etc., creatii din care se inspira masiv Sfântul Teodor Studitul. A scris si un mic poem de 128 trimetri iambici în care-si exprima adeziunea la hotarârile Sinodului VI Ecumenic, din anul 651.   
       
Canonul cel Mare - monument al imnografiei crestine rasaritene
Opera clasica a Sfântului Andrei Criteanul este Canonul cel Mare, un vast poem, remarcabil prin profunzimea evlaviei si a pocaintei. Canoanele liturgice au aparut la sfârsitul secolului al VII-lea si începutul secolului al VIII-lea, înlocuind în mare masura imnurile liturgice numite condac. Sfântul Andrei Criteanul a fost considerat drept „parintele canoanelor”, fiind deci primul alcatuitor de canoane si initiatorul acestei specii imnografice în Biserica greceasca. Însasi titulatura de „cel mare” subliniaza întinderea acestuia, repet, un poem vast de peste 250 de strofe, cel mai mare canon din toate canoanele câte sunt în rânduiala Bisericii.
Citit în primele patru zile din întâia saptamâna a Postului Mare si integral în joia din saptamâna a cincea, Canonul cel Mare, datorita gândurilor înaltatoare pe care le transmite, temelor necesare în viata fiecaruia (smerenia, pocainta, strapungerea inimii), precum si a profunzimii sale devine un îndreptar si un îndrumar pentru viata noastra. Continutul Canonului Mare este unul duhovnicesc, un profund dialog al omului pacatos cu propria constiinta, care-i atrage atentia asupra celor savârsite. Se poate observa alternanta a doua planuri: sufletul pacatos care-si plânge pacatele pentru ca nu a urmat calea dreptilor, ci a urmat largul drum al ratacirii si care din strafundurile inimii striga: „Iarta-ma! Pacatuit-am la cer si înaintea Ta!” si cel al fiintelor umane ajunse la starea de îndumnezeire, prin pocainta.           

Canonul cel Mare - unirea Testamentelor
În Canonul cel Mare se poate observa direct îmbinarea dintre Vechiul si Noul Testament, o urcare si o revenire permanenta la început. Prin unirea în Canonul cel Mare ale troparelor vetero si neo-testamentare, Andrei Criteanul arata ca Vechiul Testament nu se împlineste decât în Noul Testament si prin urmare omul se întregeste în Adam cel nou, Mântuitorul Iisus Hristos. Puntea de legatura reprezinta profetii, prezentati adesea ca cei care au trezit din nou constiinta venirii unui Rascumparator si au încercat adesea întoarcerea poporului ales. Din simpla observare a izvoarelor folosite la elaborarea Canonului vom observa cu cât rafinament a unit Sfântul Andrei Criteanul teologia vetero-testamentara de cea neo-testamentara.În Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul nu avem de-a face cu doua testamente separate, ci cu unul singur care leaga ambele parti, pentru ca unitatea este nedespartita. Desi foloseste un numar extrem de mare de citate din Pentateuh si în special din cartea Facere, Andrei Criteanul acopera întreaga perioada vetero-testamentara. Ceea ce este mai interesant este faptul ca în citatele neo-testamentare Sfântul Andrei Criteanul foloseste cu predilectie textele celor patru Evanghelii – si în special textele Evangheliei lui Luca, apostolul umanitatii – si mai putin celelalte scrieri. De la cântarea a 8-a citatele vetero-testamentare dispar cu totul abundând acum citatele neo-testamentare, precum si câteva aluzii la kerigma apostolica. Prin raportarea continua de la Vechiul Testament la Noul Testament omul este chemat sa treaca puntea de la cel vechi la cel nou, de la omul cel pacatos si înstrainat de Dumnezeu la faptura cea noua în Iisus Hristos.           

Despre frumusetea, sensibilitatea si eleganta Canonului
Referindu-se la frumusetea si importanta sa, teologul grec Ioannis Fountoulis a scris urmatoarele: „(Canonul cel Mare) nu este nimic mai mult decât un cântec de lebada, un plânset înainte de moarte, un monolog de jale. Poetul se gaseste la sfârsitul vietii sale. Simte ca zilele lui sunt putine, viata lui a trecut. Mediteaza la moarte si la judecata dreptului Judecator, care-l asteapta. Vine sa faca o retrospectie, o trecere în revista a duhului lumii. Se aseaza ca sa discute cu sufletul sau. Însa darea de seama nu este încurajatoare. Lantul cel greu al pacatului îl strânge. Constiinta îl verifica. Si poetul plânge mereu pentru prapastia faptelor sale rele. În plânsul acesta se ia la cearta cu retrospectia din Sfânta Scriptura. Însa legatura plânsetului cu Scriptura este foarte naturala. Ca om al lui Dumnezeu, poetul deschide cartea lui Dumnezeu ca sa îsi evalueze destinul sau.Cerceteaza unul câte unul modelele sfintei carti. Rezultatul comparatiei este de fiecare data groaznic si cauza a noilor bocete. A imitat toate faptele rele ale tuturor personajelor istoriei sfinte, însa nu si faptele cele bune ale sfintilor. Nu îi ramâne decât pocainta, zdrobirea si refugiul în mila lui Dumnezeu. Si aici deschide perspectiva optimista a poetului. A gasit pocainta la usa Paradisului. Nu are sa prezinte fructele pocaintei; ofera însa lui Dumnezeu inima sa zdrobita si saracia duhului sau. Modelele biblice: a lui David, a vamesului, a desfrânatei si al tâlharului îl încurajeaza. Judecatorul se va milostivi si de acesta, care a pacatuit mai mult decât toti oamenii”...   

Surse bibliografice de referinta: - Dimitrios Tsamis, Ekklisiastiki grammatologia, Editura „Pournara”, Thessalonic, 2001, pp. 204-5; Ioannis Fountoulis, Megas Kanon, în: „Logiki Latreia”, Patriarhon Idrima Paterikon Meleton, Thessalonic, 1971, pp. 55-62; Pr. Ioan G. Coman, Patrologia, Sfânta Manastire Dervent, 1999, p. 194- Pr. Bogdan Dedu - http://ziarullumina.ro/documentar/canonul-sfantului-andrei-criteanul-pocainta-si-acomodare-cu-imparatia-lui-dumnezeu - 10.03.2008- Alexandru Prelipcean - http://ziarullumina.ro/documentar/canonul-cel-mare-poarta-spre-regasirea-adevaratului-sine - 02.03.2009.       

ACATISTUL Preacuviosului Arsenie Boca

 ACATISTUL Preacuviosului Arsenie Boca

  (28 NOIEMBRIE)

Rugaciunile incepatoare:

     In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

     Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

     Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.

      Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
      Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

      Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se Numele Tau, vie Imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

      Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

 

Tropar - glas al 8-lea

 Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru acestea şi cu îngerii împreună se bucură, Prea cuvioase Părinte Arsenie, duhul tău.

Apoi se zic Condacele si Icoasele:

 

Condacul 1

  Prea cuviosului Parintelui nostru şi al multora luminător şi îndreptător de suflete, veniţi fraţilor, să-i aducem laude cu mulţumire şi să-i cântăm, zicându-i:
Bucură-te Sfinte, Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Icosul 1

  Din părinţi binecredincioşi ai răsărit, Părinte, şi ca un soare ai luminat şi multe suflete necăjite şi rătăcite le-ai îndreptat pe calea mântuirii; pentru acestea toate, noi îţi aducem laude zicând:

Bucura-te, ca din parinti crestini ai rasarit;
Bucură-te, că ei Iosif şi Cristina s-au numit;
Bucură-te, că, maica ta Cristina, soare şi lună a visat că are în pântece după ce te-ai zămislit;
Bucură-te, căci cu adevărat, soare pentru noi ai fost;
Bucură-te, căci ca soarele şi luna în viaţă ai luminat;
Bucură-te, al multora şi al nostru luminător;
Bucură-te, că pentru noi şi pentru mulţi ai fost scump şi sfânt odor;
Bucură-te, soare din munţii Apuseni apărut;
Bucura-te, luna din Vata de Sus;
Bucură-te, luceafăr apărut în mănăstirea Brâncoveanu;
Bucură-te, că multe suflete ai adus la Domnul;
Bucură-te, Sfinte, Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul 2

  Din copilărie te-ai arătat odor luminat de Duhul Sfânt şi părinţii, văzându-te copil ales, te-au dat la școală mai înaltă, ca să înveţi a cânta: Aliluia!

Icosul 2

  Terminând Teologia ai fost chemat la Mănăstirea Brâncoveanu de mitropolitul Nicolae Bălan, şi fiind călugărit la Muntele Athos ai fost trimis, unde, într-o pădure, Maicii Domnului te-ai rugat să te dea în seama unui povăţuitor înduhovnicit. Cu adevărat ai fost ascultat şi, după cum numai odată, pentru smerenie, ai spus aceasta, iar noi îţi aducem laude, zicând:

Bucură-te, Părinte, că Maica Domnului te-a ascultat;
Bucură-te, că Maica Domnului la tine a venit;
Bucură-te, că Ea de mână te-a luat;
Bucură-te, căci pe munte înalt de mână te-a dus;
Bucură-te, că te-a urcat până sus;
Bucură-te, că acolo, în grija sfântului (Serafim de Sarov) ce trăise pe pământ înainte cu două sute de ani te-a dat;
Bucură-te, că apoi Maica Domnului s-a făcut nevăzută;
Bucura-te, ca urcand, frica nu-ti era;
Bucură-te, că muntele între două prăpăstii era;
Bucură-te, că mare dar ai primit;
Bucură-te, că dar de protecţie ai luat;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai luminat;
Bucură-te, Sfinte, Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul 3

  Ai spus, Părinte, că Domnului Iisus, în pădure mult te-ai rugat să-ţi trimită în cale un bun povăţuitor, dar n-ai fost ascultat, după un timp ţi-ai dat seama că el are o mamă bună, care mijloceşte pentru noi. Si atunci cu lacrimi te-ai rugat ei, iar ea de maini te-a luat şi sfântului din vârful muntelui în grijă te-a dat, iar noi, minunindu-ne de aşa mare, dar îţi cântăm: Aliluia!

Icosul 3

  După un an ai venit de la Muntele Athos la mănăstirea Brâncoveanu, şi, începând munca de duhovnic, înfricoşat te-ai arătat nouă şi multora care veneau la mărturisit, căci mai dinainte le ştiai faptele. Iar noi, despre darul ce-l aveai îţi cântăm acestea:

Bucură-te, ucenicul Maicii Sfinte;
Bucură-te, că de la ea ai primit cinste;
Bucură-te, că dar de a prooroci ai primit;
Bucură-te, că multora pe nume le spuneai;
Bucură-te, că faptele şi păcatele le descopereai;
Bucură-te, că şi sfârşitul unei fete ai spus;
Bucură-te, că ea venise să te ispitească;
Bucură-te, că i-ai spus să se pregătească;
Bucura-te, ca Mirele ei este pe cale sa vina sa o duca;
Bucură-te, că moartea, după puţin timp s-a adus;
Bucura-te, ca noi tare ne-am minunat;
Bucură-te, că multă lume te-a lăudat;
Bucură-te, Sfinte, Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul 4

  Făcându-te preot şi duhovnic şi începând lumea a mărturisi, şi doar pe unii a-i împărtăşi, povăţuindu-i să nu mai păcătuiască, ci să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

  Mulţi dintre credincioşi s-au dedat iarăşi la răutăţi după ce i-ai împărtăşit, iar tu Părinte, simţind cu duhul răutăţile lor, te-ai rugat lui Dumnezeu să-ţi descopere pricina pentru care nu se lasă de păcate, şi acestea ţi s-au arătat şi nouă ni le-ai spus, pentru care te lăudăm:

Bucură-te, că în grădina mănăstirii stând, în amiaza mare, nor negru ai văzut pe munte;
Bucură-te, că în nor mare gălăgie ai auzit;
Bucură-te, căci cu mare atenţie ai privit;
Bucură-te, că norul în două s-a despărţit;
Bucură-te, că în mijlocul norului pe un scaun înfricoşat pe satana, în ceata drăcească l-ai văzut înfricoşat;
Bucură-te, că ai auzit că ordin dracilor, satana le-a dat;
Bucură-te, că vicleşugul lor l-ai auzit, adică să şoptească oamenilor că nu este Dumnezeu;
Bucură-te, că şi al doilea vicleşug al lor ai auzit, cum că nu ar fi rai şi nici altă viaţă;
Bucură-te, că şi al treilea vicleşug l-ai auzit, de-a lăsa oamenii pocăinţă pînă la batrâneţe;
Bucură-te, că prin această vedenie multe ai aflat;
Bucură-te, că acestea toate, oamenilor, în predică le-ai spus;
Bucură-te, Sfinte, Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul 5

  Auzind multă lume de darul tău, Părinte, venea să-ţi audă cuvântul şi învăţături şi sfaturi de mântuire le dădeai, iar noi te lăudăm, cântând: Aliluia!

