1. Sfantul avva Antonie, sezand odata in pustie, a venit in lenevie si in
multa intunecare de ganduri si zicea catre Dumnezeu : Doamne, voi sa ma
mantuiesc si nu ma lasa gandurile. Ce voi face in scarba mea ? Cum ma voi mantui
?
Si, sculandu-se putin, a iesit afara si a vazut odata pe cineva ca pe sine
sezand si impletind o funie, apoi sculandu-se de la lucru si rugandu-se, si
iarasi sezandsi impletind funia; apoi iarasi sculandu-se la rugaciune. Acesta
era ingerul Domnului, trimis spre indreptarea si intarirea lui Antonie.
Si a
auzit pe inger zicand : asa fa si te mantuieste. Iar el auzind aceasta, a luat
multa bucurie si indrazneala si facand asa se mantuia.
2. Zisu-ne-a noua Sfantul Antonie in invatatura sa, spre folosul nostru : un
an am savarsit, rugandu-ma lui Dumnezeu sa-mi descopere locul dreptilor si al
pacatosilor.
Iar intr-o noapte m-a strigat oarecare glas de sus, zicandu-mi
: Antonie, scoala si vino !
Si stiind eu pe cine mi se cade sa ascult, am
iesit si uitandu-ma, am vazut pe cineva ca pe un urias, lung, negru, urat si
infricosat stand si ajungand pana la nori, avand mainile intinse in vazduh, sub
care era un iezer ca o mare. Si am vazut suflete zburand ca niste pasari zburand
si cate treceau de la mainile lungului aceluia, se mantuiau si trecand de acolo,
mergeau cealalta cale fara de grija; iar cate erau lovite de mainile lui, se
opreau si cadeau in iezerul cel de foc. Si pentru cei ce zburau, scrasnea cu
dintii sai, iar pentru cei ce cadeau jos, se bucura.
Si a fost glas catre
mine, zicandu-mi : intelege ceea ce vezi ! Acestia, pe care-i vezi ca zboara in
sus, sunt sufletele dreptilor care nu s-au supus lungului aceluia si merg in
Rai. Iar cel lung ce sta, este vrajmasul, care apucandu-i pe cei vinovati, ii
opreste si nu-i lasa sa treaca, surpandu-i in iad, caci au urmat voii lui si au
fost stapaniti de tinerea de minte de rau.
3. Zis-a avva Antonie : parintii cei de demult, cand mergeau in pustie, intai
se vindecau pe sine si facandu-se doctori alesi, vindecau si pe altii. Iar noi
iesind din lume, mai inainte de a ne vindeca pe noi singuri, indata incepem a
vindeca pe altii si intorcandu-se boala asupra noastra, se fac noua cele de pe
urma mai amare decat cele dintai si auzim de la Domnul zicand : Doctore,
vindeca-te mai intai pe tine ( 1 ).
______________________
( 1 ) Luca IV, 23
4. Acest avva Antonie, cautand la adancul judecatilor lui Dumnezeu, a cerut,
zicand :
Doamne, cum unii traind putin, mor, iar altii prea imbatranesc ? Si
pentru ce unii sunt saraci, iar altii bogati ? Si cum cei nedrepti se
imbogatesc, iar cei drepti sunt saraci ?
Si a venit lui glas zicand :
Antonie, ia aminte de tine, ca acestea sunt judecati ale lui Dumnezeu si nu-ti
este tie de folos a le sti.
5. A intrebat cineva pe avva Antonie, zicand : ce, pazind eu, voi placea lui
Dumnezeu ?
Si raspunzand batranul, a zis lui : cele ce-ti poruncesc tie,
pazeste-le ! Oriunde vei merge, pe Dumnezeu sa-l ai inaintea ta intotdeauna. Si
orice vei face, sa ai marturia din Sfintele Scripturi si ori in ce loc vei
sedea, sa nu te misti degraba.
Acestea trei pazeste-le si te vei mantui.
6. Zis-a avva Antonie catre avva Pimen : aceasta este lucrarea cea mare a
omului, ca greseala sa sa o puna asupra sa inaintea lui Dumnezeu si sa astepte
ispita pana la rasuflarea cea mai de pe urma.
7. Acelasi a zis : nimeni neispitit nu va putea sa intre in Imparatia
Cerurilor.
Ca, ridica, zice, ispitele si nimeni nu este care sa se
mantuiasca.
8. Intrebat-a avva Pamvo pe avva Antonie : ce voi face ?
Zis-a lui
batranul : sa nu fii nadajduindu-te spre dreptatea ta, nici sa te caiesti pentru
lucrul trecut; si stapaneste-ti limba si pantecele.
9. Zis-a avva Antonie : am vazut toate cursele vrajmasului intinse pe pamant
si suspinand am zis ; oare cine poate sa le treaca pe acestea ? Si am auzit glas
zicandu-mi : smerenia
10. Zis-a iarasi : sunt unii care si-au topit trupurile lor cu nevointa si
pentru ca nu au avut ei dreapta socoteala, departe de Dumnezeu s-au facut.
11. Zis-a iarasi : de la aproapele este viata si moartea.
Ca de vom
dobandi pe fratele, pe Dumnezeu dobandim; iar de vom sminti pe fratele, lui
Hristos gresim.
12. Zis-a iarasi : precum pestii zabovind la uscat, mor, asa si calugarii,
zabovind afara din chilie, sau petrecand cu mirenii, se slabanogesc catra taria
linistei. Deci, trebuie, precum pestele la mare, asa si noi la chilie sa ne
grabim; ca nu cumva zabovind afara, sa uitam pazirea cea din launtru.
13. Zis-a iarasi : cel ce sade in pustie si se linisteste, de trei razboaie
este slobod : de auzire, de graire si de vedere; si numai catre acestea are a
lupta, catre al desfranarii, sau al trandavirii.
14. Oarecari frati s-au dus la avva Antonie, ca sa-i vesteasca lui nalucirile
care le vedeau si sa se invete de la dansul, de sunt adevarate, sau de la
draci.
Si aveau ei un magar si a murit pe cale.
Deci, dupa ce au venit la
batranul, apucand el mai inainte, le-a zis lor : cum a murit magarul pe cale ?
Au zis lui : de unde stii, avvo ? Iar el le-a zis lor : dracii mi-au
aratat.
Si ei au zis lui : noi pentru aceasta am venit sa te intrebam, ca
vedem naluciri si de multe ori se fac adevarate; nu cumva ne inselam ? Si i-a
incredintat pe ei batranul din pilda magarului, ca de la draci sunt.
15. Era cineva, ce vana prin pustie dobitoace salbatice si a vazut pe avva
Antonie glumind cu fratii si s-a smintit.
Iar batranul vrand sa-l
incredinteze pe el, ca trebuie cate putin sa se pogoare fratilor, i-a zis lui :
pune sageata in arcul tau si intinde. Si a facut asa. Si a zis lui : intinde
iarasi. Si a intins. Si iarasi i-a zis : intinde.
Si a zis lui vanatorul :
de il voi intinde peste masura, se frange arcul.
Zis-a lui batranul : asa si
la lucrul lui Dumnezeu, daca peste masura vom intinde cu fratii, degrab se rup.
Deci trebuie cateodata si cate putin a ne pogora fratilor.
Acestea auzind
vanatorul, s-a umilit. Si mult folosindu-se de la batranul, s-a dus.
Si
fratii intarindu-se, au mers la locul lor.
16. A auzit avva Antonie
despre un calugar mai tanar, care a facut pe cale un semn ca acesta, adica
vazand el pe oarecari batrani calatorind si slabind pe cale, a poruncit unor
asini salbatici de au venit si au purtat pe batrani pana cand au ajuns la
Antonie. Deci batranii au vestit acestea lui avva Antonie. Si a zis lor : mi se
pare ca acest calugar este o corabie plina de bunatati, dar nu stiu de va ajunge
la liman. Si dupa oarecare vreme avva Antonie incepe deodata sa planga si sa-si
smulga perii si sa se tanguiasca. Ii zic lui ucenicii : de ce plangi, avvo ? Iar
batranul a zis : mare stalp al Bisericii a cazut acum. Si zicea despre calugarul
cel mai tanar. Ci mergeti, zicea el, pana la dansul si vedeti ceea ce s-a facut.
Deci s-au dus ucenicii si l-au aflat pe calugar sezand pe rogojina si plangand
pacatul pe care il facuse. Iar el vazand pe ucenicii batranului, le-a zis :
ziceti batranului ca sa roage pe Dumnezeu sa-mi dea numai zece zile si
nadajduiesc ca voi da raspuns, adica ma voi pocai. Si dupa cinci zile a
murit.
17. Un calugar a fost laudat de frati, catre avva Antonie. Iar el,
cand a mers la dansul, l-a ispitit de sufera necinste, si, aflandu-l ca nu
sufera, i-a zis lui : esti asemenea unui oras, care dinainte este impodobit, iar
dinapoi se jefuieste de talhari.
18. Un frate a zis lui avva Antonie :
Roaga-te pentru mine ! Zis-a lui batranul : nici eu nu te miluiesc, ,nici
Dumnezeu, daca tu insuti nu te vei sili si nu te vei ruga lui
Dumnezeu.
19. Au mers odata niste batrani la avva Antonie si era avva
Iosif cu dansii. Si vrand batranul ( Antonie ) sa-i cerceteze pe ei, a pus
inainte un cuvant din Scriptura si a inceput de la cei mai mici a intreba care
este cuvantul acesta si fiecare zicea dupa puterea sa. Iar batranul zicea
fiecaruia : inca n-ai aflat. Mai pe urma de toti a zis catre avva Iosif : tu cum
zici ca este cuvantul acesta ? Raspuns-a : Nu stiu. Deci a zis avva Antonie : cu
adevarat a aflat calea, caci a zis nu stiu.
20. Oarecari frati s-au dus
de la Schit ( 1 ) la avva Antonie si intrand intr-o corabie sa mearga la el, au
aflat pe un batran care si el voia sa mearga acolo, dar nu-l cunosteau fratii.
Si sezand acela in corabie, graiau cuvinte de ale parintilor si din Scripturi si
iarasi pentru lucrul mainilor lor. Iar batranul tacea. Si venind ei la vad, s-a
aflat ca si batranul merge la avva Antonie. Si dupa ce au venit la avva, le-a
zis lor ( Antonie ) : buna tovarasie ati avut pe batranul acesta. A zis si
batranului : buni frati ai aflat cu tine, avvo. Zis-a batranul : buni sunt, cu
adevarat, dar ograda ( curtea ) lor n-are usa si cel ce voieste, intra in grajd
si dezleaga asinul. Iar acestea zicea, insemnand, ca cele ce vin la gura, acelea
graiesc.
______________________
( 1 ) Aici, prin cuvantul
Schit trebuie sa se inteleaga pustia schitica sau ascetica din Egipt, iar nu
vreo manastire.
21. S-au dus oarecari frati la avva Antonie si i-au zis
lui : spune-ne noua cuvant, cum sa ne mantuim ? Zis-a lor batranul : ati auzit
Scriptura ? Bine va este voua. Iar ei au zis : voim sa auzim si de la tine,
parinte. Si a zis lor batranul : zice Evanghelia : de te va lovi cineva peste
fata cea dreapta a obrazului, intoarce-i lui si pe cealalta. Zis-au lui : nu
putem face aceasta. Zis-a lor batranul : de nu puteti intoarce si pe cealalta,
macar pe aceea una s-o suferiti. Zis-au lui : nici aceasta nu putem. Zis-a
batranul : daca nici aceasta nu puteti, nu dati in locul aceluia ce ati luat. Si
au zis ei : nici aceasta nu putem. Deci, zis-a batranul, ucenicului sau : fa-le
putina fiertura caci sunt neputinciosi. Daca aceasta nu puteti si aceea nu
voiti, ce sa va fac voua ? De rugaciuni este trebuinta.
22. Un frate,
dupa ce s-a lepadat de lume si a impartit averile sale saracilor, tinand putine
pentru sine, a mers la avva Antonie. Si de aceasta instiintandu-se batranul, a
zis lui : de voiesti sa te faci calugar, mergi in satul acela si cumpara carne,
si pune-o imprejurul trupului tau gol si asa vino aici. Si facand fratele asa,
cainii si pasarile ii rupeau trupul lui. Si venind el la batarnul, il intreba,
de a facut cum l-a sfatuit. Iar acela, aratandu-i trupul lui rupt, sfantul
Antonie i-a zis : cei ce se leapada de lume si voiesc sa aiba bani, asa fiind
luptati de draci, se rup.
23. Unui frate odata i s-a intamplat ispita in
chinovia lui avva Ilie si gonit fiind de acolo, s-a dus in munte la avva Antonie
si ramanand fratele la dansul, l-a trimis la chinovie, de unde venise. Iar cei
din chinovie vazandu-l, iarasi l-au gonit. Iar el s-a intors la avva Antonie,
zicand : n-au voit sa ma primeasca, parinte. Deci l-a trimis batranul inapoi,
zicand : o corabie s-a spart in mijlocul noianului si a prapadit povara si cu
osteneala a scapat la uscat. Iar voi cele scapate la uscat voiti sa le inecati.
Iar ei auzind ca avva Antonie l-a trimis, indata l-a primit.
24. A zis
avva Antonie : socotesc ca trupul are miscare fireasca amestecata cu el, dar nu
lucreaza de nu va voi sufletul, ci numai insemneaza in trup nepatimasa miscare.
Este inca si alta miscare ce sta intru a hrani si a ingrasa trupul cu mancari si
cu bauturi, din care fierbinteala sangelui zadaraste trupul spre lucrare. Pentru
aceasta si zice Apostolul : nu va imbatati cu vin intru care este
curvia. ( 1 ) Si iarasi Domnul in Evanghelie, poruncindu-le ucenicilor,
zicea : luati aminte sa nu se ingreuieze inimile voastre cu satiul
mancarii si cu betia. ( 2 ) Este inca si alta miscare la cei ce se
nevoiesc, care se face din vrajmasia si zavistia dracilor. Pentru aceasta
trebuie a sti, ca trei sunt miscarile trupesti : una fireasca, alta din neluarea
aminte a hranei si a treia de la draci.
______________________
( 1 ) Efeseni V, 18
( 2 ) Luca
XXII, 34
25. A zis iarasi, ca Dumnezeu nu sloboade razboaiele peste
neamul acesta ca peste cel vechi, caci stie ca sunt slabi si nu pot
suferi.
26. Lui avva Antonie i s-a descoperit in pustie, ca in cetate
este oarecine asemenea lui, doctor cu stiinta, care din prisosinta lui da celor
ce au trebuinta si in toate zilele canta " Sfinte Dumnezeule " cu
ingerii.
27. A zis iarasi : va veni vremea ca oamenii sa inebuneasca si
cand vor vedea pe cineva ca nu inebuneste, se vor scula asupra lui, zicandu-i ca
el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor.
28. Oarecari frati au
venit la avva Antonie si au pus inaintea lui un cuvant din cartea preotiei. Deci
a iesit batranul in pustie si a mers avva Ammona pe urmele lui in ascuns, stiind
obiceiul lui si dupa ce s-a departat batranul, stand la rugaciune a strigat cu
glas mare : Dumnezeule, trimite pe Moise ca sa ma invete cuvantul acesta ! Si a
venit glas vorbind cu dansul. Deci a zis avva Ammona : glasul care vorbea, l-am
auzit, dar puterea cuvantului n-am inteles-o.
29. Trei parinti aveau
obiceiul, in tot anul, de mergeau la fericitul Antonie. Si cei doi il intrebau
pentru gandurile sale si pentru mantuirea sufletului, iar al treilea totdeauna
tacea, neintrebandu-l nimic. Iar dupa multa vreme i-a zis avva Antonie lui :
iata, atata vreme ai de cand vii aici si nimic nu ma intrebi ! Si raspunzand
fratele, i-a zis : destul imi este numai sa te vad, parinte.
30. Se
spune, ca unul dintre batrani s-a rugat lui Dumnezeu sa vada pe parinti si i-a
vazut pe ei fara avva Antonie. Deci a zis celui ce ii arata lui : unde este avva
Antonie ? Iar el a zis lui : in locul unde este Dumnezeu, acolo este
el.
31. Un frate a fost napastuit in chinovie pentru desfranare si
sculandu-se a mers catre avva Antonie. Si au venit fratii de la chinovie ca sa-l
caute pe el si sa-l ia si au inceput sa-l mustre, ca asa a facut. Iar el se
indrepta, ca nimic de acest fel nu a facut. Iar dupa intamplare, s-a aflat acolo
avva Pafnutie, cel ce se numea Kefala si a spus o pilda ca aceasta : am vazut pe
marginea raului un om bagat in noroi pana la genunchi si venind unii sa-i dea
mana, l-au cufundat pe el pana la grumazi. Si a zis lor avva Antonie pentru avva
Pafnutie : iata om aevarat, care poate sa vindece si sa mantuiasca suflete. Deci
umilindu-se ei de cuvintele batranului, au pus metanie fratelui.
32.
Ziceau unii pentru avva Antonie, ca era purtator de duh, dar nu voia sa graiasca
pentru oameni. Ci cele ce se faceau in lume si cele ce aveau sa vina, le
vestea.
33. Odata avva Antonie a primit scrisori de la imparatul
Constantin ca sa mearga la Constantinopol si socotea ce sa faca. Deci a zis
catre avva Pavel, ucenicul lui : oare, trebuie sa merg ? Si a zis ucenicul lui :
de vei merge, Antonie te vei chema; iar de nu vei merge, avva
Antonie.
34. Zis-a avva Antonie : eu nu ma mai tem de Dumnezeu, ci il
iubesc pe El. Ca dragostea scoate afara frica.
35. Acelasi a zis :
totdeauna sa ai inaintea ochilor frica de Dumnezeu : sa-ti aduci aminte de cel
ce omoara si face viu ( 1 ). Sa urati lumea si cele ce sunt intr-insa, sa urati
toata odihna trupeasca, sa va lepadati de viata aceasta, ca sa vietuiti lui
Dumnezeu. Aduceti-va aminte, ce ati fagaduit lui Dumnezeu. Ca cere aceasta de la
voi in ziua judecatii : sa flamanziti, sa insetati, sa umblati in haine sarace,
sa privegheati, sa va tanguiti, sa plangeti, sa suspinati cu inima voastra, sa
va incercati de sunteti vrednici de Dumnezeu, sa defaimati trupul, ca sa va
mantuiti sufletele voastre.
______________________
( 1 )
Impar. II, 6
36. A mers oarecand avva Antonie la avva Amun in muntele
Nitriei si dupa ce au vorbit unul cu altul, a zis catre el avva Amun : fiindca
prin rugaciunile tale s-au inmultit fratii si voiesc unii dintr-insii sa
zideasca chilii departe, ca sa se linisteasca, cat poruncesti sa fie de departe
chiliile ce se zidesc de cele de aici ? Iar el a zis : sa gustam la ceasul al
noualea si sa iesim sa mergem prin pustie si sa socotim locul. Iar dupa ce s-au
dus prin pustie, pana a venit sa apuna soarele, a zis catre el ( Amun ) avva
Antonie : sa facem rugaciune si sa punem aici cruce, ca aici sa zideasca cei ce
vor sa cladeasca chilii. Csi cei de acolo cand vor veni la acestia, dupa ce vor
gusta mica lor bucatica de paine la ceasul al noualea, asa sa vie si cei ce se
duc de aici, acelasi lucru facand, sa ramana fara de tulburare, cand merg unii
la altii. Si este departarea douasprezece semne.
37. Zis-a avva Antonie :
cel ce bate bucata de fier, intai socoteste cu mintea ce va sa faca : secere,
cutit sau topor ? Asa si noio trebuie sa socotim, care fapta buna uneltim, ca sa
nu ne ostenim in desert.
38. Zis-a iarasi : supunerea cu infranare supune
fiara.
39. Zis-a iarasi : stiu calugari, care dupa multe osteneli, au
cazut, si intru iesire din minti au venit, pentru ca s-au nadajduit in lucrul
lor si amagindu-se nu au inteles poruca celui ce a zis : intreaba pe
tatal tau si iti va vesti tie ( 1
).
______________________
( 1 ) II Lege, 32, 7.
40.
Zis-a iarasi : de este cu putinta, cati pasi face calugarul, sau cate picaturi
bea in chilia sa, trebuie cu indrazneala sa le vesteasca batranilor, ca nu cumva
sa greseasca intru dansele.
PENTRU AVVA ARSENIE
1. Avva
Arsenie, fiind inca in palatele imparatesti, s-a rugat lui Dumnezeu, zicand :
Doamne, indrepteaza-ma, ca sa stiu cum ma voi mantui ? Si i-a venit glas
zicandu-i : Arsenie, fugi de oameni si te vei mantui.
2. Acesta, dupa ce
s-a dus la viata calugareasca, iarasi s-a rugat, zicand acelasi cuvant. Si a
auzit glas zicandu-i : Arsenie, fugi, taci, linisteste-te, ca acestea sunt
radacinile nepacatuirii !
3. Odata au venit dracii la avva Arsenie in
chilie, necajindu-l. Si venind cei ce slujeau lui si stand din afara de chilie,
l-au auzit strigand catre Dumnezeu si zicand : Dumnezeule, nu ma parasi ! Nimic
bun n-am facut inaintea Ta, dar da-mi dupa bunatatea Ta sa pun
inceput.
4. Se zicea pentru dansul, ca precum nimeni din palat nu purta
mai bune haine decat dansul cat era in palat, asa nici in viata calugareasca
nimeni nu purta mai proaste decat dansul.
5. A zis un oarecare,
fericitului Arsenie : cum noi din atat invatatura si intelepciune, nimic nu
avem, iar acesti tarani si egipteni au dobandit atatea fapte bune ? Zis-a avva
Arsenie lui : noi din invatatura lumii nimic nu avem, iar acesti tarani si
egipteni, din ostenelile lor au dobandit fapte bune.
6. Intreband avva
Arsenie oarecand pe un batran egiptean pentru gandurile sale, altul vazandu-l pe
el, a zis : avvo Arsenie, cum atata invatatura latineasca si elineasca avand,
intrebi pe acest taran pentru gandurile tale ? Iar el a zis catre dansul :
invatatura latineasca o am eu cu adevarat, dar alfabetul acestui taran inca nu
l-am invatat.
7. A venit odata fericitul Teofil arhiepiscopul cu un boier
oarecare la avva Arsenie si l-a rugat pe acest batran sa auda de la el vreun
cuvant. iar batranul, tacand putintel, a raspuns catre dansul : dar daca voi
spune un cuvant, il veti pazi ? Iar ei au fagaduit ca-l vor pazi. Si le-a zis
lor batranul : oriunde veti auzi ca este Arsenie, sa nu va apropiati.
8.
Altadata, vrand iarasi arhiepiscopul sa mearga la avva Arsenie, a trimis intai
sa stie de-i va deschide usa. Iar batranul i-a trimis acest raspuns, zicand : de
vei veni, iti voi dewschide si de iti voi deschide tie, tutror voi deschide si
atunci nu voi mai sedea aici. Acestea auzind arhiepiscopul, a zis : daca ma duc
ca sa-l gonesc pe el, atunci nu ma voi mai duce.
9. Un frate a rugat pe
avva Arsenie ca sa auda cuvant de la el. Si i-a zis lui batranul : pe cat iti
este cu putinta, nevoieste-te, ca lucrarea ta cea dinlauntru sa fie dupa
Dumnezeu si sa biruiasca patimile cele dinafara.
10. Zis-a iarasi : de
vom cauta pe Dumnezeu, Se va arata noua si de-L vom tine pe El, va ramane cu
noi.
11. Zis-a oarecine catre avva Arsenie : ma supara gandurile,
zicandu-mi : nu poti sa postesti, nici sa lucrezi, deci macar cerceteaza pe cei
bolnavi, caci si acest lucru este dragoste. Iar batranul, stiind samanaturile
dracilor, i-a zis lui : mergi, mananca, bea, dormi si nu lucra, numai de la
chilie nu te departa. Caci cuviosul stia ca rabdarea in chilie aduce pe calugar
la randuiala lui.
12. Zicea avva Arsenie : calugarul strain in tara
straina sa nu se amestece intru nimic si atunci va avea odihna.
13. Zis-a
avva Marcu catre avva Arsenie : pentru ce fugi de noi ? Zis-a lui batranul :
Dumnezeu stie, ca va iubesc pe voi, dar nu pot sa fiu si cu oamenii si cu
Dumnezeu. Cele de sus, mii si milioane, au numai o voie, iar oamenii au multe
voi. Deci nu pot sa las pe Dumnezeu si sa vin intru petrecere cu
oamenii.
14. Spunea avva Daniil pentru avva Arsenie, ca toata noaptea
petrecea priveghind si cand voia sa doarma dimineata pentru nevoia firii, zicea
somnului : vino, rob rau; si atipea putin, sezand si indata se scula.
15.
Zis-a avva Arsenie, ca de ajuns este calugarului sa doarma un ceas, de este
nevoitor.
16. Spuneau batarnii, ca s-au dat oarecand la Schit putine
smochine uscate si ca unele ce erau de nimc, nu i-au trimis lui avva Arsenie, ca
sa nu se para ca il ocarasc. Iar batranul auzind, n-a venit la biserica, zicand
: m-ati despartit pe mine, nedandu-mi binecuvantarea pe care a trimis-o Dumnezeu
fratilor si de care nu am fost vrednic sa ma impartasesc. Si au auzit toti si
s-au folosit de smerenia batranului. Si mergand preotul, i-a dus lui smochinele,
si l-au adus pe el la biserica cu bucurie.
17. Spunea avva Daniil :
atatia ani a petrecut cu noi si numai o masura de grau ii faceam lui pe an si
cand mergeam la el mancam din acel grau.
18. Spunea iarasi cineva pentru
avva Arsenie, ca numai odata intr-un an schimba apa in care muia stalparile
finicilor ( curmalilor ) si nu mai adaoga la cea veche. Ca impletea fasii si le
cosea pana la ceasul al saselea. Si l-au rugat batranii, zicand : de ce nu
schimbi apa stalparilor, ca miroase greu ? si le-a zis lor : in locul
mirodeniilor si aromatelor si mirurilor, de care m-am indulcit in lume, tebuie
sa iau acest miros.
19. Se zicea iarasi, ca dupa ce auzea ca s-au copt
tot felul de poame si se treceau, atunci singur zicea : aduceti-mi. Si gusta
numai odata putin din toate si multumea lui Dumnezeu.
20. S-a bolnavit
odata avva Arsenie la schit si intru atata saracie ajunsese, incat trebuindu-i o
camasuta de in si neavand cu ce s-o cumpere, a luat de la unul milostenie si a
zis : multumescu-Ti Tie, Doamne, ca m-ai invrednicit sa iau milostenie pentru
numele Tau.
21. Se spunea pentru dansul, ca era chilia lui departe de
treizeci si doua de mile si nu iesea degraba dintr-ansa, caci altii isi faceau
slujba. Si cand s-a pustiit schitul, a iesit plangand si zicand : a pierdut
lumea Roma si calugarii schitul.
22. Intrebat-a avva Marcu pe avva
Arsenie, zicand : bine este a nu avea cineva in chilia sa mangaiere ? Ca am
vazut pe un frate care avea putine verdeturi si le smulgea pe ele. Si a zis avva
Arsenie : bine este, dar dupa asezarea omului. Ca de nu va avea putere
intr-acest chip de petrecere, iarasi le sadeste pe ele.
23. Povestit-a
avva Daniil, ucenicul lui avva Arsenie, zicand : m-am aflat odata aproape de
avva Alexandru si l-a apucat pe el o durere si din pricina acelei dureri s-a
intins cu fata in sus. S-a intamplat atunci sa vina fericitul Arsenie, ca sa
vorbeasca cu el si l-a vazut intins. Deci, dupa ce i-a vorbit, i-a zis lui : ce
mirean era acela pe care l-am vazut ? Si a zis lui avva Alexandru : unde l-ai
vazut ? Si a zis : cand ma pogoram din munte, am cautat aici spre pestera si am
vazut pe unul intins cu fata in sus. Si i-a facut lui metanie, zicand :
iarta-ma, eu am fost; caci ma apucase o durere. Si i-a zis lui batranul : tu dar
ai fost ? Bine ! Eu am socotit, ca este vreun mirean si pentru aceasta am
intrebat.
24. Altadata avva Arsenie a zis catre avva Alexandru : dupa ce
vei despica smicelele tale, vino sa gusti cu mine iar de vor veni strainii,
mananca cu ei. Dar avva Alexandru lucra incet si moale si sosind ceasul, inca
mai avea smicele si voind sa pazeasca cuvantul batranului, a statut sa
sfarseasca smicelele. Deci, vazand avva Arsenie ca a zabovit, a luat gustarea,
socotind ca a avut straini. Iar avva Alexandru, dupa ce a sfarsit tarziu, s-a
dus. Si i-a zis lui batranul : ai avut straini ?Iar acela a raspuns : nu ! Si
i-a zis lui iarasi : dar cum nu ai venit ? Iar el a zis : pentru ca mi-ai spus,
ca dupa ce voi despica smicelele sa vin. De aceea pazind cuvantul tau, n-am
venit. Si s-a minunat batranul de luarea aminte a lui cea cu de-amanuntul si i-a
zis lui : mai de dimineata sa dezlegi postul, ca si pravila sa ti-o faci si apa
ta sa o bei; iar de nu, degraba are sa se bolnaveasca trupul tau.
25. A
mers odata avva Arsenie intr-un loc si era acolo trestie si sufland vantul facea
trestia sunet. Si a intrebat batranul pe frati, ce este sunetul acesta ? Iar
fratii i-au spus ca este sunetul trestiei. Zis-a batranul catre dansii : cu
adevarat, de va sedea cineva in liniste si va auzi glas de pasare, nu are inima
aceeasi liniste; cu atat mai mult voi, avand sunetul trestiilor
acestora.
26. Spunea avva Daniil, ca oarecari frati vrand sa mearga la
Tebaida pentru torturi de in, au zis : cu aceasta pricina, adica din intamplare,
sa vedem si pe avva Arsenie. Si a intrat avva Alexandru si a zis batranului :
niste frati venind de la Alexandria, voiesc sa te vada. Zis-a batranul :
instiinteaza-te de la dansii, pentru care pricina au venit. Si instiintandu-se
ca merg la Tebaida pentru torturi de in, a vestit batranului. Si el a zis : cu
adevarat nu vor vedea fata lui Arsenie, caci nu au venit pentru mine, ci pentru
treaba lor. Odihneste-i pe ei si-i sloboade cu pace, zicandu-le ca batranul nu
poate sa-i intampine.
27. Un frate s-a dus la chilia lui avva Arsenie la
schit si s-a uitat pe fereastra si a vazut pe batranul peste tot ca un foc, caci
era vrednic acel frate de a vedea lucruri minunate. Si cum a batut, a iesit
batranul ai vazand pe fratele ca si spaimantat, i-a zis lui : este multa vreme
de cand bati ? Nu cumva ai vazut ceva ? Si i-a raspuns lui fratele : nu ! Si
dupa ce-a vorbit cu el, i-a dat drumul.
28. Sezand odata avva Arsenie la
Canop, a venit de la Roma o fecioara de bun neam, bogata foarte si tematoare de
Dumnezeu, ca sa-l vada pe el. Si l-a rugat pe el, ca sa-l induplece pe batranul,
sa o primeasca pe ea. Si venind, l-a rugat, zicand : cutare fecioara de bun neam
a venit de la Roma si voieste sa te vada. Iar batranul n-a primit sa se
intalneasca cu dansa. Deci, dupa ce i s-a vestit ei de acestea, a poruncit sa i
se gateasca dobitoacele, zicand : cred lui Dumnezeu, ca-l voi vedea pe el, caci
nu om am venit sa vad, caci sunt si in cetatea noastra multi oameni; ci prooroc
am venit sa vad. Si dupa ce a ajuns la chilia batranului, din iconomia lui
Dumnezeu, a gasit pe batran afara din chilie, zabovindu-se cu oarecare lucrare.
Si vazandu-l a cazut la picioarele lui. Iar el a ridicat-o cu manie si a luat
seama la dansa zicand : daca fata mea vrei s-o vezi, iat-o, vezi-o ! Iar ea de
rusine n-a cautat la fata lui. Si i-a zis batranul : n-ai auzit de lucrurile
mele ? Acestea sunt de nevoie sa le vezi. Cum ai indraznit sa faci atata cale pe
mare ? Nu stii ca esti femeie si nu ti se cade sa iesi niciodata nicaieri ? Sau
ca sa mergi la Roma si sa zici catre celelalte femei ca ai vazut pe Arsenie si
sa se faca marea drum de femei, care sa vina la mine ?Iar ea a zis : de va voi
Domnul, nu voi lasa pe niciuna sa vina aici. Ci roaga-te pentru mine si ma
pomeneste totdeauna ! Iar el raspunzand a zis : ma rog lui Dumnezeu, ca sa se
stearga pomenirea ta din inima mea. Si acestea auzind, a iesit tulburata. Si
daca a venit in cetate, de mahnire a cazut in friguri si s-a vestit fericitului
Teofil arhiepiscopul pentru dansa ca este bolnava. Si venind la dansa, o ruga
sa-i spuna ce are. Iar ea a zis catre dansul : o, da n-as mai fi venit aici ! ca
am zis batranului : pomeneste-ma pe mine. Si el a zis : ma rog lui Dumnezeu, ca
sa se stearga pomenirea ta din inima mea. Si iata, eu mor de mahnire ! Si i-a
zis ei arhiepiscopul : au nu stii ca esti femeie si prin femei vrajmasul aduce
in lupta pe sfinti ? Pentru aceasta a zis batranul asa. Ca pentru sufletul tau
se roaga totdeauna. Si asa s-a mangaiat sufletul ei si s-a dus cu bucurie la ale
sale.
29. Povestit-a avva Daniil pentru avva Arsenie, ca a venit odata un
magistru ( invatator de legi ), aducandu-i o diata ( testament ) a unui boier,
rudenie a lui, care ii lasa foarte multa mostemire. Si luand-o pe ea, vroia sa o
rupa si a cazut magistrul la picioarele lui, zicand : rogu-te, nu o rupe, ca mi
se ia capul. Si i-a zis avva Arsenie lui : eu mai inainte de acela am murit, iar
el acum a murit. Si a trimis-o inapoi, nimic primind.
30. Se spunea
iarasi pentru el,ca in seara sambetelor, pe cand se lumina spre duminica, lasa
soarele inapoia lui si intindea mainile la cer, rugandu-se, pana iarasi
stralucea soarele in fata lui si asa sedea.
31. Se zicea pentru avva
Arsenie si pentru avva Teodor al Fermei, ca mai mult decat toate, urau slava
oamenilor. Pentru aceasta Arsenie nu intampina lesne pe cineva, iar avva Teodor
intampina cu adevarat, dar ca o sabie ii era.
32. Sezand odata avva
Arsenie in partile cele de jos si suparandu-se acolo, a socotit sa lase chilia,
si neluand nimic dintr-ansa, asa s-a dus catre ucenicii sai faraniti Alexandru
si Zoil. Si a facut asa. Si lui Zoil i-a zis : vino cu mine pana la rau si imi
cauta o corabie care sa mearga la Alexandria si asa intorcandu-te si tu, plutind
cu corabia la fratele tau ! Iar Zoil tulburandu-se pentru cuvantul acesta, a
tacut. Si asa s-au despartit unii de altii. Deci s-a pogorat batranul spre
partile Alexandriei si s-a bolnavit de boala mare. Iar insotitorii lui au zis
intre dansii : nu cumva vreunul din noi a scarbit pe batranul si pentru aceasta
s-a despartit de noi ? Si n-au aflat intre dansii nimic, nici ca nu l-au
ascultat pe dansul candva. Iar dupa ce s-a insanatosit batranul a zis : sa ma
duc la parintii mei. Si asa venind cu corabia inapoi, a mers la piatra unde erau
slujitorii lui. Si fiind el aproape de rau, venind o copila etiopiana, s-a atins
de cojocul lui. Iar batranul a certat-o pe ea. Dar copila i-a zis lui : de esti
calugar, du-te la munte ! Iar batranul umilindu-se de cuvantul acesta, zicea
intru sine : Arsenie, de esti calugar, du-te la munte ! Si intre acestea au
venit la dansul Alexandru si Zoil si cazand ei la picioarele lui, s-a aruncat si
batranul jos si au plans catestrei. Si a zis batranul : nu ati auzit ca m-am
imbolnavit ? Si i-au zis lui : am auzit. Si zicea batranul : si pentru ce nu ati
venit sa ma vedeti ? Si i-a zis lui avva Alexandru : pentru ca despartirea ta de
noi nu a fost placuta si multi nu s-au folosit, zicand ca de nu ar fi calcat
cuvantul batranului nu s-ar fi despartit de dansii. Zis-a batranul lor : iarasi
dar vor zice oamenii ca nu a aflat porumbita odihna picioarelor sale si
s-a intors la Noe in corabie ( 1 ). Si asa s-au mangaiat ei si a
petrecut cu dansii pana la sfarsitul
sau.
______________________
( 1 ) Facerea VIII,
9
33. Zis-a avva Daniil : ne-a povestit noua avva Arsenie ca pentru el,
desi poate chiar el era. Ca sezand un batran in chilia sa i-a venit un glas
zicand : vino si iti voi arata lucrurile oamenilor. Si sculandu-se, a iesit si
l-a dus pe el intr-ul loc si i-a aratat un arap taind lemne si facand o sarcina
mare si acela se ispitea sa o ridice, dar nu putea. Si in loc de a mai lua
dintr-ansa, el mergand mai taia lemne si adaoga peste sarcina. Si aceasta o
facea vreme indelungata si mergand putin mi inainte, iarasi i-au aratat lui un
om stand langa un lac si scotand apa dintr-ansul si turnand-o intr-un jgheab
gaurit, din care curgea iarasi in lac. Si i-a zis lui iarasi : vino sa-ti arat
alta : si a vazut o biserica si doi oameni calari pe cai tinand o prajina de-a
curmezisul, unul impotriva altuia. Si voiau sa intre prin usa si nu puteau,
pentru ca era prajina de-a curmezisul si nu s-a smerit nici unul pe sine inapoia
celuilalt, ca sa intoarca prajina de-a dreptul si pentru aceasta au ramas afara
de usa. Si batranul a zis : acestia sunt oamenii care poarta cu mandrie cumpana,
ca si cum ar fi a dreptatii si nu s-au smerit ca sa se indrepteze pe sine si sa
calatoreasca pe calea cea smerita a lui Hristos. Pentru aceasta si raman afara
de Imparatia lui Dumnezeu. Iar cel ce taia lemne, este omul cel intru multe
pacate, care in loc de a se pocai, adaoga alte faradelegi, intru pacatele sale.
Si cel ce scotea apa, este omul cel care face lucruru bune, dar pentru ca are
intru dansele amestecare rea, cu aceasta a prapadit si lucrurile cele bune ale
sale. Deci tot omul trebuie sa fie treaz la lucrurile sale, ca sa nu se
osteneasca in desert.
34. Tot acesta a povestit, ca odata au venit niste
parinti de la Alexandria, ca sa vada pe avva Arsenie. Si unul dintre dansii era
unchi al lui Timotei celui de demult, care a fost arhiepiscop al Alexandriei si
se numea neagonisitor, adica sarac. Si avea tovaras pe unul din copiii fratelui
sau. Iar batranul se afla atunci bolnav si nu a voit sa-i intalneasca pe ei, ca
sa nu mai vina si altii sa-l supere. Si era atunci la piatra Troiei si ei s-au
intors mahniti. Dupa aceea s-a intamplat de s-a facut navalire a barbarilor si
venind el, a petrecut prin partile cele de jos. Si auzind aceia, iarasi au venit
sa-l vada pe el si cu bucurie i-a primit pe dansii. Si i-a zis lui batranul :
voi ati gustat paine si ati baut apa; iar eu, fiule, cu adevarat nici paine,
nici apa n-am gustat, nici am sezut jos, chinuindu-ma pe mine pana cand m-am
instiintat ca ati ajuns la locul vostru, caci pentru mine si voi v-ati suparat,
dar iertati-ma, fratilor. Si mangaindu-se ei, s-au dus.
35. Acesta zicea,
ca l-a chemat intr-o zi avva Arsenie si i-a zis : odihneste pe parintele tau, ca
dupa ce va merge catre Domnul, sa se roage pentru tine si iti va fi tie
bine.
36. Se spunea pentru avva Arsenie, ca bolnavindu-se odata la schit,
s-a dus preotul si l-a adus la biserica si l-a pus pe asternut cu o perna mica
la capul lui. Si iata un batran venind sa-l cerceteze pe el si vazandu-l pe
asternut si perna sub capul lui s-a smintit zicand : acesta este avva Arsenie ?
Si pe acestea este culcat ? Si luandu-l pe el preotul indeosebi, i-a zis lui :
ce lucru ai avut la satul tau, iar el a zis : pastor am fost. Cum dar - a zis el
- petreceai viata ta ? Iar el a zis : cu multa osteneala petreceam. Si i-a zis
lui iarasi : dar acum cum petreci la chilie ? Iar el a zis : mai mult ma
odihnesc. Si atunci i-a zis lui : vezi pe avva Arsenie acesta ? Cand a fost in
lume era tata al imparatilor si mii de slugi cu brauri de aur incinsi si toti cu
bratari si cu haine de matase imbracati stateau inaintea lui si asternuturi
scumpe erau sub dansul. Iar tu, apstor fiind, nu ai avut in lume odihna pe care
o ai acum si acesta n-are aici desfatarea pe care a avut-o in lume. Iata, dar,
tu te odihnesti, iar acesta se trudeste. Iar el auzind acestea, s-a umilit si a
pus metanie zicand : iarta-ma, avvo, ca am gresit caci intr-adevar, aceasta este
calea cea adevarata, ca acesta a venit la smerenie, iar eu la odihna. Si
folosindu-se batranul, s-a dus.
37. A venit un parinte catre avva
Arsenie si batand in usa, i-a deschis batranul, socotind ca este slujitorul sau.
Si dupa ce l-a vazut pe el ca este altul, a cazut cu fata in jos. Iar acela i-a
zis lui : scoala, avvo, ca sa ma inchin tie. Si i-a zis batranul lui : nu ma
scol, de nu te vei duce. Si mult rugandu-se, nu s-a sculat pana ce s-a
dus.
38) Se spunea pentru un frate care a venit la schit, ca sa vada pe
avva Arsenie, ca venind la Biserica, se ruga clericilor, ca sa se intalneasca cu
avva Arsenie. Deci i-au zis lui: odihneste-te putintel, frate, si-l vei vedea.
Iar el a zis: nu gust nimic de nu ma voi intalni cu el. Au trimis dar un frate
ca sa-i duca, ca era departe chilia lui. Si batand in usa, au intrat amandoi si
inchinandu-se batranului, au sezut tacand. Deci a zis fratele cel de la schit:
eu ma duc, rugati-va pentru mine ! Iar fratele cel strain neafland indrazneala
catre batranul, a zis fratelui: vin si eu cu tine. Si au iesit impreuna. L-a
rugat insa fratele cel strain zicand: ia-ma si la avva Moise cel din talhari. Si
venind ei la acela, i-a primit cu bucurie si gazduindu-i, i-a slobozit. Si i-a
zis fratele cel ce-i ducea: iata, te-am dus la cel strain si la egiptean; care
dintr-amandoi ti-a placut ? Iar el raspunzand, a zis: mie, astadata, egipteanul
mi-a placut. Si auzind unul din parinti acestea, s-a rugat lui Dumnezeu, zicand
: Doamne, arata-mi lucrul acesta, ca unul fuge pentru numele Tau, iar altul
imbratisaza pentru numele Tau. Si iata i s-au aratat doua corabii mari pe rau si
a vazut pe avva Arsenie si pe Duhul lui Dumnezeu plutind cu liniste intr-una;
iar avva Moise si ingerii lui Dumnezeu plutind in alta, si il hraneau pe el cu
faguri de miere.
39) Zicea avva Daniii, ca vrand sa moara avva Arsenie
le-a poruncit, zichnd: sa nu va ingrijiti sa faceti dragoste ( adica milostenie
) pentru mine. Ca eu de mi-am facut mie dragoste, aceasta am s-o
gasesc.
40) Cand vrea sa moara avva Arsenie, s-au tulburat ucenicii lui.
Si le-a zis lor: inca nu a venit ceasul; iar cand va veni ceasul, va voi spune
voua. Dar am sa ma judec cu voi la divanul lui Hristos, de veti da trupul meu
cuiva. Iar ei au zis: si ce vom face, ca nu stim sa-l ingropam? Si le-a zis lor
batranul: nu stiti sa legati o funie de piciorul meu si sa ma trageti la munte?
Si acesta era cuvantul batranului, adica obisnuia batranul a zice: Arsenie,
pentru ce ai iesit (din lume) ? Ca am gresit, de multe ori m-am cait; iar ca am
tacut, niciodata. Iar and era aproape de a muri, l-au vazut pe el fratii
plangand si i-au zis lui: intr-adevar si tu te temi, parinte? Si a zis ror :
intr-adevar, frica cea de acum, ce este cu mine in ceasul acesta, cu mine este
de cand m-am facut calugar. Si asa a murit.
41) Se mai spunea, ca in
toata vremea vietii sale cand sedea la lucrul mainilor lui, avea o carpa in san
pentru a-si sterge lacrimile care picau din ochii sai si auzind avva Pimen, ca a
adormit, lacrimand, a zis: fericit esti, avvo Arsenie, ca te-ai plans pe tine in
lumea aceasta. Ca acela ce nu se plange pe sine aici, acolo se va plange vesnic.
Deci, ori aici de voie, ori acolo de munci, este cu neputinta a nu
plange.
42) Povestit-a avva Daniii pentru dansul, ca niciodata nu voia sa
graiasca vreo intrebare din Scriptura, macar ca putea sa graiasca, de ar fi
voit. Inca nici scrisoare degrabia nu scria. Si cand venea la biserica
cateodata, sedea dinapoia stalpului, ca nimeni sa nu vada fata lui, nici el sa
caute la altul. Si era chipul lui ingeresc ca al lui Iacov. Era cu totul alb,
incuviintat la trup, dar uscativ. Si avea barba lunga, ajungand pana la pantece
iar perii ochilor cazusera de plans. Si era lung, dar se garbovise de batranete.
Si a murit in varsta de nouazeci si cinci ani. A petrecut in palaturile
fericitului intru pomenire, imparatului Teodosie cel mare, ani patruzeci,
facandu-se parinte al fiilor lui, Arcadie si Onorie. Si acolo a facut ani
patruzeci, iar zece ani a facut la Troin al Babilonului celui de sus, in preajma
Memfisului si trei ani in Canopul Alexandriei si ceilalti doi i-a petrecut
iarasi in Troin si acolo a adormit, savarsindu-si calatoria cu pace si cu frica
lui Dumnezeu. Caci era barbat bun si plin de Duh Sfant si de credinta. Si mi-a
iasat mie haina lui cea de piele si vesmantul cel alb de par si incaltamintele
cele de coaja de finic. Si eu nevrednicul - zice avva Daniii - le-am purtat pe
ele ca sa ma binecuvintez.
43) Povestit-a iarasi avva Daniil pentru avva
Arsenie, ca odata el a chemat pe parintii mei, adica pe avva Alexandru si pe
Zoil si smerindu-se pe sine, a zis: fiindca dracii se lupta cu mine si nu stiu
de ma fura in somn, deci in noaptea aceasta osteniti-va cu mine si paziti-ma,
daca dormitez la priveghere. Si au sezut unul de-a dreapta lui si altul de-a
stanga, de cu seara, pastrand tacere. Si spuneau parintii mei - zice avva Daniii
- ca noi am adormit si nu ne-am sculat si nu l-am simtit pe el, daca dormiteaza.
Si catre dimineata - Dumnezeu stie, de la sine a facut ca sa socotim ca a
dormit, sau cu adevarat firea somnului a venit - a suflat trei suflaturi si
indata s-a sculat, zicand: am dormit cu adevarat? lar noi am raspuns: nu
stim!
44) Au venit odata oarecari batrani la avva Arsenie si Mult l-au
rugat ca sa se intalneasca cu dansul. Iar el le-a deschis lor. Si l-au rugat pe
el sa le spuna lor cuvant pentru cei ce se linistesc si cu nimeni nu se
intalnesc. Si le-a zis lor batranul: cand fecioara este in casa tatalui sau,
multi vor sa se logodeasca cu dansa. Iar dupa ce va lua barbat, nu place
tuturora; unii o defaima, iar altii o lauda si n-are cinste asa multa ca intai
cand era ascunsa ! Asa si cele ale sufletului: dupa ce se vor vadi, nu pot sa
incredinteze pe toti.
PENTRU AVVA AGATHON
1) Zis-a
avva Petru, acela al lui avva Lot, ca era odata la chilia lui avva Agathon si a
venit catre acesta un frate, zicand: voiesc sa locuiesc cu fratii; deci
spune-mi, cum voi locui cu ei ? Zis-a lui batranul: ca in ziua dintai, cand
intri la dansii, asa sa pazesti strainatatea ta in toate zilele vietii tale, ca
sa nu ai indrazneala cu dansii. Zis-a avva Macarie lui: si ce face indrazneala ?
Zis-a lui batranul: asemenea este indrazneala cu arsita cea mare, care cand se
face, toti fug de la fata ei, rodul pomilor il strica. Zis-a avva Macarie lui :
asa de cumplita este indrazneala ? Si a zis avva Agathon: nu este alta patima
mai cumplita decat indrazneala; caci ea este maica si nascatoare a tuturor
patimilor. Si lucratorul trebuie sa se pazeasca de indrazneala, macar singur de
va fi in chilie. Caci stiu eu ca un frate locuind multa vreme in chilie si avand
un patisor, a zis ca s-a mutat din chilie, necunoscand patisorul acesta. Unul ca
acesta este lucrator si luptator.
2) Zis-a avva Agathon: calugarul
trebuie sa nu lase constiinta sa-l invinuiasca in nici un lucru.
3) Zis-a
iarasi: fara de pazirea dumnezeiestilor porunci, nu sporeste omul in nici o
fapta buna.
4) Zis-a iarasi: niciodata nu m-am culcat sa dorm avand
(ceva) asupra cuiva, nici am lasat pe cineva sa se culce, sa doarma avand (ceva)
asupra mea ( 1 ). Aceasta, pe cat am putut.
( 1 ) Mat. V, 23 si Marcu XI, 25.
5) Se spunea pentru avva Agathon, ca
s-au dus oarecari la dansul, auzind ca are dreapta si mare socoteala. Si vrand
sa-l cerce de a sa manie, i-au zis lui : tu esti Agathon ? Am auzit pentru tine
ca esti curvar si mandru. Iar el a zis : ei bine, asa este. Si i-au zis lui : tu
esti Agathon barfitorul si clevetitorul? Iar el a zis: eu sunt. Au zis iarasi :
Tu esti Agathon ereticul? lar el a raspuns: nu sunt eretic. Si l-au rugat pe el,
zicand: spune-ne noua, pentru ce atatea cate ti-am zis tie le-ai primit, iar
cuvantul acesta nu l-ai suferit? Zis-a lor: cele dintai asupra mea le scriu,
caci este spre folosul sufletului meu. Iar cuvantul acesta eretic este
despartire de Dumnezeu si nu voiesc sa ma despart de Dumnezeu. Iar aceia auzind,
s-au minunat de dreapta lui socoteala si s-au dus ziditi, adica
folositi.
6) Povestesc unii pentru avva Agathon, ca a facut vreme multa
zidind o chilie impreuna cu ucenicii lui si dupa ce au sfarsit ei chilia, au
venit apoi sa sada in ea. Si a vazut batranul in saptamana dintai lucrul ce nu-i
folosea si a zis ucenicilor sai : sculali-va, sa mergem de aici. Iar ei s-au
tulburat, zicand : daca avea socoteala de a ne muta, pentru ce am facut atata
osteneala zidind chilia ? Si smintindu-se oamenii asupra noastra, iarasi or sa
zica : iata, iarasi s-au mutat nestatornicii. Si vazandu-i pe ei imputinati cu
sufletul, le-a zis lor: desi se vor sminti vreunii, insa iarasi se vor zidi
altii, zicand : fericiti sunt unii ca acestia, ca pentru Dumnezeu s-au mutat si
toate le-au defaimat. Insa cel ce voieste sa vina, sa vina, caci eu ma mut. Si
s-au aruncat ei pe sine la pamant, rugandu-se pana cand vor fi iertati sa
calatoreasca impreuna cu dansul.
7) Se zicea, iarasi pentru dansul, ca de
multe ori s-a mutat, avand numai la brau cutitasul cu care spinteca
smicelele.
8) A fost intrebat avva Agathon : ce este mai mare : osteneala
cea trupeasca, sau pazirea celor dinauntru? Iar batranul a zis : omul este
asemenea unui pom; deci, osteneala cea trupeasca este frunza, iar pazirea celor
dinauntru este roada. Si fiindca, dupa ceea ce este scris : tot pomul care nu
face roada buna, se taie si in foc se arunca ( 1 ), aratat este ca pentru
roada este toata osardia noastra, adica pentru pazirea mintii. Dar este
trebuinta si de acoperemantul si podoaba cea de frunze, care sunt ostenelile
cele trupesti.
( 1 ) Mat. VII, 19.
9) L-au intrebat pe el iarasi fratii, zicand: care
fapta buna, parinte, intre petreceri, are mai multa osteneala ? Zis-a lor:
iertati-ma, eu socotesc ca nu este alta osteneala, ca rugaciunea catre Dumnezeu.
Caci totdeauna cand voieste omul sa se roage, voieste vrajmasul sa-i taie pe el
caci el stie ca nu se impiedica de altceva, fara numai de rugaciunea cea catre
Dumnezeu. Si toata petrecerea pe care o va face omul, rabdand intru dansa,
dobandeste odihna. ziar rugaciunea pana la rasuflarea cea de pe urma, are
trebuinta de nevointa.
10) Si era avva Agathon intelept cu mintea si
fara de preget cu trupul si se indestula cu toate si cu lucrul mainilor si cu
hrana si cu imbracamintea.
11) Acesta mergea pe drum cu ucenicii lui si
unul dintr-insii gasind un pahairut de lemn verde pe drum, a zis batranului:
parinte, porunceste sa-l iau. Iar batranul s-a uitat la el minunandu-se si i-a
zis: tu l-ai pus acolo ? Si a raspuns fratele: nu ! Si a zis batranul: cum dar
vrei sa iei ceea ce nu ai pus?
12) Un frate a venit la avva Agathon,
zicand: lasa-ma sa locuiesc cu tine. Si mergand pe drum a gasit putin sapun si
l-a adus la el. Si a zis batranul: unde ai gasit sapunul ? Zis-a fratele: pe
drum l-am gasit, cand umblam si l-am luat. Zis-a lui batranul: daca ai venit sa
locuiesti cu mine, cum ai luat ceea ce n-ai pus ? Si l-a trimis sa-l duca de
unde l-a luat.
13) Un frate a intrebat pe batranul, zicand: m-a ajuns o
porunca si unde este porunca, este razboi. Deci voiesc sa merg pentru porunca,
dar ma tem de razboi. Si a zis lui batranul: de ar fi fost Agathon, facea
porunca si biruia razboiul.
14) Facandu-se odata sobor la schit pentru o
pricina si punandu-se la randuiala, mai pe urma a venit si acest Agathon si a
zis parintilor: nu ati pus pricina la buna randuiala. Iar ei i-au zis lui: dar
tu cine esti de graiesti asa? lar el a raspuns : fiu al omului. Caci este scris:
de graiti adica, dreptate dupa adevar, judecati cele nedrepte, fiii oamenilor.
( 1 )
( 1 ) Psalm 57, 1.
15) Se spunea pentru avva Agathon, ca trei ani s-a
ostenit, tinand piatra in gura sa, pana cand s-a deprins sa taca.
16) Se
spunea iarasi pentru el si pentru avva Amun, ca atunci cand vedea vreun vas, o
data spunea pretul si ceea ce li se da, luau tacand cu liniste. Si iarasi, cand
vroiau sa cumpere ceva, ceea ce li se spunea, dau in tacere si luau vasul,
negraind nimic.
17) Acelasi avva Agathon a zis : niciodata n-am dat
dragoste, adica milostenie; ci milostenia mea era a da si a lua, socotind ca
folosul fratelui meu este lucru al rodirii.
18) Acelasi parinte cand
vedea vreun lucru si voia gandul lui sa-i judece, isi zicea luisi : " Agathoane,
sa nu faci tu aceasta ! Si asa se linistea gandul lui.
19) Acesta si-a
zis ca maniosul macar de va scula vreun mort, nu este primit la
Dumnezeu.
20) Avea odata avva Agathon doi ucenici, care petreceau viata
sihastreasca deosebi. Deci, intr-una din zile a intrebat pe unul: cum petreci in
chilia ta ? Iar el a zis : postesc pana seara si mananc doi pesmeti. Si i-a zis
lui : buna este randuiala mancarii, neavand osteneala prea mare. Zis-a si
celuilalt: tu cum petreci ? lar el a zis : doua zile postesc si doi pesmeti
mananc. Si i-a zis lui batranul : te ostenesti foarte mult, suferind doua
razboaie. Ca de mananca cineva in fiecare zi si nu se satura, se osteneste. Dar
este altul care voieste sa posteasca cate doua zile si sa se sature. Iar tu
indoit postind, nu te saturi.
21) Un frate a intrebat pe avva Agathon
pentru pacatul curviei si i-a raspuns aceluia: mergi, arunca neputinta ta
inaintea lui Dumnezeu si vei avea odihna.
22) S-a bolnavit odata avva
Agathon si un oarecare din batrani. Si zacand ei in chilie, citea un frate la
cartea Facerii si a venit la capul unde zice Iacob : Iosif nu este, Simeon nu
este ; si pe Veniamin il veti lua ? Si imi veti pogori batranetile cu mahniciune
la iad ! ( 1 ) Si raspunzand batranul, a zis : nu-ti ajung ceilalti zece,
avvo Iacove ? Zis-a avva Agathon: inceteaza, batranule ! Dacii Dumnezeu este Cel
ce indrepteaza, cine este cel ce osandeste ? ( 2 )
( 1 ) Facere 47, 36 si 37.
( 2 ) Rom. VIII, 33 si 34.
23) Zis-a avva
Agathon : de-mi va fi cineva foarte iubit si voi cunoaste ca ma duce in vreo
greseala, il inlatur de la mine.
24) Zis-a iarasi: omul trebuie sa ia
aminte in tot ceasul la judecata lui Dumnezeu.
2S) Oarecari frati vorbind
pentru dragoste, avva Iosif a zis : au noi stim ce este dragostea ? Si spunea
pentru avva Agathon ca avea un cutitas si a venit la el un frate si l-a laudat
si nu l-a lasat sa iasa pana ce nu a luat cutitasul.
26) Zicea avva
Agathon : de mi-ar fi fost cu putintia sa gasesc un bubos sa-i dau trupul meu si
sa iau pe al lui, bucurie as fi avut, caci aceasta este dragostea cea
desavarsita.
27) Se spunea iarasi pentru dansul, ca venind o data in
cetate sa-si vanda vasele, adica lucrul mainilor sale, a gasi pe un om strain,
lepadat pe ulita si bolnav, neavand cine sa-l caute. Si a ramas batranul cu
dansul luand o casa cu chirie si din lucrul mainilor sale platea chiria, iar
ce-i mai ramanea cheltuia la trebuinta bolnavului. Si a petrecut patru luni,
pana cand s-a vindecat bolnavul. Si asa batranul s-a dus la chilia sa cu
pace.
28) Spunea avva Daniil, ca mai inainte de a veni avva Arsenie la
parintii mei, au ramas si ei cu avva Agathon. Si iubea avva Agathon pe avva
Alexandru, ca era nevoitor si bland. Si s-a intamplat ca toti ucenicii lui sa-si
spele hainele in rau, iar avva Alexandru spala incet. Ceilalti frati au zis
batranului : fratele Alexandru nu face nimic. Si vrand sa-i odihneasca, i-a zis
lui: frate Alexandre, spala-le bine caci sint inuri. Iar el daca a auzit, s-a
mahnit. Si dupa aceasta l-a mangaiat pe el batranul, zicand: au doara, nu stiam,
ca bine faci? Ci acestea ti le-am spus inaintea lor, ca sa odihnesc cugetul lor
cu ascultarea ta, frate.
29) Se povesteste pentru avva Agathon, ca se
silea sa faca toate poruncile si cand trecea in coraabie, el intai apuca lopata
si cand mergeau la dansul fratii, indata dupa rugaciune, mana lui punea masa,
caci era plin de dragostea lui Dumnezeu. Iar cand a vrut sa se savarseasca, a
ramas trei zile avand ochii deschisi si nemiscati. Si l-au miscat fratii zicand
: avvo Agathoane, unde esti ? Si le-a raspuns lor : inaintea judecatii stau.
I-au zis lui: si tu te temi, parinte ? Le-a zis lor: cu adevarat m-am silit dupa
puterea mea, ca sa pazesc poruncile lui Dumnezeu; dar om sunt si de unde stiu de
au placut lucrurile mele lui Dumnezeu ! Si i-au zis lui: dar nu nadajduiesti, ca
lucrul tau este dupa Dumnezeu ? Zis-a batranul: nu nadajduiesc, de nu voi
intampina pe Dumnezeu, caci alta este judecata lui Dumnezeu, si alta a
oamenilor. Iar cand au vrut sa-l mai intrebe alt cuvant, le-a zis lor : faceti
bine si nu mai graiti acum cu mine, caci n-am vreme. Si indata s-a savarsit cu
bucurie. Ca-l vedeau tragandu-se, in ce fel heretiseste cineva pe prietenii si
iubitii sai. Avea inca pazire mare in toate si zicea, ca fara de pazire mare nu
paseste omul la nici o fapta buna.
30) A intrat odata avva Agathon in
cetate sa-si vanda putinele vase si a gasit pe un lepros lepadat in cale. I-a
zis lui leprosul: unde te duci, si i-a raspuns avva Agathon : in cetate, sa vand
niste vase. Zis-a lui leprosul: fa milostenie, de ma ia acolo ! Si luandu-l pe
spatele sale, l-a dus in cetate. I-a zis lui acesta : unde vei vinde vasele
tale, acolo sa ma pui. Si a facut batranul asa. Si dupa ce vindea un vas, zicea
bubosul : cu cat l-ai vandut? Si-i raspundea : intr-atata. Si-i zicea iarasi :
cumpara-mi o placinta. Si-i cumpara. Si iar vindea alt vas. Si ii zicea leprosul
iarasi : dar acesta cu cat ? Si-i raspunse batranul : intr-atata. Si-i zicea:
cumpara-mi acest lucru. Si-i cumpara. Deci dupa ce a vandut toate vasele si
vroia sa se duca, i-a zis bubosul: te duci ? Si i-a raspuns lui: da ! Si i-a zis
din nou : fa iarasi milostenie, de ma du unde m-ai gasit ! Si luandu-l pe
spatele lui, l-a dus la locul lui. Si i-a zis lui : binecuvantat esti Agathone,
de Domnul in cer si pe pamant. Si ridicand ochii sai, pe nimeni n-a vazut. Ca a
fost ingerul Domnului care a venit sa-l ispiteasca.
PENTRU AVVA
AMMONA
1) Un frate a intrebat pe avva Ammona, zicand: spune-mi un
cuvant, ca sa ma mantuiesc ! Si i-a raspuns batranul : mergi si-ti fa gandul
tau, precum fac facatorii de rele, care sunt in temnita. Ca aceia intreaba
pururea pe oameni : unde este stapanitorul si cand va veni. Si din acea
asteptare plang. Asa si calugarul; trebuie sa ia aminte totdeauna si sa-si
mustre sufletul sau zicand : vai mie ! Cum am sa stau inainte la judecata lui
Hristos ? Si cum am sa-i dau Lui raspuns ? Daca asa vei cugeta totdeauna, poti
sa te mantuiesti.
2) Spuneau unii pentru avva Amona, ca si vasilisc
(sarpe veninos) a omorat. Caci ducandu-se in pustie ca sa scoata apa din fantana
si vazand un vasilisc, s-a pus cu fata in jos, zicand : Doamne, sau eu am a
muri, sau acesta ! Si indata a crapat vasiliscul, cu puterea lui
Hristos.
3) Zis-a avva Ammona: patrusprezece ani am facut in schit,
rugandu-ma lui Dumnezeu noaptea si ziua, ca sa-mi daruiasca sa biruiesc
mania.
4) Povestit-a unul din parinti ca era la chilii un batran
ostenitor purtand rogojina si mergand, s-a dus la avva Ammona. Si l-a vazut pe
el batranul purtand rogojina si i-a zis lui : aceasta nimic nu te foloseste. Si
l-a intrebat pe el batranul, zicand : trei ganduri ma supara : sau sa merg in
pustietati, sau sa ma duc in strainatate, unde nimeni nu ma cunoaste, sau sa ma
inchid in chilie si cu nimeni sa nu ma intalnesc, mancand dupa doua ore. Zis-a
avva Ammona lui: nici una dintr-acestea trei nu-ti este de folos sa faci; ci mai
vartos sezi in chilia ta si mananca putin in fiecare zi si ai totdeauna cuvantul
vamesului in inima ta. Si asa poti sa te mantuiesti.
5) Unor frati li s-a
intamplat o scarba la locul lor si vrand sa-l paraseasca s-au dus la avva
Ammona. Si iata, batranul mergea cu corabia pe apa si vazandu-i umbland pe
marginea raului, a zis corabierilor : scoateti-ma la uscat ! Si chemand pe
frati, le-a zis lor : eu sunt Ammona, la care voiti sa mergeti. Si mangaindu-le
inimile lor, i-a facut de s-au intors inapoi de unde iesisera. Ca nu avea
pricina vatamare de suflet, ci scarba omeneasca.
6) Venit-a odata avva
Ammona sa treaca un rau si a gasit o corabie dregandu-se si a sezut langa dansa.
Si iata alta corabie (luntre) a venit si a trecut pe oamenii care erau acolo. Si
i-au zis lui : vino si tu avvo si treci la noi. Iar el le-a zis lor : de nu voi
trece cu corabia cea de obste, in alta nu ma sui. Si avea o legatura de smicele
si sedea impletind funie si iarasi despletind-o, pana ce s-a dres corabia, asa a
trecut. Deci i-au facut fratii metanie, zicand : pentru ce ai facut aceasta ? Si
le-a zis lor batranul : ca nu totdeauna grabindu-ma gandul, sa umblu. Ci si
aceasta este pilda, ca sa umblam in calea lui Dumnezeu, cu oranduiala.
7)
A purces odata avva Ammona sa mearga la avva Antonie si a pierdut drumul. Si
sezand, a adormit putin. Si sculindu-se din somn, s-a rugat lui Dumnezeu, zicand
: ma rog Tie, Doamne Dumnezeul meu, sa nu pierzi zidirea Ta. Si i s-a aratat lui
ca o mana de om atirnand din cer, aratandu-i drumul, pana cand a venit si a
statut deasupra pesterii lui avva Antonie.
8) Acestui avva Ammona i-a
proorocit avva Antonie, zicand : o sa sporesti intru frica lui Dumnezeu. Si
scotandu-l afara din chilie, i-a aratat o piatra si i-a zis : ocareste piatra
aceasta si o bate. Iar el a facut asa. Si i-a zis avva Antonie: nu cumva a grait
piatra? Iar el a zis : nu. Si i-a zis iarasi avva Antonie: asa si tu, o sa
ajungi aceasta masura. Ceea ce s-a si facut, caci a sporit avva Ammona atata,
incat din multa bunatate nu mai cunostea ce este rautatea. Si asa facandu-se el
episcop, au adus la el o fecioara avand in pantece si i-au zis lui: cutare au
facut lucrul acesta, da-le for canon, adica pedeapsa pentru pacat ! Iar el,
facand semnul crucii pe pantecele ei, a poruncit sa i se dea sase perechi de
cearsafuri, zicand : nu cumva mergand, sa nasca si va muri, sau ea sau pruncul
si nu va afla cele de ingropare ? Iar parasii ei i-au zis lui: de ce ai facut
aceasta? Da-le canon ! Iar el a zis lor: vedeti, fratilor, ca aproape este de
moarte si ce pot eu sa fac? Si a slobozit-o pe ea si n-a indraznit batranul sa
osandeasca pe nimeni.
9) Se spunea pentru dansul, ca au venit unii la el
sa se judece; iar batranul se facea nebun. Si iata, o femeie zicea catre vecina
ei : acest batran este nebun. Si a auzit-o pe ea batranul si chemand-o, ii zice
: cate osteneli am facut eu prin pustii, ca sa castig nebunia aceasta si pentru
tine sa o prapadesc astazi pe ea ? Nu !
10) A venit odata avva Ammona sa
guste ceva intr-un loc si era acolo unul care avea nume rau. Si s-a intamplat de
a venit o femeie si a intrat in chilia fratelui celui ce avea nume rau. Deci,
afland cei ce locuiau in locul acela s-au tulburat si s-au adunat ca sa-i
goneasca pe el din chilie. Si cunoscand ca episcopul Ammona este in locul acela,
venind l-au rugat sa mearga impreuna cu dansii. Si intelegand fratele, luand
femeia, a ascuns-o intr-un chiup mare. Si pana sa vina norodul, a vazut avva
Ammona ceea ce se facuse si pentru Dumnezeu a acoperit lucrul. Si intrand, a
sezut deasupra chiupului si a poruncit sa se caute toata chilia. Deci, dupa ce
au cautat si nu au aflat pe femeie, a zis avva Ammona: ce este aceasta ?
Dumnezeu sa va ierte ! Si rugandu-se, a facut pe toti sa se duca si apucand de
mana pe frate, i-a zis: ia aminte de tine, frate ! Si aceasta zicand, s-a
dus.
11) A fost intrebat avva Ammona: care este calea cea stramta si
ingusta? Si raspunzand, a zis : calea stramta si ingusta aceasta este, sa-si
sileasca cineva gandurile sale si sa-si taie voile sale pentru Dumnezeu. Si
aceasta este ceea ce s-a zis de apostoli : Iata noi am lasat toate si am
venit dupa Tine ( 1 )
Mat. XIX, 27.
PENTRU AVVA AHILA
1) S-au dus odata trei
batrani la avva Ahila si unul dintr-ansii avea nume rau. Si i-a zis unul din
batrani : avvo, fa-mi o mreaja ( plasa ) ! Iar el a zis : nu-ti fac. Si celalalt
i-a zis: fa milostenie, ca sa-ti avem pomenirea ta in manastire ! Iar el a zis :
n-am vreme. Ii zice lui celalalt, care avea numele cel rau : fa-mi mie o mreaja,
avvo, ca s-o am din mainile tale ! lar el raspunzand indata, i-a zis : iti voi
face. Si i-au zis lui acestuia i-ai zis ca-i vei face ? Le-a zis lor batranul:
v-am zis voua ca nu va fac si nu v-ati mahnit, fiindca n-am vreme. Iar acestuia
de nu-i voi face, va zice : pentru pacatul meu auzind batranul nu a voit sa-mi
faca, si indata taiem ata. Deci cu aceasta am ridicat sufletul lui, ca sa nu fie
inghitit de mahniciune unul ca acesta ( 1 ).
l. Corint. II, 7.
2) Zis-a avva Vitimie: pogorindu-ma eu odata la schit
mi-au dat unii putina miere, ca sa le dau batranilor si am batut in usa chiliei
lui avva Ahila ca sa-i dau lui. Iar el a zis: cu adevarat, frate, nu mi-ar fi
fost voia sa-mi bati acum in usa, chiar de ar fi fost mana. Dar nici la alta
chilie nu te mai duce. Deci m-am dus la chilia mea si le-am dus la
biserica.
3) A venit odata avva Ahila la chilia lui avva Isaia in schit
si l-a gasit mancand; acesta pusese sare si apa intr-un castron si vazindu-l
batranul ca a ascuns castronul dupa funii, i-a zis : spune-mi ce mananci ? Iar
el a zis : iarta-ma avvo, ca taiam smicele si m-am suit pe arsita si-am pus in
gura mea paine cu sare; ca mi s-a uscat gatlejul de arsita si nu se pogora
painea. Pentru aceasta am fost silit de am pus putina apa peste sare, ca asa sa
pot gusta. Deci, iarta-ma ! Si a zis batranul : veniti de vedeti pe Isaia, ca
mananca zeama in schit. Daca vrei sa mananci zeama, du-te in Egipt.
4) A
venit unul din batrani la avva Ahila si l-a vazut pe el scuipand sange din gura
lui si l-a intrebat: ce este aceasta parinte ? Rapuns-a batranul : este cuvantul
fratelui care m-a mahnit si m-a silit sa nu-l vestesc lui si m-am rugat lui
Dumnezeu ca sa-l ridice de la mine. Si s-a facut cuvantul lui ca sangele in gura
mea si l-am scuipat jos si m-am linistit si mahniciunea am uitat-o.
5)
Zicea avva Ammoi : ne-am dus eu si avva Vitimie la avva Ahila si l-am auzit
citind cuvintul acesta : nu te teme Iacove, a te pogori in Egipt. ( 1 ). Si mult
a statut citind cuvantul acesta. Si batand noi, ne-a deschis si ne-a intrebat,
de unde suntem. Si temandu-ne sa zicem ca suntem de la chilii, am zis ca suntem
de la muntele Nitriei. Si ne-a zis: ce sa va fac, daca sunteti de departe. Si
ne-a bagat inauntru. Si l-am gasit ca lucra noaptea multa impletitura pentru
cosnite. Si l-am rugat sa ne spuna vreun cuvant. Iar el a zis : eu de aseara
pana acum am impletit douazeci de stanjeni; si intr-adevar, n-am trebuinta de
dansii; dar nu cumva sa se manie Dumnezeu si sa ma invinuiasca, zicand, ca desi
putand sa lucrez, nu am lucrat, pentru aceasta ma ostenesc si lucrez din toata
puterea mea. Si folosindu-ne, ne-am dus.
( 1 ) Facere, 46, 3.
PENTRU AVVA AMMOI
1) Se spunea pentru
avva Ammoi, ca atunci cand se ducea la biserica, nu lasa pe ucenicul sau sa
umble aproape de el, ci de departe. Si de venea sa-l intrebe pentru ganduri,
dupa ce-i spunea, indata il gonea, zicand : nu cumva vorbind noi pentru folos,
sa cada vreo vorba straina. Pentru aceasta nu te las aproape de mine.
2)
Se spunea iarasi pentru avva Ammoi, ca era bolnav pe pat multi ani si niciodata
n-a lasat gandul sau sa ia aminte la chilia cea mai dinauntru, sa vada ce are.
Ca multe ii aduceau lui pentra boala. Si cand intra si iesea Ioan, ucenicul lui,
el isi inchidea ochii, ca sa nu vada ce face, caci il stia ca este calugar
credincios.
3) Zis-a avva Pimen, ca un frate a venit la avva Ammoi cerand
de la dansul vreun cuvant. Si ramanand cu dansul sapte zile, nu i-a raspuns lui
batranul. Dar petrecandu-l, i-a zis lui : ia aminte de sine-ti, ca mie acum
pacatele mi s-au facut zid intunecat intre mine si Dumnezeu.
4) Se spunea
pentru avva Ammoi, ca a facut cincizeci de masuri de grau pentru trebuinta sa si
le-a pus la soare. Si mai inainte de a se usca bine, a vazut in locul acela un
lucru care nu-i folosea lui. Si a zis ucenicilor sai : sa ne ducem de aici. Iar
ei foarte s-au mahnit. Si vazindu-i pe ei mahniti, le-a zis lor : va mahniti
pentru paini ? Cu adevgrat eu am vazut pe oarecari ca au fugit si au lasat
firizile varuite impreuna cu carti de membrane si n-au inchis nici usile, ci
s-au dus lasandu-le deschise.
PENTRU AVVA AMMUN
NITRIOTUL
1) Avva Ammun nitriotul s-a dus la avva Antonie si i-a zis
lui: vad ca eu mai multa osteneala am si cum de numele tau s-a marit intre
oameni mai mult decat al meu? Zis-a lui avva Antonie: pentru ca eu iubesc pe
Dumnezeu mai mult decit tine.
2) Acelasi avva Ammun s-a dus la avva Pimen
si i-a zis lui: cand ma duc la chilia aproapelui, sau cand el vine la mine
pentru vreo trebuinta, ne sfiim sa vorbim unul cu altul, ca nu cumva sa se
iveasca vreo vorba straina. Si i-a zis lui batranul : bine faci, caci tineretea
are trebuinta de pazire. Zis-a avva Ammun iarasi : batranii sporind in fapta
buna nu aveau in dansii altceva, sau strain in gura ca sa vorbeasca aceea. Si
iarasi a intrebat: deci, daca va fi nevoie ca sa vorbesc cu aproapele, voiesti
sa vorbesc din Scripturi sau din cuvintele batranilor ? Zis-a batranul: daca nu
poti sa taci mai bine este sa vorbesti din cuvintele batranilor si nu din
Scriptura, caci nu mica primejdie este.
3) Un frate a venit de la schit
la avva Ammun si i-a zis : ma trimite parintele meu la slujba si ma tem de
curvie. I-a zis lui batranul : ori in ce ceas iti va veni ispita, zi asa :
Dumnezeul puterilor, pentru rugaciunile parintelui meu, scapa-ma ! Deci in una
din zile o fata a incuiat usa dupa dansul. Iar el strigand cu glas mare, a zis :
Dumnezeul puterilor pentru rugaciunile parintelui meu, scapa-ma ! Si in data s-s
aflat pe calea catre schit.
PENTRU AVVA ANUV
1) Povestit-a
avva Ioan, ca avva Anuv si avva Pimen si ceilalti frati ai lor, dintr-un pantece
fiind si facandu-se calugari in schit, cand au venit mazachiii si au pustiit
schitul intai s-au dus de acolo si au venit la un loc ce se chema Terenut pana
isi vor lua seama cum trebuie sa ramana. Si au ramas acolo intr-o capiste
(templu idolesc) veche cateva zile. Si a zis avva Anuv, care era mai mare decat
ceilalti, catre avva Pimen: fa milostenie tu si fratii tai, fiecare sa se
linisteasca deosebi si sa nu ne intalnim unii cu altii saptamana aceasta. Si a
zis avva Pimen: cum voiesti, facem. Si au facut asa. Si era un idol de piatra,
in acea capiste si se scula avva Anuv in toate diminetile si arunca cu pietre in
obrazul idolului si in toate serile zicea lui : iarta-ma ! Si a implinit
saptamana facand asa. Iar sambata s-au intalnit unii cu altii si a zis avva
Pimen, lui avva Anuv : te-am Vazut, avvo, in saptamana aceasta, ca aruncai cu
pietre in obrazul idolului si dupa aceea ii faceai lui metanie. Spune-mi dar, un
om credincios face aceasta? Raspuns-a batranul : aceasta pentru voi am facut.
Cand m-ati vazut c-am aruncat cu pietre in obrazul idolului, nu cumva a grait
ori s-a maniat ? Raspuns-a avva Pimen : nu. Iarasi a intrebai batranul: dar cand
ii faceam metanie, nu cumva s-a tulburat si a zis: nu te ier t? Zis-a avva
Pimen: nu. Si a zis batranul : si noi, fratilor, suntem sapte frati; de voiti sa
petrecem impreuna, sa ne facem ca idolul acesta care, de se va ocari sau se va
slavi, nu se tulbura. Iara de nu voiti sa va faceti asa iata patru porti sunt in
capistea aceasta; fiecare din voi, unde va voi, sa mearga. Si auzind fratii,
s-au aruncat pe sine jos, zicindu-i lui : cum voiesti, parinte, asa facem si
ascultam cum ne vei zice noua. Si a zis avva Pimen : am petrecut impreuna toata
vremea noastra, lucrand dupa cuvintul batranului care l-a zis catre noi. Si a
pus el iconom pe unul din noi. Si tot ce ne punea noua, mancam si era cu
neputinta sa zica vreunul din noi : adu-ne noua altceva, sau ca voim aceasta sa
mancam. Si am petrecut toata vremea noastra intru odihna si pace.
2)
Zis-a avva Anuv: de cand s-a chemat numele lui Hristos peste mine, nu a iesit
minciuna din gura mea.
PENTRU AVVA AVRAAM
1) Se spunea
despre un batran, ca a facut cincizeci de ani, nici paine mancind, nici vin band
degrab si zicea ca a omorit curvia si iubirea de argint si slava desarta. Si a
venit la el avva Avraam, auzind ca a spus acest cuvant. Si i-a zis lui : tu ai
spus cuvantul acesta ? A raspuns batranul : da. Si i-a zis Avraam : iata, intra
in chilia ta, si gasesti pe rogojina ta o femeie; poti sa socotesti ca nu este
femeie? Raspuns-a batranul : nu, dar ma lupt cu gandul sa nu ma ating de ea.
Atunci a zis Avraam: iata n-ai omorit patima, ci este vie; dar este legata.
Iarasi cand umbli pe drum, vezi piatra si harburi, iar in mijlocul acestora,
aur; poate mintea sa socoteasca pe acesta ca pe acelea ? Zis-a batranul: nu, dar
ma lupt cu gandul sa nu-l iau pe el. Si a zis Avraam: iata este vie patima, dar
este legata. Mai departe, zice iarasi avva Avraam: iata, auzi despre doi frati,
ca unul te iubeste, iar altul te uraste si te vorbeste de rau. De-or veni la
tine, ii ai deopotriva pe amandoi ? Raspuns-a batranul : nu, dar ma lupt cu
gandul sa fac bine celui ce ma uraste ca si celui ce ma iubeste. Zis-a avva
Avraam lui: apoi iata ca sunt vii patimile, dar sunt numai legate de
sfinti.
2) Un frate a intrebat pe avva Avraam, zicand : de mi se va
intampla sa mananc de multe ori, ce este ? Si raspunzand batranul a zis: ce
graiesti, frate? Atata mananci, sau socotesti ca ai venit la arie?
3)
Spunea avva Avraam pentru unul de la schit, ca era scriitor si nu manca paine.
Deci a venit la el un frate, rugandu-se sa-i scrie o carte. Deci batranul
avandu-si mintea sa la privire, a scris trecand stihuri si n-a pus soroace
(pauze). Iar fratele lui luand si vrand sa puna soroace, a gasit niste cuvinte
sarite si i-a zis batranului: avvo, sunt niste stihuri lasate. I-a zis batranul:
du-te intai de fa cele scrise si apoi vei veni si-ti voi scrie si celelalte
!
PENTRU AVVA ARI
A mers avva Avraam la avva Ari. Si sezand
ei, a venit un frate la batranul si i-a zis lui : spune-mi, ce voi face ca sa ma
mantuiesc ? Iar el i-a zis : du-te, petreci anul acesta mancand seara paine si
sare si vino iarasi si-ti voi grai ! Si ducandu-se a facut asa. Si dupa ce s-a
implinit anul, a venit iarasi fratele la avva Ari si s-a aflat atunci si avva
Avraam acolo. Si a zis iarasi batranul fratelui : du-te, posteste si intru acest
an, mancand din doua in doua zile. Si dupa ce s-a dus fratele, a zis avva Avraam
lui avva Ari: pentru ce graiesti tuturor fratilor cu cumpana usoara, iar acestui
frate ii pui sarcini grele ? I-a zis batranul : fratii, precum vin cautand, asa
se si duc; iar acesta pentru Dumnezeu vine, sa asculte cuvant. Caci este
lucrator si orice voi zice lui, cu sarguinta face. Pentru aceasta si eu ii
graiesc lui, cuvantul lui Dumnezeu.
PENTRU AVVA ALONIE
1)
Zis-a avva Alonie: de nu va zice omul intru inima sa ca eu singur si Dumnezeu
suntem in lume, nu va avea odihna.
2) Zis-a iarasi : de nu as fi stricat
tot, n-as fi putut sa ma zidesc; adica, de n-as fi lasat tot ce mi se pare bun
din vointa mea, n-as fi putut sa dobindesc faptele bune.
3) Zis-a iarasi:
de va voi omul, de dimineata pana seara ajunge in masura dumnezeiasca.
4)
Intrebat-a odata avva Agathon pe avva Alonie, zicand: cum voi putea tine limba
mea sa nu graiasca minciuni? Si i-a raspuns lui avva Alonie : de nu vei minti,
multe pacate ai sa faci.Iar el a zis : cum vine aceasta ? Si i-a raspuns
batranul : iata doi oameni au facut inaintea ta ucidere si unul a fugit in
chilia ta. Si iata dregatorul il cauta pe el si te intreaba zicand : inaintea ta
s-a facut uciderea ? De nu vei minti, dai pe om la moarte. Mai bine lasa-l pe el
inaintea lui Dumnezeu fara legaturi, caci El stie toate.
PENTRU AVVA
APFI
Povestitu-s-a pentru episcopul Oxirinhului, anume avva Apfi, ca
in vremea cand era calugar, multe petreceri aspre facea. Iar dupa ce s-a facut
episcop voia sa unelteasca (incerce) aceeasi petrecere aspra si in lume, dar n-a
putut. Si s-a aruncat pe sine inaintea lui Dumnezeu, zicand : nu cumva pentru
episcopie s-a dus de la mine darul ? Si i s-a descoperit lui ca nu. Atunci erai
singur in pustie si nefiind om, Dumnezeu iti ajuta; iar acum esti in lume si
oamenii iti ajuta tie.
PENTRU AVVA APOLLO
1) Era un batran
la chilii, anume Apollo. Si de venea cineva sa-l ceara la orice fel de lucru, cu
bucurie se ducea, zicand : cu Hristos am astazi sa lucrez pentru sufletul meu,
caci aceasta este plata sufletului.
2) Se spunea pentru oarecarele avva
Apollo de la schit, ca era taran pastor de oi. Si vazand in tarina o femeie ca
avea in pantece, indemnandu-se de diavolul, a zis : voiesc sa vad cum sta
pruncul in pantecele ei. Si despicind-o pe ea, a vazut pruncul. Si indata l-a
lovit pe el inima si umilindu-se, a venit la schit si a vestit parintilor ceea
ce a facut. Si i-a auzit pe dansii cantand : zilele anilor nostri intru dansii
saptezeci de ani, iar de vor fi in putere optzeci de ani. Si ce este mai mult
decat acestia, osteneala si durere ( 1 ). Si a zis lor: sunt de patruzeci de ani
si o rugaciune n-am facut si acum de voi trai alti patruzeci de ani, nu voi
inceta rugand pe Dumnezeu, ca sa-mi ierte pacatele mele. Deci, nici un lucru de
mani nu facea ci totdeauna se ruga, zicand: am gresit ca un om, iar Tu ca un
Dumnezeu curateste-ma ! Si i s-a facut lui rugaciunea aceasta intru cugetare
ziua si noaptea. Si era un frate petrecand cu el si l-a auzit zicand :
suparatu-Te-am, suparatu-Te-am, Doamne. Lasa-ma ca sa ma odihesc putin. Si i s-a
facut lui incredintare, ca i-a iertat Dumnezeu toate pacatele lui si al femeii,
iar pentru copil nu s-a incredintat. Si i-a zis lui unul din batrani : si
pacatul copilului ti l-a iertat Dumnezeu, dar te lasa in durere, ca este de
folos sufletului tau.
( 1 ) Psalm 89, 10 si 11.
3) Acestasi a zis pentru primirea fratilor :
trebuie sa ne inchinam fratilor celor ce vin la noi; caci nu lor, ci lui
Dumnezeu ne inchinam. Caci se zice ca daca ai vazut pe fratele tau, ai vazut pe
Domnul Dumnezeul tau. Si aceasta de la Avraam am luat-o. ( 1 ) Si cand ii
primiti, sa-i siliti spre odihna, ca si aceasta de la Lot am invatat, care a
primit pe ingeri ( 2 ).
( 1 ) Facere 18, 2.
( 2 ) Facere 19, 2.
PENTRU AVVA
ANDREI
Zicea avva Andrei : trebuiesc calugarului acestea trei :
strainatatea, saracia, si tacerea intru rabdare.
PENTRU AVVA
AIO
Se spunea pentru un batran de la Tebaida, anume avva Antian, ca
multe petreceri a facut in tineretile sale si la batranete s-a bolnavit si a
orbit si pentru boala lui multa mangiiere ii faceau fratii si ii puneau in gura.
Si au intrebat pe avva Aio pentru aceasta, adica ce va fi dintr-aceasta
mangaiere? Si le-a raspuns lor : zic voua ca de va voi inima lui si se va pogori
cu dulceata, chiar de va manca o curmala, Dumnezeu o va ridica din osteneala
lui. Iar de nu, pazeste osteneala lui intreaga, ca nevrand este silit si aceia
isi au plata.
PENTRU AVVA AMMONATHA
A venit odata un boier
la Pelusiu si vroia sa ceara dajdie de la calugari, ca si de la mireni. Si s-au
adunat toti fratii la avva Ammonatha pentru aceasta si au rainduit pe oarecari
din parinti sa mearga la imparatul si le-a zis lor avva Ammonatha: nu este
trebuinta de suparare aceasta, ci mai vartos linistiti-va in chiliile voastre si
postiti doua saptamani si cu darul lui Hristos eu singur voi face acest lucru.
Si s-au dus fratii la chiliile lor, iar batranul s-a linistit in chilia sa.
Deci, dupa ce s-au implinit patrusprezece zile, s-au mahnit fratii asupra
batranului, ca nu l-au vazut pe el dus undeva, zicand ca a lasat treaba lor in
parasire. Lar in a cincisprezecea zi s-au adumat fratii, dupa fagaduinta. Iar
batranul a venit la dansii avand hrisovul pecetluit de imparatul. Si vazind
fratii, s-au uimit, zicand : cand l-ai adus pe acesta, avvo ? Si le-a zis lor
batranul : credeti-ma, fratilor, ca intr-aceasta noapte m-am dus la imparatul si
a scris hrisovul acesta. Si venind la Alexandria, l-am iscalit pentru boier si
asa am venit la voi. Si auzind, s-au infricoaat si i-au facut metanie. Si asa
s-a savarait trebuinta lor si nu i-au mai suparat boierul.
INCEPUTUL SLOVEI VPENTRU MARELE
VASILIESpunea unul din batrani, ca Sfantul Vasilie mergand la o
viata de obste, dupa cuviincioasa invatatura, a zis egumenului : ai vreun frate
aici care sa aiba ascultare ? Iar el a zis lui : toti robii tai sunt si se
sarguiesc sa se mantuiasca, stapane. Iarasi a zis lui : ai cu adevarat vreunul
care sa aiba ascultare ? Iar acela i-a adus lui un frate. Si l-a intrebuintat pe
el marele Vasilie slujitor la masa. Iar dupa ce a gustat, i-a dat lui de s-a
spalat. Si i-a zis sfantul Vasilie : vino sa-ti dau si eu sa te speli ! Iar el a
primit, turnand sfantul apa. Si i-a zis lui : cand voi intra in biserica, vino
sa te fac diacon ! Si dupa ce s-a facut aceasta, l-a facut preot si l-a luat cu
sine la episcopie pentru ascultarea lui.
PENTRU AVVA
VISIARION1) Zicea avva Dula, ucenicul lui avva Visarion: calatorind
noi odata pe tarmurile marii, am insetat. Si am zis lui avva Visarion : avvo,
foarte imi este sete. Si facand rugaiune batranul, mi-a zis : bea din mare. Si
s-a indulcit apa si am baut, dar eu am luat si in vas, nu cumva mai incolo sa-mi
fie sete. Si vazand batranul, mi-a zis : pentru ce ai luat in vas ? I-am zis
lui: iarta-ma, ca nu cumva mai incolo sa insetez. Si a zis batranul : Dumnezeu
aici si pretutindenea Dumnezeu.
2) Altadata avand trebuinta a facut
rugaciune si a trecut raul Hrisoroa pedestru si a mers de cea parte. Iar eu
minunandu-ma, am pus metanie lui, zicand : cum iti simtiai picioarele, cand
umblai pe apa ? Si a zis batranul : pana la glezne simteam apa, iar cealalta era
tare.
3) Altadata iarasi mergand noi la un batran, a venit soarele sa
apuna. Si rugandu-se batranul, a zis : ma rog tie, Doamne, sa stea soarele, pana
ce voi ajunge la robul tau ! Si s-a facut asa.
4) Altadata, iarasi am
venit la chilia lui si l-am aflat pe el stand la rugaciune si mainile lui erau
intinse spre cer. Si a petrecut patrusprezece zile, aceasta facand. Si dupa
aceea m-a chemat pe mine si mi-a zis : vino dupa mine ! Si iesind ne-am dus in
pustie. Si insetand, am zis : avvo, imi este sete. Si luand batranul cojocul
meu, s-a departat ca o zvarlitura de piatra si facand rugaciune, mi l-a adus
plin de apa. Si umbland, am venit deasupra unei pesteri. Si intrand inauntru, am
aflat un frate sezand si lucrand funie de cosnite si necautand in sus la noi,
nici inchinandu-se, nici vrand sa ia cuvant cu noi. Si mi-a zis batranul : sa
mergem de aici, poate nu are vestire batranul sa vorbeasca cu noi. Si ne-am dus
la Lico, pana ce am ajuns la avva Ioan si inchinandu-ne lui, am facut rugaciune.
Apoi au sezut ei sa vorbeasca pentru vedenia care a vazut-o el. Si a zis avva
Visarion : a iesit porunca sa se surpe capistile idolilor. Si s-a facut asa si
s-au surpat. Iar cand ne-am intors noi, am venit iarasi la pestera aceea, unde
am vazut pe fratele acela. Si mi-a zis batranul: sa intram la el, nu cumva i-a
vestit Dumnezeu sa vorbeasca cu noi ! Si cum am intrat, l-am aflat pe el
savarsit. Si mi-a zis mie batranul: vino, frate, sa strangem trupul, lui ! Ca
pentru aceasta ne-a trimis Dumnezeu pe noi aici. Si strangandu-l noi, ca sa-l
ingropam, am aflat ca a fost femeie cu firea. Si s-a minunat batranul si a zis :
iata cum si femeile biruiesc pe Satana, iar noi prin cetati petrecem cu
neoranduiala. Si proslavind pe Dumnezeu, pe aparatorul celor ce-L iubesc pe El,
ne-am dus de acolo.
5) A venit odata un indracit la schit si s-a facut
rugaciune pentru dansul in biserica si nu iesea dracul, ca era aspru. Si au zis
clericii : ce sa facem dracului acestuia ? Nimeni nu poate sa-l scoata, fara
numai avva Visarion. Si de il vom ruga pe el pentru aceasta, nici la biserica nu
vine. Deci aceasta sa facem : iata, vine dimineata mai inainte de toti la
biserica. Sa facem pe cel ce patimeste sa sada in locul lui si, cand va intra,
sa stam la rugaciune si sa-i zicem lui : desteapta si pe fratele, avvo ! Si au
facut asa. Si venind batranul dimineata, au statut ei la rugaciune, si i-au zis
: desteapta si pe fratele ! Si ii zice lui : " Scoala-te, iesi afara !" Si
indata a iesit dracul dintr-ansul si s-a vindecat in ceasul acela.
6)
Zis-a avva Visarion : patruzeci de zile si nopti am petrecut in maracini, stand,
nici dormind.
7) Un frate gresind, s-a despartit de la biserica de catre
preot. Iar avva Visarion sculandu-se, a iesit impreuna cu el, zicind ca si el
este pacatos.
8) Acestasi avva Visarion a zis : patruzeci de ani nu m-am
culcat pe coastele mele, ci sazand, sau stand, dormeam.
9) Acestasi a
zis: cand esti in pace si nu ai alta lupta, atunci mai mult te smereste, ca nu
cumva bucurie straina intrand, sa ne laudam si sa fim dati la razboi. Ca de
multe ori Dumnezeu pentru neputintele noastre, nu ne lasa sa fim dati spre
lupta, ca sa nu pierim.
10) Un frate locuind impreuna cu alti frati, a
intrebat pe avva Visarion : ce voi face? I-a zis lui batranul: taci si nu te
numara pe tine cu ceilalti.
11) Avva Visarion, murind, zicea ca trebuie sa
fie calugarul ca Heruvimii si Serafimii, tot ochi.
12) Au povestit
ucenicii lui avva Visarion pentru viata lui : asa a fost, ca una din pasarile
cele din vazduh sau din pesti, sau din jivinile cele de pe uscat, fara tulburare
si fara grija de casa, nici pofta de vreun loc n-a stapanit sufletul lui, nici
saturare de bucate, nici agonisire de avere, nici puterea de carti, ci cu totul
s-a aratat desavarsit, slobod de patimile trupului, cu nadejdea celor viitoare
hranindu-se si cu intarirea credintei si sprijinindu-se, rabda ca un rob aici si
acolo, in ger si in golatate petrecand, de vapaia soarelui arzandu-se, fara de
acoperemant fiind totdeauna. Traind prin prapastiile pustiilor, ca un ratacit si
prin latimile cele nelocuite ale nisipurilor de multe ori ca printr-un noian
umbland. Iar de s-ar fi intamplat sa vina la vreun loc, unde isi au calugarii
viata cea de obste, afara de usa sezind, plangea. Si ca unul ce s-ar fi aruncat
afara de mare din vreo spargere de corabie, se vaieta. Apoi, iesind vreunul din
frati de-l gasea sezand ca pe un cersetor din saracii cei din lume jalnic il
intreba, zicand : ce plangi omule? De ai trebuinta de ceva din cele de nevoie,
din cate ne este noua cu putinta, vei lua, numai intra inauntru de mananca cu
noi la masa, ca sa dobandesti mangaiere. Iar el raspunde, ca nu poate sa ramna
sub acoperamant, pana ce nu va afla avutia casei sale zicand ca a pierdut multa
bogatie pentru multe feluri de pricini. Ca si in talhari de mare am cazut, zicea
el, si spargere de corabie am patimit si din neamul meu cel bun am cazut,
necinstit din cinstit facandu-ma. Iar acela, din cuvintele lui umilindu-se,
intrand si luand paine, ii da zicand : ia aceasta, parinte, iar celelalte :
mosie si neam si bogatia care ai zis, ti le va da Dumnezeu. Iar el inca mai mult
jelindu-se, striga zicand : nu stiu, de voi putea afla cele ce am pierdut. Ci
mai multa bucurie imi va fi mie, primejduindu-ma pururea in fiecare zi spre
moarte, neavand odihna de necazurile mele cele fara numar. Ca mi se cade des
umbland, ratacindu-ma sa savarsesc alergarea mea.
PENTRU AVVA
VENIAMIN1) Se povestea pentru avva Veniamin, ca daca ne-am pogorit
de la secere la schit, ne-au adus nous de la Alexandria, dar, cate un vas de
untdelemn lipit cu ipsos la gura. Si daca a venit iarasi vremea secerisului,
orice prisosea, fratii aduceau la biserica. Iar eu vasul meu nu l-am destupat,
ci cu undreaua gaurindu-l, am gustat putin; si avea inim lea, cum ca mare lucru
am facut. Si daca au adus fratii vasele lor astupate la gura cu ipsos, iar al
meu era gaurit, m-am aflat de rusine, ca si cum as fi curvit.
2) Zis-a
avva Veniamin, preotul chiliilor, ca ne-am dus in schit la un batran si am voit
sa-i dam putintel untdelemn. Si ne zice noua : iata unde sade vasul cel mic,
care mi l-ati adus mai inainte cu trei ani; cum l-ati pus, asa a ramas. Si
auzind noi, ne-ain minunat de petrecerea batranului.
3) Acestasi a zis,
ca ne-am dus la alt batran si ne-a oprit pe noi la el sa mancam si punandu-ne
noua ulei de rafane ( 1 ), am zis lui : parinte, pune-ne noua putin ulei mai bun
! Iar el auzind si-a facut cruce, zicand : de este alt ulei, afara de acesta, nu
stiu eu.
( 1 ) Ulei de seminte de ridichi.
4) Avva Veniamin, cand avea sa moara, a
zis fiilor sai: acestea faceti si puteti si va mantuiti. Totdeauna bucurati-va,
neincetat va rugati, pentru toate multumiti !
5) Acestasi a zis: pe calea
cea imparateasca sa umblati si milele sa numarati si sa nu defaimati
!
PENTRU AVVA VIARIEA intrebat oarecine pe avva Viare,
zicand : ce sa fac, ca sa ma mantuiesc ? A raspuns lui batranul: mergi si fa
pantecele tai mai mic si lucrarea mainilor tale putina si nu te tulbura in
chilia ta si te vei mantui.
