Pentru celulele tale, să-ți spui "Sunt un dezastru" are același efect toxic ca și cum ai fugi de un prădător.Organismul nu distinge amenințarea: declanșează cortizolul, inflamează țesuturile și oprește procesele de reparare a sistemului imunitar.
Fiecare gând — critic sau plin de compasiune — generează o reacție chimică reală. Nu este o metaforă. Îți afectează sistemul imunitar, percepția durerii și capacitatea de a te vindeca.
Psihoneuroimunologia (da, există) a confirmat trei adevăruri tulburătoare:
Celulele tale aud cum vorbești cu tine însuți
Când vorbești dur cu tine însuți, corpul intră în alertă constantă. Cortizolul crește.
Acest hormon este util doar în situații de urgență. Susținută în timp, blochează repararea țesuturilor și dezactivează apărarea.
Să vorbești singur calm nu este un lucru "frumos".
Este semnalul chimic de care celulele tale au nevoie pentru a începe să se repare.
Durerea crește când lupți împotriva ei
Rezistența emoțională la durere activează zonele creierului amenințate, amplificând suferința.
Acceptarea și recunoștința nu sunt expresii motivaționale: ele acționează ca analgezice naturale, oprind acele alarme interne.
Creierul nu distinge originea atacului
Pentru neuronii tăi, a vorbi cu tine cu cruzime se simte ca un atac extern.
Studiile de imagistică cerebrală arată că autocompasiunea activează aceleași zone de calm care se luminează atunci când cineva drag te îmbrățișează.
Concluzie directă și fără poezie:
Cuvintele tale de încurajare sunt medicină preventivă.
Fii blând cu tine însuți.
Nu din cauza stimei de sine.
Prin biologie.
Surse:
Radic, V. (2025). Dialogul interior pozitiv în sport: Cum afectează cortizolul.
Frontiere în psihologie (2021). Auto-reasigurarea reduce reactivitatea neurală