Icosul 5

  Pe aceia ce nu se potriveau în căsătorie îi opreai; celor ce li se fura pe hoţi îi descopereai, când era secetă, ploaie de la Dumnezeu cereai. Pentru acestea toate îţi cântăm:

Bucură-te, că celor căsătoriţi, de folos cuvinte le spuneai;
Bucură-te, că de la căsătorie nepotrivită opreai;
Bucură-te, că pe cei ce furau îi descopereai;
Bucură-te, că pe hoţi cu blândeţe îi dojeneai să întoarcă cele furate;
Bucură-te, că fiind secetă mare, pe munte te-ai suit, rugându-te să plouă;
Bucură-te, căci cuvânt ai auzit de la Dumnezeu, ca să te rogi de oameni să-şi îndrepte viaţa;
Bucură-te, că ploaie mare a venit;
Bucură-te, că lumea s-a înveselit;
Bucură-te, că pe săraci i-ai miluit;
Bucură-te, că ai spus cele ce vor să fie;
Bucură-te, luminat propovăduitor;
Bucură-te, Sfinte, Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul 6

  Cei ce voiau să se facă preoţi şi veneau la tine, le dădeai sfaturi şi poveţe, mirându-se şi cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

  Fiind întrebat, Prea Cuvioase Părinte, de cei ce doreau să fie preoţi, cu ce pot dovedi celor care nu cred că este Dumnezeu, le-ai spus foarte înţelept şi adevărat, că prin viaţa şi felul lor de trăire duhovnicească, pot dovedi că Dumnezeu există. Pentru care noi ne minunăm şi cântăm acestea:

Bucură-te, ca ai fost dumnezeiesc în trup pământesc;
Bucură-te, că ai fost înger în trup;
Bucură-te, că numai la faţă dacă te priveam, ne minunam;
Bucură-te, că viitorul multora le-ai spus;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai îndemnat să urmeze pe Iisus;
Bucură-te, că pe mulţi, călugări i-ai făcut;
Bucură-te, că obşte de călugări ai strâns;
Bucură-te, că și obște de maici ai format;
Bucură-te, că prin multe încercări ai trecut;
Bucură-te, că ispite de tot felul ai răbdat;
Bucură-te, că și la închisoare la munci grele ai fost pus;
Bucură-te, Sfinte, Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul 7

  Ai voit, Părinte, după cum ţi s-a arătat, să faci chipul lui Hristos, şi, apucându-te de lucru, ai auzit un glas: De acum să Mă pictezi în sufletele oamenilor că să-Mi cânte mie: Aliluia!

Icosul 7

  Ai spus, Părinte, ca tu cunosti pe oameni, pe fata care se mantuiesc, căci celor ce duc o viaţă de rugăciune, fiind tot timpul cu gândul la Dumnezeu, li se zugrăveşte în lumina ochilor chipul lui Hristos. Si tu, Părinte, cu darul Duhului ce aveai, vedeai acestea. De aceea, noi te lăudăm, zicând:

Bucură-te, căci cunoşteai cele ascunse oamenilor;
Bucură-te, că ştiai dacă se mântuiesc;
Bucură-te, că le spuneai ce să facă în viaţă;
Bucură-te, că tinerii veneau să-i povăţuieşti;
Bucură-te, că unii veneau să-i binecuvântezi;
Bucura-te, ca pe femeile care se vopseau le certai;
Bucură-te, că pe morari de la lăcomie îi opreai;
Bucura-te, ca pe fumatori de la fumat ii opreai;
Bucură-te, învăţător de cele sfinte;
Bucură-te, văzătorul al celor nevăzute;
Bucură-te, că acum în cer te odihneşti;
Bucură-te, Sfinte, Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul 8

  Fiind război mare, veneau la tine, Părinte, tinerii care trebuiau să plece la război, ca să te rogi pentru ei, iar tu cunoşteai care scăpau cu viaţă. Si noi ne minunăm, cântându-ţi: Aliluia!

Icosul 8

  Părinte, celor ce ştiau că vor muri în război le dădeai mâna de o sărutau, iar celor care ştiau că rămân în viaţă nu le dădeai mîna, iar ei întristându-se te întrebau de ce lor nu le dai mâna, iar tu, Părinte, le spuneai: căci cu voi mă mai întâlnesc, iar cu aceia nu. Pentru aceasta te lăudau zicând:

Bucură-te, văzător al voinţei lui Dumnezeu;
Bucură-te, văzătorul al celor viitoare;
Bucura-te, ca vedeai viata omului;
Bucură-te, că ştiai sfârşitul vieţii lui;
Bucură-te, că noi mult ne minunăm;
Bucura-te, ca minunat prooroc te-ai aratat;
Bucură-te, că pe Domnul, pentru tine îl lăudăm;
Bucura-te, caci cu ingerii te veselesti;
Bucură-te, că acum în ceruri dănţuieşti;
Bucură-te, căci cu heruvimii acum slujeşti;
Bucura-te, indreptator al credintei;
Bucură-te, Sfinte, Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul 9

  Venit-a, Părinte, la mănăstire într-o zi de Rusalii, oastea Domnului şi o unitate militară, iar tu, Părinte, ai zis: iată că s-a întâlnit oastea Domnului cu oastea ţării, ca să cânte Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

  Făcându-se utrenie în biserică, ai ieşit, Parinte, cu cântăreţii şi cu toţi credinciosii, ca să săvârşeşti Sfânta Liturghie pe altarul din faţa mănăstirii şi, fiind lângă tine cântăreţul care era îndoit cu credinţa, te-a văzut înconjurat de flăcări de foc, care erau darul Sfântului Duh. Atunci el s-a inspăimântat şi a strigat, iar tu l-ai oprit să nu spună, doar că simţeai că te arde ceva. De aceea, noi te lăudăm, zicând:

Bucură-te, locaşul Duhului Sfânt;
Bucură-te, că în trup fiind pe pământ, ai fost înconjurat de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că prin acest Duh Sfânt ai proorocit;
Bucură-te, căci cu duhul pe oameni ai povăţuit;
Bucură-te, căci cu Duhul Sfânt, stâlp al bisericii ai fost;
Bucură-te, căci cu Duhul, ca o trâmbiţă ai răsunat;
Bucură-te, căci cu trâmbiţa Duhului pe mulţi i-ai adunat;
Bucură-te, vioară care cântai cu Duhul;
Bucură-te, că prin tine s-a veselit văzduhul;
Bucură-te, că turmă de oi cuvântătoare ai adunat;
Bucură-te, Părinte, de Duh Sfânt înţelepţit;
Bucură-te, Sfinte, prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul 10

  Venit-a, Părinte, în timpul unei Sfinte Liturghii o femeie să-ţi spună necazul ce îl avea, şi te tulbura cu nerăbdarea ei. Si tu, Părinte, simţind din Sfântul Altar, ai oprit slujba şi ai strigat la ea să înceteze cu nerăbdarea, şi ai spus la toţi de ce a venit. Pentru aceasta, îţi cântăm: Aliluia!