PENTRU AVVA VICTORUn frate a
venit catre avva Victor, cel ce petrecea intru tacere in lavra lui, zicand : ce
sa fac parinte, pentru ca ma biruieste lenevirea ? Zis-a lui batranul : aceasta
boala, fiule, este sufleteasca. Ca precum celui bolnav de ochi, din cumplita
durere, i se pare ca vede lumina, iar celui sanatos i se pare ca vede putin, asa
si cel slab la suflet, din putintica trandavie se slaveste, parandu-i ca este
mare lenevirea, iar cel sanatos cu sufletul, intru ispite se bucura mai
mult.
INCEPUTUL
SLOVEI GPENTRU AVVA GRIGORIE TEOLOGUL1 ) Zis-a avva
Grigorie, ca aceste trei lucruri cere Dumnezeul de la tot omul, care are Sfantul
Botez, adica : credinta dreapta de la suflet, adevarul de la limba si infranarea
patimilor, adica curatenie, de la trup.
2) Zis-a iarasi: toata viata
omului o zi este la cei ce patimesc de dorinta.
PENTRU AVVA
GHELASIE1) Au zis unii pentru avva Ghelasie, ca avea o carte in
membrane ( 1 ), al carei pret era de optsprezece bani. Si era scrisa intr-insa
toatia Scriptura cea veche si cea noua si se afla pusa in biserica, ca oricare
din frati va voi, sa o citeasca. Si venind un frate strain, cum a vazut-o pe ea,
a poftit-o si furandu-o, a iesit. Iar batranul nu a alergat dupa dansul, ca sa-l
prinda, macar ca a priceput. Deci, mergand acela in cetate, cauta sa o vanda si
gasind pe cel ce voia sa o cumpere cerea pretul de saisprezece bani. Iar cel ce
vrea sa o cumpere, ii zicea lui : da-mi-o sa o cerc si asa iti voi da pretul ei.
Deci, a dat-o lui. Iar el luand-o, a dus-o la avva Ghelasie, sa o cerce,
spunandu-i suma pretului cerut de cel ce o vindea. Si i-a zis batranul :
cumpar-o, ca este buna si face pretul care l-ai spus ! Si venind omul, a spus
celui ce o vindea, altele si nu cele ce a zis batranul, zicand : iata am
aratat-o lui avva Ghelasie si mi-a zis ca este scumpa si nu face pretul care
l-ai zis. Acela auzind, i-a zis lui : nimic altceva nu ti-a zis batranul? Zis-a
lui: nu ! Atunci a zis : nu mai voiesc sa vand. Si umilindu-se, a venit la
batranul, pocaindu-se si rugandu-l pe el sa o primeasca. Iar batranul nu voia sa
o ia. Atunci i-a zis lui fratele : de nu o vei lua, nu am odihna. Zis-a lui
batranul : daca nu te odihnesti, iata o primesc. Si a ramas fratele acela acolo
pana la sfarsitul lui, fiindca s-a folosit de lucrarea batranului.
( 1 ) Piei subtiri, sau pergamente, care serveau in vechime in loc de
hartie.
2) Acestui avva Ghelasie i-a ramas o chilie de la oarecarele
batran, care era si el monah, imprejurul Nicopolei avand locuinta. Si aceasta
chilie avea si livada. Deci un lucrator oarecare al lui Vacat, celui mai mare
peste Nicopole, cel din Palestina, fiind rudenie batranului celui pristavit, a
venit catre Vacat si-l ruga sa ia livada aceea, Ca i se parea ca dupa lege la el
trebuia sa se pogoare. Iar el fiind rapitor, se cumpanea cu mainile sale sa ia
livada, iar Ghelasie nevrand sa dea mirenilor chilia calugareasca, nu vrea sa o
lase pe dansa sa o ia. Deci, pandind Vacat dobitoacele lui avva Ghelasie, care
aduceau masline de la livada aceea si luand maslinele cu mainile sale, cu de-a
sila le-a adus la casa sa si de-abia mai tarziu, cu ocara le-a lasat dobitoacele
impreuna cu oamenii lor. Iar fericitul batran roada adica nici cat de putina nu
a luat, iar livada nu a lasat-o sa o ia pentru pricina cea mai sus zisa, de unde
s-a aprins Vacat. Si fiindca si alte pricini il trageau pe el, caci era iubitor
de judecati, a mers la Tarigrad calatorind pe jos.
Deci, venind el la
Antiohia, cand acolo ca un luminator mare stralucea sfantul Simeon si auzind de
dansul, ca era mai presus de om, a dorit, ca un crestin, sa vada pe sfantul; iar
vazandu-l pe dansul de pe stalp sfantul Simeon, ca indata a intrat in manastire,
il intreba pe el: de unde vii si unde mergi ? Iar el a zis : de la Palestina
sunt si merg la Tarigrad. Iar sfantul iarasi a zis catre el : si pentru care
trebuinta ? I-a raspuns Vacat : pentru multe trebuinte si nadajduiesc, cu
rugaciunile sfintiei tale sa ma intorc si sa ma inchin sfintelor tale urme. Si
i-a zis sfantul Simeon : nu voiesti sa spui, deznadajduite omule ca mergi asupra
omului lui Dumnezeu ? Dar nu-ti va fi calea cu bine si nici casa ta nu o vei mai
vedea; iar de vei asculta sfatul meu, sa te intorci de aici si sa te pocaiesti,
catre dansul, daca cu viata vei ajunge la loc. Deci, indata cuprinzandu-se de
friguri si punandu-se in nasalie de cei ce erau cu dansul, mergea dupa cuvantul
sfantului Simeon, sa ajunga la loc si sa se pocaiasca inaintea parintelui
Ghelasie, dar ajungind pana la Virit s-a savarsit si n-a mai vazut casa sa, dupa
proorocirea sfantului.
Acestea si fiul lui care tot cu acelasi nume, adica
Vacat, era numit, a spus dupa moartea tatalui sau, multor barbati vrednici de
credinta.
3) Inca si aceasta au povestit-o multi din ucenicii lui, ca,
oarecand fiind adus lor un peste, pe acesta prajindu-l bucatarul, l-a adus la
chelar, iar sosind chelarului o trebuinta de nevoie, a iesit din chelarie lasand
pestele jos intr-un vas, poruncind unui copil mic al fericitului Ghelasie, sa-l
pazeasca un ceas pana se va intoarce. Iar copilul lacomindu-se s-a apucat sa
manance pestele fara de nici o sfiala. Deci, intrand chelarul si aflandu-l
mancand, maniindu-se pe copil, care sedea jos, l-a impins cu piciorul fara de
socoteala, iar din oarecare lucrare diavoleasca, fiind lovit peste inima
lesinand, a murit.Iar chelarul, fiind cuprins de frica, l-a pus pe asternutul
sau si acoperindu-l a purces de a cazut la picioarele lui avva Ghelasie;
vestindu-i ce s-a intamplat. El a poruncit ca nimanui sa nu spuna altuia,
poruncindu-i si aceasta, ca daca se va face seara, si se vor aseza toti, sa-l
duca pe el in altar, si sa-l puna inaintea jertfenicului si sa iasa de acolo. Si
venind batranul in altar, a statut la rugaciune. Si in vremea cantarii celei de
noaptea, adunandu-se fratii, a iesit batranul si copilul urmand dupa dansul,
nestiind nimenea afara de el si de chelar, pana la sfarsitul lui.
4) Se
spunea pentru avva Ghelasie, nu numai de ucenicii lui, ci si de altii multi,
care adesea, ori se duceau la dansul, cum ca in vremea Soborului celui a toata
lumea din Calcedon, Teodosie care a inceput in Palestina dezbinarea lui Dioscor,
alergand inaintea episcopilor celor ce vreau sa se intoarca la ale lor biserici
- caci si acela era in Tarigrad, fiind gonit de la patria sa, ca cel ce se
bucura pururea de tulburari - a mers, zic, pana la avva Ghelasie, la manastirea
lui, spunandu-i de Soborul cel din Calcedon, cum ca a intrat dogma lui Nestorie,
cu aceasta socotind sa rapeasca pe sfantul intru ajutorul viclenirii si a
dezbinarii sale.Iar el din asezarea omului aceluia si din priceperea ce avea de
la Dumnezeu, a cunoscut viclesugul socotelii lui si nu numai ca n-a fost rapit
cu departarea lui de la dreapta credinta, ca cei de atunci mai toti, ci precum
se cade l-a ocarat si l-a gonit. Ca aducand la mijloc pe copilul pe care l-a
inviat din morti, zicea cu un chip cinstit si cu bung randuiala : de voiesti a
grai pentru credinta ai pe acest prunc, care aude cele zise de tine, si-ti va da
raspuns, ca eu nu am vreme sa ascult cele ce se graiesc de tine. Rusinandu-se,
dar dintr-acestea si mergand la Sfanta Cetate, rapeste tot cinul calugaresc, cu
chip de ravna dumnezeiasca; rapeste inca si pe imparateasa, fiind ea atunci
acolo; si asava and ajutor, apuca cu de-a sila scaunul Ierusalimului, mai intai
cu ucideri, apucandu-l pe acesta si alte faradelegi si nedreptati facand, care
si pana acum multi le pomenesc. Atunci dar daca l-au apucat si pofta si-a
dobandit, apucand mai inainte si scaunele episcopilor, nevenind aceia inca,
aduce si pe avva Ghelasie si porunceste lui cu ingrozire si cu strasnicie sa
intre in altar. Iar dupa ce a intrat, ii zice : anatematiseste pe Iuvenalie. Iar
el nesperiindu-se nicicat de putin, i-a zis : eu pe alt episcop al Ierusalimului
nu stiu, decat pe Iuvenalie. Infricosandu-se de aceea Teodosie, ca sa nu se
asemene si altii la ravna lui cea cu dreapta credinta, porunceste sa-l scoata
curand din biserica. Apucandu-l deci, cei ce erau de dezbinarea lui si strangand
lemne imprejur spre a-l arde pe el, il ingrozeau. Dar vazand ca nici asa nu se
apleaca, nici se teme nicidecum, ci mai vartos aceia s-au temut de scularea
norodului, ca sa nu fie asupra lor, pentru ca era vestit si aratat pretutindeni
fericitul. Iar aceasta era mai vartos din purtarea de grija a Celui de sus; deci
au slobozit nevatamat pe mucenic, care cat despre sine, s-a facut lui Hristos
ardere de tot.
5) Povestesc unii pentru el, ca in tineretile sale vietuia
viata cea fara de avere. Deci erau intru aceea vreme si altii multi prin
aceleasi locuri iubind o viata ca aceea, intre care si un batran oarecare foarte
prost si nestrangator, petrecand intr-o chilie pana la moarte, macar ca a avut
ucenici la batranetile sale. Acesta impreuna cu cei ce erau cu el s-a nevoit sa
pazeasca, ca sa nu aiba doua haine nici sa poarte grija de ziua de maine pana la
moarte. Deci, cand s-a intamplat lui avva Ghelasie din pronie dumnezeiasca, a
aseza viata de obste si ii aducea multe, a dobandit inca si cele de trebuinta
vietii celei de obste, aducandu-i dobitoace multe si boi. Ca, Cel ce a ajutat
dumnezeiescului Pahomie dintru-ntai a aseza viata de obste si acestuia i-a
ajutat la toata tocmirea manastirii. Deci, in acestea vazandu-l cel mai sus
numit batran si avand dragoste curata catre dansul, i-a zis: ma tem, avvo
Ghelasie, ca nu cumva sa se lege mintea ta catre sate si catre alta avere a
chinoviei. Iar el i-a raspuns : este legata mai vartos mintea ta la undreaua cu
care lucrezi, decat cugetul lui Ghelasie la averile acelea.
6) Se spunea
pentru avva Ghelasie, ca de multe ori fiind tulburat de ganduri, ca sa se duca
inauntrul pustiei, iar mai de pe urma daca a vazut ca nu poate sa se
impotriveasca, a inceput a ispiti gandul sau, de poate sa sada in pustie si
sculandu-se, umbla pe afara de chilie, nici paine mancand, ci verdeturi, nici
intrand sub acoperemant, si zicand intru sine : cei ce sunt in pustie, acestea
toate nu le au. Si petrecand asa trei zile, a ostenit si a certat gandul cel ce
il tulbura pe el, cu mustrare, zicand : daca nu poti sa faci lucrurile ce
trebuie in pustie, sezi in chilia ta, cu rabdare plangand pacatele tale, iar nu
umbla din loc in loc. Ca pretutindeni ochiul lui Dumnezeu vede lucrurile
omenesti.
PENTRU AVVA GHERONTIEA zis avva Gherontie cel al
pietrei ca multi suparandu-se pe poftele trupasti, neapropiindu-se de trupuri,
cu mintea au curvit. Si trupurile pazindu-li-se fecioresti, cu sufletele
curvesc. Pentru aceasta bine este, o iubitilor, sa faca fiecare ceea ce este
scris si cu toata pazirea sa-si pazeasca inima sa ( 1 ).
Pilde IV, 23.
INCEPUTUL SLOVEI DPENTRU AVVA
DANIIL1) Se spunea pentru avva Daniil, cum ca venind barbarii in
schit, au fugit parintii. Si a zis batranul : daca nu poarta grija de mine
Dumnezeu, pentru ce mai traiesc. Si a trecut prin mijlocul barbarilor si nu l-au
vazut pe el. Atunci a zis catre sine : iata a purtat grija de mine Dumnezeu si
nu am murit. Fa dar si tu ceea ce este al omului si fugi ca parintii.
2)
Un frate a rugat pe avva Daniil, zicand : da-mi o porunca si o voi pazi pe ea.
Si a zis lui : niciodata sa nu intinzi mana ta cu femeie in strachina si sa
mananci cu ea si cu aceasta vei scapa putin de dracul curviei.
3) A zis
avva Daniil, ca in Babilon o fata a unuia din cei mai mari avea drac. Si tatal
ei avea un calugar iubit, si acela i-a zis lui : nimeni nu poate sa tamaduiasca
pe fiica ta, fara numai sihastrii aceia, pe care ii stiu si de ii vei ruga pe
ei, nu vor voi sa faca aceasta pentru smerenie. Ci aceasta sa facem : cand vor
veni in targ, faceti-va ca voiti sa cumparati vase. Si cand vor veni sa ia
pretul lor, sa zicem lor sa faca rugaciune si cred ca se va tamadui. Iesind ei
in targ, au aflat pe un ucenic al batranilor, sezand ca sa vanda vasele lui. Si
l-au luat pe el impreuna cu cosnitele, cum ca ia pretul lor. Si cand a venit
calugarul in casa, a venit si indracita si i-a dat o palma, iar el a intors si
cealalta fata, dupa porunca Domnului. Si muncit fiind dracul, a strigat zicand:
o, sila ! Porunca lui Iisus ma scoate. Si indata s-a curatit fata. Si dupa ce au
venit batranii, le-a povestit lor ceea ce s-a facut. Si au proslavit pe Dumnezeu
si au zis : obicei are mandria diavolului, sa cada prin smerema poruncii lui
Hristos.
5) Calatorea odinioara avva Daniil si avva Ammoi. Si a zis avva
Ammoi: cand vom sedea si noi la chilie, parinte ? Zis-a avva Daniil lui: cine ia
de la noi pe Dumnezeu acum? Dumnezeu este in chilie si iarasi Dumnezeu este in
afara de chilie.
6) A povestit avva Daniil, cum ca aflandu-se in schit
avva Arsenie, era acolo un calugar care fura vasele batranilor si l-a luat pe el
avva Arsenie la chilia sa, vrand sa-l foloseasca si pe batrani sa-i odihneasca.
Si-i zicea lui : ori ce vei voi, eu iti voi da, numai nu fura. Si i-a dat lui
aur si bani si haine si toata trebuinta lui. Iar el ducandu-se, iarasi fura.
Deci batranii vazand ca nu a incetat, l-au gonit zicind : de se va afla vreun
frate care sa aiba vreo neputinta de neajungere, trebuie sa-l suferi. Iar de
fura si dupa sfatuire nu inceteaza goniti-l pe el. Ca si pe sufletul lui vatama
si pe toti care sunt in locul acela ii tulbura.
7) A povestit avva Daniil
faranitul, ca a zis parintele nostru avva Arsenie pentru un schitiot, ca era
mare cu faptele, dar prost la credinta si gresea pentru prostimea lui si zicea
ca nu este cu adevarat Trupul lui Hristos, painea care o luam, ci inchipuire. (
1 )
Si au auzit doi batrani, ca zisese acest cuvant si stiindu-l ca este mare
la viata, au socotit ca din nerautate si prostime zice. Si au venit la el si
i-au zis lui : avvo, cuvant de necrezut am auzit pentru oarecare, cum ca zice ca
painea cu care ne impartasim, nu este cu adevarat Trupul lui Hristos, ci este
in- chipuire. Zis-a batranul : eu sunt cel ce am zis aceasta. Iar ei il rugau,
zicand : nu tine asa, avvo, ci precum a invatat Biserica cea soborniceasca. Caci
noi credem ca painea aceasta este Trupul lui Hristos cu adevarat si paharul este
insusi Sangele lui Hristos cu adevarat si nu e inchipuire. Ci precum intru
inceput tarana luand din pamant, a zidit pe om dupa chipul Sau si nimeni nu
poate zice ca nu este chip al lui Dumnezeu, desi este neinteles chipul, asa si
painea, pentru care a zis, ca Trupul Meu este, asa credem ca este cu adevarat
Trupul lui Hristos. Iar batranul a zis : de nu ma voi incredinta din lucru, nu
am vestire in chip desavirsit.Iar ei au raspuns: sa ne rugam lui Dumnezeu toata
saptamana pentru taina aceasta si credem ca Dumnezeu ne va descoperi noua. Iar
batranul cu bucurie a primit cuvantul si se ruga lui Dumnezeu si el zicind :
Doamne. Tu stii ca nu din rautate sunt necredincios, ci ca sa nu ma insel intru
nestiinta. Descopere-mi, Doamne Iisuse Hristoase ! Mergand inca si batranii la
chiliile lor, se rugau lui Dumnezeu si ei zicand : Doamne Iisuse Hristoase,
descopere baranului taina aceasta, ca sa creada si sa nu-si piarda osteneala sa
! Si Dumnezeu a ascultat amandoua partile. Si implinindu-se saptamana, au venit
ei duminica la biserica si au stat impreuna numai ei catestrei pe o rogojina,
iar in mijloc era baranul. Si li s-au deschis lor ochii cei intelegatori.Iar
cand s-a pus painea pe Sfanta Masa se arata numai la catesitrei ca un prunc si
cand intindea mana preotul sa franga painea, iata ingerul Domnului s-a pogorat
din cer, avand cutit si a jertfit pe Prunc si a turnat sangele Lui in pahar. Iar
cand a frant preotul painea in bucati mici si ingerul taia din Prunc bucatile
mici. Si cand s-a apropiat sa ia din cele sfinte, i s-a dat batranului carne cu
sange. Si vazind, s-a infricosat si a strigat zicand : cred Doamne, ca painea
este Trupul Tau si paharul este Sangele Tau ! Si indata s-a facut carnea cea din
mana lui paine dupa taina. Si s-a impartasit, multumind lui Dumnezeu. Si i-au
zis lui batranii : Dumnezeu stie firea omeneasca, ca nu poate sa manance carne
cruda si pentru aceasta a prefacut Trupul Sau in paine si Sangele Sau in vin, la
cei ce primesc cu credinta. Si au multumit ei lui Dumnezeu pentru batranul, ca
nu a lasat sa se piarda ostenelile lui. Si s-au dus catestrei cu bucurie la
chiliile lor.
1 Vezi pentru aceasta la Teologhicon al Sf. Ioan Damaskinul foaia 343.
8)
Inca si alt frate cu aceleasi ganduri luptandu-se asa pentru Sfintele Taine, ca
si cel mai sus zis batran, indoindu-se si necrezand, de ceilalti frati s-a luat
la slujba si povestea, ca a vazut unele ca acestea, fiindca fratii cei ce il
luasera pe el, se rugau cu deadinsul, ca sa i se arate lui de la Dumnezeu
adevarul lucrurilor, sa lepede gandurile necredintei. Deci dupa ce s-a sfarsit
slujba, le-a povestit lor fratele zicand : dupa ce s-a citit Apostolul, indata
ce s-a suit diaconul sa citeasca Sfanta Evahghelie, am vazut acoperemantul
bisericii deschis si cerul vazandu-se, iar pe diacon inconjurat de foc din toate
partile. Apoi dupa ce s-au adus Darurile si s-au pus inainte, am vazut cerurile
deschizandu-se si peste dumnezeiestile Daruri foc pogorandu-se si dupa foc
multime de ingeri, si in mijlocul lor un Prunc si alte doua fete a caror
frumusete nu este cu putinta a spune, caci era stralucirea lor ca fulgerul. Si
ingerii aceia stau imprejurul mesei, iar Pruncul sedea pe masa. si dupa ce s-au
apropiat preotii sa franga painile punerii inainte, am vazut cele doua minunate
fete ca s-au apropiat si au tinut mainile si picioarele Pruncului si cu cutitul
pe care il tineau, au junghiat pe Prunc si Sangele Lui l-au turnat in pahar,
apoi au taiat bucatele Trupul Lui si L-au pus pe paini. Si indata s-au facut
painile Trup. Si cand s-au apropiat fratii sa se impartaseasca, mi s-a dat mie
trup curat si neputand sa ma impartasesc cu el, plangeam. Si am auzit glas
graindu-mi in urechile mele : omule, pentru ce nu te impartasesti ? Nu este
aceasta ceea ce ai cerut ? Si eu am zis : milostiv fii mie, Doamne, nu pot sa
mananc trup. Si iarasi glasul a zis : cunoaste, dar, ca de putea omul sa se
impartaseasca cu trup, trup s-ar fi aflat, precum si tu ai aflat, dar nu poate
sa manance trup si pentru aceasta Domnul Dumnezeul nostru a randuit paini ale
puterii inainte. Deci, de ai crezut, impartaseste-te si tu ! Iar eu am zis :
cred, Doamne ! Si aceasta zicand eu, s-a facut indata Trupul pe care il aveam in
mana mea, paine. Si multumind lui Dumnezeu, m-am impartasit. Iar dupa ce s-a
sfarsit sfanta slujba cea de taina, am vazut de asemenea, acoperamantul
bisericii deschis si pe dumnezeiestile si cerestile puteri iarasi la ceruri
inaltandu-se. Acestea auzindu-le fratii de la fratele cel ce le povestea si
umilindu-se pentru atata dar al lui Hristos, s-au dus multumindu-I si slavindu-L
pe El.
9) Acestasi avva Daniil a povestit pentru alt batran mare ce sedea
in partile cele de jos ale Egiptului, ca zicea intru prostime ca Melhisedec este
Fiul lui Dumnezeu si s-a vestit fericitului Chiril, arhiepiscopul Alexandriei
pentru dansul. Si a trimis la el, dar stiind ca este facator de minuni batranul
si orice cere de la Dumnezeu, i se descopere lui si cum ca intru prostime a zis
cuvantul acesta, a intrebuintat acest fel de intelepciune, zicand: avvo,
rogu-te, fiindca gandul imi zice, ca Melhisedec este Fiul lui Dumnezeu si alt
gand imi zice, ca nu, ci om este si arhiereu al lui Dumnezeu. Deci fiindca ma
indoiesc pentru aceasta, am trimis la tine, ca sa te rogi lui Dumnezeu sa-ti
descopere aceasta si sa cunoastem adevarul.Iar batranul indraznind la petrecerea
sa, a zis: da-mi trei zile si eu voi vesti ce este. Deci mergand, se ruga lui
Dumnezeu pentru cuvantul acesta si venind dupa trei zile a zis fericitului
Chiril, ca om este Melhisedec. Si i-a zis lui arhiepiscopul : cum stii, avvo ?
Iar el a zis : Dumnezeu mi-a descoperit pe toti patriarhii, asa cate unul
trecand inaintea mea de la Adam pana la Melhisedec. Si ingerul mi-a zis ca
acesta este Melhisedec, si sa cred ca asa este. Deci, ducandu-se singur
propoveduia ca om este Melhisedec si foarte s-a bucurat fericitul
Chiril.
10) S-a suit odata avva Daniil cel de la Schit cu ucenicul sau in
Tebaida cea de sus la pomenirea lui avva Apolos si au iesit parintii spre
intampinarea lui ca la sapte stadii, fiind la numar ca cinci mii. Si era cu
putinta a-i vedea pe nisip intinsi pe pantece, ca in randuiala de ingeri, care
cu frica primesc pe Hristos; ca unii hainele le asterneau pe cale inaintea lui,
iar altii pamantul il udau cu lacrimile. Si iesind arhimandritul s-a inchinat de
sapte ori inaintea fetei batranului si sarutandu-se intre diinsii, au sezut si i
s-au rugat sa auda cuvant de la dansul, ca nu degraba vorbea cuiva. Deci dupa ce
a sezut afara de chinovie, pe nisip, ca nu ii incapea biserica, zis-a avva
Daniil, ucenicul sau : de voiti sa va mantuiti, iubiti neagoniseala si tacerea,
ca de aceste doua fapte bune toata viata calugarilor atarna. Si ucenicul lui a
dat unuia din frati scrisoarea si a talmacit-o egipteneste. Si dupa ce s-a citit
parintilor, au plans toti si petreceau pe batranul plangand; caci nimeni nu
indraznea sa-i zica : fa milostenie. Si venind la Ermupoli, a zis ucenicului Sau
: du-te, bate in poarta manastirii aceleia si spune ca aici sunt ! Ca era acolo
manastire de femei, care se zicea a lui avva Ieremia, in care locuiau ca trei
sute de surori. Si s-a dus ucenicul si a batut. Si i-a zis lui portarita cu glas
subtire : mantuieste-te ! Bine ai venit ! Ce poruncesti ? El a zis ei :
cheama-mi pe maica arhimandrita, caci voi sa vorbesc. Iar ea a zis : nu se
intalneste cu nimeni niciodata, ci spune-mi, ce poruncesti si ii voi spune. Iar
el a zis : spune-i, ca un calugar va sa-i vorbeasca. Iar ea mergand i-a spus.
Iar igumenia venind i-a zis : ce poruncesti ? Si a zis fratele : ca sa faceti
milostenie sa dorm aici cu un batran, caci este seara si nu cumva sa ne manance
fiarele. I-a zis lui maica : de folos va este voua sa fiti mancati de fiarele
cele dinafara, iar nu de cele dinlauntru, ca aici barbat niciodata nu intra. I-a
zis fratele : avva Daniil este, cel al Schitului. Iar ea auzind, a deschis
portile si a iesit alergand, asemenea si tot soborul si imbroboditurile lor
le-au asternut de la poarta pana jos, unde era batranul, tavalindu-se la
picioarele lui si sarutand urmele picioarelor lui. Si intrand ei inauntru in
manastire, a adus stareta lighean si l-a umplut cu apa caldisoara si cu buruieni
si a pus pe surori doua cete si a spalat ea picioarele batranului si ale
ucenicului lui si luand un pahar, lua din lighean si turna pe capetele surorilor
si apoi a turnat in sanul ei si pe cap. Si putea sa le vada cineva pe, toate ca
pe niste pietre neclintite, fara de grai, caci tot raspunsul lor cu semn se
facea. Zis-a dar batranul, staretei : pe noi ne au la evlavie, sau asa sunt
totdeauna surorile ? Iar ea a zis : totdeauna asa sunt roabele tale, stapane,
roaga-te pentru dansele ! Iar una din ele, zacea in mijlocul curtii dormind,
rupta si zdrenturoasa. Si a zis batranul : cine este aceasta care doarme aici ?
Si a zis una din surori : este betiva si ce sa-i facem, nu stim, ca a o scoate
din manastire ne temem de osanda si de o vom lasa, sminteste surorile. Zis-a
batranul ucenicului sau : ia ligheanul si-l arunca deasupra ei. Iar el facand
asa, s-a sculat sora ca dintr-o betie. Deci a zis stareta : stapane, totdeauna
asa este. Si luand pe batran, au intrat in trapeza si au facut cina surorilor,
zicand: blagosloveste pe roabele tale, ca inaintea ta sa guste ! Iar el le-a
blagoslovit si numai ea si cea de a doua dupa dansa au sezut cu ei. Si
batranului i-au pus un vas, care avea verdeturi muiate si crude si curmale si
apa, iar ucenicului linte calda si putina paine si vin amestecat.Iar surorile au
pus bucate multe : peste si vin din destul si au mancat foarte bine si nimeni nu
a grait. Iar dupa ce s-au sculat ei, zis-a batranul, staretei: ce este ce ai
facut ca noi trebuie sa mancam bine si voi ati mancat cele bune ? I-a raspuns
lui aceea : tu calugar esti, si hrana de calugar ti-am pus si ucenicul tau
ucenic de calugar este si hrana de ucenic i-am pus; iar noi. incepatoare suntem
si hrana de incepatoare am mancat. I-a zis batranul : pomenita fie dragostea ta;
cu adevarat ne-am folosit. Si mergand ei sa se odihneasca, zis-a batranul
ucenicului sau : du-te de vezi unde doarme betiva aceea. care zacea in mijlocul
curtii. Si s-a dus de a vazut si a venit de i-a spus lui, ca la sfarsitul
iesitorilor ( 1 ). A raspuns batranul : privegheaza cu mine in noaptea aceasta.
Si dupa ce au adormit toate surorile, a luai batranul pe ucenicul sau si s-a
pogorat pe din dos si a vazut pe betiva ca s-a sculat si si-a intins mainile
sale la cer si lacrimile ei ca paraul si metaniile le facea pana la pamant si
cand simtea ca vine vreo sora la iesitori, se arunca pe sine jos horaind. Deci a
zis batranul, ucenicului sau : cheama-mi pe stareta incetisor ! Si mergand a
chemat-o pe ea si pe a doua dupa dansa si toata noaptea priveau cele ce facea.
Iar stareta plangea zicand : zvon s-a facut pentru dansa intre surori si a
cunoscut ea si s-a dus binisor cand dormea batranul si i-a furat toiagul si
pieptarul si a deschis usa manastirii si a scris un biletel si l-a pus pe
incuietoarea usii, zicand : rugati-va si ma iertati de orice v-am gresit, si
apoi s-a facut nevazuta. Si dupa ce s-a facut ziua, au cautat-o si n-au gasit-o;
si s-au dus la poarta si au gasit usa deschisa si pitacelul pe dinsa. Si s-a
facut plangere mare in manastire si a zis batranul : eu pentru dansa am venit
aici, ca acest fel de betivi iubeste Dumnezeu. Si toate se marturiseau
batranului; spunand ce i-au facut ei. Si facand batranul rugaciune, s-au dus
amandoi la chiiiile lor, slavind si multumind lui Dumnezeu, Celui ce stie
singur, cati robi ascunsi are.
( 1 ) W.C.
11) A povestit avva Daniil, preotul Schitului, zicand : cand
eram mai tanar am venit la Tebaida si m-am pogorat la un oras sa-mi vand lucrul
mainilor mele. Si era acolo un om cu numele Evloghie, cu mestesugul sapator de
piatra, care din tanara varsta aceasta lucrare avea : din lucrul mainilor sale,
in fiecare zi ce dobandea, cheltuia si pana seara petrecea postind, iar seara
iesea in oras si pe strainii ce se aflau ii aducea la casa sa si picioarele lor
cu mainile sale le spala, ca nu avea pe altcineva impreuna cu el. Si dupa putere
ii hranea, iar din bucatelele ce prisoseau, cu unele isi mangaia nevoia firii,
iar altele le arunca la canii satului, caci pana si la acestia isi arata omul
milostivirea. Deci, acesta si pe mine de multe ori, primindu-ma in gazda
impreuna si cu alti frati, m-a facut a ma minuna foarte de fapta buna a lui, ca
ma inspaimanta milostivirea si iubirea de oameni a lui si blandetea si smerenia
sufletului. Si intorcandu-ma la Schit si asezandu-ma in chilie, in trei
saptamani m-am dat pe sine-mi la postire, rugandu-ma lui Dumnezeu sa-i dea mai
mult de cheltuiala, ca sa poata sa faca bine si altora mai multora. Deci, din
postire lipsindu-mi puterea, zaceam mai mort si adormind am vazut pe unul
cucernic la chip stand inaintea mea si zicandu-mi : Daniile, ce ai ? Si i-am zis
lui : cuvant am dat lui Hristos sa nu gust paine, pana ce ma va auzi pe mine
pentru Evloghie, pietrarul, ca sa-i dea lui blagoslovenie, sa faca bine mai
multora. Iar el a zis : nu, ca se va vatama, iar acum bine se afla; iar de
voiesti sa-i dai lui, pune-te chezas pentru sufletul lui ca se va mantui intru
mai multe si eu ii voi da lui. Iar eu iarasi am zis : mai mult Doamne da-i lui,
ca toti printr-ansul sa slaveasca numele Tau cel sfant. Raspuns-a acela : am zis
tie, ca acum bine se afla. Iar eu am zis catre el : din mainile mele cere
sufletul lui! Deci, mi s-a parut indata, ca m-am aflat la Sfanta Inviere si am
vazut un copil sezand pe sfanta piatra, iar pe Evloghie de-a dreapta lui stand
si cautand catre mine copilul, a zis catre cei ce erau de fata : acesta este cel
ce s-a pus chezas pentru Evloghie ? Iar ei au raspuns : asa, cu adevarat,
stapane ! Si iarasi a zis copilul : spuneti-i lui, ca am sa cer chezasia. Iar eu
am zis : asa, stapane, de la mine cere-o aceasta, numai dai-i lui ! Si vad ca ii
toarna in sanul lui bani multi. Si pe cat aceia turnau, pe atat sanul lui
Evloghie primea. Deci desteptandu-ma eu, am cunoscut ca mi s-a ascultat
rugaciunea si am proslavit pe Dumnezeu. Iar Evloghie iesind la lucrul sau si
lovind in piatra, aude un sunet desert si sapand gaseste o pestera plina de bani
si spaimantandu-se, socotea intru sine : ce voi face ? De-i voi lua pe acestia
la oras, va auzi dregatorul si vine de ii ia si eu ma primejduiesc. Ci mai
vartos ma voi duce la o tara afara, unde nimeni nu ma cunoaste. Si tocmind
dobitoace ca si cum ar fi avut de carat pietre, a carat banii la rau si
punandu-i in corabie, s-a dus la Bizant. Si imparatea Iustin batranul si a dat
bani multi imparatului si celor mai mari ai lui si intru putina vreme s-a facut
eparh al pretorilor si a cumparat casa mare, care si pana acum se zice a
egipteanului. Si trecand doi ani, eu nestiind nimic de cele ce se facusera, am
vazut in vis ca m-am aflat la Sfanta Inviere si pe copil iarasi l-am vazut,
sezand pe sfanta piatra. Si aducandu-mi aminte de Evloghie, am zis intru sine-mi
: oare unde este Evloghie ? Si dupa putin il vad pe acesta, tarat de un arap,
afara de la fata copilului. Si desteptandu-ma, am cunoscut ce insemneaza vedenia
si, am zis in sine-mi : vai mie pacatosului, ca am pierdut sufetul meu ! Si
sculandu-ma, m-am dus la oras, ca pentru a vinde lucrul mainilor mele si
asteptand sa aflu pe Evloghie, s-a facut seara adanca si nimeni nu s-a indemnat
sa ma ia in gazda. Deci ma scol si intreb pe o batrana si ii zic ei : bunico,
da-mi trei paximazi (pesmeti) sa mananc, ca nu am mancat astazi. Iar ea
ducandu-se, mi-a adus putinia fiertura si mi-a pus inainte si sezand aproape, a
inceput sa-mi vorbeasca, graind cuvinte de folos : avva, nu stii ca esti tanar
si nu trebuia sa vii in oras. Au nu stii ca schima cea calugareasca cere
liniste. Si altele oarecare? Si am zis ei; ce poruncesti dar sa fac, caci lucrul
mainilor mele am venit sa vand ? Iar ea mi-a zis : macar de iti vinzi lucrul
mainilor tale, dar nu zabovi asa in oras, daca voiesti sa fii calugar, du-te la
Schit ! Si i-am zis ei : nu este aici in orasul acesta vreun om temator de
Dumnezeu, ca sa adune pe straini ? Si mi-a zis: o, ce ai grait, avvo? Am avut
aici pe un pietrar oarecare si multe bunatati facea la straini. Si vazand
Dumnezeu lucrurile lui, i-a dat lui dar. Si este, precum aud patrician astazi.
Iar eu acestea auzind, am zis intru sine-mi : eu am facut uciderea aceasta. Si
indata intrand intr-o corabie, m-am dus in Bizant si intreband si gasind casa
lui Evloghie, sedeam langa poarta, vrand sa-l vad pe el, cand va iesi. Si deci
trecand putin, il vad indata pe el cu fala si inconjurat de oameni multi si am
zis catre el : miluieste-ma, am sa-ti graiesc oaresce deosebi ! Iar el nu a luat
aminte, ci si cei ce mergeau inainte au dat in mine si alergam mai inainte si
iarasi strigam si cei de pe urma iarasi au dat in mine. Si aceasta in patru
saptamani facand, nu am putut sa vorbesc cu el. Iar mai pe urma strigand eu
iarasi, a alergat unul din slujitorii lui cu un bat si atata m-a batut cu
dansul, cat m-a lasat mai mort. Apoi,dupa multa vreme, putin intarindu-ma, am
zis intru sine-mi : sa mergem la Schit si de va voi Dumnezeu, va mantui si pe
Evloghie ! Si m-am pogorat la mare si afland o corabie alexandrineasca pornind
indata, m-am suit intr-ansa si de scarba si de batai am adormit. Si ma vad pe
mine iarasi la Sfinta Inviere si pe copilul acela asemenea iarasi sezand si
cautand la mine cu ingrozire si zicand : nu vei merge, ci vei plini chezasia.
Iar eu, de frica, nici a deschide gura nu am putut. Si porunceste la doi din cei
ce stau inaintea lui si luandu-ma m-au legat cu mainile inapoi si m-au spanzurat
cu capul in jos, zicandu-mi : sa nu te pui chezas peste puterea ta si sa nu
graiesti impotriva lui Dumnezeu. Iar eu de mahnire si de nevoie, nu am raspuns
nimic. Deci, asa fiind eu spanzurat, s-a facut glas zicand : iese Augusta (adica
Imparateasa) si vazand-o, am luat indrazneala si am strigat : miluieste-ma,
stapana lumii ! Iar ea intorcandu-se catre mine, a zis : ce voiesti ? Am zis :
pentru chezasia lui Evloghie sunt spanzurat. Si mi-a zis mie : eu ma voi ruga
pentu tine. Si am vazut ca s-a dus si a sarutat picioarele copilului si mi-a zis
copilul : sa nu mai faci lucrul acesta. Iar eu de frica fiind cuprins, am zis :
nu stapane, iarta-ma si a poruncit si m-au slobozit si mi-a zis : mergi la
chilia ta. Vezi inca si cum voi aduce pe Evloghiel la randuiala lui cea dintai.
Deci desteptandu-ma, m-am bucurat cu bucurie mare ca m-am izbavit de aceasta
chezasie. Si inotand cu corabia, am venit la Schit, multumind lui Dumnezeu. Iar
dupa trei zile aud ca a murit Iustin imparatul si s-a facut imparat Iustinian.
Apoi dupa putin m-am instiintat, ca s-au sculat asupra imparatului, patru
oarecare din cei mari, intre care unul a fost si Evloghie. Si cei trei
prinzandu-se, li s-au taiat capetele, iar Evloghie a fugit noaptea. Si a
poruncit imparatul ca ori unde se va afla, sa se omoare si el. Deci, intreband
pentru dansul cu osardie, m-am instiintat ca s-a intors la locul sau iarasi si
s-a apucat de pietrarie, nearatand catre nimeni ca el este cel ce se facuse
patrician ( boier ) in Constantinopol, ci alt egiptean a fost acela. iar el
incredinta ca intru atatia ani a fost la Sfintele Locuri. Deci m-am pogorat
iarasi la acel oras, ca sa ma instiintez cele pentru dansul mai cu deadinsul. Si
facandu-se seara, iata Evloghie a venit chemand pe straini la gazduire. Si
vazandu-l, am suspinat si lacrimand, am zis catre Dumnezeu : cat s-au marit
lucrurile Tale, Doamne, toate intru intelepciune le-ai facut ! Cu adevarat, Tu,
Doamne, faci saraci si imbogatesti, smeresti si inalti si judecatile Tale sunt
nenumarate ! Si luandu-ma si pe mine impreuna cu alti saraci, ne-am dus la casa
sa si spalandu-ne picioarele, ne-a pus masa. Si dupa ce am mancat noi, luandu-l
deosebi, i-am zis lui : cum te afli, avvo Evloghie ? Iar el a zis : roaga-te
pentru mine, avvo, ca sant sarac, neavand in maini nimic ! Iar eu am zis catre
el : o, de nu ai fi avut nici acestea pe care le ai ! Iar el a zis : pentru ce,
avvo? Au te-am smintit cu ceva candva ? Atunci i-am povestit lui toate cele ce
s-au facut. Si plangand deajuns, a zis : roaga-te, avvo, ca sa trimita Dumnezeu
cele de trebuinta si de acum sa ma indreptez ! Iar eu am zis : cu adevarat,
fiule, sa nu ingdaduiesti sa ti se incredinteze altceva de la Hristos, cat vei
fi in lumea aceasta, afara de plata osteneiii acesteia. Si urandu-i cele bune,
m-am intors si a ramas Evloghie asa, sapand la pietre si primind pe straini pana
la sfarsitul vietii sale si de o suta de ani facandu-se, nu s-a lasat de aceasta
lucrare ci ii da Dumnezeu lui putere, pana cand a plinit calatoria vietii
acesteia.
12) Ne-a povestit noua avva Palladie, ca intrand odata in
Alexandria impreuna cu avva Daniil pentru o trebuinta oarecare, au intalnit pe
un tanar iesind din baie, ca se scaldase. Si vazandu-l pe el batranul, a
suspinat si mi-a zis mie : vezi pe acest frate, are sa se huleasca numele lui
Dumnezeu printr-insul. Ci sa mergem dupa el, ca sa vedem unde petrece. Si
mergand pe urma lui, am intrat dupa el. Si luandu-l batranul deosebi, i-a zis :
o frate, tanar fiind si sanatos, nu ti se cuvine sa te scalzi; caci sa fii
incredintat, fiule, ca pe multi' smintesti, nu numai pe mireni ci si pe
calugari. Raspuns-a acela batrhnului : de as placea inca oamenilor, nu as fi
sluga a lui Hristos. Ci scris este : nu judecati si nu veti fi judecati. Atunci
i-a pus lui batranul metanie, zicand : iarta-ma pentru Domnul, caci ca un om am
gresit. Si am iesit de la dansul. Si i-am zis batranului : nu cumva este
neputincios fratele, si atunci nu se va osandi ? Iar batranul suspinand si
lacrimand, a zis : sa te incredinteze pe tine adevarul, frate, mai mult decat
cincizeci de draci am vazut inconjurandu-l pe el si turnand peste el noroi si o
arapoaica sezand pe umerii lui si sarutandu-l pe el si alta arapoaica inaintea
lui jucand si nerusinare invatandu-l si pe draci imprejurul lui mergand si
bucurandu-se de el, iar pe sfantul inger nu l-am vazut nici aproape, nici
departe de el. Pentru aceasta asemuiesc ca era el plin de toata necuratenia. Si
marturisesc ceea ce se zice si insasi hainele lui, care sunt de capra si moi si
indoite la fir,inca si a petrece el asa fara de rusine in mijlocul acestei
cetati, intru care si cei ce au imbatranit intru nevointe intrand pentru trebi
neaparate, se sarguiesc sa iasa indata, ca sa nu sufere vreo vatamare
sufleteasca. Apoi si alta : de nu era el iubitor de sine si iubitor de
dezmierdari si iubitor de curvie, nu s-ar fi dezgolit fara 'de rusine in baie si
pe altii asemenea goi i-ar fi privit, cand sfintii parintii nostri Antonie si
Pahomie, Amon si Serapion si ceilalti purtatori de Dumnezeu parinti, au legiuit,
ca nimeni din ca'ugari fara de mare boala si nevoie sa nu se dezgoleasca pe
sine. Ca si insisi pentru oarecare trebuinte de nevoie vrand sa treaca rauri si
nefiind luntre, nu sufereau sa se goleasca, pentru ca se cucereau de sfantul
inger, care urma dupa dansii si de soarele care lumina, desi nu ii vedea vreun
om, ci se rugau lui Dumnezeu si treceau prin vazduh, fiindca iubitorul de oameni
si atotputernicul Dumnezeu pe cea dreapta a lor si plina de evlavie cerere, gata
o primea si preaslavit o implinea si cu lucru o savarsea. Acestea spuindu-mi
batranul, s-a astamparat. Iar dupa ce ne-am intors noi la Schit, nu au trecut
multe zile si venind fratii de la Alexandria, ne-au povestit ca fratele cutare
preotul ( ca avea si hirotonie ), care sedea la biserica Sfantului Isidor, cel
ce cu putin mai inainte venise de la Constantinopol, ( si era acesta pentru care
zisese batranul ), s-a aflat ca curvea cu femeia lui Salentarie si prinzandu-se
de slugile lui si de vecini, i s-au taiat cele doua boase ale lui impreuna cu
madularul trupului si dupa taiere mai traind trei zile, a murit, facandu-se
ocara si rusine tuturor calugarilor. Iar eu auzind, sculandu-ma, m-am dus la
avva Daniil si i-am povestit lui cele ce s-au intamplat. Si auzind batranul a
lacrimat si a zis : pedeapsa celui mandru este caderea. Si insemneaza batranul
cu aceasta, ca de nu bolea acela cu mandria si ar fi primit sfatul lui, nu ar fi
patimit una ca asta, prin care si ceilalti mandri se vor pedepsi, de nu se vor
invata prin caderea aceluia, sa fuga de o prapastie ca aceasta.
13) Au
povestit ucenicii lui avva Evloghie, cum ca trimitandu-ne batranul la Alexandria
ca sa vindem lucrul mainilor, ne da porunci ca sa nu facem mai mult de trei
zile. Iar de veti face mai mult de trei zile, nevinovat sunt de pacatul vostru,
zicea el. Iar noi l-am intrebat pe el : cum calugarii prin cetati si prin sate
cu mirenii petrecand, ziua si noaptea nu se vatama ? Iar el a zis : credeti-ma
fiilor, ca dupa ce m-am facut calugar, am facut treizeci si opt de ani neiesind
din Schit si dupa acela m-am dus la Alexandria, catre papa Eusebie impreuna cu
avva Daniil pentru o trebuinta. Si intrand in cetate, am vazut multi calugari si
vedeam ca pe unii din ei corbii ii loveau peste- obraz, iar pe altii femei goale
ii imbratisau si la ureche le vorbeau; iar inaintea altora, goi fiind ei, copii
jucau si cu baliga de om ii manjau, iar pe unii ii vedeam ca tineau cutite si
trupuri de oameni taiau si dadeau calugarilor sa manance. Si am inteles ca
fiecare din calugari in ce patima era cazut, acest fel de draci avea care urmau
dupa dansul si le vorbea in minte. Pentru aceasta, fratilor, eu nu voiesc sa
zaboviti niciodata in cetate, ca nu de acest fel de ganduri, iar mai vartos de
draci, sa va suparati.
14) S-a suit odata avva Daniil de la Schit la
Terenut, iar pe cale a intrat intr-o capiste sa doarma. Si erau acolo idoli
vechi ai elinilor si luand unul, l-a pus ca un copac sub capul sau. Iar demonii
( dracii ), vazand indrazneala lui si voind sa-l infricoseze, strigau catre o
femeie, pe nume chemand-o si zicand : cutare, vino cu noi la baie ! Iar alt
demon ascultand, raspundea ca din idolul cel ce era sub capul batahnului si
zicea : strain am deasupra mea si nu pot veni ! Dar batranul nu s-a temut, ci
indraznind, lovea idolul zicand : du-te intru intuneric, daca nu poti si auzind
demonii au strigat toti cu glas mare zicand : ne-ai biruit pe noi ! Si au fugit
rusinati.
15) Zicea avva Daniil pentru avva Dula, ca intai a sezut in
viata de obste patruzeci de ani, apoi la Schit s-a linistit si intre parintii
cei mai mari s-a socotit. Deci acesta spunea, ca in multe feluri cercand, a
aflat ca cei ce petrec in viata de obste, mai mult si mai degrab decat cei ce se
linistesc, sporesc in lucrarea faptelor bune, de vor avea si intrebuinta
supunerea din inima curata. Ca un frate era intr-o viata de obste cu chipul
prost si defaimat mai mult decat toti cei ce erau intr-ansa, iar cu mintea mare
si cinstit. Acesta ocarandu-se si defaimindu-se de toti, iar de multe ori si
batandu-se cu nedreptate, rabda vitejeste nezicand nimanui nimic; iar altul din
fratii cei ce erau acolo, indemnat fiind de diavolul, a furat sfintele vase cele
din Biserica, tainuindu-se de toti. Apoi cercetare facandu-se pentru cele
furate, toti la fratele acela care se defaima pe sine au lipit vina si pe acesta
l-au osandit din presupus ca a furat cele sfinte. Iar de vreme ce acela zicea ca
nu are stiinta catusi de putin de lucrul acela, cu indemnarea igumenului, i-au
luat chipul cel calugaresc de la dansul si punandu-l in fiare, l-au dat
iconomului lavrei spre cercetare. Acesta, dupa ce si cu vine de bou l-a batut de
ajuns si alte pedepse i-a dat, fiindca nimic nu avea acela ce sa marturiseasca,
ci dimpotriva punea inainte nestiinta faptei aceleia, l-a trimis la dregatorul
locului, ca sa-l pedepseasca mai mult. Iar acela feluri de munci aratand asupra
lui si cu foc trupul arzandu-i si cu nemancare de multe zile si cu inchisoare
intunecoasa si inecacioasa pedepsindu-l, dupa ce deopotriva a aflat
tagaduindu-se furtisagul de cele sfinte, cu voia igumenului si a fratilor l-a
osandit la moarte, dupa cum oranduieste pravila, ca pedeapsa furtisagului de
cele sfinte este moartea. Si deci a fost dus sa i se taie capul. Iar fratele cel
ce furase cele sfinte, vazand si patimind cu smfletul, venind la avva a zis :
m-am instiintat ca s-au aflat vasele cele sfinte, pentru aceasta grabeste sa nu
i se taie capul fratelui. Iar el vesteste dregatorului si slobozindu-se fratele,
a venit in viata cea de obste. Si mai traind trei zile, s-a dus catre Domnul,
dandu-si sufletul in vremea cand se ruga si cazuse in genunchi. Deci venind toti
cei din manastire si afland trupul lui asa stand spre pocainta ( adica in
genunchi ), l-au luat pe el si l-au dus in biserica, pana cand sa se aseze acolo
! Si lovindu-se in toaca, s-a adunat toata lavra si toti alergau la trupul
acela, fiecare voind pentru blagloslovenie sa ia vreo parte din haine, sau din
par. Iar avva temandu-se ca nu cumva sa se rupa si trupul, l-a bagat in altar si
l-au incuiat cu lacat asteptand sa vina si avva al lavrei. Iar dupa putin venind
si acela si aprinzand toti foc si punind tamaie, cautau trupul sa-l scoata din
altar si sileau pe proistosul manastirii sa deschida degraba. Iar acela
deschizand si intrand inauntru cu alti multi, hainele si incaltamintele
raposatului le-au aflat, iar trupul nu era nicaieri. Deci au inceput toti sa
slaveasca pe Dumnezeu si sa strige unii catre altii cu lacrimi si sa zica :
vedeti, fratilor, ce fel de daruri ne pricinuieste noua indelunga-rabdarea si
smerenia ! Sa ne nevoim dar si noi sa suferim ispita si defaimare pentru Domnul
si vom fi slaviti si cinstiti si impreuna cu El in veci vom
imparati.
PENTRU AVVA DULA1) A zis avva Dula : de ne
sileste pe noi vrajmasul sa lasam linistea, sa nu-l ascultam pe el, ca nu este
nimic asemenea ca ea si ca postirea, spre ajutor asupra lui. Pentru ca ascutita
vedere dau ele ochilor celor din launtru.
2) A zis iarasi : taie
prietesugurile celor multi, ca sa nu se ridice razboi asupra mintii tale si va
tulbura chipul linistirii.
PENTRU AVVA DIOSCOR1) Povesteau
parintii pentru avva Dioscor. episcopul Nahiastiei, ca painea lui era de orz si
de linte si in tot anul punea inceput de o viata, zicand : in anul acesta sa nu
ma intalnesc cu cineva, sau sa nu vorbesc, sau sa nu mananc fiertura, sau sa nu
mananc poame, sau verdeturi. Si la toata lucrarea asa facea si dupa ce savarsea
una, lua alta si aceasta facea in toti anii.
2) Un frate a intrebat pe
avva Pimen, zicand : ma tulbura gandurile si nu ma lasa sa ma grijesc de
pacatele mele si ma fac sa iau aminte la neajunsurile fratelui. Si i-a spus lui
batranul avva Dioscor, ca era in chilie, plangandu-si pacatele sale, iar
ucenicul lui sedea in alta chilie. Deci cand mergea la batranul, il gasea pe el
plangand si ii zicea lui : parinte , de ce plangi ? Iar batranul zicea :
pacatele mele imi plang. Deci, ii zicea lui ucenicul : nu ai pacate, parinte !
Si a raspuns batranul : cu adevarat, fiule de ma voi lasa sa vad pacatele mele,
nu sunt deajuns alti trei, sau patru, sa le planga.
3) A zis avva Dioscor
: de ne vom imbraca cu imbracamintea cea cereasca, nu ne vom afla goi. Iar de nu
ne vom afla purtand imbracamintea aceea, ce vom face, fratilor ? Ca avem sa
auzim si noi glasul acela care zice : arunca-l pe el intru intunericul cel
dinafara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Multa rusine va fi noua,
daca atata vreme purtand noi chipul acesta, ne vom afla in ceasul de nevoie
neavand imbracamintea cea de nunta. O, ce cainta va sa ne urmeze! O, ce
intuneric va sa cada asupra noastra inaintea parintilor si a fratilor nostri,
care ne vor vedea pe noi muncindu-ne de demonii cei
infricosatori!
INCEPUTUL SLOVEI
EPENTRU SFANTUL EPIFANIE, EPISCOPUL CIPRULUI1)
Povestit-a sfantul Epifanie, episcopul Ciprului, ca in vremea fericitului
Atanasie cel Mare, niste pasari zburand imprejurul capistei lui Serapid, strigau
neincetat : cras ! Cras ! Si venind elinii la fericitul Atanasie, au strigat :
raule batrane spune-ne noua, ce striga pasarile ? Si raspunzand a zis : pasarile
striga : cras, cras ! Iar cuvantul acesta: cras, cras, in limba avsonenilor
insemneaza maine. Si adauga ca maine vor vedea slava lui Dumnezeu. Si dupa aceea
s-a vestit moartea imparatului Iulian. Si aceasta facandu-se, s-au adunat ei si
strigau asupra lui Serapid zicand : daca nu il voiai pe el, pentru ce luai
darurile lui ?
2) Acesta a povestit, ca in cetatea Alexandriei era un
vizitiu, care era feciorul unei maici ce se numea Maria. Acesta la alergarea de
cai ce se facea, a cazut, apoi sculandu-se a intrecut pe cel ce l-a surpat si a
biruit. Si norodul a strigat : fiul Mariei a cazut si s-a sculat si a biruit.
Inca graindu-se acest glas, a venit vestea in norod pentru capistea lui Serapid,
ca marele Teofil suindu-se, a surpat idolul lui Serapid si a stapanit
capistea.
3) S-a vestit fericitului Epifanie, episcopul Ciprului de la
avva manastirii, pe care o avea in Palestina, asa : cu rugaciunile tale nu ne-am
lenevit de canonul nostru, ci cu osardie citim si ceasul intai si al treilea si
al saselea si al noulea si vecernia. Iar el prihanindu-i, le-a aratat lor zicand
: aratati sunteti ca va leneviti in celelalte ceasuri ale zilei, petrecand
deserti la rugaciune. Ca trebuie calugaria cea adevarata neincetat sa aiba
rugaciunea si cantarea psalmilor in inima sa.
4) A trimis odata sfantul
Epifanie catre avva Ilarion, rugandu-l pe el si zicand : vino sa ne vedem mai
inainte de a ne duce din trup. Si mergand el, s-au bucurat unul cu altul. Dar
mancand ei, s-a adus o pasare. Si luand episcopul, a dat lui avva Ilarion si a
zis batranul : iarta-ma, ca de cand am luat schima, nu am mancat junghiat. Si
i-a zis lui episcopul: iar eu de cand am luat schima, nu am lasat pe cineva sa
adoarma avand ceva asupra mea, nici eu nu am adormit avand ceva asupra cuiva. Si
a zis lui batranul : iarta-ma, ca petrecerea ta este mai mare decat a
mea.
5) Acestasi zicea : daca Melchisedec, chipul lui Hristos, a
binecuvantat pe Avraam, radacina iudeilor, cu mult mai vartos insusi adevarul
Hristos binecuvinteaza si sfinteste pe toti ce cred in El
6) Acestasi
zicea : cananianca striga si se asculta. Si femeia caruia ii curgea sange, tace
si se fericeste iar fariseul striga si se osandeste; vamesul nici nu deschide
gura si se asculta.
7) Acestasi zicea : proorocul David intru fara de
vreme se ruga; in miezul noptii se scula, inainte de zori se cucerea, in zori
sta de fata, dimineata se ruga, seara si la amiaza. Si pentru aceasta zicea : de
sapte ori in zi Te-am laudat !
8) Zis-a iarasi: de nevoie este castigarea
cartilor crestinesti la cei ce pot sa le dobandeasca. Ca si singura vederea
cartilor mai pregetatori catre pacat ne face pe noi si catre dreptate ne
indeamna sa ne ridicam.
9) Zis-a iarasi : mare intarire spre a nu
pacatui, este citirea Scripturilor.
10) Zis-a iarasi : mare prapastie si
adanca groapa este nestiinta Scripturilor.
11) Zis-a iarasi : mare
vanzare a mantuirii este a nu sti nici una din dumnezeestile legi.
12)
Acestasi zicea : gresalele dreptilor sunt imprejurul buzelor, iar ale
pacatosilor izvorasc din tot trupul. Pentru aceea canta David : pune, Doamne,
straja gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele, si : zis-am,
pazi-voi caile Tale, ca sa nu gresesc cu limba mea !
13) Acestasi a fost
intrebat : pentru ce sunt zece poruncile legii, iar fericirile noua ? Si a zis :
cele zece porunci sunt intocmai la numar cu ranile egiptenilor, iar numarul
fericirilor este chip de intreita Treime !
14) S-a intrebat acestasi : de
este de ajuns un drept sa imblanzeasca pe Dumnezeu. Si i-a zis : asa este. Ca El
a zis : cercati unul sa faca judecata si dreptate si milostiv voi fi catre popor
!
15) Acestasi a zis: Dumnezeu, celor pacatosi, de se vor pocai, iarta si
capetele, precum pacatoasei si talharului si vamesului iar de la cei drepti cere
dobanzi. Si aceasta este ceea ce zicea apostolilor : ca de nu va prisosi
dreptatea voastra mai mult decat a carturarilor si a fariseilor, nu veti intra
intru Imparatia cerurilor.
16) Zicea inca si aceasta : Dumnezeu cu foarte
putin pret vinde dreptatile la cei ce se sarguesc sa le cumpere : pe o bucatica
de paine, pe o haina proasta, pe un pahar cu apa rece, pe un banisor.
17)
Adauga inca si aceasta : omul imprumutandu-se de la om pentru saracie, sau
pentru trebuinta inmultirii si dand inapoi, multumeste cu adevarat, dar da
inapoi intru ascuns, fiindca se rusineaza. Iar stapanul Dumnezeu dimpotriva,
intru ascuns imprumutandu-Se, rasplateste inaintea ingerilor si a arhanghelilor
si a dreptilor !
PENTRU SFANTUL EFREM1) Copil era avva
Efrem si a vazut vis, adica vedenie, ca, a rasarit via pe limba lui si a crescut
si a umplut toata partea cea de sub cer, fiind foarte roditoare. Si veneau toate
pasarile cerului si mancau din rodul viei. Si pe cat mancau, se inmultea rodul
ei.
2) Altadata iarasi a vazut unul din sfinti, in vedenie, o ceata de
ingeri pogarindu-se din cer cu porunca lui Dumnezeu, avand in maini o carte,
adica un tom scris dinlauntru si din afara si ziceau unii catre altii : cui se
cuvine sa se dea aceasta ? Si unii ziceau :acestuia, iar altii : altuia. Dar au
raspuns si au zis : cu adevarat sfinti sunt si drepti. Insa nimanui nu se poate
sa se dea aceasta, fara numai lui Efrem. Si a vazut batranul ca lui Efrern au
dat ei cartea. Si sculandu-se dimineata, au auzit pe Efrem ca intocmai ca un
izvor izvoraste din gura lui si alcatuieste. Si au cunoscut, ca de la Duhul
Sfant sunt cele ce ieseau prin buzele lui Efrem.
3) Altadata iarasi,
trecand Efrem, din indemnare oarecare a venit o pacatoasa, cu magulire sa-l
traga spre impreunare urata, iar de nu, macar sa-l porneasca spre manie, ca
niciodata nu-l vazuse cineva manios. Si a zis ei : vino dupa mine ! Si
apropiindu-se la un loc intru care era mult norod, a zis ei : in locul acesta
vino precum ai voit. Iar aceea vazand norodul, a zis lui: cum putem aceasta sa
facem, atata norod stand si nu ne rusinam ? Iar el a zis catre dansa : daca de
oameni ne rusinam, cu mult mai vartos trebuie sa ne rusinam de Dumnezeu, care
vadeste cele acunse ale intunericului. Iar ea rusinandu-se, s-a dus fara de
isprava.
PENTRU UN MIREAN ANUME EVHARIST1) Doi din parinti
s-au rugat lui Dumnezeu, ca sa-i incredinteze pe ei, la care masura au ajuns. Si
le-au venit lor glas zicand : in cutare sat al Egiptului este un mirean anume
Evharist si femeia lui se numeste Maria. Inca nu ati venit voi la masurile
acestora. Si sculandu-se cei doi batrani, au mers in satul acela si intreband,
au aflat chilia lui si pe femeia lui si i-au zis ei : unde este barbatul tau ?
Iar ea a zis : pastor este si paste oile. Si i-a bagat pe ei in chilie. Iar dupa
ce s-a facut seara, a venit Evharist cu oile si vazand pe batrani, le-a gatit
lor masa si a adus apa sa le spele picioarele lor. Si i-au zis lui batranii : nu
vom gusta ceva, de nu ne vei vesti noua lucrarea ta. Si Evharist cu smerenie a
zis : eu sunt pastor si aceasta este femeia mea. Iar batranii au statut
rugandu-l pe el si nu a vrut el sa le spuna. Si au zis lui batranii : Dumnezeu
ne-a trimis pe noi la tine. Iar cum a auzit cuvantul acesta s-a temut si a zis
lor : iata oile acestea le avem de la parintii nostri si orice spor va da Domnul
sa dobandim dintransele, facem in trei parti: o parte saracilor si o parte
pentru iubirea si primirea de straini si a treia parte pentru trebuinta noastra.
Si de cand am luat pe femeia mea, nu m-am spurcat nici eu, nici ea, ci fecioara
este si fiecare din noi deosebi se culca, iar noaptea purtam saci si ziua
hainele noastre. Pana acum nimeni din oameni acestea nu le-a stiut. Si auzind
s-au minunat si s-au dus slavind pe Dumnezeu.
PENTRU EVLOGHIE
PREOTUL1) Evloghie oarecare, ucenic fiind al fericitului Ioan
arhiepiscopul, preot si pustnic mare, postind din doua in doua zile, iar de mai
multe ori si toata saptamana petrecand, mancand numai paine si sare, se slavea
de oameni. Acesta s-a dus la avva Iosif la Panefo, nadajduind sa vada ceva mai
multa asprime de viata la dansul. Si primindu-l pe el batranul cu bucurie, orice
a avut a pus ca sa faca mangaiere si i-au zis lui ucenicii lui Evloghie: nu
mananca preotul afara de paine si sare; iar avva Iosif tacand manca. Si
petrecand trei zile, nu i-au auzit pe ei cantand sau rugandu-se, ca era ascunsa
lucrarea lor. Si au iesit nefolosindu-se Evloghie cu ucenicul sau. Iar dupa
iconomie s-a facut negura si ratacindu-se s-au intors la batranul. si mai
inainte de a bate ei in usa, i-au auzit pe ei cantand si staruind el mult, mai
pe urma au batut in usa. Iar aceia, tacand din cantarea de psalmi, i-au primit
cu bucurie. Si pentru arsita, au turnat ucenicii lui Evloghie apa in vas si i-au
dat lui. Si era apa amestecata cu de mare si de rau si nu a putut sa o bea. Si
venind intru sine a cazut inaintea batranului, voind sa stie petrecerea lor,
zicand : avvo, ce este aceasta, ca intai nu cantati, ci acum, dupa ce ne-am dus
noi. Si vasul de apa, acum luandu-l, am aflat apa sarata. Zis-a batranul :
fratele este nebun si dupa amagire o au amestecat cu apa de mare. Iar Evloghie
il ruga pe batranul, voind sa stie adevarul. Si i-a zis lui batranul : acel mic
pahar de vin era al dragostei, iar apa aceasta este pe care o beau fratii
totdeauna. Si l-a invatat pe el deosebirea socotelilor si a taiat de la el toate
cele omenesti. Si s-a facut iconomicos si pogorator. Si dupa aceea manca toate
cele ce i se puneau inainte. si s-a invatat si el sa lucreze in ascuns. Si a zis
batranului : negresit, intr-adevar este lucrarea voastra.
PENTRU AVVA
EVPREPIE1 ) Zis-a avva Evprepie: avand intru tine ca este Dumnezeu
credincios si puternic, crede intru Dansul si te vei impartasi de cele ale Lui.
Iar de defaimezi, nu crezi. Si toti credem ca toate sunt Lui cu putinta, dar si
intru lucrurile tale crede Lui, ca si intru tine face minuni.
2) Acestasi
pradandu-se, ajuta impreuna pradatorilor. Iar dupa ce au incarcat ei cele din
iauntru si-au lasat toiagul lor si indata ce l-a vazut avva Evprepie, s-a mahnit
si luandu-l alerga inapoia lor, vrand sa li-l dea. lar aceia nevrand sa-l
primeasca, ci temandu-se sa nu li se intample ceva, intalnind el pe unii, care
mergeau pe aceeasi cale, ii poftea sa le dea lor acel toiag.
3) A zis
avva Evprepie : cele trupesti sunt materie. Cel ce iubeste lumea, iubeste
sminteala si impiedicarile. Deci de se va intampla sa se piarda candva ceva,
aceasta trebuie sa o primim cu bucurie si cu marturisire, fiindca ne-am izbavit
de griji.
4) Un frate a intrebat pe avva Evprepie pentru viata. Si a zis
batranul : iarba mananca, cu iarba te imbraca, pe iarba te culca ( adica toate
le defaima ), iar inima castig-o de fier.
5) Un frate a intrebat pe acest
batran, zicand : cum vine frica lui Dumnezeu in suflet ? Si a zis batranul : de
va veni omul smerenie si neagoniseala si neosandire, vine la el frica lui
Dumnezeu.
6) Acestasi a zis : sa petreaca cu tine pururea frica lui
Dumnezeu si smerenia si lipsa de bucate si plansul.
7) La inceputul sau
avva Evprepie a mers la un batran si a zis lui : avvo, spune-mi un cuvant, cum
sa ma mantuiesc ! Iar el i-a zis : de voiesti sa te mantuiesti, cand vei merge
la cineva, sa nu apuci mai inainte sa graiesti, pana nu te va intreba, iar el
pentru cuvantul acesta umilindu-se, a pus metanie, zicand : cu adevarat multe
carti am citit si acest fel de invatatura nu am cunoscut. Si mult folosindu-se,
s-a dus.
PENTRU AVVA ELADIE1) Povesteau parintii pentru
avva Eladie, ca au facut douazeci de ani la chilii si a nu ridicat candva ochii
in sus sa vada streasina bisericii.
2) Se povestea pentru acestasi avva
Eladie, ca paine si sare manca. Deci, cand au venit Pastile, zicea : fratii
paine si sare mananca, iar eu trebuia sa fac putina osteneala pentru Pasti. Si
fiindca in celelalte zile mananc sezand jos, acum, ca este Pasti, voi face
osteneala si voi manca stand in picioare.
PENTRU AVVA
EVAGRIE1) Zis-a avva Evagrie : cand esti in chilie, strange-ti
gandul tau, adu-ti aminte de ziua mortii, vezi atunci murirea trupului, pune in
minte nevoia ! Ia osteneala, defaima desertaciunea lumii, ca sa poti totdeauna
sa petreci in dragostea linistii si sa nu slabesti ! Adu-ti aminte si de
asezarea cea acum in iad; gandeste cum sunt acolo sufletele, in care cumplita
tacere, in care amar suspin si in cat de mare frica si infiorare si asteptare !
Socoteste chinuirea cea neincetata, lacrima cea sufleteasca si fara de sfarsit !
Ci si de Ziua Invierii adu-ti aminte si de starea inaintea lui Dumnezeu !
Gandeste la judecata cea infricosata si groaznica ! Pune in mijloc cele ce se
pastreaza pacatosilor, rusinea cea inaintea lui Dumnezeu si a ingerilor si a
arhanghelilor si a tuturor oamenilor, muncile, focul cel vesnic, viermele cel
neadormit, tartarul, intunericul, scrasnirea dintilor, fricile si pedepsele !
Pune inca in mijloc si bunatatile cele ce se pastreaza dreptilor, indrazneala
cea inaintea lui Dumnezeu Tatal si a Hristosului Lui, a ingerilor,si a
arhanghelilor si a toata multimea sfintilor, imparatia cerurilor si a darurilor
ei, bucuria si desfatarea ei ! Pomenirea acestora amandorura adu-o la tine ! Si
pentru judecata pacatosilor lacrimeaza, plangi, temandu-te ca nu cumva si tu sa
fii intru acestea ! Iar pentru cele ce se pastreaza dreptilor, bucura-te si te
veseleste ! Si pe acestea te sarguieste sa le dobandesti, iar de acelea sa te
instrainezi. Cauta sa nu uiti candva, macar inauntru, in chilia ta fiind, macar
afara undeva, pomenirea acestora, ca macar prin aceasta sa scapi de gandurile
cele spurcate si vatamatoare !
2) Zis-a iarasi : taie prietesugurile
celor multi, ca sa nu se spurce mintea ta si va turbura chipul linistirii.( 1
)
( 1 ) La avva Dula num. 2.
3) Zis-a iarasi : mare lucru este cu adevarat
a se ruga fara raspandire, dar mai mare este si a canta fara
raspandire.
4) Zis-a iarasi : du-ti aminte totdeauna de iesirea ta si nu
uita judecata cea vesnica si nu va fi greseala in sufletul tau.
5) Zis-a
iarasi: ridica ispitele si nimeni nu este care sa se mantuiasca.( 1 )
( 1 ) La avva Antonie, num. 7.
6) Zis-a iarasi : graia unul din parinti
ca hrana cea mai uscata si deopotriva, injugata fiind cu dragostea, degraba baga
pe monah in limanul nepatimirii.
7) S-a facut odata sobor la chilii
pentru un lucru si a grait avva Evagrie. Zis-a lui preotul : stim, avvo, ca de
erai in tara ta, poate si episcop vrei sa fii si cap multora, iar acum ca un
strain sezi aici. Iar el umilindu-se, nu s-a tulburat, ci clatinand cu capul, a
zis lui : adevarat este, parinte ! Insa odata am grait, iar a doua nu voi mai
adauga.( 1 )
( 1 ) Iov 39
PENTRU AVVA EVDEMON1) A zis avva Evdemon
pentru avva Pafnutie, parintele Schitului, ca s-a pogorat acolo un tanar si nu
l-au lasat sa petreaca acolo, zicand : in vremea mea chip de femeie nu voi lasa
sa petreaca in Schit pentru razboiul vrajmasului.
INCEPUTUL SLOVEI
ZPENTRU AVVA ZINON1) Zis-a avva Zinon, ucenicul
fericitului Siluam : sa nu locuiesti in loc numit, nici sa sezi cu un om ce are
nume mare, nici sa pui temelie a-ti zidi tie chilie candva.
2) Se spumea
pentru avva Zinon, ca intai nu voia sa ia de la cineva ceva. Si pentru aceasta
cei ce aduceau se duceau scarbiti, caci nu lua. Si altii veneau la dansul voind
sa ia ca de la un batran mare si nu avea ce sa le dea lor si se duceau si ei
scarbiti... Zice batranul : ce sa fac ? Caci si cei ce aduc se scarbesc si cei
ce vor sa ia. Aceasta este mai de folos : oricine va aduce, sa iau si oricine va
cere, sa-i dau. Si asa facand, se odihnea si pe toti ii impaca.
3) S-a
dus un frate egiptean in Siria la avva Zinon si prihanea gandurile sale inaintea
batranului. Iar el minunandu-se, a zis : egiptenii ascund faptele bume care le
au, iar neajunsurile care nu le au, pe acestea pururea le prihanesc. Iar
sirienii si elinii, faptele bune care nu le au, zic ca le au, iar neajunsurile
care le au, le ascund.
4) Au venit niste frati la el si l-au intrebat,
zicand : ce intelegere are cuvantul acela ce este scris in cartea lui Iov : si
cerul nu este curat inaintea Lui ? Si raspunzand batranul, a zis lor : au lasat
fratii pacatele lor si cerceteaza pentru ceruri. Insa talcuirea cuvantului
aceasta este : de vreme ce numai El este curat, pentru aceasta a zis : si cerul
nu este curat.
5) Spuneau parintii pentru avva Zinon, ca sezand in Schit,
a iesit noaptea din chilia sa, spre lunca si ratacindu-se, a facut trei zile si
trei nopti umbland si ostenindu-se. Lesinand a cazut sa moara. Si iata un copil
a statut inaintea lui, avand o paine si un vas cu apa. Si ii zicea lui : scoala,
mananca ! Iar el sculandu-se, s-a rugat, socotind ca este naluca. Iar el a zis
lui : bine ai facut. Si iarasi s-a rugat a doua oara si a treia oara. Si ii
zicea lui : bine ai facut. Deci, sculandu-se batranul a luat si a mancat. Si
dupa aceea a zis lui : cat ai umblat, atat esti departe de chilia ta; ci
scoala-te si vino dupa mine ! Si indata s-a aflat la chilia lui. Deci a zis lui
batranul : intra, fa-ne noua rugaciune. Si intrand batranul acela s-a facut
nevazut.
6) Altadata acelasi avva Zinon, umbland in Palestina si
odihnindu-se, a sezut aproape de o pepenarie sa manance. Si i-a zis lui gandul :
ia-ti tie un castravete si mananca ca ce este ? Iar el raspunzand, a zis
gandului : hotii in munca merg. Deci cearca-te pe tine de aici, de poti suferi
munca. ( 1 ) Si sculandu-se, a statut in arsita cinci zile. si prajindu-se pe
sine, a zis : nu pot suferi munca. Si a zis gandului : daca nu poti, nu fura si
manca !
( 1 ) In alte carti se zice : si a inceput a se bate pe sine. Apoi zice gandului
: de nu poti suferi (si celelalte).
7) Zis-a avva Zinon : cel ce voieste
ca sa-i asculte degraba Dumnezeu rugaciunea, cand se scoala, si-si intinda
mainile sale catre Dumnezeu, mai inainte de toate si mai inainte de sufletul
sau, sa se roage pentru vrajmasii sai din suflet; si prin aceasta ispravi, ori
pentru ce se va ruga lui Dumnezeu, il asculta pe el.
8) Spuneau parintii
ca era intr-un sat unul care postea mult, incat se chema numele lui postitorul.
Si auzind avva Zinon pentru dansul, l-a chemat pe el; iar el s-a dus cu bucurie.
Si rugandu-se ei, au sezut. Deci a inceput batranul sa lucreze tacand, iar
postitorul neafland sa vorbeasca cu dansul, a inceput sa se supere de trandavie.
si a zis batranului : roaga-te pentru mine, avvo, ca voi sa ma duc ! Zis-a lui
batranul : pentru ce ? Iar el raspunzand, a zis : caci inima mea ca arzandu-se
este si nu stiu ce are. Caci cand eram in sat, pana seara posteam si niciodata
asa nu mi s-a facut. Zis-a lui batranul : in sat te hraneai din urechile tale.
Ci mergi de acum si mananca la ceasul al noualea ! Si orice faci, intru ascuns
fa. Si cum a inceput sa faca, cu necaz a asteptat ceasul al noulea, si ziceau
cei ce-l stiau pe el, ca postitorul s-a indracit si venind el, a spus batranului
toate. Iar el i-a zis lui : aceasta cale este dupa Dumnezeu.
9) Doi frati
locuind deosebi, mergeau unul catre altul. Si a zis unul dintr-ansii celuilalt :
voiesc sa ma duc la avva Zinon si sa-i spun lui un gand. A zis si celalalt : si
eu aceasta voiesc. Deci s-au dus amandoi impreuna. Si luandu-i pe fiecare
deosebi si-au spus gandurile lor si unul spunandu-le a cazut inaintea
batranului, rugandu-l cu multe lacrimi ca sa se roage lui Dumnezeu pentru
dansul. Si batranul i-a zis lui : mergi, nu te slabi pe tine si nu grai de rau
pe cineva si nu te lenevi de rugaciunea ta ! Si ducandu-se fratele, s-a
vindecat. Iar celalalt spunandu-i gandul sau catre batran, a adaus moale si cu
nebagare de seama : roaga-te pentru mine ! Dar n-a cerut cu deadinsul. Iar dupa
o vreme s-a intammplat de s-au intilnit unul cu altul. Si a zis unul dintr-insii
: cand am mers catre batranul, i-ai spus lui gandul care ziceai ca voiesti sa-l
spui lui ? Iar acela i-a zis : da, i-am spus ! A intrebat acela : oare te-ai
folosit dupa ce i-ai spus ? Raspuns-a fratele : da, m-am folosit, ca pentru
rugaciunile batranului m-a vindecat Dumnezeu ! Iar celalalt a zis : eu macar de
i-am marturisit gandurile mele, nu am simtit vreo usurare. Zis-a lui cel ce s-a
folosit : si cum te-ai rugat batranului ? Raspuns-a acela : i-am zis lui :
roaga-te pentru mine, ca am acest gand ! Iar el a zis : eu marturisindu-ma lui,
am udat picioarele lui cu lacrimile mele, rugandu-l ca sa se roage lui Dumnezeu
pentru mine. Si prin rugaciunea lui m-a vindecat Dumnezeu. Iar aceasta ne-a
povestit noua batranul, invatandu-ne, ca se cade celui ce roaga pe vreunul din
parinti pentru ganduri cu osteneala si din toata inima sa se roage, ca lui
Dumnezeu. si atunci va dobandi. Iar cel ce se marturiseste cu nebagare de seama,
sau ispiteste, nu se foloseste, ci se si osandeste.
10) Zicea avva Zinon
ca i-a povestit lui fericitul Serghie, egumenul din Pediada, o povestire ca
aceasta : odata - zice - calatorind noi cu un batran sfant, fiind si alti frati
impreuna cu noi, ne-am ratacit pe cale. Si nestiind unde mergem ne-am aflat in
semanaturi si am calcat putin din semanaturi. Iar plugarul simtind, ca s-a
intamplat de lucra acolo, a inceput a ne ocara si a zice cu manie : voi calugari
sunteti ? Voi va temeti de Dumnezeu ? De aveati frica lui Dumnezeu inaintea
ochilor, nu faceati aceasta. Deci indata ne zice noua sfantul acela batran :
pentru Domnul nimeni sa nu graiasca ! Si se ruga plugarului cu blandete, zicand
: bine zici, fiule; de am fi avut frica lui Dumnezeu aceasta nu am fi facut, ci
pentru Domnul, iarta-ne, ca am gresit ! Iar acela, inspaimantandu-se pentru
nerautatea si smerenia batranului, alergand la noi, a cazut la picioarele
batranului, zicand : iarta-ma pentru Domnul si ia-ma cu voi ! Si adauga
fericitul Serghie : iata blandetea si bunatatea sfantului ce a putut cu ajutorul
lui Dumnezeu sa faca ! Si a mantuit sufletul ce era facut dupa chipul lui
Dumnezeu pe care Il voieste Dumnezeu, mai mult decat nenumarate lumi cu banii
lor.
11) Odata ne-am dus la unul din parinti si l-am intrebat pe el
zicand : de va avea cineva vreun gand si se vede pe sine biruit; si de multe ori
citind cele ce au zis parintii pentru un gand ca acela, se ispiteste sa faca
acelea si nicidecum nu poate, oare ce este mai bine : a vesti vreunuia din
parinti gandul, sau a se sargui singur sa unelteasca acelea care a citit si a se
indestula cu stinta sa ? Raspuns-a batranul : ca trebuie sa-l vesteasca catre
cel ce poate sa-l foloseasca si sa nu se nadajduiasca intru sine. Ca nu poate
cineva sa-si ajute luisi si mai vartos de a fi cuprins de patimi. Ca mie, tanar
fiind, mi s-a intamplat una ca aceasta. Ca aveam patima sufleteasca si ma
biruiam de dansa. Si auzind pentru avva Zinon, ca pe multi care se aflau asa i-a
vindecat, am voit sa ma duc si sa-i vestesc lui; iar satana ma oprea, zicand ca
de vreme ce stii ce trebuie sa faci, fa cum citesti si nu te mai duce si supara
pe batranul.
Deci cand ma porneam sa ma duc si sa-i vorbesc lui, razboiul se
usura de la mine cu mestesugirea diavolului ca sa nu ma duc. Iar dupa ce ma
plecam sa nu merg, iarasi ma stapaneam de patima. Si aceasta a mestesugit
vrajmasul asupra mea multa vreme, nelasandu-ma sa vestesc batranului. Iar da
multe ori m-am dus la batranul, vrand sa-i spun lui gandul si nu ma lasa
vrajmasul, aducand rusine in inima mea si zicand : de vreme ce stii cum trebuie
sa te vindeci, ce trebuinta este a spune cuiva ? Caci porti grija de sine; stii
cum au zis parintii. Si acestea, zice, imi aducea pizmasul, ca sa nu arat
doctorului patima si sa ma vindec. Iar batranul ma cunostea ca am ganduri, dar
nu ma vadea, asteptand ca insumi sa le vestesc pe ele. Si ma invata pentru viata
cea dreapta si ma slobozea. Iar mai pe urma plangand, am zis intru sine : pana
cand, ticaloase suflete, nu vrei sa te tamaduiesti ? Altii vin de departe la
batranul si iau lecuire, iar tu nu te rusinezi, si avand doctorul aproape, nu
vrei sa te tamaduiesti ? Si aprinzandu-ma cu inima, m-am sculat si intru sine-mi
am zis, ca daca voi merge la batranul si nu voi afla pe nimeni acolo, voi
cunoaste ca este voia lui Dumnezeu a-mi marturisi gandurile mele. Si mergand eu
acolo, n-am aflat pe nimeni. Deci batranul ma invata dupa obicei pentru
mantuirea sufletului si cum ar putea cineva sa se curateasca de cugetele cele
spurcate. Iar eu iarasi rusinandu-ma si nemarturisindu-ma, vroiam sa ma duc si
sculandu-se batranul, facu rugaciune si ma petrecea mergand inaintea mea, pana
la usa cea de afara. Iar eu ma munceam cu ganduri, sa spun batranului sau sa nu
spun, si cu incetul pasind, mergeam dupa dansul; iar batranul intorcandu-se si
vazandu-ma muncindu-ma de ganduri, ma loveste in piept incetisor si imi zice :
ce ai ? Om sunt si eu. Si daca mi-a zis batranul acest cuvant, mi s-a aratat ca
mi-a deschis inima mea si am cazut la picioarele lui, rugandu-l pe el cu lacrimi
si zicand : miluieste-ma ! Iar el mi-a zis : ce ai ? Si i-am zis lui : nu stii
ce am ? Si mi-a zis : tu trebuie sa spui ce ai. Iar eu cu mare rusine de abia
mi-am marturisit patima mea. Si mi-a zis : dar de ce atata vreme te rusinezi a
spune ? Au nu sunt si eu om ? Insa voiesti sa-ti spun si eu ceea ce stiu ? Au nu
sunt acum trei ani, de cand ai aceste ganduri si venind aici nu le marturisesti
? Iar eu marturisind si cazand si rugandu-ma, am grait lui : miluieste-ma pentru
Dumnezeu si ma invata, ce sa fac ! Si mi-a zis : du-te si nu te lenevi in
rugaciunea ta si nu cleveti pe nimeni ! Iar eu mergand la chilia mea si
nelenevindu-ma de rugaciunea mea, cu darul lui Hristos si cu rugaciunea
batranului, de aici inainte n-am mai fost suparat de patima aceea. Deci trecand
un an, mi-a venit un gand ca acesta : nu cumva m-a miluit Dumnezeu pentru mila
Sa, iar nu pentru batranul ? Si aceasta venindu-mi in minte, am mers catre
dansul, vrand a-l ispiti si luandu-l in laturi, i-am facut metanie, zicand :
roaga-te pentru mine, parinte, pentru gandul meu ce ti l-am marturisit oarecand
! Iar el m-a lasat zacand la picioarele lui si tacand putin, mi-a zis :
scoala-te, ai credinta catre mine ! Iar eu auzind acestea, voiam sa ma inghita
pamantul de rusine si sculandu-ma, nu puteam cauta asupra batranului, si
mirandu-ma si spaimantandu-ma, am plecat la chilia mea.
PENTRU AVVA
ZAHARIA1) Zis-a avva Macarie catre avva Zaharia : spune-mi, care
este lucrul monahului ? Zis-a lui : pe mine ma intrebi, parinte ? Si a zis avva
Macarie : am vestire catre tine, fiule Zaharie, caci este cel ce ma indeamna ca
sa te intreb. Zis-a lui Zaharia : precum eu socotesc, parinte, cel ce isi face
sila lui intru toate, acesta este monah.
2) A venit odata avva Moise sa
scoats apa si a aflat pe avva Zaharia rugandu-se langa fantana, si Duhul lui
Dumnezeu sezand deasupra lui.
3) Zis-a oarecand avva Moise catre fratele
Zaharia : spune-mi, ce voi face ? Si auzind s-a aruncat pe sine jos la
picioarele lui, zicand : tu ma intrebi, parinte ? Zis-a lui batranul : cred mie,
fiule Zahario, ca am vazut pe Duhul Sfant pogorandu-se peste tine si dintru
aceasta sunt silit sa te intreb : atunci luand Zaharia cuculiul sau ( culion )
din cap, l-a pus sub picioare si calcandu-I a zis : de nu se va zdrobi omul asa,
nu poate sa fie monah.
4) Sezand odata avva Zaharia in Schit, i-a venit
lui vedenie si sculandu-se i-a vestit parintelui sau Carion, iar batranul,
fiindca era lucrator, nu era iscusit la acestea si sculandu-se l-a batut zicand
ca de la draci este. Dar a ramas cu gandul la aceasta. Si sculandu-se, s-a dus
catre avva Pimen noaptea si i-a vestit lui lucrul acesta si cum se ard cele din
launtru ale lui si vazand batranul ca de la Dumnezeu este, i-a zis : mergi catre
cutare batran si orice iti va zice tie, fa! Si ducandu-se catre batranul, mai
inainte de a intreba el ceva, apucand batranul, i-a spus lui toate si cum ca
vedenia este de la Dumnezeu. Ci, mergi si supune-te parintelui tau !
5)
Zis-a avva Pimen, ca a intrebat avva Moise pe avva Zaharia, cand era aproape sa
moara, zicand : ce vezi ? Si i-a zis : nu este mai bine a tacea, parinte ? Si
i-a zis lui : asa, fiule; taci ! Si in ceasul mortii lui sezand avva Izidor,
cautand la cer a zis : veseleste-te, fiul meu Zaharia, ca ti s-au deschis tie
portile Imparatiei cerurilor.
PENTRU AVVA ZOSIMA1)
Povestit-a fericitul Zosima ca odata a sezut putina vreme in lavra lui avva
Gherasim si avea acolo pe unul iubit. Deci intr-o zi sezand noi si graind pentru
folos, a venit pomenire de cuvantul acela care a zis avva Pimen, ca cel ce se
prihaneste pe sine in tot locul afla odihna. Asemenea si de cuvantul care a zis
avva muntelui Nitriei. Ca intrebat fiind : ce ai aflat mai mult in calea
aceasta, parinte, el a raspuns : a se prihani si a se defaima pe sine totdeauna.
Pe care cuvant l-a si adeverit cel ce l-a intrebat, zicand : alta cale nu este,
fara numai aceasta. Deci pomenind noi de acestea, ziceam intre noi minunandu-ne,
cata putere au cuvintele sfintilor. Cu adevarat, orice au grait, din lucru si
din adevar au grait, precum a zis marele Antonie. Si pentru aceasta sunt
puternice, pentru ca s-au grait de cei ce erau in lucruri, precum porunceste un
intelept zicand : pe cuvintele tale sa le adevereze viata. Acestea vorbind noi
intre noi, a zis acela : si eu am incercat cu lucrul aceste cuvinte si odihna
care se face prin lucrarea lor. Ca odata aveam in lavra aceasta iubit cu
adevarat pe un diacon care nu stiu de unde a luat prepus asupra mea pentru un
lucru care ii aducea lui scarba. Deci a inceput a se purta catre mine cu
posomorare. Iar eu vazandu-l pe el posomorat asupra mea, l-am intrebat ca sa
stiu pricina scarbei. Iar el mi-a zis : lucrul acesta l-ai facut si pentru
aceasta sunt mahnit asupra ta. Iar eu nestiind in sine-mi un lucru ca acesta,
precum zicea acela ca am facut, il incredintam ca n-am nicidecum stire de lucrul
acela. Iar el nu se pleca, ci mi-a zis : iarta-ma, nu cred ! Deci, ducandu-ma la
chilie, ma incercam pe mine mai cu deadinsul, de am facut un lucru ca acesta si
nu aflam. Dupa aceea l-am vazut pe el tinand sfantul potir si impartasind pe
frati si l-am incredintat pe el cu aceasta, zicand : nu ma stiu sa fi facut ceea
ce zici. Si nici asa nu s-a plecat. Deci iar venindu-mi intru sine si
aducandu-mi aminte de cuvintele acestea ale sfintilor parinti si crezandu-le cu
adevarat, am intors putin gandul; si am zis intru sine : diaconul cu adevarat ma
iubeste si in dragoste pornindu-se, mi-a aratat ceea ce avea inima lui pentru
mine, ca sa ma trezesc si sa nu mai fac acest lucru. Insa, ticaloase suflete, de
vreme ce zici ca nu ai facut acest lucru, adu-ti aminte de celelalte rele care
ai facut si nu le tii minte si socoteste, ca, precum cele ce ai facut ieri si
alaltaieri le-ai uitat, asa si acest lucru, l-ai facut si l-ai uitat. Deci, din
gandul acesta mi-am plecat inima asa, cum ca cu adevarat l-am facut si l-am
uitat, ca si pe cele mai dinainte. Apoi am inceput sa multumesc lui Dumnezeu si
diaconului ca printr-insul m-am invrednicit sa-mi cunosc greseala si sa ma
pocaiesc pentru dansa. Deci sculandu-ma cu astfel de ganduri, m-am dus la chilia
diaconului, ca sa-i fac lui metanie si sa cer iertaciune, precum si sa-i
multumesc. Si stand langa usa, am batut intr-insa. Si acela deschizand si
vazandu-ma, mi-a pus indata intai el metanie, zicandu-mi : iarta-ma, ca de draci
am fost batjocorit, banuindu-te pentru lucrul acela ! Caci cu adevarat m-a
incredintat Dumnezeu, ca tu cu nimic nu esti partas la acest lucru, nici nu stii
catusi de putin pentru el. Dar incepand si eu sa raspund pentru acesta si sa-l
incredintez, acela mi-a taiat cuvantul zicand : nu este trebuinta ! Deci a
adaugat fericitul Zosima zicand : iata smerenia cea adevarata, cum a aratat-o pe
ea inima celui ce o iubeste ! Caci nu numai ca nu s-a smintit asupra diaconului,
una, ca a presupus pentru dansul ceea ce nu stia si fara de cuvant s-a scarbit
asupra lui iar alta, ca nu a primit incredintarile lui, care in asa fel erau ca
puteau sa plece si pe un vrajmas, si cu cat mai vartos pe un prieten adevarat.
Nu numai dar pentru aceasta nu s-a smintit, precum am zis, ci si asupra sa si-a
luat gresala care n-a facut-o, socotind cuvantul aceluia mai vrednic de credinta
decat inima sa si nu numai atata dar s-a ispitit a se pocai inaintea lui, si-i
multumea ca printr-insul s-a izbavit de pacatul pe care nicidecum nu-l
stia.
2) Povestit-a fericitul Zosima, ca era un batran care locuia
aproape de o chinovie si era foarte bun si bland. Pentru aceea si acei din
chinovie il iubeau mult si il cinsteau. Aproape de batranul locuia si un frate.
Deci, intr-una din zile lipsind el, fratele indemnandu-se de vrajmasul, s-a dus
si a deschis chilia bstranului si intrand a luat toate vasele lui si cartile si
s-a dus. Iar dupa putin intorcandu-se batranul, cum a vazut chilia lui deschisa
si intrand si neafland vasele sale, s-a dus catre fratele sa-i spuna lui ceea ce
s-a intamplat. Dar stand afara de chilia aceluia si strigand pe fratele, cum
si-a vazut vasele sale puse in mijlocul chiliei, caci fratele inca nu le
stransese si nevrand sa-l vadeasca, sau sa-l rusineze, pricinuind o treaba de
nevoie, ca adica il supara pantecele, s-a dat in laturi de la chilia fratelui
pana ce va ridica vasele din mijoc. Apoi intorcandu-se, a inceput a grai
fratelui pentru alt lucru, nepomenind nimic de chilie, sau de vasele care le-a
pierdut. Iar dupa vreo cateva zile s-au dovedit vasele batranului. Si luandu-l
pe fratele oarecari cunoscuti ai batranului, l-au pus in temnita, nestiind
batranul. Iar batranul auzind de fratele ca este in temnita si nestiind pricina
pentru care fusese bagat in temnita, mergand catre egumenul chinoviei din
apropiere, unde era cinstit de toti fratii pentru faptele lui bune, i-a zis lui
: fii bun si-mi da putine oua si putine paini ! Iar egumenul i-a zis : au doara
a venit la tine cineva, avvo ? Iar batranul a raspuns : da ! Deci, poruncind
egumenul, i s-au dat cate a voit. Si luand batranul, painile si ouale, s-a dus
la temnita unde era fratele si a intrat la dansul. Iar el vazand pe batranul, a
alergat si a cazut la picioarele lui zicand : iarta-ma ! Caci pentru tine sunt
aici fiindca ti-am furat vasele. Si iata cartea ta este la cutare, iar haina ta
este la cutare. Si pe rand le numara pe toate. Iar batranul zise catre el : Sa
fie incrediniata inima intrat . aici si nici nu stiu ta, fiule, ca nu pentru
acestea am intrat aici si nici nu stiu ca pentru mine ai intrat aici. Ci auzind
ca esti bagat in temnita, iar pricina pentru ce nestiind si mahnindu-ma pentru a
te supara, am venit sa-ti fac mangaiere. Si iata ouale si painile, pe care le-am
adus pentru tine. Dar de vreme ce m-am instiintat ca pentru mine esti tinut
aici, voi face totul pana ce cu ajutorul lui Dumnezeu, te voi scoate din
temnita. Si mergand, s-a rugat unora din cei slaviti ai lumii, caci era cunoscut
si acestora batranul pentru fapta lui buna si trimitand aceia, au scos pe
fratele din temnita.
3) Zicea avva Zosima ca mergand el in Sfanta Cetate
( † )a venit la dansul oarecare iubitor de Hristos si i-a zis : avvo, am un
frate sezator impreuna cu mine si din ispita vicleanului am avut prigonire intre
noi. Apoi eu pocaindu-ma, acela nu voieste sa se impace cu mine. Pleaca-te dar,
pentru Domnul si-i vorbeste lui cele pentru pace. Iar el cum a auzit, indata a
chemat pe fratele acela si i-a grait lui cele ce se cuveneau pentru pace si
unire. Iar el intai se parea ca se pleaca, apoi socotind i-a zis : nu pot sa ma
impac cu el, pentru ca m-am jurat pe Cruce, ca de acum sa fiu neimpacat cu el.
Iar egumenul zambind, i-a zis lui : juramantul tau, frate, are acest fel de
putere, ca si cum ai fi zis : ma jur pe Crucea Ta, Hristoase, ca nu voi pazi
poruncile Tale, ca voi face voia vrajmasului Tau diavol ! Deci, o frate, nu
numai esti dator sa faci sa stea mania cea rea, ci si sa te pocaiesti si sa te
caiesti pentru dansa si sa-ti prihanesti obraznicia ta, ca sa nu te mai rapesti
de dansa. Ca si Irod de se caia si nu ar fi intarit juramantul sau, nu ar fi
facut acea cumplita ucidere , taind pe Mergatorul inainte al lui Hristos. Deci,
fratele umilindu-se pentru aceasta, s-a pocait inaintea fratelui sau si a lui
avva Zosima si asa cu darul lui Dumnezeu s-au unit iarasi intru
dragoste.
( † )Ierusalimul.
4) Povestit-a ( † )fericitul Zosima pentru un batran, zicand : fiind eu intr-o
manastire din Tir, a venit la noi un batran imbunatatit. Apoi citind noi la
cuvintele batranilor - dupa cum era obiceiul intotdeauna - am venit la
povestirea batranului aceluia, asupra caruia venind talharii, i-au luat toate
lucrurile lui si s-au dus, lasand un sacusor pe care luandu-l batranul a alergat
dupa dansii, strigand : fiilor, luati ce ati uitat in chilia voastra ! Iar ei
minunandu-se de nerautatea lui, au intors iargai inapoi toate cate le luasera
din chilia lui. Deci, citind noi aceasta povestire, mi-a zis batranul care
venise la noi : acest cuvant foarte m-a folosit. Iar eu rugandu-l sa-mi spuna ce
folos a aflat dintr-insul, el a zis : oarecand petrecand eu in locurile cele de
pe langa Iordan, am citit povestirea aceasta. Si minunandu-ma de batranul pentru
nerautatea si blandetea lui, ziceam catre Dumnezeu : Doamne, Cel ce m-ai
invrednicit sa vin in chipul acestor sfinti batrani, invredniceste-ma sa umblu
si pe urmele lor si sa calatoresc pe aceeasi cale pe care au calatorit
ei,povatuindu-se de darul Tau. Acestea rugandu-ma la Dumnezeu si avand intru
mine aceasta dorinta, trecand doua zile, cum sedeam in chilie am simtit pe unii
ca au venit la chilie, care si stand la usa au batut. Iar eu cunoscand ca sunt
talhari, am zis intru mine : multumesc lui Dumnezeu ! Iata vreme sa arat roada
dorintei ! Si deci deschizand, i-am primit pe ei cu blandete si aprinzand
lumina, am inceput a le arata lor lucrurile zicand catre ei : nu va tulburati.
Cred Domnului ca nu voi ascunde nimic de la voi. Iar ei mi-au zis : ai aur ? Si
am raspuns lor : da, am trei bani si am deschis vasul inaintea lor si luandu-i
pe aceia, si toate lucrurile, s-au dus cu pace. Iar eu, - zicea ferictul Zosima
- glumind, am zis catre batranul : ce a urmat dupa aceea ? Oare s-au intors ca
si cei de la batranul cel mai dinainte de noi ? Si a raspuns indata : sa nu
sloboada Dumnezeu. Caci nici n-am voit aceasta, ca sa intoarca, ce au luat.
Vedeti dar - zis-a Zosima - ce sporire lui si slava catre Dumnezeu i-a dat
dorinta si gatirea lui. Ca nu numai nu s-a mahnit pentru luarea tuturor
lucrurilor care avea, dar s-a si bucurat ca si cum s-a invrednicit de un lucru
cu adevarat prea mare.
.
( † )Aceasta povestire se afla si in Limonariu, insa cu oarecare deosebire
INCEPUTUL SLOVEI I ( LUNG )PENTRU AVVA ISAIAl)
Zis-a avva Isaia : nimic nu foloseste pe noul incepator asa de mult ca ocara. Ca
precum este pomul, care se uda in toate zilele, asa este noul incepator, care se
ocaraste si sufera.
2) Zicea iarasi catre cei ce incep bine si se supun
sfintilor parinti : vopseaua cea dintai nu iese, precum se intampla la porfira.
Si dupa cum ramurile cele tinere se intorc si se pleaca lesne, asa fac si noii
incepatori, fiind intru supunere.
3) Zis-a iarasi : noul incepator,
mutandu-se din manastire in manastire, este asemenea unui dobitoc, care se trage
de capastru aici si acolo.
4) Zis-a iarasi : facandu-se masa si fratii
mancand in biserica si vorbind unii cu altii, preotii Pelusiului mustrandu-i pe
ei le-a zis : taceti fratilor, caci eu stiu un frate care mananca cu noi si bea
pahare ca si noi si rugaciunea lui se suie inaintea lui Dumnezeu ca
focul.
5) Se povesteste pentru avva Isaia ca a luat oarecand o varga si
s-a dus la arie si a zis lucratorului : da-mi grau ! Si lucratorul i-a zis : au
doara si tu ai secerat, avvo ? Zis-a cuviosul : nu ! Si i-a zis lucratorul : cum
dar voiesti sa iei grau, daca nu ai secerat ? Si i-a zis lui batranul : si daca
nu va secera cineva, nu ia plata ? Zis-a lucratorul : nu ! Si asa s-a dus
batranul. Iar fratii vazand ce a facut, i-au pus lui metanie, rugandu-l sa le
spuna pentru ce a facut aceasta. Raspuns-a lor batranul : spre pilda am facut
aceasta, ca de nu va lucra cineva, nu ia plata de la Dumnezeu.
6) Acelasi
avva Isaia a chemat pe unul din frati si i-a spalat picioarele si a pus o mana
de linte in oala. Si dupa ce s-a infierbantat, a dat-o in laturi. Si a zis lui
fratele : nu este fiarta indeajuns, avvo. Si i-a raspuns lui cuviosul : nu-ti
este indeajuns ca macar a vazut focul ? Si aceasta este mare
mangaiere.
7) Zis-a iarasi : de va voi Dumnezeu sa miluiasca pe vreun
suflet, iar el se semeteste si nu sufere, ci isi face voia sa, il sloboade pe el
sa patimeasca cele ce nu voieste, ca asa sa-L caute pe El.
8) Zis-a
iarasi : de va voi cineva sa rasplateasca rau pentu rau, poate si numai cu
amenintarea sa vateme constiinta fratelui.
9) Acelasi avva Isaia a fost
intrebat ce este iubirea de argint ? Iar el a raspuns : a nu crede lui Dumnezeu
ca poarta grija de tine, a te deznadajdui de fagaduintele lui Dumnezeu si a iubi
peste masura ca sa te intinzi cu avutiile.
PENTRU AVVA
ILIE1) Zis-a avva Ilie : eu de trei lucruri ma tem : cand va vrea sa
iasa sufletul meu din trup, cand voi vrea sa intampin pe Dumnezeu si cand va fi
sa iasa hotarire asupra mea.
2) Ziceau batranii catre avva Ilie din
Egipt, pentru avva Agathon, ca bun avva este. Si a zis lor batranul : dupa
neamul si randul de oameni in care traieste, este bun ! Si i-au zis lui : dar
dupa cei vechi, cum ? Si raspunzand batranul, le-a zis lor : am zis voua, ca
dupa neamul si randul de oameni in care traieste, este bun; iar dupa cei vechi,
am vazut un om in Schit, care putea sa faca sa stea soarele pe cer, precum a
facut si Iosum al lui Navi. Si acestea auzind ei, s-au spaimantat si au
proslavit pe Dumnezeu.
3) Zis-a avva Ilie al Diaconiei : ce poate
pacatul, unde este pocainta si ce foloseste dragostea unde este mandria
?
4) Zis-a avva Ilie : am vazut pe un oarecare luand o tivga cu vin sub
subtioara sa si ca sa rusinez pe draci, ca era nalucire, am zis fratelui :
ajuta-ma si-mi ridica aceasta ! Si ridicand rasa lui, s-a aflat ca nu avea
nimic. Iar aceasta am spus-o, ca macar cu ochii de veti vedea, sau veti auzi, sa
nu primiti ! Ci mai vartos paziti gandurile si cugetele, stiind ca dracii le pun
pe acestea in minte ca sa spurce sufletul, sa socoteasca cele nefolositoare si
ca sa traga mintea de la indeletnicirea cu cele bune, caindu-se de pacatele sale
si rugandu-se lui Dumnezeu.
5) Zis-a iarasi : oamenii au mintea sau la
pacate, sau la Iisus sau la oameni.
6) Zis-a iarasi : de nu va canta
mintea impreuna cu trupul, in zadar este osteneala. Ca de iubeste cineva
necazul, mai pe urma se face lui spre bucurie si odihna.
7) Zis-a iarasi
: un batran a ramas intr-o capiste si au venit dracii, zicandu-i lui : du-te din
locul nostru ! Iar batranul a zis : voi nu aveti loc. Si au inceput dracii sa-i
risipeasca cu totul smicelele lui de finic. Iar batranul sta adunandu-le pe ele.
Mai pe urma dracul apucandu-l de mana, il tragea afara. Dar ajungand batranul la
usa, cu cealalta mana tinea usa strigand : Iisuse, ajuta-mi ! Si indata a fugit
dracul. Si batranul a inceput a plange. Iar Domnul a zis lui : de ce plangi ? Si
a raspuns batranul : fiindca dracii indraznesc sd apuce pe om si sa-l
necajeasca. Si i-a zis lui : tu te-ai lenevit; caci cand M-ai cautat, ai vazut
cum M-am aratat tie ! Acestea le zic, caci este trebuinta de multa osteneala si
de nu se va osteni cineva, nu poate sd aiba pe Dumnezeu cu sine, caci El pentru
noi S-a rastignit.
8) Un frate s-a dus la avva Ilie sihastrul in chinovia
pesterii lui avva Sava si i-a zis lui : avvo, spune-mi un cuvant ! Iar batranul
a zis fratelui : in zilele parintior nostri erau iubite aceste trei fapte bune :
neaverea, blandetea si infranarea. Iar acum stapaneste intre monahi : lacomia de
avere, imbuibarea pantecelui si obraznicia. Oricare voiesti din acestea, tine
!
PENTRU AVVA IRACLIE1) Un frate, fiind suparat de
razboiul ispitelor, a vestit lui avva Iraclie. Si acesta intarindu-l, i-a zis :
un batran oarecare avea un ucenic foarte ascultator de multi ani. Dar odata
sculandu-se razboi asupra lui, a facut metanie batranului, zicind : lasa-ma sa
sed singur. Si i-a zis lui batranul : cauta loc si-ti voi face chilie ! Si
mergand el ca la o azvarlitura de piatra, a aflat loc. Si mergand amandoi, au
facut chilie. Si a zis fratelui : orice iti voi zice, aceasta fa : cand
flamanzesti, mananca; cand insetezi, bea; cand iti este somn, dormi ! Si numai
din chilia ta sa nu iesi pana sambata; atunci vino aproape de mine. Si s-a
intors batranul la chilia sa. Iar fratele a facut cele doua zile dupa porunca,
dar a treia zi trandavindu-se, a zis : ce mi-a facut mie batranul acesta, ca sa
nu fac rugaciuni ? Si sculandu-se a cantat psalmi multi si dupa ce a apus
soarele a mancat. Si sculandu-se s-a dus sa se culce pe rogojina sa : si a vazut
un arap sezand si scrasnind cu dintii asupra lui, si alergand cu multa frica a
venit la batranul si batand in usa, a zis : avvo, miluieste-ma si-mi deschide
degraba ! Iar batranul cunoscand ca nu a pazit cuvantul lui, nu i-a deschis pana
dimineata. Si deschizandu-i dimineata, l-a aflat pe el afara. Cucerindu-se si
milostivindu-se l-a bagat inlauntru. Atunci a zis fratele : rogu-ma, tie,
parinte; un arap negru am vazut pe rogojina mea, cand m-am dus sa ma culc. Iar
batranul a zis : aceasta ai patimit, caci nu ai pazit cuvantul meu. Atunci
dandu-i lui o randuiala a pravilei, dupa putere, l-a slobozit si incet-incet s-a
facut calugar iscusit.
INCEPUTUL SLOVEI THPENTRU AVVA
THEODOR AL FERMEI ( † )1) Avva Theodor al Fermei dobandise trei
carti bune si s-a dus la avva Macarie si i-a zis lui : am trei carti bune si ma
folosesc dintr-insele si le intrebuintez si fratii si se folosesc. Spune-mi dar,
ce trebuie sa fac ? Oare sa le tin pe ele spre folosul meu si al fratilor, sau
sa le vand si banii sa-i dau saracilor ? Si raspunzand batranul, a zis : bune
sunt faptele cu adevarat, dar mai buna decat toate este neaverea. Si aceasta
auzind, ducandu-se, le-a vandut si banii i-a dat saracilor.
( † )Este un munte in Egipt, care se intide de la Schit catre pustiul cel mare
si se numeste
Fermi.
2) Un frate oarecare sezand singur deosebi la chilii ( † )se tulbura. Si
mergand catre avva Theodor al Fermei, i-a spus lui despre tulburarea sa. Iar
batranul i-a zis : mergi, smereste-ti gandul tau si te supune si petreci
impreuna cu altii ! Si dupa catava vreme, s-a intors catre batranul si i-a zis
lui : nici impreuna cu oamenii nu ma odihnesc. Si i-a zis batranul : daca nici
singur deosebi nu te odihnesti, nici impreuna cu altii nu te impaci, pentru ce
ai iesit la viata calugareasca ? Au nu ca sa suferi necazurile ? Spune-mi, cati
ani ai de cand esti in chipul acesta ? Raspuns-a fratele : opt. Zis-a lui
batranul : cu adevarat eu am in chipul acesta saptezeci de ani si nici intr-o zi
n-am aflat odihna si tu in opt ani voiesti sa ai odihna ? Si aceasta auzind
fratele, intarindu-se s-a dus.
( † )Este un loc afara din orasul Alexandria, care se numeste chilii
pustnicesti.
3) S-a dus odata un frate catre avva Theodor si a facut trei zile, rugandu-l ca
sa auda vreun cuvant. Iar el nu i-a raspuns lui. Si a iesit scarbit. Zis-a catre
el ucenicul lui : avvo, cum "de nu i-ai zis vreun cuvant, caci s-a dus scarbit ?
Si
3) S-a dus odata un frate catre avva Theodor si a facut trei zile,
rugandu-l ca sa auda vreun cuvant. Iar el nu i-a raspuns lui. Si a iesit
scarbit. Zis-a catre el ucenicul lui : avvo, cum "de nu i-ai zis vreun cuvant,
caci s-a dus scarbit ? Si i-a zis batranul : cu adevarat nu i-am grait lui, caci
este negutator si in cuvinte straine voieste sa se slaveasca.
4 ) Zis-a
avva Theodor iarasi : de ai prietesug cu cineva si se va intampla sa cada el in
ispita curviei, de poti, da-i lui mana si trage-l in sus. Iar de va cadea in
eres si nu se va pleca tie sa se intoarca, degraba taie-l pe el de la tine, ca
nu cumva zabovindu-te sa cazi impreuna cu el in groapa.
5 ) Se spunea
pentru avva Theodor ai Fermei, ca aceste trei capete avea mai presus decat altii
: neaverea, nevointa si fuga de oameni.
6 ) Petrecea o data avva Theodor
cu fratii in Schit si mancand ei, luau cu evlavie paharele, tacand si nezicand
cuvantul : iarta ! Si a zis avva Theodor : au pierdut calugarii obiceiul cel
bun, nezicand : iarta.
7 ) L-a intrebat pe el un frate, zicand : voiesti,
avvo, sa nu mananc paine cateva zile ? Si i-a zis lui batranul : bine faci, ca
si eu am facut asa. Si i-a zis lui fratele : voiesc sa pun nautul meu in pitarie
si sa-l fac faina. Zis-a lui batranul : daca iarasi te duci la pitarie, fa-ti
painea ta ! Si ce este trebuinta de aeeasta purtare ?
8 ) A venit unul
din batrani catre avva Theodor si a zis lui : iata, cutare frate s-a intors in
lume. Si i-a zis lui batranul : pentru aceasta te minunezi ? Nu te minuna, ci
mai vartos te minuneaza de vei auzi, ca a putut cineva sa scape din gura
vrajmasului.
9) Un frate a venit la avva Theodor si a inceput a grai si a
cerca lucruri, pe care inca nu le facuse si i-a zis lui batranul : inca nu ai
aflat corabia, nici vasele tale nu le-ai pus si mai inainte de a inota, ai ajuns
acum la cetatea aceea ? Deci, dupa ce vei face intai lucrul, vei veni la acelea
despre care graiesti acum !
10 ) Acestasi s-a dus odata la avva Ioan,
care. era famen din nastere si dupa ce au vorbit ei impreuna a zis avva Theodor
: cand eram in Schit, lucrul sufletului era lucrul nostru de capetenie, iar
lucrul mainilor il aveam sub lucrul sufletului. Iar acum s-a facut lucrul
sufletului sub lucrul mainilor si cel de sub lucru a devenit lucru. Si l-a
intrebat fratele ( avva Ioan ), zicand : care este lucrul sufletului pe care
acum il avem sub lucru ? Si care este cel de sub lucru pe care acum il avem
lucru ? Si a raspuns batranul : toate cele ce se fac pentru porunca lui Dumnezeu
este lucru al sufletului; iar a lucra pentru sine si a aduna, acestea trebuie sa
le avem sub lucru. Si a zis fratele : lumineaza-mi mie pricina aceasta. Si a zis
batranul : iata, auzi de mine ca sunt bolnav si esti dator sa ma cercetezi, dar
zici in sine-ti : sa-mi las lucrul meu acum si sa ma duc ? Mai bine sa-l
sfarsesc intai si apoi sa ma duc ? Ti se intimpla inca si alta pricina si poate
nicidecum nu te duci. Iarasi alt frate iti zice tie : da-mi ajutor, frate ! Si
zici : sa-mi las lucrul meu si sa merg sa lucrez cu aceasta ? Deci, de nu te vei
duce, lasi porunca lui Dumnezeu care este lucrul sufletului si faci pe cel de
sub lucru, care este lucrul mainilor.
11) Zis-a avva Teodor al Fermii, ca
omul care este intru pocainta, nu este legat de porunca.
12 ) Acestasi a
zis : alta fapta buna nu este, ca nedefaimarea.
13 ) Zis-a iarasi : omul
care stie dulceata chiliei, fuge ( de lume ), si nu ar necinsti pe aproapele
sau.
14 ) Zis-a iarasi : de nu ma voi departa pe sine-mi de la
milostivirile acestea, nu ma vor lasa sa fiu monah.
15) Zis-a iarasi :
multi in vremea aceasta au ales odihna mai inainte de a le-o da lor
Dumnezeu.
16 ) Un frate a intrebat pe avva Theodor, zicand : voiesc sa
plinesc poruncile. Zis-a lui batranul despre avva Teona, ca a spus si acela
oarecand, ca a voit sa plineasca gandul lui Dumnezeu si luand faina s-a dus la
pitarie si a facut paine. Si cerandu-i lui niste saraci a dat painile. Si iarasi
cerandu-i lui altii, a dat cosnitele si haina pe care o purta. Si a intrat in
chilie, incingandu-se peste camasa. Si asa iarasi se prihanea pe sine, zicand ca
nu a plinit porunca lui Dumnezeu.
18 ) S-a bolnavit odata avva Iosif si a
trimis la avva Theodor, zicand : vino, ca sa te vad mai inainte de a iesi din
trup. Si era pe la jumatatea saptamanii si nu s-a dus, ci a trimis, zicand : de
vei ramane pana sambata, voi veni; iar de te vei duce, ne vom vedea in lumea
cealaita.
19 ) Un frate a zis lui avva Theodor : spune-mi un cuvant, caci
pier ! Si cu osteneala a zis lui cuviosul : eu ma primejduiesc si ce pot sa-ti
spun ?
20 ) Un frate a venit la avva Theodor, ca sa-l invete sa coasa
cosnite, aducand si funia cea impletita. Iar batranul i-a zis lui : mergi si
vino dimineata aici ! Si sculandu-se batranul, i-a muiat funia cea impletita si
i-a gatit inceputui cusaturii, zicand : asa si asa sa faci si l-a lasat pe el.
Si intrand in chilia sa, a sezut batranul. Si la vreme i-a pus fratelui de a
mancat si l-a trimis la locul sau. Dimineata a venit iarasi fratele si i-a zis
batranul : ia-ti funia de aici si du-te, caci ai venit sa ma bagi in ispita si
in griji ! Si nu l-a mai lasat pe el inlauntru.
21 ) Zis-a ucenicul lui
avva Theodor, ca a venit odata unul sa vanda ceapa si i-a umplut un vas. Si a
zis batranul : umple-l de grau si-l da lui. Si erau doua gramezi de grau : una
curata si una proasta.Si i-am umplut vasul din gramada cea proasta - zice
ucenicul. Iar batranul a cautat la mine aspru si cu mahnire. Si de frica am
cazut si am spart vasul si i-am facut metanie. Si zice batranul : scoala, nu e a
ta vina, ci eu am gresit ca ti-am zis ! Si intrand batranul, i-a umplut sanul de
grau curat si i-a dat lui impreuna cu cepele.
22 ) S-a dus odata avva
Theodor cu fratele sa ia apa si mergand mai inainte fratele la foc a vazut un
sarpe. Si i-a zis lui batranul : du-te de-l calca pe cap ! Dar temandu-se nu s-a
dus. Atunci a venit batranul si vazandu-l fiara si rusinandu-se, a fugit in
pustie.
23 ) Intrebat-a oarecine pe avva Theodor : de se va face de
naprasna vreo cadere si tu te temi, avvo ? I-a zis lui batranul : de se va lipi
cerul de pamant, Theodor nu se teme; caci s-a fost rugat lui Dumnezeu ca sa se
ridice de la dansul frica. Pentru aceasta l-a si intrebat pe el.
24 ) Se
spunea despre dansul, ca facandu-se diacon in Schit, nu vrea sa primeasca sa
slujeasca diaconiceste si in multe locuri a fugit. Si iarasi l-au adus batranii
zicandu-i : nu-ti lasa slujba ta ! Le - a zis lor avva Theodor : lasati-ma sa ma
rog lui Dumnezeu, ca sa stiu de ma va incredinta sa stau in locul slujbei mele !
Si rugandu-se lui Dumnezeu, zicea : de este voia Ta, ca sa stau in locul slujbei
mele incredinteaza-ma ! Si s-a aratat lui un stalp de foc de la pamant pana la
cer si grai s-a facut zicand : de poti sa te faci ca stalpul acesta, du-te si
slujeste diaconiceste ! Iar el auzind, a judecat sa nu mai primeasca. Deci
vedind el la biserica i-au facut lui metanie fratii, zicand : daca nu voiesti sa
slujesti diaconiceste, macar potirul sa-l tii. Si n-a suferit nici aceasta si a
zis : de nu ma veti lasa, ma duc din locul acesta, si asa l-au lasat.
25
) Se zicea inca pentru-dansul ca dupa ce s-a pustiit Schitul, a venit sa ramana
la Fermi; si fiindca imbatranise, slabise cu trupul. Deci i-au adus lui unii
bucate si cele ce ii aducea lui cel dintai le da celui de al doilea si asa mai
departe. Iar in ceasul gustarii, manca ceea ce ii aducea cineva.
26 ) Se
zicea pentru avva Theodor ca atunci cand sedea la schit a venit la dansul dracul
vrand sa intre si l-a legat afara de chilie. Si iarasi alt drac a venit sa
intre, dar si pe acesta l-a legat. Si mai venind si al treilea drac a gasit
legati pe cei doi si le-a zis lor : ce stati voi aici afara ? Si i-au raspuns
lui : fiindca sade inlauntru ( cuviosul ) si nu ne lasa sa intram. Si acesta
facand sila, se ispitea sa intre. Iar batranul l-a legat pe acesta. Deci,
temandu-se dracii de rugaciunile batranului, il rugau zicand : slobozeste-ne pe
noi. Si le-a zis lor batranul : duceti-va ! si rusinandu-se ei, s-au
dus.
27 ) Povestit-a oarecarele din parinti pentru avva Theodor al
Fermei, ca a venit odata, pe seara, la dansul si l-a gasit purtand o haina
rupta, avand pieptul gol si tinand culionul dinainte. Si iata un comis a venit
sa-l vada si batand acela la usa, a iesit batranul sa-i deschida si
intalnindu-se cu el, a sezut la usa sa graiasca cu dansul. Iar parintele, care
era de fata, a luat o bucata de panza si i-a acoperit umerii. Dar batranul a
intins mana si a lepadat-o. Iar dupa ce s-a dus comisul, i-a zis lui : avvo, de
ce ai facut aceasta ? A venit omul sa se foloseasca, au doara vrei ca sa se
sminteasca ? Si i-a raspuns batranul : ce-mi spui, avvo ? Oare tot oamenilor
slujim ? Mi-am facut trebuinta. Cei ce vrea sa se foloseasca, sa se foloseasca;
cel ce vrea sa se sminteasca, sa se sminteasca. Caci eu oricum ma aflu, asa
intampin. A poruncit inca si ucenicului sau, zicand : de va veni cineva voind sa
ma vada, sa nu-i zici lui ceva omenesc; ci de mananc spune ca mananc, iar de
dorm, spune ca dorm !
28 ) Au venit odata asupra lui trei talhari si doi
il tineau pe dansul, iar unui cara vasele lui. Iar dupa ce au scos cartile si
voiau sa ia si vasul sau, atunci le-a zis lor : acesta lasati-l ! Dar ei nu
vroiau. Si smancindu-si mainile sale, i-a trantit pe amandoi. Si vazand
talharii, s-au infricosat. Si le-a zis lor batranul : sa nu va temeti de loc.
Toate lucrurile faceti-le in patru parti si luati trei; iar una s-o lasati. Si
asa au facut. Iar el a luat vasul cu care mergea la biserica.
PENTRU
AVVA THEODOR CEL DE LA ENNAT1) Zis-a avva Theodor cel de la Ennat :
cand eram mai tanar petreceam in pustie. Deci, m-am dus la pitarie sa fac doua
framantaturi si am gasit acolo pe un frate care voia sa faca paini si nu avea pe
nimeni care sa-i dea mana de ajutor. Iar eu am lasat pe ale mele si i-am dat lui
mana de ajutor. Iar dupa ce am ispravit, a venit alt frate si iarasi i-am dat
lui mana de ajutor si a facut painile. Si iarasi a venit al treilea si i-am
facut asemenea. Si asa faceam cu fiecare din cei ce veniti si am facut sase
framantaturi. Iar pe urma am facut pe cele doua ale mele, incetand cei ce
veneau.
2 ) Se spunea pentru avva Theodor si avva Lukie cel de la Ennat,
ca au facut cincizeci de ani, batjocorindu-si gandurile lor si zicand : dupa
iarna aceasta, ne vom duce de aici. Si iarasi cand venea vara, ziceau : dupa
vara aceasta, ne vom duce de aici. Si asa au facut in toata vremea, pururea
pomenitii parinti.
3 ) Zis-a avva Theodor ai Ennatului : de ne va socoti
Dumnezeu lenevirile cele intru rugaciuni si robirile cele intru citirea
psaimilor, nu putem sa ne mantuim.
PENTRU AVVA THEODOR CEL DE LA
SCHITZis-a avva Theodor cel de la Schit : imi vine gand si ma
tulbura si ma necajeste, dar fapta nu poate sa faca, ci numai ma impiedica de la
lucrarea faptei bune. Iar barbatul cel treaz, scuturand gandul de la sine, se
scoala la rugaciune.
PENTRU AVVA THEODOR CEL DIN
ELEFTEROPOLE1 ) A intrebat avva Avraam iviritui pe avva Theodor cel
din Elefteropole, zicand : cum este bine, parinte : slava sa-mi agonisesc, sau
necinste ? Iar batranul i-a raspuns : eu vreau sa-mi agonisesc slava iar nu
necinste. Ca de voi face lucru bun si ma voi slavi, pot sa-mi osandesc cugetul
ca nu sunt vrednic de slava aceasta. Iar necinstea din lucruri rele se face.
Deci, cum pot sa-mi mangai inima, dupa ce oamenii s-au smintit de mine ? Mai
bine este dar sa facem binele si sa fim slaviti. Iar avva Avraam a zis : bine ai
zis parinte.
2 ) Zis-a avva Theodor : lipsa painii topeste trupul
calugarului. Iar batranul zicea : privegherea mai mult topeste
trupul.
PENTRU AVVA THEONAZis-a avva Theona : fiindca se
departeaza mintea de la privirea spre Dumnezeu, pentru aceasta suntem robiti de
patimile trupesti.
PENTRU THEOFIL ARHIEPISCOPUL
ALEXANDRIEI1 ) Fericitul Theofil arhiepiscopul a mers odata la
muntele Nitriei si a venit avva muntelui ( † )la dansul. Si i-a zis lui
arhiepiscopul : ce ai aflat mai mult in calea aceasta, parinte ? I-a raspuns lui
batranul : a ma prihani si a ma defaima pe mine intotdeauna. I-a zis lui avva
Theofil : alta cale nu este, fara numai aceasta.
( † )Adica cel mai mare ai muntelui.
2 ) Au venit odata parintii la Alexandria, chemati fiind de Theofil
arhiepiscopul, ca sa faca rugaciune sa surpe capistile idolesti. Si mancand ei
cu dansul, li s-a pus carne de vitel si mancau nimic indoindu-se. Si luand
arhiepiscopui o bucatica, a dat-o batranului, care era mai aproape de dansul,
zicand : iata, aceasta bucatica e buna, mananca avvo ! Iar ei raspunzand au zis
: noi pana acum verdeturi mancam, iar daca este carne nu mai mancam. Si n-au mai
adaus nici unul dintr-insii sa mai guste din ea.
3 ) Acest avva Theofil
arhiepiscopui s-a dus odata la Schit. Si adunandu-si fratii, au zis lui avva
Pamvo : zi vreun cuvant episcopului, ca sa se foloseasca. Zis-a lor batranul :
daca nu se foloseste de tacerea mea, nici de cuvantul meu nu poate sa se
foloseasca.
PENTRU THEOFIL ARHIEPISCOPUL ALEXANDRIEI4 )
Acelasi avva Theofil zicea : ce fel de frica si cutremur si nevoie avem sa
vedem, cand sufletul se desparteste de trup ! Ca vine la noi oaste si putere de
la stapanirile cele potrivnice, stapanii intunericului, stapanitorii
viclesugului si incepatoriile si stapaniile, duhurile rautatii si ca intr-un
chip de judecata il tin pe suflet, aducand asupra-i toate pacatele lui cele
intru stiinta si cele intru nestiinta, de la tinerete pana la varsta in care a
raposat. Deci, stau parandu-l de toate cele facute de dansul. Ce fel, dar, de
cutremur socotesti ca are sufletul in ceasul acela, pana ce va iesi hotararea si
i se va face slobozenia lui ? Acesta este ceasul nevoii lui, pana ce va vedea ce
sfarsit va lua el. Si iarasi dumnezeiestile puteri stau in preajma fetei celor
protivnici si ele aducand cele bune ale lui. Ia seama dar, ca sufletul stand in
mijioc, cu multa frica si cutremur sta, pana ce judecata lui va lua hotarare de
la Dreptul Judecator. Si de va fi vrednic, aceia iau certare, iar el se rapeste
de la dansii si de aceea fara de grija este, sau mai bine sa zic, locuieste dupa
cum este scris : precum ai celor ce se veselesc tuturor le este locasul la Tine.
( + 1 ) Atunci se implinesc cele scrise : au fugit durerea, intristarea si
suspinarea. ( + 2 ) Atunci scapand, se duce la acea bucurie si slava negraita,
in care se va si aseza. Iar de se va afla ca a trait cu lenevire, aude glasul
cel prea infricosat : sa fie ridicat cel necredincios, ca sa nu vada slava
Domnului.( + 3 ) Atunci il apuca pe dansul zi de urgie, zi de necaz si de
nevoie, zi de intuneric si de bezna, danui-se la intunericul cel mai din afara
si in focul cel vesnic osandindu-se, in veci, fara de sfarsit se va munci.
Atunci unde e fala lumii ? Unde slava cea desarta ? Unde desfatarea ? Unde
rasfatarea ? Unde nalucirea ? Unde odihna ? Unde lauda ? Unde banii ? Unde
neamul cel mare ? Unde tatal ? Unde mama ? Unde fratele ? Cine dintr-acestia va
putea sa scoata pe cel ce se arde in foc si este tinut de muncile cele amare ?
Acestea fiindca asa vor sa se faca, ce fel trebuie sa fim noi in petreceri bune
si cu dreapta credinta ? Ce fel de dragoste suntem datori sa ne agonisim ? Ce
fel de viata ? Ce fel de petrecere ? Ce fel de drum ? Ce fel de luare aminte ?
Ce fel de rugaciune ? Ce fel de ingrijire ? Ca acestea zice, asteptand, sa ne
silim a ne afla Lui nespurcati si neintinati cu pace ( + 4 ), ca sa ne
invrednicim a-L auzi pe Dansul, zicand : veniti binecuvantatii Parintelui Meu,
de mosteniti Imparatia cea gatita voua de la intemeierea lumii ( + 5 ) in vecii
vecilor, Amin.
( + 1 ) Psalm 85, 7.
( + 2 ) Isaia XXXV, 10 si 51, 11.
( + 3 ) Isaia
XXVII, 10
( + 4 ) II Petru, III, 14.
( + 5 ) Mat XXV, 34.
5 ) Acestasi avva Theofil arhiepiscopul vrand sa se savarseasca, a zis : fericit
esti, avvo Arsenie, ca de acest ceas iti aduceai aminte pururea
!
PENTRU AMMA ( MAICA ) THEODORA1 ) Intrebat-a maica
Theodora pe avva Theofil, ce este cuvantul acela ai apostolului : vremea
rascumparand ? ( † )Iar el i-a zis ei : numirea arata castigul. Adica : vreme
de ocara ti-a venit ? Cumpara cu smerita cugetare vreme si cu indelunga rabdare
vremea ocarii si trage castigul la tine. Vremea de necinste ti-a venit ? Cu
suferirea rautatii cumpara vremea si castiga. Para mincinoasa de-ti va veni, cu
rabdarea si cu nadejdea castiga. Si toate cele impotriva, de vom voi, ni se vor
face noua castiguri.
( † )Colos. IV, 5
2 ) Zis-a maica Theodora : siliti-va sa intrati prin usa cea stramta, ( † )ca
precum pomii, de nu vor lua ierni si ploi, nu pot a face roada, asa si noua
veacul acesta iarna ne este ( ++ ) si imparatiei cerurilor nu vom putea sa ne
facem partasi, fara numai prin multe necazuri si ispite !
( † )Mat. VII, 13
( ++ )Fapt. Ap. XIV, 22.
3 ) A zis iarasi : bine este a ne linisti, caci barbatul intelept, liniste
aduce. ( † )Ca mare lucru este, cu adevarat, fecioarei si calugarului a se
linisti, dar mai ales tinerilor. Dar vine vicleanul si ingreuneaza sufletul cu
leneviri, cu imputinari de suflet, cu ganduri; apoi ingreuneaza si trupul cu
boale, cu slabiciune, cu slabanogirea genunchilor si a tuturor madularelor si
slabeste puterea sufletului si a trupului si fiecare poate sa zica : sunt slab
si nu pot sa-mi fac canonul. Dar de ne vol trezi, toate acestea se risipesc. Ca
era un calugar si cand venea sa-si faca pravila, il apuca raceala si
fierbinteala ( adica friguri ) si capul tare i se supara. Si asa isi zicea
lui-si : iata, sunt bolnav si voi muri, deci sa ma scol mai inainte pana ce nu
mor si sa-mi fac pravila. Si dupa ce va inceta pravila, incetau si frigurile , s
i iarasi, cu aceasta socoteala fratele se impotrivea si isi facea pravila si asa
a biruit pe vicleanui.
( † )Pilde, 1, 12.
4 ) Zicea iarasi aceasta maica Thedora, ca odata un barbat evlavios se ocara de
oarecine si aceasta zicea catre dansul : Puteam si eu sa-ti zic asemenea, dar
legea lui Dumnezeu imi inchide gura.
5 ) A zis iarasi aceasta maica :
invatatorul este dator sa fie strain de iubirea de stapanire, de iubirea de
argint, de slava desarta, departe de mandrie, nebatjocorindu-se de lingusire,
neorbindu-se de daruri, de pantece nebiruindu-se, nestapanindu-se de manie, ci
indelung rabdator, bland cu toata puterea, smerit cugetator mai ales, ingaduitor
si suferitor, purtator de grija si iubitor de suflete.
6 ) Aceeasi maica
zicea iarasi ca nici nevointa, nici privegherea, nici tot felul de osteneala nu
mantuieste, fara numai smerita cugetare cea adevarata. Caci era un pustnic care
gonea dracii si ii intreba : cu ce iesiti voi ? Cu postul ? Si ei ziceau : noi
nici nu mancam, nici nu bem. Dar cu privigherea ? Si ei raspundeau : noi nu
dormim. Cu pustnicia ? Iar ei ziceau : noi prin pustietati petrecem. Cu ce
iesiti dar ? Si ei raspundeau : nimic nu ne biruieste pe noi, fara numai smerita
cugetare pentru ca ea este biruirea dracilor.
7 ) A zis iarasi maica
Theodora, ca era un calugar care de multimea ispitelor, zicea : ma duc de aici.
Si dupa ce si-a pus sandale ( † )in picioare, a vazut pe alt om ca-si pune si
el sandalele lui si a zis catre dansul omul : au nu pentru tine iesi ? Iata eu
merg mai inainte decat tine, ori unde vei merge. Si acest om era dracul, care ii
facea lui ispite.
( † )Niste incaltaminte formate din talpi.
INCEPUTUL SLOVEI I PENTRU AVVA IOAN COLOV1 )
Povestit-au unii pentru avva Ioan Colov ( † ), ca mergand catre un batran tebeu
la Schit, sedea in pustie si luand avva lui un lemn uscat, l-au rasadit si i-a
zis lui : in fiecare zi adapa acest lemn cu cate un ulcior de apa, pana ce va
face roada. Si era departe de dansii, incat se ducea de cu seara si venea
dimineata. Iar dupa trei ani, a trait lemnul si a facut roada si luand batranul
rodul lui, l-a dus la biserica, zicind fratilor : luati, mancati rodul
ascultarii !
(+) Adica, scurt, mic de stat, bondoc.
2 ) Se spunea pentru avva Ioan Colov, ca a zis odata fratelui sau celui mai
mare : voiam fara de grija sa fiu, precum ingerii sunt fara de grija, nimic
lucrand, ci nelipsit slujind lui Dumnezeu. Si dezbracandu-se de haina, a iesit
in pustie. Si facand o saptamana, s-a intors catre fratele sau si dupa ce a
batut in usa, l-a auzit pe dansul si mai inainte de a deschide, a zis : tu cine
esti ? Iar el a zis : eu sunt Ioan, fratele tau. Si raspunzind i-a zis lui :
Ioan s-a facut inger si nu mai este intre oameni. Iar el i se ruga zicand : eu
sunt ! Si nu i-a deschis lui, ci l-a lasat pana dimineata sa se trudeasca. Iar
mai pe urma, deschizandu-i, i-a zis : om esti, trebuinta ai sa lucrezi iarasi ca
sa te hranesti. Si a facut metanie, zicand : iarta-ma !
3 ) Zis-a avva
Ioan Colov : de va voi imparatul sa ia vreo cetate, apa intai o opreste si hrana
si asa vrajmasii de foamete pierind, se supun lui ! Asa si patimile trupului :
daca cu post si cu foamete va petrece omul, vrajmasii slabesc catre sufletul
lui.
4 ) Zis-a iarasi, ca cel ce se satura si vorbeste cu copil, iata, a
curvit in cuget cu dansul.
5 ) Zis-a iarasi ca suindu-se odata pe calea
Schitului cu impletitura (+) l-a vazut pe camilar vorbind si poruncindu-se el (
avva ) spre manie si lasand vasele, a fugit.
(+) Adica, cu funia cea de zimbiluri.
6 ) Altadata iarasi la seceris, a auzit pe un frate vorbind aproapelui cu manie
si zicand : iesi tu ! Si lasand secerisul a fugit el ( avva ).
7 ) S-a
intamplat, ca niste batrani la Schit sa manance impreuna unii cu altii, si era
cu dansii si Avva Ioan. Si s-a sculat un batran mare sa dea vasul cu apa; si
nimeni n-a primit sa ia de la dansul, fara numai Ioan Colov. Deci s-au mirat si
i-au zis lui : cum tu mai mic decat toti fiind, ai indraznit sa fii slujit de
batranul ? Si le-a raspuns lor : eu cand ma scol sa dau vasul, ma bucur daca
toti vor lua, ca sa am plata. Si eu dar pentru aceasta am primit, ca sa-i fac
lui plata, nu cumva sa se mahneasca, ca nici unul n-a primit de la dansul. Si
aceasta zicand, s-au minunat aceia si s-au folosit de socoteala lui.
8 )
Sezand el odata inaintea bisericii, l-au incunjurat fratii si il intrebau pe el
pentru gandurile lor si vazand unul din batrani si luptat fiind de zavistie, i-a
zis lui : vasul tau, Ioane, este plin de otrava. I-a raspuns avva Ioan lui : asa
este, avvo, si aceasta ai zis-o, ca cele din afara le vezi numai; iar de ai fi
vazut cele dinauntru, ce ai fi putut zice ?
9 ) Spuneau parintii ca
mancand odata fratii dragoste,(+) a ras un frate la masa. Si vazandu-l avva
Ioan, a plans, zicand : oare ce are fratele acesta in inima luii, ca a ras,
avand datorie mai muit sa planga, caci mananca dragoste ?
(+) Adica milostenie.
10 ) Au venit odata unii din frati, ca sa-l ispiteasca pe el. Ca nu-si lasa
cugetul sau ca sa se raspandeasca, nici nu graia vreun lucru al veacului
acestuia si i-a zis lui : multumim lui Dumnezeu, ca a ploat in anul acesta mult.
Si au baut finicii si scot zmicele si gasesc fratii lucrul mainilor lor. Le-a
zis lor avva Ioan : asa este Duhul Sfant ! Cand se va pogori in inimile
oamenilor, ( † )se innoiesc si scot ramuri cu frica lui Dumnezeu.
( † )La alte editii, sfintilor.
11 ) Se spunea despre dansul, ca a impletit odata funie de doua zimbiluri si a
cusut-o intr-un zimbil si n-a priceput, pana ce s-a apropiat de perete. Ca era
cugetul lui indeletnicindu-se la privirea celor inalte.
12 ) Zis-a avva
Ioan : asemenea sunt unui om, care sade sub un copac mare si vede fiare multe
spre dansul; si cand nu va putea sa stea impotriva lor, alearga sus in copac si
scapa. Asa si eu, sed in chilia mea si vad cugetele cele viclene deasupra mea;
si cand nu voi putea asupra lor, fug la Dumnezeu prin rugaciune si scap de
vrajmasul.
13 ) Zis-a avva Pimen pentru avva Ioan Colov, ca s-a rugat lui
Dumnezeu si s-au ridicat patimile de la dansul si s-a facut fara de grija; si
ducandu-se, a spus unui batran : ma vad pe mine ca ma odihnesc si nu am nici un
razboi. Si i-a zis lui batranul : du-te, roaga-te lui Dumnezeu, ca sa-ti vina
razboiul si zdrobirea si smerenia care le aveai mai inainte ! Ca prin razboaie
sporeste sufletul. Deci, s-a rugat si dupa ce a venit razboiul, nu s-a mai rugat
sa-l ia de la dansul, ci zicea : da-mi Doamne, rabdare in razboaie !
14 )
Zis-a avva Ioan, ca a vazut oarecare din batrani in vedenie, cum trei calugari
stau de aceasta parte de mare. Si s-a facut glas catre dansii din cealalta
parte, zicand : luati aripi de foc si veniti la mine ! Si doi au luat si au
zburat de cealalta parte, iar celalait a ramas; si plangea foarte si striga.
Apoi, mai pe urma s-au dat si lui aripi, insa nu de foc, ci slabe si
neputincioase si cu osteneala cufundandu-se, si ridicandu-se, cu necaz mult a
venit de cealalta parte. Asa si neamul acesta, desi ia aripi, insa nu de foc, ci
slabe si neputincioase.
15 ) Un frate a intrebat pe avva Ioan, zicand :
cum sufletul meu avand rani, nu se rusineaza a cleveti pe aproapele ? I-a spus
lui batranul o pilda pentru clevetire. Un om era sarac si avea femeie; si a mai
vazut si pe alta frumoasa, si a luat-o si pe aceasta - dar erau amandoua goale.
Deci facandu-se sobor intr-un loc, i s-au rugat ele lui zicand : ia-ne pe noi cu
tine. Si luandu-le pe amandoua, le-a pus intr-un pitar ( † )si intrand intr-un
caic, au venit la locul acela. Si dupa ce s-a facut arsita si s-au stamparat
oamenii, cautand una si pe nimeni vazand, a sarit afara in gunoi si strangand
niste trente vechi, si-a facut ei-si imprejuratoare si de aceea cu indrazneala
umbla. Iar cealalta inauntru sezand goala, zicea : iata aceasta femeie
pacatoasa, nu se rusineaza umbland goala. Si parandu-i rau barbatului sau a zis
: o, minune ! Aceasta cel putin isi acopere rusinea sa, dar tu esti peste tot
goala; si acestea graind, nu iti este tie rusine ? Asa este si clevetirea.
( † )Adica chiup de pamant.
16 ) Mai zicea iarasi batranul fratelui, pentru sufletul cel ce va sa se
pocaiasca. Intr-o cetate era o femeie frumoasa si multi ibovnici avea; si venind
la dansa un boier, i-a zis : fagaduieste-te mie, ca vei pazi curatenia si eu te
iau de femeie. Iar ea i s-a fagaduit. Si luand-o, a dus-o la casa sa. Iar
ibovnicii ei cautind-o ziceau : cutare boier a luat-o la casa lui. Deci de vom
merge la casa lui( +1 ) si va afla, ne pedepseste; ci veniti pe dupa casa, sa-i
fluieram ei si cunoscand glasul fluieraturii, se pogoara la noi si noi
nevinovati ne aflam. Iar ea auzind fluieratura, si-a astupat urechile sale si a
sarit in camara cea mai dinauntru si a incuiat usile. Si zicea batranul, ca
femeia pacatoasa este sufletul, iar ibovnicii ei sunt patimile si oamenii, iar
boierul este Hristos, iar casa cea mai dinauntru este lacasul cel vesnic,( +2 )
iar cei ce ii fluiera ei sunt viclenii draci, iar el ( +3 ) totdeauna fuge catre
Domnul.
( +1 ) La altele, la usa.
( +2 ) La altele, paza mintii.
( +3 )Adica
sufletul.
INCEPUTUL SLOVEI I PENTRU AVVA IOAN COLOV17 )
Suindu-se odata avva Ioan de Ia Schit cu alti frati, a ratacit cei ce ii
povatuia pe ei, caci era noapte. Si au zis fratii catre avva Ioan : ce vom face,
avvo, ca a pierdut fratele calea, nu cumva sa murim ratacindu-ne ? Le-a zis lor
batranul : de ii vom zice lui, se mahneste si se rusineaza. Ci iata ma fac, ca
eu sunt slab si zic ca nu pot sa merg, ci raman aici pana dimincata. Si a facut
asa. Iar ceilalti au zis : nici noi nu ne ducem, ci sedem cu tine. Si au sezut
pana dimineata si pe fratele nu l-au smintit.( † )
( † )In altele, nu l-au mustrat.
18 ) Un batran era in Schit, ostenitor cu trupul, dar nu luator aminte cu
cugetul. Deci, s-a dus la avva Ioan, sa-l intrebe despre uitare. Si auzind de la
dansul cuvant, s-a intors la chilia sa si a uitat ce i-a zis avva Ioan lui. Si
s-a dus iarasi sa-l intrebe. Si auzind asemenea de la dansul cuvantul, s-a
intors. Iar dupa ce a ajuns la chilia sa, iarasi a uitat. Si asa de multe ori
mergand, cand se intorcea era stapanit de uitare. Iar dupa acestea intalnindu-se
cu batranul, i-a zis : stii avvo, ca am uitat iarasi ceea ce mi-ai zis ? Dar ca
sa nu te supar, nu am mai venit. I-a zis avva Ioan lui : du-te de aprinde
lihnarul ! Si a aprins. Si i-a zis lui iarasi : mai adu alte lihnare si le
aprinde dintr-insul. Si a facut asemenea. Si a zis avva Ioan batranului : nu
cumva s-a vatamat ceva lihnarul pentru ca ai aprins dintr-insul celelaite
lihnare ? Zis-a : nu. Si a zis batranul : asa nici Ioan; daca Schitul va veni
catre mine tot, nu ma va opri de la darul lui Hristos. Drept aceea, cand
voiesti, vino, de nimic indoindu-te ! Si asa, prin rabdarea amandorura, a
ridicat Dumnezeu uitarea de la batranul. Ca aceasta era lucrarea schitiotilor,
ca sa dea osardie celor ce erau luptati si sa se sileasca pe sine, ca sa se
castige unii pe altii spre bine. 19 ) A intrebat un frate pe avva Ioan zicand :
ce voi face ? Ca de multe ori vine vreun frate sa ma ia la lucru si eu sunt
ticalos si slab si ma ostenesc la lucru. Deci, ce voi face pentru porunca ? Si
raspunzind batranul a zis : Halev a zis lui Iisus fiului lui Navi : de patruzeci
de ani eram, cand m-a trimis Moise, robul Domnului din Cadis Varni, pe mine si
pe tine la pamantul acesta si acum sunt de opzeci si cinci de ani. Precum atunci
eram si acum pot sa ies la razboi. ( † )Drept aceea si tu, de poti, precum
iesi, asa si sa intri, du-te; iar de nu poti face asa, sezi in chilia ta,
plangand pacatele tale. Si de te vor gasi tanguindu-te, nu te vor sili sa iesi
afara.
( † )Iisus Navi, 14, 7.
20 ) A zis avva Ioan : cine a vandut pe Iosif ? Si a raspuns un frate, zicand :
fratii lui. I-a zis lui batranul : nu, ci smerenia lui l-a vandut. Ca putea sa
zica, ca frate al lor este si sa raspunda impotriva; ci tacand, pentru smerenie,
s-a vandut pe sine si smerenia l-a pus ocarmuitor peste Egipt.
21 ) Zis-a
avva Ioan : sarcina cea usoara lasand-o, adica a ne defaima pe noi, pe cea grea
o am luat, adica a ne indrepta pe noi.
22 ) Acestasi a zis : smerita
cugetare si frica lui Dumnezeu sunt mai presus decat toate faptele
bune.
23 ) Acestasi sedea odata in biserica si a suspinat, nestiind ca
este cineva dinapoia lui. Deci, cunoscand, a facut metanie, zicand : iarta-ma,
avvo, ca inca nu m-am invatat !
24 ) Acesta zicea ucenicului sau : sa
cinstim pe Unul si toti ne cinstesc pe noi. Iar de vom defaima pe Unul care este
Dumnezeu, ne defaima pe noi toti si intru pierzare mergem.
25 ) Se spunea
pentru avva Ioan, ca a venit in biserica la Schit si auzind vorbe impotriva ale
unor frati, s-a intors la chilia sa si inconjurand-o de trei ori, asa a intrat.
Iar oarecare frati vazandu-l, s-au mirat de ce a facut acesta si venind l-au
intrebat, iar el le-a zis : urechile le aveam pline de cuvinte impotriva. Deci,
am inconjurat, ca sa le curatesc si asa sa intru cu linistea mintii mele in
chilia mea.
26 ) A venit un frate la chilia lui avva Ioan decuseara,
silindu-se sa se intoarca inapoi. Si vorbind ei despre fapte bune, s-a facut
dimineata. Si n-au cunoscut. Si a iesit sa-l petreaca si au ramas vorbind pana
la al saselea ceas si l-a bagat inauntru si gustand, asa s-a dus. 27 ) Zicea
avva Ioan, ca temnita este a sedea in chilie si a-si aduce aminte de Dumnezeu
totdeauna cu trezvire. Si aceasta este : in temnita am fost si ati venit la
Mine.( † )
( † )Matei : 25, 36.
28 ) Zis-a iarasi : cine e tare ca leul ? Si pentru pantecele lui cade in cursa
si toata taria lui se smereste.
29 ) Spunea iarasi, ca mancand parintii
Schitului paine si sare, ziceau ei : sa nu ne silim pe noi la sare si la paine.
Si asa, tari erau la lucrul lui Dumnezeu.
30 ) A venit un frate sa ia
cosnita de la avva Ioan. Si iesind i-a zis lui : ce voiesti frate ? Iar el i-a
zis : cosnita, avvo ! Si intrand sa scoata, a uitat. Si a sezut cosand. Iarasi a
batut in usa si daca a iesit, ii zise lui : adu cosnita, avvo. Si intrand iarasi
a sezut sa coase. Si a batut acela. Si iesind ii zise : ce vrei, frate ? Iar el
i-a zis : cosnita, avvo. si apucandu-l de mana, l-a bagat inauntru, zicandu-i :
daca zimbiluri vrei, ia si te du, ca eu nu am vreme.
31 ) A venit odata
un camilar, ca sa-i ia vasele si sa se duca in alt loc. Iar el intrand sa-i
aduca funia, a uitat, avand mintea intinsa catre Dumnezeu. Deci, iarasi a
suparat camilarul, batand in usa. Si iarasi avva Ioan, intrand, a uitat. Iar a
treia oara batand camilarui, intrand zicea : funie, camila, funie, camila. Si
acestea zicea, ca sa nu uite.
32 ) Acestasi era fierband cu duhul. Deci,
mergand oarecare la dansul, i-a, laudat lucrul ( † ). Si a tacut. Iarasi acela a
pornit cuvant si iarasi tacea. A treia oara a zis celui ce venise : de cand ai
intrat aici ai scos afara pe Dumnezeu de la mine.
( † )Ca lucra funie pentru cosnite.
33 ) Au venit unii la chilia lui avva Ioan si l-au gasit dormind si un inger
stand aproape si aparandu-l. Si s-au dus dupa ce au vazut. Iar daca s-a
desteptat, a zis ucenicului sau : a venit cineva aici cand dormeam eu ? Zis-a
acela : da, a venit cutare batran. Si a cunoscut avva Ioan, ca de masurile sale
era batranul si a vazut pe inger.
34 ) Zis-a avva Ioan : eu vreau sa se
impartaseasca omul cate putin din toate faptele cele bune. Drept aceea, in
fiecare zi sculandu-te dimineata, pune inceput la toata fapta buna si porunca
lui Dumnezeu cu mare rabdare, cu frica si cu indelunga rabdare, cu dragostea lui
Dumnezeu, cu toata osardia sufletului si a trupului si cu smerenie multa, cu
rabdarea necazului inimii si strajuirea, cu rugaciune multa si cucerire, cu
suspinuri, cu curatirea limbii si cu paza ochilor, necinstindu-te si
nemaniindu-te, fiind pasnic si nerasplatind rau pentru rau, neluand seama la
gresalele altora, nemasurandu-te pe tine,( † )sub toata zidirea fiind, cu
lepadarea de materie si de lucrurile cele trupesti, cu crucea, cu nevointa, cu
saracia duhului, cu vointa si deprindere duhovniceasca, cu post, cu pocainta si
cu plans, cu lupta de razboi, cu socoteala dreapta, cu curatenia sufletului, cu
impartasire buna, cu linistea rucodeliei tale, cu privegherile de noapte, cu
foame si sete, cu frig si cu golatate, cu osteneli, inchizindu-ti mormantul, ca
si cum ai fi murit acum, incat sa socotesti ca este moartea aproape de tine in
tot ceasul.
( † )Adica cu altii.
35 ) Se spunea despre acest avva Ioan, ca dupa ce venea de la seceris, sau de la
adunarea cu alti batrani, se indeletnicea la rugaciune si la cugetare cu mintea
si la cantarea psalmilor, pana ce ii venea socoteala lui la randuiala cea
dintai.
36 ) A zis unul din parinti despre dansul : cine este Ioan ? Caci
cu smerenia lui, a atarnat tot Schitul de degetul lui cel mic.
37 )
Intrebat-a unul din parinti pe avva Ioan Colov : ce este monahul ? Iar el a zis
: osteneala. Ca monahul la tot lucrul se osteneste; asa este monahul.
38
) Zis-a avva Ioan Colov, ca un batran oarecare duhovnicesc s-a inchis pe sine in
chilie si era numit in cetate si slava multa avea si s-a vestit acestuia ca vrea
oarecare din sfinti sa se pristaveasca si deci sa vina sa-l heretiseasca mai
inainte de a adormi. Si a socotit intru sine : de voi iesi ziua, vor alerga
oamenii dupa mine si mi se face multa slava si nu ma odihnesc cu acestea. Deci,
ma voi duce seara prin intuncic si ma voi tainui de toti. Seara dar, iesind din
chilie, ca unui ce vrea sa se tainuiasca, iata de la Dumnezeu s-au trimis doi
ingeri cu faclii, luminand inaintea lui. Si de aceea, toata cetatea a alergat
dupa dansul, cautand la slava aceea. Si pe cat i s-a parut ca a fugit de slava,
mai mult s-a slavit. La acestia se implineste cuvantul cel scris : tot cel ce se
smereste pe sine, se va inalta.( † )
( † )Luca 14 v.11.
39) Zicea avva Ioan Colov : nu este cu putinta sa zideasca cineva casa de sus in
jos, ci de la temelie in sus. I-au zis lui : ce este cuvantul acesta ? Le-a zis
lor : temelia, aproapele este, ca sa-l castig si sa-l folosesc intai. Ca de el
sunt atarnate toate poruncile lui Hristos.
40) Zis-a avva Ioan, ca poarta
cerului este smerenia si parintii nostri, prin multe ocari bucurandu-se au
intrat in cetatea lui Dumnezeu.
41) Acestasi a zis fratelui sau : desi
foarte prosti si nebagati in seama suntem inaintea oamenilor, sa ne bucuram
pentru aceasta. Ca sa ne cinstim inaintea lui Dumnezeu.
42) Acestasi
sedea odata in Schit si fratii imprejurul lui, intreband pentru gandurile lor.
Si a zis lui unul din batrani : Ioane, ca o femeie pacatoasa ce se impodobeste
pe sine, asa esti, si care isi inmulteste ibovnicii sai. Si imbratisandu-l pe el
avva Ioan, a zis : adevarul zici parinte. Si dupa aceea l-a intrebat pe el unul
din ucenicii lui, zicand : oare nu te-ai tulburat inauntru, avvo. Si a zis : nu.
Ci precum sunt in afara, asa si inauntru.
43) Se spunea despre avva Ioan,
ca unei tinere i-au murit parintii si a ramas sarmana. Iar numele ei era Paisia.
Deci, a socotit sa-si faca gazda de straini, casa spre primirea parintilor
Schitului. A ramas dar asa primind pe straini vreme multa si odihnind pe
parinti; iar dupa o vreme, dupa ce a cheltuit lucrurile, a inceput a fi lipsita.
Deci, s-au lipit de dansa niste oameni razvratiti si au schimbat-o din socoteala
cea buna. Si de aceea a inceput a petrece rau, incat a ajuns ea ca sa curveasca.
Au auzit parintii si foarte s-au mahnit. Si poftind pe avva Ioan Colov, i-a zis
: am auzit despre sora aceea, ca petrece rau si ea; cand putea si-a aratat, mila
ei catre noi, iar acum noi sa argtam catre dansa mila si s-o ajutam. Deci,
osteneste-te pana la dansa si dupa intelepciunea, ce ti-a dat-o Dumnezeu,
iconomiseste cele pentru dansa. Deci, a venit avva Ioan la dansa si a zis
batranei portarite : spune stapanei tale, ca am venit eu ! Iar ea l-a gonit
zicand : voi dintru inceput ati mancat cele ale ei si voiesti sa te intalnesti
cu dansa ? Drept aceea suindu-se batrana, i-a spus despre dansul. Si ii zice ei
cea tanara : acesti calugari de-a pururea umbla pe langa marea Rosie si gasesc
margaritare. Impodobindu-se dar, a zis sa-l aduca la dansa. Deci, dupa ce s-a
suit, apucand ea mai inainte a sezut pe pat. Si venind avva Ioan, a sezut
aproape de dansa. Si cautand in fata ei, i-a zis : pentru ce ai defaimat pe
Iisus, de ai venit la aceasta ? Iar ea auzind, a inghetat cu totul; si plecand
in jos capul sau, avva Ioan, a inceput a plange foarte. Si a zis ea lui : avvo,
ce plangi ? Iar dupa ce a cautat, iarasi s-a aplecat in jos plangand si i-a zis
ei : vad ca satana joaca in fata ta si nu voi plange ? Iar ea auzind, i-a zis
lui : este pocainta, avvo ? Ii zice ei : este. Ii zice lui : ia-ma unde voiesti
! Ii zice ei : sa mergem. Si s-a sculat sa mearga dupa dansul. Si a luat seama
avva Ioan, ca nimic n-a pus la randuiala, nici n-a grait pentru casa sa. Si s-a
mirat. Deci, dupa ce au ajuns la pustie, s-a facut seara, si facand din nisip un
capatai mic si insemnand chipul crucii, i-a zis : dormi aici ! Si facandu-si si
lui si putin mai departe si implinindu-si rugaciunile, s-au culcat. Iar pe la
miezul noptii desteptandu-se, vede o cale luminoasa, de la cer pana la dansa
intarita si a vazut pe ingerii lui Dumnezeu ducandu-i sufletul. Drept aceea,
sculandu-se si mergand la dansa, a miscat-o cu piciorul. Iar dupa ce a vazut ca
a murit, s-a aruncat pe sine cu fata la pamant, rugandu-se lui Dumnezeu si a
auzit ca un ceas al pocaintei ei s-a primit mai presus decat pocainta multora,
care zabovesc si nu arata fierbinteala unei pocainte ca
aceasta.
PENTRU AVVA IOAN CEL DIN CHINOVIEUn frate era
locuind intr-o chinovie si foarte tinea nevointa. I si auzind fratii din Schit
despre dansul, au venit sa-l vada. Si au intrat la locul unde lucra el. Si
inchinindu-se lor, s-a intors si a inceput a lucra. Si vazand fratii ceea ce a
facut, i-au zis lui : Ioane, cine ti-a pus cinul acesta ? Sau cine te-a facut
calugar si nu te-a invatat sa iei de la frati milotariile si sa le zici :
rugati-va, sau sedeti ? Le-a zis lor : Ioan pacatosul nu are vreme de unele ca
acestea.
PENTRU AVVA ISIDOR1) Se spunea despre avva
Isidor, preotul Schitului, ca de avea cineva vreun frate raspunzator impotriva,
sau nebagator de seama, sau ocaarator si voia sa-l goneasca, le zicea :
aduceti-l aici. Si-l lua si prin indelunga rabdare a sa, il mantuia pe
frate.
2) Un frate l-a intrebat, zicand : pentru ce dracii se tem de
tine, frate ? I-a zis batranul : de cand m-am facut calugar, ma nevoiesc ca sa
nu las mania sa se suie pana la gatlejul meu.
3) Zicea iarasi ca
patruzeci de ani are de cand simte pacatul cu mintea, dar niciodata nu s-a
invoit, nici cu al poftei, nici cu al maniei.
4) Zicea iarasi : eu cand
eram tanar si sedeam in chilia mea, masura de pravila nu aveam. Noaptea si ziua
imi era mie pravila.
5) Zis-a avva Pimen despre avva Isidor ca impletea o
legatura de zmicele noaptea si il rugau fratii zicand : odihneste-te putin, ca
de acum ai imbatranit. Si le zicea lor, ca de vor arde pe Isidor si cenusa lui
in vant o vor risipi, nici un har nu-i este, pentru ca Fiul lui Dumnezeu aici a
venit pentru noi.
6) Acestasi a zis despre avva Isidor, ca ii ziceau lui
gandurile : mare om esti. Si zicea catre dansele : nu cumva sunt ca avva Antonie
? Sau m-am facut cu totul ca avva Pamvo, sau ca ceilalti parinti, care au placut
lui Dumnezeu ? Cand aducea acestea impotriva, se odihnea. Iar cand vrajba il
facea sa se imputineze cu sufletul, cum ca dupa acestea toate are sa fie aruncat
in munca, zicea catre dansele, ca desi in munca va fi aruncat, pe ele dedesubt
le va gasi.
7) Zis-a avva Isidor : m-am dus odata in targ sa-mi vand
niste vase mici si vazand mania ca se apropie de mine, lasand vasele am
fugit.
8) S-a dus odata avva Isidor la avva Teofil, arhiepiscopul
Alexandria si daca s-a intors la Schit, l-au intrebat pe el fratii :' cum se
afla, Iar el a zis : cu adevarat, fratilor, eu fata de om nu am vazut, fara
numai a arhiepiscopului. Iar ei auzind, s-au tulburat zicand : oare, s-au
cufundat ei, avvo ? Iar el a zis : nu asa, ci nu m-a biruit cugetul, ca sa vad
pe cineva. Iar ei auzind s-au minunat si s-au intarit ca sa pazeasca ochii de
raspandire.
9) Acestasi avva Isidor a zis : priceperea sfintilor aceasta
este, ca sa cunoasca voia lui Dumnezeu. Ca pe toate le biruieste omul cu
supunerea la adevar, ca icoana si asemanare a lui Dumnezeu este. Dar decat toate
patimile mai cumplit este a urma inimii sale, adica socotelii sale( +1 ), iar nu
legii lui Dumnezeu, care la inceput pare omului ca are oarecare odihna, iar mai
pe urma i se face lui intru plangere. Ca n-au cunoscut taina dumnezeiestii
iconomii, nici a aflat calea sfintilor, ca sa umble pe dansa. acum dar, este
vreme, ca sa facem Domnului, ca mantuirea este in vreme de necaz. Ca este scris
: intru rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre.( +2 )
( +1 )La altele, voii.
( +2 )Luca XXI, 19.
PENTRU AVVA ISIDOR PELUSIOTUL1) Zicea avva Isidor Pelusiotul, ca
viata fara de cuvant mai mult foloseste decat cuvantul fara viata. Caci viata si
tacand foloseste, iar cuvantul si strigand supara. Dar daca si cuvantul si viata
se vor intalni, fac o icoana a toata filosofia.( † )
( † )Isid. C. a II-a, Epistola 275.
2) Acestasi zicea : faptele cele bune cinsteste-le, nu te inchina desfatarilor.
Ca faptele cele bune sunt lucru fara de moarte, iar desfatarile lesne se sting.
( † )
( † )Cartea a II-a. Epistola 116.
3) Zis-a iarasi : multi din oameni poftesc cu adevarat fapta buna, dar pe calea
care duce spre dansa, pregeta sa umble. Iar altii nici fapta buna nu socotesc ca
este. Trebuie dar pe aceia sa-i plecam sa lepede pregetarea, iar pe acestia sa-i
invitam, ca cu adevarat fapta buna este fapta buna.( † )
( † )Cartea a II-a Epistola 69.
4) Zis-a iarasi ca rautatea si de la Dumnezeu pe oameni i-a departat, si pe unii
de altii i-a dezbinat. Deci, de aceasta cu toata osardia trebuie sa fugim si sa
alergam dupa fapta cea buna, care si la Dumnezeu ne aduce si pe unii cu altii ne
uneste. Iar a faptei celei bune si a filosofiei hotar este neprefacerea cea cu
pricepere.( † )
( † )Cartea a II-a : Epistola 131.
5) Zis-a iarasi : fiindca mare este inaltimea smeritei cugetari si caderea
mandriei, va sfatuiesc pe voi ca pe aceea sa o iubiti, iar intru aceasta sa nu
cadeti.( † )
( † )Cartea a II-a Epistola 69.
6) Zis-a iarasi : patima cea cumplita si prea indrazneata a iubirii de bani,
satiu nestiind, la rautatea cea mai de pe urma mana sufletul cel robit. Drept
aceea, mai ales la inceput sa o gonim. Ca de va stapani, nebiruita va fi. 2 ( +
)
( † )Cartea a III-a : Epistola 24.
PENTRU AVVA ISAAC, PREOTUL CHILIILOR1) Au venit unii odata
sa-l faca pe avva Isaac preot si auzind el a fugit in Egipt si s-a dus intr-o
tarina si s-a ascuns intre buruieni. Deci, au gonit parintii pe urma lui. Si
ajungand la acea tarina au poposit sa se odihneasca putin acolo ( ca era noapte
) si magarul l-au slobozit sa pasca. Dar magarul mergand a statut deasupra, unde
era batranul. Si dimineata cautand magarul au gasit si pe avva Isaac si s-a
minunat. Si vrand sa-l lege nu i-a lasat, zicand : nu mai fug, ca voia lui
Dumnezeu este si oriunde voi fugi la aceasta vin.
2) Zis-a avva Isaac :
Cand eram mai tanar, sedeam cu avva Kronie si niciodata nu mi-a zis sa fac vreun
lucru, cu toate ca era batran si tremura; ci singur se scula si-mi da vasul mie
si tuturor asemenea. Si cu avva Teodor al Fermei am sezut si nici el nu-mi zicea
sa fac nimic; ci si masa singur o punea si zicea : frate, de voiesti, vino de
mananca. Iar eu ziceam catre dansul : avvo, eu am venit la tine ca sa ma
folosese si cum de nu-mi zici sa fac ceva ? Iar batranul totdeauna tacea si m-am
dus si am vestit batranilor. Si venind batranii la dansul, i-au zis lui : avvo,
a venit fratele la sfintia ta, ca sa se foloseasca si pentru ce nu-i zici ce sa
faca ? Si le-a zis lor batranul : au doara chinoviarh sunt eu, ca sa-i randuiesc
lui ? Eu cu adevarat nimic nu-i zic lui, ci de voieste, ceea ce ma vede pe mine
facand, va face si el. Deci, de atunci, apucam inainte si faceam orice voia
batranul sa faca. Iar el ori ce facea tacand facea si aceasta m-a invatat sa fac
tacand.
3) Avva Isaac si avva Avraam erau impreuna locuind, si intrand
avva Avraam, l-a aflat pe avva Isaac plangand. Si i-a zis lui : ce plangi ? Si a
zis batranul : pentru ce sa nu plangem ? Ca unde avem sa mergem ? Au adormit
parintii nostri, ca nu ne ajunge noua lucrul mainilor la chiria luntrelor pe
care o dam, mergand sa ne ducem la batrani. Iar acum am ramas sarmani. Pentru
aceasta si eu plang.
4) Zis-a avva Isaac : stiu pe un frate, care secera
in tarina. Si a voit sa manance un spic de grau si a zis stapanului tarinei :
voiesti sa mananc un spic de grau ? Iar el auzind s-a mirat si a zis lui : a ta
este tarina, parinte si pe mine ma intrebi ? Pana intru atata lua aminte cu de-a
amanuntul fratele.
5) Zis-a iarasi fratilor : nu aduceti aici copii, ca
patru biserici in Schit s-au pustiit pentru copii.
6) Se spunea pentru
avva Isaac, ca cenusa cadelnitei din vremea liturghiei cu painea sa o
manca.
7) Spunea avva Isaac : parintii nostri si avva Pamvo purtau haine
vechi cu multe cusaturi si sevenia ( † ), iar acum scumpe purtati. Duceti-va de
aici ! Ati pustiit cele de aici. Iar cand voia sa mearga la secere, le zicea lor
: nu va mai dau porunci, ca nu le paziti.
( † )Adica de finic.
8) Povestit-a unul din parinti ca a venit odata unul din frati, purtand un
culion mic in biserica Chiliilor, inaintea lui avva Isaac si l-a gonit batranul,
zicand ca locurile cele de aici sunt ale calugarilor, iar el mirean fiind, nu
poate ramane aici.
9) Zis-a avva Isaac : niciodata nu am bagat in chilia
mea cuget asupra fratelui ce m-a necajit si eu m-am silit sa nu las frate in
chilia lui, care sa aiba asupra mea cuget.
1O) S-a bolnavit de mare boala
avva Isaac si a petrecut multa vreme intr-insa. Si i-a facut fratele putina
fiertura si a pus intr-insa si prune si nu voia batranul sa guste si il ruga
fratele zicand : ia putin avvo, pentru slabiciune. Si i-a zis batranul : cu
adevarat frate, voiam sa fac in boala aceasta treizeci de ani.
11)
Spuneau unii despre avva Isaac, ca vrand sa se savarseasca s-au adunat la dansul
batranii si ziceau : ce vom face dupa tine, parinte ? Iar el a zis : ati vazut
cum am umblat inaintea voastra ? De voiti si voi sa urmati si sa paziti
poruncile lui Dumnezeu, va trimite darul Sau si va pazi locul acesta. Iar de nu
veti pazi, nu veti petrece in locul acesta. Ca si noi cand urmau sa moara
parintii nostri ne mahneam. Dar poruncile Domnului si ale lor pazindu-le am
statut, ca si cum ar fi ei cu noi. Asa si voi faceti si va mantuiti.
12)
Zis-a avva Isaac ca zicea avva Pamvo, ca acest fel de haina trebuie calugarul sa
poarte, incat sa o puna afara de chilie trei zile si nimeni sa nu i-o
ia.
PENTRU AVVA IOSIF CEL DIN PANEFO1) S-au suit odata
unii din parinti, la avva Iosif in Panefo ca sa-l intrebe pentru intalnirea
fratilor ce gazduiesc la dansii, de se cade sa faca pogorare si sa arate
indrazneala catre dansii. Si mai inainte de a fi el intrebat, a zis batranul
catre ucenicul sau : ia seama la ceea ce voi sa fac astazi si rabda ! Si a pus
batranul doua emvrimii, unul de-a dreapta si altul de-a stanga lui si a zis :
sedeti. Si a intrat in chilia lui si s-a imbracat cu haine vechi de cersetor si
iesind a trecut prin mijlocul lor si iarasi intrand, s-a imbracat cu hainele
sale. Si iesind iarasi, a sezut in mijlocul lor. Si ei s-au spaimantat de lucrul
batranului. Si le-a zis lor : luati seama, ce-am facut ? Zis-au ei : da. Le-a
zis lor : nu cumva m-am schimbat din imbracamintea cea necinstita ? Ii zic ei :
nu. Si a zis lor : deci, daca eu insumi sunt in amandoua hainele si precum cea
dintai nu m-a schimbat, asa nici cea de-a doua nu m-a vatamat. In acest chip
suntem datori sa facem cu primirea fratilor celor straini ( +1 ) dupa Sfanta
Evanghelie. Dati, zice, cele ale Cezarului, Cezarului si cele ale lui Dumnezeu,
lui Dumnezeu. ( +2 ) Deci,cand este venire de frati, cu indrazneala ( +3 ) sa-i
primim. Iar cand suntem deosebi, trebuinta avem de plans, ca sa petreaca cu noi.
Iar ei auzind s-au minunat, ca si cele din inima lor le-a spus, mai inainte de
a-l intreba si au slavit pe Dumnezeu.
( +1 ) La altele, cu intalnirea fratilor.
( +2 ) Mateiu 22, 21.
( +3 ) La
altele, cu blandete.
2) Zis-a avva Pimen lui avva Iosif : spune-mi, cum sa ma fac calugar ? Si a
zis : de voiesti sa afli odihna si aici si acolo, pentu tot lucrul zi : eu cine
sunt ? Si nu judeca pe nimeni.
3) Acestasi iarasi a intrebat pe avva
Iosif, zicand : ce voi face, cand se apropie patimile ? Sa le stau impotriva,
sau sa le las sa intre ? Ii zice lui batranul : lasa-le sa intre, si te lupta cu
dansele. Deci, intorcandu-se la Schit, sedea si venind oarecare din tebei in
Schit, spunea fratilor ca a intrebat pe avva Iosif, zicand : de se va apropia de
mine patima, sa-i stau impotriva, sau sa o las sa intre ? Si mi-a zis : nu lasa
nicidecum sa intre patimile, ci indata le taie. Si auzind avva Pimen. ca asa a
zis tebeului, avva Iosif, sculandu-se s-a dus la el in Panefo si, i-a zis :
avvo, eu ti-am incredintat cugetele mele si iata in alt fel mi-ai zis mie, si in
alt fel tebeului. I-a zis lui batranul : nu stii ca te iubesc ? S a zis : asa.
Au nu tu imi ziceai ca insuti tie spune-mi mie ? Si a zis : asa este. I-a zis
batranul : de vor intra patimile si vei da si vei lua cu dansele, mai iscusit te
fac; iar eu ca insumi mie ti-am grait. Dar sunt altii carora nici a se apropia
patimile nu le este de folos, ci indata a le taia pe ele au trebuinta.
4)
Un frate a intrebat pe avva Iosif, zicand : ce voi face, ca nici rele patimiri a
suferi nu pot, nici a lucra si a da dragoste.( † )I-a zis lui batranul : daca
nu poti din acestea nici una a face, macar pazeste-ti stiinta ta despre
aproapele, de catre tot raul - si te mantuiesti. Ca fara de pacat cere Dumnezeu
sufletul.
( † )Milostenie.
5) Zicea unul din frati : m-am dus odata la Iraclia cea de jos, catre avva
Iosif si avea in manastirea lui un dud frumos, si imi zice de dimineata : du-te,
mananca ! Si era vineri. Si nu m-am dus pentru post. Si rugandu-l, am zis :
pentru Dumnezeu, spune-mi socoteala aceasta ? Iata, tu imi ziceai : du-te,
mananca ! Iar eu pentru post nu m-am dus si ma rusinam de porunca ta, socotind
cu ce socoteala imi zice batranul. Deci, ce trebuia sa fac ? Ca imi ziceai :
du-te ! Iar el a zis : parintii nu graiesc fratilor drept, ci mai mult cele
strambe. Si de vor vedea ca fac cele strambe, nu le mai graiesc cele strambe, ci
adevarul, stiind ca la toate sunt ascultatori.
6) Zis-a avva Iosif lui
avva Lot : nu poti sa te faci calugar de nu te vei face ca focul, arzand
tot.
7) A mers avva Lot la avva Iosif si i-a zis : avvo, dupa puterea mea
imi fac putina pravila si putinul post si rugaciunea si citirea si linistea si
dupa puterea mea sunt curat cu cugetele. Ce am a mai face ? Deci, sculandu-se
batranul, si-a intins mainile la cer si i s-au facut degetele ca zece faclii de
foc. Si i-a zis : de voiesti, fa-te tot ca focul !
8) Un frate a intrebat
pe avva Iosif zicand : vreau sa ies din chinovie si sa sed afara. Si i-a zis lui
batranul : unde vezi sufletul tau ca se odihneste si nu se vatama, sezi. Ii zice
lui fratele : si in chinovie ma odihnesc si afara. Ce voiesti sa fac ? Ii zice
batranuI : daca te odihnesti si in chinovie si afara pune-ti amandoua cugetele
in cumpana; si unde vezi ca mai mult se foloseste si atarna cugetul tau, aceasta
fa.
9) S-a dus unul din batrani la prietenul sau, ca mergand ei, sa
cerceteze pe avva Iosif si a zis : zi-i ucenicului tau ca sa ne gateasca noua
magarul ! Si a zis : cheama-l si orice vei vrea, face. Ii zice : cum ii este
numele ? Iar el a zis : nu stiu. Si i-a zis : cata vreme are cu tine, de nu ii
stii numele ? Si i-a zis : doi ani. Iar el a zis : daca tu doi ani nu stii
numele ucenicului tau, eu intr-o zi ce trebuinta am sa-l aflu ?
1O) S-au
adunat fratii odaU la avva Iosif si sezand ei si intrebandu-l, se bucura el si
cu toata osardia le zicea : eu imparat sunt astazi ! Ca am imparatit peste
patimi.
11) Spuneau parintii despre avva Iosif cel din Panefo ca voind sa
se savarseasca, sedeau batranii si luand el seama la fereastra si chemand pe
ucenicul sau, i-a zis : adu-mi toiagul. Ca acesta socoteste ca am imbatrinit si
nu mai pot asupra lui. Si dupa ce a apucat toiagul, au vazut batranii ca s-a
slobozit ca un caine pe fereastra si s-a facut nevazut.
PENTRU AVVA
IACOV1) Zis-a avva Iacov : mai mare este a se instraina cineva,
decat primi pe straini.
2) Zicea iarasi cum ca atunci cand se lauda
cineva de altii, trebuie sa socoteasca pacatele sale si sa puna in minte, ca nu
este vrednic de laudele cele ce se zic.
3) Zis-a iarasi ca precum
lihnariul in camera intunecoasa lumineaza, asa si frica lui Dumnezeu cand va
veni in inima omului, il lumineaza si-l invata toate faptele cele bune si
poruncile lui Dumnezeu.
4) Zis-a iarasi : nu este trebuinta numai de
cuvinte, ca sunt multe cuvinte intre oameni in vremea aceasta. Ca aceasta este
ceea ce se cauta, iar nu cuvintele care nu au rod.
PENTRU AVVA
IERAX1) Un frate a intrebat pe avva Ierax, zicand : spune-mi cuvant,
ca sa ma mantuiesc. I-a zis lui batranul : sezi in chilia ta si de iti este
foame, mananca iar de iti este sete, bea si nu vorbi de rau pe cineva si te
mantuiesti !
2) Acestasi sa zis ca niciodata cuvantae lume n-a zis, nici
n-a voit sa auda.
PENTRU AVVA IOAN SCOPITULAvva Ioan
scopitul, mai tanar fiind, a intrebat pe un batran, zicand : cum voi ati putut
sa faceti lucrul lui Dumnezeu cu odihna, dar noi nici cu osteneala nu putem sa-l
facem ? Si a raspuns batranul : noi am putut, tinta ( +1 ) avand lucrul lui
Dumnezeu, iar trebuinta cea trupeasca, prea mic lucru. Iar voi tinta aveti
trebuinta cea trupeasca, iar lucrul lui Dumnezeu nu mai aveti de nevoie. Pentru
aceasta va osteniti. Si pentru aceasta Mantuitorul a zis ucenicilor : putin
credinciosilor, cautati intai Imparatia lui Dumnezeu si acestea toate se vor
adauga voua.( +2 )
( +1 )Adica lucru mare si care tine locul cel intai.
( +2 )Matei VI, 33.
2) Zis-a avva Ioan ca parintele nostru avva Antonie a zis : niciodata
folosul meu nu l-am ales si nu l-am voit mai mult decat folosul fratelui
meu.
3) Zicea avva Ioan cilicianul, egumenul Raitului catre frati :
fiilor, precum am fugit de lume, sa fugim si de poftele trupului.
4)
Zis-a iarasi : sa urmam parintilor nostri cu ce fel de aspra viata si liniste au
sezut aici.
5) Zis-a iarasi : sa nu intinam fiilor, locul acesta, pe care
parintii nostri l-au curatit de draci.
6) Zis-a iarasi locul acesta de
nevoitori este, iar nu de negutatori.
PENTRU AVVA IOAN DE LA
CHILIIPovestit-a avva Ioan cel de la Chilii zicand ca o femeie
pacatoasa era in Egipt, frumoasa si bogata foarte si boierii veneau la dansa.
Deci, intr-una din zile a avut vreme sa vina la biserica si a voit sa intre
inauntru. Iar ipodiaconul, care sta la usi, n-a lasat-o, zicand : nu esti
vrednica sa intri in casa lui Dumnezeu, caci esti necurata. Iar in timp ce se
certau a auzit episcopul galceava si a iesit. Deci i-a zis lui femeia : nu ma
lasi a intra in biserica ? Si i-a zis episcopul : nu iti este slobod sa intri,
ca necurata esti ! Iar ea umilindu-se, i-a zis : nu mai pacatuiesc ! Si i-a zis
ei episcopul : de vei aduce aici averile tale, stiu ca nu mai pacatuiesti. Iar
dupa ce le-a adus ea, Iuandu-le episcopul, le-a ars. Si au intrat in biserica,
ea plangand si zicand : daca aici asa mi s-a facut, oare acolo ce-am sa patimesc
? Si s-a pocait si s-a facut vas al alegerii. 2) Zis-a avva Ioan al Tebaidei :
dator este calugarul, mai inainte de toate sa ispraveasca smerita cugetare, ca
aceasta este cea dintai porunca a Mantuitorului, care zice, fericiti cei saraci
cu duhul, ca acelora este Imparatia cerurilor.( † )
( † )Matei V, 3
PENTRU AVVA ISIDOR PREOTUL1) Se spunea despre avva Isidor preotul
ca a venit odata un frate ca sa-l cheme la pranz . Iar batranul n-a suferit sa
mearga, zicand ca Adam de mancare fiind amagit, afara din rai s-a salasluit. I-a
zis lui fratele : tu inca te temi sa iesi din chilia ta ? Iar el iarasi i-a zis
: fiule, ma tem ca diavolul, racnind ca un leu, cauta pe cine sa inghita ( +1 )
si de multe ori zicea daca cineva se va da pe sine la bautura de vin, nu va
scapa de bantuiala gandurilor. Ca si Lot, silit fiind de fetele lui, s-a imbatat
de vin si prin betie diavolul spre pacatul cel faradelege lesne l-a gasit.( +2 )
( +1 )I Petru V. 8.
( +2 )Facere 19, 33, 35.
2) Zis-a avva Isidor : daca Imparatia cerurilor poftesti, defaima banii si de
dumnezeiasca rasplatire te tine.
3) Zis-a iarasi : a trai dupa Dumnezeu,
este cu neputinta daca vei fi iubitor de dezmierdari si iubitor de
argint.
4) Zis-a iarasi : daca dupa lege va nevoiti postind, nu va
mandriti. far daca pentru aceasta va laudati, mai bine sa manance carne, decat
sa se ingamfeze si sa se laude cineva.
5) Zis-a iarasi : trebuie ucenicii
si ca pe niste parinti sa iubeasca pe cei cu adevarat dascali, si ca de niste
stapani sa se teama. Si nici pentru dragoste sa nu slabeasca frica nici pentru
frica sa nu inegreasca dragostea.
6) Zis-a iarasi : daca poftesti
mantuirea, ia toate cele ce te duc la dansa.
7) Se spunea despre avva
Isidor, ca ducandu-se vreun frate la dansul, fugea mai inauntrul chiliei. Si ii
ziceau fratii : avvo, ce este aceasta ce faci ? Si zicea : au nu si fiarele
fugind in vizuinile lor, scapa ? Acestea le zicea pentru folosul
fratilor.
8) Povestit-a un batran, ca in vremea marelui Isidor preotul
Schitului, era un frate diacon, pe care pentru multa lui fapta buna vrea sa-l
faca preot, ca sa ramana in locul lui dupa moarte. Iar el din evlavie, nu,s-a
atins de hirotonie, ci a ramas diacon. Deci, pe acesta, din bantuiala
vrajmasului, l-a zavistuit oarecare din batrani si toti fiind in biserica pentru
slujba, mergand batranul a pus pe ascuns cartea sa in chilia diaconului si
venind a vestit lui avva Isidor, zicand, ca oarecare din frati i-a furat cartea.
Si mirandu-se avva Isidor, a zis : niciodata ceva de acest fel nu s-a facut in
Schit. Deci,,a zis preotului batranul acela care a pus pe ascuns cartea :
trimite doi din parinti cu mine, ca sa cercetam chiliile. Deci mergand, intai au
pipait prin chiliile celorlalti si pe urma au venit la chilia diaconului, si
gasind acolo acea carte, au adus-o la preot in biserica si au spus unde au
gasit-o, fiind de fata si diaconul si auzind. Iar el a facut metanie, inaintea a
tot norodul, lui avva Isidor, zicand : am gresit, da-mi canon si i-au dat canon
trei sapamani sa nu se precestuiasca. Deci venind fratele la slujba sta inaintea
bisericii si cadea inaintea a tos norodul zicand : iertati-ma, ca am gresit !
Iar dupa trei saptamani a fost primit la impartasanie. Si indata s-a indracit
batranul care il napastuise si a inceput a se marturisi strigand si zicand : am
napastuit pe robul lui Dumnezeu. Si facandu-se rugaciune de toata biserica
pentru dansul, nu se tamaduia. Atunci marele Isidor a zis inaintea tuturor
fratilor; roaga-te pentru dansul, ca tu ai fost napastuit ! Si daca nu prin
tine, apoi nici prin altul nu se tamaduieste. Si rugandu se el, indata s-a facut
sanatos batranul.
PENTRU AVVA IOAN PERSULPovestit-a,unul
din parinti despre avva Ioan persul, ca din darul lui cel mult, intru prea
adanca nerautate a venit. Ca acesta petrecea in arabia Egiptului si s-a
imprumutat odata de la un frate cu un galben si a cumparat in sa lucreze. Si a
venit un frate rugandu-se si zicand : daruieste-mi, avvo, putin in sa-mi fac un
leviton ( imbracaminte ) ! Si i-a dat cu bucurie. Asemenea inca si altul a venit
rugandu-se : da-mi putin in, sa-mi fac o fota ! Si i-a dat si lui asemenea . Si
altii cerand, da in scurt cu bucurie. La urma vine stapanul galbenului,
cerandu-l, si i-a zis lui batranul : ma duc si ti-l aduc. Si neavand de unde
sa-l dea, s-a sculat sa se duca la avva Iacov al diaconului, sa se roage sa-i
dea banul, ca sa plateasca fratelui. Si mergand, a gasit un galben jos pe
pamant, si nu s-a atins de dansul. Si facand rugaciune, s-a intors la chilia sa.
Si a venit fratele iarasi suparandu-l pentru ban. Si i-a zis batranul : eu
negresit port grija si mergand iarasi a gasit, banul jos unde era, si facand
rugaciune s-a intors la chilia sa. Si iata, asemenea a venit fratele cel ce il
supara si i-a zis batranul ca negresit de aceasta data il aduce. Si sculandu-se
iarasi a venit la acel loc si l-a gasit acolo stand. Si facand rugaciune, l-a
luat, si a venit la avva Iacov, si i-a zis : avvo, venind la tine, am gasit
banul acesta pe cale. Deci ajuta si vesteste in enorie, nu cumva l-a pierdut
cineva, si de se va gasi stapanul lui, da-l. Deci mergand batranul, trei zile a
vestit si nimeni nu s-a gasit, care sa fi pierdut banul. Atunci a zis batranul
catre avva Iacov : deci, daca nimeni nu l-a pierdut, da-l acestui frate, ca ii
sunt dator lui si venind sa iau de la tine mila ( † )si sa platesc datoria l-am
gasit. Si s-a minunat batranul, cum fiind dator si gasind, nu l-a luat, sa-l fi
dat. Si aceasta inca era mirare de dansul, ca de venea cineva sa se imprumute de
la el de ceva candva, nu singur da, ci zicea fratelui : du-te, ia-ti tie orice
ai trebuinta si daca aducea, ii zicea : pune-l iarasi la locul lui ! Iar de
nimic nu aducea cel ce a luat, nimic nu-i zicea.
( † )Milostenie.
2) Se spunea despre avva Ioan persul ca venind la dansul niste oameni rai, a
adus lighean si se ruga sa le spele picioarele, iar aceia cucernicindu-se, au
inceput a se pocai.
3) Zis-a cineva lui avva Ioan persul : atata
osteneala am facut noi pentru Imparatia cerurilor, oare putem sa o mostenim ? Si
a zis batranul : eu cred ca voi mosteni Ierusalimul cel de sus, care este scris
in ceruri ( +1 ). Caci credincios este cel ce a fagaduit ( + 2 ). Si pentru ce
sa nu cred ? Iubitor de straini ca Avraam m-am facut, bland ca Moise, sfant ca
Aaron, rabdator ca Iov, smerit cugetator ca David, pustnic ca Ioan, jalnic ca
Ieremia, invatator ca Pavel, credincios ca Petru, intelept ca Solomon. Si cred
ca talharul, ca Cel ce mi-a daruit acestea pentru a Sa bunatate, si Imparatia
mi-o va da !
( +1 ) Evrei XII 22-23.
( +2 ) Evrei X. 23.
PENTRU AVVA IOAN TEBEULSe spunea pentru cel mic Ioan tebeul,
ucenicul lui avva Ammoi, ca doisprezece ani a fost slujind batranului cand era
bolnav si cu dansul era sezand pe harar si batranut il trecea cu vederea. Si
macar ca mult s-a ostenit cu dansul, niciodata nu i-a zis : mantuieste-te ! Iar
cand vrea sa se savarseasca, sezand batranii, l-au apucat de mana si i-au zis :
mantuieste-te, mantuieste-te ! Si l-a incredintat batranilor, zicand : acesta
inger este, nu om !
PENTRU AVVA IOAN, UCENICUL LUI AVVA
PAVELSe spunea despre avva Ioan, ucenicut lui avva Pavel, ca avea
mare ascultare. Ca erau intr-un loc mormanturi si locuia acolo o leoaica; iar
batranul a vazut in locul acela balegi de bou si zicea lui Ioan sa se duca sa le
aduca. Iar el i-a zis : dar ce voi face, avvo, pentru leoaica ? Batranul glumind
a zis : de va veni asupra ta, leag-o si o adu aici ! Deci, s-a dus fratele acolo
seara si iata a venit leoaica asupra lui. Iar el dupa cuvantul batranului, s-a
repezit sa o prinda si a fugit leoaica. Si alergand dupa ea, zicea : asteapta
parintele meu sa te leg. Si prinzand-o a legat-o. Si se necajea batranul si
sedea asteptandu-l. Si iata a venit, tinand leoaica legata. Vazand batranul, s-a
minunat. Si vrand sa-l smereasca, l-a lovit zicand : nebunule ! Caine nebun
mi-ai adus aici ? Si a dezlegat-o indata batranul si a slobozit-o sa se
duca.
PENTRU AVVA ISAAC TEBEUL1) S-a dus odata, avva Isaac
tebeul la o chinovie si a vazut pe un frate ca a gresit si l-a osandit. Iar dupa
ce a iesit la pustie, a venit ingerul Domnului si a stat inaintea usii chiliei
lui, zicand : nu te las sa intri. Iar el se ruga zicand : care este pricina ? Si
raspunzand ingerul, i-a zis : Dumnezeu m-a trimis, zicand : spune-i lui, unde
poruncesti sa pui pe fratele cel gresit, pe care l-ai judecat ? Si indata s-a
pocait, zicand : am gresit, iarta-ma ! Si i-a zis ingerul : scoala-te, te-a
iertat Dumnezeu ! Dar pazeste-te de acum inainte sa nu judeci pe cineva mai
inainte de a-l judeca Dumnezeu.
2) Se spunea despre avva Apollo, ca avea
un ucenic, anume Isaac, pedepsit desavarsit la tot lucrul bun. Si a castigat
linistea dumnezeiestii Liturghii si cand iesea la biserica, nu lasa pe nimeni
sa-i iese in cale. Ca era cuvantul lui acesta, ca toate sunt bune la vremea lor,
ca vreme este la tot lucrul ( † ). Si dupa ce iesea de la biserica, ca si cum ar
fi fost gonit de foc, asa fugea, si cautand sa ajunga la chilia sa. Si de multe
ori se da fratilor din biserica cate un pesmet si cate un pahar de vin, dar el
nu lua, nu lepadand blagoslovenia fratilor ci tinind linistea bisericii. Si s-a
intamplat de a zacut el de boala si auzind fratii, au venit sa-l cerceteze. Si
sezand fratii, l-au intrebat, zicand : avvo Isaac, pentru ce dupa iesirea
bisericii fugi de frati ? Si a zis catre ei : nu fug de frati ci de reaua
mestesugire a dracilor. Ca de va tine cineva faclie aprinsa si de va zabovi
stand in vant, se stinge de vant. Asa si noi, luminati fiind de Sfantul Duh in
vremea Sfintei Liturghii, de vom zabovi afara din chilie, ni se intuneca mintea.
Aceasta a fost petrecerea cuviosului avva Isaac.
( † )Eclesiastul III, 1.
PENTRU AVVA IOSIF TEBEULA zis avva Iosif tebeul : trei cete sunt
cinstite inaintea Domnului : cand omul este bolnav si i se adauga ispite si cu
multumire le primeste. Iar a doua este cand cineva isi face toate lucrurile sale
curate inaintea lui Dumnezeu si nu au nimic omenesc. Iar a treia, cand cineva
sade sub supunerea unui parinte duhovnicesc si se lepada de toate voile sale.
Aceasta are o cununa mai mult, dar eu am ales boala.
PENTRU AVVA
ILARIONA mers avva Ilarion din Palestina, la munte, catre avva
Antonie. Si i-a zis lui avva Antonie : bine ai venit, luceafarule cel ce rasari
dimineata ! Si i-a zis avva Iarion : pace tie, stalpule de lumina care luminezi
lumea !
PENTRU AVVA ISHIRIONFratii parinti ai Schitului au
proorocit pentru neamul cel de pe urma. Ce am lucrat noi ?, ziceau ei. Si
raspunzand unul din ei, mare cu viata si cu numele, avva Ishirion, a zis : noi
poruncile lui Dumnezeu le-am facut. Si raspunzand fratii au zis : dar cei dupa
noi, oare ce vor face ? Si a zis : vor sa vina la jumatatea lucrului nostru. Si
au zis fratii : dar cei dupa dansii ? A zis avva Ishirion : nu au nicidecum
lucru cei ai neamului si randului aceluia, ci va sa le vina lor ispita. Si cei
ce se vor afla lamuriti in vremea aceea, mai mari si decat noi si decit parintii
nostri se vor afla.
INCEPUTUL SLOVEI CPENTRU AVVA
CASIAN 1) Povestit-a avva Casian : ne-am dus eu si sf. Ghermano in
Egipt, catre un batran si primindu-ne in gazda, a fost intrebat de noi : pentru
ce in vremea primirii fratilor celor straini, canonul postului nostru - precum
am luat in Palestina - nu-l primiti ? Si a raspuns zicand : postul totdeauna cu
mine este, iar pe voi a va tine totdeauna cu mine, nu pot. Si postul adevarat
este lucrul si de trebuinta si de nevoie, insa al vointei noastre este iar
implinirea dragostei, de nevoie o cere legea lui Dumnezeu. Prin voi dar primind
pe Hristos, sunt dator cu toata silinta sa-L odihnesc. Iar dupa ce va voi
petrece pe voi, canonul postului pot iarasi sa-l castig. Caci nu pot fiii nuntii
sa posteasca, cata vreme este mirele cu dansii. Iar cand se va lua de la dansii
mirele, atunci cu slobozire vor posti. ( † )
( † )Mat. IX, l5. Marcu II, 19. Luca V, 34.
2) Acestasi a zis ca era un batran si ii slujea o sfanta fecioara, iar oamenii
ziceau : nu sunt curati. Si a auzit batranul. Deci cand era sa se savarseasca, a
zis parintilor : dupa ce ma voi savarsi, rasaditi toiagul meu la mormant. Si
daca va odrasli si va face roade, sa stiti ca sunt curat cu dansa iar de nu va
odrasli si nu va face roade, sa cunoasteti ca am cazut cu dansa. Si au rasadit
toiagul si a treia zi a odraslit si a facut roade. si toti au slavit pe
Dumnezeu.
3) Zis-a iarasi : ne-am dus la alt batran si ne-a facut pe noi
de am gustat si ne indemna dupa ce ne-am saturat sa mai mancam. Iar eu zicand ca
nu mai putem, el a raspuns : dar eu, venind fratii, de sase ori am pus masa si
indemnand pe fiecare, impreuna mancam si inca imi este foame. Dar tu o data
mancand atat te-ai saturat incat sa nu mai poti manca ?
4) Povestit-a
iarasi acesta, ca a mers avva Ioan, barbat egumen al unei chinovii mari, la avva
Paisie care traia de patruzeci de ani intr-o pustie foarte adanca si ca cel ce
avea catre dansul multa dragoste si indrazneala cea din dragoste a zis catre el
: fug nu de frati, ci de reaua mestesugire a dracilor. Si de nici un om fiind
degrab suparat, ce ai ispravit ? Iar el a zis : de cand m-am calugarit,
niciodata, nu m-a vazut soarele mancand. A zis si avva Ioan : nici pe mine
maniindu-ma.
5) Pe acest avva Ioan, fiind spre sfarsit si vrand sa se
duca catre Dumnezeu cu osardie si voios, l-au inconjurat fratii, rugandu-l sa le
lase in loc de mostenire un cuvant scurt si de mantuire, prin care vor putea sa
se suie la savarsirea cea intru Hristos. Iar el suspinand, a zis : niciodata
n-am facut voia mea, nici am invatat pe cineva ceea ce mai inainte n-am
facut.
6) Povestit-a iarasi despre alt batran care sedea in pustie, ca
s-a rugat lui Dumnezeu sa i se daruiasca lui ca niciodata sa nu dormiteze cand
se porneste vreo vorba duhovniceasca iar de va aduce cineva cuvinte de clevetire
sau de vorba desarta, indata sa adoarma, ca sa nu guste auzurile lui acest fel
de otrava. Si acesta zicea ca diavolul este silitorul vorbei desarte si
luptatorul a toata invatatura duhovniceasca, aducand si acest fel de pilda. Ca
vorbind eu, zice, pentru folos, catre oarecari frati, de atata somn adanc au
fost cuprinsi, incat nici genele ochilor nu puteau sa le miste. Eu vrand dar sa
arat lucrarea demonului, cuvant de vorba desarta am adus la mijloc, de care
facand haz, numaidecat s-au trezit. Si suspinand am zis : cat timp pentru
lucruri ceresti vorbeam, ochii vostri, ai tuturor de somn erau cuprinsi iar cand
cuvant desert a curs, toti cu osardie v-ati desteptat. Pentru aceea, iubitilor
frati, va rog, cunoasteti lucrarea demonului celui viclean si de sine luati
aminte, pazindu-va de dormitare, cand faceti ceva duhovnicesc, sau
ascultati.
7) Zis-a iarasi ca un om bogat, lepadandu-se de lume si
averile sale la saraci dandu-le, a oprit oarece spre odihna sa, nevrand sa
primeasca smerita cugetare cea din lepadarea cea desavarsita si supunerea cea
adevarata a canonului vietii de obste. Catre care, cel intru sfinti Vasile a
grait in acest fel : si averile le-ai pierdut si calugar nu te-ai
facut.
8) A zis iarasi ca era un calugar locuind intr-o pestera pustie si
s-a vestit lui de catre rudeniile cele dupa trup, ca tatal sau tare este suparat
de boala si va sa se savarseasca; sa vina ca sa-l mosteneasca. Iar el a rsapuns
catre dansii : eu mai inainte decat acela am murit lumii. Mort pe viu nu
mosteneste.
PENTRU AVVA CRONIE1) Un frate a zis lui avva
Cronie : spune-mi un cuvant ! Si i-a zis lui cum, ca venind Elisei la
somaniteanca, a gasit-o pe dansa neavand suparare cu nimeni. Deci a zamislit si
a nascut prin venirea lui Elisei ( † ). I-a zis lui fratele : ce este cuvantul
acesta ? Si i-a zis batranul ca sufletul de se va trezi si se va strange din
raspandire si grija si isi va lasa voile sale, atunci Duhul lui Dumnezeu vine la
dansul si poate de aceea sa nasca, fiindca este sterp.
( † )IV. Imp. 4, 10
2) Un frate a intrebat pe avva Cronie : ce voi face uitarii, care imi robeste
mintea si nu ma lasa sa simt pana ce nu ma aduce la insusi pacatul ? Si a
raspuns batranul : cand au luat cei de alta semintie chivotul, pentru fapta cea
rea a fiilor lui Israil ( +1 ), l-au tras pans ce l-au adus in casa lui Dagon,
dumnezeul lor. Si atunci a cazut cu fata lui in jos ( +2 ). Si a zis fratele :
ce este aceasta ? Iar batranul a zis : ca de vor apuca sa robeasca mintea omului
cu insasi pricinele sale, asa o tarasc pana ce o vor aduce deasupra patimii
celei nevazute. Deci intr-acel loc de se va intoarce mintea si va cauta pe
Dumnezeu si isi va aduce aminte de munca cea vesnica, indata patima cade si nu
se mai vede. Caci scris este : cand te vei intoarce si vei suspina, atunci te
vei mantui si vei cunoaste unde ai fost ( +3 ).
( +1 ) La altele, lui Ili.
( +2 ) I Imparati, V, 2, 3.
( +3 ) Is. XXX, 15.
3) Un frate a intrebat pe avva Cronie : cum vine omul la smerita cugetare ?
Zis-a lui batranul : prin frica lui Dumnezeu. I-a zis fratele : dar prin ce fel
de lucru vine la frica lui Dumnezeu. A zis batranul : dupa socoteala mea, de se
va strange pe sine din tot lucrul si se va da la osteneala trupeasca si cat va
putea isi va aduce aminte de iesirea cea din trup si de judecata lui
Dumnezeu.