Icosul 10

  Ai spus, Parinte, că femeia a venit deoarece a pierdut douazeci de mii de lei; tu ai spus că acei bani i-a pierdut pentru că cele două fete ale ei trebuiau să-şi crească copii pe care n-au voit să-i nască şi i-au avortat, de aceea spor în casă nu vor mai avea, căci sufletele copiilor strigă răzbunare asupra părinţilor. Iar noi ne minunăm de darul tău, zicând:

Bucură-te, văzătorul păcatelor omeneşti;
Bucură-te, iertatorul celor nelegiuiţi;
Bucură-te, îndreptătorul celor rătăciţi;
Bucură-te, luminătorul celor de rea credinţă;
Bucură-te, că ai descoperit cele ascunse;
Bucură-te, luminătorul multor depărtaţi de credinţă;
Bucură-te, alinătorul multora în suferinţă;
Bucură-te, păstorule al turmei lui Hristos;
Bucură-te, să ne fii şi nouă de folos;
Bucură-te, părinte cu chip luminos;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul 11

  Înzestrat ai fost cu multe daruri, Părinte, de la Dumnezeu, căci şi apa, ca Moise, ai făcut să izvorască din stâncă. Cu preoţia ai fost încununat, cu darul proorociei, cu milostivire, blândeţe şi bun povăţuitor. De aceea, noi te lăudăm, cântând Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

  Ai avut, Părinte, dar de a predica şi de a tâlcui Sfânta Evanghelie a lui Hristos, luminând multe suflete, abatandu-le de la ratacire la calea mântuirii. Pentru toate acestea laude îţi aducem noi, zicând:

Bucură-te, predicator bun al lui Hristos;
Bucură-te, că multora ai fost folositor;
Bucură-te, că de la răutăţi pe mulţi i-ai oprit;
Bucură-te, că pe unii căsătoriţi, la naştere de copii i-ai îndemnat;
Bucură-te, că i-ai îndemnat să stăruiască în rugăciuni;
Bucură-te, că la milostenie i-ai povăţuit;
Bucură-te, că şi Biserica le-ai spus să cerceteze;
Bucură-te, că la sărbători le-ai spus să nu lucreze;
Bucura-te, ca pe cei bolnavi i-ai pus sa-i cerceteze;
Bucura-te, ca sfaturile Bisericii le-ai spus sa le urmeze;
Bucură-te, Sfinte, Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul 12

  Minunat pictor ai fost - de icoane, de biserici şi de suflete, că biserică nespus de frumoasă ai pictat si multă lume merge să o vadă, iar de frumuseţea ei se minuneaza, cântând: Aliluia!

Icosul 12

  În satul Drăgănescu de lângă Bucureşti ai pictat biserica, iar cei ce o vizitează se miră de talentul cel ce l-ai avut, căci, privind pe sfinţi, se pare că sunt vii. De aceea, cu toţii ne minunăm şi te lăudăm, zicând:

Bucură-te, iscusit pictor de biserici;
Bucură-te, pictor prea minunat;
Bucură-te, că şi în suflete pe Hristos ai pictat;
Bucură-te, căci glas de la Domnul ai avut ca să pictezi şi-n suflete;
Bucura-te, caci te-ai silit pe Hristos sa-L urmezi;
Bucură-te, căci nouă şi multora pildă te-ai făcut;
Bucură-te, că ai primit veste că viaţa îţi este pe sfârşite;
Bucură-te, că ne-ai spus acestea mai înainte;
Bucură-te, că ziceai că mai ai trei calendare;
Bucură-te, că ne-ai dat pildă de răbdare;
Bucură-te, căci în ceasul morţii ai ştiut unde te duci;
Bucură-te, Sfinte, Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul 13

  O, preaminunate părintele nostru Arsenie, primeşte aceste laude şi mulţumiri de la noi, nevrednicii fiii tăi, rugându-te să fii milostiv pentru noi înaintea Domnului Hristos, ca să ne învrednicească şi pe noi vieţii celei fericite şi împreună, cu tine să cântăm în veci: Aliluia (Acest Condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarasi Icosul 1 ( Din părinţi binecredincioşi ai răsărit, Părinte, şi ca un soare ai luminat , ...) si Condacul 1 ( Prea cuviosului Parintelui nostru şi al multora luminător şi îndreptător de suflete, ...).

Apoi se zice aceasta rugaciune:

RUGĂCIUNE

 Doamne, Iisuse Hristoase, primeşte ostenelile, slujbele şi sfintele rugăciuni ale robului Tău, părintele Arsenie, care mult s-a ostenit şi a slujit Ţie, ca să-ţi câştige sufletele, întorcându-le de la viaţa şi faptele cele păcătoase ale lor (că şi de la moarte, de câteva ori a surprins şi a scăpat o tânără în momentele când vroia să se sinucidă ) şi pildă de răbdare şi dragoste părintească ne-a dat. Te rugăm, Stăpâne, ajută-ne să slujim şi noi cu dragoste, în curăţie trupească şi sufletească, prin rugăciuni neîncetate să Te mărim, să Te binecuvântăm şi să urmăm sfaturile robului Tău, părintele nostru Arsenie, pe care îl rugăm: Roagă-te, Sfinte, Prea Cuvioase Părinte Arsenie, că şi noi, în viaţa ce ne-o petrecem să împlinim poruncile Domnului şi sfaturile ce ni le-ai dat şi învăţăturile din multele şi minunatele predici pe care le-ai spus. Pomeneşte-ne acum din Împărăţia Cerurilor, unde Te veseleşti cu toţi sfinţii şi cu Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, care te-a încredinţat în muntele Athos sfântului ce trăise acolo cu 200 de ani în urmă şi cu tine să ne veselim în veci. Amin.

În linişte, Dumnezeu îţi vorbeşte prin conştiinţa ta, ia aminte la ce îţi spune și cu siguranță n-o să-ți pară rău! (Sf. Paisie Aghioritul).

Sfântul Paisie Aghioritul spunea că Dumnezeu comunică în liniște, prin intermediul conștiinței, iar ascultarea atentă a acesteia, care ne ghidează spre bine, nu va fi regretată. Citatul evidențiază importanța liniștii interioare pentru a auzi vocea divină și a acționa corect, oferind ca sfat principal să fim atenți la îndemnurile conștiinței.

Mesajul principal: Dumnezeu vorbește omului în liniștea conștiinței.
Sfatul concret: Fii atent la ceea ce îți spune conștiința ta.
Recompensa: Această ascultare va duce la o viață fără regrete.

Nu vorbi mai mult decât e nevoie

Nu vorbi mai mult decât e nevoie

Taci !