4) A zis avva Cronie ca de nu aducea Moise oile sub muntele
Sinai, nu ar fi vazut focul in rug ( +1 ). A intrebat fratele pe batranul : la
ce se ia rugul ? Si i-a zis lui ca rugul se ia la fapta cea trupeasca. Ca scris
este, ca asemenea este Imparatia cerurilor cu comoara ascunsa in tarina ( +2 ).
Zis-a fratele batranului : fara osteneala trupeasca dar, nu sporeste omul la
vreo cinste ? Zis-a lui batranul : cu adevarat scris este : privind la
Incepatorul si Savarsitorul credintei, Iisus, care in locul bucuriei ce era pusa
inaintea Lui, a rabdat Crucea ( +3 ). Si iarasi David zice : de voi da somn
ochilor mei si genelor mele dormitare si celelalte ( +4 ).
( +1 ) Ies III. 2, 3.
( +2 ) Mat. 13, 44.
( +3 ) Evr, XII, 2.
( +4 )
Psalm 131. 4.
5) Zis-a avva Cronie, ca i-a povestit lui avva Iosif cel de la Pilusie, acestea
: sezand eu in Sinai, era acolo un frate bun si nevoitor, si la trup cu chip
frumos. Si venea la biserica la slujba, purtand o haina plina de carpituri si un
maforion mic si vechi. Si vazandu-l odata asa venind la slujba, i-am zis :
frate, nu vezi, pe frati cum sunt ca ingerii la slujba, in biserica ? Cum tu
totdeauna asa vii aici, purtand vechituri ? Iar el a zis : iarta-ma, avvo, ca nu
am altele ! Deci l-am luat in chilia mea si i-am dat un leviton si orice alt ii
mai trebuia si se purta de acum ca si ceilalti frati si era cu putinta a-l vedea
ca pe un inger. Si au avut odata nevoie parintii sa trimita zece frati la
imparatul pentru oarecare trebuinta. Si l-au hotarat si pe dansul impreuna cu
cei ce erau sa mearga. Iar dupa ce a auzit, a facut metanie la parinti, zicand :
pentru Domnul, iertati-ma, ca sunt rob al unuia mare din cei de acolo si de ma
va cunoaste, ia calugaria de pe mine, si ma duce iarasi ca sa-i robesc
lui.
Deci, dupa ce au plecat parintii si l-au lasat, am aflat pe urma de
la unul care il stia bine, ca in vremea cand era in lume, era eparh al
pretoriilor si ca sa nu fie cunoscut si sa aiba suparare de la oameni, a
pricinuit aceasta. Atata silinta aveau parintii ca sa fuga de slava si de odihna
lumii acesteia.
PENTRU AVVA CARION1) Zis-a avva Carion :
multe osteneli trupesti am facut, mai mult decat fiul meu Zaharia si n-am ajuns
la masurile lui, intru smerenia si tacerea lui.
1) Zis-a avva Carion :
multe osteneli trupesti am facut, mai mult decat fiul meu Zaharia si n-am ajuns
la masurile lui, intru smerenia si tacerea lui.
2) Fost-a in Schit un
calugar ce se zicea avva Carion. Acesta avand doi copii, lasandu-i pe ei la
femeia sa, s-a dus la viata calugareasca. Iar dupa o vreme facandu-se foamete in
Egipt, stramtorandu-se femeia lui, a venit la Schit, aducand cei doi copii cu
sine. Si era unul de parte barbateasca si se numea Zaharia, iar altul de parte
femeiasca. Si sedea departe de batranul in lunca. Ca este lunca alaturi de
Schit, unde bisericile sunt zidite la izvoarele apelor. Si acest obicei era in
Schit, ca de venea femeie sa graiasca cu vreun frate al ei, sau cu alta rudenie,
de departe sezand vorbeau unii cu altii. Atunci a zis femeia lui avva Carion :
iata te-ai facut calugar si foamete este. Cine dar va hrani copiii tai ? I-a
raspuns ei avva Carion : trimite-mi-i pe ei aici ! Zis-a femeia copiilor :
duceti-va la tatal vostru ! Deci cand mergeau ei la tatal lor, copila s-a intors
la mama-sa, iar copilul a venit la tatal sau. Atunci i-a zis ei : iata bine s-a
facut. Ia tu pe copila si te du, si eu iau pe copil ! Deci il crestea in Schit,
toti stiind ca este fiul lui. Iar dupa ce a venit in varsta, cartire s-a facut
intre frati pentru dansul. Si auzind avva Carion a zis fiului sau : Zaharie,
scoala-te sa mergem de aici, ca parintii cartesc ! I-a zis lui tanarul : avvo,
toti stiu aici ca fiul tau sunt. Iar de vom merge aiurea nu pot zice ca fiul tau
sunt ? Si i-a zis batranul : scoala-te sa mergem de aici ! Si s-au dus la
Tebaida. Iar dupa ce si-au luat chilie si au sezut putine zile acolo, aceeasi
cartire s-a facut pentru copil. Atunci i-a zis lui tata : Zahario, scoala-te sa
mergem la Schit ! Si dupa ce au venit ei la Schit si au trecut putine zile,
iarasi cartire s-a facut pentru dansul. Atunci Zaharia copilul venind la iezerul
cel de pucioasa si dezbracandu-se, s-a pogorat jos pana la narile lui,
cufundandu-se. Si stand multa vreme cat putea, si-a prapadit trupul sau, caci
s-a facut ca un bubos. Si iesind s-a imbracat cu hainele sale si s-a dus la
tatal sau si abia l-a mai cunoscut. Si mergand el la Sfanta Impartasire dupa
obicei, s-a descoperit Sf. Isidor, preotului Schitului ceea ce a facut. Si
vazand si minunandu-se, a zis : Zaharia copilul in duminica trecuta a venit si
s-a impartasit ca un om, iar acum ca un inger s-a facut.
PENTRU AVVA
COPRI1 ) Zicea avva Pimen despre avva Copri, ca la atata masura a
venit, incat macar ca era bolnav si zacea pe pat, multumea si isi oprea
voia.
2) Zis-a avva Copri : fericit cel ce rabda osteneala cu
multumire.
3) S-au adunat odata cei din Schit, certandu-se pentru
Melchisedec si au uitat sa cheme pe avva Copri. Mai pe urma chemandu-l, il
intrebara de aceasta. Iar el lovindu-se de trei ori peste gura ( † ), a zis :
vai tie, Coprie ! Vai tie, Coprie ! Vai tie, Coprie ! Caci cele ce ti-a poruncit
Dumnezeu sa le faci, le-ai lasat si cele ce nu le cere de la tine, le cauti. Si
auzind fratii acestea, au fugit la chiliile lor.
( † )La altele, peste obraz.
PENTRU AVVA CHIRU1) Pentru gandul desfranarii fiind intrebat avva
Chiru alexandrinul, a raspuns asa : daca gand nu ai, nadejde nu ai. Daca ganduri
nu ai, fapta ai. Iar aceasta este ca cel ce nu se lupta cu mintea impotriva
pacatului, nici raspunde impotriva-i, cu trupul il face pe dansul ( † ). Caci
cel ce are fapte, prin ganduri nu se supara. A intrebat insa batranul pe frate,
zicand : nu cumva ai obicei sa vorbesti cu femei ? Si a zis fratele : nu ! Vechi
si noi zugravi sunt cugetele mele. Aduceri aminte sunt cele ce ma supara si
inchipuiri de femei. Iar batranul a zis catre dansul : de morti nu te teme ci de
cei vii fugi si te indreapta mai mult spre rugaciune.
( † )Adica pe pacat.
INCEPUTUL SLOVEI LPENTRU AVVA LUCHIE1 ) Au venit
odata la avva Luchie cel din Ennat niste calugari, ce se zic evhite, adica
rugatori. Si i-a intrebat pe ei batranul : care e lucrul mainilor voastre ? Iar
ei au zis : noi nu pipaim lucrul cu mainile, ci precum zice apostolul, neincetat
ne rugam ( +1 ). Si a zis batranul : nu mancati ? Si au zis : da, maticam. Si
le-a zis lor : apoi cand mancati, cine se roaga pentru voi ? Iarasi le-a zis lor
: nu dormiti ? Si au zis : da, dormim. Si a zis batranul : apoi cand dormiti,
cine se roaga pentru voi ? Si nu au gasit sa-i raspunda la aceasta. Si le-a zis
lor : iertati-ma, iata nu faceti cum ziceti. Iar eu va arat voua, ca lucrand
lucrul cu mainile mele, neincetat ma rog. Sed cu ajutorul lui Dumnezeu,
muindu-mi putinele smicele ale mele, si impletindu-le funie, zic : miluieste-ma,
Dumnezeule, dupa marea mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale, sterge
faradelegea mea ! ( +2 ) Si le-a zis lor : nu este rugaciune aceasta ? Si au zis
ei : este. Si a adaus batranul : cand petrec toata ziua lucrand si rugandu-ma,
fac mai mult sau mai putin decat saisprezece bani. Si dau dintr-insii la usa doi
si ceilalti ii cheltuiesc la mancare. Si se roaga pentru mine cei ce ia doi
bani, cand mananc sau dorm. Si cu darul lui Dumnezeu se implineste la mine
cuvantul acela ce zice : neincetat va rugati !
( +1 ) Tes. V, 17.
( +2 )Psalm 50.
PENTRU AVVA LOT1) A venit unui din batrani catre avva Lot, la
lunca cea mica ce se cheama a lui Arsenie si s-a rugat lui pentru o chilie si
i-a dat-o. Si era batranul neputincios si i-a odihnit pe el avva Lot. Si daca
venea careva la avva Lot, il facea de mergea si la batranul cel neputincios.
Deci, a inceput a grai lor cuvinte de-ale lui Origen si se necajea avva Lot,
zicand : nu cumva vor socoti parintii ca si noi suntem asa ? Dar a-l scoate pe
dansul din loc, se temea pentru porunca. Si sculandu-se avva Lot, a venit catre
avva Arsenie si i-a povestit lui despre batran. Si i-a zis lui avva Arsenie :
nu-l goni pe dansul, ci zi-i lui : iata din cele ale lui Dumnezeu, mananca, bea
precum voiesti, numai cuvantul acesta sa nu-l graiesti. Si de va voi, se va
indrepta, iar de nu va voi sa se indrepte sigur, se va indemna sa se duca de
acolo, si nu de la tine se va face pricina. Deci mergand, avva Lot, a facut asa.
Si batranul daca a auzit aceasta, nu voia sa se indrepteze, ci a inceput sa se
roage, zicand : pentru Dumnezeu, trimiteti-ma de aici ca nu mai pot suferi
pustia ! Si asa, sculandu-se, a iesit, petrecandu-se cu dragoste.
2)
Povestit-a oarecine despre un frate, care cazuse in pacat, ca mergand el la avva
Lot se tulbura intrand si iesind, neputand sa sada. Si i-a zis lui, avva Lot :
ce ai, frate ? Iar el a zis : pacat mare am facut si nu pot sa-l spun
parintilor. I-a zis lui batranul : marturiseste-l mie si eu il voi purta pe el !
Atunci i-a zis lui : in desfranare am cazut si am jefuit ca sa dobandesc lucrul.
Si i-a zis lui batranul : indrazneste, ca este pocainta ! Du-te si sezi in
pestera si posteste douazeci de zile si eu voi purta cu tine jumatatea pacatului
! Deci, dtipa ce s-au implinit trei saptamani, s-a incredintat batranul ca a
primit Dumnezeu pocainta fratelui. Si a ramas, supunandu-se batranului pana la
moartea lui.
PENTRU AVVA LONGHIN1) A intrebat odata avva
Longhin pe avva Luchie despre trei ganduri, zicand : voiesc sa ma instrainez.
I-a zis lui batranul : de nu-ti vei stapani limba nu esti strain, oriunde vei
merge. Deci si, aici stapaneste-ti limba si esti strain. I-a zis lui iarasi :
voiesc sa postesc ! I-a raspuns lui batranul : zis-a Isaia proorocul : de vei
incovoia ca pe un lant si ca pe un belciug grumazul tau, nici asa nu se va chema
post primit ( † ). Ci mai vartos stapaneste gandurile tale cele rele. I-a zis
lui a treia oara : voiesc sa fug de oameni. Raspuns-a batranul : de nu vei
ispravi aceasta mai intai cu oamenii, nici deosebi nu poti sa o ispravesti.
( † )Isaia 51, 5.
2) Avva Longhin fiind odata bolnav, zicea intru sine : zaci si mori. Iar de-mi
vei cere sa mananci fara vreme, nici hrana cea de toate zilele nu-ti voi
da.
3) S-a intrebat avva Longhin : care fapta buna este mai mare decat
toate, celelalte ? Si a zis : socotesc ca precum mandria este mai mare decat
toate patimile, incat a putut sa surpe pe unii si din cer, asa si smerita
cugetare este mai mare decat toate faptele bune, pentru ca poate sa scoata pe om
din insasi adancuri, macar de ar fi pacatos ca un drac. Pentru aceea si Domnul
mai inainte de toti fericeste pe cei saraci cu duhul.
4) O femeie avand
patima la san, care se cheama carchin, auzind de avva Longhin, a cautat sa se
intalneasca cu dansul. Deci sedea el la semnul al noalea de la Alexandria. Si
cautand femeia, s-a intamplat fericitul acela de aduna lemne pe langa mare. Si
gasindu-l pe el, i-a zis lui : avvo, unde locuieste avva Longhin, robul lui
Dumnezeu ? - nestiind ca el este. Iar el i-a raspuns : ce voiesti de la
inselatorul acela ? Nu te duce la dansul, caci este amagitor ! Dar ce este ceea
ce ai ? Iar femeia, i-a aratat patima si facand el semnul crucii peste locul
acela, a slobozit-o zicand : du-te si Dumnezeu te va tamadui, caci, Longhin cu
nimic nu poate sa te foloseasca ! Deci s-a dus femeia, crezand cuvantul lui si
s-a tamaduit indata. Dupa acestea povestind ea catre oarecare lucrul si semnele
batranului spunandu-le, a priceput ca el este avva Longhin.
5) Altadata
iarasi i-au adus lui unii pe un indracit. Iar el zicea catre dansii : eu n-am ce
sa fac. Ci mergeti mai bine la avva Zinon. Apoi cand a inceput avva Zinon sa
goneasca diavolul, a inceput a striga diavolul : acum socotesti, avvo , ca
pentru tine ies ? Iata avva Longhin se roaga acolo impotriva mea, si temandu-ma
de rugaciunile lui ies ca altfel tie nu-ti dam raspuns.
6) Zis-a avva
Longhin catre avva Acachie : femeia atunci cunoaste ca a zamislit, cand i se va
opri sangele. Asadar si sufletul cunoaste ca a primit Duh Sfant, cand i se vor
opri patimile cele rele ce curg jos dintr-insul. Iar cata vreme petrece
intr-insele, cum poate sa se mareasca in desert, ca este fara patima ? Da sange
si ia Duh !
INCEPUTUL SLOVEI M.PENTRU AVVA MACARIE
EGIPTEANUL1 ) Povestit-a despre sine avva Macarie, zicand : cand
eram mai tanar si sedeam la chilie in Egipt, m-au apucat si m-au facut cleric in
sat. Si nevrand sa primesc, am fugit la alt loc. Si a venit la mine un mirean
cucernic si lua rucodelia mea si-mi slujea mie. Apoi s-a intamplat din ispita
diavoleasca de a cazut in pacat o fata si luand in pantece, era intrebata cine
este cel ce a facut aceasta. Iar ea zicea : pustnicul ! Iar ei iesind, m-au
prins in sat si au spanzurat de grumajii mei oale afumate si urechi de vase si
m-au purtat in vileag prin sat pe ulita, batandu-ma si zicand : acest calugar a
stricat pe fata noastra, luati-l, luati-l ! Si m-au batut incat putin de n-am
murit. Si venind unul din batrani, a zis : pana cand bateti pe acest calugar
strain. Iar cel ce-mi slujea, urma dupa mine rusinandu-se, caci era ocarandu-l
pe el foarte si zicand : iata sihastrul pe care tu il marturiseai, ce a facut !
Si au zis parintii ei : nu-l slobozim pana ce nu va da chezasie ca o va hrani pe
dansa. Si am zis slujitorului meu si m-a luat in chezasie. Si mergand la chilia
mea, am dat lui cate cosnite aveam, zicandu-i : vinde-le si le da femeii mele sa
manance ! Si ziceam in gandul meu : Macarie, iata ti-ai gasit tie femeie.
Trebuie sa lucrezi putin mai mult ca sa o hranesti. Si lucram ziua si noaptea si
ii trimeteam ei. Si cand a venit vremea ticaloasã sã nascã, a petrecut multe
zile chinuindu-se si nu nãstea. Si i-am zis ei : ce este aceasta ? Iar ea a zis
: eu stiu ca pe pustnicul acela l-am napastuit si mintind l-am invinuit. El nu
este vinovat, ci cutare tanar. Si venind cei ce imi slujea bucurandu-se, zicea
ca n-a putut sa nasca fata aceea pana ce nu a marturisit zicand ca nu are vina
pustnicul , ci a mintit asupra lui. Si iata, tot satul va sa vina aici cu slava
si sa se pocaiasca inaintea ta. Iar eu auzind acestea, ca sa nu ma supere
oamenii, m-am sculat si am venit aici la Schit. Acesta este inceputul pricinei
pentru care am venit aici.
2) Venit-a odata Macarie egipteanul de la
schit la muntele Nitriei, la pomenirea lui avva Pamvo. Si i-au zis lui batranii
: parinte, spune vreun cuvant fratilor. Iara el a zis lor : eu inca nu m-am
facut calugar, dar am vazut calugari. Caci sezand eu odata in chilie la Schit,
ma suparau gandurile si imi ziceau : du-te in pustie si vezi ce vei afla acolo !
Deci am ramas luptandu-ma cu gandul cinci ani, zicand : nu cumva de la diavolul
este aceasta ? Si daca a zabovit gandul, m-am dus in pustie si am aflat acolo un
iezer de apa si ostrov in mijlocul lui si au venit fiarele pustiei sa bea apa
dintr-insul. Si am vazut in mijlocul lor doi oameni goi si s-a inspaimantat
trupul meu, caci am socotit cum ca sunt duhuri, iar ei daca m-au vazut
inspaimantat, au grait catre mine : nu te teme, caci si noi oameni suntem. Si am
zis lor : de unde sunteti si cum ati venit in pustia aceasta ? Iar ei au raspuns
: de la chinovie suntem si ne-am intocmit intre noi si am iesit aici. Si iata
avem patruzeci de ani si unul din noi este egiptean, iar celalalt este libian.
Si m-au intrebat si ei zicand : cum se afla lumea, de vine apa la vremea sa si
de are lumea indestularea sa si am zis lor : are. Si eu i-am intrebat cum pot sa
ma fac calugar si ei mi-au raspuns : de nu se va lepada cineva de toate ale
lumii, nu poate sa fie calugar. Si am zis lor : eu sunt slab si nu pot ca voi.
Iar ei mi-au zis : daca nu poti ca noi, sezi in chilia ta si-ti plange pacatele
tale. Si i-am intrebat : cand se face iarna nu raciti ? Si cand se face arsita,
nu se ard trupurile voastre ? Iar ei mi-au zis : Dumnezeu ne-a facut noua
iconomia aceasta, incat nici iarna nu racim, nici vara nu ne vatama arsita.
Pentru aceasta am zis voua ca nu m-am facut calugar, ci am vazut calugari.
Iertati-ma, fratilor !
3) Avva Macarie locuia odata in pustia cea mare si
petrecea numai el singur, iar mai jos era alta pustie in care locuiau mai multi
frati. Si lua seama batranul la cale si a vazut pe satana venind in chip de om
ca sa treaca pe acolo. Si se arata ca poarta o haina de in cu multe gauri si la
fiecare gaura era spanzurata cate o tivgulita. Si i-a zis lui marele batran :
unde te duci ? Si i-a raspuns : ma duc sa aduc aminte fratilor. ( † )Iar
batranul i-a zis : si la ce iti trebuie tie aceste tivgulite. Si a zis : bucate
duc fratilor. Iar batranul a zis : dar toate acestea ? Si a raspuns : da, caci
de nu va placea cumva una, ii aduc alta iar daca nici aceasta, ii dau alta si
negresit dintre acestea macar una ii va placea lui. Si acestea zicand, s-a dus.
Iar batranul a ramas pandind caile pana ce iarasi s-a intors acela. Si vazandu-l
pe el batranul, i-a zis : mantuieste-te ! Iar el a raspuns : cum se poate ca sa
ma mantuiesc ? I-a zis lui batranul : pentru ce ? Iar el a zis : caci toti mi
s-au facut salbatici si nimeni nu ma respecta. I-a zis lui batranul : dar nici
un prieten nu mai ai acolo ? Iar el i-a raspuns lui : ba am acolo numai un
calugar prieten si numai el ma respecta si cand ma vede se invarte ca o
vartelnita. I-a zis lui batranul : si cum se numeste fratele acela ? Iar el a
zis : Teopempt. Si zicand acestea, s-a dus. Si sculandu-se avva Macarie, s-a dus
in pustia cea mai din jos. Si auzind fratii, luand stalpari de finic, au iesit
in intampinarea lui. Si fiecare se gatea, socotind ca la dansul va sa gazduiasca
batranul. Iar el a intrebat cine este cel ce se numeste Teopempt in muntele
acela si gasindu-l a intrat in chilia lui. Iar Teopempt i-a primit pe el cu
bucurie. Dupa ce a inceput a ramane singur cu dansul, i-a zis batranul : cum te
afli, frate ? Iar el a zis : cu rugaciunile tale, bine. A zis batranul : nu
cumva te lupta gandurile ? El a raspuns : acum bine sunt : caci se sfia sa-i
spuna. I-a zis lui batranul : iata, cati ani ma nevoiesc si sunt cinstit de toti
si pe mine batranul ma supara duhul curviei. A raspuns zicand si Teopempt :
crede-ma, avvo, ca si pe mine. Iar batranul pricinuia ca si alte ganduri bat
razboi cu dansul, pana sa-l faca sa marturiseasca. Apoi i-a zis lui : cum
postesti ? Iar el i-a raspuns : pana la al noualea ceas. I-a zis lui batranul :
posteste pana seara si te nevoieste si citeste de rost din Evanghelie si din
celelalte scripturi. Si de-ti va veni vreun gand, niciodata sa nu ai aminte jos,
ci totdeauna sus. Si indata Domnul iti ajuta. Si punand la cale batranul pe
fratele, a iesit iarasi la pustia sa. Sia luand seama, iar a vazut pe diavolui
acela si i-a zis lui : unde te duci iarasi ? Iar el a raspuns : sa aduc aminte
fratilor si s-a dus. Iar dupa ce iarasi s-a intors i-a raspuns lui sfantul : cum
sunt fratii ? Iar el a zis : rau. Iar batranul a zis iarasi : pentru ce ? Iar el
a zis : salbatici sunt toti si cea mai mare rautate este ca si acela pe care il
aveam prieten si ma asculta si el nu stiu de unde s-a razvratit si nici el nu mi
se mai apleaca, ci decat toti mai salbatic s-a facut. Si m-am jurat sa nu mai
calc pe acolo fara numai dupa ce va trece o vreme. Si asa zicand s-a dus, lasand
pe batran. Iar sfantul a intrat in chilia sa.
( † )Adica, sa-i zadarasca
4) S-a dus avva Macarie cel mare la avva Antonie in munte si batand in
usa lui, a iesit la dansul si i-a zis : tu cine esti ? Iar el a zis : eu sunt
Macarie. Si incuind usa a intrat si l-a lasat pe el. Si vazand rabdarea lui, i-a
deschis si glumind cu dansul zicea : de multa vreme doream sa te vad, auzind
cele despre tine. Si gazduindu-l, l-a odihnit, caci era trudit de multa
osteneala. Iar dupa ce s-a facut seara si-a muiat luisi avva Antonie stalpari de
finic. Si i-a zis lui avva Macarie : porunceste ca sa-mi moi si eu pentru mine.
Iar el a zis : moaie-ti. Si facand o legatura mare, a muiat-o. Si sezand de cu
seara, vorbind despre mantuirea sufletelor, impletea, si funia se pogora pe
fereastra in pestera. Si intrand dimineata fericitul Antonie, a vazut multimea
impletiturii lui avva Macarie si zicea : multa putere iese din mainile
acestea.
5) Spunea avva Macarie catre frati despre pustiirea Schitului :
cand veti vedea ca se zideste chilie aproape de lunca, sa stiti ca aproape este
pustiirea lui; cand veti vedea copaci, sa stiti ca langa usi este; cand veti
vedea copii, luati-va cojoacele voastre si fugiti !
6) Zicea iarasi,
vrand sa mangaie pe frati : a venit aici un copil indracit cu mama lui si zicea
mamei sale : scoala-te batrano, sa mergem de aici. Iar ea a zis : nu pot sa merg
pe jos. Iar copilul a zis ei : te duc eu. Si m-am mirat de viclesugul
diavolului, cum voia sa-i goneasca pe ei de acolo.
7) Spunea avva Sisoe :
cand eram in Schit cu Macarie, ne-am suit sa seceram cu dansul sapte insi. Si
iata o vaduva era adunand in urma noastra spice si nu inceta plangand. Deci a
chemat batranul pe stapanui tarinei si i-a zis : ce are baba aceasta, ca
totdeauna plange ? I-a zis lui : barbatul ei avea un amanet al oarecarui si a
murit de naprasna si nu i-a spus unde l-a pus si voieste stapanui amanetului sa
o ia pe dansa si pe fiii ei robi. I-a zis lui batranul : zi-i sa vina la noi,
unde ne odihnim de arsita. Si venind femeia, i-a zis ei batranul : ce plangi asa
totdeauna ? Si a zis : barbatul meu a murit luand amanetul oarecaruia si n-a
spus cand a murit, unde l-a pus. Si a zis batranul catre dansa : vino, arata-mi
unde l-ai ingropat ! Si luand pe frati cu dansul, a iesit cu ea impreuna. Si
venind la locul acela, a zis ei batranul : du-te la casa ta ! Si rugandu-se ei,
l-a chemat batranul pe mort, zicand : cutare, unde ai pus amanetui cel strain ?
Iar el raspunzand, a zis : in casa mea este ascuns, sub picioarele patului. Si
i-a zis lui batranul : dormi iarasi pana la ziua invierii. Si vazand fratii, de
frica au cazut la picioarele lui. Si le-a zis lor batranul : nu pentru mine s-a
facut aceasta caci nimic nu sunt, ci pentru vaduva si pentru copiii cei saraci a
facut Dumnezeu lucrul acesta. Insa acesta este lucrul cel mare, caci Dumnezeu
voieste sufletul fara de pacate si orice va cere va lua. Si venind a vestit
vaduvei unde este pus amanetul. Iar ea luandu-l, i-a dat stapanului lui si si-a
izbavit fiii sai si toti cei ce au vazut au slavit pe Dumnezeu.
8) Spunea
avva Petru despre sfantul Macarie, ca mergand odata la un pustnic si gasindu-l
patimind, i-a intrebat, ce pofteste sa manance, fiindca nimic nu era in chilia
lui si zicand acela : putina paine proaspata, n-a pregetat viteazul sa mearga la
Alexandria si sa dea celui ce patimea. Si lucru de mirare ca nimanui nu s-a
facut aratat.
9) Zis-a iarasi, fiindca cu nerautate se purta avva Macarie
cu toti fratii, i-au zis lui unii : pentru ce te faci pe tine asa ? Iar el a zis
: doisprezece ani am slujit Domnului meu ca sa-mi daruiasca darul acesta si voi
toti ma sfatuiti sa-l lapad ?
10) Se spunea despre avva Macarie, ca
atunci cand se intampla a fi cu fratii, isi punea luisi hotar, ca de se va afla
vin pentru frati, sa bea, dar in loc de un pahar de vin, o zi sa nu bea apa.
Deci fratii, pentru odihna, ii dau lui. Iar batranul cu bucurie lua, ca pe
sinesi sa se chinuiasca. Iar ucenicul lui stiind lucrul, zicea fratilor : pentru
Domnul, nu-i dati, caci in chilie vrea sa se chinuiasca pe sine ! Si
instiintandu-se fratii, nu-i mai dadeau vin.
11) Trecand odata de la
lunca la chilia sa, avva Macarie ducea zmicele de finic, si iata i-a intampinat
pe el diavolul pe cale cu secerea si vrand sa-l loveasca n-a putut. Si i-a zis
lui : multa sila am de la tine, Macarie, caci nu pot asupra ta. Iata orice faci
si eu fac. Tu postesti, dar eu nicidecum nu mananc. Priveghezi, dar eu nicidecum
nu dorm. Numai una este cu care ma biruiesti. I-a zis lui avva Macarie : care
este ? Iar el a zis : smerenia ta si pentru aceasta nu pot asupra ta.
12)
Intrebat-au unii din parinti pe avva Macarie egipteanul, zicand : cum cand
mananci si cand postesti trupul tau este uscat ? Si le-a zis lor batranul :
lemnul ( † )care intoarce uscaturile cele ce ard, peste tot se parjoleste de
foc. Asa de isi va curati omul mintea sa eti frica lui Dumnezeu, aceasta frica a
lui Dumnezeu ii mananca trupul lui.
( † )Adica cociorba.
13) Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul, ca stiindu-se de la Schit si
ducand niste cosnite, ostenind, a sezut si s-a rugat, zicand : Dumnezeule, Tu
stii ca nu mai pot ! Si indata s-a aflat langa rau.
14) Era cineva in
Egipt care avea un fiu slabanog si l-a adus pe el la chilia lui avva Macarie si
lasandu-l la usa plangand, s-a dus departe. Deci ivindu-se batranul, a vazut pe
copil ca plange si i-a zis lui : cine te-a adus aici ? Si a raspuns copilul :
tatal meu m-a lepadat aici si s-a dus. I-a zis lui batranul : sculandu - te,
du-te de-l ajunge pe el ! Si indata facandu-se sanatos, s-a sculat si a ajuns pe
tatal sau si asa s-au dus la casa lor.
15) Avva Macarie cel mare zicea
fratilor in Schit, dupa ce ieseau din biserica : fugiti fratilor ! Si i-a zis
lui cineva din batrani : unde putem sa fugim mai mult decat in pustia aceasta ?
Iar el si-a pus degetele pe gura, zicand : de aceasta sa fugiti. Si a intrat in
chilia sa si incuia usa si sedea.
16) Zis-a acestasi avva Macarie : daca
dojenind pe cineva, te vei porni spre manie, implinesti patima ta; caci nu cumva
pe altii sa-i mantuiesti si pe tine sa te prapadesti.
17) Acestasi avva
Macarie fiind in Egipt, a gasit un om vand un dobitoc si furandu-i cele ce avea
spre trebuinta sa. Si el ca un strain stand langa cel ce fura, incarca dobitocul
si cu multa liniste il petrecea zicand : nimic nu am adus in lume, aratat este
ca nici a scoate ceva din lume, nu putem ( +1 ). Domnul a dat dupa cum Insusi a
voit, asa s-a si facut. Bine e cuvantat Domnul pentru toate ( +2 ).
( +1 ) Tim. VI, 7.
( +2 ) Iov. 1, 2.
18) Intrebat-au unii pe avva Macarie, zicand : cum suntem datori sa ne rugam ?
Le-a zis lor batranul : nu este trebuinta a vorbi multe, ci a intinde adeseori
mainile si a zice : Doamne, precum vrei si precum stii, miluieste ! Iar de !li
sta razboi upra, zi : Doamne, ajuta-mi ! Si El stie ce e de folos si face cu noi
mila.
19) Zis-a avva Macarie : de s-a facut intru tine defaimarea ca
lauda si saracia ca bogatie si lipsa ca indestulare, nu vei muri. Caci cu
neputinta este cel ce crede bine si lucreaza cu blagoslovenie sa cada in
necuratia patimilor si in inselaciunea diavolilor.
20) Se spunea ca au
gresit doi frati in Schit si i-a despartit pe ei avva Macarie alexandrinul ( +1
). Si au venit oarecare si au spus lui avva Macarie cel mare egipteanul. Iar el
a zis : nu sunt frati despartiti, ci Macarie este despartit. Ca era iubindu-i pe
ei. A auzit avva Macarie ca s-a facut despartit de batranul si a fugit in lunca.
Deci a iesit avva Macarie cel mare si l-a gasit pe el ranit de tantari si i-a
zis : tu ai despartit pe frati si iata erau sa se duca in sat. Iar eu te-am
despartit pe tine si tu ca o fecioara frumoasa ai fugit aici in camara cea mai
dinauntru. Iar eu chemand pe frati, am aflat de la dansii si mi-au spus ca nici
una dintr-acelea nu s-au facut. Vezi dar si tu frate nu cumva te-ai batjocorit
de diavoli, caci nimic nu ai vazut ? Ci fa metanie ( +2 ) pentru greseala ta.
Iar el a zis : de voiesti da-mi metanie ! ( +3 ). Si vazand batranul smerenia
lui, i-a zis : du-te si posteste trei saptamani, mancand pe saptamana o data.
Caci acesta era lucrul lui totdeauna, a se posti in toate saptamanile.
( +1 )Acesta este avva Macarie alexandreanul, pentru care se scrie in
Lavsaicon, pe langa altele si aceasta, ca s-au adus odata struguri lui avva
Macarie si poftea sa-i manance pe ei. Dar aratandu-si infranarea sa, i-a trimis
la alt frate bolnav si care poftea struguri. Si primindu-i pe acestia fratele,
foarte s-a bucurat, dar nevrand si el sa-si implineasca pofta sa, i-a trimis la
alt frate, aratand ca el nu are pofta de mancare. Iar acesta a zis tainuindu-si
lucrarea infranarii sale. Si acela primindu-i, la fel a facut si pentru ca ii
poftea pe ei, nu s-a impartasit, ci la alt frate i-a trimis. Si acesta asemenea
la altul. Si asa la multi frati venind strugurii si de nici unul mancandu-se,
mai pe urma au ajuns iarasi la avva Macarie, nestiind fratele cela ce mai apoi
decat toti i-a primit, cum ca de dansul intai s-au trimis si pentru aceasta ca
un mare dar lui i-a adus. Iar batranul cunoscandu-i pe ei si cercetand si
afland, s-a minunat si a multumit lui Dumnezeu pentru acest fel de infranare a
fratilor.
( +2 ) Adica pocaieste-te.
( +3 ) Adica canon.
21) Zis-a avva Moise catre avva Macarie din Schit : voiesc sa ma linistesc si nu
ma lasa fratii. Si i-a zis lui avva Macarie : vad ca firea ta este molatica si
nu poti sa intorci vreun frate. De voiesti sa te linistesti, du-te in pustie,
inauntru in piatra ( † )si acolo te vei linisti ! Si aceasta facand s-a
odihnit.
( † )Piatra aceasta este loc.
22) Un frate s-a dus la avva Macarie egipteanul si i-a zis : avvo, spune-mi
cuvant sa ma mantuiesc ! Si i-a zis batranul : du-te la mormant si ocaraste
mortii ! Deci ducandu-se fratele a ocarat si a azvarlit cu pietre si venind a
vestit batranului. Si i-a zis batranul : nimie nu ti-au grait ? Iar el a raspuns
: nu. I-a zis lui batranul : du-te si maine si ii slaveste ! Deci mergand
fratele, i-a slavit zicand : apostolilor, sfintilor si dreptilor ! Si a venit la
batranul si i-a zis : i-am slavit. Si-a zis batranul : nimic nu ti-au raspuns ?
A zis fratele : nu. I-a zis lui batranul : stii cu cate i-ai necinstit si nimic
nu ti-au raspuns si cu cate i-ai slavit si nimic nu ti-au grait ? Asa si tu,
daca voiesti sa te mantuiesti, fa-te mort; nici nedreptatea oamenilor, nici
lauda lor sa nu o socotesti, ca cei morti sa fii si poti sa te
mantuiesti.
23) Trecand odata avva Macarie cu fratii prin Egipt, a auzit
un copil zicand mamei sale : mama, un bogat ma iubeste si eu il urasc si un
sarac ma uraste si eu il iubesc, si auzind avva Macarie, s-a mirat. Si i-au zis
lui fratii : ce este vorba aceasta parinte, ca te-ai mirat ? Si le-a zis lor
batranul : cu adevarat, Domnul nostru este bogat si ne iubeste pe noi si nu voim
sa-L ascultam. Iar vrajmasul nostru, diavolul este sarac si ne uraste si iubim
necuratia lui.
24) Rugatu-l-a pe el avva Pimen cu multe lacrimi, zicand :
spune-mi un cuvant : cum ma voi mantui ? Si raspunzand batranul, i-a zis :
lucrul care il ceri, s-a dus acum de la calugari.
25) S-a dus odata avva
Macarie la avva Antonie si dupa ce a vorbit eu el, s-a intors la Schit. Si au
venit parintii in intampinarea lui. Si cand vorbeau ei, le-a zis batranul : am
zis lui avva Antonie ca nu avem prinos in locul nostru. Si au inceput parintii a
vorbi de alte lucruri si nu au mai intrebat sa afle raspuns de la batranul, nici
batranul nu le-a spus lor. Deci aceasta zicea unul din parinti, cum ca atunci
vad parintii ca nu stiu fratii sa intrebe despre vreun lucru de folos lor, se
silesc pe sine de spun inceputul cuvantului ( † ). Apoi de nu ii vor sili fratii
nu mai graiesc despre cuvantul acela, ca sa nu se afle, ca neintrebati fiind,
graiesc, si sa se para ca o vorba desarta.
( † )Adica dedau pricina.
26) A intrebat avva Isaia pe avva Macarie zicand : spune-mi un cuvant. Si i-a
zis lui batranul : fugi de oameni ! Zis-a lui avva Isaia : ce este a fugi de
oameni ? Iar batranul i-a zis : a sedea in chilia ta si a-ti plange pacatele
tale.
27) Zicea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie : m-am rugat
parintelui meu zicand spune-mi un cuvant. Iar el a zis : sa nu faci rau cuiva
nici sa osandesti pe cineva. Acestea pazeste-le si te vei mantui.
28)
Zis-a avva Macarie : sa nu dormi in chilia fratelui ce are nume rau.
29)
Mers-au odata la avva Macarie niste frati din Schit si nu au gasit in chilia lui
nimic, decit apa statuta. Si i-au zis lui : avvo, vino sus la sat si te vom
odihni. Le-a zis lor batranul : fratilor, stiti pitaria cutaruia din sat ? Si
i-au raspuns : da, o stim. Le-a zis lor batranul : si eu o stiu. Stiti si locul
cutaruia, unde loveste raul ? I-au raspuns lui : da, il stim. Le-a zis batranul
: si eu il stiu. Deci cand voiesc nu am trebuinta de voi, ci singur ma
sui.
30) Se spune despre avva Macarie, ca de venea la el vreun frate ca
la un sfant batran si mare cu frica, nimic nu vorbea cu el. Iar de-i zicea
vreunul din frati, defaimandu-l : avvo, oare cand erai camilar si furai sapun
si-l vindeai, nu te bateau pazitorii ? De-i zicea acestea cineva, vorbea cu el
bucuros orice il intreba.
31) Spuneau parintii despre avva Macarie cel
mare, ca s-a facut, precum este scris, dumnezeu pamantesc. Ca precum este
Dumnezeu acoperind lumea, asa s-a facut si avva Macarie acoperind greselile ce
le vedea, ca si cum nu le-ar fi vazut si care le auzea, ca si cum nu le-ar fi
auzit.
32) Povestit-a avva Bitinie ca spunea avva Macarie : sezand eu
odata in Schit, s-au pogorat doi tineri straini acolo. Unul avea barba, iar
celalalt atunci incepea a scoate. Si a venit la mine zicand : unde este chilia
lui avva Macarie ? Iar eu le-am zis : ce voiti de la dansul ? Si au zis : auzind
noi cele despre dansul si despre Schit, am venit sa-l vedem. Le-a zis batranul :
eu sunt ! Si au facut metanie zicand : aici voim sa petrecem. Iar eu vazandu-i
gingasi si ca din parinti bogati, le-am zis : nu puteti sedea aici. Si a zis cel
mai mare : daca nu putem sedea aici, ne ducem in alta parte. Deci am zis eu in
gandul meu : pentru ce ii gonesc sa se sminteasca. Osteneala ii va face ca ei de
sine sa fuga. Si le-am zis lor : veniti de va faceti chilii, daca puteti ! I-au
zis tinerii : arata-ne loc si ne vom face. Si le-a dat batranul toporul si o
traista plina cu paine si sare si le-a aratat loc si o piatra vartoasa, zicand :
sapati in piatra aceasta si aduceti-va lemne din lunca si acoperind-o, sedeti !
Caci socoteam eu, zice, ca se vor duce pentru osteneala. Si m-au intrebat : ce
se lucreaza aici ? Si le-am zis : impletire de cosnite. Si am luat zmicele de
finic din lunca si le-am aratat lor inceputul impletirii si cum trebuie sa le
coase si le-am zis : faceti cosnite si le dati pazitorilor si va vor aduce
paini. Apoi m-am dus, iar ei cu rabdare toate le-au facut, cate le-am zis lor.
Si n-au mai venit la mine trei ani. Si am ramas luptandu-ma cu gandul, zicand :
oare ce este lucrarea lor, ca n-au venit sa ma intrebe de vreun gand ? Cei de
departe vin la mine si acestia de aproape n-au venit, nici la altii nu s-au dus,
decat la biserica tacand, ca sa ia Sfanta Impartasanie. Si m-am rugat luii
Dumnezeu, postind o saptamana, sa sa-mi arate lucrarea lor. Apoi sculandu-ma
dupa o saptamana, m-am dus la ei si vad cum sed. Si batand in usa, mi s-a
deschis si ei mi s-au inchinat tacand. Si facand eu rugaciune, am sezut. Facand
semn cel mai mare celui mai mic sa iasa, a sezut sa impleteasca impletitura de
cosnite, negraind nimic. Si in ceasul ai noualea a lovit spre semn si a venit
cel mai tanar si facand putina fiertura, a pus masa, facandu-i semn cel mai
mare. Si a pus pe masa trei pesmeti si au stat tacand. Iar eu am zis :
sculati-vai sa mancam ! Si sculandu-se, am mancat. Si mi-au adus vasut cu apa si
am baut iar daca s-a facut seara, mi-au zis : te duci ? Iar eu am zis : nu, ci
aici voi dormi. Si mi s-a pus o rogojina de o parte si lor intr-un colt de alta
parte. Si au ridicat incingatorile si analavurile si s-au culcat impreuna pe o
rogojina inaintea mea. Iar daca s-au culcat, m-am rugat lui Dumnezeu sa-mi
descopere lucrarea lor. Atunci s-a deschis acoperamantul chiliei si s-a facut
lumina ca ziua. Iar ei nu vedeau lumina. Si cand socoteau ca dorm, l-a imboldit
cel mai mare pe cel mai mic in coasta si s-au sculat amandoi si s-au incins si
si-au intins mainile la cer si eu ii vedeam dar ei nu ma vedeau pe mine. Si am
vazut pe diavoli ca veneau ca niste muste spre cel mai mic. Unii veneau sa sada
pe gura lui, iar altii pe ochii lui. si am vazut pe ingerul Domnului ca tinea
sabie de foc si il ingradea si gonea diavolii de la dansui. Iar de cel mai mare
nu puteau sa se apropie. Si catre dimineata s-au culcat. Atunci eu m-am facut ca
m-am desteptat si ei asijderea. Si a zis cel mai mare numai acest cuvant : vrei
sa citim cei doisprezece psalmi ? Iar eu i-am raspuns : da, sa citim psalmi,
cate sase stihuri si un Aliluia. Si la fiecare stih iesea cate o faclie de foc
din gura lui, care se suia la cer. Asijderea si cel mai mare, cand deschidea pra
si canta, ca o funie de foc iesea si ajungea pana la cer. Si eu am grait putin
de rost. Si iesind afara, le-am zis : rugati-va pentru mine ! Iar ei mi-au facut
metanie tacand. Deci am cunoscut ca cel mai mare este desavarsit, iar cu cel mai
mic inca se lupta vrajmasul. Peste putine zile a adormit fratele cel mai mare si
a treia zi cel mai mic. Si cand mergeau vreunii din parinti la avva Macarie, ii
lua si-i ducea la chilia lor, zicandu-le : veniti de vedeti mucenia strainitor
celor mici !
33) Altadata iarasi un diavol a napadit asupra lui avva
Macarie cu cutit, vrand sa-i taie piciorul. Si pentru cugetarea lui cea smerita
neputand, i-a zis : cate aveti voi, avem si noi, numai cu cugetarea cea smerita
va deosebiti de noi si biruiti.
34) A zis avva Macarie : de ne vom aduce
aminte de rautatile ce ne fac oamenii, ridicam puterea aducerii aminte de
Dumnezeu. Iar de ne vom aduce aminte de rautatile diavolilor, vom fi
neraniti.
35) Povestea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie, ca zicea
batranul : cand eram copil, cu ceilati copii pasteam boii. Si m-am dus sa fur
smochine si cand alergau ei, a cazut una de la dansii si luand-o am mancat-o.
Cand imi aduc aminte de dansa, sed plangand.
36) Povestea avva Macarie :
umbland odata prin pustie am gasit o capatana de mort aruncata la pamant. Si
clatindu-o cu toiagul cel de finic, mi-a grait capatana. Si am zis ei : tu cine
esti ? Si mi-a raspuns capatana : eu am fost slujitor al idolitor si al elinilor
celor ce au petrecut prin locul acesta, iar tu esti Macarie, purtatorul de duh
si in orice ceas te vei milostivi spre cei ce sunt in chinuri si te vei ruga
pentru dansii, se mangaie putin. I-a zis ei batranul : care este mangaierea si
care chinul ? I-a raspuns lui : pe cat este de departe cerul de pamant, atata
este focul de dedesubtul nostru, fiindca de la picioare pana la cap stam in
mijlocul focului si nu este cu putinta sa se vada cineva fata catre fata, ci
fata fiecaruia este lipita de spatele celuilalt. Deci cand te rogi pentru noi,
din parte vede cineva fata celuilait. Aceasta este mangaierea. Si plangand
batranul, a zis : vai zilei aceleia in care s-a nascut omul, daca aceasta este
mangaierea muncii ! I-a zis ei batranul : este alta munca mai rea ? I-a raspuns
lui capatana : noi, ca cei ce nu am cunoscut pe Dumnezeu, macar putin sunteni
miluiti, iar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu si S-au lepadat de El si nu au facut
voia Lui, dedesubtut nostru sunt. Si luand batranul capatana, a
ingropat-o.
37) Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul ca se suia
odata din Schit la muntele Nitriei. Si daca s-a apropiat de locul acela, a zis
ucenicului sau : mergi mai inainte putin ! Si mergand el mai inainte, s-a
intalnit cu un slujitor de al elinilor. Si strigandu-l fratele, il chema zicand
: demone ! demone ! Unde alergi ? Si intorcandu-se acela, i-a dat batai si l-a
lasat mai mort. Si luand lemnul alerga. Si mergand putin mai inainte, l-a
intampinat avva Macarie alergand si i-a zis : mantuieste-te, mantuieste-te,
ostenitorule ! Si minunandu-se, a venit la el si i-a zis : ce bunatate ai vazut
la mine de m-ai heretisit asa ? I-a raspuns lui batranul : te-am vazut
ostenindu-te si nu stii ca in zadar te ostenesti. I-a zis si el lui : si eu
pentru heretisirea ta m-am umilit si am cunoscut ca din partea lui Dumnezeu
esti. Dar alt calugar intampinandu-ma, m-a ocarat si eu i-am dat bataie de
moarte. Si a cunoscut batranul ca ucenicul lui este. Si tinandu-se slujitorul de
picioarele lui, zicea : nu te voi lasa de nu ma vei face calugar ! Atunci a
venit deasupra unde era calugarul si l-au tinut pe dansul si l-au dus la
biserica muntelui. Si vazand pe slujitor cu dansul, s-au uimit. Si l-au facut
calugar si multi dintre elini s-au facut pentru dansul crestini. Deci, zicea
avva Macarie : cu cuvant rau si pe cei buni ii faci rai si cu cuvant bun si pe
cei rai ii faci buni.
38) Se spunea despre avva Macarie, ca lipsind el, a
intrat in chilia sa un talhar si intorcandu-se el la chilie, l-a gasit pe talhar
incarcandu-si camila cu vasele lui. Iar el intrand in chilie, lua din vase si
incarca impreuna cu acela camila. Deci daca au incarcat-o, a inceput talharul sa
bata camila, ca sa se scoale dar ea nu se scula. Si vazand avva Macarie ca nu se
scoala, intrand in chilie a gasit o dalta mica. Si scotand-o, a pus-o pe camila,
zicand : frate, aceasta cauta camila. Si lovind-o batranul cu piciorul, i-a zis
: scoala-te ! Si indata s-a sculat si s-a dus putin pentru cuvantul lui si
iarasi a sezut si nu s-a sculat pana ce a descarcat toate vasele si asa s-a
dus.
39) Avva Aio l-a intrebat pe avva Macarie, zicand : spune-mi vreun
cuvant ! I-a zis lui avva Macarie : fugi de oameni, sezi in chilia ta si
plange-ti pacatele nu iubi vorba oamenilor si asa te mantuiesti !
40) Au
trimis odata la avva Macarie in Schit batranii muntelui, rugandu-l si zicand
catre el : ca sa nu se supere tot norodul pe mine, te rugam sa vii la noi sa te
vedem mai inainte de a te duce catre Domnul. Deci venind el in munte, s-a adunat
tot norodul la dansul. Si il rugau batranii sa zica vreun cuvant fratilor. Iar
el auzind, a zis : sa plangem fratilor si sa izvorasca ochii nostri lacrimi, mai
inainte de a ne duce unde lacrimile noastre vor arde trupurile noastre. Si au
plans toti si au cazut cu fetele lor la pamant si au zis : parinte, roaga-te
pentru noi !
PENTRU AVVA MOISE1) Luptat a fost odata avva
Moise spre curvie foarte. Si nemaiputand sa sada in chilie, s-a dus si l-a
vestit pe avva Isidor. Si l-a rugat pe e ! batranul ca sa se intoarca la chilia
sa dar nu a primit, zicand : nu pot avvo. Si luandu-l cu sine l-a suit pe casa
si i-a zis : ia aminte la apus. Si luand aminte, a vazut multime nenumarata de
diavoli, tulburandu-se si galcevindu-se ca sa bata razboi. Zis-a lui iarasi avva
Isidor : cauta si spre rasarit si ia aminte. Si a cautat si a vazut multime
nenumarata du sfinti, ingeri slaviti. Si a zis avva Isidor : iata acestia sunt
cei trimisi sfintilor de la Domnul spre ajutor, iar cei de la apusuri, sunt cei
ce bat razboi cu noi. Deci mai multi sunt cei cu noi. Si asa, multumind lui
Dumnezeu, avva Moise a luat indrazneala si s-a intors la chilia sa.
2) Un
frate odata a gresit in Schit si facandu-se adunare, a trimis catre avva Moise,
dar el nu voia sa vina. Deci a trimis catre dansul preotul zicand : vino, ca te
asteapta norodul ! Atunci, el sculandu-se, a venit si luand o cosnita gaurita si
umpland-o cu nisip, o purta. Iar ei iesind in intampinarea lui, i-au zis : ce
este aceasta, parinte ? Zis-a lor batranul : pacatele mele sunt inapoia mea
curgand jos si eu nu le vad dar am venit astazi sa judec pacatele straine. Si ei
auzind, n-au grait nimic fratelui, ci i-au iertat.
3) Altadata facandu-se
adunare in Schit, vrand parintii sa-l certe, i-au defaimat pe dansul, zicand :
pentru ce vine in mijlocul nostru si etiopeanul acesta ? Iar el auzind a tacut.
Iar dupa slobozirea adunarii, i-a zis lui : avvo, nu te-ai tulburat intru nimic
? Zis-a lor : m-am tulburat, dar nu am grait.
4) Ziceau parintii despre
avva Moise, ca s-a facut cleric si i-a pus lui epitrahilul. Si i-a zis
arhiepiscopui : iata, te-ai facut totut alb, avvo Moise ! Zis-a lui batranul :
oare la cele dinafara, prea sfintite, sau si la cele dinauntru ? Si vrand
arhiepiscopul sa-l cerce, a zis catre clericii sai : cand va intra avva Moise in
altar, goniti-l si urmati dupa dansul ca sa auziti ce zice. Deci a intrat
batranul si l-au dojenit si i-au gonit zicandu-i : du-te afara, etiopianule !( +
) Iar el iesind zicea catre sine : bine ti-au facut, incenusatule cu pielea si
negrule ! Tu nefiind om, ce vii cu oamenii ?
( † )Adica, harapule.
5) S-a dat odata in Schit porunca : postiti saptamana aceasta ! Si in acea vreme
au venit niste frati de la Egipt la avva Moise si le-a facut lor putina
fiertura. Si vazand vecinii fumul, au zis clericilor : iata Moise a calcat
porunca si fiertura a facut pentru ei. Iar ei au zis : cand va veni, noi ii vom
grai lui. Iar dupa ce a venit sambata, clericii vazand petrecerea cea mare a lui
Moise, ii ziceau inaintea norodului : o, avvo Moise, porunca oamenilor ai
calcat-o si a lui Dumnezeu ai pazit-o !
6) Un frate a venit la Schit la
avva Moise, cerand de la dansul cuvant. Si i-a zis lui batranul : du-te, sezi in
chilia ta si chilia te va invata pe tine toate.
7) Zis-a avva Moise :
omul cel ce fuge este asemenea cu strugurele cel copt, iar cel ce petrece intre
oameni, este ca agurida.
8) A auzit odata stapanul locului despre avva
Moise si s-a dus la Schit ca sa-l vada. Si i-au vestit unii batranului de
aceasta. Atunci s-a sculat sa fuga in lunca si i-a intalnit, zicand : spune,
batranule, unde este chilia lui avva Moise ? Le-a zis lor : ce voiti de la
dansul ? Caci este om nebun. Si venind stapanul locului la biserica, a zis catre
clerici : eu auzind cele despre avva Moise, m-am pogorat sa-l vad. Si iata ne-au
intalnit un batran care se ducea in Egipt si i-am zis lui : unde este chilia lui
avva Moise ? Si ne-a zis : ce voiti de la dansul ? Nebun este. Deci auzind
clericii, s-au mahnit zicand : oare cine este batranul care a grait acestea
despre sfant ? Iar ei au zis : un batran purtand haine vechi, inalt si
negricios. Atunci au zis : el este avva Moise. Si pentru ca sa nu se intalneasca
cu voi, v-a zis acestea. Si mult folosindu-se stapanul, s-a dus.
9) Zicea
avva Moise in Schit : de vom pazi poruncile parintilor nostri, eu ma fac chezas
pentru voi catre Dumnezeu, ca barbarii nu vor veni aici, iar de nu le vom pazi,
are sa se pustiasca locul acesta.
10) sezand odata fratii langa dansul,
le zicea lor : iata barbarii astazi vin la Schit. Sculati-va si fugiti ! Dar tu
nu fugi, avvo ? Iar el le-a zis : de atatia ani astept ziua aceasta, sa se
implineasea cuvantul Domnului Hristos, care zice : toti cei ce scot sabia, de
sabie vor muri ( † ). Ei i-au zis : nici noi nu fugim, ci cu tine vom muri.
Atunci el le-a zis : eu nu am nici o vina. Fiecare sa vada cum sade. Si erau
sapte frati, carora le-a zis : iata barbarii se apropie de usa. Si intrand i-au
omorat. Iar unul dintr-insii temandu-se, s-a ascuns dupa impletiturite de
cosnite si a vazut sapte cununi pogorandu-se si incununandu-i pe dansii.
( † )Mat. 26. 52.
11 ) A spus avva Pimen, ca un frate l-a intrebat pe avva Moise cu ce fel de chip
se omoara omul pe sine pentru aproapele. Si i-a zis batranul : de nu va pune
omul in inima sa, cum ca se afla in mormant de trei zile, nu ajunge la cuvantul
acesta.
12) Ziceau unii de avva Moise din schit, ca vrand sa vina la
Piatra, a ostenit umbland. Si zicea intru sine : cum pot sa-mi aduc apa aici ?
Si i-a venit lui glas zicand : intra si de nimic nu te griji ! Deci a intrat si
au venit la dansul unii din parinti si nu avea decat un vas mic de apa. Si
fierband el putina linte, s-a cheltuit. Iar batranul se necajea. Deci, intrand
si iesind se ruga lui Dumnezeu si iata un nor de ploaie a venit deasupra Pietrei
si i-a umplut toate vasele. Si au zis dupa aceea batranului : spune-ne noua, de
ce ieseai si intrai ? Si le-a zis lor batranul : judecata faceam cu Dumnezeu ca
m--a adus aici si iata apa nu am ca sa bea robii Lui, pentru aceasta intram si
ieseam, rugandu-ma lui Dumnezeu, pana ce ne-a trimis noua ploaie.
13)
Zis-a avva Moise ca trebuie omul sa moara fata de prietenul sau, ca sa nu-l
judece intru ceva.
14) Iarasi a zis ca este dator omul sa se omoare pe
sine de tot lucrul rau, mai inainte de a iesi din trup, ca sa nu faca rau
vreunui om.
15) A zis iarasi : de nu va avea omul in inima sa cum ca este
pacatos, Dumnezeu nu-l asculta pe el. Si a zis fratele : ce este aceasta, a avea
in inima ca este pacatos. Si i-a zis lui batranul : cel ce-si poarta pacatele
sale, nu le vede pe ale aproapelui sau.
16) Zis-a iarasi : de nu se va
uni fapta cu rugaciunea in zadar se osteneste omul. Si a zis fratele : ce este
unirea faptei cu rugaciunea ? Si a zis batranul : acelea pentru care ne rugam sa
nu le mai facem, caci cand omul isi va lasa voile sale, atunci se impaca
Dumnezeu cu dansul si ii primeste rugaciunea.
17) A intrebat un frate :
in toata osteneala omului care este aceea care ii ajuta lui ? Si a zis batranul
: Dumnezeu este scaparea noastra si puterea, ajutor intru necazurile cele ce
ne-au aflat pe noi foarte ( +1 ). Iar fratele a zis : Posturile si privegherile
pe care le face omul, ce fac ? I-a zis batranul : acestea fac sufletul sa se
smereasca, caci scris este : vezi smerenia mea si osteneala mea si lasa toate
pacatele mele ( +2 ). Daca sufletul va face roadele acestea, se milostiveste
Dumnezeu spre dansul printr-ansele. Zis-a fratele batranului : ce va face omul
la toata ispita care vine asupra lui, sau la tot cugetul vrajmasului ? I-a zis
lui batranul : dator este sa planga inaintea bunatatii lui Dumnezeu ca sa-i
ajute si se odihneste degrab de se va ruga cu cunostinta. Caci scris este :
Domnul imi este ajutor si nu ma voi teme de ce imi va face mie omul ( +3 ). A
intrebat fratele : iata omul bate pe robul sau pentru greseala ce a facut. Ce va
zice robul ? Zis-a batranul : de este robul bun, va zice : miluieste-ma, am
gresit ! I-a zis fratele : nimic altceva nu zice ? I-a zis batranul : nu, caci
daca va pune prihana asupra sa si va zice am gresit, indata se milostiveste spre
dansul Domnul lui, iar sfarsitul sfarsitul tutror acestora, este a nu judeca pe
aproapele; caci cand mana Domnului omora pe tot cel intai nascut in pamantul
Egiptului nu era casa in care sa nu fi fost mort. I-a zis fratele : ce este
cuvantul acesta ? I-a raspuns batranul : de vom lua seama la pacatele noastre,
nu le vom vedea pe ale aproapelui nostru , caci nebunie este omului ce are
mortul sau, sa-l lase pe el si sa se duca sa-l planga pe al aproapelui. Iar a
muri fata de aproapele tau, aceasta este : a purta pacatele tale si a nu avea
grija de tot omul, ca acesta este bun sau acesta este rau. Sa nu faci rau nici
unui om, nici sa gandesti rau in inima ta asupra cuiva, nici sa defaimi pe
cineva cand face rau, nici sa tu pleci celui ce face rau aproapelui tau si sa nu
clevetesti pe cineva, ci zi : Dumnezeu stie pe fiecare. Sa nu te indupleci cu
cel ce graieste de rau, nici nu te bucura de clevetirea lui, nici nu uri pe cel
ce cleveteste pe aproapele lui. Si aceasta inseamna : nu judecati si nu veti fi
judecati. Nu avea vrajba cu vreun om si nu tine vrajba in inima ta. Sa nu urasti
pe cel ce vrajmaseste pe aproapele sau. Si aceasta este pacea, cu acestea pe
tine mangaie-te. Putina vreme este osteneala si de-a pururea odihna, cu darul
lui Dumnezeu, Cuvantul, Amin.
( +1 ) Ps. 45, 1.
( +2 ) Ps. 24, 19.
( +3 ) Ps. 117, 6.
PENTRU AVVA MATOI1 ) Zicea avva Matoi : voiesc lucrare usoara si
statornica, decat cea care este ostenicioasa din inceput si degrab se
curmeaza.
2) Zicea iarasi : pe cat se apropie omul de Dumnezeu, pe atat
se vede pe sine pacatos, caci proorocul Isaia vazatid pe Dumnezeu, se facea
ticalos si necurat pe sine.
3) Zicea iarasi : camd eram mai tanar, ziceam
in sinea mea ca poate ceva bun lucrez, iar acum daca am imbatranit, vad ca nu am
nici un lucru bun in sinea mea.
4) Zis-a iarasi : nu stie satana de ce
fel de patimi se biruieste sufletul. Seamana adevar, dar nu stie de va secera
unele ganduri, adica pentru curvie, iar altele pentru grairea de rau si asemenea
celelalte patimi. Si la ce fel de patima va vedea sufletul ca se pleaca, aceea
i-o da lui.
5) Un frate a venit la avva Matoi si i-a zis lui : cum
schitenii faceau mai mult decat Scriptura, iubind pe vrajmasii lor mai mult
decat pe sine ? I-a zis lui avva Matoi : eu, nici pe cel ce ma iubeste, nu-l
iubesc ca pe mine insumi.
6) Un frate l-a intrebat pe avva Matoi : ce voi
face de va veni la mine vreun frate si este post, sau de dimineata, ca ma
necajesc ? Si i-a zis lui batranul : daca nu te necajseti si mananci cu fratele,
bine faci, iar daca nu astepti pe nimeni si mananci, aceasta este ca faci voia
ta.
7) Spus-a avva Iacob : m-am dus la avva Matoi si intorcandu-ma eu,
i-am zis lui ca vreau sa ma duc la chilii. Si mi-a zis : du inchinaciune din
partea mea lui avva Ioan. Si venind eu la avva Ioan, i-am spus lui ca avva Matoi
si se inchina. Si mi-a zis batranul : iata, avva Alatai cu adevarat este
israilitean, in care viclesug nu este ( † ). Si implinindu-se un an, iarasi m-am
dus la avva Matoi si i-am dus inchinaciunea de la avva Ioan. Si a zis batranul :
nu sunt vrednic de cuvantul batranului. Insa aceasta sa stii, cum ca atunci cand
vei auzi pe vreun batran slavind pe aproapele mai mult decat pe sine, la masuri
mari a ajuns. Ca aceasta este desavarsirea, ca pe aproapele sa-l slaveasca mai
mult decat pe sine.
( † )Ioan 1, 47.
8) Zicea avva Matoi : a venit un frate la mine si mi-a zis ca grairea de rau
este mai grea decat curvia. Si am zis ca aspru este cuvantul. Deci, mi-a zis :
si cum voiesti sa fie lucrul acesta ? Iar eu i-am zis : grairea de rau este rea
cu adevarat, dar are grabnica tamaduire. Ca se pocaieste de multe ori cei ce a
grait de rau, zicand : rau am grait. Iar curvia fireste este moarte.
9)
S-a dus odata avva Matoi de la Rait in partile magdolilor. Si era fratele lui cu
dansul, si apucand episcopul pe batran l-a facut preot. Fiind ei impreuna ( † ),
zicea episcopul : iarta-ma,avvo ! Stiu ca nu vroiai lucrul acesta, dar ca sa fiu
blagoslovit de tine, am indraznit de am facut aceasta. Si i-a zis lui batranul
cu smerenie : si gandul meu voia putin. Insa eu ma mahnesc, pentru ca am sa ma
despart de fratele meu, caci nu pot sa fac toate rugaciunile singur. Si i-a zis
episcopul : de stii ca este vrednic eu il hirotonesc. Avva Matoi i-a raspuns :
nu stiu, una stiu, ca decat mine este mai bun. Si l-a hirotonit si pe dansul. Si
au adormit amandoi neapropiindu-se de jertfelnic, ca sa faca Sfanta Liturghie.
Si zicea batranul : cred in Dumnezeu ca poate nu voi avea osanda mai multa petru
hirotonie fiindca nu fac Liturghie, caci a celor fara de prihana este hirotonia.
( † )La altele, gustand.
10) A zis avva Matoi ca trei batrani s-au dus la avva Pafnutie, caruia i se
zicea Chefala, ca sa-l intrebe un cuvant. Si le-a zis lor batranul : ce voiti sa
va zic voua, cuvant duhovnicesc sau trupesc ? I-au raspuns lui : duhovnicesc.
Le-a zis lor batranul : duceti-va, iubiti necazul mai mult decat odihna si
necinstea mai mult decat slava si a da mai vartos decat a lua.
11)
Intrebat-a un frate pe avva Matoi, zicand : spune-mi un cuvant. Iar el i-a zis
lui : du-te, roaga-te lui Dumnezeu ca sa-ti dea plangere in inima ta si smerenie
si ia aminte totdeauna la pacatele tale si nu judeca pe altii, ci te fa
dedesubtul tuturor ! Nu avea prietesug cu copil, nici cunostinta cu femeie, nici
prieten eretic si taie indrazneala de la tine si infraneaza-ti limba si
pantecele si gusta putin vin ! Si de va grai cineva pentru orice fel de lucru,
nu te certa cu dansul, ci de va grai bine, zi : asa cu adevarat, iar de va grai
rau, zi : tu stii cum vorbedti. Si nu te prigoni cu dansul pentru cele ce a
grait. Si aceasta este smerenia.
12) Intrebat-a un frate pe avva Matoi :
Spune-mi vreun cuvant ! Si i-a zis : toata prigonirea despre tot lucrul, taie-o
de la tine si plangi si te tanguieste, ca vremea s-a apropiat.
13) Un
frate a intrebat pe avva Matoi, zicand : ce voi face, ca limba mea ma supara si
cand vin in mijlocul oamenilor nu pot sa o infranez, ci ii osandesc in tot
lucrul bun si ii mustru pe dansii. Deci, ce voi face ? Si raspunzand batranul, a
zis : daca nu poti sa te stapanesti pe tine, fugi deosebi, caci este slabiciune.
Iar cel ce sade cu fratii, nu trebuie sa fie cu patru colturi, ci rotund, incat
catre toti sa se rostogoleasca. Si a zis batranul : nu pentru fapta buna sezi
deosebi, ci pentru slabiciune. Ca putinciosi sunt cei ce vin in mijiocul
oamenilor.
PENTRU AVVA MARCU, UCENICUL LUI AVVA SILUAN1 )
Se zicea despre avva Siluan ca avea un ucenic in Schit, Marcu cu numele, si
acesta avea ascultare mare si era scriitor bun; si-l iubea batranul pentru
ascultarea lui si avea inca alti unsprezece ucenici, care se suparau caci il
iubea pe acela mai mult, decat pe dansii. Si auzind batranul, s-a mahnit. Au
venit intr-una din zile batranii si tanjeau asupra lui. Iar el luandu-i a iseit
si a batut la ficcare chilie, zicand : frate cutare, vino ca imi trebuiesti ! Si
nici unul dintr-ansii nu i-a urmat lui indata. Dar veninnd la chilia lui Marcu,
a batut in usa lui, zicand : Marcule ! Iar el auznd glasul batranului, indata a
sarit afara. Si l-a trimis la o ascultare, si a zis batranilor : unde sunt
ceilalti frati, parintilor ? Si intrand in chilia lui a pipait tetradia (
caietul ) lui si a gasit ca pusese mana sa faca slova O ( † )si auzind pe
batranul, nu a intors condeiul sa-l implineasca. Deci au zis batranii : cu
adevarat, pe care tu-l iubesti, avvo si noi il iubim pentru ca si Dumnezeu pe
acesta il iubeste.
( † )In altele : si a inceput sa faca O mare.
2) Spuneau unii pentru avva Siluan, ca odata umbland in Schit cu batranii si
vrand sa le arate lor ascultarea ucenicului sau Marcu si pentru ce il iubeste pe
el, vazand un porculet, i-a zis lui : vezi pe acel bivolas, fiule ? Si i-a
raspuns lui : da, il vad, avvo ! Si coarnele lui cum sunt de gingase ! Si a zis
: asa, avvo ! Si s-a mnunat batranii de raspuns - si s-au folosit de ascultarea
lui.
3) S-a pogorat odata mama lui avva Marcu ca sa-l vada, avand multa
pompa. Batranul a iesit la dansa si i-a zis lui : avvo, zi-i fiului meu sa iasa,
ca sa-l vad ! Si intrand batranul i-a zis lui : iesi ca sa te vada mama ta ! Si
era imbracat cu chentonarion ( † )si murdar de la bucatarie. Iesind de
ascultare i-a inchis ochii si le-a zis : mantuiti-va, mantuiti-va, mantuiti-va !
El insa nu i-a vazut pe ei, nici mama lui nu l-a cunoscut. Deci, iar a trimis
femeia la batran, zicandu-i : avvo, trimite-mi pe fiul meu ca sa-l vad ! Si a
zis lui Marcu : nu ti-am zis, iesi sa te vada mama ta ! Marcu a zis catre dansul
: am iesit dupa cuvantul tau, avvo, insa te rog, nu-mi mai zice o data sa ies,
ca sa nu ma fac neascutator. Si iesind batranul i-a zis femeii : acesta este
care v-a intampanat si v-a zis mantuiti-va. Si mangaind-o pe dansa, a
slobozit-o.
( † )Un fel de haina.
4) Altadata s-a intamplat sa iasa el din Schit si sa mearga la Muntele Sinai ca
sa ramana acolo. Si a trimis mama lui Marcu cu lacrimi jurandu-l, sa iasa fiul
ei sa-l vada. Iar batranul l-a slobozit pe el. Cand isi gatea cojocul sa iasa si
venea sa-si ia blagoslovenie de la batran, indata s-a pornit a plange si n-a
iesit.
5) Spuneau unii despre avva Siluan cun ca atunci cand voia sa iasa
in Siria i-a zis lui ucenicul sau Marcu : Parinte, nu voi sa ies de aici, dar
nici pe tine nu te voi lasa sa iesi, ci ramai aici trei zile ! Si a treia zi a
adormit cu pace.
PENTRU AVVA MILISIE1 ) Trecand avva
Milisie printr-un loc, a vazut pe un calugar tinandu-se de catre oarecine, ca si
cum ar fi facut ucidere. Si apropiindu-se batranul, a intrebat pe fratele. Si
afland ca se napastuieste, a zis catre cei ce il tineau pe dansul : unde este
cel ce s-a ucis ? Si i-a aratat lui si apropiindu-se de cel ucis, a zis tuturor
sa se roage. Iar el intinzandu-si mainile catre Dumnezeu, a inviat mortul. Si
i-a zis lui inaintea tuturor : spune noua, cine este cel ce te-a omorat ? Iar el
a zis : intrand in biserica, am dat bani preotului si el sculandu-se, m-a
junghiat si luandu-ma, m-a aruncat in manastirea avvei. Eu va rog pe voi, sa se
la banii si sa se dea copiiior mei. Atunci a zis catre dansul batranul : du-te
si dormi pana ce va veni Domnul si te va ridica !
2) Altadata, locuind el
cu doi ucenici in hotarele Persiei, au iesit doi fii ai imparatului, frati
trupesti, ca sa vaneze dupa obicei. Si au pus mreji in multa departare de loc ca
la patruzeci de mile, ca orice se va afla inauntrui mrejilor, sa vaneze si sa
ucida cu sulita. Deci s-a aflat batranul cu cei doi ucenici ai sai si vazandu-l
si paros si ca pe un salbatic, s-au speriat si i-au zis lui : om esti, sau duh ?
Spune-ne noua ! Si le-a zis lor : om sunt pacatos si am iesit sa-mi plang
pacatele mele si sa ma inchin lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.
Iar ei i-au zis : nu este alt Dumnezeu afara de soare, de foc si de apa - carora
se inchinau ei; ci apropie-te si jertfeste lor ! Iar el le-a zis : acestea sunt
zidiri si va inselati. Ci va rog pe voi sa va intoarceti si sa cunoasteti pe
adevaratul Dumnezeu, care a zidit acestea toate. Iar ei au zis : de Cel osandit
si rastignit zici ca este Dumnezeul adevarat ? Si a zis batranul : de Cel ce a
rastignit pacatul si a omorat moartea, pe Acesta il cred Dumnezeu adevarat. Iar
ei muncindu-l impreuna si cu fratii, il silea sa jertfeasca. Si mult muncindu-i
au taiat capetele celor doi frati, iar pe batranul multe zile caznindu-l, pe
urma dupa mestesugul lor l-au pus in mijloc si au aruncat sageti unul dinainte
si altul dinapoia lui. Insa el le-a zis : fiindca v-ati unit si ati varsat sange
nevinovat, intr-o clipa maine in ceasul acesta va ramane mama voastra fara de
voi, fiii sai, si se va lipsi de dragostea voastra si cu sagetile voastre unul
altuia sangele veti varsa. Iar ei nebagand de seama cuvantul lui, au venit a
doua zi sa vaneze si a sarit dintre dansii o cerboaica. Si sezand ei pe caii
lor, alergand sa o prinda aruncand sageti asupra ei, au strapuns unui altuia
inimile lor, dupa cuvantul batranului ce le zisese cand ii blestemase. Si asa au
murit.
PENTRU AVVA MOTIE1 ) Un frate l-a intrebat pe avva
Motie, zicand : de ma voi duce sa raman in vreun loc, cum voiesti sa petrec
acolo ? Si i-a zis batranul : de vei locui in vreun loc, sa nu voiesti sa-ti
scoti tie nume in ceva, ca adica nu iese la pravila, sau la pomana nu mananc .
Caci acestea fac nume desert si pe urma gasesti suparare, fiiiidca oamenii unde
gasesc acestea, acolo alearga. Zis-a lui fratele : dar ce voi face ? I-a raspuns
batranul : oriunde vei locui, urmeaza intocmai cu totii. Si orice vezi ca fac
cei cucernici, catre care ai vestire, fa si tu si te odihneste. Aceasta este
smerenia, sa fii intocmai cu dansii. Si oamenii vazandu-te ca nu iesi din
randuiala, te vor avea intocmai cu totii si nimeni nu te va supara.
2)
Povestit-a despre avva Motie avva Isac, ucenicul lui, care impreuna s-au facut
episcopi. Intai a zidit manastire batranul la Iracla si dupa ce s-a departat de
acolo, s-a dus la alt loc si a zidit acolo iarasi. Din lucrarea diavolului, s-a
aflat un frate care il vrajmasea si il necajea pe dansul. Si sculandu-se
batranul s-a dus in satul sau unde si-a facut o manastire si s-a incuiat
intr-insa. Dupa catava vreme, au venit batranii locului de unde iesise si luand
si pe fratele asupra caruia avea mahniciune, s-au dus sa-l roage sa-l aduca la
manastirea lui. Iar cand s-au apropiat unde era avva Sori, si-au lasat cojoacele
aproape de el si pe fratele pe care avea mahniciune. Cand au batut in usa,
batranul a pus scarisoara si ivindu-se i-a cunoscut si le-a zis : unde sunt
cojoacele voastre ? Iar ei i-au raspuns : iata aici sunt, cu acest frate. Si
daca a auzit batranul numele fratelui ce l-a mahnit pe dansul, de bucurie a luat
toporul, a spart usa si a iesit alergand unde era fratele. Si facandu-i metanie
intai si sarutandu-l l-a bagat in chilia lui si trei zile s-a veselit impruna cu
dansii, lucru care nu avea obicei sa-l faca. Si sculandu-se, s-a dus cu dansii.
Dupa acestea s-a facut episcop, caci era facator de minuni.
Pe ucenicul
lui, adica pe avva Isac, l-a facut episcop fericitul Chiril.
PENTRU
AVVA MEGHETIE1) Se spunea despre avva Meghetie, ca iesea din chilie
si daca ii venea gand sa se duca la locul acela, nu se mai intorcea la chilia
lui, caci nu avea ceva din lucrurile veacului acestuia decat o undrea cu care
despica smicelele de finic, caci lucra in toate zilele cate trei cosnite pentru
hrana lui.
2) Se spunea despre al doilea avva Meghetie, ca era smerit
foarte, ca fusesc ucenic la parintii egipteni si se intalnise cu multi batrani,
cu avva Sisoe, cu avva Pimen. A petrecut inca si langa rau in Sina si s-a
intamplat ca unul din sfinti a mers la dansul, dupa cum el a povestit si i-a zis
lui : cum petreci, frate, in pustia aceasta ? Iar el a zis : postesc doua zile
si o paine mananc. Si mi-a zis : de voiesti sa ma asculti, mananca in fiecare zi
cate o jumatate de paine. Si facand asa a aflat odihna.
3) Au intrebat
unii din parinti pe avva Meghetie, zicand : de va prisosi fiertura pe a doua zi,
voiesti sa o manance fratii ? Zis-a lor batranul : de s-a stricat, nu e bine sa
fie siliti fratii sa o manance si sa se imbolnaveasca, ci sa se lepede. Iar de
este buna si pentru desfranare se va lepada si alta se va fierbe, aceasta e
rau.
4) A zis iarasi : la inceput cand ne adunam unii cu altii si vorbeam
pentru folos, intarindu-ne unii pe altii, ne faceam cete-cete si ne suiam la
ceruri. Iar acum ne adunam si unul cu altul ajungind la clevetire, ne pogoram in
jos.
PENTRU AVVA MIOS1) Zis-a avva Mios, cel al lui Veleu
: ascultarea este in loc de ascultare si oricine asculta pe Dumnezeu si Dumnezeu
il asculta pe dansul.
2) Zis-a iarasi despre un oarecare batran ca era in
Schit, dar era din robi si dobandise foarte mare dreapta socoteala, care venea
in tot anul la Alexandria, aducand plata birului stapanilor lui. Iar batranul a
pus apa in lighean si l-a adus ca sa spele picioarele stapanilor. Iar el zicea
catre dansul : nu, parinte, nu ne ingreuia pe noi. El le-a raspuns : marturisesc
ca robul vostru sunt si multumesc ca m-ati lasat slobod, ca sa slujesc lui
Dumnezeu. Dar eu va spal pe voi si primiti aceasta plata a birului meu. Iar ei
se impotriveau, neprimind. Deci le-a zis lor : daca nu voiti sa primiti, sed
aici, robindu-va voua. Si ei temandu-se de aceasta il lasa sa faca ce voia si il
petreceau pe el cu multe din cele de trebuinta si cu multa cinste, ca sa faca
pentru dansii milostenie. Pentru aceasta s-a facut vestit si iubit in
Schit.
3) A fost intrebat avva Mios de un ostas daca primeste Dumnezeu
pocainta. Iar el, dupa ce l-a sfatuit cu ,ulte cuvante, a zis catre dansul :
spune-mi, iubite, de ti se va rupe haina, o lepezi afara ? Zis-a : nu, ci o cos
si o port. Zis-a catre dansul batranul : deci dar, daca iti este mila de haina,
lui Dumnezeu nu-i va fi mila de zidirea Sa ?
PENTRU AVVA MARCU
EGIPTEANULSe zice despre avva Marcu egipteanul, ca a petrecut
treizeci de ani, neiesind din chilia lui. Si avea obicei preotul de venea si
facea Sfanta Liturghie. Iar diavolul vazand rabdarea batranului cea imbunatatata
a mesteugit sa-l ispiteasca cu osandirea. Deci a facut pe oarecare ce era
indracit sa mearga la batranul pentru blagoslovenie iar cel indracit mai inamte
de tot cuvantul striga catre batran : preotul tau are miros de pacat, nu-l mai
lasa sa intre la tine. Iar insuflatul de Dumnezeu batran, a zis catre ei :
fiule, toti leapada necuratenia afara, iar tu ai adus-o la mine. Dar scris este
: nu judecati, ca sa nu fiti judecati ( +1 ) Insa, desi este pacatos, Domnul il
va mantui pe el, caci scris este : si va rugati unul pentru altul, ca sa va
vindecati ( +2 ). Si dupa cuvantul acesta, facand rugaciune, a gonit dracul din
om si l-a slobozit sanatos. Iar dupa ce a venit preotul dupa obicei, l-a primit
batranul cu bucurie. Bunul Dumnezeu vazand nerautatea batranului, i-a aratat lui
semn, caci atunci cand vrea preotul sa stea inaintea Sfintei Mese, precum
batranul ne-a povestit, a vazut ingerul lui Dumnezeu pogorandu-se din cer si
punand mana lui pe capul preotului si preotul s-a facut ca un stalp de foc. Iar
el, mirandu-se pentru vedere, a auzit glas zicand catre el : omule, ce te-ai
mirat pentru lucrul acesta ? Caci daca imparatul cel pamantesc nu va lasa pe
slujbasii sai sa stea inaintea lui intinati, decat numai cu slava multa, cu cat
mai mult puterea cea dumnezeiasca nu va curati pe slujitorii Sfintelor Taine,
cand stau inaintea slavei celei ceresti ? Iar viteazul si nevoitorul lui
Hristos, Marcu egipteanul, mare facandu-se, s-a invrednicit darului acestuia,
pentru ca n-a osandit pe cleric.
( +1 ) Mat. VII, 1. 2
( +2 ) Iacob. V. 16.
PENTRU AVVA MACARIE CETATEANUL1) S-a dus odata avva Macarie
cetateanul sa tale smicele de finic si fratii impreuna cu dansul. Si i-au zis
lui in ziua dintai : vino, mananca cu noi, parinte ! Iar el s-a dus si a mancat.
Si iarasi in cealalta zi i-au zis sa manance dar el nu voia, ci le-a zis : voi
aveti trebuinta sa mancati, fiilor, ca inca sunteti trup, dar eu acum nu mai
vreau sa mananc.
2) S-a dus avva Macarie la avva Pahomie ai
tavensiotilor, iar Pahomie l-a intrebat pe el, zicand : cand sunt fratii fara
randuiala, bine este sa-i pedepsesc pe ei ? I-a zis avva Macarie : pedepsete si
judeca drept pe cei de sub tine, iar afara nu judeca pe nimeni caci scris este :
au nu pe cei dinauntru voi ii judecati ? Iar pe cei dinafara Dumnezeu ii judeca
( † ).
( † )I Cor. 1, 12 - 13.
3) A facut odata avva Macarie patru luni, mergand la un frate in toate zilele si
nu l-a gasit lenevindu-se la rugaciune niciodata macar, si minunandu-se zicea :
iata inger pamantesc !
PENTRU AVVA MARCEL1) Povestit-a
noua avva Theona despre avva Marcel, ca acest staret Marcel era in partile
Libiei si traia sub poalele unui munte, aproape de o cetate mare, intr-o pestera
oarecare. Si era acest parinte foarte bland, milostiv si cucernic, cinstit si
intelept. Si acei oameni toti aveau mare credinta si dragoste catre dansul si
ascultau toti si primeau invataturile lui. Asa a trait in acea pestera saizeci
de ani si multe scarbe si suparari a rabdat de la draci, precum singur i-a spus
lui, cu fel de fel de mesteuguri si chipuri groaznice navalind asupra sa. vrand
sa-l goneasca din acel loc, din acea pestera si sa-l sminteasca de la tacerea si
randuiala lui cea cu buna liniste. Insa el acele suparari si scarbe toate prea
lesne le suferea si le rabda. Iar mai pe urma vazand vrajmasul diavol ca nu mai
are ce sa-i mai faca, sa-l goneasca el de la acet loc, ( ca nu-l mai putea
suferi ), a facut aceasta : s-a inchipuit in chipul staretului si a inceput a
intampana femeile si fetele acelor oameni seara si dimineata si le vorbea lor
cuvante necuvioase si le indemna ca sa curveasca cu dansul, adeverindu-le lor ca
nu este nici un pacat acest lucru, pentru curvia in taina. Aceasta facea
diavolul nu o data sau de doua ori, ci de multe ori. Unde vedea o femeie singura
indata se inchipuia in chipul staretului si mergand la dansa ii vorbea cuvinte
necuvioase, iar femeile spuneau barbatilor lor. Si s-a auzit acest lucru si s-a
vestit tuturor oamenilor. Atunci s-au adunat toti la biserica si au chemat pe
toate femeile carora le graise acele cuvante necuvioase. Si le-au intrebat pe
ele ca sa spuna drept, daca este adevarat pentru acel staret sau il napastuiesc
pe el. Iar ele, fiind mai multe de douazeci : toate marturiseau zicand : nu
numai o data, ci de mai multe ori, care unde ne apuca pe cate una, ne sileste pe
noi spre pacat cu dansul si ne trage fara rusine, zicand ca nu este pacat curvia
in taina. Acestea auzindu-le soborul bisericii si nepricepand ca este mesteugul
diavolului, au trimis la dansul pe niste tineri tirani, nemilostivi,
poruncindu-le lor sa-l scoata din pestera si cu bataie si cu necinste sa-l
goneasca de acolo. Alergand acei tineri nemilostivi si cu mare manie intrand
fara de veste la dansul in pestera, indata l-au apucat unii de barba, altii de
pletele capului, altii batandu-l cu bete pe spate ca pe un dobitoc, l-au scos
afara din pestera. Si asa l-au tras tavalindu-l la pamant si tot batandu-l fara
milostivire, pana l-au tras la un drum si asa l-au lasat in mijlocul drumului,
ca pe un mort i s-au dus. Si trecand niste drumeti pe acel drum, l-au gasit in
mijlocul drumului, ranit peste tot trupul, zacand in balta de sange, abia viu.
Si stand ei si minunandu-se, au inceput a-l intreba sa le spuna lor, ce i s-a
intamplat. Iar el, numai de abia putand vorbi, i-a rugat sa-l ridice si sa-l
duca in pestera lui; si ridicandu-l l-au dus pe el in pestera. Asa lasandu-l,
s-au dus pe drumul lor. Iar oamenii din cetate intelegand ca iar s-a intors in
pestera, multi dintr-insii au mers la dansul si-l dosadeau si-l ocarau. Iar el,
rabdandu-le lor toate, multumea lui Dumnezeu. Si a mai trait acolo, intr-acea
pestera optsprezece luni de toti fiind dosadit pururea ocarat si batjocorit. El
cu bucurie toate le rabda si se ruga lui Dumnezeu pentru dansii, ca sa li se
ierte pacatul acesta, caci ei nu stiu ce fac si sa se mantuiasca sufletele lor.
Iar Domnul Dumnezeu n-a lasat pana in sfarit aceasta batjocura diavoleasea si
ocara asupra pacatului sau, ci a descoperit unuia din oamenii cei mai cinstiti
aceasta, cum ca a fost mestesugul si nalucirea diavoleasca asupra staretului si
cum ca insusi diavolul s-a inchipuit in chipul staretului si se arata si vorbea
cu femeile vorbele sale. Iar staretul nimic de aceasta nu stia. Ci sezand in
pestera sa, se ruga lui Dumnezeu dupa obiceiul sau, pentru aceasta cetate si
pentru toata lumea. Si au inceput si acei tineri care il muncisera pe staret, a
se indraci groaznic, facand spume la gura si tipand spuneau nevinovatia
staretului. Asemenea si femeile acelea cu care vorbise diavolul in chipul
staretului, toate s-au indracit. Si s-au spaimantat foarte toti oamenii si au
cunoscut toti ca n-a fost vinovat staretul, ci insusi diavolui a lucrat acel rau
asupra staretului. Si s-au cait toti foarte, pentru ca au crezut nalucirilor
diavolului si pedepsind si defaimand pe staretul, au gresit lui Dumnezeu. Si
asa, sculandu-se toti impreuna cu femeile si copiii lor, au iesit din cetate si
au mers la petera staretului ca sa-i ceara toti iertaciune de greseala cu care
au gresit lui, nefiind vinovat. Iar el vazandu-i de departe, oaste mare venind,
a cunoscut cine sunt si vin la danstil, caci stia ca s-au instiintat de
nevinovatia lui si stia si pentru ce vin cu totii la dansul. Si iesind din
pestera sa, a fugit la munte si a trecut la muntele Nitriei si gasind acolo o
pestera, foarte i-a placut si s-a asezat intr-insa. Si imi zicea mie, spune avva
Teona : cand va vrea cineva sa se deosebeasca cu viata de galcevile lumii, sa
mearga sa se aseze la un loc linistit, fara galceava si cu tacere. Unul ca
acesta de voieste sa nu-i gaseasca diavolul prepusuri ca acesta asupra mea, se
cade lui sa nu se aseze la loc aproape de cetate sau de sate, ci sa fie departe
de locuinta mireneasca si asa va fi odihnit.
INCEPUTUL SLOVEI
NPENTRU AVVA NIL1) Zis-a avva Nil : orice vei face
spre izbanda asupra fratelui ce te-a nedreptatit pe tine, toate spre sminteala
ti se vor face in vremea rugaciunii.( † )
( † )Nil, Pentru rugaciune, cap. 13.
2) A zis iarasi : rugaciunea este odrasla a blandetii si a nemanierii.( † )
( † )La acelas loc, cap. 14.
3) A zis iarasi : rugaciunea este izgonire a intristarii si a mahniciunii.( † )
( † )La acelas loc, cap. 16.
4) A zis iarasi : mergand, vinde-ti toate averile tale si le da saracilor; si
luand crucea, leapada-te de sine-ti, ca sa poti fara de raspandire sa te rogi.(
+ )
( † )La acelas loc. cap. 17.
5) A zis iarasi : orice vei suferi filosofand ( +1 ), vei gasi roada acestuia in
vremea rugaciunii.( +2 )
( +1 ) Adica rabdand.
( +2 ) La acelas loc, cap. 19.
6) A zis iarasi : dorind sa te rogi cum se cade, sa nu mahnesti vreun suflet;
iar de nu, in zadar alergi.( † )
( † )La acelas loc, cap. 20.
7) Zis-a iarasi : nu voi dupa cum ti se pare, sa se faca lucrurile tale, ci dupa
cum place lui Dumnezeu si vei fi tulburat si nemultumit in vremea rugaciunii
tale.( † )
( † )La acelas loc, cap. 89.
8) Zis-a iarasi : fericit este calugarul, cel ce se socoteste pe sinesi tuturor
lepadatura.( † )
( † )La acelas loc, cap. 123.
9) Zis-a iarasi : neranit ramane de sagetile vrajmasului calugarul care iubeste
linistea. Iar cel ce se amesteca cu multimea oamenilor, dese rani
primeste.
10) Zis-a iarasi : robul care se leneveste de lucrurile
stapanului sau sa se gateasca spre batai.( † )
( † )Luca XII, 47
PENTRU AVVA NISTERO1) Avva Nistero cel mare umbla in pustie cu un
frate si vazand un balaur a fugit. Si i-a zis lui fratele : si tu te temi,
parinte ? Si i-a zis lui batranul : nu ma tem, fiule, dar mai de folos este ca
am fugit, fiindca nu puteam scapa de duhul slavei desarte.
2) Un frate
l-a intrebat pe un batran, zicand; care lucru este bun sa-l fac si sa traiesc cu
el ? Si a zis batranul : Dumnezeu stie care este bun. Insa auzim ca a intrebat
cineva din parinti pe avva Nistero cel mare, pe prietenul lui avva Antonie. Si
i-a zis lui : care lucru este bun sa-l fac ? Si i-a zis : au nu sunt toate
lucrurile intocmai ? Scriptura zice ca Avraam a fost iubitor de straini si
Dumnezeu era cu dansul. Ilie iubea linistea si Dumnezeu era cu dansul si David a
fost smerit si Dumnezeu era cu dansul. Deci, ce vezi cu sufletul tau ca voiesti,
dupa Dumnezeu aceasta fa, si-ti pazeste inima.
3) Avva Iosif zis-a lui
avva Nistero : ce voi face limbii mele, caci nu o pot stapani ? Si i-a zis lui
batranul : dar de vei vorbi, ai odihna ? I-a zis lui : nu. Si a zis batranul :
deci, daca nu ai odihna pentru ce vorbesti ? Mai bine taci si de se va intampla
vorba, mai vartos asculta decat sa vorbesti.
4) Un frate a vazut pe avva
Nistero purtand doua colovii si l-a intrebat pe el, zicand : de va veni vreun
sarac si-ti va cere haina, pe care o dai lui ? Si raspunzand a zis : pe cea mai
buna. Si i-a zis fratele : dar daca si aitui iti va cere, ce ii dai lui ? Si i-a
zis batranul : jumatatea celeilalte. Si a zis fratele : dar daca si altul iti va
cere ce ii vei da lui ? Iar el a zis : tai si pe cealalta si-i dau lui pe
jumatate si cu cealalta ma incing. Si iarasi a zis : dar daca si pe aceasta o va
cere cineva, ce faci ? Batranul a raspuns : ii dau lui si pe cealalta si mergand
ed la un loc, pana cand Dumnezeu va trimite si ma va acoperi, caci nu cer de la
altcineva.
5) Zis-a avva Nistero : dator este calugarul in toata seara si
dimineata sa faca socoteala pentru ce am facut noi din cele ce voieste Dumnezeu
si ce nu am facut din cele nu voieste si asa sa-si albeasca toata viata, caci ce
asa a trait avva Arsenie. Sileste-te in toate zileie sa stai inaintea lui
Dumnezeu fara pacat. Asa te roaga lui Dumnezeu, ca si cum ai fi de fata inaintea
Lui, care este de fata, caci cu adevarat este de fata. Nu-ti pune tie legi si nu
judeca pe nimeni. Strain lucru este calugarilor sa jure, sa calce juramantul, sa
minta, sa blesteme, sa ocarasca, sa rada. Iar cel ce se cinsteste peste cuviinta
sau se lauda, mult se pagubeste.
PENTRU AVVA NISTERO CEL DIN
CHINOVIE1) Zicea avva Pimen despre avva Nistero, ca precum sarpele
cel de arama, pe care l-a facut Moise spre tamaduirea norodului, asa a lost
batranul, avand toata fapta cea buna si tacand, pe toti ii tamaduia.
2)
Intrebat fiind avva Nistero de avva Pimen, de unde a castigat aceasta fapta
buna, caci oricand i s-a intamplat necaz in chinovie, nu graia, nici nu intra in
imijloc, a raspuns : iarta-ma, avvo ! Cand am intrat la inceput in chinovie am
zis cugetului meu : ca tu si magarul una sunteti. Precum magarul se bate si nu
graieste, se ocaraste si nimic nu raspunde, asa si tu. Dupa cum zice psalmistui
: ca un dobitoc eram inaintea Ta, dar eu sunt pururea cu Tine.
PENTRU
AVVA NICON1) Un frate l-a intrebat pe unul din batrani, zicand : cum
diavolul aduce ispite asupra sfintilor ? Si i-a zis lui batranul ca a fost unul
din parinti, anume Nicon, care locuia in Muntele Sinai. Si iata pe oarecine
mergand la casa unui faranit si gasind pe fiica lui singura, a cazut cu dansa.
Si i-a zis ei : spune ca pustnicul avva Nicon ti-a facut asa. Si cand a venit
tatal ei si a aflat, luand sabia, s-a dus asupra batranului si batand in usa, a
iesit batranul. Si intinzand el sabia ca sa-l omoare, s-a uscat mana lui. Si
ducandu-se faranitul la biserica, a spus batranilor si au trimis la dansul si a
venit batranul. Si batandu-l mult, voiau sa-l goneasca. Si s-a rugat zicand :
lasa-ma aici, pentru Dumnezeu, ca sa ma pocaiesc, si despartindu-l pe el trei
ani, a dat porunca ca nimeni sa nu mearga la el. Si a facut trei ani, venind in
fiecare duminica la biserica si facand metanie, se ruga la toti zicand :
rugati-va pentru mine ! Iar mai pe urma s-a indracit cel ce a facut pacatul si a
pus ispita asupra batranului. Si a marturisit in biserica ca el a facut pacatul
si a zis sa napastuiasca pe robul lui Dumnezeu. Si mergand tot norodul, a facut
metanie batranului, zicand : iarta-ne pe noi, avvo ! Si le-a zis lor : de a va
ierta, iertati sunteti; dar a ramane aici cu voi nu mai raman, ca nu s-a aflat
unui sa aiba dreapta socoteala si sa-i fie mila de mine. Si asa s-a dus de
acolo. Si a zis batranul catre fratele : vezi cum diavolul aduce ispitele asupra
sfintilor ?
PENTRU AVVA NETRA1) Povestitu-s-a despre avva
Netra, ucenicul lui avva Siluan, ca si cand sedea in chilia sa in muntele Sinai,
cu masura se ocarmuia pe sinesi dupa trebuinta trupului. Iar cand s-a facut
episcop la Faran, mai mult se stramtora pe sinesi spre viata cea aspra. Si i-a
zis lui ucenicul sau : avvo, cand eram in pustie, nu te nevoiai asa. Si i-a
raspuns batranul : acolo era pustie si liniste si saracie si voiam sa
chivernisesc trupul, ca sa nu ma bolnavesc si sa caut cele ce nu aveam. Iar aici
este lume si pricepere si de ma voi si bolnavi aici, este cine sa ma
sprijineasca, ca sa nu pierd calugaria.
PENTRU AVVA
NICHITA1) Spunea avva Nichita despre doi oarecare frati ca s-au
unit, vrand sa locuiasca impreuna. Si a socotit unul intru sine : Orice va voi
fratele meu, aceea sa fac. Asemenea si fratele celalalt a socotit, ca voia
fratelui sau va face. Si au trait ani multi cu multa dragoste. Dar vazand
vrajmasul, s-a dus sa-i desparta si stand in tinda se arata unuia ca un
porumbel, iar altuia ca o cioara. Si a zis unul : vezi porumbelul acesta ? Zis-a
acela : cioara este. Si au inceput a se certa, altul alta zicand, si sculandu-se
s-au batut pana la sange, spre cea mai desavarsita bucurie a vrajmasului si s-au
despartit. Iar dupa trei zile s-au trezit venindu-si in fire si facandu-si
metaiiie, marturiseau ceea ce fiecare din ei socoteau pasarea cea vazuta. Si
cunoscand razboiul vrajmasului, au ramas pana la sfarsit
nedespartiti.
INCEPUTUL SLOVEI X. PENTRU AVVA
XOIE1) Un frate l-a intrebat pe avva Xoie, zicand : de ma voi afla
undeva si voi manca trei paini, nu cumva este mult ? I-a zis lui batranul : la
arie ai venit, frate ? Si a zis iarasi : de voi bea trei pahare cu vin, nu cumva
este mult ? I-a zis lui : de nu este drac, nu este mult; iar de este, este mult.
Caci vinul este strain de calugarii cei ce traiesc dupa Dumnezeu. 2) Spunea unui
dintre parinti despre ava Xoie tebeul ca a intrat odata in muntele Sinai si
iesind el de acolo, l-a intampinat un frate si suspinand zicea : ne mahnim,
avvo, petru neploare. I-a zis lui batranul : si de ce nu cereti si va rugati lui
Dumnezeu ? l-a zis lui fratele : ne rugam si facem litanii dar nu ploua. I-a zis
lui batranul : negresit, nu va rugati cu deadinsul. Vrei insa sa cunosti, ca asa
este ? Si si-a intins mainile la cer cu rugaciune si indata a plouat. Si vazand
fratele, s-a temut si cazand cu fata la pamant, si s-a inchinat lui, iar
batranul a fugit. Fratele a vestit la toti ceea ce s-a facut si cei ce au auzit,
au slavit pe Dumnezeu.
PENTRU AVVA XANTIE1) Zis-a avva
Xantie : talharul pe Cruce era si dintr-un cuvant s-a indreptat. Si Iuda cu
apostolii era impreuna numarat si intr-o noapte a prapadit toata osteneala si
s-a pogorat din ceruri in iad. Drept aceea, nimeni facand bine, sa nu se
faleasca, caci toti cei ce s-au nadajduit in sinesi, au cazut.