Nu vorbi mai mult decât e nevoie, nu te contrazice cu nimeni, nu supăra pe nimeni prin ce spui. Fugi de prilejurile de a cădea în păcate, pe cât poţi, fugi de agitaţia, zgomotul şi zarva lumii!

Linişteşte-te! Nu te risipi, vrând să faci prea multe, nu îţi pierde pacea sau timpul cu nimicuri. Fă atât cât e nevoie.

Lumea aceasta ne stoarce de putere, ne consumă cu toate problemele ei, şi de multe ori uităm că nu trăim o mie de ani, uităm că rugăciunea sau relaţia noastră cu Dumnezeu e cea mai importantă!

Avem nevoie de linişte, trebuie să învățăm să mai oprim radio-ul, tv-ul, telefonul şi să petrecem o clipă de aur nu doar cu noi înșine, dar mai ales cu Hristos !

În linişte, Dumnezeu îţi vorbeşte prin conştiinţa ta, ia aminte la ce îţi spune și cu siguranță n-o să-ți pară rău !

(Sf. Paisie Aghioritul).

Sfântul Mucenic Pangratie stinge mărturiile mincinoase, arată dreptatea și adevărul, aduce bunăstare materială și sănătate trupului și sufletului i(9 iulie)

 

Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Pangratie, Episcopul Taorminei – Italia (9 iulie)

mai5

 

Sfântul Mucenic Pangratie stinge mărturiile mincinoase, arată dreptatea și adevărul, aduce bunăstare materială și sănătate trupului și sufletului

Tropar, glasul 4

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Pangratie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul 4

Arătatu-te-ai ca o stea luminoasă, Sfinte Mucenice Pangratie şi ai fost sfinţit pătimitor pentru Hristos, înaintea Căruia stând acum, roagă-te pentru cei ce te cinstesc pe tine, fericite.

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Condacul 1

De copil ai fost binecuvântat să auzit cu urechile tale predicile Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, Sfinte Mucenice Pangratie, iar acum viețuiești în Rai cu Cel care te-a chemat să Îi slujești până la moarte. Știind că ai îndrăzneala la Tronul Sfintei Treimi, te rugăm și noi să ne ajuți și cu mulțumiri te slăvim: Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Icosul 1

Îngerii din Ceruri s-au bucurat văzând credința ta nestrămutată, Sfinte Mucenic Pangratie, fiind una cu Domnul Hristos în inimă și în cuget. Te chemăm să mijlocești și pentru noi la Dumnezeu să aibă milă de sufletele noastre și te lăudăm:

Bucură-te, propovăduind Sfânta Treime;

Bucură-te, vestind cu tărie Cuvântul lui Dumnezeu;

Bucură-te, arând cu înțelepciune inimile aride;

Bucură-te, arătându-le cu adevărat roditoare prin credință;

Bucură-te, alungând duhurile rele;

Bucură-te, vas curat plin de puterea Duhului Sfânt;

Bucură-te, luminând ca un sfeșnic întunericul închinării la idoli;

Bucură-te, dărămând capiștile idolești și construind biserici;

Bucură-te, întunecând năvălirile tuturor demonilor;

Bucură-te, vărsându-ți sângele pentru Domnul Hristos;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 2

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Trăind în vremea când Domnul Iisus Hristos propovăduia pe pământ, părinții tăi s-au dus și ei din Antiohia la Ierusalim să Îl audă vorbind, Sfinte Pangratie, și te-au luat cu ei. Acolo s-au botezat și apoi s-au întors, viețuind în pace până la săvârșirea lor, iar tu Sfinte ai rămas apoi în casa părintească, slăvindu-L pe Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

După Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer, Apostolul Petru care propovăduia cuvântul lui Dumnezeu în cetăți a venit și în părțile Pontului, iar tu Sfinte Mucenice Pangratie l-ai primit cu dragoste ca pe un Apostol al Mântuitorului Hristos și l-ai odihnit cu toți ai lui, apoi Sfântul Apostol Petru i-a botezat pe toți ai casei tale, iar noi te chemăm:

Bucură-te, că ți-ai împărțit toată averea săracilor și robilor;

Bucură-te, că ai învățat dreaptă credință de la Marele Apostol;

Bucură-te, că acesta te-a trimis să duci Cuvântul lui Dumnezeu în Apus;

Bucură-te, că ai fost martor la multe minuni făcute de Sfântul Petru în Antiohia;

Bucură-te, că ai fost încredințat prin aceasta de puterea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că te-ai hotărât să urmezi până la moarte Domnului Hristos;

Bucură-te, că ai lăsat în urmă toate cele pământești;

Bucură-te, că ai plecat pe mare spre Sicilia;

Bucură-te, făcând această călătorie ca semn al despărțirii tale de lumea vremelnică;

Bucură-te, că inima ta ardea doar pentru Dumnezeu;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 3

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Ajungând în părțile Siciliei în cetatea Taormina, ai găsit o capiște idolească ce fusese construită pe mormântul unui copil, Sfinte Mucenice Pangratie, iar păgânii se închinau unui zeu Falcon aducându-i jerfte de oameni și de animale. Dar tu ai făcut rugăciune, Sfinte, iar Dumnezeu a ascultat cererea ta că s-a făcut zgomot mare și s-au arătat mulțime de diavoli în formă de corbi și vulturi, care au răpit capiștea și idolul și i-au aruncat în mare, iar tu I-ai mulțumit lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Auzind despre aceasta, Bonifatie ighemonul cetății a dorit să afle mai multe despre tine, Sfinte Mucenice Pangratie, vrând să cunoască un asemenea om cinstit și având inima doritoare de a auzi mai multe despre Domnul Hristos. Când ighemonul venit la tine, Sfinte Pangratie, te-a găsit îmbrăcat cu sfintele veșminte, șezând pe scaun și având înaintea lui icoana Domnului Hristos și Sfânta Cruce, a căzut la picioarele tale și ți s-a închinat, iar noi te lăudăm:

Bucură-te, că acesta a văzut slava dumnezeiască de care erai înconjurat;

Bucură-te, că Bonifatie a strigat: ”Mare este Dumnezeul creștinilor! Cred în Tine Iisuse Hristoase, Dumnezeul cel adevărat!”