2) S-au
suit odata avva Xanie de la Schit la Terenut. Si unde a gazduit pentru osteneala
nevointei, i-a adus lui putin vin. Si auzind unii, i-au adus lui un indracit si
a inceput dracul sa il ocarasca pe batran : la bautorul de vin acesta m-ati adus
? Si batranul nu voia sa il scoata, dar pentru defaimare zicea : cred lui
Hristos, ca nu voi ispravi paharul acesta pana ce nu vei ce nu vei iesi. Si daca
a inceput batranul sa bea, a strigat dracul, zicand : ma arzi, ma arzi ! Si mai
inainte de a ispravi, a iesit dracul, cu darul lui Hristos.
3) Acestasi a
zis : cainele este mai bun decat mine, caci si dragoste are si la judecata nu
vine.
INCEPUTUL SLOVEI O.PENTRU AVVA
OLIMPIE1) Zis-a avva Olimpie : s-a pogorit odata un preot al
elinilor la Schit si a venit la chilia mea si a adormit. Si vazand vietuirea
calugarilor, mi-a zis : asa vietuind, nimic nu vedeti la Dumnezeui vostru ? Si
i-am zis lui : nu. Si mi-a zis mie preotul : dar noi cand slujim dumnezeului
nostru nimic nu ascunde de noi ci ne descopere tainele lui. Si voi atatea
osteneli facand, privegheri, linistiri si nevointe, zici ca nimic nu vedeti.
Negresit dar, daca nimic nu vedeti, cugete rele aveti in inimile voastre, care
va despart pe voi de Dumnezeu si pentru aceasta nu va descopere voua tainele. Si
m-am dus si am vestit batranilor cuvintele lui si s-au minunat, zicand ca asa
este, caci cugetele cele necunoscute il despart pe Dumnezeu de om.
2)
Avva Olimpie cel ai chiliilor, a fost luptat spre curvie si i-a zis lui cugetul
: du-te, ia femeie ! Si sculandu-se a calcat lut si a facut femeie. Apoi si-a
zis : iata femeia ta ! Trebuie dar sa lucrezi mult ca sa o hranesti. Si lucra
ostenindu-se mult. Si dupa o zi iarasi calcand lut, si-a facut lui si fiica si
zicea gandului sau : a nascut femeia ta. Ai mai multa trebuinta sa lucrezi, ca
sa poti sa-ti hranesti fiul si sa-l acoperi. Si asa facand, s-a topit pe sine,
si a zis cugetului : daca nu mai poti suferi osteneala, nici femeie sa nu cauti.
Vazand Dumnezeu osteneala lui, a ridicat de la el razboiul si s-a
odihnit.
PENTRU AVVA ORSISIEZis-a avva Orsisie : caramida
nearsa punandu-se la temelie aproape de rau, nu rabda o zi, iar cea arsa ca o
piatra ramane. Asa este si omul care are socoteala trupeasea si nu s-a ars ca
Iosif cu frica lui Dumnezeu : se risipeste dupa ce s-a suit la stapanire. Caci
multe sunt ispitele unora ca acestia, fiindca sunt in mijlocul oamenilor. Deci,
bine este cineva, ca dupa ce sunt isi va cunoaste masurile sale sa fuga de
greutatea stapanirii, caci cei tari cu credinta neclintiti sunt. Pentru insusi
sfantul Iosif de va voi cineva sa vorbeasca, zice ca nu a fost pamantesc. Cu
cate a fost ispitit si in ce fel de tara, unde nu era atunci urma de cinstire a
lui Dumnezeu ? Insa Dumnezeul parintilor lui era cu dansul si l-a scos din tot
necazul si acum este cu parintii sai intru Imparatia cerurilor. Si noi,
cunoscand masurile noastre, sa ne nevoim, caci asa vom putea scapa de judecata
lui Dumnezeu.
2) Zis-a iarasi : socotesc ca daca un om nu va pazi inima
sa bine, toate cate a auzit le uita si se leneveste. Si asa, vrajmasul afland
intr-insul loc, il surpa, caci precum un lihnar ( candela ) gatat si luminand,
de va fi trecut cu vederea sa se toarne untdelmn, incet, incet, se stinge si
apoi se intareste intunericul asupra lui. Si nu numai aceasta, dar este cu
putinta cand vine pe langa dansul si soarecele si cauta sa manance fitilul, mai
inainte de a se stinge, nu poate manca untul-de-lemn, iar de a vedea ca nu numai
lumina nu are, dar nici fierbinteala de foc, atunci avand sa traga fitilul,
surpa si lihnarul si de va fi de lut se strica iar de va fi de arama stapanul
casei il face de iznoava. Asa, cand se leneveste sufletul, incet, incet Duhul
Sfant se trage, pana ce desavarsit se va stinge in fierbinteala lui si atunci
vrajmasul mancand osardia sufletului, pe trup il prapadeste rautatea. Iar daca
acela va fi bun cu asezarea catre Dumnezeu, numai s-a rapit spre lenevire.
Dumnezeu ca un indurat, punand intr-insul frica Lui si aducerea aminte a
muncilor, il face sa se trezeasca si sa se pazeasca pe sinesi de aici inainte cu
multa intarire pana la cercetarea lui.
INCEPUTUL SLOVEI
P.PENTRU AVVA PIMEN1 ) S-a dus odata avva Pimen, cand
era mai tanar la oarecare batran, sa-l intrebe de trei ganduri. Deci, dupa ce a
venit la batranul, a uitat pe unul din acele trei si s-a intors la chilia sa. Si
cum a pus mana sa deschida incuietoarea, si-a adus amitite de cuvantul pe care
l-a uitat si a lasat incuietoarea si s-a intors la batranul care i-a zis :
degrab ai venit frate. Si i-a povestit lui : cand am pus mana mea sa iau
incuietoarea, mi-am adus aminte de cuvantul pe care il cautam si n-am deschis,
pentru aceasta m-am intors. Si era departarea caii foarte multa. Si i-a zis lui
batranul : ai ingerilor Pimen, adica pastor ( † ); si se va grai numele tau in
tot pamantul Egiptului.
( † )Caci Pimen in limba elineasca inseamna pastor.
2) Avea odata Paisie, fratele lui avva Pimen, prietesug cu cineva din afara
chiliei lui. Iar avva Pimen nu era de acord. Si sculandu-se a fugit la avva
Amona. Si i-a zis lui : Paisie, fratele meu, are cu cineva prietesug si nu ma
odihnesc. I-a zis lui avva Amona : Pimene, inca traiesti ? Du-te, sezi in chilia
ta si pune-ti in inima ca acum ai un an de cand esti in mormant !
3) Au
venit odata batranii locului la manastirea unde era avva Pimen. Si a intrat avva
Anuv si i-a zis lui : sa chemam pe batrani aici astazi. Si stand mult, nu i-a
dat lui raspuns. Si mahnindu-se, a iesit. I-au zis lui cei ce sedeau aproape de
dansul : avvo, pentru ce n-ai dat lui raspuns. Le-a zis lor avva Pimen : eu
treaba nu am, caci am murit, iar mortul nu graieste.
4) Un batran era in
Egipt mai inainte pana nu a veni cei cu avva Pimen si era stiut foarte si
cinstit. Deci, dupa ce s-au suit cei cu avva Pimen de la Schit, au lasat pe
batran oamenii si veneau la avva Pimen. Si-l zavistuia batranul pe el si-l
vorbea de rau. Deci, a auzit avva Pimen si s-a mahnit. Si a zis fratilor lui :
ce sa facem batranului acestuia mare, caci in intristare ne-au pus oamenii pe
noi, parasind pe batranul si venind la noi, care nu suntem nimic ? Deci cum
putem sa odihnim pe batranul ? Si le-a zis lor : faceti putine bucate si luati
un vas cu vin si sa mergem la dansul sa gustam impreuna. Poate cu aceasta vom
putea sa-l odihnim. Deci au luat bucatele si s-au dus. Si dupa ce au batut in
usa, a auzit ucenicul lui si a zis : cine sunteti ? Iar ei au zis : spune-i
avvei, ca este Pimen si vrea sa se blagosloveasca de dansul ! Si aceasta vestind
ucenicul, a raspuns batranul : du-te, nu am vreme ! Iar ei au rabdat in arsita
zicand : nu ne ducem, de nu ne vom invrednici sa vedem pe batranul. Iar batranul
vazand smerenia lor si rabdarea, umilindu-se, le-a deschis. Si intrand, au
gustat cu el. Iar in vremea cand mancau, zicea : intr-adevar, nu sunt numai cele
ce le-am auzit despre voi, ci insutite am vazut in locul vostru. Si li s-a facut
lor prieten din ziua aceea.
5) A voit odata stapanitorul locului aceluia,
sa vada pe avva Pimen si nu primea batranul. Si cu pricina ca pe un facator de
rele a prins pe fiul surorii lui si l-a pus in temnita, zicand : de va veni
batranul si se va ruga pentru danstil, eu il slobozesc. Si a venit sora lui,
plangand langa usa. Iar el nu i-a dat ei raspuns. Ea il ocara zicand : omule cu
inima de arama, fie-ti mila de mine, ca numai un fiu am ! Iar el trimitand, i-a
zis ei : Pimen fiu n-a nascut. Si asa s-a dus. Si auzind stapanitorul, a trimis
zicand : macar cu cuvantul de va porunci, il voi slobozi pe el. Iar batranul i-a
raspuns inapoi zicand : cerceteaza dupa pravila si de este vrednic de moarte, sa
moara, iar de nu este, fa ccm voiesti ! Iar stapanitorul auzind, l-a slobozit de
la inchisoare.
6) A gresit odata un frate in chinovie. Si era in locurile
acelea un pustnic si multa vreme nu a iesit afara. Si venind staretul chinoviei
la batranul, i-a vestit lui pentru cel ce a gresit. Iar el a zis : goniti-l ! Si
iesind fratele din chinovie, a intrat intr-o surpatura si plangea acolo. Si s-au
intamplat niste frati sa mearga la avva Pimen si l-au auzit plangand. Si intrand
l-au gasit in mare durere. Si l-au rugat pe el ca sa-i duca la batran si nu
voia, zicand : aici vreau eu sa mor ! Si venind ei la avva Pimen, i-au povestit
lui si rugandu-l el pe ei, i-a trimis zicand : spuneti-i ca avva Pimen il
cheama. Si a venit fratele la dansul si vazandu-l pe el batranul necajit,
sculandu-se l-a sarutat si glumind cu dansul l-a rugat sa guste. Si a trimis
avva Pimen pe unul din fratii sai la pustnic, zicand : de multi ani doream sa te
vad, auzind cele despre tine si din lenevirea amandorura nu ne-am intalnit unul
cu altul. Deci acum vrand Dumnezeu si pricina intamplandu-se, ia osteneala si
vino pana aici, ca sa ne vedem unul cu altul ! ( Ca era neiesind din chilia lui
). Si auzind zicea : de n-ar fi vestit Dumnezeu batranului, nu ar fi trimis la
mine. Si sculandu-se, a venit la el. Si inchinandu-se unul altuia cu bucurie, au
sezut. Si a zis lui avva Pimen : doi oameni erau intr-un loc si amandoi aveau
morti. Iar unul a lasat pe mortul sau si s-a dus sa planga pe mortul celuilalt.
Si auzind batranui s-a umilit de cuvantul lui si i-a adus aminte de ceea ce a
facut si a zis : Pimen sus, sus in cer, iar eu jos, jos pe pamant !
7)
S-au dus odata multi batrani la avva Pimen. Si iata unul dintr-ai lui avva Pimen
avea un copil si obrazul, fata lui, din lucrarea diavolului, s-a intors inapoi.
Si vazand tatal copilului multimea parintilor, luand copilul afara de manastire,
sedea plangand. Si s-a intamplat unui batran sa iasa afara si vazandu-l i-a zis
: de ce plangi omule ? Iar el a zis : rudenie sunt cu avva Pimen. Insa iata i
s-a intamplat copilului acestuia ispita si aceasta. Si vrand sa-l aducem la
batranul ne-am temut ca nu voieste sa ne vada si acum de va afua ca suntem aici
trimite si ne alunga. Dar eu vazand venirea voastra, am indraznit de am venit.
Deci, cum voiesti avvo, fie-ti mila de mine si ia copilul inlauntru si va rugati
pentru dansul. Si luandu-l batranul, a intrat si a savarsit lucru cu
intelepciune ca nu l-a dus indata la avva Pimen, ci, incepand de la fratii cei
mai mici, zicea : faceti cruce copilului ! Si dupa ce i-a facut pe toti de i-au
facut cruce, in urma l-au dus si la avva Pimen, dar el nu voia sa-i faca cruce,
iar parintii si se rugau zicand : precum toti si tu fa, parinte. Si suspanind
sculandu-se s-a rugat zicand : Dumnezeule, tamaduieste zidira Ta, ca sa nu fie
stapanita de vrajmasul ! Si facandu-i cruce, indata s-a tamaduit si l-a dat
tatalui sau sanatos.
8) S-a dus un frate odata, din partile lui avva
Pimen, in strainatate. Si a ajuns la un pustnic acolo ( ca era milostiv si multi
veneau la dansul ). Si i-a vestit lui fratele despre avva Pimen. Si auzind fapta
lui cea buna, a dorit sa-l vada. Deci intorcandu-se fratele in Egipt, dupa
catava vreme a venit pustnicul din strainatate in Egipt la fratele cel ce venise
la el ( ca ii spusese lui unde petrece ). Si vazandu-l acela, s-a mirat si s-a
bucurat foarte. Si a zis pustnicul : fii bun si du-ma la avva Pimen ! Si
luandu-l, a venit la avva Pimen si i-a vestit cele despre dansul zicand ca mare
om este si multa dragoste si cinste are la locul lui si i-am vestit lui despre
tine si dorind sa te vada, a venit. Deci l-a primit pe el cu bucurie si
sarutandu-se unul cu altul, au sezut. Si a inceput cel strain a vorbi din
Scriptura locuri duhovnicesti si ceresti. Si si-a intors avva Pimen fata lui si
nu i-a dat raspuns. Si vazand ca nu vorbeste cu dansul, mahnindu-se a iesit. Si
a zis fratelui celui ce l-a adus pe el : in zadar am facut toata calatoria
aceasta, ca am venit la batranul si iata ca nici a vorbi cu mine nu voieste. Si
a intrat fratele, la avva Pimen si i-a zis : avvo, pentru tine a venit acest om
mare, avand atata slava la locul lui. Pentru ce n-ai vorbit cu dansul ? I-a zis
lui batranul : acesta din cei de sus este si cele ceresti graieste, iar eu din
cei de jos sunt si cele pamantesti vorbesc. De mi-ar fi grait despre patimi ale
sufletului, i-as fi raspuns; iar daca pentru lucruri ceresti eu aceasta nu stiu.
Deci iesind frateie, i-a zis : batranul nu degraba vorbeste din Scriptura, ci
daca cineva ii va grai lui despre patimile sufletului, ii raspunde. Iar el
umilindu-se, a intrat la batranul si a zis catre dansul : ce voi face avvo, ca
ma stapanesc patimile sufletului ? Si a luat aminte la dansul batranul,
bucurandu-se. Si a zis : acum bine ai venit. Deschide-ti gura ta pentru acestea
si o voi umplea de bunatati. Iar el mult folosindu-se zicea : cu adevarat
aceasta este calea cea adevarata. Si multumind lui Dumnezeu, s-a intors la locul
sau bucuros caci cu astfel de sfant s-a invrednicit a se intalni.
9) A
prins odata stapanitorul locului pe unul din satul lui avva Pimen. Si au venit
toti, rugandu-se batranului sa mearga si sa-l scoata. Iar el a zis : lasati-ma
trei zile si asa vin ! Deci s-a rugat avva Pimen catre Domnul, zicand : Doamne,
nu-mi da darul acesta, caci nu ma vor lasa sa sed in locul acesta ! Deci a venit
batranul, rugandu-se stapanitorului. Iar el a zis catre dansul : pentru talhari
te rogi, avvo ? Iar batranul s-a bucurat ca n-a primit har de la
dansul.
10) Au povestit unii ca odata avva Pimen si fratii lui lucrau
sculuri si nu sporeau, neavand cum sa cumpere inuri. Si unul dintr-insii a
povestit unui negutator credincios pricina. Iar avva Pimen nu voia sa ia de la
cineva ceva, pentru suparare. Negutatorul vrand sa faca lucru batranului, se
facea ca are trebunita de sculuri. De aceea a adus camila si le-a luat. Si
venind fratele la avva Pimen si auzind ceea ce a facut negutatorul, ca si cand
vrand sa-l laude, a zis : cu adevarat, avvo, si neavand trebuinta le-a luat ca
sa ne faca noua lucru. Si auzind avva Pimen ca neavand trebuinta le-a luat, a
zis fratelui : scoala-te, tocmeste camila si adu-le aici, iar de nu le vei
aduce, Pimen aici nu sade cu voi. Ca nu fac strambatate vreunui om care nu are
trebuinta ca el sa se pagubeasca si sa ia folosul meu. Si s-a dus fratele lui cu
multa osteneala si le-a adus. Iar de nu le aducea batranul se ducea de la
dansii. Deci, dupa ce le-a vazut, s-a bucurat, ca si cand ar fi aflat o mare
comoara.
11) A auzit odata preotul Peluisiului despre un frate ce se duce
des in cetate si se scalda si se leneveste de mantuirea lui. Si venind la
biserica l-a scos din calugarie. Si dupa aceasta l-a mustrat pe dansul inima si
s-a cait. Si a venit la avva Pimen beat de ganduri, avand si levitoanele
fratilor si a vestit batranului pricina. Si i-a zis lui batranul : nu ai tu ceva
din ale omului cel vechi ? Te-ai dezbracat de el ? Iar preotul a zis : ma
impartasesc de omul cel vechi. Iar batranul i-a zis : iata ca si tu esti ca si
fratii; ca desi putin te impartasesti din vechime, insa esti supus pacatului.
Atunci mergand preotul, a chemat pe frati si s-a pocait inaintea celor
unsprezece si i-a imbracat pe ei cu chipul calugaresc si i-a
slobozit.
12) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen zicand : am facut pacat
mare si voiesc sa ma pocaiesc trei ani. I-a zis lui batranul : este mult. Si a
zis fratele : dar pana la un an ? Si a zis iarasi batranul : mult este. Iar cei
ce erau de fata au zis : dar pana la patruzeci de zile ? Si iarasi a zis : mult
este. Si a adaus : eu zic ca daca din toata inima se va pocai omul si nu va mai
continua sa faca pacatul si in trei zile il primeste pe el Dumnezeu.
13)
Zis-a iarasi : semul calugarului in ispite se arata.
14) Zis-a iarasi :
precum spatarul imparatului sta langa dansul de-a pururea gata, asa trebuie si
sufletul sa fie gata spre a lupta impotriva dracului curviei.
15) A
intrebat avva Anuv pe avva Pimen despre gandurile cele necurate pe care le naste
inima omului si despre poftele cele desarte. Si i-a zis lui avva Pimen : au
doara va slabi securea fara cel ce taie cu ea ? ( † ). Insa tu nu le da lor loc,
nici te indulci cu dansele si raman nelucratoare.
( † )Isaia X, 15.
16) Zis-a iarasi avva Pimen : de n-ar fi venit Navuzardan, bucatarul cel mare,
nu ar fi ars biserica Domnului ( † ). Adica, de n-ar fi venit odihna imbuibarii
pantecelui in suflet, n-ar fi cazut mintea in razboiul vrajmasului.
( † )4 Impar 24, 28, 29.
17) Se spune despre avva Pimen, ca chemat fiind sa manance fara voia lui,
mergea lacrimand, ca sa nu fie neascultator fratelui sau si sa-l
mahneasca.
18) Zis-a iarasi avva Pimen : nu locui in locul unde vezi pe
unii ca au zavistie asupra ta. Fiindca nu sporesti.
19) Povestit-au unii
lui avva Pimen, despre un calugar, ca nu bea vin. Si a zis : vinul nu este al
calugarilor.
20) A intrebat avva Isaia pe avva Pimen despre gandurile
cele spurcate. Si i-a zis lui avva Pimen : precum o lada plina cu haine, de le
va lasa cineva, cu vremea putrezesc, asa si gandurile, de nu le vom face cu
trupul, cu vremea se prapadesc si se putrezesc.
21 ) A intrebat avva
Iosif tot acest cuvant. Si i-a zis lui avva Pimen : precum daca cineva va pune
intr-un vas sarpe si scorpie si il va astupa, negresit, cu vremea mor, asa si
gandurile cele rele, de la draci odraslind, prin rabdare lipsesc.
22) Un
frate a venit la avva Pimen si i-a zis lui : seaman tarana mea si fac dintr-insa
milostenie. I-a zis lui batranul : bine faci ! Si s-a dus cu osardie si a sporit
milostenia. Si a auzit avva Anuv cuvantul si i-a zis lui avva Pimen : nu te temi
de Dumnezeu, asa graind fratelui ? Si a tacut batranul. Dupa doua zile a trimis
avva Pimen la fratele si i-a zis lui, auzind si avva Anuv : ce mi-ai zis
alaltaleri, ca mintea mea era aiurea ? Si a zis lui fratele : am zis ca seaman
tarina mea si fac dintr-insa milostenie. Si i-a zis avva Pimen : am gandit ca
pentru fratele tau cel mirean ai grait; iar daca tu esti cel ce faci lucrul
acesta, nu este lucru calugaresc. Iar el auzind, s-a mahnit, zicand : alt lucru
nu stiu decat acesta si nu pot ca sa nu seaman tarina mea. Deci, dupa ce s-a
dus, i-a facut lui metanie avva Anuv, zicand : iarta-ma ! Si a zis avva Pimen :
si eu de la inceput stiam ca nu este lucru calugaresc, dar dupa socoteala lui am
grait si m-am straduit spre sporirea dragostei, iar acum s-a dus mahnit si tot
la fel face.
23) A zis avva Pimen : de va gresi omul si va tagadui,
zicand n-am gresit, nu-l mustra. Iar de nu, ii tai osardia; iar de vei zice lui
: nu te mahni, frate, ci te pazeste de acum inainte, ii ridici sufletul spre
pocainta.
24) A zis iarasi : buna este ispitirea, ca aceasta face pe om
mai lamurit.
25) A zis iarasi : omul care invata, dar nu face cele ce
invata, este asemenea cu fantana, ca pe toti ii adapa si ii spala, iar pe sine
nu se poate curati, ci de toata intinaciunea este plina si toata necuratenia
intr-insa se afla.
26) Trecand odata avva Pimen prin Egipt, a vazut o
femeie sezand la un mormant si plangand cu amar. Si a zis : de vor veni toate
veseliile lumii acesteia, nu vor muta sufletul ei de la plans. Asa si calugarul,
trebtiie de-a pururi sa aiba plansul in sine.
27) A zis iarasi : ca este
om, care se pare ca tace, dar inima lui osandete pe altii. Unul ca acesta
totdeauna graieste. Si este altul care de dimitieata pana seara graieste si
tacere tine, adica fara de folos nimic nu graieste.
28) Un frate a venit
la avva Pimen si i-a zis : avvo, multe ganduri am si ma primejduesc din pricina
lor. Si l-a scos pe el batranul afara sub vazduh si i-a zis : intinde bratul si
tine vanturile. Iar el a zis : nu pot sa fac aceasta. Si i-a zis batranul : daca
asta nu poti s-o faci, nici gandurile nu le poti opri sa nu vina . Alt lucru
este insa sa le stai impotriva.
29) A zis avva Pimen : de sunt trei la un
loc si unul se linisteste bine, iar unul este bolnav si multumeste, celalalt
slujeste cu cuget curat, toti trei de o lucrare sunt.
30) Zis-a iarasi :
scris este : in ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul
meu, Dumnezeule ( † ). Fiindca cerbii in pustie inghit multe jiganii taratoare,
iar cand ii arde otrava, doresc sa vina la ape, si dupa ce beau se racoresc de
otrava jiganiilor. Asa si calugarii, in pustie sezand se ard de otrava dracilor
celor vicleni si doresc sambata si duminica sa vina la izvoarele apelor, adica
la Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos, ca sa se curateasca de
amaraciunea celui viclean.
( † )Psalm 40, 1.
31) A intrebat avva Iosif pe avva Pimen, cum trebuie a posti. I-a zis avva Pimen
lui : eu voiesc ca cel ce mananca in fiecare zi, cate putin sa manance, ca sa nu
se sature. I-a zis avva Iosif : cand erai mai tanar, nu posteai din doua in doua
zile, avvo ? Si a zis batranul : eu adevarat si trei si patru zile si o
saptamana. Si acestea toate le-au cercetat parintii, ca niste puternici si au
aflat ca este bine in fiecare zi a manca, dar putin; si ne-au dat noua calea cea
imparateasca, ca este usoara.
32) Spuneau parintii despre avva Pimen cum
ca atunci cand voia sa mearga la biserica, sedea, judecand socotelile sale ca la
un ceas si asa iesea.
32) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand :
mi-a ramas o mostenire, ce sa fac ? I-a zis lui batranul : du-te si dupa trei
zile vino si iti voi spune ! Si a venit dupa cum i-a hotarat. Si a zis batranul
: ce pot sa-ti zic, frate ? De iti voi zice : da-o la biserica, acolo fac mese
mari. De iti voi zice : da-o rudelor tale, nu ai plata; de iti voi zice : da-o
saracilor, ramai fara grija. Deci, orice voiesti, fa; eu treaba nu
am.
34) L-a intrebat pe el alt frate, zicand : ce inseamna : nu da rau
pentru rau ? ( † ). I-a zis lui batranul : patima aceasta patru chipuri are :
intai din inima, al doilea din cautatura, al treilea din limba, al patrulea a nu
face rau in loc de rau. De poti sa-ti curatesti inima, nu vitie in cautatura.
Iar de va veni in cautatura, pazeste-te a nu grai, iar de vei si grai, degraba
taie ca sa nu faci rau in loc de rau.
( † )1. Tesal. V, 16; 1 Petru III, 9.
35) Zis-a avva Pimen : a pazi si a lua aminte de sine, si socoteala cea dreapta
: aceste trei fapte bune sunt povatuitoare ale sufletului.
36) Zis-a
iarasi : a te arunca pe sine inaintea lui Dumnezeu si a nu te masura pe sine si
a lepada inapoi voia ta, sunt unelte ale sufletului.
37) Zis-a iarasi :
toata osteneala care iti va veni tie, este biruita prin tacere.
38) Zis-a
iarasi : uraciune este pentru Dumnezeu toata odihna trupeasca.
39) Zis-a
iarasi : plansul este indoit : lucreaza si pazeste.
40) Zis-a iarasi : de
iti va veni gand pentru trebuintele cele de nevoie ale trupului si le vei pune
la oranduiala odata si iarasi va veni si le vei pune la oranduiala si a treia
oara, sa nu iei aminte la dansul, ca este zadarnic.
41) Zis-a iarasi ca
un frate l-a intrebat pe avva Aloine, zicand : ce este defaimarea ? Si a zis
batranul : sa fii tu dedesubtul celor necuvantatoare si sa stii ca acelea sunt
neosandite.
42) Zis-a iarasi : de isi va aduice omul aminte de cuvantui
cel scris ca din cuvintele tale te vei indrepta si din cuvintele tale te vei
osandi ( † )va alege mai mult tacerea.
( † )Mat. XII, 27.
43) Zis-a iarasi : inceputul rautatilor este raspandirea.
44) Zis-a
iarasi : avva Isidor preotul Schitului, a grait odata norodului, zicand :
fratilor, nu pentru osteneala am venit la locul acesta ? Si acum nu mai are
osteneala. Deci, eu, luandu-mi cojocul ma duc unde este osteneala si acolo aflu
odihna.
45) Un frate i-a zis lui avva Pimen : de vei vedea vreun lucru,
voiesti sa-l spui ? I-a zis lui batranul : scris este : oricine va raspunde
cuvant mai inainte de a auzi, neinteleptie ii este lui si defaimare ( † ). De
vei fi intrebat, raspunde, iar de nu, taci !
( † )Pilde XVIII, 13.
46) A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : poate omul sa nadajduiasca numai
la o fapta ? Si i-a zis lui batranul : avva Ioan Colov a zis : eu voiesc sa ma
impartasesc cate putin din toate faptele cele bune.
47) Zis-a iarasi
batranul ca un frate l-a intrebat pe avva Pamvo, daca este bine sa lauzi pe
aproapele ? Si i-a zis lui : mai bine este sa taci.
48) Zis-a iarasi avva
Pimen : si de va face omul cer nou si pamant nou, nu poate sa fie fara de griji
( † ).
( † )La altele, nu se cade.
49) Zis-a iarasi : omul are trebuinta de smerita cugetare si de frica lui
Dumnezeu totdeauna ca de suflarea ce iese din narile lui.
50) Un frate
l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face ? I-a zis lui batranul : Avraam
cand a intrat in pamantul fagaduintei mormant si-a cumparat lui si prin mormant
a mostenit pamantul. Zis-a fratele : ce este mormantul ? I-a zis lui batranul :
locul plangerii si al tanguirii.
51) Un frate i-a zis lui avva Pimen : de
voi da fratelui meu putina paine sau altceva, dracii le pangaresc ca pe unele ce
se fac pentru placerea oamenilor. I-a zis lui batranul : desi pentru placerea
oamenilor se fac, noi sa dam trebuinta fratelui. Si i-a spus si acest fel de
pilda : doi oameni erau plugari si locuiau intr-o cetate. Si unul dintr-insii
semanand, a facut putine necurate, iar celalalt, lenevindu-se nu a facut nimic.
Deci facandu-se foamete, care din amandoi poate sa traiasca ? A raspuns fratele
: cel ce a facut cele putine si necurate. I-a zis lui batranul : asadar si noi
sa semanam putine, chiar si necurate, sa nu murim de foame.
52) Zis-a
iarasi avva Pimen ca a zis avva Ammona : omul in toata vremea sa poarta secure
si nu gaseste sa doboare un copac; si este altul iscusit sa taie si cu putine
lovituri da jos copacul. Si zicea ca securea este dreapta socoteala.
53)
Un frate l-a intrebat pe avva Pimen : cum este dator omul sa petreaca ? I-a zis
lui batranul : vedem pe Daniil ca nu s-a aflat asupra lui pira, fara numai in
slujbele Domnului Dumnezeului sau.
54) Zis-a avva Pimen : voia omului
este zid de arama intre Dumnezeu si piatra care bate impotriva. Deci, de o va
lasa omul pe ea, zice si el : intru Dumnezeul meu voi trece zidul . Iar daca
indreptarea de sine se va impreuna cu voia, patimeste omul.
( † )Psalm. VII, 32.
55) Zis-a iarasi ca sezand odata batranii si mancand, sta slujind avva Alonie,
si vazandu-l pe dansul, l-au laudat. Iar el nimic nu a raspuns. Deci i-a zis lui
unui in taina : de ce nu ai raspuns batranilor cand te laudau ? Si a zis lui
avva Alonie : de le-as fi raspuns, m-as fi aflat ca si cum as fi primit
lauda.
56) Zis-a iarasi : oamenii pentru savarsire graiesc si putine
lucreaza.
57) Zis-a avva Pimen : precum fumul goneste albinele si atunci
se ia dulceata lucrarii lor, aaa si odihna cea trupeasca goneste frica lui
Dumnezeu din suflet si prapadeste toata lucrarea cea buna a lui.
58) Un
frate a venit la avva Pimen intru a doua saptamana din Postul mare si
marturisindu-si gandurile si dobandind odihna, i-a zis : putin de nu m-am
impiedicat sa vin aici astazi. Si i-a zis lui batranul : pentru ce ? Zis-a
fratele : am gandit nu cumva pentru post nu-mi vei deschide. I-a zis lui avva
Pimen : noi nu ne-am invatat a inchide usa cea de lemn, ci mai vartos usa
limbii.
59) Zis-a iarasi avva Pimen : trebuie sa fugi de cele trupesti,
caci cand este omul aproape de razboiul cel trupesc, se aseamana cu un barbat,
care sta deasupra unei gropi prea adanci si in orice ceas va voi vrajmasul, il
arunca lesne jos, iar de va fi departe de cele trupesti, se aseamana unui barbat
care este departe de groapa, si desi il va trage pe el vrajmasul sa-l arunce
jos, pana cand il trage si il sileste, Dumnezeu ii trimite lui
ajutor.
60) Zis-a iarasi : saracia si necazul si stramtoarea si postul :
acestea sunt uneltele vietii calugaresti. Ca scris este : de vor fi acesti trei
barbati, Noe, Iov si Daniil, viu sunt Eu, zice Domnul ( † ). Noe este fata a
neagoniselii, Iov a ostenelii si Daniil a dreptei socoteli. Deci, de vor fi
aceste trei fapte in om, Domnul locuieste in el.
( † )Iezechil XIV, 14. 20.
61) Spunea avva Iosif, ca sezand cu avva Pimen, a numit avva pe Agafton. Si i-am
zis lui : tanar este, pentru ce il numesti pe el avva ? Si mi-a zis avva Pimen :
gura lui l-a facut pe el sa se numeasca avva.
62) A venit odata un frate
la avva Pimen si i-a zis : ce voi face, parinte, ca sunt suparat de curvie ? Si
iata m-am dus la avva Ivistion si mi-a zis : nu trebuie sa o lasi sa zaboveasca
in tine. I-a zis lui avva Pimen : faptele lui avva Ivistion sunt sus impreuna cu
ingerii si nu stie ca eu si tu suntem in curvie. De va tine calugarul pantecele,
limba si strainatatea, sa indraznesti ca nu moare.
63) Zis-a avva Pimen :
invata-ti gura sa vorbeasca cele ale inimii.
64) A intrebat un frate pe
avva Pimen, zicand : de voi vedea greseala fratelui meu, bine este sa o acopar ?
I-a zis lui batranul : in orice ceas vom acoperi greseala fratelui nostru si
Dumnezeu o acopere pe a noastra; si in orice ceas o aratam pe a fratelui si
Dumnezeu o arata pe a noastra.
65) Zis-a iarasi avva Pimen : a intrebat
pe avva Paisie cineva odata, zicand : ce voi face sufletului meu, ca e
nesimtitor si nu se teme de Dumnezeu ? Si i-a zis lui : du-te, lipeste-te de
omul care se teme de Dumnezeu si apropiindu-te, te vei invata si tu a te teme de
Dumnezeu.
66) Zis-a iarasi : daca doua lucruri va birui calugarul, poate
sa se faca slobod de lume. Si a zis un frate : care sunt acestea ? Si a zis :
odihna cea trupeasca si slava cea desarta.
67) A intrebat Avraam al lui
Agafton pe avva Pimen, zicand : cum ma lupta dracii ? Si i-a zis lui avva Pimen
: pe tine te lupta dracii ? Nu se lupta cu noi, cata vreme facem voile noastre.
Ca voile noastre s-au facut draci si ei sunt care ne necajesc pe noi, ca sa le
implinim. Iar de voiesti sa stii cu cine s-au luptat dracii, apoi afla ca cu
Moise si cu cei asemenea lui.
68) Zis-a avva Pimen : aceasta petrecere a
dat Dumnezeu lui Izrael, a se departa de cele afara de fire, adica de manie, de
iutime, de zavistie, de uraciune si de grairea de rau asupra fratelui si de
celelalte ale vechimei.
69) A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand :
spune-mi un cuvant ! Si i-a zis lui : inceputul lucrului care l-au pus parintii,
este plansul. Zis-a iarasi fratele : spune-mi alt cuvant ! Raspuns-a batranul :
cat poti, lucreaza rucodelie, ca dintr-insa sa faci milostenie; ca scris este,
ca milostenia si credinta curata pacatele ( † ). Zis-a fratele : ce este
credinta ? Zis-a batranul : credinta este a petrece cu smerita cugetare si a
face milostenie.
( † )Pilde, XV, 29.
70) Un frate a intrebat pe avva Pimen, zicand : de voi vedea vreun frate, despre
care am auzit vreo greseala, nu vreau sa-l bag pe el in chilia mea; iar de voi
vedea vreunul bun, ma bucur impreuna cu el. I-a zis lui batranul : de faci
fratelui celui bun putin bine, indoit fa cu acela, ca acesta este cel
neputincios.Caci era cineva intr-o obste, anume Timotei, pustnic si auzind
egumenul veste de un frate pentru o ispita, l-a intrebat de Timotei de el. Si
l-a sfatuit sa-l scoata afara. Deci, dupa ce l-a scos, s-a pus ispita fratelui
asupra lui Timotei, pana ce-s-a primejduit. Si plangea Timotei inaintea lui
Dumnezeu, zicand : am gresit, iarta-ma ! Si i-a venit lui glas zicand : Timotei,
sa nu socotesti ca aceasta ti-am facut tie pentru altceva, decat numai ca ai
trecut cu vederea pe fratele tau in vremea ispitei lui.
71) Zis-a avva
Pimen : pentru aceasta zacem intru atatea ispite, ca numele noastre si randuiala
nu le pazim. Precum Scriptura zice : nu vedem femeia cananeanca, care a primit
numele ei fiindca a odihnit-o pe ea Mantuitorul ? ( +1 ) Iarasi Avigheea cand a
zis lui David, ca intru mine este pacatul ? ( +2 ) Si a ascultat-o pe ea si a
iubit-o. Avigheea ia fata sufletului si David a dumnezeirii. Deci, daca sufletul
se va prihani pe sine inaintea Domnului, il iubeste pe el Domnul.
( +1 ) Mat. XV, 27. 3
( +2 ) 1 Impar. XXV, 24.
72) Trecea odata avva Pimen cu avva Anuv prin partile Diolchiei.Si venind
imprejurul mormanturilor, vad o femeie cumplit rupandu-se si plangand cu amar.
Si stand, lua aminte la dansa si pasind putin mai inainte, s-au intalnit cu unul
si l-a intrebat pe el avva Pimen, zicand : ce are femeia aceasta, caci cu amar
plange ? Si i-a zis lui : a murit barbatul ei si fiul si fratele. Si raspunzand
avva Pimen a zis catre avva Anuv : iti zic tie, ca omul de nu va omori voile
trupului toate si nu va agonisi plansul, acesta nu poate sa se faca calugar. Ca
toata viata lui si mintea la plans este.
73) Zis-a avva Pimen : nu te
numara pe tine, ci lipeste-te de cel ce petrece bine.
74) Zis-a iarasi ca
daca mergea vreun frate la avva Ioan Colov, ii da lui dragostea cea frateasca,
care zice : dragostea indelung rabda, se milostiveste ( † ).
( † )1 Corint. XIII, 4.
75) Zis-a iarasi despre avva Pamvo, ca a zis despre el avva Antonie ca din
frica de Dumnezeu a facut Duhul lui Dumnezeu sa locuiasca in el.
76)
Povestit-a cineva din parinti despre avva Pimen si despre fratii lui ca locuiau
in Egipt. Si dorind mama lor sa-i vada, nu putea. Deci a pandit cand mergeau ei
la biserica si i-a intalnit. Iar ei vazand-o s-au intors inapoi si au incuiat
usa in fata ei. Ea stand langa usa, striga plangand cu jale multa si zicand : sa
va vad pe voi, fiii mei prea iubiti ! Si auzind-o avva Anuv a intrat la avva
Pimen, zicand : ce vom face batranei acesteia, ca plange la usa ? Si dinauntru
stand o auzeau plangand cu jale multa. Si i-a zis : de ce strigi asa, batrano ?
Iar ea auzind glasul lui, mult mai mult striga plangand si zicand : voiesc sa va
vad pe voi fiii mei si ce este de va voi vedea ? Au doara nu sunt mama voastra ?
Au doara nu eu v-am alaptat ? De acum sunt batrana si auzind glasul tau, m-am
tulburat. I-a zis ei batranul : aici vrei sa ne vezi pe noi, sau in lumea
cealalta ? I-a raspuns ei : de te vei sili sa nu ne vezi pe noi aici, ne vei
vedea acolo. Deci s-a dus batrana bucurandu-se si zicand : daca eu adevarat va
voi vedea pe voi acolo, nu vreau sa va vad aici.
77) Un frate l-a
intrebat pe avva Pimen, zicand : care sunt cele inalte ? I-a zis lui batranul :
indreptarea de sine.
78) Au venit odata niste eretici la avva Pimen si au
inceput a grai de rau pe arhiepiscopul Alexandriei, cum ca de la preoti are
hirotonia. Iar batranul tacand, l-a chemat pe fratele sau si i-a zis : pune masa
si fa-i sa manance si-i trimite cu pace.
79) Zis-a avva Pimen ca un frate
locuind impreuna cu alti frati, l-a intrebat pe avva Visarion : ce voi face ?
Iar batranul i-a zis lui : taci si nu te socoti pe tine !
80) Zis-a
iarasi : unde inima ta nu are vestire, nu lua aminte.
81) Zis-a iarasi :
de te vei socoti pe tine de nimic, vei avea odihna, ori in ce loc te vei
afla.
82) Zis-a iarasi, ca spunea avva Sisoe : este rusine cand cineva
are pacatul netemerii.
83) Zis-a iarasi : voia, odihna si obisnuinta
acestora surpa pe om.
84) Zis-a iarasi : de vei tacea, vei avea odihna in
tot locul unde vei locui.
85) Zis-a iarasi despre avva Pior, ca in
fiecare zi punea inceput.
86) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand
: de va cadea omul in vreo greseala si se va intoarce, este iertat de Dumnezeu ?
A zis batranul : dar Dumnezeu, Cel ce a poruncit oamenitor sa faca aceasta, nu
mai vartos va face ? Caci a poruncit lui Petru, zicand : iarta de saptezeci de
ori cate sapte fratelui tau ( † ).
( † )Matei XVIII, 22. 2
87) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : bine este a ne ruga ? I-a zis
lui batranul ca a zis avva Antonie : glasul acesta vine de la fata Domnului
zicand : mangaiati pe norodul Meu, mangaiati !( † ).
( † )Isaia 40, 1.
88) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : poate omul sa-si tina toate
gandurile si nici unul dintr-insele sa nu dea vrajmasului ? Si i-a zis batranul
: este cel ce ia zece si da una.
89) Acelasi frate l-a intrebat pe avva
Sisoe acelasi cuvant si i-a zis lui : cu adevarat este care nimic nu da
vrajmasului.
90) Era un sihastru mare in muntele Atliviei si au venit
asupra lui talharii si a strigat batranul. Si auzind vecinii lui, i-au prins pe
talhari si i-au dus la judecator si i-au pus in temnita. Si s-au mahnit fratii
zicand : pentru noi au fost dati. Si sculandu-se, au mners la avva Pimen si i-au
vestit lui pricina. El a scris catre batranul, zicand : socoteste, vanzarea cea
dintai de unde s-a facut ? Si atunci vezi pe cea de a doua ! Ca de nti te-ai fi
instrainat mai intai de cele dinlauntru, nu ai fi facut a doua vanzare. Si
vazand batranul sihastru scrisoarea lui avva Pimen ( ca era cunoscut in tot
locul acela si nu iesea din chilia lui) , sculandu-se, a venit in cetate si a
scos pe talhari din temnita si inaintea norodului i-a slobozit pe ei.
91)
Zis-a avva Pimen : nu este calugar cartitorul, nu este calugar cel ce face
rasplatire, nu este calugar maniosul.
92) Au venit unii din batrani la
avva Pimen si i-au zis : de vom vedea pe frati ca dormiteaza in biserica,
voiesti sa-i imboldim ca sa fie treji la priveghere ? Iar el le-a zis lor : eu
cu adevarat de voi vedea pe fratele ca dormiteaza, pun capul lui pe genunchii
mei si-l odihnesc.
93) Se spunea despre un frate ca a fost luptat spre
hula si se rusina sa spuna. Si oriunde auzea de batrani mari, se ducea la dansii
ca sa le vesteasca si cum ajungea, se rusina sa vesteasca. Deci de multe ori s-a
dus si la avva Pimen si l-a vazut pe el batranul ca are ganduri si se mahnea ca
faptele nu le vestea. Deci, intr-una din zile petrecandu-l, i-a zis lui : iata,
de atata vreme vii aici, avand ganduri ca sa-mi vestesti si cand vii nu voiesti
sa spui, ci totdeauna te duci necajit. Spune-mi, dar, fiule, ce ai ? Iar el i-a
zis : cu hula spre Dumnezeu ma lupta diavolul si ma rusinam sa spun. Si
povestindu-i lui lucrul, indata s-a usurat. Deci i-a zis lui batranul : nu te
necaji, fiule, ci cand vine gandul acesta, zi : eu nu am vina, hula ta, asupra
ta, satano ! Caci acest lucru nu-l voieste sufletul meu. Si tot lucrul ce nu-l
voieste sufletul, pentru putina vreme este. Si tamaduindu-se fratele, s-a
dus.
94) A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : ma vad pe mine ca
oriunde ma duc, aflu sprijineala. I-a. zis lui batranul : si cei ce tin in mana
sabia, au pe Dumnezeu, care ii miluieste pe ei in aceasta vreme. Deci de vom fi
viteji, face cu noi mila Sa.
95) Zis-a avva Pimen : daca omul se va
prihani pe sine, rabda pretutindeni.
96) Zis-a iarasi ca spunea avva
Ammona, ca este un om care a facut o suta de ani in chilie si nu a invatat cum
se cade sa stea in chilie.
97) Zis-a avva Pimen : de va ajunge omul la
cuvantul apostolului care zice ca toate sunt curate celor curati ( † ), se vede
pe sine mai prejos decat toata zidirea. Zis-a fratele : cum pot sa ma socotesc
pe mine mai prejos decat ucigastii ? Zis-a batranul : de va ajunge omul la
cuvantul acesta si de va vedea vreun om ucigand, zice : acela a facut numai
acest pacat, iar eu ucid in fiecare zi.
( † )Tit. 1, 15.
98) A intrebat fratele acelasi cuvant pe avva Anuv, cum ca a zis avva Pimen. Si
i-a zis lui avva Anuv : de va ajunge omul la cuvantul acesta si va vedea
neajunsurile fratelui sau, pe dreptatea sa le va inghiti. Zis-a lui fratele : si
care este dreptatea lui ? A raspuns batranul : ca totdeauna sa se defaime pe
sine.
99) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen : de voi cadea in vreo
ispita, ma roade cugetul si ma invinuieste, pentru ce am cazut ? I-a zis lui
batranul : in orice ceas va cadea omul in greseala si va zice am gresit, indata
a incetat.
100) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : pentru ce
apleaca diavolul sufletul meu, ca sa fiu cu cel ce ma intrece pe mine si ma face
sa defaim pe cel mai prejos decat mine ? Si i-a zis lui batranul : pentru
aceasta a zis apostolul, ca in casa cea mare nu sunt numai vase de aur si de
argint, ci si de lemn si de lut. Deci, de se va curati cineva pe sine de toate
acestea, va fi vas spre cinste de buna treaba stapanului, gatit spre tot lucrul
bun ( † ).
( † )II Tim. II, 20 - 21.
101) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : cum de nu ma las sa vorbesc
slobod cu parintii despre gandurile mele ? I-a zis lui batranul ca a zis avva
Ioan Colov : de nimic nu se bucura asa de mult vrajmasul ca de cei ce nu-si
arata gandurile lor.
102) Un frate a zis lui avva Pimen : inima mea
slabanogita este, de mi se va intampla sa patimesc putin. I-a zis lui batranul :
nu ne minunam de Iosif care copilandru fiind a rabdat ispita pana in sfarsit si
Dumnezeu l-a slavit pe el ? Nu vedem pe Iov, cum nu s-a induplecat pana in
sfarsit, tinand rabdarea si nu au putut ispitele sa-l clinteasca din nadejdea in
Dumnezeu ?
103) Zis-a avva Pimen : trebuie chinovia sa aiba trei fapte :
a smereniei, a ascultarii si una care sa aiba miscarea si boldul pentru lucrul
chinoviei.
104) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : in vremea
necazului meu am cerut de la unul din sfinti un lucru spre intrebuintare si mi
l-a dat milostenie. Deci daca Dumnezeu ma va iconomisi si pe mine, il voi da si
eu milostenie altora, sau mai bine celor ce mi l-au dat ? I-a zis lui batranul :
cu adevarat la Dumnezeu este, ca Lui sa se dea, ca al Lui este. I-a zis lui
fratele : dar daca il voi duce si nu va voi sa-l ia, ci va zice : du-te, cum
vrei, da-l milostenie, ce voi face ? I-a zis lui batranul : acum al lui este
lucrul. Iar de iti va da cineva fara sa-l ceri acesta este al tau. Iar daca tu
vei cere, sau de la calugar sau de la mirean si nu va voi sa-l primeasca, acesta
este talcul, ca stiind el, sa-l dai pentru el milostenie.
105) Se spunea
despre avva Pimen ca niciodata nu voia sa-si dea cuvantul lui deasupra
cuvantului altui batran, ci mai vartos intru toate il lauda pe
acela.
106) Zis-a avva Pimen : multi din parintii nostri s-au facut
viteji la nevointa, insa la limpezimea cugetelor prin rugaciune, unul cate
unul.
107) Sezand odata Avva Isaac la avva Pimen, s-a auzit glas de
cocos. Si i-a zis lui : sunt vietati aici, avvo ? Iar el raspunzand, i-a zis :
Isaac, de ce ma silesti sa vorbesc ? Tu si cei asemenea cu tine ii auziti pe
acestia, iar cel ce se trezeste, n-are grija de acestea.
108) Se spunea
ca de veneau vreunii la avva Pimen, ii trimitea pe ei la avva Anuv intai, caci
el era mai mare de ani. Iar avva Anuv le zicea lor : la fratele meu Pimen
duceti-va, ca el are darul cuvantului. Iar de sedea avva Anuv aproape de avva
Pimen, nu graia nicidecum avva Pimen cand era el de fata.
109) Era un
mirean foarte evlavios in viata lui si a venit la avva Pimen. S-au mai intamplat
la batranul si alti frati, cerand sa auda de la el vreun cuvant. Si a zis
batranul mireanului celui credincios : graieste fratilor vreun cuvant ! Iar el
se ruga zicand : iarta-ma, avvo, eu ca sa invat am venit. Si silit fiind de
batran, a zis : eu sunt mirean si vanzand si negutatorind verdeturi, dezleg
legaturite si le fac mici, cumpar cu putin si vand cu mult, insa nu stiu din
Scriptura sa vorbesc, dar o pilda voi zice. Un om a zis prietenului sau :
fiindca am pofta sa vad pe imparatul, vino cu mine ! A zis lui prietenul : vin
cu tine pana la jumatatea caii. Si a zis altui prieten : vino tu de ma du la
imparatul ! I-a zis lui : te duc pana la palatul imparatului. Zis-a si celui de
al treilea : vino cu mine la imparatul ! Iar el a zis : eu vin si te duc la
palat si stau si graiesc si te bag la imparatul. Si l-a intrebat pe el : care
este puterea pildei ? Si raspunzand, le-a zis lor : cel dintai este nevointa
care povatuieste pana la drum, cel de al doilea este curatenia, care ajunge pana
la cer, iar al treilea este milostenia, care duce pana la Imparatul Dumnezeu cu
indrazneala. Si asa fratii, folosindu-se s-au dus.
110) Un frate sedea
afara din satul sau si multi ani nu s-a suit in sat si zicea fratilor : iata
cati ani am si nu m-am suit in sat, iar voi totdeauna va suiti ! Si i-a spus lui
avva Pimen despre dansul si a raspuns batranului : eu ma suiam noaptea si
inconjuram satul ca sa nu se laude gandul meu ca nu ma sui.
111 ) Un
frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : spune-mi vreun cuvant ! Si i-a zis
lui : cand se arde pe dedesupt cazanul, nu poate musca sa se apropie de dansul,
nici cetelalte taratoare, iar cand este rece atunci se pune pe el. Asa si
calugarul : cat ramane in faptele cele duhovnicesti, nu poate vrajmasul sa-l
supere.
112) Spunea avva Iosif despre avva Pimen, zicand : acesta este
cuvantul cel scris in Evanghelie : cel ce are haina sa o vanda si sa-si cumpere
cutit ( † ). Adica : cel ce are odihna sa o lase si sa tina catea cea stramta.
( † )Luca 22, 36.
113) Au intrebat unii din parinti pe avva Pimen, zicand : de vom vedea vreun
frate pacatuind, voiesti sa-l mustram ? Le-a zis lor batranul : eu cu adevarat
de voi avea trebuinta sa trec pe acolo si-l voi vedea pacatuind, trec pe langa
dansul si nu-l mustru.
114) Zis-a avva Pimen : scris este, ca cele ce au
vazut ochii tai, acestea sa marturisesti ( † ). Iar eu va zic voua, ca desi veti
pipai cu mainile voastre, sa nu marturisiti, ca un frate a fost batjocorit cu un
lucru de acest fel. Ca i se parea ca a vazut pe un frate al lui pacatuind cu o
femeie si mult fiind luptat, ducandu-se i-a lovit cu piciorul, socotind ca sunt
ei, si le-a zis : incetati ! Pana cand ? Si de fapt erau snopi de grau. Pentru
aceasta v-am zis voua ca desi veti pipai cu mainile voastre, sa nu mustrati.
( † )Pilde 25, 7.
115) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face, ca sunt luptat
spre curvie si ma rapesc la manie ? Zis-a batranul : pentru aceasta zicea David,
ca pe leu il batem si pe un urs il sugrumam ( † ); adica, mania o taiem, iar
curvia cu osteneli o stramtoram.
( † )1 Impar. 17, 33.
116) Zis-a iarasi : mai mare decat aceasta dragoste nu este cu putinta sa afle
cineva, decat sa-si puna sufletul pentru aproapele sau ( † ). De va auzi cineva
un cuvant rau, adica de mahnire, putand si el sa zica asemenea si se va lupta sa
nu-l zica, sau de i se va face strambatate si va suferi si nu va rasplati, unul
ca acesta isi pune sufletul sau pentru aproapele sau.
( † )Ioan 15. 13.
117) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce este fatarnicul ? Si i-a
zis lui batranul : fatarnic este cel ce invata pe aproapele lui un lucru la care
el nu a ajuns, caci scris este : vezi paiul din ochii fratelui tau, si iata ,
barna din ochiul tau ( † ), si celelalte.
( † )Mat. VI, 3, 4.
118) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce este a se mania cineva in
zadar pe fratele sau ? ( † )Si a zis : orice nedreptate iti va face fratele tau
si tu te vei mania pe el, in zadar te manii. Chiar de iti va scoate ochiul tau
cel drept si iti va taia mana ta cea dreapta si te vei mania pe el, in zadar te
manii. Iar de te desparte de Dumnezeu, atunci sa te manii tare.
( † )Mat. V. 22.
119) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face pacatelor mele ?
I-a zis lui batranul : cel ce voieste sa se izbaveasca de pacate, prin plans se
izbaveste si cel ce voieste sa agoniseasca fapte bune, prin plans le agoniseste.
Caci plansul este calea pe care ne-a dat-o noua Scriptura si parintii nostri
zicand : plangeti ca alta cale nu este decat aceasta !
120) A intrebat un
frate pe avva Pimen, zicand : ce este pocainta pacatului ? Si i-a zis batranul :
a nu-l mai face de aici inainte, ca pentru aceasta s-au numit fara prihana
dreptii, ca au lasat pacatele si drepti s-au facut.
121) Zis-a iarasi :
viclesgul oamenilor este ascuns dinapoia lor.
122) Un frate l-a intrebat
de avva Pimen : ce voi face ispitelor acestora ce ma tulbura ? I-a zis lui
batranul : sa plangem inaintea bunatatii lui Dumnezeu cu toata osteneala
noastra, pana ce va face cu noi mila Sa !
123) Iarasi l-a intrebat pe
dansul fratele : ce voi face nefolositoarelor mele prietenii pe care le am ? Iar
el i-a zis : este vreun om care trage sa moara si ia aminte la prieteniile
acestea. Nu te apropia, nici le atinge de dansele si singure se instraineaza
!
124) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : poate omul sa fie
mort ? I-a raspuns lui : de va ajunge la pacat, se face mort, iar de va ajunge
la bunatate, va fi viu si o face pe acesta.
125) Zis-a avva Pimen : a zis
fericitul Antonie ca sila cea mare a omului este sa puna greseala sa inaintea
Domnului si sa astepte ispita pana la rasuflarea cea mai de pe urma.
126)
Intrebat a fost avva Pimen : la cine se potriveste cuvantul cel scris " sa nu va
grijiti pentru maine ?" ( † ). I-a raspuns lui batranul : s-a zis pentru omul
care se afla in ispita si se imputineaza, sa nu se ingrijeasca zicand cata vreme
am in ispita aceasta ? Ci mai vartos sa socotesc zicand in fiecare zi : astazi !
( † )Mat. VI. 31.
127) Zis-a iarasi : a invata pe aproapele, este al unuia ce este sanatos si
nepatimas, fiindca ce trebuinta este sa zideasca cineva casa altuia si sa o
risipeasca pe a sa ?
128) Iarasi a zis : ce trebuinta este sa mearga
cineva la mestesug si sa nu invete ?
129) Zis-a iarasi : toate cele peste
masura sunt ale dracilor.
130) Zis-a iarasi : cand omul voieste sa
zideasca o casa, aduna mult material ca sa poata face casa, inca si multe feluri
aduna. Asa si noi sa luam cate putin din faptele cele bune.
131)
Intrebat-a cineva din parinti pe avva Pimen, zicand : cum a suferit avva Nistero
pe ucenicul sau ? Le-a raspuns lor avva Pimen : de as fi fost eu, si perna i-as
fi pus sub cap. I-a zis lui avva Anuv : si ce ai fi zis lui Dumnezeu ? A raspuns
avva Pimen : i-as fi spus, ca Tu ai zis : scoate intai barna din ochiul tau si
vei vedea sa scoti gunoiul fratelui tau ( † ).
( † )Mat. VII, 5.
132) Zis-a avva Pimen : foamea si dormitarea nu ne-au lasat pe noi sa vedem cele
rele.
133) Zis-a iarasi : multi s-au facut tari, dar putini
neintaratatori ( † ).
( † )Evr . XI, 34.
134) Zis-a iarasi : cu suspine toate faptele cele bune au intrat in casa
aceasta, afara de o fapta buna si fara de aceasta cu osteneala sta omul. Deci
l-au intrebat pe el care este ? Si a zis : ca omul sa se
prihaneasca.
135) Zicea de multe ori avva Pimen : nu avem trebuinta de
nimic decat de minte treaza.
136) intrebat-a oarecare din parinti pe avva
Pimen, zicand : cine este cel ce zice, partas sunt eu tuturor ce se tem de Tine
? ( † )Si a zis batranul : Duhul Sfant este care zice.
( † )Psalm, 118, 63.
137) Zis-a avva Pimen, ca l-a intrebat un frate pe avva Simon, zicand : de voi
iesi din chilia mea si voi afla pe fratele meu raspandindu-se, si eu ma
raspandesc cu dansul. Si de-l voi afla pe el razand si eu rad cu dansul. Deci,
cand intru in chilia mea, nu am odihna. Si i-a zis lui batranul : voiesti, daca
vei iesi din chilia ta si vei afla pe cei ce rad, si razi si tu, si pe cei ce
vorbesc, sa vorbesti si tu, si sa intri in chiha ta si sa te afli pe tine cum
erai ? Zis-a fratele : dar de ce ? Si raspunzand batranul, a zis : inauntru
pazeste straja, afara pazeste straja.
138) Spunea avva Daniil : ne-am dus
odata la avva Pimen si am gustat impreuna si dupa ce am gustat impreuna ne-a zis
noua : mergeti si va odihniti putin, fratilor ! Deci s-au dus fratii sa se
odihneasca putin si eu am ramas sa-i vorbesc deosebi si sculandu-ma am venit la
chilia lui. Daca m-a vazut ca vin la el, s-a pus pe sine ca si cum ar fi dormit,
ca aceasta era lucrarea batranului, a le face toate in ascuns.
139) Zis-a
avva Pimen : de vei vedea cateva lucruri si vei auzi cuvinte, sa nu le
povestesti aproapelui tau, caci este surpare de razboi.
140) Zis-a iarasi
: intai fugi odata, al doilea fugi, al treilea fa-te sabie !
141) Zis-a
iarasi avva Pimen catre avva Isaac : usureaza putin din dreapta ta si vei avea
odihna in putinele tale zile.
142) Un frate a mers la avva Pimen si
sezand cativa impreuna, au laudat un frate, ca este urator de rele. Zis-a avva
Pimen celui ce a vorbit : si ce este uraciunea de rele ? Si s-a uimit fratele si
nu a gasit ce sa raspunda si sculandu-se a cerut iertare de la batranul, zicand
: spune-mi, ce este uraciunea de rele ? A zis batranui : uraciunea de rele
aceasta este : sa urasca cineva pacatele sale si pe aproapele sau sa-l
indrepte.
143) Un frate venind la avva Pimen, i-a zis : ce voi face ?
Raspuns-a lui batranul : du-te, apropie-te de cel ce zice : ce voiesc eu ? Si
vei avea odihna.
144) Povestit-a avva Iosif, ca a zis avva Isaac : sedeam
odata cu avva Pimen si l-am vazut uimindu-se. Si fiindca aveam multa indrazneala
catre dansul, am pus lui metanie si m-am rugat, zicand : spune-mi, unde erai ?
Iar el fiind silit; a zis : gandul meu era unde a stat Fecioara Maria,
Nascatoarea de Dumnezeu si plangea la Crucea Mantuitorului, si eu voiam pururea
asa sa plang.
145) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand ce voi
face acestei greutati, care nu ma tine ? Raspuns-a lui batranul : corabiile cele
mici si cele mari au braie ca, de nu va fi vantul lor prieinic, si puna
corabierii funia si braiele la pieptul lor si cate putin sa traga corabia, pana
ce Dumnezeu va trimite vantul lor. Iar de vor cunoaste ca s-a sculat ceata,
atunci navalesc si pun par, ca sa nu se invaluie, iar parul este a se prihani pe
sine.
146) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen despre supararea
gandurilor. Si i-a zis lui batranul : acest lucru este asemenea cu un barbat ce
are foc de-a stanga si un pahar cu apa de-a dreapta; deci de se va aprinde
focul, va lua apa din pahar si-l va stinge. Focul este samanta vrajmasului iar
apa insemneaza a se arunca pe sine inaintea lui Dumnezeu.
147) Un frate
l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : mai bine este a vorbi sau a tacea ? I-a
raspuns lui batranul : cel ce vorbeste pentru Dumnezeu, bine face si cel ce tace
pentru Dumnezeu, asemenea.
148) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen,
zicand : cum poate omul sa fuga de a vorbi de rau pe aproapele ? I-a raspuns lui
batranul : noi si fratii nostri doua icoane suntem. Deci in orice vreme va lua
omul aminte de sine, si se va prihani, se afla fratele lui cinstit inaintea lui;
iar cand i se pare el luisi bun, afla pe fratele sau rau inaintea
sa.
149) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen pentru trandavie. Si i-a zis
lui batranul : trandavia sta peste tot inceputul si nu este patima mai rea decat
dinsa iar de o va cunoaste omul ca aceasta este, se odihneste.
150) Zis-a
avva Pimen : trei fapte trupesti am vazut noi la avva Pamvo : nemancarea pana
seara in fiecare zi, tacere si rucodelie ( lucrul mainilor ) mare.
151)
Zis-a iarasi ca zicea avva Teona : macar de va castiga cineva fapta buna,
Dumnezeu nu-i da lui singur darul, caci stie ca n-a fost credincios ostenelii
sale. Ci de va catre prietenul sau, atunci ramane la dansul.
152) Un
frate i-a vorbit lui avva Pimen, zicand : voiesc sa intru in chinovie si sa
locuiesc. I-a zis lui batranul : de voiesti sa intri in chinovie si de nu vei fi
fara de grija pentru toata intalnirea si pentru tot lucrul, nu poti face ale
chinoviei, ca peste un ulcior nu mai nu ai stapanire.
153) Un frate l-a
intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face ? Si i-a zis : scris este :
faradelegea mea voi vesti si ma voi ingriji pentru pacatul meu ( † ).
( † )Psalm 37, 19
154) Zis-a avva Pimen : aceste doua ganduri, ale curviei si a clevetirii, nu
este cu cuviinta omului nicidecum sa le graiasca nici sa le cugete in inima lui,
caci de va voi catusi de putin a le cugeta in inima lui, nu se foloseste, insa
salbaticindu-se asupra lor, va avea odihna.
155) Fratii lui avva Pimen ii
ziceau : sa ne ducem din locul acesta, ca ne supara manastirile locului acestuia
si ne pierdem sufletele ! Iata si copiii plangand, nu ne lasa sa ne linistim.
Le-a zis lor avva Pimen : pentru glasul ingerilor voiti sa va duceti de aici
?
156) A intrebat avva Bitinie pe avva Pimen, zicand : de va avea cineva
mahnire asupra mea si-i voi cere iertare si nu va primi ce voi face ? I-a
raspuns lui batranul : ia cu tine alti doi frati si cere-ti iertare de la dansul
si de nu va primi ia pe alti cinci, si de nu va primi nici acestora, ia pe
preot, si de nu va primi nici asa, fara tulburare de aici inainte te roaga lui
Dumnezeu ca El sa-i vesteasca lui si sa fii fara grija !
157) Zis-a avva
Pimen ) : a invata pe aproapele, este asemenea cu a-l mustra.
158) Zis-a
iarasi : nu implini voia ta, caci mai vartos este de nevoie a te smeri pe tine
fratelui tau.
159) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : am gasit
un loc care are toata odihna fratilor; voiesti sa locuiesc acolo ? Si i-a zis
batranul : unde nu tulburi pe fratele tau, acolo sa locuiesti.
160) Zis-a
avva Pimen : aceste trei capete sunt folositoare : a te teme de Domnul, a te
ruga neincetat si a face bine aproapelui.
161) Un frate i-a zis lui avva
Pimen : trupul meu a slabit dar patimile nu slabesc. I-a zis lui batranul :
patimile sunt trandafiri cu spini.
162) Un frate l-a intrebat pe avva
Pimen, zicand : ce voi face ? Si i-a raspuns lui batranul : cand Dumnezeu ne va
certa, de ce trebuie sa ne temem ? Si i-a zis lui fratele : de pacatele noastre.
Deci i-a zis batranul : sa intram dar in chilia noastra si sa ne aducem aminte
de pacatele noastre si Domnul ne va ajuta noua in toate.
163) Un frate
mergand la targ, l-a intrebat pe avva Pimen : ce sa fac ? I-a raspuns lui
batranul : fa-te prieten celui ce se sileste pe sine, si cu odihna iti vinzi
vasele tale.
164) Intrebat a fost avva Pimen despre intinaciuni si a
raspuns : de vom intari lucrarea noastra si ne vom trezi cu silinta, nu vom afla
in noi intinaciuni.
165) Zis-a avva Pimen : de la al treilea neam al
schitului si de la avva Moise, n-au mai venit frati spre sporire.
166)
Zis-a iarasi : omul de isi pazeste randuiala sa, nu se tulbura.
167) Un
frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : cum se cade sa sed in chilia mea ?
I-a raspuns lui : a sedea in chilie, cea la aratare, asa este rucodelia ( lucrul
mainilor ), a manca odata in zi, a tacea si a citi, iar in ascuns a spori in
chilie, asa este : a purta prihanirea de sine in tot locul, oriunde vei merge, a
nu te lenevi de ceasul slujbelor bisericesti si de cele ascunse. Iar de se va
intampla in vreo vreme a sedea fara rucodelie, intrand la slujba, fara tulburare
sa savarsesti pravila, iar sfarsitul acestora, tovarasie buna castiga si te
departeaza de cea rea.
168) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen : daca un
frate mi-a luat ceva bani, voiesti sa-l intreb ? I-a raspuns lui batranul :
intreaba-l o data. I-a zis lui fratele : dar ce voi face de nu-mi biruiesc
gandul ? I-a zis lui batranul : lasa gandul tau sa strige, numai pe fratele tau
sa nu-l scarbesti !
169) Intamplatu-s-au unii din parinti de au venit in
casa unui iubitor de Hristos, intre care era si avva Pimen. Si cand mancau ei,
s-a pus inaintea lor carne si au mancat toti, afara de avva Pimen. Si se mirau
batranii ca nu manca, stiind ei dreapta lui socoteala. Iar dupa ce s-au sculat,
i-au zis : tu esti Pimen si asa ai facut ? Le-a raspuns lor batranul :
iertati-ma, parintilor, voi ati mancat si nimeni nu s-a smintit; iar eu de as fi
mancat, fiindca multi frati vin aproape de mine, erau sa se vatame, zicand :
Pimen a mancat carne si noi sa nu mancam si s-au minunat de socoteala lui cea
dreapta.
170) Zis-a avva Pimen : eu zic ca in locul unde se arunca satana
acolo voi fi aruncat.
171) Acelasi i-a zis lui avva Anuv : intoarce-ti
ochii tai, sa nu vada desertaciuni; caci slobozenia omoara sufletele.
( † )Psalm, 118, 37.
172) Sezand avva Pimen, s-a batut Paisie cu fratele sau pana ce a curs sange
din capetele lor si nimic nu le-a grait batranul. Deci a intrat avva Anuv si
vazandu-i, a zis lui avva Pimen : pentru ce ai lasat pe frati de s-au batut si
nimic nu le-ai zis ? Raspuns-a avva Pimen : frati sunt si iarasi se impaca.
Zis-a avva Anuv : ce este aceasta ? Ai vazut ca asa au facut si zici ca iarasi
se impaca ? I-a zis lui avva Pimen : pune in inima ta ca nu am fost aici
inauntru.
173) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : niste frati
locuiesc cu mine; voiesti sa le poruncesc lor ? I-a raspuns batranul : nu, ci fa
tu intai aceasta, si de voiesc sa traiasca ei singuri vor vedea. I-a zis lui
fratele : voiesc si ei, parinte, sa le poruncesc. Zis-a lui batranul : nu, ci te
fa lor pilda , iar nu datator de lege ( † ).
( † )Timotei IV, 12.
174) Zis-a avva Pimen : de va veni la tine vreun frate si vei vedea ca nu te
foloseste intrarea lui, incearca cu mintea ta si afla cum a fost gandul tau care
l-ai avut mai mainte de intrarea lui si atunci vei cunoaste pricina nefolosirii.
Iar daca aceasta o vei face cu smerita cugetare si intelegere, vei fi fara
prihana cu aproapele tau, purtand neajunsurile lui. Ca daca cu evlavie va face
omul sederea sa, nu va gresi, caci Dumnezeu este inaintea lui iar precum vad din
aceasta sedere castiga omul frica lui Dumnezeu.
175) Zis-a iarasi : omul
care are copil impreuna locuitor si se indeamna din pricina lui la orice fel de
patimi ale omului celui vechi si iarasi il tine impreuna cu dansul, unul ca
acesta este asemenea cu omul ce are tarina care este roasa de
viermi.
176) A zis iarasi : rautatea pe rautate nu o surpa nicidecum, ci
daca cineva iti va face rau, fa-i tu bine, ca prin facerea de bine sa surpi
rautatea.
177) Zis-a iarasi : David cand s-a luat la lupta cu leul, de
gatlej l-a tinut si indata l-a omorat. Deci daca si noi vom tine gatlejul si
pantecele noastre, vom birui cu ajutorul lui Dumnezeu leul cel
nevazut.
178) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face,
ca-mi vine necaz si ma pornesc ? Si a raspuns batranul : sila face si pe cei
mici si pe cei mari sa se porneasca.
179) Se spunea despre avva Pimen, ca
sedea in Schit cu doi frati ai lui si cel mai mic ii necajea. Si a zis celuilat
frate : ne slabanogeste pe noi acest mai mic, scoala-te sa mergem de aici ! Si
iesind, l-au lasat. Deci daca a vazut ca au zabovit, i-au vazut pe dansii
departe fiind si a inceput a alerga pe urma lor, strigand. Zis-a avva Pimen :
sa-l asteptam pe fratele, ca se osteneste. Deci, dupa ce a venit la dansii, a
facut metanie, zicand : unde va duceti si ma lasati pe mine singur ? I-a zis lui
batranul : fiindca ne nacajesti, pentru aceata ne ducem. Le-a zis lor : bine,
bine ! Unde voiti, sa mergem impreuna. Si vazand batranul nerautatea lui, a zis
fratelui sau : sa ne intoarcem inapoi, frate, ca nu de voia lui facem acestea,
ci diavolul este cel ce face ! Si intorcandu-se au venit la locul
lor.
180) A intrebat un egumen al unei vieti de obste, pe avva Pimen,
zicand : cum pot sa agonisesc frica de Dumnezeu ? I-a zis lui avva Pimen : cum
putem sa castigam frica de Dumnezeu, cei ce inauntru aveam burdufuri de branza
si putini de sare ?
181) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand :
avvo, au fost doi oameni : unul calugar si altul mirean. Calugarul a socotit
seara ca dimineata sa lepede cinul si mireanul a socotit seara ca dimineata sa
devina calugar insa amindoi au murit in noaptea aceea. Oare, ce li se va socoti
lor ? Si a zis batranul : calugarul a murit calugar si mireanul mirean, caci in
ce s-au aflat, s-au dus.
182) Spunea avva Ioan, care a fost trimis in
surghiun de imparatul Marcian : ne-am dus odata din Siria la avva Pimen si voiam
sa-l intrebam pentru impietrirea inimii. Iar batranul nu stia elineste, nici
talmaci nu am gasit; si vazandu-ne pe noi batranul suparati, a inceput a grai in
limba elineasca, zicand : firea apei este moale, iar a pietrei vartoasa, iar
ulciorul deasupra pietrei fiind atarnat, picand cate putina apa, gaureste
piatra. Asa si cuvantul lui Dumnezeu este moale, iar inima noastra vartoasa; dar
auzind omul de mai multe ori cuvantul lui Dumnezeu, i se deschide inima lui spre
a se teme de Dumnezeu.
183) S-a dus avva Isaac la avva Pimen si vazandu-l
pe el ca pune putina apa pe picioare, ca unul ce avea indrazneala catre dansul,
i-a zis : cum unii au intrebuintat asprimea chinuindu-si trupul lor ? I-a zis
lui batranul : noi nu ne-am invatat sa fim omoratori de trupuri, ci de
patimi.
184). Zis-a iarasi : aceste trei rane nu pot sa le tai :
mancarea, imbracamintea si somnul; dar din parte putem sa le taiem.
185)
Spus-a un frate lui avva Pimen, ca multe verdeturi mananca. A zis batranul :
nu-ti sunt tie de folos; ci mananca painea ta si pune verdeturi si sa nu te duci
la casa parintilor tai pentru cele trebuincioase.
186) Se spunea despre
avva Pimen ca de sedeau batranii inaintea lui si graiau despre batrani si de il
pomeneau pe avva Sisoe, zicea : lasati cele despre avva Sisoe, ca nu vin la
masura de povestire cele depre dansul !
PENTRU AVVA
PAMVO1) A fost un om care se numea avva Pamvo si despre acesta se
povesteste ca trei ani a petrecut rugandu-se la Dumnezeu si zicand : sa nu ma
slavesti pe pamant ! Si atat l-a slavit Dumnezeu incat nu putea cineva sa se
uite in fata lui, de slava care o avea.
2) Se spunea despre avva Pamvo,
ca precum a luat Moise icoana slavei lui Adam, cand s-a slavit fata lui, asa si
fata lui avva Pamvo, ca fulgerul stralucea si era ca un imparat sezand pe tron.
De aceeasi lucrare era si avva Siluan si avva Sisoe.
3) Au venit odata
doi frati la avva Pamvo si l-a intrebat pe el unul, zicand : avvo, eu postesc
din doua in doua zile si mananc doua paini. Oare imi mantuiesc sufletul, sau ma
ratacesc ? A zis si ceialalt : avvo, eu cheltuiesc din averea mea doi bani in
fiecare zi si tin putine pentru hrana, iar celelalte le dau milostenie. Oare ma
mantuiesc sau pier ? Si mult rugandu-se ei nu le-a dat raspuns; iar peste patru
zile aveau sa se duca si ii mangaiau pe dansii clericii, zicand : nu va mahniti,
fratilor, Dumnezeu va va da voua plata. Asa este obiceiul batranului, nu degraba
vorbeste, de nu-i va vesti lui Dumnezeu. Deci au intrat ei la batranul si i-au
zis : avvo, roaga-te pentru noi ! Le-a zis lor : voiti sa mergeti ? Au raspuns :
da ! Si cantarind faptele lor, scriind pe pamant, zicea : Pamvo, din doua in
doua zile postind si doua paini mancand, oare cu aceasta se face calugar ? Nu !
Si Pamvo, lucreaza pe doi bani si-i da milostenie, oare cu aceasta se face
calugar ? Nu inca ! Si le-a zis lor : bune sunt faptele, dar de veti pazi
constiinta fata de aproapele, asa va veti mantui. Si incredintandu-se ei, s-au
dus plini de bucurie.
4) Au venit odata patru pustnici la marele Pamvo,
purtand piei. Si au vestit fiecare fapta cea buna a celuilalt nefiind acela de
fata. Unul postea mult, cel de ai doilea era neagonisitor si cel de ai treilea a
castigat multa dragoste. Se spunea inca si despre cel de al patrulea ca douazeci
si doi de ani avea de cand era sub ascultarea unui batran. Le-a raspuns lor avva
Pamvo : va zic voua, ca fapta cea buna a acestuia este mai mare, caci fiecare
dintre voi, fapta buna care a castigat-o, cu voia sa a agonisit-o; iar acesta
taindu-si voia, voia altuia o face. Caci acest fel de barbati sunt
marturisitori, daca pana la moarte se vor pazi asa.
5) Cel intru fericita
pomenire, Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei, l-a rugat pe avva Pamvo sa se
pogoare din pustie la Alexandria. Deci pogorandu-se si vazand acolo o femeie
usuratica, s-a umplut de lacrimi. Iar cei ce erau impreuna, intrebandu-l pentru
ce a lacrimat, a zis : doua pricini m-au pornit : una, pierzarea aceleia, iar
alta, ca nu am acest fel de silinta spre a placea lui Dumnezeu, cat are aceasta
sa placa oamenilor scarnavi.
6) Zis-a avva Pamvo : cu darul lui Dumnezeu,
de cand m-am lepadat de lume, nu m-am cait de vreun cuvant ce l-am
grait.
7) Zis-a iarasi : acest fel de haina trebuie sa poarte calugarul :
sa o puna afara din chilia lui trei zile si nimeni sa nu o ia.
8) S-a
intamplat odata ca avva Pamvo sa umble cu fratii in partile Egiptului. Si vazand
niste mireni sezand, le zicea lor : sculandu-va, inchinati-va calugarilor, ca sa
fiti blagosloviti de dansii, caci des graiesc cu Dumnezeu si gurile lor sunt
sfinte !
9) Zis-a avva Pamvo : de ai inima treaza, poti sa te mantuiesti.
10) A intrebat preotul Nitriei : cum trebuie fratii sa petreaca ? Iar el
a zis : cu mare nevointa si pazind grija fata de aproapele.
11) A rugat
avva Teodor al Fermii pe avva Pamvo : spune-mi un cuvant. Si cu multa osteneala
i-a zis lui : Teodore, du-te, mila ta si o ai peste toti, caci mila a aflat
indrazneala inaintea lui Dumnezeu !
12) Se spunea despre avva Pamvo, ca
niciodata nu zambea a rade fata lui. Deci intr-una din zile, vrand dracii sa-l
faca sa rada, au legat de un lemn o pana si o purtau facand galagie si zicand :
Alli ! Alli ! Si vazandu-i avva Pamvo a ras : iar dracii au inceput a juca,
zicand : ha ! Ha ! Pamvo a ras. Iar el raspunzind, a zis lor : nu am ras, ci
mi-am facut ras de neputinta voastra, ca atatia fiind, purtati o
pana.
13) Aceasta insa o avea mai mult decat multi, ca de era intrebat de
vreun cuvant al Scripturii sau duhovnicesc, nu raspundea indata, ci zicea ca nu
stie cuvantul; si de era intrebat mai mult, nu raspundea.
14) Povestit-au
unii despre avva Pamvo, ci vrand sa se sfarseasca, la insusi ceasul mortii, a
zis sfintilor barbati care stateau imprejurul lui : de cand am venit la locul
acesta si mi-am zidit chilia si am locuit intr-insa, afara de mainile mele nu-mi
aduc aminte sa fi mancat paine, nici nu m-am cait de cuvantul pe care l-am grait
pana in ceasul acesta. Si asa ma duc catre Dumnezeu, ca si cum nici n-am inceput
sa-I slujesc Lui.
15) Avva Pamvo l-a trimis pe ucenicul sau ca sa vanda
rucodelia sa. Si facand saisprezece zile ( dupa cum ne spunea noua ), noaptea
dormea in tinda bisericii Sfantului Apostol Marcu, si vazand slujba bisericii,
s-a intors la batranul. A invatat inca si cateva tropare. Deci i-a zis lui
batranul : te vad, fiule, tulburat. Nu cumva vreo ispita si s-a intamplat in
cetate ? Raspuns-a fratele : cu adevarat, avvo, intru lenevire cheltuim zilele
noastre in pustia aceasta si nici canoane, nici tropare nu cantam. Mergand la
Alexandria, am vazut cetele bisericii cum canta si m-am intristat ca nu cantam
si noi canoanele si troparele. I-a zis lui batranul : amar noua, fiule, ca au
ajuns zilele in care vor lasa calugarii hrana cea tare, cea zisa prin Sfantul
Duh, si vor urma cantarilor si glasurilor, caci, ce umilinta si ce lacrimi se
nasc din tropare ? Cand sta cineva in biserica sau in chilie si isi inalta
glasul sau ca neputinciosii. Ca daca inaintea lui Dumnezeu stam, suntem datori
sa stam cu multa umilinta si nu cu raspandire, ca n-au iesit calugarii in pustia
aceasta ca sa stea inaintea lui Dumnezeu si sa se raspandeasca si sa cante
cantari cu viers si sa puna glasurile la randuiala cu mestesug, sa-si clatine
mainile, sa-si tarasca picioarele, ci suntem datori cu frica lui Dumnezeu si cu
cutremur, cu lacrimi si suspine, cu glas evlavios, umilit, masurat si smerit sa
aducem lui Dumnezeu rugaciune. Ci iata iti zic tie, fiule, vor veni zile cand
vor strica crestinii cartile Sfintelor Evanghelii si ale Sfintilor Apostoli si
ale dumnezeiestilor prooroci, stergand Sfintele Scripturi si scriind tropare si
cuvinte elinesti. Si se va revarsa mintea la acestea, iar de la acelea se va
departa. Pentru aceasta parintii nostri au zis : cei ce sunt in pustia aceasta,
sa nu scrie vietile si cuvintele parintilor pe pergament, ci pe hartii, ca va sa
stearga neamul cel de pe urma vietile parintilor si sa scrie dupa voia lor,
fiindci mare este necazul ce va sa vina. Si i-a zis lui fratele : asadar, se vor
schimba obiceiurile si asezamintele crestinilor si nu vor fi preoti in biserici
sa faci acestea ? Si a zis batranul : in astfel de vremuri se va raci dragostea
multora si va fi necaz mult. Napadirile paganilor si pornirile noroadelor,
neastamparul imparatilor, desfatarea preotilor, lenevirea calugirilor. Vor fi
egumeni nebagand seama de mantuirea lor si a turmei, osardnici toti si silitori
la mese si galcevitori, lenesi la rugaciuni si la clevetiri osardnici, gata spre
a osandi vietile batranilor si cuvintele lor, nici urmandu-le nici auzindu-le,
ci mai vartos ocarandu-le si zicand : de am fi fost si noi in zilele lor, ne-am
fi nevoit si noi. Iar episcopii in zilele acelea se vor sfii de fetele celor
puternici, judecand judecati cu daruri, nepartinind pe cel sarac la judecati,
necajind pe vaduve si pe sarmani chinuindu-i. Va intra inca si in norod
necredinta, curvie, uraciune, vrajba, zavistie, intaratari, furtisaguri si
betie. Si a zis fratele : ce va face cineva in vremile si anii aceia ? Si a zis
batranul : fiule,in acele zile, cel ce isi mantueste sufletut sau mare se va
chema in Imparitia Cerurilor ( † ).
( † )De la Paladie.
PENTRU AVVA PAISIE1) Paisie, fratele lui avva Pimen, a gasit un
vas mic cu bani si i-a zis lui avva Anuv, fratele sau : stii ca cuvantul lui
avva Pimen este foarte aspru; vino sa ne zidim manastire undeva si sa sedem
acolo fara de grija ! I-a raspuns lui avva Anuv : dar cu ce sa zidim ? Iar el
i-a aratat lui banii. Deci vazandu-i avva Anuv, s-a mahnit foarte, socotind
vatamarea sufletului fratelui. Insa i-a zis : bine, sa mergem si sa zidim chilie
dincolo de rau, Deci a luat avva Anuv vasul si l-a pus in culionul sau si
trecand amandoi raul, cum au ajuns pe la mijioc, s-a facut avva Anuv ca aluneca
si a cazut culionul cu banii in rau si pentru aceasta avva Anuv s-a intristat.
I-a zis lui Paisie : nu te mahni, avvo, caci de vreme ce s-au dus banii, sa
mergem iarasi la fratele nostru. Si intorcandu-se, au ramas cu
pace.
PENTRU AVVA PISTOS1) Povestit-a avva Pistos zicand :
ne-am dus sapte pustnici la avva Sisoe, care locuia in ostrovul Clisma,
rugandu-ne sa ne spuna vreun cuvant si a zis : iertati-ma, sunt om prost; dar
m-am dus la avva Or si la avva Atre. Si era in boala avva Or de optsprezece ani.
Si le-am facut metanie sa-mi spuna vreun cuvant. Si a zis avva Or : ce pot sa-ti
fac ? Du-te si orice vezi, fa ! Dumnezeu este al celui care prisoseste, adici se
sileste pe sine la toate. Si nu erau dintr-o enorie avva Or si avva Atre, dar a
fost mare pace intre dansii pana ce au iesit din trup, caci era mare ascultarea
lui avva Atre si multa smerita cugetare a lui avva Or. Si am stat cateva zile la
dansii, cercandu-i si am vazut o mare minune pe care a facut-o avva Atre. Le-au
adus cineva un peste mic si a voit avva Atre sa-l gateasci batranului si avea
cutitul sa taie pestele, dar l-a chemat pe el avva Or, zicand : Atre, Atre, si a
lasat cutitul in mijiocul pestelui si nu a spintecat si cealalta parte. M-am
minunat de ascultarea lui cea mare pentru ca nu a zis : mai asteapta pana voi
spinteca pestele ! Si i-am zis lui avva Atre : unde ai aflat ascultarea aceasta
? Iar el mi-a zis : nu este a mea, ci a batranului. Atunci m-a luat, zicand;
vino si vezi ascultarea lui. Caci a fiert pestele cel mic, l-a stricat si l-a
pus inaintea batranului care a mancat, nimic graind. Apoi l-a intrebat : bun
este, avvo ? Si a raspuns : foarte bun. Dupa aceea i-a adus lui putin insa
foarte bun si i-a zis : l-am stricat, avvo ! Si a raspuns zicand : da, l-ai
stricat ! Si mi-a zis avva Atre : vazut-ai, ca ascultarea este a batranului ? Am
iesit, asadar de la dansii si orice am vazut am facut, ca sa pazesc dupa puterea
mea. Acestea le-a zis fratilor avva Sisoe iar unui din noi i s-a rugat lui,
zicand : rugamu-te, spune-ne si tu noua un cuvant ! Si a zis : cel ce tine sa
fie nebagat in seama implineste toata Scriptura. Iar altul din noi a zis : ce
este instrainarea, parinte ? Si a zis : taci si in tot locul unde te duci, zi :
nu am treaba, si aceasta este instrainarea.
PENTRU AVVA
PIOR1) Fericitul Pior, lucrand vara, la un oarecare, ii aducea
aminte sa-i dea plata. Iar acela nevrand, s-a intors la manastire. Iarasi vremea
venind, secerand la dansul si cu osardie lucrand, neprimind nimic, s-a intors la
manastire. Al treilea an implinindu-se si lucrarea cea obisnuita savarsind,
batranul s-a dus neluand nimic. Dumnezeu insa a certat casa aceluia, care,
aducand plata, il cauta la manastire pe sfant. Si abia gasindu-l a cazut la
picioarele lui, dandu-i plata. Iar el zicea : mie Domnul mi-a dat. Iar acela i-a
dat voie sa le dea preotului la biserica.
2) Avva Pior manca umbland. Si
intrebandu-l cineva de ce mananca asa, i-a raspuns : nu voiesc sa am mancarea ca
pe un lucru, ci ca pe sub lucru. Iar catre altul care tot despre aceasta l-a
intrebat, i-a zis : voiesc ca nici cand mananc sa nu simta sufletul dulceata
trupeasca.
3) S-a facut odata sobor in Schit pentru un frate care a
gresit. Si parintii graiau, iar avva Pior tacea. Mai pe urma, sculandu-se, a
iesit. Si luind un sac, l-a umplut cu nisip si il purta pe umarul lui. Si punand
intr-o traista putin nisip, il purta pe piept. Intrebat fiind de parinti ce
inseamna aceasta, a zis : acest sac care are nisipul cel mult, sunt greselile
mele - caci multe sunt - si le-am lasat dinapoia mea ca sa nu simt durere pentru
ele si sa plang. Iar acestea mici sunt ale fratelui meu, inaintea mea si cu
acestea ma indeletnicesc, judecandu-l pe el. Dar nu trebuie sa fac asa, ci mai
vartos pe ale mele sa le adue dinaintea mea si sa port grija de ele si sa ma rog
lui Dumnezeu ca sa mi le ierte. Si ( † )auzind parintii, au zis : cu adevarat
aceasta este calea mantuirii.
( † )In altele, sculandu-se.
PENTRU AVVA PITIRION1) Avva Pitirion, ucenicul lui avva Antonie,
zicea : cel ce voieste sa izgoneasca dracii, sa-si robeasca mai inainte patimile
ca orice fel de patima va birui cineva, si pe dracul acesta il izgoneste.
Urmeaza maniei, zice dracul; daca pe manie o vei birui, s-a izgonit dracul
acesteia. Asemenea si pentru fiecare patima.
PENTRU AVVA
PISTAMONPENTRU AVVA PISTAMON1) A intrebat un frate pe
avva Pistamon, zicand : ce voi face, ca ma supar cand vand rucodelia mea ? Si
raspunzand batranul, a zis : si avva Sisoe si ceilalti isi vindeau rucodelia
lor. Aceasta nu este vatamare, ci cand vinzi, spune o data pretul vasului. Deci,
de vrei putin sa lasi din pret, in stapanirea ta este. Asa vei afla odihna.
Iarasi i-a zis fratele : daca sunt incercat de ceva, voiesti sa port grija de
rucodelie ? Si raspunzand batranul, i-a zis : orice se va intampla nu-ti lasa
rucodelia. Cat poti fa, numai nu cu tulburare.
PENTRU AVVA
PIONITUL1) Se spunea despre avva Petru pionitul de la chilii, ca nu
bea vin. Dupa ce a imbatranit, ii faceau fratii putin vin amestecat cu apa si il
rugau sa primeasca. Si zicea : credeti-mi, ca pe un lucru dulce il primesc; si
s-a aplecat si bea vinul cel amestecat cu apa.
2) Un frate i-a zis lui
avva Petru, ucenicul avvai Lot : cand sunt in chilia mea, in pace e sufletul
meu. Iar de va veni vreun frate la mine si cuvantile celor din afara imi va
spune, se tulbura sufletul meu. Iar avva Lot zicea : cheia ta deschide usa mea.
Zis-a fratele, batranului : ce este cuvantul acesta ? Zis-a batranul : daci va
veni cineva la tine, ii zici lui : cum te afli, frate ? De unde ai venit ? Cum
sunt fratii ? Te-au primit sau nu ? Si atunci deschizi usa fratelui si auzi cele
ce nu voiesti. Si i-a zis : asa este. Ce va face omul, de va veni la dansul
vreun frate ? Raspuns-a batranul : plansul cu adevarat invatatura este, iar unde
nu este plans, nu este cu putinta a se pazi. Zis-a fratele : cand sunt in
chilie, plansul este cu mine, iar de va veni cineva la mine, sau voi iesi din
chilie, nu-l am. Zis-a batranul : inca nu ti s-a supus, ci spre folos iti este.
Caci scris e in lege, ca atunci cand vei dobandi vreun rob evreu, sase ani
sluji-te-va, iar in al saptelea an il vei trimite pe el slobod. Iar de-i vei da
femeie si va naste copii in casa ta si nu va voi sa fuga, pentru muiere si
copii, il vei aduce la usa casei si vei gauri urechea lui cu acul si-ti va fi
rob in veac ( † ). Zis-a fratele : ce este cuvantul acesta ? Raspuns-a batranul
: de se va osteni omul dupa putere la vreun lucru, in orice ceas il va cauta
spre trebuinta sa, il va gasi. I-a zis lui fratele : rogu-te, spune-mi cuvantul
acest ! Zis-a batranul : nici copil, adica fiul cel neadevarat nu ramane
impreuna cu cineva robind, ci cel ce se naste fiu, nu-si lasa tatal.
( † )Iesire, XXI, 2, 5, 6.
3) Spuneau parintii despre avva Petru si avva Epimah ca erau uniti in Rait.
Deci, mancand in biserica, i-au silit pe ei sa vina la masa batranilor. Si cu
multi osteneala s-a dus avva Petru singur. Si daci s-a sculat, i-a zis lui avva
Epimah : cum ai indraznit sa te duci la masa batranilor ? Iar el a raspuns : de
as fi sezut cu voi, fratii ar fi vrut ca pe un batran sa ma indemne si
blagoslovesc intai si ca un mai mare al vostru as fi fost. Iar acum mergand
aproape de parinti, mai mic decat toti eram si mai smerit cu cugetul.
4)
A zis avva Petru : nu se cade si ne inaltam cand Domnul va face ceva prin noi,
ci mai vartos sa multumim ca ne-am invrednicit sa fim chemati de Dansul. Iar
aceasta la toata fapta buna este de folos sa socotim.
PENTRU AVVA
PAFNUTIE1) A zis avva Pafnutie : calatorind pe o cale, mi s-a
intamplat de am ratacit din pricina negurii si m-am aflat aproape de sat. Si am
vazut pe unii ca se impreunau fara rusine. Asa am stat, rugandu-ma pentru
pacatele mele. Si iata, ingerul a venit, avand sabie si mi-a zis : Pafnutie,
toti cei ce judeca pe fratii lor, de aceasta sabie vor pieri; iar tu pentru ca
nu ai judecat, ci te-ai smerit inaintea lui Dumnezeu, ca si cum tu ai facut
pacatul, pentru aceasta numele tau s-a scris in Cartea celor vii.
2) Se
spune despre avva Pafnutie, ca degraba nu bea vin. Dar calatorind odata s-a
aflat intr-o ceata de talhari si i-a gasit pe ei band vin. Deci il cunostea pe
el mai marele talharilor si il stia ca nu bea vin. Vazindu-l tare ostenit, a
umplut un pahar cu vin si luand sabia in mana, i-a zis batranului : de nu vei
bea, te omor. Si cunoscand batranul ca porunca lui Dumnezeu va sa faca si vrand
si-l castige, a luat si a baut. Iar mai marele talharilor si-a cerut iertare de
la el, zicand : iarta-ma, avvo, ca te-am necajit ! Si a zis batranul : cred lui
Dumnezeu, ca pentru paharul acesta va face cu tine mila si in veacul de acum si
in cel viitor. Zis-a mai marele talharilor : cred lui Dumnezeu ca de acum nu voi
mai face rau nimanui. Si a castigat batranul toata ceata, lasandu-si voia sa lui
Dumnezeu.
3) A zis avva Pimen ca zicea avva Pafnutie : in toate zilele
vietii batranilor, de doua ori pe luna ma duceam la dansii, avand pana la dansii
departare ca douasprezece mile si tot cugetul il spuneam lor si nimic altceva
nu-mi ziceau, decat aceasta : in orice loc vei merge, nu te numara pe tine si
vei fi odihnindu-te.
4) Era un frate la Schit cu avva Pafnutie si era
luptat spre curvie si zicea : de voi lua zece muieri, nu-mi implinesc pofta mea.
Iar batranul il mangaia zicand : nu, fiule, razboiul este al dracilor. Si n-a
ascultat fratele, ci s-a dus in Egipt si si-a luat muiere. Iar dupa o vreme s-a
intamplat de s-a suit batranul in Egipt si s-a intalnit cu el, care ducea o
cosnita cu scoici. Iar batranul nu l-a cunoscut, dar el i-a zis lui : eu sunt
cutare, ucenicul tau ! Si vazindu-l batranul in necinstea aceea, a plans si i-a
zis : cum ai lasat cinstea aceea si ai venit in necinstea aceasta ? Insa luat-ai
cele zece muieri ? Si suspinand a zis : cu adevarat, una am luat si ma chinuiesc
cum sa o satur de paine. I-a zis lui batranul : vino iarasi cu noi ! Si a
intrebat : este pocainta, avvo ? Este, i-a raspuns batranul. Asa, lasand toate,
a mers dupa dansul si intrand in Schit, din cercare s-a facut calugar
iscusit.
5) Unui frate ce sedea in pustia Tebaidei, i-a venit cuget,
zicand : ce sezi fara de roada ? Scoala-te, du-te la chinovie si acolo vei face
roade ! Si sculandu-se, a venit la avva Pafnutie si i-a vestit lui cugetul. Si
i-a zis lui batranul : du-te, sezi in chilia ta si fa o rugaciune dimineata, una
seara si una noaptea; si cand ti-e foame, mananca si cand ti-e sete, bea si cand
iti este somn, dormi si ramai in pamant pustiu si nu te apleca la cuget. A venit
inca si la avva Ioan de i-a vestit graiurile lui avva Pafnutie. Si a zis avva
Ioan : nu face nicidecum rugaciuni ci numai sezi in chilia ta. Si sculandu-se, a
venit la avva Arsenie si i-a vestit lui toate. Atunci i-a zis lui batranul :
tine precum parintai ti-au zis, ca mai mult decat acestea nu am ce sa-ti zic. Si
incredintandu-se, s-a dus.
PENTRU AVVA PAVEL1) Povestea
unul din parinti despre avva Pavel, ca era din partile cele de jos ale
Egiptului, dar locuia in Tebaida si ca acesta prindea cu mainile sale cherasti (
serpi veninosi ), scorpii si serpi si ii rupea in doua. Si i-au facut lui fratii
metanie, zicand : spune-ne noua, ce lucrare ai facut de ai primit darul acesta ?
Iar el a zis : iertati-ma, parintilor, de va castiga cineva curatenie, toate i
se supun lui, ca si lui Adam, cand era in rai, mai inainte de a calca
porunca.
PENTRU AVVA PAVEL MESTERUL1) Avva Pavel mesterul
si Timotei, fratele lui, sedeau in Schit si de multe ori se facea intre dansii
prigonire. Zis-a avva Pavel : pana cand vom petrece asa ? Si i-a zis lui avva
Timotei : te rog, cand voi veni asupra ta, rabda-ma, si cand vei veni si tu
asupra mea, te voi rabda si eu ! Si facand asa, s-au odihnit in celelalte zile
ale vietii lor.
2) Acestasi avva Pavel si Timotei erau mesteri in Schit
si erau suparati de frati. Si a zis Timotei catre fratele sau : ce ne trebuie
mestesugul acesta ? Iata, nu ne lasa sa ne linistim toata ziua. Si raspunzand,
avva Pavel, a zis : destul ne este noua linistea noptii, de va fi treaza mintea
noastra.
PENTRU AVVA PAVEL CEL MARE1) Zis-a avva Pavel cel
mare, galateanul : un calugar ce are trebuintele sale in chilia sa, fie si
putine, si poarta grija de dansele, se batjocoreste de draci. Ca si eu am
patimit aceasta.
2) Zis-a avva Pavel : in noroi sunt cufundat pana in
grumaz si plang inaintea lui Dumnezeu, zicand : miluieste-ma.
3) Spuneau
parintii despre avva Pavel ca a facut Postul mare cu putina linte, cu un ulcior
de apa si cu o cosnita, impletind-o si stind inchis pana la
praznic.
PENTRU AVVA PAVEL CEL PROST1) Fericitul avva
Pavel cel prost, ucenicul Sfantului Antonie, a povestit parintilor un lucru ca
acesta : odata mergand la o manastire pentru cercetarea si folosul fratilor,
dupa vorba cea obisnuita intre dansii, au intrat in biserica sa savarseasca
sfanta slujba, iar fericitul Pavel lua seama la fiecare din cei ce intrau in
biserica, sa vada cu ce fel de suflet intra la slujba, ca avea si acest dar dat
lui de Dumnezeu, ca sa vada pe fiecare cum este la suflet, precum vedem noi
obrajii unii altora. Si intrand toti cu fata luminata si cu obraz vesel si
vazand pe ingerul fiecaruia bucurandu-se de dansul, pe unul l-a vazut negru si
intunecat la tot trupul si draci tinindu-l de amandoua partile si tragandu-l
spre sine si capastrul in nasul lui punand si pe sfantul lui inger departe
mergand dupa dansul, posomorat si trist. Iar Pavel lacrimand si batandu-si cu
mana pieptul, sedea inaintea bisericii, plangand foarte pe cel ce i s-a aratat
lui asa. Iar cei ce au vazut lucrul cel de mirare al batranului si schimbarea
lui cea grabnica care l-a pornit spre lacrimi si plans, il intrebau, rugandu-se,
sa le spuna pentru ce plange, socotind nu cumva, deznadajduindu-se de tot, face
aceasta. Il rugau sa intre si la slujba cu dansii. Dar Pavel scuturandu-se de
dansii si lepadandu-se de aceasta, sedea afara tacand si tanguind mult pe cel ce
asa i se aratase lui. Dupa putin, ispravindu-se slujba si toti iesind afara,
iarasi lua aminte Pavel la fiecare, stiind cum au intrat si vrand sa cunoasca
cum ies. Deci, vede pe batranul acela care avea mai inainte tot trupul negru si
intunecat, ca iese din biserica luminat la fata, alb la trup, si pe draci
departe mult, mergand dupa dansul si pe inger aproape de el, urmandu-l si
bucurandu-se de dansul foarte. Iar Pavel, sarind de bucurie, striga,
binecuvantand pe Dumnezeu si zicand : o, nespusa iubire de oameni a lui Dumnezeu
! O, indurarile Lui cele dumnezeiesti si bunatatea Lui cea peste masura ! Apoi
alergand si suindu-se pe o piatra inalta, zicea : veniti si vedeti lucrurile lui
Dumnezeu ( +1 ), cat sunt de infricosate ( +2 ) si de toata spaimantarea
vrednice ! Veniti si vedeti pe Cel ce voieste ca toti oamenii si se mantuiasca
si la cunosunta adevarului, sa vina ! ( +3 ) Veniti sa ne inchinam si sa cadem
la El ( +4 ) si sa zicem : Tu singur poti sa ridici pacatele ! Deci alergau toti
cu sarguinta, vrand sa auda cele ce se zic. Si dupa ce s-au adunat toti, a
povestit Pavel cele ce vazuse dansul mai inainte de intrare in biserica si dupa
aceasta iarasi. Si il ruga pe barbatul acela sa spuna pricina pentru care i-a
daruit Dumnezeu lui de naprasna atata schimbare. Iar omul, vadit fiind de Pavel,
inaintea tuturor a povestit fara sfiala cele despre sine, zicand : eu sunt om
pacatos si de multa vreme vietuiam in curvie pana acum. Iar acum, intrand in
Sfanta Biserica a lui Dumnezeu, am auzit pe Sfantul Prooroc Isaia citindu-se,
sau mai bine zis, pe Dumnezeu graind printr-insul : spalati-va si va curatiti,
scoateti viclesugurile din inimile voastre inaintea ochilor Mei, invitati-va a
face bine si de vor fi pacatele voastre ca taciunele, ca zapada le voi albi ! Si
de veti voi si Ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca ( +5 ) ! Iar eu
curvarul, de cuvantul proorocului umilindu-ma la suflet s1 suspinand in sufletul
meu, am zis catre Dumnezeu : Tu, Dumnezeule, care ai venit in lume sa mantuiesti
pe cei pacatosi ( +6 ), Cel ce acum prin proorocul Tau ai fagaduit acestea cu
lucrul implineste-le si la mine pacatosul si nevrednicul, ca iata, de acum Iti
dau cuvantul si ma fagaduiesc si din inima ma marturisesc Tie, ca nu voi mai
face acest fel de rau si ma leapad de toate faradelegile si Iti voi sluji de
acum cu curata stiinta. De astazi, o, Stapane ! Si din ceasul acesta primeste-ma
pe mine cel ce ma pocaiesc si cad inaintea Ta si ma departez de acum inainte de
tot pacatul ! Cu aceste fagaduinte, am iesit din biserica hotarand in sufletul
meu sa nu mai fac nici un rau inaintea ochilor lui Dumnezeu. Si-auzind toti,
strigau cu un glas catre Dumnezeu : cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate
intru intelepciune le-ai facut ! ( +7 ) Cunoscand dar, o, crestinilor, din
dumnezeiestile Scripturi si din sfintele descoperiri, cata bunatate are Dumnezeu
catre cei ce curat nazuiesc la Dansul si prin pocainta greselile lor cele mai
dinainte le indeparteaza si cum ca da iarasi bunatatile cele fagaduite,
nepedepsind pentru pacatele cele mai dinainte, sa nu ne deznadajduim de
mostenirea noastra. Ca precum prin Isaia proorocul s-a fagaduit sa spele pe cei
noroiti in pacate si ca lana si ca zapada sa-i albeasca, si de bunatatile
Ierusalimului celui ceresc sa-i invredniceasca; asa iarasi prin Sfantul Prooroc
Iezechil, cu juramant ne incredinteaza ca nu ne va pierde pe noi. Caci zice :
viu sunt Eu, Domnul, ca nu voiesc moartea pacatosului, ci sa se intoarca si si
fie viu ( +8 ).
( +1 ) Psalm. 45, 8.
( +2 ) Psalm. 65, 2.
( +3 ) I Tim. 11, 4.
( +4 )
Psalm. 94, 6.
( +5 ) Isaia 1, 16, 17, 18, 19, 20.
( +6 ) I Tim. 1,
15.
( +7 ) Psalm. 103, 25.
( +8 ) Iezechil XVIII, 23, 32.
PENTRU AVVA PETRU, CEL DE LA DIA1) Petru, preot al celor de la
Dia, daca vreodata se ruga cu vreunii, fiindca pentru preotie era silit sa stea
inainte cu smerita cugetare, se punea pe sinesi mai pe urma, marturisindu-se,
precum este scris, la viata lui avva Antonie. Aceasta o facea nemahnind pe
nimeni.
INCEPUTUL SLOVEI R.PENTRU AVVA
RAMLEANUL1) A venit odata un calugar ramlean ( roman ), care fusese
dregator al palatului si a locuit in Schit aproape de biserica. Avea aici un
rob, care ii slujea. Vazand deci preotul slabiciunea lui si instiintandu-se din
ce fel de odihna este, orice iconomisea Dumnezeu ca venea la biserica, ii
trimetea lui. Si facand douazeci si cinci de ani in schit, s-a facut mai inainte
vazator si insemnat. Auzind deci unul din cei mari egipteni despre dansul, a
venit sa-l vada, asteptand sa afle la el vreo petrecere trupeasca mai multa. Si
intrand la dansul, i s-a inchinat lui si facand ei rugaciune, au sezut. Dar il
vedea pe el egipteanul ca poarta haine moi si harar si piele sub el si o perna
mica. Picioarele le avea curate si cu sandale ( un fel de incaltaminte ).
Acestea vazandu-le, s-a smintit, caci in locul acela nu era astfel de viata, ci
mai vartos aspra petrecere. Dar mai inainte - vazator fiind batranul, a inteles
ca s-a smintit si a zis slujitorului : fa-ne noua praznic astazi pentru avva !
S-au intamplat si putine verdeturi si le-au fiert si la vremea cea cuviincioasa
sculandu-se, au mancat. Avea inca batranul si putin vin, pentru slabiciune si au
baut. Dupa ce s-a facut seara, au citit cei doisprezece psalmi si s-au culcat.
Asemenea inca si noaptea. Deci sculandu-se dimineata egipteanul, i-a zis lui :
roaga-te pentru mine ! Si a iesit, nefolosindu-se. Dupa ce s-a dus putin, vrand
batranul sa-l foloseasca, trimitand, l-a chemat inapoi. Si dupa ce a venit, cu
bucurie, iarasi l-a primit. Atunci l-a intrebat, zicand : din ce tara esti ? Si
i-a raspuns : sunt egiptean. Dar din care cetate ? Iar el a zis : nu sunt cu
totul eu orasean. Si l-a intrebat : care este lucrul tau, in satul tau ? Si a
raspuns : eram pandar. Si i-a zis : unde dormeai ? Iar el i-a zis : la tarina.
Aveai asternut sub tine ? Si a zis : da, la tarina aveam sa pun asternut sub
mine. Dar cum ? Si a zis : jos. I-a zis lui iarasi : dar ce aveai de mancare la
tarina ? Sau ce fel de vin beai ? Si a raspuns : este mancare si bautura la
tarina ? Dar cum traiai, raspunde ? Mancam paine uscata si de gaseam, putina
pastrama si apa. Si raspunzand batranul a zis : mare osteneala ! Dar este si
baie in sat ca sa va scaldati ? Nu, ci in rau cand voim. Deci, dupa ce l-a
intrebat batranul de toate acestea si a aflat stramtoarea vietii lui celei
dintai, vrand sa-l foloseasci, i-a povestit petrecerea sa din lume, cea mai
dinainte, zicand : pe mine smeritul care ma vezi, din cetatea cea mare a Romei
sunt si mare m-am facut in palatul imparatului. Daca a auzit egipteanul
inceputul cuvantului, s-a umilit si asculta cu deadinsul cele ce se ziceau. Si
iarasi i-a zis : deci, am lasat cetatea si am venit in pustia aceasta. Si iarasi
eu, pe care ma vezi, aveam case mari si lucruri multe si defaimandu-le pe
acestea, am venit intru aceasta chilie mica. Iarasi, eu pe care ma vezi, paturi
aveam peste tot de aur, cu asternuturi scumpe si in locul lor mi-a dat Dumnezeu
asternutul acesta prost si pielea. Hainele mele erau de mare pret si in locul
lor port aceste haine proaste. La pranzul meu mult aur se cheltuia si in locul
aurului mi-a dat Dumnezeul aceste putine verdeturi si acest mic pahar de vin. Si
erau cei ce imi slujeau slugi multe si in locul acelora a oranduit Dumnezeu pe
batranul acesta ce-mi slujeste. Iar in locul baii pun putina apa pe picioarele
mele si sandale pentru neputinta mea. In locul alautelor, citesc acesti
doisprezece psalmi. Asemenea si noaptea in locul pacatelor pe care le faceam,
acum cu odihna imi fac aceasta slujba mica. Te rog dar, avvo, nu te sminti de
slabiciunea mea. Acestea auzindu-le egipteanul si in sine venindu-si, a zis :
vai mie ! Ca din multa patimire a lumii, la odihna am venit si cele ce nu le
aveam atunci, le am acum. Iar tu din multi odihna ai venit la patimire si din
multi slava si bogatie ai venit la smerenie si saracie. Si mult folosindu-se,
s-a dus. Si i s-a facut lui prieten si venea la dansul des pentru folos, caci
era barbat cu dreapta socoteala si plin de buna mireasma a Sfantului
Duh.
2) Tot acesta a spus ca era un batran avand un ucenic bun si din
imputanarea sufletului, l-a scos afara pe usa cu cojocul lui. Iar fratele a
rabdat afara sezand, si deschizand batranul usa, l-a aflat pe acesta sezand. Si
i-a facut metanie zicand : o, parinte smerenia indelungii tale rabdari a biruit
imputinarea sufletului meu. Vino inauntru ca de acum tu esti batran si parinte,
iar eu tanar si ucenic !
PENTRU AVVA RUF1) Un frate l-a
intrebat pe avva Ruf : ce este linistea ? Si care este folosul ei ? Iar batranul
i-a zis : linistea este a sta in chilie cu frica si cunostinta lui Dumnezeu,
ferindu-te de pomenirea de rau si de cugetarea inalta. Acest fel de liniste
fiind nascator de toate faptele bune, pazeste pe calugar de sagetile vrajmasului
cele infocate, nelasandu-l si se raneasca de ele. Asa, frate, pe aceasta
castig-o, aducandu-ti aminte de clipa mortii tale, caci nu stii in ce ceas vine,
furul; deci dar, trezeste-te pentru sufletul tau !
2) Zis-a avva Ruf, ca
cel ce sade intru ascultare de parinte duhovnicesc, mai multa plata are decat
cel ce petrece singur in pustie. Si spunea acesta, ca a povestit unul din
parinti, zicand : am vazut patru cete in cer. In cea dintai era omul care este
bolnav si multumeste lui Dumnezeu : in a doua ceata era cel ce umbla dupa
iubirea de straini si in aceasta sta si slujeste, In a treia ceata era cel ce
umbla dupa pustie si nu vede om, si in a patra ceata era cel ce sade in
ascultare de parinte si i se supune lui pentru Domnul. Si purta cel pentru
ascultare lant de aur si pavaza si mai multa slava avea decat ceilalti. Iar eu
am zis celui ce ma povatuia : cum acest mai mic, are slava mai multa decat
ceilalti ? Iar el raspunzand mi-a zis : fiindca cel ce umbla dupa iubirea de
straini, cu voia sa face si cel ce este in pustie cu voia sa s-a dus, iar acesta
care are ascultare, toate voile sale lasandu-si, atarna de Dumnezeu si de
parintele sau. Pentru aceasta mai multi slava a luat decat ceilalti. Deci,
fiilor, pentru aceasta este buna ascultarea, care pentru Domnul se face. Ati
auzit, fiilor, in parte, o putina urma a ispravii acesteia ! O, ascultare,
mantuirea tuturor credinciosilor ! O, ascultare, nascatoarea tuturor faptelor
bune ! O, ascultare, aflatoarea Imparatiei ! O, ascultare, care deschizi
cerurile si sui pe oameni de la pamant ! O, ascultare, hranitoarea tuturor
sfintilor, din care au supt ei lapte si prin care s-au facut desavarsiti ! O,
ascultare, care esti locuioare impreuna cu ingerii !
PENTRU AVVA
ROMANOVrand avva Romano sa se savarseasca, s-au adunat la dansul
ucenicii lui, zicand : cum trebuie sa ne ocarmuim ? Iar batranul a zis :
niciodata nu stiu sa fi zis vreunuia din voi sa faca ceva candva, daca mai
inainte nu mi-am facut gandul meu, ca sa nu se manie, daca nu va face ceea ce am
zis sa faca. Si asa toata vremea noastra am locuit-o cu
pace.
INCEPUTUL SLOVEI S.PENTRU AVVA
SISOE1) Unui frate facandu-i-se strambatate de catre alt frate, a
venit la avva Sisoe si i-a zis : mi s-a facut strambatate de cutare frate si eu
voi sa-mi fac izbanda. Iar batranul il ruga zicand : nu, fiule, ci lasa mai bine
la Dumnezeu izbanda. Iar el zicea : nu voi inceta pana nu voi face izbanda. Si a
zis batranul : sa ne rugam, frate ! Si sculandu-se, a zis batranul : Dumnezeule,
nu mai avem trebuinta de Tine, ca sa porti grija pentru noi, caci noi ne facem
izbanda noastra. Deci, aceasta auzind fratele, a cazut la picioarele batranului,
zicand : nu ma mai judec cu fratele, iarta-ma, avvo !
2) Un frate l-a
intrebat pe avva Sisoe, zicand : ce voi face, ca de multe ori merg la biserica
si de multe ori se face pomana si ma tin ? I-a zis lui batranul : osteneala are
lucrul. Deci l-a intrebat Avraam, ucenicul sau : in calatorie fiind sambata sau
duminica si va bea vreun frate trei pahare nu cumva este mult ? Raspuns-a
batranul : de nu este de la satana, nu este mult.
3) Zicea ucenicul lui
avva Sisoe, catre dansul : parinte, ai imbatranit, si mergem de acum aproape de
lume. I-a zis lui batranul : unde nu este femeie, acolo sa mergem. I-a zis lui
ucenicul : unde este loc, care sa nu aiba femeie, decat numai in pustie ? Deci
i-a zis lui batranul : la pustie du-ma !
4) De multe ori ii zicea
ucenicul lui avva Sisoe : avvo, scoala-te, si mancam ! Iar el zicea catre dansii
! : dar n-am mancat, fiule ? Iar ucenicul ii raspundea : nu, parinte. Si zicea
batranul : daci nu am mancat, ad-o sa mancam.
5) Zis-a odata avva Sisoe
cu indrazneala : indrazneste, iata treizeci de ani ani de cand nu ma mai rog lui
Dumnezeu pentru pacat. Ci asa ma rog, zicand : Doamne, lisuse, apara-ma de limba
mea ! Si pana acum in fiecare zi cad printr-insa si pacatuiesc.
6) Un
frate i-a zis lui avva Sisoe : cum de nu ma parasesc patimile ? I-a raspuns lui
batranul : vasele lor inlantru ta sunt. Da-le lor arvuna si se duc.
7)
Sedea odata avva Sisoe in muntele lui avva Antonie singur. Si zabovind
slujitorul lui sa vina la dansul, timp de zece luni nu a vazut om umbland prin
munte, a gasit un faranit, care vana dobitoace salbatice. Si i-a zis lui
batranul : de unde vii si cita vreme ai aici ? Iar el a zis : cu adevarat, avvo,
am unsprezece luni in muntele acesta si nu am vazut om decat pe tine. Si auzind
batranul aceasta, intrand in chilia lui, se batea pe sine, zicand : iata, Sisoe,
ai socotit ca ai facut ceva si nici ca mireanul acesta n-ai facut !
8)
S-a facut pomana in muntele lui avva Antonie si s-a aflat acolo un vas cu vin.
Si luand unul din batrani un vascior si un pahar l-a dus la avva Sisoe si i-a
dat lui si a baut. Asemenea si al doilea si a primit. Apoi i-a dat lui si ai
treilea si nu l-a luat, zicand : inceteaza, frate, au nu stii ca este de la
satana !
9) A venit cineva din frati la avva Sisoe in muntele lui avva
Antonie. Si vorband ei, l-a intrebat avva Sisoe : nu am ajuns la masurile lui
avva Antonie, parinte ? Si i-a zis lui batranul : de as fi avut unul din
cugetele lui avva Antonie, m-as fi facut tot ca focul; insa stiu un om care cu
osteneala poate sa poarte cugetul sau.
10) A venit odata unul din tebei
la avva Sisoe, vrand sa se faca calugar. si l-a intrebat batranul, daca are pe
cineva in lume. Iar el a zis : am un fiu. Si i-a zis lui batranul : du-te,
arunca-l in rau si atunci te faci calugar ! Deci, dupa ce s-a dus sa-l arunce, a
trimis batranul pe un frate zicandu-i sa-l opreasca. De aceea, cand l-a ridicat
sa-l arunce, i-a zis fratele : inceteazi, ce faci ? Iar el i-a zis : avva mi-a
zis sa-l arunc. I-a zis fratele : a mai zis sa nu-l arunci. Si lasandu-l a venit
la batranul si s-a facut preaiscusit calugar pentru ascultarea lui.
11)
Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : oare asa alunga satana pe cei
vechi ? I-a raspuns lui batranul : acum si mai mult, caci vremea lui s-a
apropiat si se tulbura.
12) A fost odata ispitit Avraam, ucenicul lui
avva Sisoe de un drac. Si a vazut batranul ca a cazut. Dar sculandu-se, si-a
intins mainile la cer, zicand : Dumnezeule, voiesti, nu voiesti, nu Te voi lasa
de nu-l vei tamadui. Si indata s-a tamaduit ucenicul.
13) Un frate l-a
intrebat pe avva Sisoe, zicand : ma vad pe mine ca aducerea aminte a lui
Dumnezeu petrece cu mine. I-a zis lui batranul : nu este mare lucru sa fie
cugetul cu Dumnezeu, ci mare este sa te vezi pe tine sub toata zidirea. Ca
aceasta impreuna cu osteneala trupeasca, povatuieste la chipul smeritei cugetari
( † ).
( † )Adica, cum sa fie omul smerit.
14) Se spunea despre avva Sisoe, ca atunci cand era sa se savarseasca, sezand
parintii langa dansul, a stralucit fata lui ca soarele. Si le-a zis lor : iata
avva Antonie a venit ! Si dupa putin, a zis : iata ceata proorocilor a venit !
Si iarasi fata lui, mai mult a stralucit. Si a zis : iata ceata apostotilor a
venit. Si s-a indoit fata lui iarasi. Si se parea, ca si cum el ar fi vorbit cu
cineva si s-au rugat batranii de el zicand : cu cine vorbesti, parinte ? Iar el
a zis : iata, ingerii au venit sa ma ia si ma rog sa fiu lasat sa ma pocaiesc
putin. Si i-au zis lui batranii : nu ai trebuinta sa te pocaiesti, parinte. Si
le-a zis lor batranul : cu adevarat, nu ma stiu pe mine sa fi pus inceput.
Atunci au cunoscut toti ca este desavarsit. Si iarasi, de naprasna s-a facut
fata lui ca soarele si s-au temut toti. El le-a zis lor : vedeti, Domnul a
venit. Iar Domnul a zis : aduceti-mi pe vasul pustiului ! Si indata si-a dat
duhul. Si s-a facut ca un fulger si s-a umplut toata casa ( locul ) de buna
mireasma.
15) A venit avva Adelfie, episcopul Nilupolei la avva Sisoe in
muntele lui avva Antonie. Si cand vrea sa iasa, mai inainte de a calatori ei,
i-a facut sa guste de dimineata, ( ca era post ). Si cum a pus masa, iata niste
frati au batut la usa. Si a zis avva Sisoe ucenicului sau : da-le putina athira
( fiertura ), ca sunt osteniti. I-a zis lui avva Adelfie : lasa-i acum sa nu
spuna ca avva Sisoe mananca de dimineata. Si a luat aminte la dansul batranul si
a zis fratelui : du-te, da-le lor. Iar daca au vazut athira, au zis : nu cumva
aveti oaspeli ? Si le-a zis lor fratele : avem. Deci au inceput a se mahni si au
zis : Dumnezeu sa va ierte pe voi, ca pe batranul l-ati lasat sa manance acum.
Au nu stiti ca multe zile are sa se chinuiasca ? Si i-a auzit pe ei episcopul.
Atunci a facut metanie batranului, zicand : iarta-ma, avvo, ca un lucru omenesc
am gandit, dar tu lucrul lui Dumnezeu ai facut. Si i-a zis avva Sisoe : daca nu
Dumnezeu il va slavi pe om, slava oamenilor nu este nimic.
16) Au venit
altii la avva Sisoe sa auda de la dansul vreun cuvant. Si nimic nu le-a grait
lor, ci tot timpul zicea : iertati-ma ! Dar vazandu-i cosnitele i-au zis lui
Avraam, ucenicul lui : ce faceti cu cosnitele acestea ? Iar el a zis : incoace
si incolo le cheltuim. Si auzind batranul, a zis : si Sisoe incoace si incolo
mananca. Iar ei auzind, foarte s-au folosit si s-au dus cu bucurie, zidindu-se
de smerenia lui.
17) A intrebat avva Amon al Raitului pe avva Sisoe :
cand citesc Sfanta Scriptura, voieste sufletul meu sa alcatuiasca cuvant sa am
spre intrebare. I-a zis lui batranul : nu este trebuinta, ci mai vartos din
curatenia mintii castiga-ti tie a fi fara de grija si a vorbi.
18) A mers
odata un mirean la avva Sisoe in muntele lui avva Antonie, avand cu sine si pe
fiul sau. Si pe cale s-a intamplat de a murit fiul si nu s-a tulburat, ci l-a
dus cu credinta la batranul. Si a cazut cu fiul sau, ca si cand ar fi facut
metanie ca sa fie blagosiovit de batranul si sculandu-se tatal, a lasat copilut
la picioarele batranului si a iesit din chilie afara. Iar batranul socotind ca
metanie ii face, i-a zis lui : scoala si iesi afara ! ( Caci nu stia ca a murit
). Si indata s-a sculat copilul si a iesit. Si vazandu-l tatal lui, s-a
inspaimantat si intrand s-a inchinat batranului si i-a vestit lucrul. Auzind
batranul s-a mahnit, caci nu voia sa se intample aceasta. Dar i-a poruncit lui
ucenicul sau, ca nimanui sa nu spuna pana la sfarsitul batranului.
19)
Trei batrani au venit la avva Sisoe, auzind cele despre dansul. Si i-a zis lui
cel dintai : parinte, cum pot sa ma mantuiesc de raul cet de foc ? Iar el nu i-a
raspuns. I-a zis cet de al doilea : parinte, cum pot sa ma mantuiesc de
scrasnirea dintilor si de viermele cel neadormit ? Apoi cel de treilea :
parinte, ce voi face, ca aducerea aminte a intunericului celui mai dinafara ma
omoara ? Si raspunzand batranul, le-a zis : eu de nici una din acestea nu-mi
aduc aminte, caci milostiv fiind Dumnezeu, nadajduiesc ca va face cu mine mila.
Si auzind cuvantul acesta batranii s-au dus mahniti. Dar nevrand batranul sa-i
lase sa se duca mahniti, intorcandu-i, le-a zis : fericiti sunteti, fratilor,
caci v-am ravnit voui. Ca cel dintai dintre voi a zis despre raul de foc, cel de
al doilea despre tartar si cel de al treilea despre intuneric. Deci, daca acest
fel de aducere aminte va stapaneste mintea cu neputinta este ca voi si mai
gresiti. Dar ce voi face eu cel impietrit cu inima, nefiind slobod sa stiu, ca
desi este chin pentru oameni, totusi in tot ceasul pacatuiesc ? Si facandu-i
metanie, i-au zis : precum am auzit, asa am vazut.
( † )Ps 47, 7.
20) Intrebat-au unii pe avva Sisoe, zicand : de va cadea vreun frate, n-are
trebuinta sa se pocaiasca un an ? Iar el a raspuns : aspru este cuvantul. Iarasi
au intrebat : dar sase luni ? Si iarasi a zis : mult este. Iar ei au zis : dar
pana la patruzeci de zile ? Si a raspuns : mult este. I-au zis atunci : deci de
va cadea fratele si va afla indata ca se face pomana, intra-va si el acolo ?
Le-a zis lor batranul : nu, ci are trebuinta sa se pocaiasca cateva zile. Caci
cred lui Dumnezeu, ca din tot sufletul daca se va pocai unul ca acesta si in
trei zile il primeste pe dansul Dumnezeu.
21) Venind odata avva Sisoe la
locul ce se cheama Clisma, au mers la dansul niste mireni sa-l vada. Si multe
graind ei, nu le-a raspuns lor cuvant. La urma unul dintr-insii a zis : de ce-l
suparati pe batran ? Nu mananca si pentru aceasta nu poate a grai. A raspuns
batranul : cand am trebuinta, mananc.
22) A intrebat avva Iosif pe avva
Sisoe, zicand : in cati ani trebuie omul sa-si taie patimile ? I-a zis lui
batranul : anii voiesti sa-i stii ? Zis-a avva Iosif : da ! Deci a zis batranul
: in orice ceas vine patima, indata tai-o.
23) Un frate l-a intrebat pe
avva Sisoe cel al Pietrei, despre petrecere. si i-a zis lui batranul : a zis
Daniil : painea doririlor nu am mancat ( † ).
( † )Daniil X. 3.
24) Se spunea despre avva Sisoe, ca sezand in chilie totdeauna incuia
usa.
25) Au venit odata niste arieni la avva Sisoe, in muntele lui avva
Antonie si au inceput a-i cleveti pe dreptmaritori. Iar batranul nu le-a raspuns
nimic. Si chemandu-si ucenicul i-a zis : Avraame, adu-mi cartea Sfantului
Atanasie si citeste. Si tacand ei, s-a aflat eresul lor. Si i-a slobozit cu
pace.
26. A venit odata avva Ammun de la Rait la Clisma sa se intalneasca
cu avva Sisoe. Si vazandu-l necajit, caci a lasat pustia, i-a zis : ce te
necajesti, avvo, caci ce mai puteai sa faci de acum in pustie, dupa ce ai
imbatranit asa ? Iar batranul s-a uitat la dansul cu asprime, zicand : ce-mi
spui, Ammune, dar nu-mi era destula numai slobozenia gandului meu in pustie
?
27) Sedea odata avva Sisoe in chilia sa. Si batand in usa ucenicul lui,
a strigat la dansul batranul, zicand : fugi, Avraame, nu intra, ca acum nu au
vreme cele de aici !
28) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand :
cum ai lasat Schitul, fiind cu avva Or si ai venit de ai sezut aici ? Si i-a
raspuns batranul : cand a inceput a se inmulti Schitul, auzind eu ca a adormit
avva Antonie, m-am sculat si am venit aici in munte; si gasind cele de aici cu
liniste, am sezut putina vreme. I-a zis lui fratele : cata vreme ai aici ? I-a
raspuns batranul : saptezeci si doi de ani.
29) Zis-a avva Sisoe : cand
va fi vreun om care poarta grija de tine, nu trebuie tu sa-i
poruncesti.
30) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : de vom
umbla pe cale si va rataci cel ce ne povatuieste este trebuinta sa-i zicem ceva
? I-a raspuns batranul : nu. Deci a zis fratele : dar sa-l lasam sa ne
rataceasca ? I-a zis batranul : dar ce vrei, sa iei toiag sa-l bati ? Eu stiu
frati care umblau si cei ce ii povatuia a ratacit noaptea; si erau doisprezece
si toti stiau ca se ratacesc. Si s-au luptat fiecare sa nu spuna. Iar dupa ce
s-a facut ziua, pricepand cel ce-i conducea ca a ratacit din cale, le-a zis :
iertati-ma, am ratacit ! Si au zis toti : si noi stiam, dar am tacut. Iar el
auzind, s-a minunat zicand ca pana la moarte se stapanesc fratii sa nu graiasca
si l-a slavit pe Dumnezeu. Iar lungimea caii din care s-au ratacit, era de
douasprezece mile.
31) Au venit odata saracinii si i-au dezbracat pe
batran si pe fratele lui. Si iesind ei in pustie ca sa gaseasca ceva de mancare,
a gasit batranul baligi de camila si scormonind au gasit in ele graunte de orz.
Manca deci un graunte, iar unul il punea in mana lui si venind fratele l-a gasit
pe el mancand si i-a zis : aceasta este dragostea, sa gasesti mancare si singur
sa mananci si sa nu ma chemi si pe mine ? Si i-a zis avva Sisoe : nu ti-am facut
strambatate, frate; iata, partea ta in mana mea am pastrat-o !
32) Se
spunea despre avva Sisoe tebeul ca a ramas la Calamona Arsenoitului si un alt
batran era bolnav la cealalta lavra. Si daca a auzit s-a mahnit. Dar fiindca
doua zile postea si era ziua in care nu manca, cand a auzit, si-a zis : ce voi
face ? De ma voi duce, nu cumva ma vor sili fratii sa mananc iar de voi ramane
pana maine, nu cumva se va savarsi ? Insa aceasta voi face : ma duc si nu
mananc. Si asa s-a dus postind, plinind porunca lui Dumnezeu iar petrecerea lui
cea pentru Dumnezeu nu a stricat-o.
33) Povestit-a unul din parinti
despre avva Sisoe calamoteanul, ca vrand odata sa-si biruiasca somnul, s-a
spanzurat pe sine de prapastia Pietrii. Si venind ingerul l-a dezlegat si i-a
poruncit sa nu mai faca asa, nici pe altii sa nu-i invete acest
lucru.
34) Intrebat-a unul din parinti pe avva Sisoe, zicand : de voi
sedea in pustie si va veni vreun barbar vrand sa ma omoare si de voi putea
asupra lui, omora-l-voi pe ei ? Si a zis batranul : nu, ci lasa-l la Dumnezeu,
caci orice fel de ispita va veni omului, omul sa zica : pentru pacatele mele s-a
intamplat aceasta. Iar daca vreun lucru bun se va intampla, sa zica : din mila
lui Dumnezeu este.
35) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe tebeul, zicand
: spune-mi vreun cuvant. Si i-a raspuns : ce pot sa-ti spun ? Caci din
Testamentui cel Nou citesc si la cel Vechi ma intorc.
36) Tot acest frate
l-a intrebat pe avva Sisoe, cel ai Pietrii, cuvantul cel care l-a zis avva Sisoe
tebeul. Si i-a zis batranul : eu in pacat ma culc si in pacat ma
scol.
37) Se spune despre avva Sisoe tebeul, ca dupa ce iesea de la
biserica, indata se repezea la chilia sa, pasind iute si asemanandu-se cu unul
care fugea. Iar unii din cei ce-l vedeau ca facea aceasta, zieeau : drac are.
Dar el facand lucrul lui Dumnezeu, nu lua aminte la cei ce vorbeau despre
el.
38) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : ce voi face, avvo,
ca am cazut ? I-a raspuns lui batranul : scoala-te iarasi. Zis-a fratele : m-am
sculat si iarasi am cazut. Si a zis batranul : scoala-te iarasi si, iarasi. Deci
a zis fratele : pana cand ? Zis-a batranul : pana ce vei fi apucat sau in bine,
sau in cadere, caci cu ce se afla omul, cu aceea se si duce din lumea
aceasta.
39) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : ce voi face,
caci ma necajesc pentru rucodelie, iubind impletitura, dar nu pot sa o lucrez.
Zis-a batranul : avva Sisoe zicea ca nu trebuie sa lucram lucrul care ne
odihneste.
40) Zis-a avva Sisoe : cauta-L pe Domnul si nu cauta unde
locuieste.
41) Zis-a iarasi : rusinea si netemerea, de multe ori aduce
pacatul.
42) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : ce voi face ?
Si acesta i-a raspuns : lucrul pe care il cauti, este tacerea multa si smerenia.
Caci scris este : fericiti cei ce raman intru aceasta; asa poti sa
stai.
43) Zis-a avva Sisoe : fa-te defaimat si voia ta o leapada si te fa
fara grija si vei avea odihna.
44) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe,
zicand : ce voi face pentru patimi ? Si i-a raspuns batranul : fiecare din noi
se ispiteste de pofta sa ( † ).
( † )Iacov 1, 14.
45) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : spune-mi vreun cuvant. Iar el
i-a zis : de ce ma silesti sa vorbesc in zadar ? Iata, ce vezi, fa.
46)
S-a dus odata avva Avraam, ucenicul lui avva Sisoe la ascultare si cateva zile
nu voia sa-i slujeasca altcineva, zicand : oare voi lasa alt om sa-si faca
obicei cu mine, in afara de fratele meu ? Si nu a primit pe nimeni pana ce nu a
venit ucenicul lui, suferind osteneala.
47) Se spunea despre avva Sisoe,
ca sezand el, a strigat un glas : o, ticalosie ! Si a zis lui ucenicul sau : ce
ai, parinte ? I-a zis lui batranul : caut un om sa vorbesc si nu
gasesc.
48) A iesit odata avva Sisoe din muntele lui avva Antonie, la
muntele cel mai din afara al Tebaidei, locuind acolo. Si erau acolo meletiani,
care locuiau in Calamona Arsenoitului. Unii, auzind ca a iesit la muntele cel
mai dinafara au dorit sa-l vada, dar ziceau : ce vom face, ca in munte sunt
meletieni ? Si stim ca batranul nu se tulbura de dansii. Dar noi nu cumva vrand
sa ne intalnim cu batranul, vom cadea in ispita ereticilor ? Si pentru ca sa nu
se intalneasca cu ereticii, nu s-au dus sa-l vada pe batran.
49) Se
spunea despre avva Sisoe ca s-a bolnavit. Si sezand batranii langa dansul, a
grait unora. Iar ei l-au intrebat : ce vezi, avvo ? Si le-a zis : vad pe unii ca
vin la mine si-i rog sa ma lase putin sa ma pocaiesc. I-a zis lui unul din
batrani : si de te vor lasa, de acum poti sa te folosesti spre pocainta ? I-a
zis lui batranul : desi nu pot face, dar suspin in sufletul meu putin si imi
este de ajuns.
50) Se spunea despre avva Sisoe ca atunci cand a venit la
Clisma, s-a imbolnavit. Si sezand el cu ucenicul lui in chilie, bataie s-a facut
in usa. Intelegand batranul, a zis lui Avraam, ucenicului sau : zi-i celui ce a
batut in usa : eu Sisoe in munte, eu Sisoe pe harar ( asternut ). Iar el auzind,
s-a facut nevazut.
51) A zis avva Sisoe tebeul, ucenicului sau : spune-mi
ce vezi la mine si eu iti voi spune ce vad la tine. I-a zis lui ucenicul : tu
esti bun la minte, dar aspru putin. I-a zis batranul : tu esti bun, dar molatic
la minte.
52) Se spunea despre avva Sisoe tebeul, ca nu mananca paine. Si
la praznicul Pastilor, i-au facut lui metanie fratii ca sa manance cu ei si
raspunzand, le-a zis : una am sa fac : sau paine am sa mananc, sau cate bucate
ati facut. Iar ei i-au zis : numai paine sa mananci. Iar el a facut
asa.
PENTRU AVVA SILUAN1) A venit odata avva Siluan si
Zaharia, ucenicul lui, la o manastire; si i-au facut pe ei de au gustat putin
mai inainte de a calatori. Apoi iesind ei, a gasit ucenicul lui apa pe cale si
dorea sa bea. Si i-a zis lui batranul : Zahario, post este astazi. Iar el a zis
: dar n-am mancat, parinte ? ! Zis-a batranul : ceea ce am mancat, era al
dragostei; dar noi postul nostru sa-l tinem, fiule !
2) Tot acesta sezand
odata cu fratii, s-a facut intru uimire si a cazut cu fata la pamant. Si dupa
putin sculandu-se, plangea. L-au rugat fratii, zicand : ce ai, parinte ? Iar el
tacea si plangea. Si silindu-l sa le spuna a zis : eu la judecata am vazut pe
multi din neamul nostru, ca mergeau la munca si pe multi dintre mireni ca
mergeau intru Imparatie. Si plangea batranul si nu voia sa iasa din chilie. Iar
de era silit sa iasa din chilie, isi acoperea cu culionul fata, zicand : nu
voiesc sa vad lumina aceasta vremelnica si care nu are nici un folos !
3)
Altadata a intrat Zaharia, ucenicul lui si l-a aflat intru uimire si mainile lui
la cer intinse si inchizind usa, a iesit. Venind pe la ceasul al saselea si al
noualea, l-a aflat pe el in acelasi chip. Iar pe la ceasul al zecelea a batut in
usa. Intrand, l-a aflat linistindu-se. Si i-a zis lui : ce iti este astazi,
parinte ? Iar el a zis : m-am bolnavit, fiule. Atunci ucenicul, apucandu-i
picioarele i-a zis : nu te voi lasa, de nu-mi vei spune ce-ai vazut ? Si i-a zis
batranul : rapit am fost la cer, si am vazut slava lui Dumnezeu si acolo am stat
pana acum iar acum am venit.
4) Sezand odata avva Siluan in muntele
Sinai, s-a dus Zaharia, ucenicul lui la o ascultare si i-a zis batranului :
sloboade apa si uda gradina. Iar el iesind, si-a acoperit fata cu culionul si
numai picioarele i se vedeau. Deci a venit un frate la dansul in acel ceas si
vazandu-l pe el de departe, a inteles ce a facut. Intrand fratele la dansul, i-a
zis : spune-mi, avvo, pentru ce ti-ai acoperit fata cu culionul si asa udai
gradina ? Iar batranul i-a raspuns : fiule, ca sa nu vada ochii mei pomii si sa
se smulga mintea mea de la lucrarea ei prin dansii.
5) A venit un frate
la avva Siluan in muntele Sinai si vazandu-i pe frati lucrand, i-a zis
batranului : nu lucrati mancarea cea pieritoare ( +1 ), ca Maria partea cea buna
si-a ales ( +2 ). Zis-a batranul ucenicului sau : Zahario, da fratelui o carte
si pune-l intr-o chilie, care nu are nimic. Cand a sosit ceasul al noualea,
fratele lua seama la usa, daca vor trimite sa-l cheme ca sa manance. Iar dupa ce
nu l-a chemat nimeni, sculandu-se a venit batranul si i-a zis : nu au mancat
fratii astazi, avvo ? I-a raspuns lui batranul : da, au mancat. Si fratele a zis
: pentru ce nu m-ati chemat ? I-a zis lui batranul : fiindca tu om duhovnicesc
esti si nu ai trebuinta de mancarea aceasta. Iar noi trupesti fiind voim sa
mancam si pentru aceasta lucram. Tu partea cea buna ti-ai ales ( +2 ) citind
toata ziua si nevrand sa mananci mancare trupeasca. Si daci a auzit acestea,
fratele a facut metanie, zicand : iarta-ma avvo ! I-a zis lui batranul :
negresit, trebuinta are si Maria de Marta, caci prin Marta se lauda si Maria.
( +1 ) Ioan VI, 27.
( +2 ) Luca X, 42.
6) Au intrebat odata unii pe avva Siluan, zicand : ce fel de vietuire ai facut,
parinte, de ai dobandit intelepciunea aceasta ? Si i-a raspuns : niciodata n-am
lasat in inima mea vreun cuget care intarata pe Dumnezeu.
7) Se spunea
despre avva Siluan, ca a sezut in chilie pe ascuns, avand putin naut, si pana a
mancat numai pe acela a facut lucru de o suta de site. Si a venit un om din
Egipt, avand un magar incarcat cu paini si batand la chilia lui, le-a pus. Deci,
luand batranul sitele, a incarcat magarul si l-a slobozit.
8) Se spunea
despre avva Siluan, ca a iesit Zaharia, ucenicul lui, fara dansul; si luand pe
frati, a mutat gardul gradinii si mai mare l-a facut. Afland batranul, si-a luat
cojocelul sau si a iesit, zicand fratilor : rugati-va pentru mine ! Iar ei
vazandu-l au cazut la picioarele lui, si au zis : spune-ne, parinte, ce este, ce
ai ? Iar el a zis catre dansii : nu intru inauntru, nici se pogoara cojocelul de
pe mine, pana ce nu vei aduce gardul la locul lui cel dintai. Iar ei au intors
gardul si l-au facut asa cum a fost. Abia asa batranul s-a intors la chilia
sa.
9) Zis-a avva Siluan : eu sunt rob si stapanul mi-a zis : lucreazi
lucrul meu si eu te hranesc ! Dar de unde iau, nu cauta : ori am, ori fur, ori
ma imprumut, tu nu cauta. Lucreaza numai si te hranesc. Deci, eu de lucrez, din
plata mea maananc; iar de nu lucrez, milostenie mananc.
10) A zis iarasi
: vai omului aceluia, care are numele mai mare decat fapta !
11) A
intrebat avva Moise pe avva Siluan, zicand : poate omul in fiecare zi sa puna
inceput ? Si i-a raspuns batranul : de este lucrator, poate si in fiecare zi si
in fiecare ceas sa puna inceput bun.
12) A spus cineva din parinti ca s-a
intalnit odata oarecine cu avva Siluan si vazandu-i obrazul si trupul stralucind
ca al unui inger, a cazut cu fata la pamant. Spunea, de asemenea, ca si altii au
avut acest dar.
DIN EVERGHETINOS13) Un frate l-a intrebat
pe avva Siluan, zicand : ce voi face, avvo, cum voi castiga umilinta ? Ca sunt
foarte ispitit de trandavire, de somn si de dormitare. Si cand ma scol din somn,
ma lupt foarte la cantarea psalmilor si nu pot birui dormitarea, nici psalmi nu
zic fara de glas. Si i-a raspuns lui batranul : fiule, a zice tu psalmii cu
glas, intai este mandrie, caci ti se pare ca tu canti, iar fratele nu nu canta.
Al doilea, iti impietreste inima si nu te lasi sa te umilesti. Deci, de voiesti
umilinta, lasi cantarea. Si cand stai facandu-ti rugaciunile tale, sa caute
mintea ta puterea stihului si sa socotesti ca stai inaintea lui Dumnezeu, a
Celui ce incearca inimile si rarunchii ( +1 ). Iar cand te scoli din somn, mai
inainte de toate, slaveasca gura ta pe Dumnezeu; apoi citeste Crezul si Tatal
nostru. Dupa aceea, incepe-ti canonul tau, incet, suspinand si aducandu-ti
aminte de pacatele tale si de chinul in care va sa te muncesti. Zis-a fratele :
eu, avvo, de cand m-am calugarit, slujba canonului si ceasurile, dupa randuiala
celor 8 glasuri le cant. A raspuns batranul : pentru aceasta umilinta si plansul
fuge de la tine. Pune in minte pe parintii cei mari, cum ei nefiind slujitori
bisericesti si nici glasuri si nici tropare stiind, fara numai putini psalmi, ca
niste luminatori in lume ati stralucit; precum au fost avva Pavel cel prost si
avva Pamvo si avva Apolo si ceilalti purtatori de Dumnezeu parinti, care si
morti au inviat si mari puteri au facut si stapanirea cea asupra dracilor au
primit-o. Nu cu cantari, tropare si glasuri, ci cu rugaciunea cea cu inima
zdrobita si cu post, prin care si frica lui Dumnezeu in inima creste necontenit
si plansul se intareste, si de tot pacatul curateste pe om iar mintea mai alba
decat zapada o face. Apoi cantarea, pe multi la cele mai de jos ale pamantului
i-a pogorit, nu numai mireni, ci si preoti, fiindca i-au mostenit si in curvie
si in alte patimi de rusine i-au prapastuit. Deci cantarea este a mirenilor.
Pentru aceasta si norodul se adauga prin biserici. Pune inainte, fiule, cate
cete sunt in Cer si nu este scris despre vreuna dintre ele, ca cu cele opt
glasuri canta; ci o ceata canta neincetat, Aliluia ! Alta : Sfant, Sfant, Sfant,
Domnul Savaot ( +2 ), alta : bine este cuvantata slava Domnului din locul si din
casa Sa ( +3 ). Tu dar, fiule, urmeaza parintilor, de voiesti sa castigi
umilinta in vremea rugaciunii, pazind mintea, pe cat poti, neraspandita. Iubeste
smerenia lui Hristos si oriunde mergi, nu te arata istet si dascal, ci ca un
prost si ucenic, si Dumnezeu iti va da umilinta !
( +1 ) Psalm VII, 10.
( +2 ) Isaia VI, 3.
( +3 ) Iezechil III, 12.
PENTRU AVVA SIMON1) A venit odata un stapan sa-l vada pe avva
Simon. Iar el auzind, si-a luat braul si s-a dus la un finic sa-l curete. Acela,
venind a strigat : batrane, unde este pustnicul ? Iar el a zis : nu este aici
pustnic. Si auzind s-a dus.
2) Altadata iarasi a venit alt stapan sa-l
vada pe avva Simon si apucand inainte clericii, i-au spus : avvo, gateste-te, ca
acela auzind despre tine, vine sa-l blagoslovesti ! Iar el a zis : da, ma
gatesc. Deci,imbracandu-se cu un chentonion ( un fel de haina ) al lui si luand
paine si branza in mainile sale, sculandu-se, a sezut, mancand in poarta. Venind
stapanul cu parada lui si vazandu-l,nu l-a bagat in seama, zicand : acesta este
pustnicul despre care am auzit ? Si indata s-au intors de
acolo.
PENTRU AVVA SOSIPATRUL-a rugat cineva pe avva
Sosipatru, zicand : da-mi vreo porunca, avvo si o voi pazi ! Iar el i-a zis : sa
nu intre femeie in chilia ta, sa nu citesti carti care se numesc apocrife, adica
ascunse si sa nu cercetezi pentru chipul lui Dumnezeu in om. Ca aceasta nu este
eres, ci prostie. Caci cu neputinta este a fi priceput lucrul acesta de toata
zidirea.
PENTRU AVVA SARMATA1) Zis-a avva Sarmata : prefer
mai bine un om care a pacatuit si stie ca a pacatuit si se pocaieste, decat un
om care nu a pacatuit si se crede ca este drept.
2) Se spunea despre avva
Sarmata, ca de multe ori lua patruzeci de zile, cu sfatul lui avva Pimen si ca o
nimica se implineau zilele inaintea lui. Deci, a venit avva Pimen la dansul si
i-a zis : spune-mi, ce-ai vazut, facand atata osteneala ? Iar el a zis catre
dansul : nimic mai mult. I-a zis lui avva Pimen : nu te las, de nu-mi vei spune.
Si i-a raspuns : una numai am aflat, ca de voi zice somnului, du-te, se duce si
de-i voi zice, vino, vine.
3) Un frate l-a intrebat pe avva Sarmata,
zicand : gandurile imi zic : nu lucra ci mananca si bea si dormi. I-a zis lui
batranul : cand iti este foame, mananca, cand iti este sete, bea; cand iti este
somn, dormi ! Un alt batran, din intamplare a venit la fratele si i-a spus lui
fratele cele spuse de avva Sarmata. Deci, i-a zis lui batranul : asa ti-a zis
avva Sarmata ? Cand iti este foame tare si iti va fi sete, incat sa nu mai poti
rabda, mananca si bea; si cand vei priveghea foarte mult si dormitezi, dormi.
Aceasta este ceea ce ti-a zis tie batranul.
4) L-a intrebat iarasi
acelasi frate pe avva Sarmata, zicand : imi zic gandurile, du-te afara, mergi la
frati ! Si i-a zis batranul : sa nu le asculti, ci sa zici : iata, te-am
ascultat o data dar acum nu mai pot sa te ascult.
PENTRU AVVA
SERAPION1) A venit odata avva Serapion, trecand printr-un sat si i-a
zis ei : gatit-ai patul ? Ea a zis : da, avvo ! A incheiat batranul :
asteapta-ma deseara, ca voi veni la tine si am sa petrec noaptea aceasta aproape
de tine. Iar ea raspunzand, a zis : bine, avvo ! Si s-a gatit si a asternut
patul si l-a asteptat pe batran cu cele de trebuinta. Iar dupa ce s-a facut
seara, a venit batranul la dansa, nimic aducand si intrand in chilie, i-a zis ei
: gatit-ai patul ? Ea a zis : da, avvo. Incuind usa i-a zis ei : asteapta putin,
fiindca avem pravila, pana ce o voi face ! Si a inceput batranul slujba. Si
incepand psaltirea, la fiecare psalm facea rugaciunea, rugandu-se lui Dumnezeu
pentru dansa ca sa se pocaiasca si sa se mantuiasca. Deci l-a ascultat Dumnezeu;
si sta femeia tremurand si rugandu-se aproape de batranul. Daca a ispravit
batranul toata Psaltirea, ea a cazut la pamant. Iar batranul incepand Apostolul,
a citit mult dintr-insul. Si asa si-a implinit siujba. Deci, umilindu-se ea si
intelegand ca nu pentru pacat a venit la dansa, ci ca sa-i mantuiasca sufletul,
a cazut in fata lui zicand : fie-ti mila avvo, si povatuieste-ma, unde pot
placea lui Dumnezeu. Atunci batranul a povatuit-o pe dansa la o manastire de
fecioare si a dat-o la stareta, zicand : ia pe sora aceasta, si nu-i pune ei jug
sau porunca, ca celorlalte surori; ci orice voieste da-i ei si cum voieste da-i
voie sa umbie ! Si dupa ce a facut putine zile, a zis : eu sunt o pacatoasa si
voiesc la 2 zile sa mananc. Si dupa putine zile a zis : eu multe pacate am si
voiesc la 4 zile sa mananc. Dupa alte putine zile s-a rugat staretei zicand :
fiindca mult am mahnit pe Dumnezeu cu faradelegile mele, te rog, pune-ma intr-o
chilie si o astupa, si pe o gaura da-mi putina paine si rucodelie. Si i-a facut
ei stareta asa. Asa i-a placut lui Dumnezeu in cealalta vreme a vietii
sale.
PENTRU AVVA SERAPION2) Un frate l-a rugat pe avva
Serapion, zicand : spune-mi vreun cuvant ! I-a zis lui batranul : ce pot sa-ti
zic ? Ca ai luat ale vaduvelor si ale sarmanilor, si le-ai pus in fereastra
aceasta ? Caci a vazut-o plina de carti.
3) Zis-a avva Serapion ca precum
ostasii imparatului nu pot ( † ), stand inaintea lui, sa caute de-a dreapta sau
de-a stanga, tot asa si omul, daca sta inaintea lui Dumnezeu, si ia aminte
inaintea Lui cu frica in tot ceasul, nimic dintr-ale vrajmasului nu pot sa-l
ingrozeasca.
( † )La altele, nu indraznesc.
4) A venit un frate la avva Serapion si-l indemna pe el batranul sa faca
rugaciune dupa obicei. Iar el pacatos pe sine numindu-se si nevrednic de chipul
calugaresc, nu se pleca. A voit inca si picioarele lui sa le spele. Si aceste
cuvinte zicand, nu a suferit. Si l-a facut de a gustat. A inceput inca si
batranul a manca, si-l sfatuia pe el zicand : fiule, de voiesti sa te folosesti,
rabda in chilia ta si ia aminte de tine si de rucodelia ta ! Ca nu-ti aduce
atata folos sa iesi afara, cat a sedea inauntru. Iar el acestea auzind, s-a
amarat si s-a schimbat la fata, incat nimic n-a putut sa fie tainuit de
batranul. Deci i-a zis lui avva Serapion : pana acum ziceai ca esti pacatos si
te ocarai pe tine, cum ca esti nevrednic sa traiesti. Si fiindca cu dragoste
te-am pomenit, atata te-ai salbaticit. Deci de voiesti sa fii smerit, cele ce ti
se aduc asupra-ti de la altii, invata-te sa le suferi vitejeste si nu tine la
tine cuvinte desarte. Acestea auzind fratele, a facut metanie batranului. Si
mult folosindu-se, s-a dus.
PENTRU ALT SERAPION. DE LA
PALLADIEEra un barbat egiptean anume Serapion, cu porecla Sidonie,
fiindca niciodata alta haina nu purta, decat un sindon, adica o haina care asa
se numeste. Acesta la toata fapta buna iscusindu-se desavarsit, cu neagoniseala
mai pe toti i-a intrecut. Pentru care nici a se linisti in chilie n-a putut ca
sa nu se smulga cu mintea, sau sa aiba ceva al sau; ci umbland, si hrana din
toate zilele de la cei ce s-ar fi intamplat luand, asa isi petrecea viata, nimic
avand, decat sindonul, pe care-p purta. Acesta, printr-un pustnic cunoscut, s-a
vandut pe sine, intr-o cetate, la un mascarici ce era elin, pe douazeci de
galbeni, pe care si luandu-i de la pustnic, ii pastra la sine. Deci, era slujind
mascariciului, femeii lui si casei, cu mare silinta si cu indemanare, mancand
numai paine si apa, neoprindu-se cu mintea si de multe ori si cu gura din
citirea dumnezeiestilor Scripturi. Deci, petrecand cu dansii vreme indelungata
si cand era vreme vorbindu-le despre crestinatate, intai pe mascarici l-a
umilit, apoi pe femeie, dupa aceea, toata casa lui. Si botezandu-se ei, s-au
departat de a mai juca la club. Dupa ce au venit la viata cea placuta lui
Dumnezeu, foarte se cucerniceau de barbat. Si ii zicea lui : vino, frate, sa te
slobozim, fiindca tu dn robie urata ne-ai slobozit pe noi ! Atunci le-a zis lor
: fiindca a lucrat Dumnezeul meu si voi impreuna ati lucrat si s-a mantuit prin
mine sufletul vostru, de acum va voi descoperi voua taina. Eu fiind pustnic
slobod, de neam egiptean, fiindu-mi mila de voi, care petreceti in multa
ratacire, m-am vandut pe mine voua, ca voi slobozindu-va din mari pacate, sa va
mantuiti. Deci, de vreme ce ceea ce am voit a facut Dumnezeu, ma voi duce, ca si
altora sa ajut. Acestea zicand, le-a dat lor aurul. Iar ei nu voiau sa-l ia. Si
il indemnau pe el sa dea saracilor aurul, zicand : arvuna de mantuire ni s-a
facut noua. Iar el le-a zis : voi dati-l fiindca al vostru este. Ca eu bani
straini nu daruiesc saracilor. Iar ei luand aurul, il rugau sa ramana cu dansii,
incredintandu-l, ca asemeni unui parinte il vor avea de acum inainte si stapan
al sufletului lor. Iar dupa ce l-au rugat mult si n-au putut sa-l lamureasca, il
pofteau macar in fiecare an sa-i cerceteze. Deci, luandu-si ziua buna de la
dansii fericitul, s-a dus de acolo in Lacedemonia si afland pe cineva din cei
dintai ai cetatii ca este maniheu de credinta, impreuna cu toata casa lui, iar
la celetalte este barbat imbunatatit si evlavios, la acesta iarasi in alt fel
s-a vandut pe sine. Si in vreme de doi ani, departandu-l de eres pe dansul si pe
toata casa lui, i-a adus la biserica. Apoi lasandu-i si pe acestia, inconjura
lumea, facand bine oamenilor pe cat putea.
PENTRU AVVA SERIN1) Se
spunea despre avva Serin ca mult lucra si doi posmagi manca de-a pururea. Si
venind la dansul avva Iosif, insotitul lui, ( ca si el era mare nevoitor ) i-a
zis : in chilie imi pazesc fapta mea, iar daca ies afara, fac pogorare cu
fratii. I-a zis lui avva Serin : nu este aceasta mare fapta buna cand in chilie
pazesti randuiala ta, ci mai vartos cand iesi din chilia ta.
2) Zis-a
avva Serin : mi-am facut vremea mea, secerand, cosind, impletind si cu toate
acestea, de nu m-ar fi saturat mana lui Dumnezeu, nu puteam sa ma
satur.
PENTRU AVVA SPIRIDON1) Despre avva Spiridon se
spunea ca atata cuviosie avea pastorul acesta, incat s-a invrednicit si sa se
faca pastor de oameni. Caci a primit acesta ca raspundere episcopia uneia din
cetatile Ciprului, anume Trimitunda. Pentru netrufia cea multa, aproape de
episcopie, pastea si oile. Iar la miezul noptii, talharii la stana oilor pe
furis, se sileau sa fure din oi, dar Dumnezeu, Cel ce pazeste pe pastor si pe oi
le pazea. Caci talharii de putere nevazuta fiind tinuti, langa stana erau
legati. Cand s-au revarsat zorile, pastorul a venit la oi si dupa ce i-a gasit
cu mainile legate inapoi, a cunoscut ceea ce s-a facut; si rugandu-se lui
Dumnezeu, i-a dezlegat pe talhari. Dupa ce mult i-a sfatuit si i-a invatat, ca
sa se sileasca mai bine sa traiasca din osteneli drepte iar nu din strambatate,
daruindu-le un berbec, i-a slobozit si glumind le-a zis : ca sa nu va aratati ca
in zadar ati privegheat !
2) Se spunea iarasi, ca avea o fiica fecioara,
evlavioasa ca tatal sau, anume Irina. Acesteia, un cunoscut i-a pus zalog un
odor de mult pret. Iar ea, pentru mai buna pastrare, l-a ascuns in pamant. Si
peste putin s-a dus din viata. Deci,a venit dupa catava vreme cel ce a pus zalog
si neafland-o pe fecioara, l-a apucat pe tatal ei, pe avva Spiridon, uneori
tragandu-l iar alteori rugandu-l. Dar fiindca ii era jale batranului de paguba
celui ce pusese zalogul, venind la mormantui fiicei sale, se ruga lui Dumnezeu
ca inainte de vreme sa-i arate lui invierea cea fagaduita. Si, cu adevarat nu a
gresit din nadejde, caci vie iarasi s-a aratat fecioara tatatui sau si locul
insemnandu-l unde era ascuns odorul, s-a dus pristavindu-se. Si luand zalogul
batranul, l-a dat celui al cui a fost.
PENTRU AVVA SAIO1)
Se spunea despre avva Saio si despre avva Mue, ca au petrecut unul cu altul. Si
avea multa ascultare avva Saio, dar era aspru foarte. Lui ii zicea batranul,
ispitindu-l : du-te si fura ! Si se ducea si fura de la frati pentru ascultare
si multumind Domnului pentru toate. Iar batranul lua lucrurile si le da pe
ascuns. O data calatorind ei, a slabit si l-a lasat pe el avva zdrobit. Si
venind au zis fratilor : duceti-va si aduceti-l pe Saio caci zace zdrobit ! Si
ducandu-se l-au adus.
PENTRU MAICA SARA1) Povestitu-s-a
despre maica Sara, ca a rabdat treisprezece ani, fiind luptata tare de dracul
curviei si niciodata nu s-a rugat sa se departeze razboiul de la dansa, ci mai
vartos zicea : Dumnezeule, da-mi putere !
2) Au napadit odata asupra ei
mai tare, acelasi duh al curviei, punandu-i in minte desertaciunile lumii. Iar
ea, slabind de frica lui Dumnezeu si de nevointa, s-a suit intr-o zi in
chilioara ei, sa se roage. Si i s-a aratat ei cu trup duhul curviei si i-a zis :
tu m-ai biruit, Saro ! Iar ea a zis : nu te-am biruit eu, ci Stapanul meu,
Hristos !
3) Se spunea despre dansa ca deasupra raului a petrecut,
locuind saizeci de ani si nu s-a aplecat sa-l vada.
4) Altadata au venit
la dansa doi batrani pustnici mari, din partile Pilusiului. Si cand mergeau,
ziceau intre ei : sa smerim pe batrana aceasta ! Si i-au zis : vezi sa nu se
inalte cugetui tau si sa zici, iata pustnicii vin la mine care sunt o femeie.
Le-a zis lor maica Sara : adevarat, cu firea sunt femeie, dar nu cu
mintea.
5) A zis maica Sara : de ma voi ruga lui Dumnezeu ca toti oamenii
sa aiba veste catre mine, ma voi afla cerand iertare la usa fiecaruia; ci mai
bine ma voi ruga ca inima mea sa fie curata cu toti.
6) A zis iarasi :
pun piciorul meu pe scara sa ma sui si pun moartea inaintea ochilor mei, mai
inainte de a ma sui pe scara.
7) A zis iarasi : bine este si pentru
oameni a face milostenie; ca desi este pentru placerea oamenilor, dar vine spre
placerea lui Dumnezeu.
8) Venit-au odata niste schiteni la maica Sara,
iar ea le-a pus lor inainte un paner cu poame. Ei lasand cele bune, mancau cele
putrede. Si le-a zis lor : adevarat, schiteni sunteti !
9) A trimis maica
Sara la avva Pafnutie, zicand : lucrul lui Dumnezeu ai facut ca ai lasat sa se
necinsteasca fratele tau ? Si a zis batranul : ca cel ce fac lucrul lui
Dumnezeu, treaba nu am cu nimeni.
PENTRU MAICA
SINGLITICHIA1) Zis-a maica Singlitichia : lupta si osteneala multa
este celor ce se apropie de Dumnezeu la inceput si dupa aceea bucurie negraita.
Ca precum cei ce vor sa alate foc, intai se afuma si lacrimeaza si asa dovedesc
lucrul ce-l cauta. Pentru ca se zicea : Dumnezeul nostru este foc mistuitor ( +
). Asa trebuie si noi cu noi : sa atatam focul cu lacrimi si cu osteneli.
( † )Evr. XII, 29.
2) Zis-a iarasi : trebuie noi cei ce am ales cinul acesta, sa tinem curatenia
cea desavarsita. Caci si la mireni se pare ca se petrece in curatenie, dar este
impreuna cu ea si necuratenia fiindca cu toate celelalte simtiri pacatuiesc :
caci vad fara de cuviinta si rad fara de randuiala.
3) Zis-a iarast :
precum veninul fiarelor celor otravitoare il gonesc doftoriile cele mai iuti, la
fel si cugetul cel spurcat, rugaciunea eu postul il goneste.
4) Zis-a
iarasi : sa nu te amageasca desfatarea mirenilor celor bogati, ca si cum ar avea
ceva de folos pentru dulceata cea desarta. Ei cinstesc mestesugul facerii
bucatelor, iar tu, cu postul, prin cele proaste, covarsesti indestularea
bucatelor acelora. Ca se zice : sufletul in desfatare fiind, batjocoreste
fagurii ( † ). Nu te satura cu paine si nu vei pofti vin.
( † )Pild. 27, 7.
5) Intrebata a fost fericita Singlitichia de este lucru bun desavarsit
neagoniseala. Iar ea a zis : desavarsita la cei ce o rabda; ca cei ce rabda
aceasta, necaz adevarat au cu trupul, dar odihna cu sufletul. Caci precum
hainele cele vartoase, calcandu-se si cu sila facandu-se se spala, asa si
sufletul cel tare, prin saracia cea de buna voie, mai mult se
intareste.
6) Zis-a iarasi : de esti in viata de obste, nu schimba locul,
caci te vei vatama mult. Asa precum pasarea sculandu-se de pe oua, le lasa reci
si se strica, si calugarul, sau fecioara, saraceste si moare in credinta,
umbland din loc in loc.
7) Zis-a iarasi : multe sunt viclesugurile
diavolului. Prin saracie nu a clintit sufletul ? Bogatia ii aduce ca amagire.
Prin ocari si defaimari nu a putut ? Laude si slava pune inainte. Prin sanatate
biruit fiind, bolnav face trupul. Cu desmierdarile neputand sa-l amageasca, prin
ostenelile cele fara voie incearca sa faca surparea. Caci anumite boli prea
grele cerand de la Dumnezeu si prin acestea slabind, tulbura dragostea cea catre
Dumnezeu. Dar se sdrobeste trupul cu friguri cumplite si patimeste de sete
neastamparata. Daca pacatos fiind, suferi acestea, adu-ti aminte si de munca cea
viitoare si de locul cel vesnic si de pedepsele cele vesnice si nu vei slabi
catre cele de aici. Bucura-te, ca te-a cercetat Dumnezeu. Si cuvantul acela de
lauda sa-l ai pe limba : certand, m-a certat Dumnezeu si mortii nu m-a dat ( +1
). Fier erai dar prin foc lepezi rugina. Iar daca si drept fiind, te
imbolnavesti de la cele mari, la cele mai mari sporesti. Aur esti, dar prin foc
mai lamurit te faci. Ti s-a dat inger trupului ? ( +2 ) Veseleste-te, si vezi
cui te-ai facut asemenea ? Ca de partea lui Pavel te-ai invrednicit. Prin
fierbinteala te ispitesti ?, Prin raceala te pedepsesti ? Dar zice Scriptura :
trecut-am prin foc si prin apa si ne-ai scos pe noi ( +3 ) . Ai castigat-o pe
cea dintai ? Asteapt-o si pe cea de-a doua. Lucrand fapta cea buna, striga
graiurile sfantului care zice : sarac si cu durere sunt eu ( +4 ). Desavarsit te
vei face prin aceste doua necazuri. Caci zice : intru necaz m-ai desfatat ( +5
). Cu aceste deprinderi sa ne iscusim sufletele, ca-l vedem pe vrajmasul
inaintea ochilor.
( +1 ) Psalm. 117, 18, 19.
( +2 ) Corint, XII, 7.
( +3 ) Psalm. 78, 33.
( +4 ) Pild. 27, 7.
( +5 ) Psalm. IV, 1.
8) Zis-a iarasi : daca ne bucura boala, sa nu ne mahnim, ca si cum pentru boala
si hrana trupului nu putem sa cantam cu glas. Toate acestea se faceau de noi,
spre surparea poftelor. Caci si postul si culcarea pe jos pentru dezmierdari ni
s-au legiuit noua. Deci, daca boala pe acestea le-a stricat, de prisos este
cuvantul. Caci aceasta este nevointa cea mare : a rabda in boli si laude de
multumita a inalta lui Dumnezeu.
9) Zis-a iarasi : cand vei posti, nu
pricinui boala. Ca si cei ce nu postesc, in aceleasi boli de multe ori au cazut.
Ai inceput binele ? Nu te opri, zaticnindu-te vrajmasul. Caci el cu rabdarea ne
surpa. Si cei ce incep a calatori pe mare, intai nimeresc un vant bun. Dupa ce
intind panzele, iarasi intampina vant prielnic. Dar corabiile pentru ce le-a
cazut asupra, nu desarta corabia, ci putin linistindu-se sau si luptandu-se cu
furtuna, iarasi fac calatoria pe mare. Asa si noi, vant potrivnic cazand asupra
noastra, in loc de panza intinzand crucea, fara frica sa savarsesti
calatoria.
10) Zis-a iarasi : cei ce aduna bogatia aceasta simtita din
osteneli si primejdii ale marii, dupa ce multe au castigat, pe cele mai multe
poftesc si pe cele ce sunt de fata intru nimic le socotesc, si la cele ce nu
sunt de fata se intind. Iar noi, din cele pe care le cautam, nimic avand, nimic
nu voim sa castigam pentru frica lui Dumnezeu.
11) Zis-a iarasi : urmeaza
vamesului, ca nu impreuna cu fariseul sa te osandesti. Blandetele lui Moise
alege-le, pentru ca inima ta care este vartoasa, in izvoare de apa sa o
prefaci.
12) Zis-a iarasi : primejdios este sa invete cel ce nu a trecut
prin viata cea lucratoare. Caci precum de va avea cineva o casa putreda, primind
straini, ii va vatama cu caderea casei, asa si acestia, nezidindu-se pe sine mai
inainte si pe cei ce s-au apropiat de dansii ii vor prapadi. Fiindca cu
cuvintele i-au chemat spre mantuire, iar cu rautatea naravului au facut
strambatate celor ce le-au urmat.
13) Zis-a iarasi : bine este a nu te
mania. Iar daca se va intampla, nici o parte din zi sa nu ti se lase spre
patima, zicand : sa nu apuna soarele ( † ); dar tu sa astepti pana ce toata
vremea ta apune. De ce urasti pe omul care te-a mahnit ? Nu este el cel ce ti-a
facut strambatate, ci diavolul. Uraste boala, iar nu pe cel ce boleste !
( † )Efeseni IV 26.
14) Zis-a iarasi : pre cat sporesc nevoitorii, pe atat intampina mai mare
luptator impotriva.
15) Zis-a iarasi : si de la vrajmasul este nevointa
intinsa. Ca ucenicii lui fac aceasta. Deci, cum voi deosebi nevointa cea
dumnezeiasca si imparateasca, de cea tiraneasea si diavoleasca ? Aratat este, ca
din masura cea potrivita. Toata vremea ta sa-ti fie o regula a postului. Sa nu
postesti patru, sau cinci zile si in cealalta sa deslegi cu multime de mancari.
Ca pretutindeni, trecerea masurii este facatoare de stricaciune. Tanar fiind si
sanatos, posteste : ca vor veni batranetile cu slabiciune. Deci, pana cand poti,
pune in jitnita hrana, ca atunci cand nu vei mai putea, sa afli
odihna.
16) Zis-a iarasi : cand suntem in viata de obste, sa alegem
ascultarea mai mult decat nevointa. Ca aceasta invata trecerea cu vederea, iar
aceea invata smerita cugtare.
17) Zis-a iarasi : trebuie ca noi cu
dreapta socoteala sa ocarmuim sufletul; si cand suntem in viata de obste, sa nu
cautam cele ale noastre ( † ), nici sa nu sorbim socotelile noastre, ci sa ne
supunem celui care este parinte dupa credinta.
( † )1. Corint. X, 24.
18) Zis-a iarasi : scris este, fiti intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii (
+ ). Caci a fi intelepti ca serpii, a zis, inseamna sa nu se tainuiasca de catre
noi pornirile si mestesugirile diavolului. Cel asemenea din cel asemenea,
degraba se cunoaste; iar blandetea porumbului arata curatenia lucrarii.
( † )Mat. X, 16.
INCEPUTUL SLOVEI T.PENTRU AVVA TITHOE1) Se spunea
despre avva Tithoe, ca de nu-si lasa in jos degraba mainile, cand sta la
rugaciune si se rapea mintea lui in sus. Deci de se intampla ca fratii sa se
roage impreuna cu el, se silea degraba sa-si lase mainile in jos, ca sa nu i se
rapeasca mintea si sa zaboveasca.
2) Zis-a avva Tithoe, ca instrainare
este a-si stapani omul gura sa.
3) Un frate l-a intrebat pe avva Tithoe :
cum voi pazi inima mea ? Si i-a zis lui batranul : cum vom pazi inima noastra,
fiind deschisa limba noastra si pantecele ?
4) Spunea avva Matoe despre
avva Tithoe, ca nu gaseste vreun om care sa-si deschida gura sa cu vreun lucru
asupra lui. Ci precum aurul cel lucrat sta in cumpana, asa si avva
Tithoe.
5) Sezand odata avva Tithoe la Clisma, gandind si socotind, i-a
zis ucenicului sau : sloboade apa la finici, fiule ! Iar acela i-a zis : sintem
la Clisma, avvo. Zis-a batranul : la Clisma ce fac ? Du-ma iarasi la
munte.
6) Sezand odata avva Tithoe, un frate se afla aproape de dansul;
si nestiind, a suspinat. Si n-a socotit ca a fost fratele aproape de dansul, (
ca era intru uimire ). Si facand metanie, a zis : iarta-ma frate, ca inca nu
m-am facut calugar. Iata am suspinat inaintea ta.
7) Un frate l-a
intrebat pe avva Tithoe, zicand : care este calea care duce la smerenie ? Zis-a
batranul : calea smereniei aceasta este : infranarea si rugaciunea si a te avea
pe tine dedesubtul a toata zidirea.
PENTRU AVVA TIMOTEI1)
Intrebat-a avva Timotei preotul pe avva Pimen, zicand : este femeie in Egipt,
care curveste si plata ei o da milostenie. Si a zis avva Pimen : nu ramane in
curvie, caci se vede intr-insa roada credintei. Si s-a intamplat de a venit mama
preotului Timotei la dansul. Si a intrebat-o pe ea, zicand : acea femeie a ramas
curvind ? Iar ea a zis : da si si-a mai adaos ibovnici, dar inca si la
milostenie. Si a vestit avva Timotei lui avva Pimen. Iar el a zis : nu ramane in
curvie. Venind iarasi mama lui avva Timotei, i-a spus : stii ca stricata aceea
cauta sa vina cu mine, ca sa te rogi pentru dansa si eu n-am primit-o. Iar el
auzind, i-a spus lui avva Pimen. I-a raspuns avva Pimen : mai vartos tu te du si
te intalneste cu dansa. Si s-a dus avva Timotei si s-a intalnit cu dansa. Iar ea
vazandu-l si auzind de la el cuvantul lui Dumnezeu, s-a umilit si a plans,
zicand : eu de astazi inainte ma lipesc de Dumnezeu si nu voi mai curvi. Si
indata intrand intr-o manastire, a placut lui Dumnezeu.
DE LA
PALADIE2) In Tavenia este o manastire de maici ca de patru sute, de
cealalta parte a barbatilor, in care era o fecioara, care pentru Hristos sa
prefacea ca este nebuna, anume Isidora, smerindu-se si defaimandu-se. Pentru
aceasta intratat se ingretosau toate surorile incat nici macar nu mancau cu
dansa. Si acest lucru cu bucurie l-a primit fecioara. Si era fapta cea buna a ei
in manastire foarte folositoare caci toata slujba o facea; tuturor ca o roaba
supunandu-le, la toata biruiunta lor si cu toata blandetea. Asadar, era fecioara
ca un burete al soborului, precum Dumnezeu a zis : cel ce voieste sa fie mare,
sa fie tuturor sluga ( +1 ). Si oricui i se pare ca este intelept, nebun sa se
faca ( +2 ). Chipul calugaresc al celorlalte era tunderea, fiindca avea culionul
pe cap. Iar aceasta cu o carpa legandu-si capul facea slujba. Dar nici una din
cele patru sute, nu a vazut-o mancand vreodata, nici bucatica de paine luand, ci
faramiturile meselor cu buretele adunandu-le si oalele spalandu-le, cu acestea
se indestula, niciodata incaltandu-se. N-a ocarat niciodata pe nimeni, n-a
carut, n-a grait grai mic sau mare, macar ca era ocarata si imboldita si
blesteme primea si multora le era urata. Pentru aceasta prea cuvioasa a venit un
inger la sfantul Pitirun, barbat preaiscusit si pustnic imbunatatit si i-a zis :
de ce cugeti inalt pentru ispravile tale, ca un cucernic si care sezi intr-acest
loc ? Vrei sa vezi femeie mai cucernica decat tine ? Du-te la manastirea de
maici a tavenisiotilor si vei afla acolo o fecioara, care are diadema pe cap !
Aceea este mai buna decat tine. Caci cu atata gloata luptandu-se si in felurite
chinuri tuturor robind, niciodata nu si-a lasat mintea ca sa se departeze de
Dumnezeu, macar ca toate se ingretoseaza de dansa. Iar tu sezand aici, cetatile
cu mintea le nalucesti, cel ce niciodata n-ai vazut lume. Deci sculandu-se
marele Pitirun, a venit la Tavene si se ruga parintilor sa treaca la manastirea
maicilor. Deci, ca pe unul ce era parinte cinstit si in nevointa imbatranit, cu
indrazneala l-au bagat inauntru, dupa ce a trecut raul. Si dupa ce s-au rugat ei
lui Dumnezeu, a cerut marele Pitirun sa vada la fata toate fecioarele. Toate
venind la mijloc, aceea nu se arata. Le-a zis lor Pitirun : aduceti-mi-le pe
toate ! Iar ele zicand ca au venit toate, le-a zis lor : lipseste una, pe care
mi-a aratat-o ingerul. I-au zis lui : una avem la bucatarie si este nebuna.
Zis-a marele Pitirun : aduceti-o si pe aceea si lasati-o sa o vad ! Iar ea nu
s-a supus, simtind pricina. ( Ca poate i s-a descoperit si ei ). Deci o tarau cu
de-a sila, ducand-o si zicand : sfantul Pitirun voieste sa te vada ( ca era
renumit acesta ). Dupa ce au adus-o, a vazut marele Pitirun fata ei si carpa
care era pe cap si pe frunte. Si cazand la picioarele ei, i-a zis :
bpagosloveste-ma, maica ! Cazand si ea pa picioarele lui, zicea :
blagosloveste-ma, tu, bunul meu parinte ! Si vazand aceasta, toate s-au
spaimantat, zicand lui : avvo, nu te face de ocara, ca este nebuna. Le-a zis lor
tuturor sfantul : voi sunteti nebune; iar aceasta este mai buna si decat mine.
Este Amma, adica maica duhovniceasca. Si ma rog lui Dumnezeu, sa ma aflu vrednic
cu dansa in ziua judecatii. Acestea auzind, au cazut la dansul toate plangand si
marturisindu-se, cu ce feluri de chinuri o mahneau pe sfanta aceasta. Si una
zicea : eu de-a pururea o ocaram. Alta : eu de chipul ei cei smerit radeam. Si
alta : eu laturile strachinilor de multe ori deasupra ei le varsam. Alta iarasi
: eu am batut-o. Si alta : eu pumni i-am dat. Alta : eu mustar de multe ori in
nas i-am pus. In scurt, toate felurile de ocari le-au vestit ca au facut asupra
ei. Deci, primind marturisirea lor sfantul Pitirun si rugandu-se pentru dansele
impreuna cu ea si mult rugand pe cinstita lui Hristos roaba, sa se roage pentru
dansul, asa a iesit. Iar acea cinstita de Dumnezeu si cuvioasa, de toate fiind
foarte respectata si slavita, nesuferind slava si cinstea cea de la toata
fratimea si indreptarile fiecareia, peste putine zile a iesit din manastire. Dar
unde s-a dus, sau unde s-a ascuns, sau unde s-a savarsit, nimeni nu a cunoscut.
( +1 ) Mat. XX, 27. Marcu X, 44.
( +2 ) Corint. III, 18.
INCEPUTUL SLOVEI YPENTRU AVVA YPEREHIE1) Zis-a
avva Yperehie : precum leul este infricosator magarilor salbatici, asa este si
calugarul cel iscusit gandurilor poftei.
2) Zis-a iarasi : postul este
frau calugarului asupra pacatului. Cel ce il lepada cal turbat dupa partea
femeiasca se afla.
3) Zis-a iarasi : calugarul cel ce nu-si stapaneste
limba in vremea maniei, nici patimile nu-si va stapani.
4) Zis-a iarasi :
bine este sa mananci carne si sa bei vin, decat sa mananci cu clevetirile
carnuri de frati.
5) Zis-a iarasi : soptind, sarpele, a scos pe Eva din
rai. Asemenea acestuia si cel ce cleveteste pe aproapele. Caci sufletui celui
ce-l aude, il prapadeste iar pe al sau nu-l mantuieste.
6) Zis-a iarasi :
comoara este calugarului neaverea cea de buna voie. Fa, frate, comoara in
ceruri, caci fara sfarsit sunt veacurile odihnei.
7) Zis-a iarasi :
aducerea ta aminte totdeauna sa-ti fie pentru Imparatia Cerurilor si degraba o
vei mosteni.
8) Zis-a iarasi : odor scump este calugarului ascultarea.
Cel ce a castigat-o va fi ascultat de Domnul si cu indrazneala va sta inaintea
Celui rastignit. Ca Domnul Cel ce S-a rastignit, ascultatar S-a facut pana la
moarte. ( † )
( † )Filipeni, II 8.
INCEPUTUL
SLOVEI FPENTRU AVVA FOCA1) Zis-a avva Foca, din
chinovia lui avva Teognie celui dintai ierusalimeanul : sezand eu in Schit, a
venit un avva, anume Iacov, mai tanar, la chilii. avand si tata trupesc si
duhovnicesc. Dar au chiliile doua biserici, una a pravoslavnicilor, unde se si
impartasesc, si una a dezbinatilor. Deci fiindca avva Iacov avea darul smeritei
cugetari, era iubit de toti, si de cei bisericesti si de cei dezbinati. Pentru
aceea ii ziceau lui pravoslavnicii : vezi, avvo Iacove, sa nu te amageasca cei
dezbinati si sa te atraga la impartasirea lor. Asemenea inca si dezbinatii ii
ziceau : sa stii, avvo Iacove, ca cu cei ce cred doua firi impartasindu-te, iti
pierzi sufletul caci sunt nestorieni si asupresc adevarul. Iar avva Iacov, fara
de rautate fiind si stramtorandu-se de cele zise lui din amandoua partie si
nedumerindu-se, a venit sa se roage lui Dumnezeu. Asadar, s-a ascuns intr-o
chilie care era afara de lavra, la loc linistit, imbracandu-se cu hainele cele
de ingropare ale lui, ca si cum urma sa moara. Ca au obicei parintii egipteni sa
pastreze pana la moarte, levitonul ( un fel de haina calugareasca ) cu care iau
sfantul chip si culionul si cu dansele sa se ingroape, imbracandu-le numai
duminica la Sfanta Impartasire si indata strangandu-le. Mergand la chilia aceea,
rugandu-se lui Dumnezeu si slabind de post, a cazut la pamant si a ramas zacand
si multe a patimit in zilele acelea de la draci, mai vartos cu mintea. Iar dupa
ce au trecut patruzeci de zile, a vazut un copil, care a intrat la dansul vesel
si i-a zis : avvo Iacove, ce faci aici ? Si indata luminandu-se si luand putere
din vederea lui, i-a zis : Stapane, Tu cunosti ce am ! Aceia imi zic : nu lasa
biserica si ceilalti imi zic : te inseala cei ce cred doua firi. Si eu
nedumerindu-ma si nestiind ce voi face, am venit la lucrul acesta. Si ii
raspunde lui Domnul : unde esti, bine esti. Si indata cu cuvantul s-a aflat
inaintea usilor Sfintei Biserici dreptmaritorilor de Dumnezeu.
2) Zis-a
iarasi avva Foca : mutandu-se in Schit avva Iacov, a fost luptat tare de dracul
curviei. Si aproape fiind de a se primejdui, a venit la mine si mi-a aratat cele
despre sine si mi-a zis : la cutare pestera ma duc de luni. Dar te rog pentru
Domnul, nimanui sa nu spui, nici tatalui meu. Ci numara patruzeci de zile si
cand se vor implini, fie-ti mila si vino la mine, aducand Sfanta Impartasire. Si
de ma vei afla mort, ingroapa-ma; iar daca voi fi inca viu, sa ma impartasesti
cu Sfintele Taine. Deci acestea auzindu-le eu de la dansul, dupa ce s-au
implinit patruzeci de zile, luand Sfanta Impartasanie si paine si obste curata
si putin vin, m-am dus la dansul. Si numai cat m-am apropiat de pestera, putoare
multa am simut, iesind din gura lui. Si am zis intru mine, ca s-a odihnit
fericitul. Si intrand la dansul, l-am gasit mai mort. Si daca m-a vazut, miscand
cu mana dreapta putin, atat cat putea, insemna prin clatinarea mainii pentru
Sfanta Impartasire. Iar eu am zis : am adus. Deci am voit sa-i deschid gura dar
era inclestata. Si nepricepandu-ma ce sa fac, am iesit in pustie si am gasit un
lemnisor din crang. Si mult ostenindu-ma, abia am putut de i-am deschis gura
putin. Asa am turnat din Cinstitul Trup si Sange, sfaramandu-l marunt. Si a luat
putere din impartasirea Sfintelor Taine. Peste putin, muind cateva faramituri,
din painea cea de obste, i le-am adus la gura si imediat altele pe cat putea sa
ia. Si asa, prin darul lui Dumnezeu, dupa o zi a venit cu mine, mergand la
chilia lui, scapand cu ajutorul lui Dumnezeu de patima cea prapaditoare a
curviei.
PENTRU AVVA FILLICAu venit la avva Fillic niste
frati, care aveau cu ei cativa mireni si i s-au rugat lui sa le spuna vreun
cuvant. Iar batranul tacea. Si fiindca mult il rugau, le-a zis lor : cuvant
voiti sa auziti ? Si i-au zis : da, avvo. Deci a zis batranul : acum nu este
cuvant, fiindca nu este cel ce sa lucreze. Cand intrebau fratii pe batrani si
faceau cele ce le zicea lor, Dumnezeu le da cum sa le graiasca. Si auzind fratii
acestea, au suspinat, zicand : roaga-te pentru noi, avvo !
PENTRU AVVA
FILAGRIEEra unul din sfinti, care se chema Filagrie si locuia in
pustia Ierusalimului, lucrand cu osteneala, sa-si scoata painea. Si cum sta el
in targ, sa-si vanda rucodelia, iata a pierdut cineva o punga cu o mie de
galbeni. Gasind-o batranul, a stat intr-un loc zicand, trebuie sa vina cel ce a
pierdut-o. Si iata venea plangand. Si luandu-l deosebi batranul, i-a dat-o. Si
tinea pe dansul acesta, vrand ca sa-i dea oarecare parte. Iar batranul nu a
primit. Si a inceput omul a striga : veniti de vedeti un om al lui Dumnezeu, ce
a facut ! Iar batranul, fugind pe ascuns, a iesit din cetate, ca sa nu se
slaveasca.
PENTRU AVVA FORTAZis-a avva Forta : de voieste
Dumnezeu sa traiesc eu, stie cul-n ma va iconomisi; iar de nu voieste, la ce imi
trebuie viata ? Caci nu de la toti primea ceva, macar ca era bolnav pe pat.
Fiindca zicea : de imi aduce cineva ceva iar nu pentru Dumnezeu, nici eu nu am
ce sa-i dau lui, nici de la Dumnezeu nu ia plata. Ca nu pentru Dumnezeu a adus
si se nedreptateste cel ce a adus. Ca trebuie cei ce sunt afierositi lui
Dumnezeu si la Dansul numai, cauta sa fie cu asa evlavie, incat sa nu sooteasca
vreo nedreptate, macar de se va intimpla de mii de de ori sa li se faca
strambatate.
INCEPUTUL SLOVEI HPENTRU AVVA
HOMESe spunea despre avva Home, ca vrand sa se savarseasca, a zis
fiilor sai : sa nu locuiti cu ereticii, nici sa aveti cunostinta cu stapanii,
nici sa va fie mainile voastre intinse spre a aduna, ci sa fie mai vartos
intinse spre a da.
PENTRU AVVA HEREMONSe spunea despre
avva Heremon cel din Schit, ca avea departe pestera de biserica, patruzeci mile,
iar de lunca si de apa, de unde adica aducea zmicelele cele de finic,
douasprezece mile. Si atata fiind de departe, nu s-a suparat batranul,
ostenindu-se spre aducerea rucodeliei sale si a apei si spre mergerea la
biserica in fiecare duminica, precum era randuiala.
INCEPUTUL SLOVEI
PSPENTRU AVVA PSANTAIEZis-a avva Psantaie si avva
Suru si Psoie : auzind cuvintele parintelui nostru avva Pahomie, foarte ne
foloseam, desteptandu-ne spre ravna lucrurilor cele bune. Iar vazand noi si de
tacea el, fapta lui, care era cuvant, ne minunam unii catre altii zicand ca
socoteam mai inainte, cum ca toti sfintii asa sunt facuti de Dumnezeu din
pantecele maicii lor, adica sfinti si neschimbati, iar nu volnici de sine, si
cum ca pacatosii nu pot sa traiasca cu buna credinta, pentru ca asa s-au zidit
ei. Acum vedem bunatatea lui Dumnezeu aratata, la parintele nostru acesta. Ca
din parinti elini fiind, atat de cinstitor de Dumnezeu s-a facut si cu toate
poruncile lui Dumnezeu este imbracat. Deci si noi putem cu totii sa-i urmam lui,
fiindca urmeaza sfintilor. De aceea, ceea ce este scris, aceasta este : veniti
catre Mine toti cei osteniti si insarcinati si Eu va voi odihni pe voi ( † ). Sa
murim dar si impreuna sa traim cu omul acesta, ca drept ne povatuieste pe noi
catre Dumnezeu.
( † )Mat. XI, 28.
INCEPUTUL SLOVEI O ( MARE )PENTRU AVVA OR.1) Au
spus unii despre avva Or si despre avva Theodor ca puneau pamant pe chilii si au
zis unui catre altul : de ne va cerceta pe noi acum Dumnezeu, ce facem ? Si
plangand, au lasat pamantul si s-au dus fiecare la chilia sa.
2) Se
spunea despre avva Or ca nici n-a mintit vreodata, nici s-a jurat, nici a
blestemat pe vreun, om, nici a grait fara de nevoie.
3) Zicea avva Or lui
Pavel, ucenicul sau : vezi, niciodata cuvant strain sa nu aduci in chilia
aceasta !
4) S-a dus odata Pavel, ucenicul lui avva Or, sa cumpere
zimcele de finic si a aflat ca altii au apucat inainte si au dat arvuna; ca
niciodata arvuna nu da avva Or la nimic, ci la vreme trimitea pretul si cumpara.
Deci s-a dus ucenicul lui in alt loc pentru zmicele de finic si i-a zis
gradinarul : cineva mi-a dat odata arvuna si n-a mai venit; ia tu zmicelele de
finic. Si luandu-le, a venit la batranul si a vestit lui acestea. Si daca a
auzit batranul, a plesnit cu mainile, zicand : Or, nu lucreaza anul acesta. Si
n-a lasat zmicelele de finic inauntru, pana ce le-a dus pe ele la locul
lor.
5) Zis-a avva Or : de ma vezi ca am cugetat asupra cuiva, sa stii ca
si el acelasi cuget il are asupra mea.
6) Era un comis in partile lui
avva Or, care se numea Longhin si multe milostenii facea. Si el venind la unul
din parinti, l-a rugat sa-l duca la avva Or. Deci ducandu-se calugarul la
batran, il lauda pe comis, cum ca este bun si multe milostenii face. Si
intelegand batranul, a zis : da, bine este ! Apoi a inceput calugarul a i se
ruga, zicand : da-i voie, avvo, sa vina si sa te vada. Si raspunzand batranul, a
zis : cu adevarat, nu va trece valea aceasta, nici nu ma va vedea.
7) L-a
intrebat avva Sisoe pe avva Or, zicand : spune-mi un cuvant. Si i-a zis : ai
incredere in inine ? Da, am. Apoi, a urmat : du-te si ce m-ai vazut pe mine ca
fac, fa si tu. Si i-a zis lui : ce sa vad, parinte, la tine ? Si i-a raspuns
batranul : cugetul meu este mai prejos decat al tuturor oamenilor.
8) Se
spunea despre avva Or si despre avva Teodor, ca puneau inceput bun si multumeau
lui Dumnezeu totdeauna.
9) Zis-a avva Or : cununa calugarului este
smerita cugetare.
10) Zis-a iarasi : cel ce este cinstit si laudat mai
presus de vrednicie, mult se pagubeste, iar cel ce nicidecum nu este cinstit de
oameni, de sus va fi slavit. 11) Iarasi a zis : cand gand de inalta cugetare sau
de mandrie va intra iti tine, cerceteaza-ti cugetul daca ai pazit toate
poruncile, daca iubesti pe vrajmasii tai si te intristezi de scaderea lor si
daca te socotesti pe tine rob netrebnic si mai pacatos decat toti. Si atunci
nici asa sa nu cugeti cele inalte, ca si cum toate le-ai ispravit stiind ca
acest gand toate le prapadeste.
12) Zis-a iarasi : la toata ispita nu
invinui pe nici un om, ci numai pe tine singur, zicand; pentru pacatele mele mi
se intampla aceasta.
13) A zis iarasi : sa nu cugeti in inima ta asupra
fratelui tau, zicand ca esti mai treaz si mai nevoitor, ci pleaca-te darului lui
Hristos, cu duhul saraciei si al dragostei celei nefatarnice, ca sa nu cazi in
duhul laudei de sine si sa-ti prapadesti osteneala. Caci scris este : celui ce i
se pare ca sta, sa ia aminte sa nu cada ( +1 ), ci cu sare sa fii indulcit intru
Domnul ( +2 ).
( +1 ) I Corint. X, 12.
( +2 ) Colos. IV, 6.
14) Zis-a iarasi : sau fugind fugi de oameni, sau batjocoreste lumea si pe
oameni, facandu-te nebun pe tine la cele mai multe.
15) Zis-a iarasi : de
vei cleveti pe fratele tau si te va mustra cugetul du-te si ii fa metanie si
spune-i ca l-ai clevetit si te pazeste ca sa nu mai fii batjocorit ! Ca moarte
este sufletului clevetirea.
CUVINTE FOLOSITOARE ALE
SFINTILOR BATRANI CELOR FARA DE NUME ASEZATE IN CAPITOLE
CAPITOLUL 1.PENTRU FARA DE GRIJA SI LINISTEA CU
TACERE1) Zis-a un batran oarecare : dator este calugarul sa-si
cumpere fara-de-grija, macar de se va si lipsi de alte trebuinte
trupesti.
2) Spunea un batran oarecare despre trei frati silitori, care
s-au sfatuit impreuna sa-si aleaga fiecare dintr-insii cate o fapta buna, pe
care pazind-o sa se mantuiasca prin ea. Deci cel dintai si-a ales sa fie
impaciuitor, adica sa se sileasca sa impace pe cei ce ii va vedea ca sunt
invrajbiti, dupa cuvantul Domnului ce este scris : fericiti sunt facatorii de
pace. Cel de al doilea si-a ales sa cerceteze bolnavii si sa le siujeasca lor.
Iar cei al treilea si-a ales fara-de-grija, adica viata linistita si acesta a
mers si s-a salasluit in pustie.
Deci cel dintai, care isi alese sa fie
impaciuitor celor invrajbiti, vazand ca nu poate sa-i impace pe toti si
suparandu-se de multa lor galceava, s-a lasat de acea slujba si sculandu-se a
mers la fratele sau care isi alesese sa slujeasca bolnavilor. Si mergand la
dansul, l-a gasit pe el scarbit, ca s-a saturat a mai sluji bolnavilor, vazand
ca nu poate nici intr-un chip sa le faca tuturor pe voie. Si s-au sfatuit
amandoi, sa mearga la fratele lor cel din pustie, care si-a ales fara-de-grija.
Si asa, sculandu-se, au plecat si au mers la dansul si i-au spus amandoi
intamplarile si supararile lor. Si l-au rugat sa le spuna lor si el, ce a
ispravit cu fara-de-grija lui in acea pustie ? Iar el tacand putin, a mers la
balta si luand apa cu un vas, a turnat si a umplut un pahar cu apa , si l-a adus
la dansii si le-a zis lor : cautati, fratilor, si vedeti bine cum este aceasta
apa. Si era apa tulbure, pentru ca atiinci o luase din balta. Zis-au lui fratii.
vedem, frate, ca este tulbure. Si punand-o sa stea putin, s-a asezat si s-a
limpezit apa ca cristalul. Atunci luand-o asa limpede, iarasi le-a aratat-o lor,
zicand : cautati acum, fratilor si vedeti apa aceea care era tulbure, cum s-a
limpezit. Iar ei, cautand, se minunau, ca isi vedeau intr-insa, ca in oglinda,
fetele lor. Apoi le-a zis : vedeti, fratilor, si intelegand sa cunoasteti, ca
precum ati vazut apa aceasta cum era intai tulbure si intunecata, iar acum o
vedeti limpede si luminata, asa este si acel ce traieste in lume cu oamenii : de
tulburarea galcevilor lumesti este tulburat si intunecat si nu isi vede pacatele
si rautatile sale. Iar daca se deosebeste pe sine si iese din galceava, atunci i
se limpezeste inima si mintea si toate simtirile lui. Astfel, isi vede si isi
cunoaste pacatele si rautatile sale.
3) Un frate a mers la un batran
iscusit si l-a intrebat zicand : ce voi face, parinte, ca foarte mi s-a urat a
mai sedea in pustie ? Raspuns-a lui batranul, zicand : aceasta uraciune, fiule,
iti este o ispita; dar rabda putin si sezi in chilie cu liniste, rugandu-te lui
Dumnezeu. Si Dumnezeu vazand rabdarea ta, iti va trimite tie mangaiere si
odihna.
4) Zis-a un batran : precum pe drumul cel batut nu poate creste
nici un fel de pajiste, macar si samanta de ai semana, pentru ca este locul
pururea calcat, asa si faptele bune nu pot creste la loc calcat de galcevile
lumesti. Dar de te vei deosebi pe tine de galcevile lumesti, atunci vei vedea
adaugandu-se si crescandu-ti bunatatile tale.
5) Un frate l-a intrebat pe
un batran, zicand : avvo, bine este oare a trai in pustie ? Batranul i-a raspuns
: fiii lui Israel, daca au lasat lucrurile Egiptului si au iesit la pustie,
atunci au cunoscut cum se cade a se teme de Dumnezeu. Asa si corabia cand se
invaluie in mijiocul marii, fara de negutatorie este, iar daca iese la liman,
atunci isi face negutatoria. Deci si calugarul, de nu va rabda la un loc, nu va
putea lua cunosunta adevarata, ca de la calugari, mai vartos decat toate
lucrurile, tacerea a ales-o Dumnezeu. Ca zice : spre cine voi cauta, decat spre
cel bland si linistit si care se cutremura de cuvintele Mele. Zis-a fratele :
dar nu se poate, parinte, a trai in singuratate ? Iar batranul i-a raspuns :
ostasul de nu se va osteni intai impreuna cu multi, nu poate sa invete
mestesugul biruintei razboiului, ca sa se poata bate singur cu vrajmasul sau.
Asa si calugarul, de nu se va invata intai a trai impreuna cu fratii iti
manastire si a-si infrana limba si pantecele si mania sa si alte patimi, a-si
goni gandurile si a-si pazi mintea sa, unul ca acela nu va putea sa traiasca
deosebit in singuratate.
6) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand :
avvo, ce va face omul, ca sa castige fapte bune ? Batranul a rasptins : acel
care doreste si voieste sa invete vreun mestesug, toate lucrurile le lasa si
numai spre acel mestesug se sileste si se supune, se smereste invatatorului sau,
negandindu-se la alte lucruri pana ce prin multta silinta si rabdare invata acel
mestesug. Asa si calugarul, de nu va lasa toata grija si galceava lumeasca si nu
se va dosadi si se va smeri pe sine, socotindu-se mai pacatos decat toti
oamenii, nu va putea castiga fapte bune; iar de se va smeri pe sine la toate
lucrurile, atunci singure de sine vor fi bunatatile pe dansul si vor fi
tari.
7) Zis-a un batran : acela care a gresit, se cade sa se pocaiasca,
deosebindu-se de toata dragostea si insotirea omeneasca, pana cand se va
instiinta, ca i-a primit Dumnezeu pocainta. Pentru ca dragostea lumii acesteia
ne desparte pe noi de dragostea lui Dumnezeu.
8) Zis-a un batran : precum
murind in cetate si nu mai aude glasurile, nici galcevile, nici vorbele
omenesti, ci odata a murit si la alt loc s-a mutat, unde nu sunt vorbele,
lucrurile si galcevile omenesti; asa si calugarul, cand se imbraca cu sfantul
chip si se leapada de aceasta lume, dator este a-si lasa parintii sai, rudele si
toate neamurile sale si sa mearga la loc unde nu este galceava, nici tulburare,
nici desertaciunile acestei lumi. Iar cel ce se calugareste si nu va iesi dintre
rudele si neamurile sale, sau din oras, sat, ori casa sa, acela este asemenea cu
mortul, care zace neingropat in casa, si se umple casa aceea si tot locul de
putoarea lui, pe langa care casa toti cei ce trec se ingretosaza de mare putoare
se feresc si-si intorc fetele dintr-acolo. Asa si Dumnezeu se ingretoseaza si
isi intoarce fata Sa de la calugarul care petrece in lume, intre neamurile,
rudele si prietenii sai.