Bucură-te, că i-ai poruncit să se apropie de tine;

Bucură-te, că el nu a putut din cauza focului dimprejurul tău;

Bucură-te, că ai cunoscut că acesta vedea slava Duhului Sfânt;

Bucură-te, că te-ai dezbrăcat de veșmintele preoțești care erau pricina văpăii;

Bucură-te, că Bonifatie ți-a construit biserică în 30 de zile;

Bucură-te, că acolo ai săvârșit sfintele Liturghii;

Bucură-te, împărtășindu-i pe cei botezați cu Sfintele Taine;

Bucură-te, făcând apoi masă îmbelșugată cu toți;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Condacul 4

Dar în cetate era tulburare mare, Sfinte Mucenice Pangratie, că închinătorii la idoli îi cereau ighemonului socoteala pentru capiștea lor cea distrusă. Acesta le-a spus să cerceteze de nu cumva a venit un Dumnezeu mai puternic în cetate, iar ei au întrebat pe demonul Lison care le-a zis că Dumnezeu care a făcut cerul și pământul este acum în cetate, că a trimis sabie de foc și sabie ca de fulger asupra lor și ei demonii nu mai au nici o putere. Ne închinăm purtării de grijă a Domnului Hristos și Îi strigăm: Aliluia!

Icosul 4

Nefericiții închinători la idoli au făcut vrăjile lor, trăgând la sorți numele ighemonului ca prin jertfă de sânge să îmbuneze idolii, Sfinte Pangratie. Bonifatie a alergat speriat la tine, iar tu Sfinte i-ai zis: ”Fiule, du-te și să nu te temi de nimic, că mâine voi veni la jertfă împreună cu tine și atunci toți veți vedea puterea lui Hristos”. Ne bucurăm și te lăudăm:

Bucură-te, că ai făcut rugăciune din biserică la ceasul al nouălea din noapte ;

Bucură-te, că Dumnezeu a prăbușit iar toți idolii din capiște;

Bucură-te, că păgânii te-au văzut în ușa bisericii îmbrăcat în veșminte;

Bucură-te, că ai gonit întunericul nopții cu semnul Sfintei Cruci și li s-a deschis ochii păgânilor;

Bucură-te, că ei te-au văzut ca un Înger adevărat al lui Dumnezeu;

Bucură-te, că diavolul nu i-a lăsat să creadă în Hristos;

Bucură-te, că le-ai zis că le arăți puterea lui Dumnezeu când vor încerca să îl jerfească pe Bonifatie;

Bucură-te, că ai venit la locul jerfei arătând ca o văpaie de foc;

Bucură-te, că ai dezlegat legăturile lui Bonifatie cu semnul Sfintei Cruci;

Bucură-te, că ai omorât și șarpele demonului, cel care bea sângele jertfelor;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Condacul 5

Văzând niște minuni prea-slăvite ca acestea, oamenii au strigat: „Mare este Dumnezeul lui Pangratie!”, au distrus toate capiștele și au sfărâmat idolii, apoi au primit Sfântul botez de la tine, Sfinte Pangratie, căci în ziua aceea s-au botezat peste 100.000 de oameni, care toți se închinau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

S-a făcut mare bucurie în cetate în ziua aceea, botezându-se și cei din cetățile dimprejur, iar tu Sfinte le-ai citit Evanghelia și le-a dat povețe de viață cinstită. Noi te chemăm și te slăvim:

Bucură-te, că toți auziseră de facerile tale de bine;

Bucură-te, că tămăduia șchiopi, orbi, slăbănogi, idropici, îndrăciți și alți neputincioși;

Bucură-te, că a venit la tine și o femeie, preoteasa idolilor;

Bucură-te, că aceasta cu vicleșug ți-a cerut să o vindeci de lepră, spunând că va crede în Hristos;

Bucură-te, vindecând-o cu semnul Sfintei Cruci;

Bucură-te, dar ea L-a hulit apoi pe Dumnezeu;

Bucură-te, că atunci Dumnezeu i-a dat boala îndoit;

Bucură-te, că ea, chinuindu-se, a cerut milă;

Bucură-te, că ai tămăduit-o știind că ea crede cu tot sufletul în Dumnezeu;

Bucură-te, sfătuind-o să renunțe la averi pământești, botezând-o și făcând-o diaconiță;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 6

Ai botezat mulțime de oameni, slujind apoi Sfânta Liturghie ca să-i împărtășești, Sfinte Mucenic Pangratie. Când ai ridicat în sus Sfintele Taine, biserica s-a deschis deasupra și a venit un foc ceresc care te-a înconjurat iar cei ce vedeau aceasta s-au înfricoșat și nimeni nu îndrăznea să se apropie să se împărtășească, pentru că vedeau fața ta ca o făclie de foc și deasupra ta ca un nor. Dar tu, Sfinte, i-ai chemat spunând: „Fiii mei, apropiați-vă și nu vă temeți, căci focul acesta nu arde, ci luminează pe cei ce se împărtășesc”, iar ei i-au strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Icosul 6

Erau în cetate două fecioare surori botezate, iar pe cea mare ai făcut-o diaconiță, Sfinte Pangratie. Dar un păgân, dorind să o ia de soție pe sora cea mică, o ademenea cu tot felul de daruri însă ele erau întărite de tine, Sfinte, care le-ai încurajat să își apere fecioria pentru Domnul Hristos până la moarte, iar noi ne rugăm:

Bucură-te, că păgânii au făcut vrăji să strice fecioria fetei;

Bucură-te, că Dumnezeu nu a lăsat diavolul să își facă voia;

Bucură-te, că le-au închis apoi pe amblele surori în temniță;

Bucură-te, că amândouă au fost date la chnuri;

Bucură-te, că le-au tăiat capul necredincioșii;

Bucură-te, că pentru rugăciunile tale, Sfinte, ele au primit cununa muceniciei;

Bucură-te, că ai luat sfintele lor moaște și le-ai îngropat cu cinste;

Bucură-te, zidind o biserică închinată sfintelor fecioare;

Bucură-te, că nu ai lăsat poporul creștin să facă moarte de om pentru păcatul uciderii fecioarelor;

Bucură-te, făcătorule de pace, crezând în purtea de grijă a lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 7

Creștinii au vrut să îi închidă în temnițe pe păgâni până va veni să îi judece Bonifatie, ighemonul credicios care era plecat la război cu neamurile potrivnice, iar ei au fugit îngroziți cu familiile lor și cu toată averea, urcându-se în luntri să ajungă la Siracuza. Dar tu, Sfinte Pangratie, le-ai trimis vorbă să se întoarcă fără griji pentru că nu le fac rău creștinii, dar s-a întors un singur vrăjitor care s-a și botezat, iar ceilalți nu au vrut să îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Icosul 7

Ceilalți vrăjitori au pornit pe mare cu femeile și cu copii lor, iar tu Sfinte Pangratie te-ai rugat lui Dumnezeu de pe un loc înalt: ”Doamne, Iisuse Hristoase Atotputernice, de este cu voia Ta, să se facă furtună și să se afunde în mare pângăriții aceia”, lucru care s-a și întâmplat, iar noi te lăudăm:

Bucură-te, că deși i-ai chemat cu milă înapoi, păgânii nu au crezut în bunătatea creștinilor;