9) Zis-a un batran : precum este carnea, care de
nu va fi sarata bine, se strica, se impute si toti se ingretosaza si isi intorc
fetele de la dansa, asa este si calugarul care zaboveste cu lucrurile si
desertaciuni le lumesti, cu galcevile mirenesti si nu sade in manastire, in
chilia sa, ca sa-si pazeasca cu frica lui Dumnezeu, cinul si oranduiala
gatindu-se in toate zilele de iesirea si mergerea sa catre Domnul Dumnezeul sau.
Unul ca acela se impute si se umple de viermi, adica de ganduri nectivioase,
incat se ingretosaza Dumnezeu de putoarea lui si isi intoarce fata Sa si ingerul
de la dansul, iar cand va lasa calugarul si va parasi desertaciunile, lucrurile,
galcevile si grijile lumesti si va nazui la mila lui Dumnezeu, cu rugile si
gandurile si faptele sufletesti, punandu-si toata grija si nadejdea sa cu buna
credinta in Dumnezeu, ca il va chivernisi si il va hrani, atunci ii va trimite
Dumnezeu sarea bunatatii duhovnicesti si duhul iubirii de oameni si venind
acestea, gonesc dintr-insul patimile.
10) Zis-a un batran : precum este
baia, cand i se deschide adeseori usa si ii iese caldura, asa si sufletul, cand
va sa graiasca, macar si vorbe bune de va grai, deschizand usile graiului, isi
pierde caldura sa. Deci, mult mai buna si bine primita este tacerea cu
intelegere, care este maica prea inteleptelor ganduri.
11) Zis-a un
batran : se cade, calugarului sa se ispiteasca pe sine, socotindu-se pururea cu
gandul sau, ca si cum ar iesi dintr-aceasta viata si ar trece spre alta. Oare va
scapa de cei ce vor sa-l opreasca si sa-l incerce in vazduh ? Oare se izbaveste
de dansii pana inca este el in trup ? Sau inca in ceva este supus robiei lor si
tot nu s-a slobozit ?
12) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand :
cum se cade a sedea cu tacere calugarul in chilia sa ? Batranul i-a raspuns : a
sedea calugarul in chilie, este, ca sa-si aduca aminte pururea de starea sa
maintea lui Dumnezeu si sa-si pazeasca dupa putinta sa, mintea si inima de
gandurile necuvioase, cele semanate de vrajmasul si aceasta este a fugi de lume.
Fratele i-a zis : ce este lumea ? Iar batranul i-a raspuns : lumea este a lucra
peste fire si a-ti implini poftele trupului tau si a te griji mai mult de trup
decat de suflet, a-ti petrece viata ta ostenindu-te mai mult pentru cele
trupesti decat pentru cele sufletesti si mai mult pentru agonisita trupeasca
decat pentru cea sufleteasca. Aceasta este lumea, fiule.
13) Zis-a un
batran : acel ce va vrea sa traiasca fara de galceava, ori sa mearga sa se aseze
in pustie, ori in lavra unde sunt frati multi; iar de se va aseza in alt loc,
mai departe de manastire, atunci nu va putea fi fara galceava si suparare.
Pentru ca toti cei ce vor trece si vor umbla pe acolo, prin acel loc, toti se
vor abate pe la dansul, neavand unde sa se odihneasca si nu va putea sa nu-i
primeasca. Dar de va fi aproape de alti frati, sau in manastire, atunci de nu-i
va primi el, ii va primi alti frati si el, va fi linistit.
14) Un frate
l-a intrebat pe un batran zicand : spune-mi mie, parinte, care este acea temnita
ce este scrisa in Evanghelie, unde zice : in temnita am fost si ati venit la
Mine ? Iar batranul i-a raspuns : acea temnita, fiule, este chilia calugarului,
in care sezand calugarul, pururea cheama milostivirea lui Dumnezeu.
15)
Un frate oarecare sedea intr-um munte singur in liniste, fara galceava, postind;
la care mergand un parinte din lavra Calamoschiei, l-a intrebat, zicand :
spune-mi, frate, de atata vreme traind in singuratate, in acest munte, cu tacere
si cu post, ce ai savarsit ? Si fratele i-a raspuns, zicand : mergi acum, avvo
si dupa cinci zile sa vii la mine si atunci iti voi spune ce am savarsit, sezand
aici in singuratate. Si asa a mers acel parinte, iar dupa ce s-au plinit cinci
zile, iarasi a venit si l-a gasit raposat si in spatele lui o scrisoare scrisa
asa : iarta-ma, frate, ca facandu-mi pravila, niciodata n-am lasat gandul si
mintea mea pe pamant.
16) Erau doi frati, care traiau impreuna in pustie,
iar unul din ei cand isi aducea aminte de judecata lui Dumnezeu, de multe ori
fugea, se departa si se ascundea in pustie, iar cealalt frate iesea dupa dansul
cautandu-l pana il gasea si ii zicea : pentru ce, frate, fugi asa si te ascunzi
in pustie ? Oare tu singur ai facut pacatele a toata lumea ? Iar el raspundea,
zicand : apoi eu nu stiu, frate, ca mi s-au iertat mie gresalele ? Adevarat,
stiu, ca mi s-au iertat. Insa osteneala aceasta o fac, fugind si ascunzandu-ma
in pustie, pentru ca sa nu vad in ziua judecatii pe cei ce ma vor
judeca.
17) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : avvo, ce este
tacerea si ce folos am de la dansa ? Iar batranul i-a raspuns : fiule, tacerea
este aceasta : a sedea singur in chilie cu intelepciune si cu frica lui
Dumnezeu, ferindu-ti inima de ganduri si cugete necuvioase. O tacere ca aceea
naste alte bunatati si-l pazeste pe calugar de sagetile cele aprinse ale
vrajmasului si nu-l lasa sa fie ranit de ele. O, liniste fara de galceava ! O,
scara cereasca ! O, fara de grija, maica umilintei ! O, fara de grija,
luminatoarea sufletului ! O, tacere vorbitoare cu ingerii ! O, tacere,
stralucitoarea inimii ! O, liniste fara galceava, nascatoare a toate bunatatile,
intarirea postirii, fraul limbii, infranarea pantecelui ! O, liniste, indemnarea
rugaciunii si a citirii Sfintelor Scripturi ! O, tacere ingrijoratoare numai
pentru ale tale si totdeauna cu Hristos vorbitoare si neincetat vazator a mortii
inaintea ochilor sai si pazitoarea luminii celei nestinse ! Pe aceea, cine o
pazeste neincetat, canta zicand : gata este inima mea, Dumnezeule, gata este
inima mea, ca Tie se cuvine lauda si slava, in veci, amin !
18) Zis-a un
batran : nu se cade calugaruluii a se grjji de pometuri dese, sau de izvoare
bine curgatoare, sau de gradini avand toate verdeturile, sau de case impodobite.
Sa nu fie precupet, nici sa-si indeletniceasca mintea sa in turme de oi si
cirezi de boi. Mai vartos sa aiba viata cea cu tacere ingereasca si neincetata
cuvantare de marire si multumita lui Dumnezeu. Calea vietii acesteia sa fie
streina si departata de toata dragostea cea trupeasca. Iar de se va slavi si se
va lipi de lucrurile cele trupesti, nu poate fi drag lui Dumnezeu, nici poate sa
scape de defaimarile oamenilor, ca-l cheama gandul pentru mosii, pentru razoare,
pentru hotare, pentru case impodobite, pentru gradini, pentru stapaniri si
pentru toate ca acestea se tulbura, facandu-se rob turmelor si se ingrijeste
pentru lipsuri de gradini, de vii si pofteste a si le castiga. Asa totdeauna se
tulbura de multe galcevi si certurile cel de-a pururea pe stapan a-l chema in
ajutor, sa-si implineasca voia. Si, ce folos este din aceasta calugarului celui
ce s-a lepadat de lume insa iar se incurca cu lucrurile lumesti ? Precum zice
apostolul : nimeni ostas fiind, nu se leaga cu lucrurile lumesti, ca sa fie
placut voievodului. Sa lasam, dar, de acum raul narav al iubirii de argint si
toate cele ce ineaca mintea noastra si o prapadese si cele ce pogoara sufletul
nostru in fundul iadului, sa dezlegam sarcina pacatelor, ca astfel si mintea
noastra, ca un carmaci ce se invata cu gandurile, sa poata ajunge cu buna tacere
la liman.
19) Un frate a mers la un batran iscusit si i-a zis : ma
mahnesc. Si i-a zis batranul : sezi in chilie si Dumnezeu iti va da odihna
!
20) A vazut cineva pe un iubitor de osteneala, purtand un mort intr-un
pat si i-a zis : pe cei morti porti ? Mergi de poarta pe cei vii !
21) Un
frate a mers la un batran care sedea in pustie si a aflat pe langa chilia lui
niste copii pascand dobitoace si vorbind necuvioase. Si daca si-a spus gandurile
sale si folosindu-se de cuvintele batranului, i-a zis : cum suferi, avvo, acesti
copii si nu le zici lor sa nu faca cele fara de treaba ? Batranul i-a zis : cu
adevarat, frate, de multe zile vreau sa le zic lor, dar ma opresc chiar pe mine
a le zice, graind : iata, nu pot sa sufar acest lucru, ce este putin, dar cum
voi putea sa rabd, de vor veni asupra mea ispite ? Pentru aceasta nimic nu le-am
zis, ca sa ma deprind cu ispitele ce-mi vin asupra-mi.
22) Povestesc
batranii de un batran, care avea un copil vietuind cu dansul si l-a vazut
facandu-si lucru nefolositor si i-a zis odata sa nu mai faca acea fapta mai mult
si n-a vroit sa-l asculte si daca a calcat porunca, s-a scarbit batranul si a
aruncat asupra lui pacatul, iar tanarul a incuiat usa chiliei in care era painea
si l-a lasat pe batran flamand treisprezece zile si nu i-a zis batranul : unde
mergi, sau unde ai fost ? Mai vietuia inca cineva langa batranul si
instiintandu-se ca intarzie tanarul, facea putina fiertura si ii va da prin
perete, rugandu-l sa guste. Si-l intreba, de ce intarzie fratele. Batranul ii
raspundea : cand se va indeletnici, va veni.
23) Oarecine a povestit ca
niste filosofi au voit sa ispiteasca pe niste monahi. Trecand cineva bine
imbracat i-au zis lui : vino incoace ! Iar acela suparandu-se, i-a certat. Deci
a trecut un alt calugar si i-au zis lui : tu, calugare, raule batrane, vino
incoace ! Iar acela a venit si l-au lovit filosofii peste obraz, iar el a intors
si pe celalalt. Aceia indata s-au sculat si i s-au inchinat lui zicand : iata,
acesta cu adevarat este calugar. Si punandu-l intre dansii, il intrebau : ce
faceti mai mult decat noi in pustie ? Postiti ? Si noi postim, Privegheati ? Si
noi priveghem. Ce faceti dar mai mult decat noi sezand in pustie ? Batranul le-a
rasptins : noi nadajduim spre darul lui Dumnezeu si ne pazim mintea. Si i-au zis
aceia : noi aceasta n-o putem face. Si folosindu-se l-au lasat.
24)
Povestit-a cineva din parintii Egiptului : odata am voit sa ma instrainez si am
mers in Atena si intrand in cetate, am vazut un batran monah impdodobit cu
haine, purtand o cruce mica cusuta si alergau si altii dupa dansul. Intrand in
cetate, l-a intampinat norodul mult si il tragea la priveliste si am intrebat pe
un oarecare om : cine este acesta ? Si mi s-a raspuns ca acesta este un elin,
mai mare decat toti filozofii si s-a facut crestin si zidindu-si manastire, s-a
facut calugar, vietuind cincisprezece ani; mai intai neintrand in cetate, iar
astazi a intrat. Pentru aceasta alergam sa-l vedem ce va spune. Asa am plecat si
eu cu dansul; si adunandu-se cei mai de frunte ai cetatii, l-au poftit, zicand :
spune-ne noua, ce vrei sa ne vorbesti ? El le-a zis : nu este nici o limba sub
cer, ca cea crestina, si mai frumos cin, ca cinul calugaresc; aceasta numai ii
vatama pe dansii, ca aduce asupra lor diavolul pizma unui asupra altuia, zicand,
ca mi-a zis si i-am zis si necuratii inaintea lor avand, nu le vad. Iar aceasta
auzind toti, l-au proslavit si au plecat.
25) A fost un patriarh in
dumnezeiasca Cetate, care atat era de milostiv si lesne iertator greselilor, ca
unul dintre ai casei lui a furat de la dansul aurul si temandu-se a fugit in
Tebaida Egiptului. Acesta umbland, l-au aflat barbarii si luandu-l, l-au dus la
locul lor. Dar afland arhiepiscopul, l-a cumparat cu optzeci de galbeni. Deci
venind el acolo, l-a primit milostivul, incat ziceau unii din cetateni ca nimic
n-a gresit arhiepiscopului.
CAPITOLUL II.PENTRU
UMILINTA1) Zis-a un batran : sileste-te de iti invata si iti
deprinde inima ta a gandi si grai intru sine pentru fiecare frate, zicand :
acest frate este cu mult mai cuvios si mai vrednic de toata cinstea si lauda,
decat mine ticalosul. Si asa, incet, incet, iti vei deprinde inima si gandul tau
a te ocari si a te defaima pe tine insuti a te socoti mai nevrednic, mai ticait
si mai pacatos decat toti oamenii. Asa se va salaslui si va vietui intru tine
Sfantul Duh. Iar de te vei socoti mai vrednic de cinste, mai cuvios si mai bun
decat alti frati si vei incepe a ocari si a defaima pe altii, atunci iese si
fuge de la tine darul Duhului lui Dumnezeu si vine asupra ta duhul spurcaciunii
trupesti si acela iti impietreste inima si pleaca umilinta de la tine.
2)
Zis-a un batran oarecare : nu este mai rau lucru si mai amar decat deprinderea
si obiceiul rau, ca multa vreme, silinta si osteneala trebuie unuia ca acela ca
sa-si poata taia si dezradacina obiceiul si deprinderea lui cea rea. Osteneala
au avut multi, iar vreme n-au avut, ca i-a pripit si i-a taiat secera mortii
impreuna cu obiceiul si deprinderea lor si numai insusi Dumnezeu stie ce va face
cu aceia in ziua judecatii.
3) Spunea un batran, ca era un frate care
traia in liniste si tacere in chilia lui, si se zabovea pururea citind Sfintele
Scripturi, patericele si vietile sfintilor parinti, si asa a petrecut douazeci
de ani. Dupa aceea, intr-una din zile, i-a venit o umilinta si un gand ca sa
iasa si sa mearga in pustie, sa petreaca in liniste fara de galceava, precum au
petrecut si sfintii parinti cei de demult. Si asa a iesit din chilia sa si a
plecat sa mearga in pustie. Mergand spre pustie, l-a intalnit avva Isac, care
l-a intrebat, zicand : unde mergi, fiule ? Fratele i-a raspuns : douazeci de ani
sunt de cand pururea citesc Sfintele Scripturi, vietile si invataturile
sfintilor parinti, iar acum vreau sa merg sa incep si eu lucrul, poruncile si
invataturile pe care le-am citit. Batranul facand rugaciune l-a blagoslovit,
zicand : Domnul Dumnezeu sa te blagosloveasca, fiule, sa te indrepteze si sa te
povatuiasca, ca sa mergi si pe urma sfintilor parinti la calea mantuirii
!
4) Un frate oarecare, silitor fiind spre pocainta si mantuirea sa,
mergand la muntele Sinai si gasind acolo o chiliuta veche in care locuise un
parinte din cei de demult, s-a salasluit intr-insa. In ziua dintai, cand s-a
asezat in acea chiliuta, a gasit o scrisoare pe un lemnisor, scrisa de un frate
din cei ce traisera mai inainte in acel loc. Si era scris acest cuvant : Eu,
Moise am venit marturisind lui Teodor. El vazand acea scrisoare si citind-o,
foarte s-a umilit si a inceput a plange cu lacrimi, zicand : o, frate, unde esti
acum tu cel care ai scris aici, ca ai venit marturisind ? Unde este acum mana
aceea, care a scris aici ? O, frate, in ce stare esti ? Si asa in toate zilele
facea, punand inaintea ochilor sai acel lemn scris, apoi plangea cu lacrimi,
vorbind cu dansul, ca si cum ar fi fost viu de fata si asa, aducandu-si aminte
de moartea sa, plangea in toate zilele cu amara umilinta. El avea lucrul
mainilor sale scrisoarea, ca stia sa scrie slova curata si scria carti. Si i-au
adus lui fratii hartie, cheituiala si plata pentru scris, iar el luand hartia si
plata de la frati, s-a pristavit si n-a scris nimanui nimic, numai cate un text
si a pus la hartia si plata fiecarui frate, scriind asa : iertati-ma, parintilor
si fratilor mei, ca am avut putintica treaba cu cineva si pentru aceea n-am avut
vreme ca sa va scriu voua cartile.
5) La acest frate mai sus pomenit, a
mai venit si alt frate oarecare, ierusalimlean, si s-a asezat langa dansul si
traiau impreuna. Acest frate si-a facut gradina de legume si de verdeturi, iar
intr-o zi a vrut sa mearga la un oras care era aproape ca la douasprezece stadii
de locul in care petreceau ei. Venind acel frate la vecinul sau, scriitorul, l-a
rugat, zicand : rogu-te, frate, pazeste-mi gradina pana voi veni eu de la targ
ca sa nu mi-o strice animalele. Raspunzand fratele, i-a zis : bine, frate, fii
nadajduit ca dupa cat voi putea nu ma voi lenevi. Si asa a plecat fratele la
targ. Iar el a inceput a grai in sine zicand : ticaloase suflete al meu,
nevoieste-te acum pentru gradina pana ai vreme buna ! Apoi sculandu-se si stand
la rugaciune de seara pana dimineata, n-a incetat citind si cu lacrimi
rugandu-se lui Dumnezeu. Asijderea si toata ziua aceea, ca era sfanta Duminica
mare. Daca s-a facut seara, a venit si fratele vecinului lui, de la targ, si a
aflat gradina toata stricata de fiarele salbatice. Si a zis fratelui sau :
frate, nu mi-ai pazit gradina precum te-am rugat, si mi-a stricat-o fiarele.
Dumnezeu sa te ierte, frate ! Iar el raspunzand, i-a zis : Dumnezeu stie, ca eu
dupa putinta mea m-am silit s-o pazesc, ca doar ne va da Dumnezeu roada acestei
gradini mici. Zis-a fratele : crede-ma, frate, ca de tot a stricat-o. Raspuns-a
lui fratele, scriitorul : cred lui Dumnezeu si stiu ca iarasi o va inverzi.
Zis-a lui fratele : vino, frate, si vezi. Scriitorul i-a raspuns : mergi, frate,
si pazeste fratia ta acum, iar eu voi pazi la noapte. Si s-a facut seceta si s-a
uscat pamantul si era in mare scarba acel frate pentru gradina lui si a zis
fratelui sau. Sa stii, frate, ca de nu ne va da Dumnezeu ploaie, ne va lipsi de
la gradina. Scriitorul i-a raspuns : amar noua, frate, ca de ne vor seca
izvoarele gradinii cu adevarat nu vom dobandi mantuirea. Aceasta o zicea el
despre lacrimi. Acest frate, bun scriitor, cand era sa se pristaveasca, l-a
chemat pe acel frate, pe vecinul lui si l-a rugat, zicand : iubite frate, iata
mi-a venit vremea sa ma pristavesc, deci te rog sa faci dragoste frateasca, sa
sezi astazi langa mine si sa nu spui nimanui ca sunt eu bolnav. Daca ma voi
pristavi, sa iei, frate, trupul meu si sa-l duci inlauntrul pustiului si sa-l
arunci acolo, ca sa-l manance fiarele si pasarile, pentru ca a gresit Domnului
Dumnezeului meu si nu este vrednic de ingropare. Raspuns-a lui fratele : sa ma
crezi, frate, ca nu voieste sufletui si inima inea sa fac aceasta. Zis-a lui
bolnavul : acel pacat, frate, asupra mea va fi si iata, iti fagaduiesc si iti
dau cuvant, ca de ma vei asculta si-mi vei face aceasta, daca mi se va putea iti
voi ajuta tie. Si acestea zicand, s-a pristavit. Iar fratele a facut cum l-a
rugat. Luand trupul mortului gol, l-a dus si l-a aruncat in pustie, iar a treia
zi dupa pristavirea i s-a aratai in vis vecinului sau si i-a zis : frate, Domnul
Dumnezeu sa te miluiasea, precum si tu m-ai miluit pe mine ! Sa stii, frate, ca
mare mila ai facut cu mine, pentru ca nu s-a ingropat dupa obicei trupul meu,
caci am auzit de la Domnul acest cuvant glasuindu-mi asa : iata, pentru multa
smerenia ta, am poruncit sa fii impreuna cu Antonie. Iata, frate, ca n-am rugat
si pentru tine. Deci lasa gradina si te nevoieste si te grijeste de cealalta
gradina, ca eu, frate, in ceasul cand imi iesea sufletul din trup, am vazut
lacrimile stingand focul in care era sa fiu aruncat pentru faptele
mele.
6) In timpul prigoanelor, cand prigoneau si omorau pe crestini
pentru credinta in Hristos, au prins si pe doi frati calugari sa-i munceasca si
i-au aruncat in temnita pana a doua zi, ca a doua zi sa-i scoata, sa-i munceasca
si sa-i omoare. Acesti doi frati aveau vrajba si pizma intre dansii. Fiind deci
ei in temnita aruncati, batuti si munciti, unul umilindu-se cu inima a zis
celuilalt : frate, iata maine ne vor scoate la judecata lor si ne vor munci si
ne vor omori si vom merge catre Domnul. Pentru aceea, dar, vrajba si pizma ce a
fost si este si acum intre noi, se cade sa o lasam, sa ne impacam, sa ne iertam
unul pe altul, mai inainte de moartea noastra, ca sa luam, curati fiind, muncile
si moartea pentru credinta si dragostea lui Hristos si asa ne vom invrednici a
lua cununile mucenicesti din mainile lui Hristos si vom fi primiti in ceata
mucenicilor. Acestea zicand i-a facut metanie dupa obiceiul calugaresc, graind :
iarta-ma, frate, ca sa fii si tu iertat de mine si de Dumnezeu ! Iar acela fiind
biruit de vrajmaseasca pizma, n-a vrut nicidecum sa-l ierte. Iar a doua zi daca
s-a facut ziua, i-au scos pe ei din temnita, ca sa-i taie. Atunci cel care n-a
vrut sa se impace si sa ierte pe fratele sau, vazand ca vor sa-l taie,
inspaimantandu-se s-a lepadat de Hristos, iar pe cel de langa el crezand in
numele Domnului, l-au taiat. Pe cel ce s-a lepadat de Hristos, l-a intrebat :
pentru ce ieri nu te-ai lepadat de Hristos ? Ca sa nu te fi chinuit ? Raspuns-a
lui acela : cand L-am lasat eu pe Dumnezeul meu si nu m-am impacat cu fratele
meu, atunci si pe mine m-a lasat si m-a parasit ajutorul Lui si ramanand gol de
Dansul, m-am lepadat de Hristos.
7) Doi frati dupa trup s-au lepadat de
lume si au mers amandoi la muntele Nitriei si petreceau acolo in sihastrie si in
ascultare. Dumnezeu le-a dat amandora darul umilintei si lacrimi, in rugaciunile
lor. Odata batranul sihastriei a vazut in vis pe amandoi fratii stand la
rugaciune si fiecare tinea cate o hartie scrisa in mana lui si udand hartia cu
lacrimile lor, se spalau slovele scrisorii de pe hartie si scrisoarea tinuta
lesne se spala iar a celuilalt cu anevoie si chiar daca se spala iarasi se
cunosteau slovele. Batranul s-a rugat lui umnezeu sa-i arate acea vedenie cu
acei doi frati. Si trimitand Dumnezeu ingerul Sau, i-a spus zicand : slovele si
scrisoarea scrisa pe acele hartiii pe care le-ai vazut tinandu-le in mainile
lor, acelea sunt pacatele lor. Unul din ei a pacatuit fireste, adica dupa fire
si pentru aceea aceluia lesne i se spala slovele. Celalalt a cazut in necuratii
si spurcaciuni peste fire. De aceea, mai multa osteneala ii trebuie intru
pocainta lui. Si de atunci totdeauna ii zicea batranul : sileste-te, frate,
osteneste-te, frate ca se cunosc slovele. Dar nu i-a aratat batranul, nici nu
i-a spus aceasta, pana la moartea lui, ca nu cumva scarbindu-se sa-si sminteasca
silinta sa, ci totdeauna ii zicea : sileste-te, frate, caci cui multa osteneala
se spala slovele zapisului.
8) Un frate oarecare, silitor fiind, isi
facea rugaciunea si pravila impreuna cu alt frate ai lui si cum incepea a citi,
il biruiau lacrimile si umilinta sa. Pentru aceea nu putea sa citeasca, ci lasa
cate un stih din psalmi. Odata l-a rugat vecinul lui sa-i spuna ce gandeste cand
sta el la pravila si rugaciunea sa, de plange cu asa amar ? Iar el i-a raspuns :
iarta-ma, frate, ca totdeauna cand stau la pravila si rugaciunea mea, vad pe
Judecatorul si pe mine ca un osandit stand, intrebat si mustrat fiind si
zicandu-mi Judecatorul : pentru ce ai facut cutare pacat ?, si cutare si de
aceea eu nu mai stiu ce voi raspunde, ca mi se astupa gura de vadirea cugetului
meu si nu pot citi, ci las cate un cuvant din psalmi. Ma iarta, frate, ca si pe
tine te smintesc si pentru aceea, frate, daca vei vrea, sa facem separat,
fiecare pravila sa. Raspuns-a lui fratele, zicand : nu, frate, ca eu macar de nu
am darul umilintei, ca sa pot plange, vazandu-te pe tine, ma vad si ma cunosc pe
mine nevrednic si ticalos. Iar Dumnezeu vazand smerenia lui, i-a dat si lui
darul umilintei si lacrimi ca si celuilalt.
9) Un frate oarecare a mers
la un batran care petrecea in muntele Sinai si l-a rugat zicand : spune-mi,
parinte si ma invata, cum ma voi ruga lui Dumnezeu, pentru ca mult l-am suparat.
Batranul i-a zis : eu, fiule, asa ma rog lui Dumnezeu : Doamne, invredniceste-ma
a Te iubi, precum am iubit mai inainte pacatul si a-Ti sluji Tie, precum am
slujit mai inainte satanei celui inselator. Insa fiule, bine este a ridica
mainile in sus, spre vazduh si a ruga pururea cu osardie pe Domnul Dumnezeu, ca
in vremma iesirii sufletului din trup, sa poata trece sufletul nesmintit si
nesuparat de spurcatii si cumplitii diavoli cei din vazduh.
10) Un batran
a trimis pe un calugaras ucenic al sau, la un frate care avea gradina cu pomi in
Sinai, poftindu-l sa-i trimita putine poame. Alergand calugarasul, s-a inchinat
dupa obicei zicand : parintele, batranul meu, m-a trimis poftindu-te, daca ai
poame in livada, sa-i trimiti cateva. Fratele i-a raspuns : sunt, fiule, mergi
in livada si ia-ti din care vrei si cate vei putea. Dupa ce si-a luat
calugarasul poame, l-a intrebat pe frate, zicand : parinte, aici este mila lui
Dumnezeu ? Iar fratele auzind aceasta, a tacut si cautand la pamant, gandea si
se minuna de acea intrebare. Dupa aceea i-a zis : ce ai zis, fiule, ce ai
intrebat, ca nu am inteles ? Zis-a lui calugarasul : am intrebat, parinte, este
aici mila lui Dumnezeu ? Iar fratele iarasi a tacut ca un ceas, gandind in sine,
ce-i va raspunde si nestiind ce sa-i raspunda, a suspinat si a zis : Domnul
Dumnezeu sa te ajute, fiule ! Si asa a trimis pe calugaras cu poamele la
batranul sau. Dupa ce a mers calugarasul, acel frate indata parasindu-si chilia
si livada si luandu-si haina, a iesit in pustie, zicand in sine : de vreme ce nu
am putut sa dau raspuns unui copil ce ma intreba, cand va sa ma intrebe
Dumnezeu, ce voi face ? Pentru aceea merg sa caut mila lui Dumnezeu.
11)
Un frate oarecare traia la Ierusalim in muntele Eleonului si odata a mers in
sfanta Cetate si ducandu-se la stapanul si judecatorul cetatii, si-a marturisit
faptele si rautatile sale inaintea acestuia si a supusilor lui, rugandu-se
foarte, sa-l pedepseasca dupa lege, pentru rautatile lui. Stapanul cetatii,
socotind in sine, i-a zis : omule, de vreme ce tu insuti iti marturisesti
faptele si rautatile tale, poate ca Dumnezeu te-a iertat si pentru aceea eu nu
indraznesc sa te judec si sa te pedepsesc pentru acele fapte pe care tu insuti
de bunavoie le marturisesti; ca acea judecata nu este a noastra ci a lui
Dumnezeu. Mergi, deci, omule, la locul tau si iti pazeste tacerea si rugaciunea.
Si iesind a mers la chilia sa si si-a pus el insusi catusi mari de fier in
picioare si in grumaji si asa s-a incuiat in chilie. Iar cand mergea cineva din
oameni la dansul si il intreba cine l-a pus in catusi cumplite ca acelea si
pentru ce, el raspundea : judecatorul mi-a pus pentru rautatile mele. Si asa a
petrecut pana la moartea sa, iar mai inainte cu o zi de pristavirea lui, au
cazut singure catusele din picioarele si grumajii lui si venind ascultatorul
care il slujea, l-a gasit slobod de catuse si minunandu-se, l-a intrebat zicand
: parinte, cine te-a slobozit ? Iar el a raspuns : Cel ce mi-a dezlegat
pacatele. Acela mi s-a aratat mie ieri, zicand : iata, pentru multa smerenie si
rabdarea ta, te dezleg de toate pacatele tale si atingandu-se cu mana de catusi,
au cazut din picioarele si de pe grumajii mei. Acestea spunand el ascultatorului
sau, a raposat si s-a dus catre Domnul.
12) Era un ostas oarecare la
Schitopol, care multe rautati facuse si in multe chipuri isi pangarise si isi
spurcase trupul sau. Acesta, cu mila lui Dumnezeu, venindu-si in fire si in
cunostinta sa umilindu-se, s-a lepadat de lume si a iesit in pustie unde, gasind
o vale adanca, s-a pogorat acolo si si-a facut chilie si s-a asezat in acea
adancime, plangandu-si pacatele si rugandu-se lui Dumnezeu pentru mantuirea sa.
!nstiinjandu-se de dansul cunoscutii lui, au inceput a-i trimite acolo paine si
finice si de toate ce-i trebuinu. El insa vazandu-se in odihna si nimic
lipsindu-i, zicea intru sine : aceasta odihna a mea ma va goni din cealalta
odihna, de vreme ce eu nu sunt vrednic de o odihna ca aceasta. Si lasand acel
loc si chilia sa, a fugit zicand : sa mergem de aici, suflete, la scarba, ca mie
mi se cade sa-mi fie mancarea iarba, ca a dobitoacelor, fiindca si eu fapte
dobitocesti am facut.
13) Ne spuneau noua niste frati care venisera la
noi in Rait, despre un batran oarecare nevoitor, care sedea intr-o pestera mai
sus de locul ce se cheama " Israel ", ca asa era de treaz cu mintea, incat ori
incotro mergea, sta adeseori sa-si incerce si sa-si socoteasca gandul sau,
graind singur in sine : ce este, frate ? Unde suntem acum ? Sa luam seama ! Si
de-si gasea gandul sau intru preamarirea si rugaciunea catre Dumnezeu, era bine,
iar de-l gasea departat intr-alte lucruri, indata incepea a se defaima si a se
dosadi zicand : intoarce-te, ticaloase, degraba la lucrul tau ! Si totdeauna
vorbea in sine, zicand asa : frate, aproape este vremea mergerii tale si inca
nici un lucru bun in tine nu vad. Acestui batran i s-a aratat odata diavolul si
i-a zis : batrane, ce te ostenesti in zadar, caci sa ma crezi ca nu te vei
mantui. Batranul i-a raspuns : nu purta tu grija de aceasta, ori ma voi mantui,
ori nu ma voi mantui; caci chiar de nu ma voi mantui totusi deasupra capului tau
voi fi, iar tu in munci mai dedesubtut tuturor vei arde. Acestea auzind
diavolul, s-a facut nevazut.
14) Zis-a un batran : de la calugarul cel
nevoitor si silitor pentru mantuirea sa, aceste doua lucruri mai vartos le cere
Dumnezeu : neagoniseala si fara-de-grija; caci aceste doua lucruri, adica
agoniseala si galceava smintesc pe calugar de la invatatura lui Iisus Hristos si
de la umilinta.
15) Zis-a iarasi : amar tie, ticaloase suflete, ca te-ai
deprins numai a intreba si a auzi dumnezeiestile cuvinte si invataturite cele de
mantuire, iar din cele ce auzi si citesti, nimic nu faci ! Amar tie, ticaloase
trupule, ca ai cunoscut si pururea cunosti cele ce te spurca pe tine si
totdeauna acelea le cauti : mancarile si saturarea ! Amar tanarului care isi
imbuiba pantecele si se supune voii sale, caci in zadar a facut iesirea si
lepadarea sa de lume !
16) Zis-a un batran : sezand cu tacere in chilia
ta, sa ai pururea pe Dumnezeu in gandul tau si leapada de la sufletul tau tot
pacatul si toata rautatea si faradelegea si se va salaslui in tine frica lui
Dumnezeu.
17) Zis-a un batran : cel ce are frica de Dumnezeu, acela are o
vistierie plina de toate bunatatile, pentru ca frica de Dumnezeu pazeste pe om
de tot pacatul.
18) Un batran oarecare a sezut in singuratate, in chilia
sa, saizeci de ani si nicioadata nu si-a smintit pocainta si pururea zicea :
fiilor, aceasta putina viata, numai pentru pocainta ne-a dat-o Domnul Dumnezeu
si de vom pierde aceasta putina vreme ce-o avem pentru pocainta, traind in
pacate fara de pocainta si in rautati, mult o vom cauta si vom dori aceasta
vreme si nu vom gasi-o.
19) Zis-a un batran oarecare : de esti
neputincios si slab cu trupul tau, dupa putinta ta fa-ti pravila si postul tau,
dar nu te sili peste putinta ta, ca nu cumva sa cazi in boala si vei pofti
atunci unele si altele, ingreunand pe fratele care iti slujeste tie. Iar de te
tulbura ganduri spurcate si necuviincioase, nu le tainui, ci indata le spune
duhovnicescului tau parinte si le vadeste. Caci cu cat isi ascunde si isi
tainuieste omul gandurile cele rele, cu atat se inmultesc si mai vartos se
intaresc in inima lui.
20) Zis-a iarasi : precum sarpele, daca iese din
vizuina sa, indata fuge, asa si gandurile rele descoperindu-se, indata pier. Si
precum cariul strica si mananca lemnui, asa si gandurile cele rele si spurcate
strica si mananca inima omului. Cel ce isi descopere si isi arata gandurile
sale, indata se tamaduieste, iar cel ce isi acopera si isi tainuieste gandurile
sale, acela are mandrie. De nu vrei sa te incredintezi si nimanui sa-ti
descoperi si sa-ti arati gandurile, apoi este semn ca nu ai smerenie; ca
smerenia toate bunatatile le are. Sfintii se socoteau si se vedeau pe dansii mai
gresiti si mai pacatosi decat toti oamenii. Iar de va chema omul din tot
sufletul sau pe Dumnezeu si atunci va merge si va intreba pe vreun om, cerand
sfat pentru gandurile sale, ii va raspunde lui acel om si mai vartos Dumnezeu,
Cel ce-a deschis gura asinei lui Valaam, Acela va deschide si gura acelui om, pe
care-l vei intreba spre folosul tau, macar de va fi chiar si pacatos omul
acela.
21) Zis-a iarasi : de sunt morminte cu oase de oameni, aproape de
locul in care traiesti, mergi adeseori acolo si deschizand mormintele, vezi pe
cei ce zac acolo, gandeste-te si-ti adu aminte ca si tu peste putina vreme asa
vei fi, si aceasta mai ales atunci cand te supara gandurile cele spurcate
trupesti.
22) Zis-a iarasi : de vei auzi ca o sa se pristaveasca vreunul
din frati catre Domnul, mergi si fii langa danstil in acea zi si vezi cum se
desparte sufletul de ticalosul trup. De-ti va zice cineva sa te rogi lui
Dumnezeu pentru dansul, raspunde-i asa : Domnul Dumnezeu, frate, pentru
rugaciunile sfintilor parintilor nostri, sa ne miluiasca pe mine si pe tine,
dupa voia Lui !
23) Zis-a iarasi : de te vei ingreuia candva cu mancarea,
atunci nevoieste-te cu un lucru oarecare, de-ti osteneste trupul ca sa ti se
usureze trupul tau mai inainte de noapte si nu vei vedea naluciri si visuri rele
in somnul tau. Si asa fii luptator viteaz impotriva diavolului si dincotro te
loveste acesta, dintr-acolo loveste-l si tu. De te ingreuiaza cu mancarea,
ingreuiaza-l pe el cu privegherea. Iar de te slabeste cu somnul, slabeste-l si
tu cu osteneala trupului. Iar de te inseala cumva cu inaltarea, fa si tu un
lucru oarecare, prin care sa te necinsteasca oamenii; caci sa stii aceasta, ca
de nimic nu se scarbeste, nu se necajeste si nu se topeste satana mai mult, ca
de aceasta, cand doreste insusi omul si isi iubeste necinstea si
smerenia.
f 24) Zis-a un batran : de esti tanar, fugi de vin ca de sarpe
si de ti se va intampla sa bei putin pentru dragostea frateasca, numai sa-l
gusti, iar restul lasa-l. Macar de te-ar si blestema cel ce te sileste sa bei,
sau de te-ar ruga, facandu-ti tie metanii, tu nu baga in seama blestemul acela,
rugamintea si metaniiie lui, pentru ca sa stii ca satana indeamna pe unii ca
aceia, sa-i sileasca pe calugarii cei tineri sa bea vin, fiindca stie vicleanul
ca vinul si femeile departeaza pe calugari de Dumnezeu.
25) Zis-a iarasi
: de ti se va intampla o calatorie la un loc strain, intre oameni necunoscuti si
facandu-se seara, vei merge la oameni ca sa gazduiesti si sa te odihnesti si
nimeni nu te va primi in casa, fiind strain, tu nu te scarbi. Ci zi in gandul
tau asa : de as fi eu vrednic, Dumnezeu mi-ar face mie odihna si i-ar indemna pe
oameni de m-ar primi.
26) Zis-a iarasi : de te va chema cineva la masa
pentru dragostea lui Hristos si te va pune sa sezi la locul cel mai de jos, tu
sa nu te scarbesti ci zi asa in gandul tau : eu nici pe acest loc nu sunt
vrednic sa sed; caci iata, zic tie, ca nici necinstea, nici scarba, ori in ce
chip ar fi, nu vine omului fara stirea si voia lui Dumnezeu, pentru ispitirea si
indreptarea lui, sau pentru pacatele lui. Si cine nu gandeste si nu crede
acestea, caci Dumnezeu este Drept Judecator ?
27) Zis-a iarasi : de ti se
va intampla sa traiesti in pustie, pazeste-ti mintea, ca sa nu-si faca dracii
batjocora de tine, aducandu-ti tie ganduri, ca acestea, zicand : iata acum
traiesti bine, cu pace, iata acum te-ai despartit de galcevi si te-ai izbavit de
clevetirile si vorbele oamenilor. Fa, deci, acum slujba putina si trebuinta ta
in odihna. Acestea de le vei gandi in cugetul tau, atunci Dumnezeu isi va lua
ajutorui Sau de la tine si iti vei cunoaste neputinta; insa traind tu in pustie,
acestea ti se cade sa zici pururea in gandul tau : o ! amar mie, ticalosului, de
vreme ce eu cu trupul traiesc aici in pustie, iar cu mintea si cu gandul meu
sunt totdeauna in lume si oamenii ma socotesc ca traiesc aici viata parinteasca
- si nu stiu ei, ca eu aici vietuiesc cu multa lenevire si ganduri spurcate,
mancand, band si dormind, in zadar petrecandu-mi zilele vietii mele !
28)
Zis-a iarasi : cand vrei sa mergi ca sa-ti descoperi gandurile si cugetele tale
unui parinte duhovnicesc si sa-l intrebi sa-ti spuna cele pentru folosul
sufletului tau, dupa obiceiul calugaresc, atunci ti se cade sa te rogi lui
Dumnezeu, zicand : Doamne, Dumnezeul meu, cele ce vrei Tu si le stii ca sunt
spre folosul sufletului meu, acelea da-le in gura acelui parinte, ca sa mi le
zica si eu sa primesc ca din gura Ta cuvintele lui si sa ma folosesc de dansele
! Intareste-te bine in cuvintele acestea, de vreme ce osteneala, tacerea,
saracia si patimirea nasc omului smerenia, iar smerenia iarta toate
pacatele.
29) Zis-a iarasi : de vei auzi ca cutare te-a clevetit, te-a
grait de rau si te-a defaimat si de va veni acela la tine, sa nu il vadesti, ci
veseleste-te impreuna cu dansul si fii cu fata vesela catre dansul, ca sa ai
indrazneala catre Dumnezeu in rugaciunea ta.
30) Zis-a iarasi : de va
veni la tine un frate, atunci pentru fratele acela lasa-ti treaba si pravila si
umilinta ta, plangerile si lacrimile de le vei avea si ascunde-le in inima, pana
cand se va duce fratele. Daca va iesi si se va duce, apuca-te iar cu umilinta de
pravila, de vreme ce se tem dracii vazand umilinta ta.
31) Zis-a iarasi :
de te vor supara pe tine candva gandurile mandriei, zi-i acelui drac asa : du-te
de la mine, satano, de vreme ce zice Domnul ca tot cel ce se va inalta,
smeri-se-va, iar de imi zici ca sunt om bun si cucernic, eu abia atunci ma voi
pricepe ca sunt bun, cand voi avea smerenie !
32) Zis-a iarasi : de vei
cadea in vreun pacat si dupa aceea il vei parasi si vei incepe a te umili, a te
scarbi si a te cai de acel pacat, ia aminte ca pana la moartea ta, neincetat sa
te caiesti, sa te scarbesti si sa suspini catre Domnul Dumnezeu. De nu te vei
scarbi de pacatele tale, iarasi vei cadea intr-insele. Ca scarba pentru pacate
este sufletului frau tare si nu il lasa sa cada.
33) Cand vezi ca te
miluieste Dumnezeu si incepe a-ti veni umilinta in inima, satana vazand, indata
iti aduce in gand o treaba oarecare in chilie, zicand : cutare lucru si cutare
trebuie sa-l faci acum, sa mergi la cutare frate pentru cutare trebuinta.
Acestea si altele iti aduce in gand - niste lucruri si treburi, ca si cum ar fi
de mare trebuinta, vrand vrajmasul cu acestea sa te sminteasca si sa te
lipseasca de folsitoarea umilinta pe care o vedea ca vine in inima ta. Dar tu,
fiule, ia aminte si cunoaste viclesugul si mestesugul vrajmasului si nu-l
asculta, nici te supune indata gandurilor tale. Iar daca vede vrajmasul ca ii
cunosti mestesugui si viclesugul lui si nu primesti nici nu te supui gandului pe
are il aduce el, ci iti pazesti cu osardie si cu umilinta rugaciunea ta,
silindu-te pentru sufletul tau, atunci el iti aduce alta ispita intr-alt chip,
ori de la vreun om oarecare, ori alta pricina ori scarba. Daca vede ca ii stai
tare impotriva si nu i te supui, atunci te sageteaza la inima cu arma lui cea
mai tare si mai veninoasa, adica iti arunca din sageata lui focul maniei in
inima si indata te umpli si te aprinzi de manie. Caci stie vrajmasul ca nici un
alt lucru rau ca mania si iutimea, nu goneste asa de tare, umilinta si frica lui
Dumnezeu din inima omului.
34) Zis-a iarasi : de nu ii va pedepsi
calugarul trupul sau, ca pe un vrajmas si potrivnic, nimic facand pe voia si
placerea lui, nu se va putea slobozi de lanturile vrajmasu lui, ca lanturile si
mreaja diavolului este trupul, mai ales al calugarului celui tanar.
35)
Un batran oarecare sedea in Rait si avea acest fel de lucrare : sedea in chilia
sa umilit, aplecat spre pamant, clatinand cu capul si zicand cu oftare : dar ce
va sa fie ? Si iar sedea tacand si lucra la fasii si iar clatea cu capul,
acelasi cuvant zicand : dar ce va sa fie ? Si asa si-a sfarsit toate zilele
vietii sale, intristandu-se pururea de iesirea sa din trup.
36) Zis-a un
batran : de petreci impreuna cu fratii, ia seama, sa nu le poruncesti ca si cum
ai stapani peste dansii, ca sa nu se inalte inima ta, ci opreste indraznirea cu
chipul sau, iar cu sufletul socoteste-te rob si mai mic decat toti.
37)
Zis-a iarasi : de voiesti sa ai darul plangerii, iubeste saracia si smerenia si
sa nu doresti a avea in chilia ta nici un lucru bun, caci cand va pofti sufletul
tau ceva si nu va afla, ofteaza si se smereste si atunci il mangaie Dumnezeu, si
ii daruieste umilinta. Cand va gusta sufletul din dulceata lui Dumnezeu, atunci
uraste si haina pe care o poarta si insusi trupul sau. Iata, iti zie tie, fiule
: de nu va uri omul trupul sau ca pe un vrajmas si potrivnic al sau, nefacand
nici intr-un lucru placerea lui, nu va putea scapa de laturile vrajmasului. Caci
latul diavolului asupra calugarilor si mai vartos asupra celor tineri este
trupul nostru, precum ne invata avva Isaia, zicand : nu apuca pe altul de mana,
nici sa scarpini trupul altui om, afara de marea boala, si aceasta cu frica,
nici sa lasi a se atinge cineva de tine, nici sa te atingi de vreun trup strain,
ci si la al tau cu frica uita-te. Sa nu zici cuiva : ia ceva de pe capul meu,
sau de pe barba, sau din tiviturile hainelor tale. Sa nu dormi cu cineva la un
loc in toata viata ta. Sa nu dai sarutare celui tanar, ce este fara barba, nici
macar in biserica, nici vreunui strain ce va veni, nici sa sezi aproape de el,
ca sa nu se atinga de tine ! De vreme ce multi nebagand de seama lucrurile
acestea, ca si cum ar fi mici si de nimic, au cazut din acestea in mari
prapastii si au pierit. Fiindca tot lucrul bun sau rau, din lucrurile cele mici
incepe apoi se face mare. Cel ce se pazeste, fiule, pazeste plangerea si
umilinta, iar cel ce nu baga in seama acestea, fara de plangere este si fara
lacrimi. Cel ce nu are acestea, nu are cu sine pe Dumnezeu care il apara si il
pazeste.
38) Langa un batran oarecare vietuia un frate care era cam
lenes. Acesta urmand sa moara, zacea in preajma unuia din parinti, si il vedea
batranul usor iesind din trup. Vrand batranul a incredinta pe frati, i-a zis lui
: frate, sa ma crezi, ca noi toti stim, ca n-ai fost frate nevoitor spre postire
si cum de iesi asa cu osardie din trup ? Fratele i-a raspuns : cred, parinte, ca
adevarat ai zis dar de cand m-am facut monah nu mai stiu sa fi judecat pe vreun
om. Deci vreau sa zic catre Dumnezeu : Tu ai zis, Stapane, nu judecati si nu
veti fi judecati, lasati si vi se va lasa voua ! Zis-a lui batranul : pace tie,
fiule ! Si s-a mantuit fara osteneala.
39) Iarasi, alt oarecare parinte
petrecea in muntele Rait, in locul care se numeste Mideno. La acesta a venit
unul din batrani si i-a zis : avvo, ma necajesc cand trimit pe fratele la
slujba, mai ales cand va zabovi. Si i-a zis si acela : si eu cand trimit ucenic
la trebuinta, sezand la usa privesc iar cand imi zice gandul : oare cand va veni
fratele, atunci ii zic : dar de va grabi a veni alt frate, adica ingerul si va
veni sa te ia catre Domnul, ce va fi ? Asa, in toata ziua privind la usa, ma
intristez si plang de pacatele mele zicind : oare ce frate va veni mai degraba :
cel de sus, sau cel de jos ? Si foarte folosindu-se batranul si de atunci a
apucat si el aceeasi fapta.
CAPITOLUL III.PENTRU GRIJA
SI PLANGERE1) Un batran oarecare a adormit in Domnul si peste putina
vreme iar a inviat, iar fratii au inceput a-l intreba, sa le spuna, ce a vazut
acolo. El le-a raspuns, zicand : fiilor, eu acolo inca n-am apucat sa merg sa
vad ceva, decat am auzit tipete si vaiete, cu glasuri de multime de noroade
strigand : vai si amar mie ! Asa ni se cade si noua pururea a plange in viata
aceasta si a zice : Vai ! Vai ! Si : amar mie ca am scarbit pe Domnul Dumnezeul
meu !
2) Intrebat-a un frate pe un batran oarecare, zicand : ce sa fac,
parinte, sa ma mantuiesc ? Batranul i-a raspuns : mergi, fiule si sezi cu
liniste si cu tacere in chilia ta si sileste-ti inima sa plangi si sa versi
lacrimi din ochii tai ! Asa fa si te vei mantui.
3) Ne spunea noua un
batran oarecare, ca era un tanar care dorea si voia sa iasa din lume si sa
mearga la o manastire sa se faca calugar si nu-l lasa mama sa nicidecum sa faca
aceasta. El totdeauna zicea mamei sale : lasa-ma sa merg la manastire dupa
dorinta mea, caci vreau sa-mi mantuiesc sufletul ! Iar ea, de multe ori
oprindu-l n-a mai putut sa-l opreasca, ci l-a slobozit si el s-a dus. Asa
mergand la o manastire, s-a calugarit si a inceput a trai in trandavie si
lenevie, neavand nici o purtare de grija pentru mantuirea sa. Dupa catava vreme
i-a murit mama, iar el petrecandu-si zilele sale asa, in multa lenevie si
nepurtare de grija i s-a intamplat de s-a imbolnavit de o boala foarte grea,
lesinand, a vazut o vedenie foarte inspaimantatoare. A fost rapit si dus in
temnitele iadului, unde sunt sufletele oamenilor celor osanditi la muncile cele
vesnice. Acolo a gasit-o pe mama lui zacand impreuna cu cei osanditi. Ea, daca
l-a vazut s-a mirat si i-a zis : dar aceasta ce este, fiul meu ? Si tu esti
osandit aici, in acest loc, care este al celor osanditi ? Unde este cuvantul
tau, fiule, in care spuneai ca mergi la manastire sa te calugaresti, sa-ti
mantuiesti sufletul ? El s-a rusinat de acele cuvinte ale mamei si neavand ce
sa-i raspunda tacea mahnit. Asa tacand, a auzit glas poruncind si zicand :
luati-l pe acesta de aici si-l duceti acolo, de unde l-ati luat, caci nu v-am
trimis sa-l aduceti aici, ci pe cutare din cutare manastire, care este numit cu
acelasi nume. Acestea graindu-se, s-a desteptat, si venindu-si in fire, a spus
tuturor fratitor inspaimantatoarea vedenie. Iar ei auzind, se minunau. Apoi au
trimis la acea manastire sa-l vada pe calugar, la care s-a trimis sa-l ia si sa
il duca la locul osanditilor. Mergand trimisul, l-a gasit raposat. Si asa mai
vartos se minunau toti fratii, incredintandu-se de acea vedenie
inspaimantatoare. Iar acestui frate, cu mila lui Dumnezeu, a inceput a-i fi mai
bine. Curand dupa aceea l-a lasat infricosata vedenie pe care i-a aratat-o
Domnul Dumnezeu. si s-a inchis intr-o chilie si sezand plangea cu lacrimi ziua
si noaptea in toata viata sa, ingrijindu-se pentru mantuirea sufletului si
caindu-se pentru viata lui cea de mai dinainte, petrecuta in lenevire si in
desert. Si atata ii daduse Dumnezeu lui umilinta, lacrimi si plangere, incat de
multe ori mergeau fratii la dansul si voiau sa-l mangaie sa nu inebuneasca de
atata plangere. El insa nu voia nicidecum sa se mangaie, ci le zicea lor asa :
fratilor, de vreme ce n-am putut de rusine sa sufar dojenirea de la maica mea,
cum voi putea suferi rusinea cea care va fi inaintea lui Hristos si a sfintilor
Sai ingeri in ziua judecatii ?
4) Zis-a un batran oarecare : la
infricosata a doua venire a lui Hristos, dupa invierea mortilor, de s-ar putea
sa mai moara oamenii, toti ar muri de frica si de marea spaima ce va fi atunci.
Ca infricosat este a vedea cerul desfacandu-se si Dumnezeu aratandu-se cu manie
si urgie, cu oaste de ingeri fara numar; si toti oamenii cati s-au nascut pe
pamant, de la Adam pana atunci, impreuna de fata vor sta, asteptand fiecare
hotararea lui judecata. Pentru aceea, acestea gandindu-le pururea si
asteptandu-le noi, datori suntem a trai ca si cum am fi in toate zilele
intrebati si cercati pentru viata noastra, de Insusi Domnul Dumnezeu.
5)
Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : oare, parinte, pentru ce imi este
inima asa de impietrita, incit n-am nicidecum frica lui Dumnezeu in inima ?
Batranul i-a raspuns : mi se pare, fiule, ca deoarece nu are omul mustrarea
inimii, pentru aceasta nu dobandeste frica lui Dumnezeu. Si i-a zis lui fratele
: dar ce este parinte, acea mustrare a inimii ? Zis-a lui batranul : intistrarea
inimii aceasta este, sa se mustre omul pe sine totdeauna in toate lucrurile
sale, zicand asa : adu-ti aminte, ticaloase, ca dupa scurta vreme o sa stai
inaintea lui Dumnezeu si o sa dai raspuns pentru toate lucrurile si vorbele,
gandurile si cugetele tale. Deci dar, de ce trebuie sa sezi cu oamenii la vorba
desarta ? Intru acestea, fiule, invatandu-te si deprinzandu-te a le vorbi
pururea in gandul tau, iti va veni frica lui Dumnezeu in inima si te vei
mantui.
6) Zis-a un batran : precum umbra noastra pururea o avem cu noi,
ori incotro mergem, asa ni se cade noua sa avem umilinta si plangerea pururea cu
noi, ori incotro vom merge si ori unde vom fi.
7) Un frate l-a intrebat
pe un batran oarecare, zicand : spune-mi mie, parinte, ce voi face, ca doreste
sufletul meu lacrimi si nu am, ca-mi este inima foarte impietrita pentru
umilinta, macar ca citesc vietile sfintilor parinti sau le aud; si nicidecum
nu-mi pot umili inima si foarte scarbit e sufletul meu de aceasta. Batranul i-a
raspuns : fiii lui Israil dupa 40 de ani au intrat in Pamantul Fagaduintei, in
care, daca au intrat, nu s-au mai temut de razboaie. Asa si noua ne-a poruncit
Dumnezeu, sa ne mahnim si sa ne scarbim pentru mantuirea noastra. Caci scris
este : cu multe scarbe ni se cade sa intram intru Imparatia Cerului, iar fara de
scarbe, nu vom putea intra in Pamantul Fagaduintei. Asculta, fiule, sa-ti spun o
istorie a unui tanar. Era un tanar care dorind viata calugareasca, a mers la
muntele Nitriei si acolo s-a facut calugar. Si era chilia lui aproape de chilia
unui frate, pe care il auzea in toate zilele plangandu-si cu mare tanguire si
lacrimi pacatele sale, iar inima lui era impietrita si nu-i venea umilinta si
lacrimi ca sa poata plange. Deci se intistra pe sine zicand : nu vrei ticaloase,
sa plangi si sa versi lacrimi pentru pacatele tale acum pana ai vreme si esti
fara de simtire si nebagator de seama ! Sa stii, ca daca nu vrei sa plangi, eu
te voi face si te voi invata sa plangi. Si avea o funie tare impletita si luand
acea funie, se desbraca de haine si se batea cu funia peste spatele gol, pana
cand i se ranea foarte trupul lui si nu mai putea suferi si atunci incepea sa
planga. Iar acel frate, care era aproape de dansul cu chilia, luand seama ce
face si vazandu-l de multe ori facand asa, batandu-se si insusi muncindu-se, se
minuna foarte. Si a inceput a se ruga lui Dumnezeu ca sa-i arate, daca este
placut lui Dumnezeu lucrul acelui frate, care se bate el insusi, si se munceste
asa ? Si i-a aratat lui Dumnezeu. Intr-o noapte in vis l-a vazut fiind in ceata
mucenicilor, purtand cununa muceniceasca pe cap si il arata lui cineva cu
degetul, zicand : vezi, iata mucenicul cel bun, care rabda pentru Hristos !
Acesta impreuna cu mucenicii fiind primit, s-a incununat. Asa si tu, fiule,
sileste-te pentru Hristos sa patimesti si sa rabzi toate scarbele ce ti se vor
intampla si asa nu numai umilinta si lacrimile pe care le doresti, ti le va da
Dumnezeu, ci si cu cununa muceniceasca te va incununa.
8) Un frate l-a
intrebat pe un batran zicand : ce voi face, parinte, ca sa ma mantuiesc ?
Spune-mi un cuvant de invatatura ! Batranul i-a raspuns : cand a batut si a
certat Dumnezeu Egiptul, atunci nu era acolo nici o casa in care sa nu fie
plangere. Asa fa si tu, fiule, de vrei sa te mantuiesti : lacrimeaza si plangi
si Dumnezeu te va mantui si te vei mantui.
9) Ne spuneau noua parintii ca
sezand ei odinioara la masa unui frate si pentru dragoste ospatand, a ras un
frate la masa. Si vazand aceasta avva Ioan, a plans si a zis : ce este in inima
acelui frate de a ras, fiind dator a plange, fiindca mananca din osteneala
straina ?
10) Un batran l-a vazut pe un frate razand si i-a zis : frate,
dar nu stii ca avem sa dam cuvant de toata viata noastra inaintea lui Dumnezeu
Celui ce este peste cer si peste pamant si tu razi in loc sa plangi
?
CAPITOLUL IV.PENTRU SMERENIE SI
UMILINTA1) Un parinte oarecare traia aproape de fericitul Antonie,
in lunca de cealalta parte de rau. Si a mers odata in Egipt pentru oarecare
trebuinla, luand cu sine si pe ucenicul sau si mergand in orasul ce se chema
Kint, a zabovit acolo o saptamana. Zabovind ei acolo, au vazut in toate
diminetile barbati si femei iesind si mergand la morminte si plangandu-si
fiecare mortii cu mare tanguire, pana la al treilea ceas din zi, caci asa le era
lor obiceiul. Batranul i-a zis ucenicului sau : vezi, fiule, ce fac oamenii
acestia. Cum se scoala asa de dimineata si merg la morminte si plang cu atata
tanguire pe mortii lor ? Sa stii, fiule, ca de nu vom face si noi asa, la pieire
vom merge. Deci intorcandu-se la chiliiie lor, indata si-au facut morminte,
departe unul de altul. Si asa, sculandu-se de dimineata, in toate zilele, mergea
fiecare la mormantul sau si-si plangea cu mare umilinta si tanguire sufletul ca
pe un mort, pana la al treilea ceas din zi. Cand se intampla de adormea ucenicul
sau dimineata la acea vreme, il astepta batranul zicand : scoala-te, fiule, ca
egiptenii acum plang la mormintele lor ! Iar ucenicul zicea : parinte, ce sa fac
ca imi este foarte impietrita inima si nu pot sa plang ? Batranul raspunzand,
i-a zis : sileste-te, fiule, si te osteneste rabdand putintel si vazand Dumnezeu
osteneala ta, iti va trimite darul Sau si iti va ajuta tie si dupa aceea nu te
vei mai osteni. Caci iti zic tie, fiule, cand Dumnezeu raneste inima omului spre
plangere, atunci nu mai fuge umilinta si plangerea de la acela, ci petrec cu
dansul pana la moarte si oriunde va merge si oriunde va fi, plangerea, umilinta
si lacrimile pururea cu dansul sunt si ori de lucreaza, ori de mananca, ori de
doarme, sau altceva face, inima lui pururea plange, caci este ranita fara de
vindecare.
2) Intr-una din zile l-a vazut batranul pe ucenicul sau
mancand peste masura, fiindca venisera oarecari frati pentru cercetarea
batranului si chemandu-l deosebi, i-a zis : fiule, nu stii, ca plangerea este ca
o lumanare ce lumineaza si de nu o vei pazi bine, se va stinge ? Asa este
plangerea : iar mancarea si bautura cea peste masura, dormirea si somnul mult,
clevetirea, vorba multa si toata odihna trupeasca o vor pierde.
3) Un
batran oarecare, foarte silitor spre mantuirea sa, avea un frate mai trandav si
mai lenes spre mantuire care vazandu-l pe batran postind si cate sase zile
nemancand, a zis : parinte, eu am citit ca postirea multa aduce omului mandrie.
Batranul i-a raspuns : frate, de vom socoti noi aceea, apoi prin lenevire si
prin nepurtarea de griji si prin nesilinta, ne va veni umilinta. Daca este asa,
frate, sa lasam dar pustia si sa mergem de aici in lume sa ne luam femei, sa
mancam carne si sa bem vin ! Amar noua, frate, ca suntem inselati si batjocoriti
de vrajmasul. Noua, frate, ni se cade in toata vremea si in tot ceasul si tot
lucrul nostru sa gandim si sa zicem asa : de ma va certa Dumnezeu acum cu
moartea, oare, ce fapte de indreptare am care sa ma arat Judecatorului ? Si ia
aminte ce iti va raspunde tie catre acestea cugetul tau. De te judeca pe tine si
te invinuieste cu ceva cugetul sau pentru vreun lucru te inalta gandul tau,
atunci indata sa te lasi de acel lucru si sa te apuci de altul, prin care sa te
nadajduiesti ca Dumnezeu iti va ajuta tie printr-insul. Caci se cade calugarului
sa fie gata in tot ceasul de iesirea calatoriei sale, cand va iesi sufletul sau
din trup. Pentru aceea, frate, ori de mananci, ori de bei, ori altceva de
lucrezi, totdeauna zi in gandul tau : oare, de ma va chema Dumnezeu astazi, ce
voi face, ca sa fiu primit si placut Domnului ? Atunci ia aminte, cum cugetul
tau te va sfatui si te va invata ce sa faci si sa te silesti sa faci ce iti va
zice. Iar de te vei indrepta si vei incepe a petrece cu post, cu priveghere, cu
nevointa si cu osteneala si dupa aceea ele vor slabi, sa nu fii, frate,
imputinat la suflet, ci iar incepe si nu inceta a te nevoi si a pazi acestea
pana la moarte. Caci in ce fapte te va gasi moartea, in acele fapte vei fi
judecat. Ori in post, ori in priveghere, in silinta si osteneala, ori in
lenevire si in trandavire si intr-alte fapte lumesti nefolositoare si in
nepurtare de grija. Pentru aceea, frate, datori suntem in toate zilele, in toata
vremea si in tot ceasul, a ne cerca si a ne ispiti, oare la ce sporire a
faptelor bune ne aflam. Oare sporesc eu in lucrurile si faptele prin care sa
aiba nadejde mantuirea mea : in priveghere, in rugaciuni, in post, sau in tacere
linistita ? Sau mai ales decat toate, in smerenie, caci aceasta este sporirea
cea adevarata a sufletului, ca in tot ceasul sa fii mai smerit si tuturor
plecat, zicand in sine, ca tot omul este mai vrednic si mai bun decat tine. Fara
de aceasta smerenie, departe este calugarul de Dumnezeu si fara smerenie nu este
nici o nadejde de mantuirea lui. Iar de vei merge la vreun batran ca sa-l
intrebi de vreun lucru folositor de suflet si dupa rugaciune iti va zice sa
sezi, tu inchinandu-te, zi-i lui cu smerenie : parinte, spune-mi un cuvant de
invatatura pentru mantuire si viata vesnica, cum s-o dobandesc si te roaga,
parinte, lui Dumnezeu pentru mine, ca multe pacate am ! Si dupa aceste cuvinte
taci cu smerenie si sa nu zici nici un cuvant, pana nu te va intreba de ceva. De
iti va spune vreun frate taina sa, iar alt frate te va blestema cu blestem, ca
sa-i arati acea taina a acelui frate care ti-a incredintat-o tie, ia aminte ca
nu cumva sa te insele sa i-o spui, macar de te va blestema, caci blestemul lui
peste dansul se intoarce, iar tu curat ramai. De n-ai, frate, umilinta in inima
ta, atunci sa stii si sa pricepi, ca ai oarecare inaltare in inima si ea nu lasa
umilinta, ci iti impietreste inima pentru umilinta. De iti va lipsi ceva din
cele ce sunt pentru trebuinta vietii trupului, nu cere aceea de la oameni, ci
mai vartos arunca spre Domnul grija ta si nu-L uita pe Dumnezeu si Dumnezeu nu
te va lasa. Iar cel ce cere de la oameni, acela nu are credinta, caci Dumnezeu
poate sa-i ajute si sa-l chiverniseasca. De iti va aduce vreun om si iti va da
tie ceva de cele ce-ti trebuiesc, primeste cu multumire, ca din mana lui
Dumnezeu, socotind ca Insuisi Dumnezeu ti-a trimis acea mila. Iar de iti va
aduce si iti va da vreun lucru ce nu-ti trebuie, sa nu primesti ca sa nu te
ispiteasca vrajmasul sa primesti cele ce nu-ti trebuie tie. Opreste-ti, fiule si
iti invata ochii tai a nu uita spre trup strain, si de s-ar putea nici trupul
tau sa nu-l vezi. De iti va da tie Dumnezeu umilinta si plangere - si acesta
este darul cel de mai mare mila al lui Dumnezeu, - sa nu cumva sa te inalti cu
gandul in inima, socotind ca mare lucru faci inaintea lui Dumnezeu, pentru ce
plangi si lacrimezi, ci mai vartos te smereste, te dosadeste, te defaima si te
ocaraste, caci Dumnezeu cand il vede pe om inaltandu-se cu gandul si laudandu-se
in inima sa pentru plangerea si lacrimile ce le-a dobandit, atunci El ia de la
dansul umilinta, plangerea si lacrimile si se invartoseaza si se impietreste ca
piatra inima lui. Si asa il lasa si il paraseste Dumnezeu, ca sa se smereasca si
sa-si cunoasca neputinta. De nu ai, frate, smerenie duhovniceasca, nevoieste-te
si te sileste de-ti castiga macar smerenia cea trupeasca si din smerenia cea
trupeasca iti va veni smerenia cea duhovniceasca. Iar fara de smerenie, in zadar
iti este osteneala. De vei merge la vreun parinte duhovnicesc si il vei intreba
vreun cuvant de folos sufletesc, sileste-te, fiule, sa faci cele ce ti-a zis
acel parinte, iar peste putin de vei slabi si nu le vei face, sau le vei uita,
sa nu-ti fie greu a merge si a-l mai intreba acel cuvant. Ca cel ce nu se
leneveste a merge si a intreba, dorind sa auda cuvantul de invatatura, acela
macar si de nu poate sa implineasca si sa faca cuvantul si invatatura pe care o
aude, insa auzind, dobandeste umilinta si smerenie in inima lui, prin care afla
si dobandeste folos. Iar cel care nici nu doreste sa auda cuvantul de
invatatura, nici nu intreaba pe nimeni, acela nici nu face si nici nu-i vine
umilinta si smerenie in inima si nici nu dobandeste folos si mila. De te va
lauda un om, fiind tu de fata, atunci indata adu-ti aminte de pacatele tale si
zi-i lui asa : frate, pentru Dumnezeu, te rog, nu ma lauda, ca sunt un ticalos
si nu sunt vrednic de o landa ca aceea. Iar de va fi un om mare acel care te va
lauda, te inchina cu smerenie si zi-i : iarta-ma ! Si te roaga lui Dumnezeu in
gandul tau zicand : Doamne, acopere-ma si ma izbaveste de lauda aceasta ! De vei
cadea in curvie si va ii aproape de tine acel loc unde traieste acel obraz cu
care ai cazut, fugi si te departeaza caci nu te vei putea pocai, fiind aproape
de acel loc. De vei vedea cu ochii tai pe un frate facand curvie, sau alt pacat,
sa nu-l osandesti, ci fa rugaciune catre Dumnezeu pentru dansul, zicand :
Doamne, pazeste-l pe fratele meu si pe mine de inselaciunea aceasta ! Si zi :
blestemat sa fii tu, diavole, ca al tau lucru este acesta, caci fratele meu n-ar
fi facut aceasta, de nu l-ai fi inselat ! Intareste-ti inima si te pazeste sa
nu-l osandesti, ca sa nu se departeze de la tine Duhul Sfant. De va cleveti
cineva catre tine pe fratele sau, sa nu adaugi cuvant la clevetirea lui, ci ori
taci, ori zi asa : eu, frate, insumi ma aflu foarte pacatos si osandit, asa
incit nu indraznesc si nici nu pot sa osandesc pe altii; si asa vei mantui si
sufletul aceluia si pe tine de osandire. De vei cadea intr-o boala si vei cere
ceva de la cineva si nu-ti va da, ia aminte ca nu cumva sa te scarbesti cu inima
spre dansul, ci zi in gandul tau asa : de as fi fost eu vrednic sa mi se dea
ceea ce am poftit si am cerut de la acei om, i-ar fi grait Dumnezeu in inima lui
si indata mi-ar fi dat ce am cerut; insa amar mie, ca nu sunt vrednic. Trei cete
erau desavarsite intre sfintii parinti : cei dintai nu primeau usor de la cineva
ceva. Cei de mijloc nu cereau de la nimeni sa le dea ceva. Cei mai de pe urma,
de le aducea cineva ceva si le da de buna voie lor pentru Dumnezeu, ei primeau
si luau cu multumire, ca din mana lui Dumnezeu trimisa lor. De vei fi, frate,
neputincios si nu poti lucra ca sa-ti castigi cu osteneala mainilor tale hrana,
imbracamintea si trebuinta ta, atunci sa ceri cu smerenie cele ce iti trebuiesc,
de la crestinii cei iubitori de Dumnezeu, defaimandu-ti si ocarandu-ti insuti
ticalosia ta. De-ti va trimite Dumnezeu lacrimi si umilinta, in putina vreme sau
in multe zile, atunci sa lasi tot lucrul mainilor tale si daca cunosti ca iti
este de folos, petreci in acea umilinta si plangere, pentru ca iti este aproape
ziua mortii tale si pentru aceasta ti-a trimis Dumnezeu umilinta si lacrimi, ca
prin acestea sa afli mila. Caci precum diavolul mai vartos, la sfarsitul vietii
omului, se sileste sa-l piarda, asa si Dumnezeu, la sfarsitul vietii omului cu o
pricina il mantuieste. Sculandu-te din somn, intai proslaveste pe Dumnezeu cu
buzele tale si indata incepe-ti rugaciunea si pravila ta cu toata smerenia si
umilinta, cu luare aminte, cu tot gandul tau si cu frica lui Dumnezeu, ca si cum
ai sta de fata inaintea lui Dumnezeu si cu Dansul vorbind, de vreme ce mintea
omului intru cele ce se indreapta de dimineata, intru acelea petrece si peste
zi. Precum este si piatra morii : ce bagi intr-ansa dimineata, aceea macina si
peste zi, ori grau ori neghina. Pentru aceea si tu, te silesti de dimineata a
baga totdeauna grau mai inainte, pana nu va baga vrajmasul tau pleava sau
neghina. De vei vedea in vis nalucindu-se tie o femeie oarecare, cu ochii, cu
fata si vorba inselatoare, dupa ce te vei destepta din somn pazeste-te, frate,
si ia aminte sa nu-ti fie gandul tau la dansa, pentru ca gandul la ea iti va
spurca sufletul. Cand te vei culca pe patul tau, fiule, adu-ti aminte de
mormantul tau, in care o sa zaci peste putina vreme, zicand in tine : nu stiu de
voi ajunge dimineata sa ma scol, sau nu. Mai inainte de culcare roaga-te
Domnului Dumnezeu cu toata osardia, cu smerenia inimii si asa insemnandu-ti fata
ta cu semnul Cinstitei Cruci, culca-te ! Si dupa ce te vei culca, ia aminte ca
nu cumva sa gandesti ceva lucru spurcat si necuvios, nici la vreun obraz
femeiesc sa nu gandesti in gandul tau, macar de ar fi femeie sfanta, ci mai
vartos rugandu-te lui Dumnezeu, gandeste-te la ziua judecatii, cum o sa stai
inaintea Prea Dreptului Judecator si sa dai raspuns de toate faptele, cuvintele
si gandurile. Ca ce gandeste omul ziua, in gandul sau, aceea s-a obisnuit a i se
naluci noaptea, in vis. Sunt duhuri necurate spre acea treaba randuite de satana
lor, care, daca se culca omul, mai ales calugarul, pe patul lui, sed langa
dansul si-i aduc in gand aducerea aminte de oarecare femeie si de spurcaciunea
ei si-i aprinde trupul lui spre spurcata pofta trupeasca, pana ii spurca inima
si sufletul. La fel si ingerii sunt randuiti de la Dumnezeu, care sed langa om,
si-l pazesc de laturile si mrejele vrajmasului. De te va indemna inima ziua si
noaptea, zicand : scoala-te si te roaga lui Dumnezeu, atunci sa stii ca sfantul
inger ai lui Dumnezeu care te pazeste, acela iti graieste tie : scoala-te si te
roaga !
Deci, de te vei scula tu si el se va scula si va sta la rugaciune
impreuna eu tine, intarindu-te in nevointa si gonind de la tine duhul cel
necurat care te insala si racneste ca un leu asupra ta. Iar de nu te vei scula,
indata se va departa de la tine ingerul si atunci vei cadea in mainile
vrajmasului. De vei lucra ceva de obste impreuna cu fratii, sa nu cumva sa te
arati tu cum ca lucrezi mai mult decat altii; iar de te vei lauda, iti pierzi
plata ta. Pazeste-te, fiule, de vorba multa, de vreme ce tacerea cu intelepciune
este mai buna, iar vorba multa, macar de se intampla uneori de este si de folos,
se amesteca in ea si cuvinte nefolositoare. Pazeste-te, fiule, in vorbele tale,
sa nu te caiesti dupa ce ai vorbit, caci multi pentru vorba lor si-au pierdut
cinstea, iar altii si viata. De vei avea un lucru ( rudocelie ) in chilia ta si
va veni ceasul de rugaciune, sa nu cumva sa zici : sa mai las putin pana voi
savarsi acest lucru, ci indata scoala-te, fiule si inchinandu-te lui Dumnezeu te
roaga Lui cu osardie, ca sa-ti indrepteze Domnul viata, sa te pazeasca si sa te
izbaveasca de toti vrajmasii vazuti si nevazuti si sa te invredniceasca
Imparatiei Sale.
4) Zis-a un batran oarecare, invatandu-l pe ucenicul sau
: fiule, de te vei lenevi a te scula noaptea la slujba utreniei, in acea zi nu
se cade sa dai trupului tau mancare, caci scrie Apostolul, ca pe degeaba nu se
cade a manca. Iarasi, zictlie, ca mireanul de va fura, este vinovat. Aceeasi
vina o socoteste Dumnezeu fiecarui frate, care se va lenevi si nu se va scula la
slujba bisericii, afara de boala, sau de o mare impiedicare. Insa si de la cel
bolnav si ostenit asteapta Dumnezeu rugaciune duhovniceasca, caci aceasta poate
sa o faca si cel bolnav si neputincios. De ai clevetit cumva pe vreun frate si
te mustra cugetul tau, mergi cu smerenie la acel frate si te inchina pana la
pamant, zicand : iarta-ma, frate, ca am gresit si te-am clevetit ! Si de aici
inainte pazeste-te si nu mai cleveti pe nimeni, caci clevetirea este moartea
sufletului. De iti va aduce tie un frate vreun lucru, orice ar fi si ti-l va
darui pentru dragostea frateasca si stiind ca acel frate este mai sarac si mai
neputincios decat tine, atunci sileste-te si daruieste-i si tu lui ceva indoit
mai mult decat ti-a daruit el tie. Iar de nu vei avea ce sa-i dai si sa-i
rasplatesti, atunci inchina-i-te pana la pamant cu smerenie, zicand : iarta-ma
pentru Dumnezeu, iubite frate, ca eu nu am ce sa-ti daruiesc ! Domnul Dumnezeu
sa-ti plateasca pentru dragostea ce-o arati catre mine. De vei citi sau vei auzi
vietile sfintilor parinti, incepe si te nevoieste a face si a vietui si tu asa,
chemandu-L pe Dumnezeu in ajutorul tau, ca sa te intareasca si sa-ti ajute si
rabda fara slabire in lucrul ce vei incepe, laudand si multumind lui Dumnezeu.
Iar de ai inceput si nu ai savarsit, atunci defaima-ti neputinta ta, ocaraste-ti
cugetul tau si smereste-ti gandul, ca pe un rau, lenes si trandav; pururea
neincetat mustra-ti sufletul pentru ca ce ai inceput si n-ai sfarsit. De ai
gresit si ai facut pacat trupesc, nu te mai gandi dupa aceea la dansul, cum l-ai
facut, caci gandind la dansul iarasi ti se aprinde trupul si ti se spurca
sufletul. De-ti vei deosebi viata ta si iesind vei merge si te vei aseza in
pustie, cand vei cunoaste ca te cerceteaza Domnul Dumnezeu, sa nu cumva sa te
inseli, frate, sa te inalti cu inima zicand ca mare lucru faci ca sezi in pustie
si pentru aceea te cerceteaza Dumnezeu, caci de te vei inalta si te vei lauda in
inima ta, gandind acestea, atunci Dumnezeu iti va lua ajutorul sau si tu iti vei
cunoaste neputinta. Ci, mai vartos, frate, cu smerenia inimii tale, zi asa in
gandul tau : eu pentru slabiciunea, ticalosia si neputinta mea, sed aici, in
aceasta pustie, iar Prea Bunul Dumnezeu pentru bunatatea Sa isi face cu mine
nevrednicul mila Sa, ca sa nu slabesc, ci sa rabd. De vei da orice lucru,
vreunui frate, pentru dragostea lui Hristos, iar mai pe urma iti va aduce
vrajmasul cainta de aceasta in gandul tau, zicand : rau am facut ca m-am grabit
de am dat acel lucru care imi trebuia foarte mult, sau ca acel lucru nu era de
obrazul aceluia, sau prea mult i-am dat lui, tu, frate, nu asculta acel gand,
caci este al vrajmasului, ci venindu-ti acel gand sa-i raspunzi asa : eu am dat
imprumut acel lucru lui Hristos Insusi. Si asa, vrajmasul se va duce de la tine
rusinat, iar tu vei lua plata mare de la Dumnezeul Hristos.
5) Zis-a un
batran : dator este calugarul cand sade cu fratii la masa, sa caute pururea in
jos, spre pamant, iar nu la fata fratilor, mai ales a celor tineri si sa aiba
gandurile lui pururea catre Dumnezeu, ca mare si nesuferita scarba face
calugarul diavolului, atunci cand are gandul la cer, catre Parintele
lui.
6) Zis-a un batran : gandurile cele rele si necurate din inima
omului sunt asemenea soarecilor care umbla in casa, pe care de-i vei omori cate
unul, indata ce-i vei vedea, nu te vei osteni, iar de ii vei lasa pana se vor
inmulti si vor umplea casa, atunci multa osteneala vei avea gonindu-i si
neputandu-i goni, ti se va uri si vei lasa de se va pustii casa ta.
7)
Zis-a un batran oarecare : calugarul care a gresit inaintea lui Dumnezeu,
scarbindu-L pe Facatorul sau, si-i va veni oarecare umilinta si isi va cunoaste
greseala si va voi sa se pocaiasca de pacatele sale, unuia ca acela i se cade sa
se departeze de lume, sa se deosebeasca de alti frati, sa iasa si sa se aseze
singur la un loc linistit, cu tacere, si asa umilindu-se si smerindit-se
inaintea lui Dumnezeu, pururea sa-si planga pacatele sale, ziua si noaptea,
curatindu-si mintea si inima de gandurile lumesti. Sa se pazeasea foarte mult,
ca sa nu scarbeasca sau sa dosadeasca pe cineva, ci pe sine pururea sa se
dosadeasca, sa se ocarasca, sa se mustre si sa se defaimeze, pentru ca a
pacatuit scarbind pe Domnul Dumnezeu si Facatorul sau. Si asa, cu multa
infranare a trupului si a patimilor, cu multa umilinta, plangere si lacrimi
rugandu-L pe Dumnezeu, va dobandi mila si iertare.
8) Spunea un oarecare
batran, avva Teodor, pustnicul cel mare, zicand : odata am mers cu oarecari
frati in Kanop, care este ca la cincisprezece stadii departe de cetatea
Alexandria, la parintele Teodor, pustnicul cel mare, care avea darul rabdarii.
Si vorbind cu noi batranul si mult folosindu-ne, intre alte vorbe, ne-a spus si
aceasta : era un frate care traia intr-o chiliuta, afara din cetatea Alexandria,
in dosul zidului si acel frate avea darul lacrimilor. Odata, intr-o zi, in urma
dorintei inimii sale, i-a venit umilinta si plangere mai mult decat altadata;
iar el vazandu-se in atita umilinta si multime de lacrimi, zicea in sine, asa :
cu adevarat, acesta este semnul ca se apropie ziua mortii mele. Si cand gandea
aceasta, plangerea si lacrimile mai mult se adaugau. Iar daca el vedea asa
adaugandu-se si inmultindu-se lacrimile si umilinta lui, iarasi zicea : cu
adevarat, aproape este vremea iesirii mele. Si asa, in toate zilele plangea cu
amar. Iar noi auzind si mult folosindu-ne de vorbele si povestirile acestui
batran, l-am intrebat despre lacrimi, zicand : oare, parinte, ce este acest
lucru, ca uneori vin umilinta si lacrimile singure, sau uneori prin multa
osteneala abia vine omului o picatura de lacrima ? Si raspunzand, ne-a zis noua
batranul : fiilor, lacrimile sunt asemenea cu ploaia sau ninsoarea, iar
calugarul este ca un lucrator gradinar sau vier, care cand vede ca vine ploaia,
se cade sa lase toate celelalte lucruri ale sale si sa alerge si sa se
nevoiasca, sa-si curateasca toate jgheaburile gradinii sau ale viei si sa nu
lase sa curga paraiele ploii pe dinafara de gradina, ci sa se sileasca sa le
indrepteze pe jgheaburile lui, in gradina sa, ca sa curga si sa adape toata
gradina. Caci zic voua, fiilor, ca decat toate zilele anului, mai mult folos
face o zi de ploaie care rasare, creste si inmulteste toate roadele gradinii.
Asa sunt si lacrimile. Deci, cand simtim ca ne cerceteaza Dumnezeu si ne vine
umilinta in inima, ni se cade sa lasam indata toate celelalte lucruri si treburi
si cu toata osardia sa ne rugam lui Dumnezeu, caci nu stim, gasi-vom asa o alta
zi, in care sa ne vina cercetarea lui Dumnezeu ?
9) Si iar l-au intrebat
pe avva Teodor, zicand : spune-ne noua, avvo, cum pot sa se pazeasca lacrimile
cand vin la om ? Batranul ne-a raspuns : fiilor, cand vin omului lacrimile si
umilinta, atunci mai inainte de toate se cade sa se pazeasea sa nu vorbeasca cu
nimeni si sa nu iasa afara din chilia lui, pazindu-se de mancare multa si
dormire. Tot asa, sa-si pazeasca inima de ganduri, sa nu gandeasca in sine ca
face mare si bun lucru pentru ca plange si lacrimeaza. Ci mai mult atunci, cu
toata osardia sa se roage lui Dumnezeu, citind Sfintele Scripturi. Insa cand ii
va veni omului umilinta si plangere, acestea-l vor invata ce sa faca.
10)
Zis-a lor iarasi batranul : fiilor, eu am vazut un frate oarecare sezand in
chilia lui si impletind cosurile ( rucodelia sa ) si cand ii venea umilinta si
lacrimi, indata lasand lucrul, se scula la rugaciune si cum se scula si incepea
a se ruga, indata fugeau umilinta si lacrimile de la dansul. Iar daca sedea jos
si incepea a lucra lucrul sau si lucrand isi aduna gandurile, indata ii veneau
lacrimile si iar se scula la rugaciune si iar ii trecee umilinta. Iar cand lua
vreo carte sa citeasca, cum incepea a citi indata ii veneau lacrimile si
plangea. Si atunci a zis acel frate : bine au zis sfintii parinti ca plangerea
este invatator, caci il invata pe om tot folosul.
11) Zis-a lor iarasi :
fiilor, batranul meu avea obicei de a se indeparta totdeauna in adancul
pustiului si acolo isi petrecea viata in tacere si liniste. Iar eu odata i-am
zis : pentru ce, parinte, totdeauna fugi de noi si te departezi in adancul
pustiului ? Nu este mai bine sa traiesti aproape de oameni, ca ei vazand
nevointa ta cea buna, sa se foloseasca si altii iar tu vei avea mai mare plata
de la Dumnezeu ? Batranul i-a raspuns : crede-ma, fiule, ca macar de ar fi
cineva asemenea cu marele prooroc al lui Dumnezeu, Moise si va trai impreuna cu
oamenii, nu poate nicidecum sa se cheme fiu al lui Dumnezeu dupa dar si sa-si
foloseasca sufletul sau. Eu sunt fiu al lui Adam si precum Adam, parintele meu,
vazand roada frumoasa si buna la gust, n-a rabdat sa nu ia sa guste, prin care a
si murit, asa sunt si eu, cand vad rodul pacatului : indata il poftesc, din care
luand si gustand mor. Pentru aceea, prea cuviosii nostri fugeau din lume in
pustie, ca sa-si omoare patimile si poftele dulcetilor, acolo unde nu aflau
mancarea care naste poftele pacatului.
12) Zis-a iarasi : de se va da
insusi omul de buna voia sa spre greutate, scarba, suparare si rabdare pentru
Dumnezeu, eu cred ca pe acela cu sfintii mucenici il va impartasi Dumnezeu,
pentru ca acea greutate si scarba pe care o rabda cineva pentru Dumnezeu, in loc
de sange se primeste.
13) Zis-a iarasi : fiilor, precum tot pacatul pe
care-l face omul, afara de trup este, iar cel ce face curvie, in trupul sau
greseste, pentru ca dintr-ansul iese spurcaciunea si ii spurca tot trupul, asa
si toate bunatatile afara de trup sunt. Iar cel ce plange pentru mantuirea
sufletului sau, acela isi curateste si trupul sau, pentru ca lacrimile care ies
din ochii lui, acelea tot trupul si sufletul lui ii spala.
14) Un frate
l-a intrebat pe un oarecare batran, zicand : te rog, parinte, spune-mi, ce sa
faca omul ca sa i se umileasca inima si sa-i vina lacrimi si plangere ? Batranul
i-a raspuns : fiule, lacrimile si plangerea vin la om din aducere aminte de
pacatele sale pe care le-a facut in viata sa, inaintea ochilor lui Dumnezeu si
cum ca are sa dea raspuns Infricosatului Judecator pentru dansele. La fel, celui
ce va sa-i vina umilinta si lacrimi, i se cade pururea sa aiba aducerea aminte
de sfarsitul si moartea sa, cum ca peste putina vreme are sa iasa si sa se
desparta sufletul lui de ticalosul trup, ramanand trupul ca o stricaciune
imputita spre putreziciune, iar cu sufletul va merge gol prin groaznice,
infricosate si cumplite locuri, pana va ajunge si va sosi la locul unde i s-a
gatit dupa faptele sale, asteptand ziua infricosatei judecati ca sa-si ia
hotaratut raspuns dupa fapte. Asemenea, sa-si aduca aminte pururea in gand de
infricosata si groaznica zi a judecatii, in care tot neamul omenesc, de la Adam
pana atunci, vor sta goi inaintea Infricosatului si Prea Dreptului Judecator,
plangand cu amar, si asteptand raspunsul cel cu hotarata judecata, ori in
muncile focului vesnic, ori in veselia vietii celei nesfarsite, dupa faptele lui
si de groaznica manie, mustrare si urgie a Prea Dreptului Judecator si de
trimiterea cea cu urgie fara de nici o milostivire si aruncarea in pedeapsa
cumplitelor si vesniciior munci ale intunecatului iad, din care munci, dupa
aceea nu mai este nadejde de iesit vreodata, de sfarsit sau de moarte, ca acolo
nu este moarte, nici sfarsit sau slabire a cumplitelor munci, ci pedeapsa fara
de sfarsit. Sa-si aduca apoi, aminte in gandul sau, de raposatii sai parinti,
cum au murit si au putrezit, s-au facut tarana si pamant. Si cum si el peste
putina vreme asa se va face si oare unde sunt sufletele parintilor sai ? Fratele
i-a zis : se cade, parinte, ca un calugar sa se gandeasca la parintii sai ?
Batranul i-a zis : de vei cunoaste ca iti vine umilinta si lacrimi, pentru
gandirea la raposatii tai parinti, acel gand iti este foarte de folos. Caci daca
iti vin lacrimile, atunci poti sa le intorci incotro iti este voia, ori pentru
pacatele tale, ori pentru alt oarecare gand bun. Acestea, fiule, se cade a gandi
cel ce doreste lacrimi si plangere, caci din aceste granduri vin omului
umilinta, lacrimile si plangerea. Zis-a fratele : cu adevarat, asa este,
parinte, mult m-am folosit acum de parintestile tale cuvinte. Zis-a lui batranul
: eu, fiule, am vazut un frate care era foarte iubitor de osteneala si nevoitor
pentru mantuirea sa, insa inima lui era impietrita si nu-i venea umilinta si
lacrimi si de multe ori se batea singur si se chinuia, pana cand isi ranea
trupul si atunci, de usturime si de durere, ii veneau lacrimi si plangere. Iar
el intorcea alte lacrimi si plangere si plangea pentru pacatele sale, si asa
Dumnezeu l-a miluit si el s-a mantuit.
15) Zis-a iarasi batranul :
fiiior, sa stiti ca smerenia pe multi fara nici o osteneala i-a mantuit si
marturisesc aceasta vamesul si fiul cel ratacit, care putine cuvinte au grait
catre Dumnezeu si s-au mantuit. Iar ostenelile si faptele cele bune ale omului
il pierd, daca nu va avea smerenie, caci osteneala si faptele cele bune pe multi
i-au tras la mandrie si au pierit, precum si fariseul acela care se lauda cu
faptele lui cele bune si se mandrea.
16) Zis-a iarasi un batran : vorba
cea multa de iscodire pentru dumnezeire si citirea cea cu multa cercare a
cuvintelor celor pentru credinta, usuca lacrimile si golesc umilinta de la om.
Tu, fiule, citeste vietile si graiurile sfintilor si prea cuviosilor parinti si
ele iti vor lumina sufletul.
17) Zis-a iarasi : postul smereste trupul si
privegherea lumineaza mintea, tacerea linistita aduce umilinta si lacrimi, iar
lacrimile si plangerile il fac pe calugar desavarsit si fara de
pacate.
18) Odata fiind praznic la Schit, au venit si s-au adunat toti
parintii de prin pustie. Si sezand la masa, au adus si vin ca sa le dea lor, iar
fratele care era randuit sa dea vin la masa, umpland un pahar, a dat unuia din
parinti si acela uitandu-se la frate s-a maniat zicand : fiule, te rog, nu-mi da
acel sarpe veninos. Auzind aceasta parintii, nici unul n-a vrut sa primeasca vin
sa bea, iar care apucasera mai inainte de baura cate un pahar, se caiau foarte
si se defaimau.
19) Un frate oarecare s-a maniat pe alt frate si stand la
rugaciune, cerea de la Dumnezeu rabdare si sa ia de la dansul fara de ispita,
acea manie. Rugandu-se astfel, a vazut ca un fum iesind din gura lui si indata
i-a trecut mania.
20) Un frate oarecare flamanzind a vrut sa manance de
dimineata si se lupta cu gandul sa nu manance, pana nu se vor implini trei
ceasuri din zi. Si luand posmagi i-a pus in apa sa se moaie, iar daca au trecut
trei ceasuri din zi, a sezut sa manance si cautand spre mancare cu mare pofta,
fiind foarte flamand, si-a zis : mai bine este sa mai astept putin sa nu mananc
pana ce se va implini noua ceasuri din zi. Iar daca s-au implinit, s-a sculat si
a stat la rugaciune si atunci a vazut cu ochii lui pe vrajmasul diavol ca un fum
iesind de sub servetul care era asternut unde-si gatise el sa manance paine. Si
indata i-a trecut foamea, scapand si de lacomia pantecelui si de
nesaturare.
21) Un batran oarecare era bolnav de multa vreme si multe
zile n-a mancat, nici n-a baut, iar ucenicul lui vazand ca atatea zile n-a
mancat nimic, i s-a facut mila de dansul si il ruga, zicand : te rog, parinte,
mananca ceva, cat de putin si ti se va mai deschide gustul si te vei mai racori
din boala. Si indata facand foc, a pus de i-a gatit putina mancare. Caci avea
doua vase : in unul avea putina miere, iar in altul putin ulei de canepa, pe
care il tinea de multa vreme pentru candela si care era ranced, amar si imputit.
Deci, fratele voind sa ia putina miere ca sa indulceasca bucatele pe care le
facuse pentru batranul sau, n-a luat seama bine din care vas sa ia si in loc sa
ia miere a gresit si a luat ulei ranced si amar, si a pus in bucatele batranului
sau si a dus la batranul rugandu-l sa guste. Iar batranul luand odata si
gustand, indata a cunoscut greseala fratelui si a tacut, nezicand nimic. Fratele
il ruga cu osardie sa mai guste macar o data sau de doua ori. Insa batranul nu
mai voia sa guste, zicand : ajunge, fiule. Fratele insa, il silea sa mai guste,
zicand : te rog, mai gusta, parinte, ca foarte bune bucate ti-am facut. Iata ca
si eu am sa mananc cu tine. Si luand cu lingura si gustand, atunci a vazut ce a
facut si cazand la picioarele batranului, i-a zis : amar mie, ce-am facut !
Iarta-ma, parinte, ca ti-am gresit si n-am stiut si in loc de miere ti-am pus in
bucate ulei ranced si amar si te-am prapadit si nu mi-ai spus cand ai luat odata
de ai gustat, socotind poate, ca eu inadins am facut aceasta, punand asupra mea
acel pacat. Batranul i-a zis : nu te scarbi de aceasta, fiule, ca de ar fi vrut
Dumnezeu ca sa-mi pui miere in bucate, miere mi-ai fi pus, iar acum ce a vrut
Dumnezeu, aceea mi-ai pus. Si aceasta zicand batranul, indata s-a simtit
desavarsit sanatos si sculandu-se din patul lui, a multumit lui Dumnezeu,
mangaindu-l si pe ucenicul sau.
22) Un frate a mers la muntele Feremului,
la un oarecare batran mare cu viata si foarte iscusit cu fapte bune.
Inchinandu-se dupa obicei, l-a intrebat zicand : ce voi face, parinte, caci imi
piere sufletul ? Batranul a zis : pentru ce iti piere sufletul ? Fratele i-a
raspuns : cand eram in lume, in viata mireneasca, foarte mult posteam, rugaciuni
si privegheri faceam si multa ravna sufleteasca, umilinta si lacrimi aveam, iar
daca m-am lepadat de lume si m-am facut calugar, nici una din acele bunatati nu
vad in mine. Batranul i-a zis : sa ma crezi, fiule, ca acele bunatati care-mi
spusei ca le faceai cand erai mirean, toate pentru mandria si lauda oamenilor le
faceai, caci aveai indemnator spre ele pe cel ce in taina se lupta cu tine si
acele fapte ale tale nu erau primite de Dumnezeu. Pentru aceea diavolul nu te
baga in seama, nici nu sta impotriva cu razboi, ca sa ia sporirea ta. Acum vede
ca ai iesit ca la razboi, asupra lui si pentru aceea si el se inarmeaza asupra
ta. Mai placut si mai primit este lui Dumnezeu un psalm ce-l vei citi acum cu
smerenie, decat o mie de psalmi pe care-i citeai in viata mireneasca cu mandrie.
Zis-a iarasi fratele : eu, parinte, acum nici sa postesc nu pot si toate
lucrurile si faptele bune s-au luat de la mine. Batranul i-a zis : frate, iti
ajunge ce ai, rabda cu multumire si te vei folosi. Iar el tinea tot una, zicand
: cu adevarat, parinte, pierdut este sufletul meu. Atunci batranul a inceput a-i
zice lui asa : crede-ma, frate, ca nu voiam sa-ti zic cele ce ti-am zis, ca sa
nu-ti slabeasca gandul, caci te vad foarte inselat de vrajmasul diavol si esti
aruncat in trandavie si in deznadajduire; ci asculta sfatul meu si lasa parerea
pe care o ai ca vietuiai si faceai bine cand erai in viata mireneasca, de vreme
ce toate acele fapte ale tale din viata mireneasca erau pentru mandrie, precum
si a fariseului aceluia care pentru bunatatile lui cele cu multa mandrie i se
parea ca este mai placut decat toti oamenii lui Dumnezeu, si cu acea parere a
mandriei, si-a pierdut toate ostenelele. Iar tu acum smerindu-te inaintea lui
Dumnezeu si parandu-ti-se ca nu faci nici o fapta buna inaintea Lui, aceasta
smerenie, fiule, iti ajunge pentru mantuirea sufletului, ca si vamesul care nici
o bunatate nu facuse si cu o smerenie ca aceasta s-a indreptat. Ca mai placut
lui Dumnezeu este omul pacatos si lenes si cu inima infranta si smerita, decat
cel ce face multe bunatati si se inalta in gandul sau, socotindu-se, ca mai
placut este inaintea lui Dumnezeu. Acestea auzind fratele, a luat mare folosinta
si multa mangaiere sufletului sau si s-a inchinat batranului pana la pamant,
zicand : sa stii, parinte, ca astazi mi-ai mantuit sufletul. Si asa s-a dus
multumind lui Dumnezeu.
CAPITOLUL V.PENTRU POST SI
INIRANARE, NU NUMAI DE BUCATE, CI SI DE ALTE PATIMI VATAMATOARE DE
SUFLET1) Zis-a un batran : unii oameni sunt din firea lor tacuti si
posomorati si nu graiesc, nici vorbesc mult, ci tacerea acelora nu castiga dar.
Altii sunt tacuti pentru lauda si slava omeneasca, si aceia nu se folosesc cu
nimic din tacerea lor. Iar altii sunt tacuti pentru Dumnezeu si aceasta este cu
adevarat fapta buna si dobandesc dar de la Dumnezeu.
2) Ne spune noua un
ucenic al unui batran, despre batranul sau, ca douazeci de ani, nu s-a culcat sa
doarma si dormirea lui era sezand pe un scaunas, lucrand lucrul sau, iar
mancarea lui era la doua zile, uneori la trei si chiar la cinci zile.
3)
Inca ne spunea noua si aceasta, zicand : intr-una din zile, ne citeam noi
pravila dupa obicei impreuna cu batranul meu, si citind eu psalmii, am gresit si
am sarit un cuvant dintr-un psalm si n-am priceput. Dupa ce am savarsit slujba,
mi-a zis batranul : eu, fiule, cand imi fac pravila si rugaciunea, atunci mi se
pare ca arde foc sub mine si nu poate sa umble mintea si gandul meu incoace si
incolo. Tie unde iti era mintea si gandul tau cand citeai psalmii, de ai trecut
un cuvant din psalmi ? Nu stii, ca in vremea cand iti faci rugaciunea inaintea
lui Dumnezeu stai si cu Insusi Dumnezeu graiesti ?
4) Un batran oarecare
s-a imbolnavit de o boala foarte grea si curgea sange dinlauntrul lui iar unui
frate, facandu-i-se mila de dansul i-a fiert putina mancare si aducandu-i l-a
rugat sa manance, zicand : rogu-te, parinte, gusta si mananca putin din aceasta
mancare, ca ti-am adus si poate o sa-ti fie de folos. Batranul cautand la
dansul, i-a zis : Domnul sa-ti primeasca dragostea, frate, dar adevar zic tie,
ca as vrea sa ma lase Dumnezeu asa, in aceasta boala, chiar si pana la treizeci
de ani. Si n-a vrut sa guste. Iar fratele mirandu-se de aceasta rabdare a acelui
batran, s-a dus luand mult folos.