Bucură-te, că rugăciune ta a ridicat valurile și a tulburat marea;

Bucură-te, învingând vrăjitorii, uneltele diavolului;

Bucură-te, că ai izbăvit cetatea de ispite și de ispititori;

Bucură-te, că ai prorocit că după două zile va veni Bonifatie, învingător în război;

Bucură-te, că acesta a împărțit bogăția adusă din război la toată cetatea;

Bucură-te, că robii prizonieri au crezut în Hristos și s-au botezat;

Bucură-te, că l-au adus pe Elid, ucigătorul de fecioare, la judecată;

Bucură-te, că acesta nu a vrut să se lepede de închinarea la idoli, spunând că e rânduiala lui părintească;

Bucură-te, că atunci Bonifatie l-a dat la moarte prin tăierea cu sabia;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 8

Ai hirotonisit în toată țara episcopi, preoți și diaconi, alegând pe cei mai înțelepți și mai cucernici, Sfinte Mucenice Pangratie, și le-ai spus să se îngrijească de sufletele oamenilor, să zidească biserici și să facă într-însele toate cele trebuincioase. Ai poruncit ucenicului tău Evagrie și diaconului lui Epafrodit să scrie Tainele Bisericii, praznicele cele mari, citirile, poruncile și câte alte se cuvine să le știe credincioșii. Și venind înainte-stătătorii poporului au luat fiecare din mâna ta, Sfinte, câte un preot și un diacon precum și învățăturile creștine și tipicul slujbelor,  și astfel s-au dus fiecare în cetatea sa bucurându-se și cântând Domnului: Aliluia!

Publicitate

Icosul 8

După doi ani ai plecat tu însuți să cercetezi toate eparhiile pentru a le sfinții bisericile, Sfinte Pangratie, luând cu tine adunare mare, printre care Bonifatie ighemonul, Evagrie cu diaconul său Epafrodit, și pe mulți alți dregători de vază. Primește te rugăm aceste laude de la noi:

Bucură-te, dând pământ fiecărei eparhii ca să aibă hrana cea de toate zilele;

Bucură-te, că Bonifatie și ceilalți bogați și-au împărțit averea în trei;

Bucură-te, că a treia parte au dat-o preoților și diaconilor;

Bucură-te, că au făcut aceasta ca ei să poată lucra pentru popor fără grija zilei de mâine;

Bucură-te, că le-au făcut vase de aur și de argint pentru sfintele slujbe;

Bucură-te, că le-au cusut la toți veșminte de mătase pentru slujire;

Bucură-te, că toate au rămas scrise pe hârtie de tine, Sfinte Pangratie;

Bucură-te, cel ce dai zestre parohiilor și preoților cinstitori de Dumnezeu;

Bucură-te, aducând bunăstarea materială și celor ce trăiesc în lume;

Bucură-te, dăruitor plin de dragoste, în numele Domnului Iisus Hristos;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 9

Apoi ai fost înștiințat de Dumnezeu că împăratul Acvillin urma să facă război Taorminei, cetatea unde erai tu Arhiepiscop, Sfinte Mucenice Pangratie. Acesta a adunat 600.000 de oameni și noaptea a înconjurat cetatea de pe mare, iar Bonifatie avea doar 40.000 de soldați pe care i-a pus pe ziduri după rânduiala de război, și se rugau toți lui Dumnezeu într-un glas: Aliluia!

Icosul 9

Domnul Hristos însă a îngăduit însă ca prima bătălie să fie pierdută de Bonifatie, ca să nu se mândrească soldații că au învins din puterea lor, iar cetățenii cetății te ocărau pe tine, Sfinte Pangratie, și pe ighemon, că au pierdut din cauză voastră că nu s-au mai închinat zeilor păgâni. Te rugăm primește aceste cuvinte de slavă:

Bucură-te, că le-ai spus că Domnul Hristos va lupta pentru ei;

Bucură-te, că ai pus pe tine sfintele veșminte, ai luat Sfânta Cruce, icoana Domnului Hristos și a Sfântului Apostol Petru;

Bucură-te, că te-ai urcat pe cel mai înalt zid al cetății și ai făcut semnul Crucii în cele patru zări;

Bucură-te, că te-ai rugat adânc lui Dumnezeu;

Bucură-te, că mințile păgânilor dușmani s-au întunecat;

Bucură-te, că se ucideau între ei și se aruncau singuri în prăpastie;

Bucură-te, te-ai rugat să se oprească și să cunoască ce fac;

Bucură-te, că ei strigau că văd trei sori care îi orbesc, adica Sfânta Cruce și cele două Icoane;

Bucură-te, că unii dușmani au fugit rușinați, iar alți au crezut în Hristos, s-au botezat și au luat preoția și diaconia;

Bucură-te, că s-au întors la ei acasă, propovăduind Evanghelia și botezând mulțime de oameni;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 10

Plecând Bonifatie din nou la război cu un tiran, l-a lăsat în locul lui pe un aprig dușman al tău, Sfinte Mucenice Pangratie, care nu știa cum să te piardă mai repede, căci el nu vroia să se închine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Acesta s-a sfătuit cu încă doi și la ceasul al nouălea din noapte, cand îți făceai rugăciunile, te-au chemat chipurile să le binecuvântezi mâncarea, iar tu, Sfinte, te-ai dus știind de la Dumnezeu că ți se pregătea sfârșitul, iar noi te chemăm:

Bucură-te, că Dumnezeu te chemase să te îndulcești de bunătățile promise;

Bucură-te, că ai stat la masă cu păgânii dar nu ai mâncat nimic;

Bucură-te, că aceștia au făcut dansuri necuvenite și au adus un idol;

Bucură-te, că se închinau idolului în fața ta;

Bucură-te, că tu, cu semnul Sfintei Cruci, le-ai prăbușit zeul la pământ;

Bucură-te, că aceștia plini de furie te-au batut cu lemn, piatră și te-au tăiat cu sabia;

Bucură-te, că sufletul tău a plecat la Domnul;

Bucură-te, că ți-au aruncat trupul într-o despicătură de piatră, departe de palat;

Bucură-te, că au vrut să omoare și un copil de creștin care i-a mustrat pentru fărădelegea lor;

Bucură-te, că acesta a fost salvat de Îngerul Domnului, când s-a aruncat în prăpastie;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 11

Venind Bonifatie de la război și negăsindu-te, a dat poruncă să fii căutat, Sfinte Pangratie. Ai vădit locul sfintelor tale moaște prin strălucirea unei lumini ca un fulger, și toți creștinii împreună cu Cuvioasa Paula au alergat la locul unde erai, plângând și rugându-se cu mare durere lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Sfintele tale moaște au fost puse într-o raclă de aur, Sfinte Pangratie, căci Bonifatie se temea ca să nu ia poporul părți din ele, și apoi a căutat pe cel vinovat de moartea ta. Copilul a dat mărturie despre cele întâmplate, iar noi te lăudăm așa:

Bucură-te, că cei trei păgâni au luat pedeapsa după măsura faptei lor;

Bucură-te, că apoi te-ai arătat în vedenie ucenicului tău Evagrie;

Bucură-te, că ai venit împreună cu 12 bărbați sfinți, înveșmântați în lumină;

Bucură-te, că l-ai certat ca ține trupul tău neîngropat;

Bucură-te, că deschizând apoi racla de aur, trupul tău era neatins de sânge sau răni;

Bucură-te, că răspândea bună mireasmă;

Bucură-te, că au făcut slujba de înmormântare, după cum se cuvine;

Bucură-te, că din racla de aur au făcut vase pentru biserică;

Bucură-te, că Evagrie și Bonifatie s-au dus apoi la Roma, așa cum le-ai poruncit;

Bucură-te, că Sfântul Apostol Petru l-a numit Episcop al Tavromeniei pe Evagrie, în locul tău;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 12

Întorcându-se cei doi acasă, Evagrie l-a botezat pe Bonifatie care și-a împărțit toată averea săracilor, și amândoi au construit o biserică în cinstea ta, Sfinte Mucenice Pangratie. Au poleit biserica cu aur, zugrăvind minuni din Vechiul și Noul Testament, precum și Icoana ta, Sfinte. Ne bucurăm și ne închinăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Multe și nenumărate minuni și semne s-au făcut la mormântul tău, Sfinte binecuvântat Pangratie, iar noi te lăudăm așa:

Bucură-te, cel ce alungi legiunile diavolești;

Bucură-te, cel ce cureți capiștile idolești și îneci răul în mare;

Bucură-te, vindecătorul bolilor de gât, de cap și de piele;

Bucură-te, dezvăluind mărturiile mincinoase;

Bucură-te, arătând dreptatea și adevărul;

Bucură-te, tămăduitor de trupuri și de suflete;

Bucură-te, aducând bunăstarea celor care ți se roagă cu credință;

Bucură-te, cel ce arzi cu văpaia Duhului Sfânt ispitele de bani și piedicile de sporire duhovnicească;

Bucură-te, foc strălucitor ce luminezi întunericul uneltirilor diavolești;

Bucură-te, învingătorul vrăjitorilor și distrugătorul vrăjilor;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 13

O, Sfinte Sfințit Mucenice Pangratie, caută cu milă spre noi care ți-am adus această jertfă de rugăciune, și mijlocește la Dumnezeu să ne ridice din neputințele noastre, să ne întărească credința și să ne deschidă ochii sufletului pentru a înțelege tainele duhovnicești, să Îi putem striga veșnic: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori)

Icosul 1

Îngerii din Ceruri s-au bucurat văzând credința ta nestrămutată, Sfinte Mucenic Pangratie, fiind una cu Domnul Hristos în inimă și în cuget. Te chemăm să mijlocești și pentru noi la Dumnezeu să aibă milă de sufletele noastre și te lăudăm:

Bucură-te, propovăduind Sfânta Treime;

Bucură-te, vestind cu tărie Cuvântul lui Dumnezeu;

Bucură-te, arând cu înțelepciune inimile aride;

Bucură-te, arătându-le cu adevărat roditoare prin credință;

Bucură-te, alungând duhurile rele;

Bucură-te, vas curat plin de puterea Duhului Sfânt;

Bucură-te, luminând ca un sfeșnic întunericul închinării la idoli;

Bucură-te, dărămând capiștile idolești și construind biserici;

Bucură-te, întunecând năvălirile tuturor demonilor;

Bucură-te, vărsându-ți sângele pentru Domnul Hristos;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 1

De copil ai fost binecuvântat să auzit cu urechile tale predicile Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, Sfinte Mucenice Pangratie, iar acum viețuiești în Rai cu Cel care te-a chemat să Îi slujești până la moarte. Știind că ai îndrăzneala la Tronul Sfintei Treimi, te rugăm și noi să ne ajuți și cu mulțumiri te slăvim: Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Rugăciune:

Sfinte Mucenice Pangratie, citind viața ta ne închinăm și te slăvim ca pe un adevărat ostaș al Domnului Iisus Hristos, care ai învins în războiul cel nevăzut având credința nestrămutată în Dumnezeu și lucrând ogorul Lui cel sfânt. Te chemăm ca pe bunul nostru prieten și ocrotitor să ne cercetezi viața și inima și să ne ajuți după nevoia fiecăruia.

Te rugăm să ne sprijini și pe noi în războiul nevăzut, să ne fii scut de apărare, să  mijlocești cu rugăciuni la Domnul Hristos să vină El să învingă pentru noi. Știm că biruința unui asemenea război nu poate fi decât a lui Dumnezeu, de aceea te chemăm să ne aduci Mila și bunăvoința Lui de a ne scoate învingători prin El și numai prin El.

Te rugăm să cercetezi casele noastre, să distrugi orice sălășluire a răului din ele, să le cureți de întinăciune și de funinginea demonilor care nu ne lasă să ducem o viață de rugăciune, închinată lui Dumnezeu.

Ai milă de cei acuzați pe nedrept în procese și în toate situațiile vieții, dezvăluie adevărul, arată dreptatea și distruge mărturiile mincinoase, alungă uneltirile celor vicleni care caută să ne păgubească, nu lăsa mintea noastră să alunece spre vicleșugurile lor ci dă-ne claritate, discernământ, puterea de a distinge adevărul de minciună și dreapta socoteală în tot ce facem și hotărâm.

Te mai rugăm să te îngrijești de nevoile trupului nostru să avem cele necesare traiului, dă zestre parohiilor cu tot ce le trebuie pentru buna slujire a lui Dumnezeu, înfrumusețează bisericile să fie nestemate strălucitoare ale Bisericii din Ceruri, și ai grijă de episcopii, preoții și diaconii binecredincioși ortodocși și de familiile lor, rânduindu-le ascultare și buna sporire în propovăduirea Evangheliei Domnului Hristos. Îngrădește toată răutatea care vine de la oameni, invidia, minciuna și trădarea, să fim acoperiți cu harul tău cel bineplăcut și să trăim în pace și în credință.

Te strigăm și în durerea sufletului care este bolnav de păcate și întărâtări ale patimilor, Sfinte Pangratie, și te rugăm să arzi cu focul tău nestins necurăția din noi, iar la sfârșitul vieții să ne fii pavăză și apărător în urcușul către Dumnezeu, unde mijlocește să ne judece Domnul Hristos cu milă, ca să ne bucurăm veșnic cu tine în Împărăția Lui. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!