5) Un batran oarecare, pustnic, se
infrana sa nu bea apa patruzeci de zile, si cand era caldura mare, isi spala
paharul cel de baut apa si umplandu-l cu apa il punea inaintea sa. Odata l-au
intrebat fratii, zicand : de ce faci asta parinte, ca de apa postesti si nu bei,
iar paharul il umpli cu apa si-l pui inaintea ta ? Batranul le-a raspuns :
pentru ca vazand paharul plin cu apa inaintea mea mai multa sete si pofta sa-mi
fie, si sa ma silesc sa patimesc si sa rabd, ca mai multa plata sa iau de la
Dumnezeu.
6) Ne spunea un batran, zicand : fiilor, eu am petrecut in
adancul pustiului cu alti parinti saptezeci de ani, postind, si mancarea noastra
acolo nu era alta decat legume si putine finice ( curmale ).
7) Zis-a un
batran : fratilor, imbuibarea pantecelui este maica curviei, iar postul si
infranarea este bogatia sufletului, deci aceasta sa ne silim sa o castigm cu
smerita intelepciune, pazindu-ne de mandrie, placere si de lauda oamenilor care
este maica tuturor rautatilor.
8) Zis-a iarasi : fiilor, bine este a-i
satura pe cel sarac si flamand si asa sa postesti.
9) Zis-a iarasi :
fiilor, trebuie ca noi mai mult cu cuvintele cele dumnezeiesti sa ne hranim si
cu invataturile sfintilor parinti sa praznuim, nu numai pantecele sa-l hranim si
sa-l saturam si de suflet sa nu purtam grija, ci duhovniceste sa praznuim
veselindu-ne.
10) Spuneau parintii despre un batran induhovnicit care
traia in lavra parintelui Petru, ca a sezut intr-o pestera cincizeci de ani, si
in acei ani nici paine n-a mancat, nici vin n-a baut, ci numai paine de tarate,
de trei ori pe saptamana.
11) Un sihastru oarecare traia in adancul
pustiului de treizeci de ani. Mancarea lui era o buruiana oarecare, ce crestea
in acea pustie. Mai tarziu a inceput a gandi si a grai in sine, zicand : in
zadar ma necajesc de atatia ani aici, in aceasta pustie si nu mananc decat
aceasta buruiana si nici o descoperire sau vedenie in vis sau aievea nu vad, sau
nici o minune n-am facut, precum faceau alti parinti inainte de mine. Ci mai
bine sa las aceasta pustie fara de nici un folos si sa ies in lume, ca si acolo
cel ce vrea sa se mantuiasca, se mantuieste. Aceasta gandind el si vroind sa
plece din pustie in lume, i s-a aratat ingerul Domnului si standu-i inainte, i-a
zis : ce vrei sa faci, batranule ? Pentru ce primesti in inima ta acele ganduri
si sfaturi vrajmasesti ? Adica, pentru ca nu faci minuni, sa iesi in lume ? Dar
ce minune mai mare decat aceasta doresti, ca de atatia ani traiesti aici in
aceasta pustie si Dumnezeu te hraneste, te intareste, te pazeste si nimic nu-ti
lipseste ca si unuia din lavra ? Deci, pentru ce te supui sfatului vrajmasului ?
De acum sa nu te mai supui gandurilor si sfatului vrajmasesc si sezi aici, in
acest loc pana la sfarsitul tau, si te roaga lui Dumnezeu ca sa-ti dea smerenie
si rabdare ! Iar el fiind intarit de sfatul ingerului, a petrecut acolo toata
vremea vietii sale si s-a mantuit.
12) Zis-a un batran : de vrei sa
vorbesti de greseala si pacatul vreunui frate, socoteste ca de vei crede ca il
vei indrepta pe el, sau il vei folosi pe altul, atunci sa graiesti, iar in alt
chip de vei vorbi, adica cu rautate numai ca sa-l mustri si sa-i descoperi, sa-i
arati greseala si pacatut lui inaintea altora, sa stii ca nu o sa scapi de
dumnezeiasca certare, ci si tu singur in aceeasi greseala si pacat, sau
intr-altul mai rau vei cadea, parasindu-te ajutorul lui Dumnezeu si de altii
fiind mustrat, te vei rusina.
13) Zis-a un batran oarecare : fiilor si
fratilor, sa intelegeti si sa stiti toti, ca nici una din faptele cele bune nu
este asa de iubita si placuta lui Dumnezeu, si de nici una nu se bucura Dumnezeu
asa de muit, ca atunci cand se intampla omului sa cada in vreo scarba oarecare,
ori in ce chip ar fi, iar el cu multumire rabda bucuros, pana la sfarsit. La fel
si de la cel ce este bolnav cu trupul sau, nu cere Dumnezeu, nici cearca de la
dansul post, infranare la mancare si bautura, sau alta osteneala de nevointa a
trupului, decat rabdare, multumita si rugaciune duhovniceasca si sa-i fie mintea
si gandul pururea la Dumnezeu. Iar postul si osteneala trupeasca le face omul
pentru infranarea zburdarilor necuratelor pofte si a patimilor trupului, ca
boala trupului este mai presus si mai tare decat postul si decat orice alta
nevointa si osteneala a trupului. Pentru aceasta de la bolnav nu se cere, nici
se cearca post, infranare si alte osteneli, ci datoria lui este sa multumeasca
pururea, cu osardie si cu toata inima lui Dumnezeu, rugandu-se sa-i dea
rabdare.
14) Zis-a un batran oarecare : se bucura calugarul tanar, cand
se apropie ziua vreunui praznic, stiind ca atunci o sa se puna la masa mai bune
bucate, iar celui ce este adevarat calugar, mancarea cea mai buna si bautura lui
sunt umilinta si lacrimile.
15) Zis-a un batran oarecare, ucenicului sau,
invatandu-l : fiule, pazindu-te, poarta grija ca niciodata sa nu iasa cuvant rau
si necuvios din gura ta.
16) Odata preotut Schitului a mers la
arhiepiscopul Alexandriei pentru o trebuinta bisericeasca. Daca s-a intors si a
venit la Schit, il intrebau fratii, zicand : cum ai umblat, avvo ? Ce ai vazut
in oras ? Raspuns-a lor : eu, fratilor, alta fata de om n-am vazut in cetate,
decit pe arhiepiscopul. Iar ei auzind aceasta, se minunau si dupa acest cuvant
al lui au inceput toti fratii foarte tare a pazi acel obicei, adica a-si pazi
ochii lor de vederile nefolositoare.
17) Un frate oarecare avea o sora
dupa trup, care era calugarita intr-o manastire de maici si auzind el ca s-a
imbolnavit sora lui si urma sa moara, a mers sa o cerceteze de boala ei, fiindca
n-o vazuse de multa vreme. Ea insa fiind foarte inteleapta si cuvioasa, se pazea
sa nu vada niciodata barbat cu ochii, nu numai straini, dar nici pe fratele ei,
nu vroia sa-l vada. Deci surorile i-au spus ca a venit fratele ei si asteapta la
poarta, vrand sa intre in manastire, s-o vada si s-o cerceteze in boala ei. Ea
auzind ca a venit fratele ei cu atata dorinta sa o vada a lacrimat si a suspinat
din inima si chemand pe o sora care era mai batrana si foarte inteleapta si cu
frica lui Dumnezeu, a rugat-o sa mearga afara la poarta manastirei, unde sta si
asteapta fratele ei si sa-i spuna asa : aceste cuvinte ti-a spus tie sora ta :
prea dulcele si prea doritorul meu frate, pentru osteneala ce ai facut de ai
venit aici, dorind sa ma vezi si sa ma cercetezi pe mine, sora ta, Domnul
Dumnezeul nostru sa-ti plateasca cu darul si mila bunatatii Sale. Iar, ca sa ma
vezi cu ochi tai aici, in acest veac, de nici un folos sau mangaiere adevarata
nu ne este noua. Ci mergi, frate, si te intoarce cu pace la chilia ta si fii
ingaduitor si ne vom vedea in veacul viitor, unde este bucuria si mangaierea cea
adevarata. Acestea auzind el, s-a intors si a venit cu mult folos cu mare
mangaiere si nadejde la chilia lui.
18) Spunea un frate ca umbland prin
niste munti mari, a gasit un batran in varful unui munte inalt, avand chilie
buna, zidita si facuta din piatra si acoperita cu lespezi late si o ograda
imprejurul chiliei, unde se afla un izvor de apa curata. Si-mi spunea mie acel
batran, zis-a fratele, ca i s-au implinit lui cincizeci de ani de cand nu s-a
pogorat din varful acelui munte inalt, iar hrana lui erau radacinile si
buruienile care cresteau pe varful muntelui si bautura lui apa de
izvor.
19) Au fost doi frati care vietuiau aproape, iar unul din ei baga
in ascuns paine in painile ale celuialt, sau altceva baga in taina in lucrurile
celuilalt frate de aproape. Acela insa nepricepand, se mira ca se inmultesc ale
lui. Intr-o zi venind in pripa, l-a prnis facand acestea si a inceput a se certa
cu el zicandu-i : cu cele trupesti ale tale ai furat cele duhovnicesti ale mele
si cerea de la el fagaduinta sa nu mai faca mai mult aceasta si asa l-a
iertat.
20) Au povestit unii despre un batran ca a poftit odinioara sa
manance o smochina si luand-o a spanzurat-o inaintea ochilor sai si se muncea
caindu-se, ca a venit in poftire, nebiruindu-se de pofta.
21) Se povestea
si un lucru ca acesta : era un batran mare si vazator cu mintea si s-a intamplat
ca el odata sa sada cu mai multi frati la masa si cand mancau ei, lua aminte
batranul cu duhul si vedea ca unii mananca miere, altii paine, iar altii baliga.
Si se minuna si se ruga lui Dumnezeu, zicand : Doamne, descopere-mi taina
aceasta, ca aceleasi bucate fiind puse pe masa inaintea tuturor, cand mananca se
vad asa schimbate. Si i-a venit lui glas de sus, zicand : cei ce mananca miere,
sunt cei ce cu frica, cu cutremur si cu bucurie duhovniceasca sed la masa si
neincetat se roaga si rugaciunea lor ca tamaia se suie la Dumnezeu. Cei ce
mananca paine, sunt cei ce multumesc pentru impartasirea celor daruite de la
Dumnezeu iar cei ce mananca baliga sunt cei ce cartesc si zic : aceasta este
buna, aceasta este putreda. Deci nu trebuie sa zicem acestea sau asa sa socotim,
ci mai vartos sa proslavim pe Dumnezeu si laude sa-i inaltam Lui, ca sa se
plineasca cuvantul cel zis de Apostol : ori de mancati, ori de beti, ori altceva
de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti.
22) Un frate l-a
intrebat pe un batran, zicand : iata, ma duc undeva cu fratii si ne pune noua
inainte sa mancain si poate fratii, ori pentru infranare, ori dupa masa fiind,
nu voiesc sa manance, iar mie imi este foame. Ce voi face ? Si i-a raspuns
batranul : daca tie iti este foame, ia aminte la cei ce sed cati sunt !
Socoteste si cele puse inainte si partea ce socotesti ca ti se cuvine tie,
aceasta mananc-o. Si nu-ti este tie greseala; trebuinta ta ti-ai implinit. Iar
de te vei birui si vei manca mai mult, aceasta iti este tie
prihana.
CAPITOLUL VI.PENTRU MULTE FELURI DE PATIMI SI
RAZBOAIE ALE CURVIEI, CE SE RIDICA ASUPRA ROBILOR LUI DUMNEZEU1) La
un frate oarecare s-a ridicat dracul curviei cu mare si iute razboi asupra lui,
atat de mult, incat ardea ca focul infierbantarea necuvioasa in trupul sau. Iar
el se intarea si se impotrivea atat de tare, incat nici grandul sau nu-l lasa sa
se abata spre acea necuratie. Si asa, multa vreme luptandu-se si impotrivindu-se
acelui razboi diavolesc, cu darul lui Dumnezeu a biruit si a fugit de la dansul
acel razboi, neputand nimic sa-i faca impotriva rabdarii lui. Si indata a simtit
stralucire de lumina sufleteasca in inima.
2) A zis un batran catre un
frate ce era suparat de curvie : frate, au doara dormind vrei sa te mantuiesti ?
Du-te, lucreaza, osteneste-te, cauta si vei afla. Privegheaza in rugaciune, bate
si ti se va deschide si asa, Domnul Dumnezeu, vazand silinta si rabdarea ta, iti
va da biruinta asupra acestei ispite !
3) Zis-a un batran ca razboiul
curviei in acest chip este : ca si cum ar trece cineva pe langa targ sau pe
langa carciuma, si trecand ii va veni lui in nas mirosul fierturilor si a fel de
fel de fripturi. Deci, de se va birui si se va supune, ca o musca, acelor
mirosuri, el isi va lasa drumul sau, se va abate acolo si va manca pana se va
satura. Iar de nu va baga de seama si nu va vrea sa se abata sa manance, macar
de ii si vor mirosi bucatele acelea, el tace si trece si isi pazeste calea,
scuturandu-si gandul cel spurcat din inima, rugandu-se lui Dumnezeu si zicand :
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajuta-mi mie si goneste pe
vrajmasii ce se lupta cu mine ! Aceasta sa iti fie impotriva a toate gandurite
vrajmasesti si asa vor fugi de la tine.
4) Un frate oarecare, fiind
suparat de gandurile cele din pofta curviei, a mers la un batran mare si l-a
rugat, zicand : rogu-te, parinte, fa rugaciune lui Dumnezeu pentru mine, ca ma
supara foarte razboiul curviei, si pentru rugaciunea sfintiei tale ma va izbavi
Dumnezeu de acea suparare ! Raspuns-a lui batranul : bine, fiule, voi face
rugaciune. Si asa batranul a inceput a se ruga lui Dumnezeu pentru dansul, iar
fratele s-a dus la chilia lui. Si dupa cateva zile iar a venit fratele la acel
batran, jeluindu-se ca nu se poate izbavi de acea suparare si rugandu-l sa se
roage cu deadinsul lui Dumnezeu pentru dansul. Iar batranul iar a inceput a se
ruga lui Dumnezeu pentru dansul, zicand : Doamne, arata-mi mie fapta acestui
frate si de unde-i vine lui acea deznadajduire si lucrare diavoliceasca
intr-insul, ca m-am rugat Tie pentru el, si nu s-a izbavit de suparare. Si
Dumnezeu i-a descoperit lui pe acel frate si l-a vazut pe el sezand si duhul
curviei aproape de dansul cu care glumea si radea si se mangaia. Pe ingerul lui
il vedea stand departe si maniindu-se pe el pentru ca nu alerga la ajutorul lui
Dumnezeu, ci se indulcea cu necuvioasele sale ganduri si tot gandul si-l da spre
mangaierea vrajmasului. Si a priceput batranul ca partea fratelui este pricina
razboiului sau si chemandu-l, i-a zis : fiule, eu am cunoscut ca pricina acelui
razboi esti tu insuti, pentru ca te indulcesti si te mangai si te dezmierzi cu
acele ganduri spurcate pe care insuti de voia ta le gandesti si le primesti. Si
asa l-a invatat cum sa se impotriveasca si sa stea impotriva gandurilor sale.
Iar fratele, mult folosindu-se cu rugaciunea batranului, a mers la chilia
sa.
5) Un batran oarecare, l-a vazut pe ucenicul sau ca este foarte
suparat si necajit de dracul curviei. Si i-a zis lui : fiule, vrei sa-l rog pe
Dumnezeu sa departeze de la tine si sa te paraseasca acet razboi ? Iar el a zis
: ba nu, parinte, ca de ma si supara si ma necajeste acet razboi si ma ostenesc
muncindu -ma dar vad din osteneata roada rabdarii intru mine. Pentru accasta mai
vartos te roaga pentru mine, parinte, sa-mi dea Dumnezeu rabdare ca sa pot purta
cu multumire aceasta iapita. Zis-a lui batranul : acum, fiule, am cunoscut ca
esti in sporire si ca ma intreci.
6) Era in Schit un frate oarecare
foarte silitor si nevoitor spre mantuirea sa. Acestui frate i-a adus vrajmasul
in gand aducerea aminte de o femeie foarte frumoasa pe care o vazuse in Egipt si
il supara gandul cu acea femeie si avea pururea razboi mare si se muncea. Apoi,
dupa iconomia lui Dumnezeu, a venit la Schit un frate din Egipt. Si intrebandu-l
pe el fratii unele si altele si ce veste are din Egipt, intre alte vorbe, el a
spus si aceasta : cutare femeie a cutarui om a murit si aceasta era chiar femeia
pentru care avea razboi acel frate. Iar fratele auzind ca a murit femeia la care
pururea ii era gandul, muncindu-l pofta curviei, s-a bucurat. si sculandu-se, a
mers in Egipt la locul unde era ea si daca a ajuns acolo, a gasit un copil
aproape de mormantul unde era ingropata. Chemandu-l pe acel copil, l-a intrebat
zicand : fiule, stii unde este ingropata cutare femeie ? Zis-a copilul : stiu,
parinte, ca am fost si eu acolo cand au ingropat-o. Zis-a lui fratele : daca
stii, fiule, unde este ingropata, te poftesc dar sa mergi cu mine sa-mi arati
mormantul ei pentru ca sa fac o rugaciune la mormant ca ea mi-a fost rudenie !
Si a mers copilui cu dansul si i-a aratat mormantul ei. Iar el a asteptat pana
s-a facut seara. Si daca a inoptat, s-a apucat si a dezgropat pe acea femeie si
luand stergarul a sters putrejunea trupului ei cel imputit si astupand iarasi
mormantul cu tarana, s-a intors la chilia lui. Iar cand ii veneau ganduri de
pofta spurcata, el scotea acel stergar cu spurcaciunea si il punea inaintea
ochilor sai, zicand in sine : iata, ticaloase, pofta care doresti, indulceste-te
dar ! Si asa se lupta cu spurcatele ganduri, pana cand s-a luat si s-a departat
de la dansul acel razboi.
7) Doi frati au mers impreuna la un targ, ca
sa-si vanda lucrul mainilor lor si daca au intrat in targ, s-au desparut unul de
altul. Iar unul cu mestesugul si indemnarea diavolului, s-a inselat si a cazut
in pacatul curviei. Dupa aceea, aflandu-l pe el fratele, i-a zis : sa mergem,
frate, la locul si chiliile noastre. Acesta a zis : eu, frate, astazi nu voi
merge cu tine. Iar fratele auzind acel cuvant, s-a minunat si l-a intrebat
zicand : pentru ce, frate, zici ca nu vei merge cu mine ? El a oftat si i-a
spus, zicand : eu, frate, dupa ce te-ai dus tu si te-ai departat de mine, am
cazut cu o femeie in pacatul curviei si de aceea nu voi merge acum cu tine la
chilia mea. Fratele auzind acestea si vazandu-l foarte mahnit, scarbit si
deznadajduit si vrand ca sa-i scoata sufletul din pieirea deznadajduirii, i-a
zis : frate si eu daca m-am desparut de tine, am cazut in acelasi pacat. Pentru
aceea dar, frate, sa mergem degraba la chiliile noastre si cu osardie sa ne
pocaim si Dumnezeu ne va ierta greseala si pacatul nostru. Si asa, ascultand
fratele, a mers la chilia sa si mergand la batranul, si-au marturisit amandoi
impreuna caderea lor in pacatul curviei. Iar batranul le-a dat canon de
pocainta; si amandoi, cu dragoste primind canonul, se rugau lui Dumnezeu unul
pentru altul. Vazand Dumnezeu silinta si osteneala pe care o facea fratele cel
ce nu cazuse in pacat pentru dragostea si mantuirea fratelui sau, peste putine
zile i-a iertat pacatul. Si l-a instiinat Dumnezeu pe batranul ca pentru multa
dragoste a fratelui ce n-a gresit, s-a iertat pacatul celui ce a gresit. Iata
fratilor, a zis batranul, aceasta este dragostea cea adevarata, ca sa-si puna
cineva sufletul sau pentru mantuirea fratelui sau.
8) Un frate l-a
intrebat pe un batran, zicand : ce voi face, avvo, ca ma supara pururea
gandurile curviei si nu-mi dau odihna nici macar un ceas si pentru aceasta mare
scarba are sufletul meu ! Raspuns-a lui batranul, zicand : fiule, doctoria
acestei boli, adica a gandurilor spurcate, este aceasta : cand vei simti ca-ti
seamana diavolul ganduri spurcate in inima, nu le primi, nici nu le lasa sa
inceapa a se inradacina in inima ta, ci indata muta-ti gandul tau la orice alt
lucru si asa nu vor putea prinde radacina gandurile vrajmasului. Iar de vei lasa
cat de putin si nu-ti vei muta gandul intr-alta parte, alt lucru oarecare,
atunci acel gand spurcat indata prinde radacina si incepe pofta necuratiei. Caci
obiceiul vrajmasului diavol asa este : arunca ganduri necurate si le samana in
inima noastra, insa nu ne sileste spre savarsirea rautatii ci ne lasa in voia
noastra, ori sa primim gandurite si sfaturile lui, ori sa nu le primim. Zis-a
fratele : dar ce voi face, parinte, ca eu sunt foarte neputincios si nu pot sa
stau impotriva spurcatelor ganduri ? Raspuns-a batranul : pazeste-te, fiule,
pricepe si cunoaste gandurile si sfaturile vicleanului vrajmas, care cand le vei
simti samanandu-se in inima ta, nu le raspunde, nici nu zabovi cu dansele, ci
indata scoala-te si te inchina lui Dumnezeu pana la pamant, rugandu-te asa :
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajuta-mi si ma miluieste, pe mine
pacatosul ! Zis-a lui fratele : eu, parinte, aceasta ma silesc si o zic, dar nu
simt folos si umilinta in inima mea, fiindca nu este in limba noastra aceasta
rugaciune si nu inteleg ce zic si ce ma rog. Zis-a lui batranul : fiule, nu te
indoi de aceasta, ca este pe limba ta si nu intelegi ce zici, sileste-te cu tot
dinadinsul. Si zi-o si Dumnezeu iti va ajuta tie. Caci precum a zis avva Pimen
si alti multi sfinti parinti, ca si descantatorii care descantau si cheama
serpii si vin, nici aceia nu inteleg ce zic, caci acel descantec nu-l zic in
limba lor, insa auzind descantecul vin si se supun, ca inteleg puterea acelor
cuvinte. Asa si noi, fiule, macar de nu sunt in limba noastra acestea si nu le
intelegem, insa dracii auzind ca zicem noi cuvintele si intelegand ei puterea
lor fug si se departeaza.
9) Doi frati dintr-o manastire, fiind foarte
suparati si biruiti de razboiul si pofta curviei, neputand sa mai sufere acel
foc si razboi in trupul lor, s-au sfatuit impreuna si iesind din manastire, s-au
dus la tara la un sat, si s-au insurat si traiau cu sotiile lor aproape unul de
altul. Iar dupa catava vreme, a inceput amandorura a le veni uraciune, simtire,
cunostinta, cainta si umilinta in inimi. Si asa au inceput iar amandoi a se
sfatui, zicand : frate, ce-am castigat si ce folos am dobandit noi, ca ne-am
supus spurcatei pofte si patimi trupesti, lepadand sfantul cin ingeresc si
venind in aceasta spurcata viata dupa care vom merge in muncile cele vesnice ?
Deci, frate, sa lasam sotiile si sa mergem iarasi in pustie, sa ne pocaim. Iar
Dumnezeu vazand cainta si pocainta noastra, isi va face mila de noi si ne va
ierta, precum si pe alti multi pacatosi cati s-au pocait, i-a iertat si i-a
miluit. Acestea sfatuindu-se ei si invoindu-se si asa tainuindu-se de sotii,
le-au lasat si au venit in pustie la manastirea din care iesisera si cazand cu
umilinta la picioarele parintelui lor, l-au rugat sa-i primeasca,
marturisindu-si caderea si pacatul lor. Iar parintele vazand cainta si umilinta
lor, facandu-i-se mila de dansii, i-a primit si le-a dat canon de pocainta si de
iertare. A poruncit iconomului sau sa-i puna la inchisoare un an deplin
neiesiti, la locuri deosebite unul de altul si sa le dea mancare si bautura
paine si apa amandorura intocmai. Iar daca s-a plinit anul inchisorii si al
canonului lor, a poruncit parintele si i-a scos de la inchisoare. Si unul era
galben la fata si uscat ca chipul mortului iar celalalt era vesel si luminat la
fata ca si cum ar fi fost la o mare desfatare de care lucru foarte se minunau
fratii, stiind ca paine si apa li se daduse amandorura la fel. Si l-au intrebat
pe cel galben si uscat la fata sa spuna cum traia si ce facea si ce ganduri il
luptau pe el sezand la inchisoare. Iar el le-a spus, zicand : eu, fratilor, alte
ganduri nu aveam, decat ca gandeam la rautatile faptelor pe care le-am facut si
la vesnicele munci si de frica aceea mi s-a lipit trupul de oase. Dupa aceea
l-au intrebat si pe celalalt zicand : iar tu ce gandeai sezand la inchisoare ?
Raspuns-a lor acela zicand : eu nu gandeam altceva, fara numai multumeam si
slaveam pe Dumnezeu ca m-a miluit si m-a scos din viata cea spurcata si m-a
izbavit din robia lumeasca si de muncile cele vesnice si iar m-a adus in viata
si cinul ingeresc. Si au cunoscut parintii ca amandoi au facut intocmai pocainta
lor catre Dumnezeu si asa s-au mantuit.
10) Era un parinte batran in
Schit si cazand intr-o boala mare, ii slujeau lui fratii. Iar el vazand ca
pururea se ostenesc si se necajesc fratii pentru dansul slujindu-i la boala, s-a
sfatuit in sine, zicand : decat sa se osteneasca si sa se necajeasca fratii,
slujindu-mi mie la boala, mai bine sa merg eu in Egipt, la o rudenie oarecare a
mea. Deci, gatindu-se el, voia sa mearga asa bolnav precum era. Avva Moise si cu
alti parinti il sfatuiau zicand : lasa-te, parinte, nu merge in Egipt, caci vei
cadea in curvie ! Iar el auzind acestea, s-a suparat pe ei zicand : dar nu
vedeti ca zilele vietii mele au trecut peste optzeci de ani si trupul meu s-a
vestejit si a amortit. Cum ganditi si graiti acestea despre mine ? Si
neascultand sfatul parintilor, a plecat si a mers in Egipt, la rudenia lui. Si
auzind de dansul iubitorii de Hristos crestini, ii aduceau hrana si cele ce ii
trebuiau. Auzind si o fecioara oarecare, iubitoare de Hristos de venirea acelui
parinte, s-a bucurat foarte. Pentru dragostea lui Hristos venea acea fecioara de
multe ori la dansul si-i slujea ca unui parinte batran si sfant. Dupa catava
vreme s-a ridicat din boala iar din lucrarea si mestesugirea si inselaciunea
diavolului, s-a poticnit si a cazut cu acea fecioara in pacatul curviei, si
indata a luat ea si a zamislit in pantece. Oamenii vazand-o cu pantecele mare,
au adus-o la judecator si judecatorul a intrebat-o cu cine a gresit si cine este
cel ce a stricat-o. Iar ea a spus, zicand : sihastrul cel batran de care ati
auzit ca a venit bolnav de la Schit, acela m-a stricat. Judecatorul auzind
aceasta despre acest parinte batran si sfant, n-a crezut-o. Batranul insa a
auzit ca a chemat judecatorul pe fata si a intrebat-o cu cine a gresit si cine a
stricat-o, si a spus cu cine a gresit dar n-au crezut-o. S-a sculat el singur si
s-a dus la judecator si a spus el insusi si a marturisit pacatul lui inaintea
tuturor, zicand : cu adevarat, eu am facut acest pacat, eu am gresit, eu am
stricat aceasta nevinovata fecioara, eu sunt vrednic de pedeapsa, iar ea este
nevinovata. Ci va rog, daca va naste pruncul ce este zamislit intr-insa, sa-l
tina si sa-l pazeasca pana il va intarca si dupa ce il va intarca sa mi-l dea
mie si ea sa ramana nevinovata si fara nici o grija. Atunci a zis judecatorul cu
toti impreuna : bine ai zis, parinte, asa sa fie ! Si asa a si facut. Caci fata
a nascut prunc de parte barbateasca si l-a tinut pana l-a intarcat, iar dupa ce
l-a intarcat, l-a dus si l-a dat lui, fiindca a asteptat si el acolo pana la
aceea vreme. Dupa ce i-a dat pruncul si a venit vremea praznicului Schitului,
s-a sculat si a plecat de acolo luand pruncul cu sine si a venit la Schit in
ziua praznicului, fiind adunata multime de parinti si oameni. Intrand in
biserica cu copilul in brate s-a inchinat parintilor cu glas mare, zicand :
iertati-ma, parinti sfinti, ca eu am calcat porunca voastra si nu v-am ascultat
cand ma sfatuiati sa nu ies in lume ca voi cadea in curvie. Iata, acesta este
rodul neascultarii ! Paziti-va, fratilor si va rugati lui Dumnezeu pentru mine
pacatosul, ca eu iata, acum la batranetele mele am patimit aceasta. Iar parintii
auzind si vazand aceasta, au plans toti si s-au rugat lui Dumnezeu pentru
dansul. El. dupa ce a iesit din biserica, a mers la chilia lui si iarasi a pus
inceput vietii sale, rugandu-se lui Dumnezeu, caindu-se si plangand in toate
zilele.
11) Un frate oarecare era suparat foarte de dracul curviei si
patru duhuri necurate se luptau cu dansul, inchipuindu-se in chipul unor femei
frumoase. Patruzeci de zile l-au luptat pe el, vrand sa-l insele si sa-l spurce.
Iar el imbarbatandu-se vitejeste impotriva patimii, a ramas nebiruit. Si vazand
Dumnezeu nevointa lui cea buna si rabdarea lui, n-a mai slobozit de atunci
ispita spurcata asupra lui.
12) Un frate oarecare din Tebaida ne spunea
noua, zicand : eu, fratilor am fost feciorul unui jertfitor idolesc. Deci, cand
eram copil, il vedeam pe tatal meu de multe ori seara si dimineata mergand in
capiste, inchinandu-se si tamaind idolii. Odata am mers si eu dupa tatal meu in
taina, nestiindu-ma el, ca sa-l vad ce face, daca merge in capiste si cum se
inchina. Iar daca am mers si am intrat in capiste, l-am vazut pe satana sezand
ca un imparat pe un scaun imparatesc si toti ostasii lui stand inaintea sa. Si a
venit unul din draci si i s-a inchinat. Iar el l-a intrebat, zicand : de unde
vii si ce ai facut ? Raspuns-a dracul si a zis, iata in cutare parte am fost si
am ridicat sfada, razboi mare si multa varsare de sange am facut intre oameni si
am venit sa-ti spun. Zis-a lui satana : in cate zile ai facut acestea ?
Raspuns-a dracul : in treizeci de zile. Maniindu-se a poruncit si l-a batut pe
el, zicand : numai aceasta slujba mi-ai facut in atatea zile ? Apoi a venit
altul, inchinindu-i-se iar el l-a intrebat si pe acela, zicand : de unde ai
venit ? Raspuns-a : am fost pe mare si am ridicat furtuna asupra unei corabii cu
multime de oameni si s-au inecat toti si am venit sa-ti spun. Apoi l-a intrebat,
zicand : in cate zile ai facut aceasta ? Raspuns-a : in douazeci de zile. Si a
poruncit de l-au batut si pe el, zicand : pentru ce numai asa putin lucru si asa
putina slujba mi-ai facut in atatea zile ? Iata si al treilea a venit si i s-a
inchinat. Atunci l-a intrebat si pe el : de unde ai venit ? Iar acela a raspuns
zicand : in aceasta cetate s-a facut o nunta. Si am pornt sfada si razboi mare
intre nuntasi, intre mire si mireasa si multa varsare de sange am facut si am
venit sa-ti spun. Si l-a intrebat pe dansul, zicand : in cate zile ai facut
aceasta ? Si a zis : in cinci zile. Si a poruncit ca sa-l bata si pe acela,
zicand : pentru ce in cinci zile numai atata slujba si lucru mi-ai facut ? Dupa
aceasta a venit altul si i s-a inchinat. Si l-a intrebat si pe acela, zicand :
dar tu de unde ai venit ? Raspuns-a acela, zicand : eu, stapane, patruzeci de
ani sunt de cand pururea ma lupt cu un calugar sihastru in pustie, iar in
aceasta noapte l-am impins si l-am aruncat in curvie. Satana auzind aceasta, s-a
sculat si l-a sarutat si luand cununa care era pe capul lui, a pus-o pe capul
aceluia. Si l-a pus pe scaun aproape de dansul, zicand : cu adevarat, bun lucru
si placuta slujba mi-ai facut, vrednic esti de cinstea mea ca ai facut o
biruinta ca aceasta. Acestea eu vazandu-le cu ochii mei si cu urechile mele
auzindu-le, am cunoscut ca mare este cinul calugaresc. Si asa, lasand lumea, am
venit in pustie, povatuindu-ma Domnul Dumnezeu la calea mantuirii.
13)
Era un calugar sihastru care traia intr-un munte in pustie, aproape de locul lui
Antonie. Si era cucernic foarte, silitor si nevoitor pentru mantuirea sa si
multi parinti s-au folosit de viata si cuvintele lui. Fericita viata a acestuia
zavistuindu-o pizmasul bunatatilor, diavolul, i-a pus in gandul lui aceasta, in
chip de smerenie, ca nu este vrednic sa se osteneasca fratii pentru dansul si
sa-i slujeasca, caci veneau fratii la dansul pentru invatatura si folosul
sufletesc si luandu-i lucrul mainilor lui, mergeau la targ si il vindeau si alte
slujbe cu mare evlavie ii faceau. Deci s-a socotit ca nu este vrednic ca sa-i
slujeasca fratii, ci s-ar cadea mai vartos pentru smerenie, sa slujeasca el
fratilor si macar slujba sa sa si-o faca el insusi. Mai bine sa mearga el insusi
la targ sa-si vanda lucrul mainilor lui, si cumparandu-si cele ce ii trebuiesc,
sa se intoarea iarasi in pustie, la locul si chilia sa, sa nu-i mai ingreuieze
pe altii cu slujba lui. Acestea il sfatuia pe el vrajmasul diavol, zavistindu-i
viata cea linistita si folosul celor multi ce veneau la dansul de se foloseau.
Caci pretutindeni se sileste si se nevoieste vrajmasul sa prinda pe cineva in
cursele sale si sa impiedice pe cei ce se nevoiesc intru Domnul. Iar el
nepricepand si necunoscand mestesugul si viclesugul vrajmasului, s-a supus ca
unui sfat bun si folositor acelui gand, ca sa faca asa. Si a iesit din chilie si
s-a pogorat din munte, plecand la targ sa-si vanda lucrul mainilor sale. Asa cel
ce mai inainte era slavit si minunat, si de multi cunoscut pentru viata lui cea
multa, mai pe urma a fost batjocorit de vrajmas si, pentru nesocotinta sa, s-a
poticnit, vai ! Caci vorbind cu o femeie oarecare, a cazut cu dansa in spurcata
curvie. Abia atunci a cunoscut si a priceput, ca acel gand si sfat a fost al
diavolului, caruia s-a supus si s-a inselat. Si s-a bucurat vrajmasul de caderea
lui. Batranul voia sa se arunce pe sine in deznadajduire, zicand : o, vai mie !
Ce-am facut, ca pe Duhul lui Dumnezeu l-am scarbit si pe sfintii ingeri, si am
smintit pe sfintii parinti, care multi traind prin mijlocul targurilor, l-au
biruit pe diavol ? Iar eu nici unuia dintr-aceia nu m-am asemanat, si asa, de
multa scarba si suparare fiind cuprins, nu stia ce sa faca. Si de imputinarea
sufletului, nu gandea ca este pocainta si primirea celor ce se intorc cu
adevarata pocainta catre Dumnezeu, si carora li se trimite iarasi darul lui
Dumnezeu. Ci de multa scarba a imimii sale il indeamna diavolul in gandul lui,
sa se arunce pe sine si sa sara intr-o apa mare ce trecea pe acolo, ca sa se
inece, fiind deznadajduit de mantuirea lui. Iar spre mai mare bucurie a
diavolului, si de multa durere a sufletului sau, i-a slabit trupul, si de nu
l-ar fi ajutat Domnul Dumnezeu cu mila Sa sa nu moara cu moarte rea ca aceea si
vremelnica si vecinica, s-ar fi salasluit sufletul lui in iad. Incetul cu
incetul venindu-si in fire, s-a gandit in sine sa adauge osteneala peste
osteneala si nevointa peste nevointa si rugandu-se cu lacrimi si cu tanguire lui
Dumnezeu, s-a intors in munte, la chilia sa, si inchizandu-se sedea fara iesire,
rugandu-se lui Dumnezeu cu lacrimi, cu post, cu multa priveghere si cu umilinta,
pururea plangandu-si caderea sa. Si citind invatatura Sfintelor Scripturi, s-a
topit si i s-a uscat trupul, rugandu-se si cerand de la Dumnezeu semn de
instiintare pentru iertarea sa. Iar fratii veneau de multe ori la dansul, ca si
mai inainte, pentru folosul sufletesc, si bateau in usa lui dupa obicei, dar el
graia catre dansii dinauntrui chiliei, zicand : iertati-ma, parintilor si
fratilor, si nu ma suparati, de vreme ce m-am fagaduit cu toata inima mea si am
dat cuvantul Domnului Dumnezeului meu ca sa ma pocaiesc in acest an. Deci nu voi
deschide usa nimanui din cei ce vor veni la mine. Ci va rog, parintilor si
fratilor, sa rugati pe Dumnezeul nostru pentru mine pacatosul ! Insa nu
indraznea sa spuna cuiva caderea sa, ca nu cumva auzind fratii, sa se
ingretoseze si sa se sminteasca. Si asa a petrecut tot acel an, postind si
caindu-se din tot sufletul. Cand a venit ziua Pastilor Invierii lui Hristos a
gasit o candela si a pus intr-insa untdelemn. Apoi a inceput cu osardie a ruga
pe Dumnezeu sa-l ierte de acea gresala si cadere a sa. Iar de-si va face mila
sa-l ierte sa-i arate semn lui, adica Insusi Domnul Dumnezeu sa-i aprinda
candela cu dumnezeiescul foc si asa isi va cunoaste iertarea sa. Si a pus
candela inaintea icoanei, neaprinsa si a ingenunchiat si a pus capul si fata sa
la pamant si a inceput a se ruga, zicand asa : Dumnezeule indurate si mult
milostive, care nu voiesti moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa-si vina
intru cunostinta sa cea adevarata, catre Tine am alergat, Mantuitorui lumii,
mantuieste-ma si pe mine care Te-am maniat pe Tine cu multimea faradelegilor
mele si nu ma da pana in sfarsit bucurie diavolului ! Ca iata, ascultand eu
sfatul vicleanului, m-am departat de Tine si m-am omorat cu faptele mele cele
rele. Caci Tu, Stapane, n-ai venit sa chemi pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la
pocainta. Si Tu inveti ca sa miluim pe aproapele nostru. Miluieste-ma si pe mine
ticalosul, milostiveste-Te spre smerenia mea, ca esti bun si milostiv spre
zidirea Ta si Tie toate ti se pot ! Ca iata, s-a apropiat de iad sufletul meu,
fa si cu mine mila Ta, ca faptura Ta sunt ! Tu in ziua cea de pe urma a
infricosatei judecati, trupurile cele risipite si putrezite vrei sa le inviezi;
ridica-ma si pe mine care zac jos, in pacate ! Auzi-ma si pe mine, Doamne,
Dumnezeul meu, ca a slabit sufletul meu si mi s-a topit trupul meu pe care l-am
spurcat ! De aceea, nu mai pot sa traiesc, fiind cuprins de frica Ta, pentru ca
n-am nici un semn de instiintare pentru iertrea pacatelor mele. Ci ma rog
parintestii Tale bunatati, inviaza-ma pe mine risipitul si ma curateste pe mine
spurcatul si porunceste sa se aprinda candela aceasta cu focul Tau cel din cer,
ca sa vad si spre mine nevredicul mila Ta si sa-mi cunosc iertarea pacatelor !
Sa traiesc de acum inainte viata mea, pazind sfintele Tale porunci si intru
frica Ta cu toata inima mea sa-ti slujesc Tie in toate zilele vietii mele. Asa
rugandu-se cu multa umilinta si lacrimi, a savarsit rugaciunea, Dupa ce a
sfarsit rugaciunea, si-a ridicat capul de la pamant si a cautat sa vada, oare
aprinsu-s-a candela. Daca a vazut ca este intuneric si nu i s-a aprins candela,
iar a pus capul la pamant, rugandu-se si zicand asa : stiu, Doamne si vad ca am
fost biruit si n-am cautat cu ochii mei si rau inaintea Ta am facut si in loc sa
fiu incununat, am voit pentru spurcata dulceata a poftei trupesti sa merg in
muncile cele vesnice ! Ci Te indura de mine, Doamne, Dumnezeul meu, si ma iarta
si ma miluieste dupa mare mila Ta ! Iata, iar imi marturisesc toata rusinea mea
inaintea iubirii Tale de oameni, si inaintea sfintilor Tai ingeri si a tututror
sfintilor. Si de nu s-ar face sminteala, as marturisi si inaintea tuturor oameni
lor, spurcata mea fapta cea de rusine. Pentru aceea, te rog pe Tine, Dumnezeul
meu, milostiveste-Te spre mine si ma miluieste si ma invata sa fac voia Ta, ca
Tu esti Dumnezeul meu ! Dupa aceasta, iar a mai ridicat capul de la pamant sa
vada daca nu i s-a aprins candela, si a vazut ca nu s-a aprins. Si iarasi a pus
capul si fata sa la pamant si a inceput mai cu mare umilinta a se ruga cu
plangere mare, cu tanguire, cu strigare si cu suspinare dintru adancul inimii
sale si lacrimi ca niste izvoare slobozea din ochi, si asa, cu mare umilinta si
cu multa osardie, de trei ori rugandu-se, l-a ascultat si l-a miluit Dumnezeu.
Caci sculandu-se si ridicandu-si capul de la pamant, a vazut candela aprinsa si
arzand cu multa stralucire de lumina. Si s-a bucurat foarte, si s-a intarit cu
nadejdea in bucuria inimii sale. Si se minuna de mila si de darul lui Dumnezeu,
ca l-a instiintat si l-a incredintat de iertarea lui, netrecand cu vederea
rugaciunea. Cu mare bucurie a ridicat mainile sale, multumind lui Dumnezeu, si
zicand asa : multumescu-ti Tie, Doamne, Dumnezeul meu, ca eu spurcat si
nevrednic fiind, m-ai miluit cu acest mare si minunat nou semn ! Cu milostivirea
Ta miluiesti faptura Ta, si asa marturisindu-se si multumind lui Dumnezeu, s-a
luminat de ziua si bucurandu-se si veselindu-se intru Domnul, a uitat de
mancarea trupeasca si atunci si-a descuiat usa chiliei lui. Iar acel foc din
candela l-a pazit cu multa grija toata viata sa, pururea turnandu-i untdelemn ca
nu cumva sa se stinga. De atunci iar s-a salasluit in dansul darul Sfantului
Duh. Si s-a facut slavit de toti, numit si imbunatatit cu viata sa, smerit si
bland intru marturisire si intru frica lui Dumnezeu. Iar cand i s-a apropiat
vremea sfarsitului si a iesirii sale din trup, i s-a instiintat cu cateva zile
mai inainte ziua mortii sale. Si asa, cu pace adormind a mers la vesnica
odihna.
14) Un frate oarecare a mers intr-un loc la un parau, ca sa ia
apa si a gasit acolo o femeie spaland camasi in parau si prin lucrarea
diavolului indata a cazut cu dansa in pacatul curviei. Dupa savarsirea
pacatului, luand apa in vasul sau, a plecat sa mearga la chilie cu apa. Iar
diavolul vrand sa-l arunce in deznadajduire, ii aducea ganduri rele inainte,
zicandu-i asa : o, ticaloase, pentru ce mai mergi tu acum la chilia ta, fiindca
pacat mare ai facut si l-ai maniat pe Dumnezeu atat de mult, incat nu mai este
nici o nadejde de mantuirea ta; ci mai bine de acum du-te in lume ! Fratele
cunoscand ca aceste ganduri sunt sfaturi ale vrajmasului, care vrea pana la
sfarsit sa-l insele si sa-l piarda, a zis catre acele ganduri : de unde ati
venit voi la mine si ma indemnati sa ma deznadajduiesc si sa ma duc in lume ? Nu
va ascult, nici nu voi face dupa sfatul vostru, ca nu am gresit nimic. Insa de
am gresit, iarasi este pocainta si milostivirea lui Dumnezeu este gata pururea.
Asa mergand la chilia lui, sedea in liniste, rugandu-se lui Dumnezeu si
pazindu-si oranduiala sa nesmintita, dupa obiceiul sau, rugandu-se lui Dumnezeu
cu lacrimi, cu plangere si cu suspinare pentru iertarea pacatului. Iar Domnul
Dumnezeu, vazand barbatia si pocainta lui, a descoperit aceasta unui parinte
batran, ce era aproape cu chilia lui de dansul, zicand asa : cutare frate a
cazut si iar s-a sculat, si imbarbatandu-se, a biruit. Iar batranul intelegand
acestea pentru acel frate, a mers la dansul si l-a intrebat, zicand : fiule, cum
te mantuiesti ? ( † )Raspuns-a lui fratele : bine, cu rugaciunile tale ! Zis-a
batranul : nu ti s-a intamplat vreo ispita oarecare in aceste zile ? Zis-a
fratele : nu, parinte ! Zis-a batranul : fiule, nu tainui de mine ceea ce ti s-a
intamplat, ca Dumnezeu mi-a aratat ce ti s-a intamplat, caci ai cazut, si
sculandu-te ai biruit ! Atunci fratele i-a spus toata intamplarea. Iar batranul
i-a zis : cu adevarat, socotinta ta si priceperea ta, fiule, au risipit si au
surpat puterea vrajmasului. Si asa, batranul a mers la chiha sa, iar fratele a
petrecut intru pocainta toate zilele vietii sale si asa pentru pocainta lui s-a
mantuit.
( † )Cum petreci ?
15) Un frate oarecare fiind trimis de batranul sau cu ascultare la tara si
mergand pe drum a ajuns la un parau aproape de un sat, in camp. Vazand el o
femeie tanara, singura in camp, spaland camasi in parau, i s-a aprins foarte
trupul lui de spurcata pofta trupeasca. Vazand ca nu este nimeni sa-l vada, a
mers la dansa si a inceput a-i grai si a o pofti sa-i faca voia. Ea, macar ca
era tanara, era foarte inteleapta si i-a raspuns asa : parinte, acest lucru
pentru care ma poftesti, nu este lucru mult si cu zabava si pot prea lesne si
fara de zabava a-ti face voia dupa pofta ta. Dar, de voi face eu aceasta dupa
voia ta, voi fi pricinuitoare de multa scarba, suparare si osteneala pentru
tine. Zis-a ei fratele : cum si pentru ce sa fii pricinuitoarea scarbei mele si
ce scarba sa am eu, sau osteneala, cum zici ? Raspuns-a femeia, zicand :
parinte, dupa savarsirea pacatului, indata te vei vedea foarte inselat si va
incepe sa te mustre cugetui. Dupa aceea, ori te vei deznadajdui de mantuire, ori
multa pocainta si osteneala iti trebuie, ca sa revii in randuiala si masura in
care esti acum. Eu te sfatuiesc sa te lasi de acel lucru rau si necuvios si
mergi curat, nevinovat si fara prihana in calea ta si roaga-te lui Dumnezeu si
pentru mine pacatoasa ! Iar el auzind de la dansa aceste cuvinte, s-a umilit cu
inima si a plecat in calea sa minunandu-se de intelepciunea acelei femei si
multumind lui Dumnezeu ca l-a izbavit de caderea in acel pacat. Dupa ce s-a
savarsit slujba si ascultarea sa, s-a intors si a venit la batranul sau si i-a
spus toata intamplarea cu acea femeie. Atunci s-a mirat si batranul de
intelepciunea ei. Apoi l-a rugat fratele pe batranul sau sa nu-l mai trimita din
manastire in lume. Si asa a petrecut neiesind din manastire pana la moartea
sa.
16) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : ce voi face,
parinte, ca ma supara gandurile curviei ? Raspuns-a lui batranul : fiule, de
aceste ganduri se cade sa te pazesti dupa cat iti este tie cu putinta. Pentru ca
din aceste ganduri, daca omul cade in pacat, vine la deznadajduire. Caci precum
este corabia pe mare, care este purtata de valurile marii si de i se va rupe
carma, patimeste si se necajeste, dar tot inoata, tot asa si lemnul vetrelei de
se va rupe, tot mai are oarecare nadejde, fiind corabia intreaga, iar daca se va
sparge corabia si incepe a se cufunda, nu mai este nadejde de mantuire. Asa si
calugarul, de se supara de alte patimi, nadajduieste ca le va birui prin
pocainta. Iar de cade in spurcata curvie, indata urmeaza si deznadajduirea.
17) Intrebat-a un frate pe un batran, zicand : ce voi face, parinte, ca
ma supara spurcatele ganduri ale curviei ? Raspuns-a lui batranul : aceasta fa,
fiule : de socotesti ca vor fi de vreun folos acele ganduri, primeste-le si te
supune si urmeaza lor. Iar de socotesti ca nu vor fi de folos, daca vin la tine,
nu le primi, ci indata leapada-le, goneste-le si le departeaza de la tine
!
18) Spuneau parintii despre un batran, care mergand pe un drum, a vazut
urme de femeie pe nisip, pe langa drum. Iar el mergand, tot astupa cu piciorul
acele urme, zicand : ca nu cumva sa le vada vreun frate neputincios si din
vederea acestora sa inceapa a-l supara pe el gandurile si razboiul
curviei.
19) Spuneau parintii despre un batran induhovnicit, ca mergand
la o manastire, a vazut acolo un copil invatand carte si n-a vrut sa sada catusi
de putin acolo, ci indata a iesit din acea manastire, desi il rugau parintii sa
petreaca cu dansii. Atunci fratii care erau cu dansul, l-au intrebat : de ce,
avvo, daca l-ai vazut pe acel copil, nu ai vrut sa mai zabovesti catusi de putin
in acea manastire ? Au doara, avvo si tu te temi ? Raspuns-a lor batranul : eu
nu ma tem, fiilor, dar pentru ce sa primesc fara de nici o nevoie razboiul pe
care il uraste sufletul meu ?
20) Spuneau parintii ca inchipuindu-se
diavolul in chipul unui batran virtuos, a mers la o manastire si batand in
poarta manastirii, a iesit un copil inaintea lui ca sa-l intrebe; iar diavolul
vazandu-l pe copil, i-a zis : daca traiesti tu aici, eu nu am ce face, ca toata
treaba mea o vei face tu si tu le vei sluji fratilor in locul meu.
21)
Ziceau parintii ca pe copiii care vin in manastiri si in sihastrii, nu-i aduce
Dumnezeu, ci diavolul, ca sa sminteasca si sa razvrateasca pe cei ce vor vrea sa
petreaca cu liniste in curata si cinstita viata calugareasca.
22) Un
frate oarecare traia in pustie si il supara foarte pe el dracul curviei. Iar el
vazandu-se intru atata suparare de atata foc si pofta spurcata si gasind un
barlog de urs, a intrat acolo si a sezut sase zile, nemancand nimic. Cand a
venit ursul vazandu-l fratele, s-a temut si s-a spaimantat foarte si a strigat,
zicand : Doamne, de stii Tu ca voi cadea in pacatul necuratiei ca sa-mi spurc
trupul meu, mai bine voiesc sa fiu mancat de aceasta fiara ! Iar de stii ca nu
voi cadea in pacatul necuratiei, izbaveste-ma de fiara aceasta ! Si indata a
auzit glas graind : castrati-l si-l lasati asa ! Imediat a simtit ca s-a luat de
la dansul acel razboi si supararea. Si venind ursul a sezut langa el si nu i-a
facut nimic. Iar el iesind, a mers cu pace la chilia sa.
23) Un frate
oarecare fiind suparat de pofta curviei, a mers la un batran si si-a marturisit
neputinta si supararea sa. Apoi l-a poftit, sa-L roage pe Dumnezeu pentru
dansul, sa-l izbaveasca din aceea suparare. Batranului facandu-i-se mila de acel
frate, s-a rugat lui Dumnezeu cu osardie timp de sapte zile. In a opta zi iarasi
a venit fratele dupa cum i-a fost lui porunca si l-a intrebat pe el batranul,
zicand : cum iti mai este, fiule ? Zis-a lui fratele : nicicum, parinte, nu m-am
simtit mai usurat. Batranul auzind acestea, s-a mirat si daca s-a facut seara si
noapte, iar a inceput a se ruga pentru fratele. Si cu osardie rugandu-se el
pentru fratele, a venit diavolul. Si stand inaintea lui, a zis : crede-ma,
batrane, ca din ziua dintai cand ai inceput a te ruga lui Dumnezeu pentru acel
frate, indata am fugit si m-am departat de la dansul. Dar el are dracul lui si
pricina razboiului lui sunt gatlejul si pantecele, iar eu cu acestea nici o
treaba nu am. El insusi isi este pricinuitor razboiului sau, mancand bine si
dormind fara masura. De acolo vine razboiul de care sufere el.
24) Un
frate oarecare, ce traia in Enat, in manastirea Alexandriei, a cazut in pacatul
curviei si dupa cadere, de multa lui scarba l-a adus pe el vrajmasul la
deznadajduire. El mai venindu-si in fire si vazandu-se biruit de scarba si
deznadajduit, singur ca un doctor iscusit fiind, a pus gandul sau spre buna
nadejde, zicand : cred in marea milostivire a lui Dumnezeu, ca va face si cu
mine pacatosul si ma va ierta ! Iar cand graia el intru sine acestea, diavolii
i-au zis : cum stii tu ca isi va face mila cu tine ? Si le raspundea lor, asa :
dar voi cine sunteti si ce grija aveti, de isi va face Dumnezeu mila cu mine ori
de nu isi va face ? Ca voi sunteti fiii intunerictuui, ai gheenei si ai pieirii
vesnice, iar Dumnezeu este bun si milostiv. Voi ce treaba aveti ? Acestea
graindu-le lor fratele au fugit dracii rusinati de la dansul, neputand sa-i mai
faca nimic. Iar fratele cu nadejdea si cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a pocait si
s-a mantuit.
25) Zis-a un batran : precum amaraciunea pelinului sminteste
si strica dulcetile mierii, asa si pacatul trupesc sminteste si lipseste pe om
de Imparatia Cerului, si-l da pe el gheenei. Iar tu, smeritule calugar, fugi,
fereste-te si te departeaza de spurcatul pacat trupesc, ca sa nu fii lipsit de
Imparatia Cerurilor !
26) Intrebat-a un frate pe un batran oarecare
zicand : spune-mi mie, parinte, ce voi face ca sa ma mantuiesc ? Zis-a lui
batranul : pazeste, fiule, ce iti voi zice si te vei mantui. Intai sileste-te de
invata psalmi si rugaciuni sufletesti catre Dumnezeu, pentru ca acelea te vor
pazi de robia vrajmasului si sa nu-ti lasi pravila ta ca sa nu cazi in mainile
vrajmasilor tai. Iubeste toata patimirea rea si scarba intru rabdare si se vor
smeri intru tine patimile tale. Ia aminte foarte, ca intru nimic sa nu te
socotesti pe tine ca esti ceva caci din aceasta iti va veni umilinta si plangere
pentru pacatele tale. Pazeste-te si-ti fereste limba de minciuna, caci ea
goneste frica lui Dumnezeu de la om ! Marturiseste-ti toate faptele tale, toate
cugetele si gandurile tale duhovnicescului tau parinte si ajutorul lui Dumnezeu
te va acoperi ! Sileste-te cu toata osardia ta spre lucrul mainilor tale, prin
care se va salaslui intru tine frica lui Dumnezeu. Pazeste-te de vorba multa cu
femeile, mai vartos cu cele tinere ! Sa nu ai multa iubire cu cei tineri, nici
sa dormi intr-un asternut cu dansii ! Pazeste-ti ochii cand ti se intampla sa te
dezbraci, ca sa nu-ti vezi goliciunea trupului ! Ca si din vederea goliciunii
trupului se ridica razboi necurat asupra calugarului. De ti se va intampla sa
stai la vreo masa cu oameni cinstiti si te vor sili sa bei vin, pentru cinstea
si dragostea lor primeste pana la trei pahare, iar mai mult sa nu indraznesti !
De vei vedea ca te silesc sa bei mai mult, atunci mai bine scoala te si fugi de
la masa lor decat sa calci porunca sfintilor parinti. De la locul in care ti se
intampla tie adeseori poticnirea si caderea in spurcatul pacat si il manii pe
Dumnezeu, fugi si te departeaza, pentru ca in loc nu vei putea sa te pocaiesti !
Aceste porunci, fiule, de le vei pazi, cred lui Dumnezeu ca te vei
mantui.
27) Zis-a un batran : sarea este din apa si cand se apropie de
apa, se topeste si piere ! Asa si calugarul, din femeie este nascut si de se va
apropia de ea, se va topi si va pieri.
28) Ne spunea noua un frate
oarecare o intamplare a lui, zicand : odata mi s-a intamplat mie tulburarea
gandurilor si foarte mare pofta de femeie, incat nu stiam ce sa fac de supararea
aceea si cu naluciri le de noapte. Si eram aproape cu gandul sa las pustia si sa
ma intorc in lume. Asa tulburat fiind, mi-a venit un gand : sa merg in adancul
pustiului, sa-i cercetez pe parintii care se afla acolo. Si indata am iesit si
am plecat umbland douazeci de zile in pustie, si cercetand pe parintii care au
imbatranit acolo cu pustniceasca viata. Intre ei am gasit mai mare in iscusinta,
in intelegere si pustniceasca viata pe sfantul parintele Pamvo. Lui am indraznit
a-i spune, toate gandurile mele. Iar batranul mi-a zis : fiule, nu te mira de
acest lucru, ca aceasta nu doar din slabiciune o patimesti, ci din nevointa si
silinta ta. Ca la aceasta patima mai vartos se cade calugarului a parasi grijile
cele multe din afara, din lume si vorba multa cu oamenii. De vreme ce razboiul
curviei este in trei chipuri : intai se ridica asupra calugarului, cand este
trupul lui sanatos; al doilea din gandirea faptelor celor mai dinainte si al
treilea din zavistia diavoleasca si dintr-alte pricini. Caci iata, fiule, ma
vezi ca sunt batran si sunt saptezeci de ani de cand traiesc aici, in aceasta
chilie, ingrijindu-ma de mantuirea mea si la batranete si varsta ca aceasta am
ispita si suparare. Si sa crezi, fiule, ca doisprezece ani neincetat, ziua si
noaptea, m-a suparat dracul curviei, ziua cu ganduri spurcate, iar noaptea cu
aratari si cu naluciri necuvioase, asa incat socoteam in gandul meu, ca s-a
departat Dumnezeu de mine si pentru aceasta sunt biruit de patimi. Insa eu mai
bucuros doream sa mor decat sa-mi spurc trupul. Asa am mers in pustie, ca sa ma
dau mancare fiarelor si afland viezuina de urs, am intrat intr-insa si m-am
aruncat jos la pamant, ca venind ursul sa ma manance. Si facandu-se seara, au
venit ursii si m-au mirosit de la picioare pana la cap, si socoteam ca ma vor
manca. Insa ei dupa ce m-au mirosit peste tot trupul, m-au lasat si iesind afara
din vizuina, s-au dus nefacandu-mi nimic rau. Atunci am cunoscut ca m-a miluit
Dumnezeu si iesind de acolo am mers la chilia mea si nu dupa multa vreme iar a
inceput sa ma supere dracul curviei, incat de atata suparare si scarba incepuse
a-mi veni ganduri de hula impotriva lui Dumnezeu. Iar vrajmasul vazandu-ma pe
mine asa de tulburat, s-a prefacut in chipul unei fete arabe pe care o vazusem
odata in vremea secerisului strangand spice pe urma seceratorilor si care venind
la mine, a sezut in bratele mele. Iar mie asa mi s-a intunecat mintea, incat mi
se parea ca savarsesc pacatul trupesc. Dar scarbindu-ma foarte, cu mare manie am
lovit-o cu palma peste obraz si indata s-a facut nevazuta. Insa din lovitura
aceea, doi ani n-am putut duce mana la gura, de mare si spurcata putoare
nesuferita. De aceea, de mare scarba si imputinare a sufletului imi venea
deznadejduire. Si de multa suparare, iar am mers in pustie, unde umbland asa
suparat am gasit un pui de aspida si prinzandu-l l-am luat si l-am pus pe trupul
meu cel de taina si-l frecam cu capul de trupul meu, ca doar ma va musca sa mor
insa nicidecum n-a vrut sa ma muste. Atunci am auzit glas de sus graind si
zicandu-mi : Pamvo, intoarce-te si mergi la chilia ta si nu te mai scarbi de
acestea. Caci pentru aceasta te-am lasat sa fii in aceste ispite, ca sa nu te
inalti cu firea, socotindu-te in gandul tau ca esti mare, nici sa socotesti ca
vei putea face ceva fara ajutorul lui Dumnezeu. De acum sa-ti cunosti neputinta
si sa nu te nadajduiesti in faptele si in bunatati le taie, ci in mila si
ajutorul lui Dumnezeu. Asa m-am intors si am venit la chilia mea si de aunci nu
m-a mai suparat acel razboi, ci cu ajutorul lui Dumnezeu sant in pace si mi-am
dat in seama lui Dumnezeu toata grija mea.
29) Un frate oarecare
petrecand multe ispite de la neprietenul, cadea totdeauna in curvie si petrecea
nevoindu-se a nu-si lasa chipul calugaresc, ci facea cate putina putina slujba
si se ruga lui Dumnezeu cu suspinuri, zicand : Doamne, ori de voiesc, ori de nu
voiesc, mantuieste-ma ! Si zicea acestea in toate zilele si de cadea in curvie
si de nu cadea. Odata a cazut in obiceiul pacatului noaptea si s-a sculat si
indata a inceput a canta un canon. Iar dracul se mira de nadejdea lui si de
nemahnirea lui si i s-a aratat in vederea ochilor si i-a zis, cand canta : cum
nu te rusinezi cu totul a sta inaintea lui Dumnezeu, sau a-I pomeni numele Lui ?
I-a zis fratele : stii ca limba aceasta este nicovala odata vei lovi cu
ciocanul, si odata vei lua, iar eu voi rabda luptandu-ma cu tine pana la moarte,
ori unde te voi ajunge in ziua de apoi si cu juramant iti fac tie incredintare,
ca asa sa-mi ajute Cel ce a venit sa mantuiasca pe pacatosi, ca nu voi inceta
parandu-te pe tine lui Dumnezeu, pana ce vei inceta a te lupta cu mine si voi
vedea cine va birui, tu sau Dumnezeu. Daca a auzit dracul acestea, a zis catre
dansul : intr-adevar, de acum nu ma voi mai lupta cu tine, ca sa nu-ti agonisesc
tie cununa, luptandu-ma pentru rabdarea ta; si s-a dus dracul.
30) Un
calugar oarecare din manastirea parintelui Severian, a fost trimis la ascultare
de parintele lui in partile Eleteropolului ( † ). Acolo a venit la un oarecare
barbat iubitor de Hristos si avea acel om numai o fata, iar mama fetei murise
mai inainte de vreme. Si a facut acel calugar, in casa acelui om, cateva zile,
iar cel ce pururea uraste binele crestinesc, diavolul, baga fratelui ganduri
viclene si-i da razboi de curvie spre fata si cerca vreme indemanatica sa strice
fecioara. Diavolul care dadea razboi, a aflat si vremea cea indemanatica. Caci
tatal sau se dusese la Ascalon pentru o treaba. Iar daca a vazut fratele ca nu
este nimeni in casa lor, decat el si fata, a mers la dansa vrand sa o apuee cu
sila, dar ea daca l-a vazut pe dansul tulburat si intru tot aprins de pofta, i-a
grait : nimic sa nu te tulbure, nici sa-mi faci mie ceva necuvios, caci tatal
meu nici astazi, nici maine nu va veni. Ci intai ma asculta pe mine ce-ti voi
grai si stie Dumnezeu ca si eu cu osardie voi face ceea ce poftesti. Dupa aceea
cu smerenie a grait catre dansul : intr-adevar, parinte si frate, cati ani sunt
de cand esti in manastirea ta ? Iar el a raspuns : saptesprezece. Si i-a zis lui
: dar ai stiinta ce este femeia ? Nu, i-a raspuns fratele. Grait-a fata : dar
voiesti sa-ti pierzi osteneala de atatia ani intr-un ceas ? Si cate lacrimi ai
varsat, ca sa-ti pui trupul tau curat inaintea lui Hristos iar acum pentru
putina dulceata voiesti sa fii lipsit de acea osteneala multa ? Asculta : de
vrei sa curvesti cu mine, ai unde ma duce sa ma tii si sa ma hranesti ? Si a
grait fratele : nu ! Atunci a raspuns fata iarasi : intr-adevar, nu te mint, ca
de ma vei spurca, o sa fii vinovat de multe rautati. A grait ei calugarul :
pentru ce ? Raspuns-a ea : intai o sa-ti pierzi sufletul, al doilea o sa dai
seama si pentru sufletul meu. Si aceasta sa o mai stii, sfinte parinte, caci cu
juramant iti spun, si asa sa-mi ajute Cel ce a venit sa mantuiasca pe cei
pacatosi, ca de ma vei spurca, singura, cu o funie ma voi spanzura si te vei
afla ca ai facut si ucidere, si la judecata lui Hristos vei fi judecat ca un
ucigas de suflete. Ci te rog, parinte, mai inainte sa fii tu vinovat de atatea
rautati, du-te cu pace la manastirea ta si apoi roaga-te mult in rugaciunile
tale si pentru mine. Iar fratele, venindu-si intru sine, s-a umilit si indata a
iesit din casa ei si s-a dus la manastire, la parintele lui, a facut metanie si
i-a spus toate. Si s-a rugat parintelui, ca de acum sa nu-l mai scoata din
manastire afara. Asa a facut in manastire trei luni si s-a dus catre Domnul.
( † )Aceasta si cea dupa aceasta sunt din Limonar.
31 ) Spusu-ne-a noua Parintele Teodor, ca a fost in muntele Eleonului un
sihastru foarte nevoitor si-l bantuia pe dansul foarte mult dracul curviei. Iar
odata tare suparandu-l, a inceput batranul a sta impotriva dracului si i-a grait
: pana cand ma vei supara asa ? De acum departeaza-te de la mine, ca ai
imbatranit cu mine. Si i s-a aratat lui dracul. Si i-a zis la aratare : jura-te
mie, calugare, ca nu vei spune nimanui ce-ti voi zice si de acum nu te voi mai
bantui. Si s-a jurat batranul graind : ma jur pe Cel ce locuieste in cer, ca nu
voi spune nimanui din ce-mi vei zice. Atunci i-a grait dracul : nu te mai
inchina acelui chip si nu te voi mai bantui. Batranul avea zugravit chipul
Stapanei noastre, Prea Cinstitei Nascatoarei de Dumnezeu, tinand in brate pe
Domnul nostru Iisus Hristos. Si a grait batranul catre drac : lasa-ma sa ma mai
gandesc. Iar a doua zi a spus parintelui Teodor, care ne-a spus noua aceasta, ca
el locuia atunci la manastirea ce se cheama Fara. Iar batranul i-a zis :
adevarat, frate, batjocorit esti, ca te-ai jurat dar bine ai facut ca ai spus,
iar mai de folos iti este intr-aceasta parte sa nu lasi nici o curva sa ramana,
decat sa nu te inchini chipului Domnului nostru Iisus Hristos cu Maica Lui. Si
l-a invatat si l-a intarit cu mai multe cuvinte si s-a dus la locul lui. Si iar
i s-a aratat lui dracul. Si a grait : ce poate fi aceasta, calugare, oare nu
te-ai jurat ca nu vei spune nimanui ? Cum ai spus toate cate am vorbit catre
tine ? Iti graiesc tie, calugare : ca un calcator de juramant o sa fii judecat
in ziua judecatii. Si i-a raspuns lui batranul : ce m-am jurat, m-am jurat, si
ca sunt calcator de juramant inca stiu dar Stapanului meu sunt calcator de
juramant, iar pe tine nu te voi asculta, ca de la tine este sfatul cel rau si
calcarea de juramant ca un vinovat ce esti acestora. Iar in ziua judecatii,
Domnul va cauta.
32) Era un batran oarecare si avea un ucenic, care era
luptat de dracul curviei, si-l indemna batranul, zicand : rabda, fiule, de vreme
ce este razboi dracesc. El insa i-a raspuns : de acum nu mai pot rabda, avvo, de
iiu voi merge sa fac fapta. Si s-a facut batranul ca si el are lupta si i-a zis
: si eu am razboi, sa mergem dimpreuna si sa facem fapta aceasta si sa ne
intoarcem la chilia noastra. Deci, avea batranul un galben si luandu-l il ducea
cu sine. Daca au ajuns la locul stiut, grai batranul catre ucenicul sau : stai
afara sa intru eu mai intai, iar tu mai pe urma. Si intrand batranul, a dat
galbenul curvei si o ruga sa nu-l spurce pe ucenicul lui, si a dai femeia cuvant
batranului ca nu-l va spurca pe fratele. Si iesind batranul, a zis fratelui :
intra ! Deci, intrand el, i-a zis femeia : mai asteapta, fratioare, ca desi sunt
pacatoasa, insa am lege si ni se cade noua a o implini mai intai. Deci, i-a
poruncit lui sa stea deoparte si sa faca cincizeci de metanii si ea in alta
parte la fel. Daca au facut douazeci, sau treizeci de metanii, s-a umilit
fratele si i-a zis : cum, rugandu-ma lui Dumnezeu, voi sa fac aceasta fapta
pangarita ? Si indata a iesit nespurcandu-se. Si vazand Dumnezeu osteneala
batranului, a ridicat razboiul de la fratele si s-a intors la chilia lui
slavindu-L pe Dumnezeu.
33) Era un episcop oarecare si i s-a intamplat o
boala cumplita, incat nu mai tragea nimeni nadejde de viata. Deci era acolo o
manastire de femei si instiintandu-se stareta ca nu mai trag nadejde de
episcopul lor, luand cu ea doua batrane surori a mers sa-l cerceteze. Si daca a
vorbit cu dansa episcopul, una din ucenitele ei stand la picioarele episcopului,
s-a atins de piciorul lui, vrand a pricepe cum ii este. Acestuia din pipait i-a
venit razboi si a rugat pe batrana, zicandu-i : de vreme ce nu am pe cineva din
cei adevarati sa-mi slujeasca, lasa pe sora ta sa-mi slujeasca. Iar ea negandind
ceva rau, a lasat-o. Deci luand putere de la diavolul, i-a zis ei : fa-mi putina
fiertura sa mananc si i-a facut precum i-a zis. Apoi, mancand el, s-a si culcat
cu ea si a facut pacatul; iar ea luand in pantece, au apucat-o clericii,
zicandu-i : spune-ne noua, cine te-a facut asa ? Iar ea nu voia sa spuna.
Episcopul le-a zis : lasati-o , ca eu am facut acest pacat si ridicandu-se din
boala, a intrat in biserica, a pus omoforul sau pe prestol si iesind a luat un
toiag in mana si a plecat la manastire, unde nu-l stia nimeni. Episcopul
manastirii aceleia avea darul mai inainte vederii si a cunoscut ca va sa vina
episcopul la manastire si a poruncit portarului, zicand : pazeste, frate, ca
episcopul va sa vina astazi aici. Portarul socotea, ca pe apa va veni si n-a
instiintat pricina. Egumenul, insa instiintandu-se, a iesit in intampinarea lui
si sarutandu-l, i-a zis : bine ai venit, stapane ! Iar el se mira foarte ca a
fost cunoscut si dorea sa fuga la o alta manastire, insa egumenul i-a zis :
oriunde vei merge, cu tine merg si rugandu-l mult, l-a bagat in manastire.
Acolo, episcopul pocaindu-se cu pocainta cea adevarata a si raposat cu pace,
incat si semne s-au facut la iesirea sufletului lui.
34) Un frate l-a
intrebat pe un batran, zicand : ce voi face, parinte, ca pantecele meu ma supara
si nu pot sa-l opresc ? De aceea zburda trupul meu. Zis-a lui batranul : de nu
vei pune intru el frica si post, nu vei indrepta pasii tai pe cararea lui
Dumnezeu. Si i-a adus aceasta pilda, graind : un om avea un magar si daca il
incaleca, il da in laturi din drum si il purta incoace si incolo. Si luand omul
um toiag, il batea si-i zicea magarul : nu ma bate, ca de acum ma voi indrepta
pe cale. Si daca au mers putin, a descalecat de pe el si a pus toiagul pe dansul
si nu stia magarul ca este toiagul deasupra lui. Si daca a vazut pe stapan
nepurtand toiag, nu l-a bagat in seama si a inceput a se abate incoace si incolo
prin tarina. Atunci stapanul lui a alergat si luand toiagul l-a batut pana ce
s-au indreptat picioarele a merge drept. Asa se cade a face pentru trup si
pentru pantece.
35) Pogoratu-s-a odata o corabie in laturile Diochiei si
s-a lipit de marginea muntelui unde erau calugari. Si o femeie iesind din
corabie sedea intr-un damb. Venind dupa aceea un frate si vazand-o, s-a intors
la batranul graind : iata o femeie sta langa apa, lucru care n-a fost niciodata
aici. Iar batranul, daca a auzit, luand un toiag a iesit si alergand striga :
ajutati, fratilor, ca au venit aici talharii ! Si vazandu-l toti, alergau cu
bete asupra corabiei si daca au vazut corabierii pornirea tor, au priceput si
luand femeia din deal si tragand funiile, au indreptat corabia sa mearga in
larg.
36) Un batran oarecare avea pe langa dansul doisprezece ucenici.
Deci, s-a intamplat, din ispita diavolului, ca unul dintr-ansii sa mearga in sat
si sa cada cu o femeie in curvie si totdeauna pleca dupa utrenie in sat si venea
doar dimineata inca fiind intuneric. Apoi, a aflat batranul si fratii fapta si
pentru ca sa-l acopere nu-l vedeau. Iar fratii de multe ori au strigat asupra
egumenului, zicand : cum il lasi pe el asa si nimic nu-i zici ? Odata insa a
mers batranul la fratele, inca de dimineata fiind si l-a aflat numai ce venise
din sat. Si se intamplase de schimbase in graba mantia sa si o lasase pe aceea
si luase haina femeii. Deci, i-a zis lui batranul : unde ai fost frate ? Iar el
a mintit, zicand : pana in cutare loc am fost pentru o trebuinta. Si i-a zis
batranul : a cui este haina aceasta ? Si daca a vazut fratele ca este a femeii,
s-a aruncat la picioarele batranului, zicand : iarta-ma, stapane, ca nu voi mai
face aceasta de acum inainte ! Batranul l-a iertat si l-a mangaiat, zicandu-i :
pazeste-te de acum inainte, fiule, ca ce castigi, sau ce folos ai din acea
spurcaciune, decat numai aici, de la oameni, ocara si rusine, iar in veacul ce
va sa fie, focul nestins si viermii cei neadormiti si fara de sfarsit. Nu mai
face, fiule, nu mai face, ma rog ca sa nu te mai tavalesti cu aceasta fapta
urata. Si cu iubirea de oameni a lui Dumnezeu si cu indelunga rabdare a
batranului s-a intors fratele cel cu totul spurcat si s-a facut monah iscusit si
toti fratii dimpreuna au multumit lui Dumnezeu pentru indreptarea lui. Si au zis
batranului : rugamu-te, parinte, spune-ne noua, pentru ce ai rabdat atata
fratelui ? Iar el le-a zis : il vedeam pe diavolul de o mana tinandu-l si
tragandu-l in lume iar eu il tineam cu indelunga rabdarea mea de cealalta mana,
ca nu cumva dojenindu-l sa mearga in lume. Iar cand a vrut Dumnezeu sa
mantuiasca faptura sa, l-am apucat si de cealalta mana si l-am vazut cu totul
mantuit. Deci, buna este rabdarea impreuna cu rugaciunea, cand se va intampla
fratelui nostru ispitire ca doar fiind cumva imbunat Dumnezeu, se va indura si
va mantui pe cel ce a gresit. Ca dojana si infruntarea cea fara de vreme nu face
nici un bine.
37) Un frate calatorea impreuna cu mama sa, batrana fiind.
Ajungand ei la un rau, nu putea batrana sa treaca. Deci, luand fiul ei haina sa,
si-a invelit mainile si asa luand-o a trecut de cealalta parte. Apoi i-a zis lui
mama : fiule, pentru ce ai infasurat mainile tale ? Iar el a zis : pentru ca
trupul femeii foc este si din aceasta vine pomenirea altor femei si de aceea am
facut asa. Sa nu ma ating de trupul tau gol.
38) Un sihastru oarecare din
partile Egiptului, sedea singur intr-o chilie in pustie si era vestit. Dar din
lucrarea diavolului, o femeie nerusinata auzind despre dansul, zicea celor
tineri : ce imi veti da, sa-l surp pe sihastrul acesta ? Iar ei s-au tocmit sa-i
dea orice. Si iesind ea seara, a venit la chilia lui, ca si cum s-ar fi ratacit
si stand la usa, a batut. Iar batranul iesind si vazand-o, s-a tulburat si a zis
: cum ai venit aici ? Ea insa plangand a raspuns : ratacindu-ma, am venit aici,
ci fa mila cu mine si nu ma lasa sa ma manance fiarele. Deci facandu-i-se lui
mila, a bagat-o inauntru. Apoi noaptea a inceput diavolul sa-i samene gandurile
curviei. Iar el cunoscand razboiul vrajmasului, a zis intru sine : mestesugurile
vrajmasului intuneric sunt, iar Fiul lui Dumnezeu lumina este. Si sculandu-se a
aprins lihnariul ( candela ) si fiindca flacara poftei inca crestea intr-insul
si cumplit il aprinsese pe barbat, a zis iarasi intru sine : cei ce fac acestea
merg in chinuri. Deci, de aici te cearca de poti suferi focul cel vesnic. Si
punandu-si degetul sau in focul lihnarasului, nu l-a luat pana ce nu a ars cu
totul, caci pentru multimea infocarii trupului arzand, el de foc nu simtea atat.
Deci, dupa ce a ars cel dintai, l-a pus pe cel de-ai doilea, dupa aceea pe cel
de-al treilea; si asa facand pana dimineata, toate degetele mainilor lui le-a
ars. Iar ticaloasa aceea vazand ce a facut batranul, de frica a incremenit si cu
totul a amortit. Tinerii ce se tocmisera cu ea, facandu-se dimineata, au venit
la sihastru si l-au intrebat, zicand : venit-a aseara aici o femeie ? Si le-a
raspuns lor : a venit si doarme inauntru. Iar ei intrand au aflat-o moarta. Apoi
i-au zis lui : avvo, a murit. Atunci batranul descoperindu-si mainile sale, le-a
aratat lor, zicand : iata ce mi-a facut fiica diavolului, mi-a prapadit degetele
! Si povestindu-le lor cele despre sine, a zis : scris este, nu rasplati rau
pentru rau ci sa ne rugam sa invieze. Si facand el rugaciune, a sculat-o si a
slobozit-o. Iar ea ducandu-se, s-a inteleptit de aici inainte.
39) Un
sihastru oarecare era feciorelnic si nu stia nicidecum de femeie si ce este
curvia si zicea ca madularul acesta il are omul pentru a deserta udul, precum
este la buriu canaua spre a deserta apa dintr-insul. Si cautand el cu ochii sai
a vazut pe draci ca pe niste arapi imprejurul lui, pornindu-i patima. Deci, se
aprindea si poftea, dar din nestiinta nu stia ce pofteste. Intr-una din zile i-a
aratat lui diavolul un barbat facand pacatul cu o femeie si vazand Dumnezeu
rautatea cea mare a dracului, l-a acoperit pe frate, povatuindu-l sa mearga la
un batran iscusit, care, invatandu-l cum trebuie sa se lupte impotriva dracilor,
l-a slobozit. Si intorcandu-se fratele, s-a luptat rugandu-se lui Dumnezeu si
i-a dat Dumnezeu de a sporit atat de mult, incat de mare dar s-a invrednicit.
Caci cunostea pentru sufletul fiecaruia din fratii ce mureau, de se afla in bine
sau in rau si unde va sa mearga fiecare.
40) A zis cineva din parinti,
despre gandurile curviei care se nasc in inima si nu se savarsesc cu lucrul :
precum cel ce va vedea vie si va pofti cu toata inima sa manance struguri, dar
temandu-se sa nu fie prins si ca un fur sa fie omorat nu va intra, ci pe langa
gard trecand, pandeste in vie si se uita imprejurut ei si aceasta facand, de va
fi prins, nu este omorat unul ca acesta, ca nici n-a sarit peste gard, nici a
gustat, dar batai ia, ca poftind s-a aflat pandind asa si cel ce pofteste, dar
nu savarseste pacatul cu lucrul, vrednic este, nu de moarte, ci de
batai.
41) Un frate calatorea impreuna cu altul si l-au biruit gandurile
spre curvie si mergand a vestit parintilor, zicand : ce voi face, ca nu mi se
mangaie inima pentru ca m-am aplecat razboiului vrajmasului. Sunt ca si cum as
fi facut pacatul. Si i-au zis lui parintii : nu este pacat desavarsit, caci
vrajmasul a venit sa te ispiteasca, iar Dumnezeu te-a acoperit. Fratele auzind
aceasta, nu s-a incredintat, fiind biruit de scarba. Si i-au povestit lui
parintii, zicand : doi frati trimisi fiind din chinovie la un sat, calatoreau
impreuna. Si asupra unuia s-a sculat razboi de la diavolul de cinci ori sa
pacatuiasca. El insa sculandu-se, facea rugaciune si nu s-a biruit de ganduri,
dar s-a suparat tare. Deci, intorcandu-se ei catre parintele lor, era fata
fratelui aceluia tulburata si intrebandu-se care este pricina tulburarii, a pus
metanie, zicand : roaga-te, parinte, pentru mine, ca am cazut in curvie, si i-a
povestit cum a fost luptat de ganduri. Iar batranul fiind vazator cu mintea, a
vazut pe capul lui cinci cununi si i-a zis : indrazneste, fiule, ca nu te-ai
biruit ci mai vartos ai biruit cu faptul ca nu ai savarsit pacatul. Deci si tu
frate, a zis batranul, indrazneste si nu te scarbi, ca nu ai facut pacatul,
fiindca mare lupta este cand omul avand prilej, se infraneaza. Si mare plata ia
pentru aceasta. Caci nu este razboi mai tare decat acesta si mai iute. Pentru
aceea a-l birui pe acesta este foarte greu si cu osteneala. Ca ce socotesti
despre fericitul Iosif : oare fara osteneala a ispravit el un lucru ca acesta ?
Nu, ci cu multa osteneala si lupta si ca intr-o priveliste era ceea ce se facea
si insusi Dumnezeu si multimile sfintilor ingeri priveau de sus spre nevoitorul
luptandu-se cu diavolul si cu toata oastea lui cea rea, aprinzand pofta
barbatului si pe femeie mai mult salbatacind-o. Deci, cand a biruit nevoitorul,
toate ostile ingerilor cu mare glas au dat lauda lui Dumnezeu, zicand : a biruit
nevoitorul, facand biruinta straina ! Bine este, deci, frate, a nu face raul
nici cu gandul, iar de esti ispitit, nevoieste-te ca sa nu te biruiesti si sa
faci cu lucrul.
42) A zis un batran : daca curvia se lupta cu trupul tau,
vezi din care pricina s-a pornit razboiul asupra ta si o indrepteaza. Sau din
desfatare, sau din somn mult, sau din mandrie, sau de te socotesti pe tine mai
bun decat pe altul, sau ai osandit pe cineva cand gresea, fiindca afara de
acestea nu se lupta omul spre curvie.
CAPITOLUL
VII.PENTRU MULTE FELURI DE NALUCIRI SI INSELACIUNI DIAVOLICESTI,
CU CARE AMAGESTE SI INSEALA VRAJMASUL PE MULTI, VRAND CA SA-I SMINTEASCA DIN
CALEA MANTUIRII, SA-I DEPARTEZE DE DUMNEZEU SI SA LE FIE IN ZADAR OSTENEALA
LOR1) Era un oarecare sihastru iscusit si traia in pustie cu multa
infranare, postire si priveghere si alte osteneli pentru mantuirea sa, atat
incat se socotea pe sine ca a ajuns la masura parintilor celor de demult. Pe
acesta a inceput vrajmasul diavol a-l amagi si a-l insela cu naluciri
diavolesti. I se arata lui adesea in chip de inger, ca si cum ar fi de la
Dumnezeu trimis pentru pustniceasca lui viata cea iscusita, ca sa-l povatuiasca
si sa-l invete cele ce i se cad lui. Si asa, multa vreme aratandu-i-se in chipul
ingerului luminat, multe lucruri nestiute ii arata si ii spunea. Iar el
nesocotind viclesugul vrajmasului, s-a incredintat cum ca este ingerul si ii
slujeste pentru viata sa placuta lui Dumnezeu. Tatal acestui sihastru inca era
viu si traia la tara. Si dupa multa vreme auzind el despre feciorul lui
sihastru, unde traieste si in ce loc in pustie, a dorit sa mearga acolo, sa-l
mai vada cu ochii mai inainte de moartea sa, fiindca numai pe acel fecior il
avea si de multi ani nu-l vazuse. Si asa, luandu-si traista si o secure in mana,
a plecat si a ajuns in acea pustie. Apropiindu-se de acel loc, unde era chilia
sihastrului, acel inger al satanei care pururea se arata sihastrului, i-a grait
lui zicand : pazeste-te si ia aminte de tine ca diavolul s-a inchipuit in chipui
tatalui tau si vine la tine cu o traista si cu o secure in mana vrind sa te
omoare. Deci, ia-ti si tu degraba securea in mana si iesi inaintea lui si
apropiindu-te de dansul, apuca inainte si-l loveste cu securea si-l omoara. Iar
el incredintandu-se acelui inger si ascultandu-l a iesit si vazandu-si tatal
venind cu securea in mana, precum i-a spus, s-a apropiat de el si lovindu-l cu
muchea securii in cap , l-a omorat si indata l-a apucat necuratul duh si l-a
muncit pana l-a omorat si pe el.
2) Un frate oarecare cand a parasit
lumea si a venit in pustie sa se calugareasca, avand un copilas, l-a luat cu
sine si venind in pustie s-a calugarit si isi tinea si copilasul sau cu dansul.
Acestui frate adeseori i se arata diavolul in chilie, in chip de inger luminat
si multe lucruri nestiute ii spunea si despre cele viitoare ce aveau sa fie. I
le spunea lui si se izbandeau si erau asa, se implineau toate cum i le spunea,
pana s-a incredintat bine, cum ca este ingerul lui Dumnezeu trimis la dansul ca
sa-l invete si sa-l povatuiasca spre lucrurile si faptele cele folositoare si
placute lui Dumnezeu. Deci, odata a inceput a-i povesti lui si a-i spune despre
patriarhul Avraam, cum i-a poruncit Dumnezeu sa-l junghie pe Isaac, fiul sau cel
iubit, jertfa bine primita lui Dumnezeu. Despre aceasta auzind Avraam, nimic n-a
cerut, ci indata l-a luat pe Isaac, fiul sau cel iubit si l-a dus fara nici o
mila, sa-l junghie dupa porunca si pentru acest lucru l-a blagoslovit Dumnezeu
pe Avraam si l-a facut mare si slavit. Deci si tu fa acum acest lucru bine
primit si foarte iubit lui Dumnezeu, mai vartos decat toate bunatatile lumii.
Ia-ti fiul acesta si-l du la cutare loc, si-l injunghie acolo cu cutitul si asa
vei fi blagoslovit de Dumnezeu si mai mult vei fi slavit decat Avraam in zilele
acestea. Insa el nepricepand si necunoscand viclesugul vrajmasului, a facut asa
cum i-a zis lui. A luat copilui sau si l-a dus la locul unde i s-a aratat lui
vicleanul vrajmas si scotand cutitul l-a ascutit si apucand copilui si vrand
sa-l puna la pamant, cu fata in sus, sa-l junghie, copilui fiiiid priceput, a
cunoscut ce vrea sa-i faca si smucindu-se din mainile lui, a fugit si asa a
scapat.
3) Era un sihastrii iscusit, ce traia in pustie si care se
inchisese intr-o pestera si cu multa lui infranare, cu postul, cu privegherea
intru rugaciuni, cu alte nevointe, osteneli si fapte bune, intrecea si ii
covarsea pe altii. Dar nepazindu-se si nesocotind inselaciunea vicleanului
diavol, fu batjocorit de vrajmasul si a cazut in cumplita ispita. Caci
amagandu-l pe el vrajmasul, ii arata lui in vis feluri si feluri de vedenii, si
cele ce vedea el in vis se izbandeau aievea, pana s-a increzut bine visurilor.
Dupa ce s-a increzut bine visurilor intr-o noapte i-a aratat lui diavolul neamul
si soborul crestinesc cu apostolii si cu mucenicii, fiind la un loc intunecat,
ponegrit si pedepsit, de tot binele lipsit, plin de toata rusinea si necuratia
si erau toti mahniti si scarbiti. Iar in dreptul lor era neamul jidovesc, cu
Moise si cu toti proorocii, intr-un loc luminat, linistit, plin de lumina, de
toata mangaierea, bucuria si veselia. Si il sfatula inselatorul, zicand : iata,
acum vezi si neamul vostru crestinesc la ce loc si in ce chip se afla si neamul
jidovesc. Deci, de vei vrea sa fii insotit si impartasit fericirii si bucuriei
neamului jidovesc, te sfatuiesc sa mergi si sa primesti taierea imprejur, legea
si credinta jidoveasca. Iar el, dupa cum am zis, fiind foarte incredintat
visurilor, a facut asa precum l-a sfatuit vrajmasul. Iesind din pestera lui si
lasand pustia si viata pustniceasca, a venit in lume, desi erau saizeci de ani
de cand nu iesise din pustie si mergand la scoala si soborul jidovilor, le-a
spus lor cum a vazut in vis neamul crestinesc in loc intunecat si pedepsit, iar
neamul jidovesc la loc luminat, plin de bucurie si de veselie. Iar jidovii
auzind aceasta, s-au bucurat si l-au indemnat sa primeasca legea lor. Iar el cu
mare bucurie a primit taierea imprejur pe trupul sau si toata legea lor si asa a
pierit. Aceasta i s-a intamplat lui, pentru ca n-a castigat dreapta socoteala,
si s-a deprins din tineretile sale numai voii si sfaturilor gandurilor sale a se
supune, iar sfatul cel bun si folositor al parintilor si al fratilor, niciodata
nu l-a incercat.
4) La un frate oarecare, intr-o noapte citindu-si
pravila si rugandu-se lui Dumnezeu, pe la miezul noptii, dupa obiceiul sau,
vicleanul diavol prefacandu-se in chip de inger luminat, a intrat in chilie si a
inceput a-l ferici, zicand : fericit esti, robule si ostasule cel bun al lui
Dumnezeu, ca nu te lenevesti sa te scoli din somnul tau la rugaciunea si slujba
lui Dumnezeu. Si l-a intrebat fratele, zicand : dar cine esti tu, de ai venit la
mine sa ma fericesti si sa ma lauzi asa ? Raspuns-a acela, zicand : eu sunt
ingerul lui Dumnezeu si am venit la tine sa te pazesc si sa te izbavesc de toate
cursele si inselaciunile vrajmasului, sa te povatuiesc spre faptele cele bune si
placute lui Dumnezeu. Zis-a lui fratele : de ai fi tu cum zici, ingerul lui
Dumnezeu, n-ai veni la mine noaptea, sa-mi smintesti pravila si rugaciunea, ci
ai veni ziua. Deci, eu nu te socotesc a fi ingerul lui Dumnezeu, desi esti asa
de stralucitor, ci mi se pare ca esti ingerul intunericului, caci pentru aceea
te arati tu noaptea, nu ziua. Vicleanul vrajmas auzind aceasta, n-a mai putut
suferi nici nu a putut sa mai zica ceva, decat atat : o, calugar rau fii
blestemat, si aceasta zicand, s-a facut nevazut.
5) Unui frate oarecare i
s-a aratat diavolul intr-o noapte, in chip de inger luminat si i-a zis lui : eu
sunt Gavriil si sunt trimis la tine sa-ti aduc o veste buna. Iar fratele i-a
raspuns : cred ca vei fi fost trimis la altii, caci eu sunt pacatos si nu sunt
vrednic sa vad inger. Aceasta zicand el, indata a pierit vicleanui dinaintea lui
si a fost nevazut.
6) Spuneau parintii despre un batran oarecare, ca
sezand in chilia lui si nevoindu-se pentru mantuire il vedea aievea pe diavol
umbland si-l hulea. Iar diavolul vazandu-se pe sine ca de multe ori este
batjocorit de acest batran, i s-a aratat lui, zicand : eu sunt Hristos !
Batranul vazandu-l, si-a inchis ochii. Zis-a diavolul : pentru ce iti inchizi
ochii ? Cauta de ma vezi, ca eu sunt Hristos. Raspuns-a lui batranul : eu nu voi
sa-l vad pe Hristos cu ochii mei in lumea aceasta. Acestea auzind diavolul, s-a
facut nevazut.
7) Ne spunea noua avva Or, zicand : eu, fiiior, stiu un om
oarecare in pustia aceasta, care zece ani mancare pamanteasca n-a mancat. Ci
ingerul lui Dumnezeu ii aducea lui odata la trei zile mancare cereasca si-i da
in gura si aceea ii era in loc de mancare si de bautura. Si stiu pe un om ca
acela, la care a venit un palc de diavoli luminati, stralucind in chipul unei
cete de ingeri si o caruta de foc, cu cai de foc si multime de ostasi inarmati,
intocmai cum ar veni un imparat. Venind si apropiindu-se de dansul, i-au zis :
omule, tu ai ispravit toate faptele cele bune, vino acum si te inchina mie si te
voi lua in caruta aceasta si te voi inalta de pe pamant la cer, ca pe Ilie
Tesviteanul si te voi aseza la un loc impreuna cu dansul. El auzind acestea,
zicea in gandul sau : eu in toate zilele si noptile ma inchin Imparatului si
Dumnezeului meu. Acesta cine este de imi zice mie sa ma inchin lui ? Acestea
socotindu-le in gandul sau, a raspuns aceluia ce-i zicea sa i se inchine : eu il
am pe Domnul Iisus Hristos, Imparatul si Dumnezeul si Mantuitorul meu, caruia
pururea ma inchin ziua si noaptea. Iar tie ti se inchina cei ce sunt cu tine.
Acestea auzind diavolul, indata a pierit si s-a facut nevazut cu caruta cu cai
si cu toate ostile lui. Acestea le spunea batranul ca despre altcineva,
tainuindu-si viata sa. Iar parintii care erau cu dansul, ne-au spus noua, ca el
insusi era acela, caruia i s-au intamplat acestea.
8) Un frate oarecare
sedea cu tacere linistita in chilia lui, pazindu-si pravila si oranduiala.
Vrajmasul diavol, vrand sa-l amageasca si sa-l insele, intr-o noapte culcandu-se
fratele in chilia lui, s-a inchipuit vicleanul in chip de inger luminat si
mergand la dansul l-a desteptat, zicand : scoala-te, robul lui Dumnezeu, la
rugaciunea si pravila ta ! Fratele desteptandu-se din somn, l-a vazut pe el
stralucind luminat, dar indata s-a facut nevazut. Sculandu-se fratele, s-a
apucat de rugaciune si de obisnusita lui pravila, socotind ca ingerul lui
Dumnezeu este acel ce l-a desteptat. Cand a fost a doua noapte, daca s-a culcat
fratele si numai a adormit, iarasi a venit vicleanul si l-a desteptat, zicand :
scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta ! Si asa de multe
ori, in multe nopti facandu-i, cum adormea, venea si il destepta. Odata a mers
fratele la un batran, care nu era prea departe de dansul si i-a spus, zicand :
parinte, pe mine, de catava vreme, in toate noptile, daca ma culc si adorm,
indata vine ingerul si ma desteapta la rugaciune. Zis-a lui batranul : dar in ce
chip vine la tine ingerul si cum te desteapta ? Raspuns-a lui fratele : dupa ce
ma culc si adorm, indata vine la mine ingerul, stralucind luminat si
apropiindu-se ma desteapta, zicand : scoala-te, robul lui Dumnezeu, la
rugaciunea si pravila ta ! Iar eu desteptandu-ma si deschizand ochii il vad pe
dansul stralucind luminat si indata fuge si se face nevazut. Asa imi face in
toate noptile si nici cat de putin nu ma lasa sa dorm. Zis-a lui batranul :
fiule, acela nu este ingerul care doreste binele si mantuirea ta, ci este
vicleanul diavol, care vrea si iti doreste pieirea si vrea sa te amageasca pana
te vei incredinta lui bine. Apoi te va insela si te va pierde, precum si pe
multi altii i-a pierdut. Insa, tu, fiule, nu-l asculta, ci cand va mai veni la
tine sa tu destepte. zi-i asa : eu, cand imi va veni vremea de sculat si imi va
fi voia sa ma scol, ma voi scula si fara de tine, iar pe tine nu te ascult si
nici nu te voi asculta. Aceasta invatatura luand fratele de la acel batran, a
mers la chilia sa. Iar daca a venit noaptea si s-a culcat fratele sa doarma,
viclealul indata ce a adormit a si venit la dansul si l-a desteptat, dupa cum se
obisnuise, zicand : scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta !
Iar fratele i-a raspuns, dupa cum il invatase pe el batranul : eu, cand imi va
veni vremea si voi vrea sa ma scol, ma voi scula fara desteptarea ta, iar pe
tine nu te ascult, nici nu te voi asculta. Acestea auzind vicleanul, a oftat.
zicand : o, calugar nebun si fara de minte si blestemat, ai mers la batranul cet
rau si mincinos si te-a inselat. La acel batran a mers ieri un frate, si l-a
rugat foarte, ca sa-i faca lui bine, sa-l imprumute cu un galben, fiindu-i de
mare trebuinta, dar n-a vrut sa-l imprumute, ci a mintit zicand ca nu are si
avea un galben. Deci, din aceasta sa stii si sa cunosti ca acela este un batran
rau si mincinos si te-a inselat, fiind prost si fara minte. Acestea zicand
vicleanul, s-a facut nevazut. Iar fratele, dupa ce s-a facut ziua, a mers la
acel batran si i-a spus, cum i-a zis el vicleanului diavol, precum l-a invatat
pe el si ce i-a raspuns lui vicleanul si cum i-a spus lui de un frate ce a venit
de s-a rugat sa-i faca lui bine, sa-l imprumute cu un galben si nu l-a
imprumutat zicand ca nu are desi avea. Deci l-a intrebat pe batran : sunt asa
acestea, parinte ? Raspuns-a lui batranul, zicand : cu adevarat asa este, fiule
! A venit la mine un frate si a cerut sa-i dau un galben imprumut si am un
galben, insa am zis ca nu am, pentru ca stiam ca nu ii este de folos acel lucru
pentru care cere galbenul, ci mai vartos de vatamarea sufletului ii era. Pentru
aceea am socotit mai bine sa spun o minciuna si sa-l izbavesc pe frate de
vatamarea sufleteasca. Astfel nu i-am dat galbenul, zicand ca nu am. Ci tu,
fiule, pazeste-te si cunoaste-l pe vicleanui vrajmas, care umbla sa te insele !
Si mult fiind invatat si intarit de batranul, a mers la chilia sa.
9) Un
frate oarecare, Avramie , traia in pustie si era foarte indaratnic, neascultator
si nesupus, umbland numai dupa voia gandului sau si a parerii sale. Acesta cu
foarte multa dorinta poftea sfanta preotie si multe naluciri si vedenii ii arata
lui inselatorul noaptea in vis pe care el socotindu-le cu amanuntul, le credea
ca sunt adevarate. Si de vreme ce multe din cele ce vedea in vis, se izbandeau
aievea, se incredea foarte mult visurilor sale. Odata a venit la dansul diavolul
in vis, in chipul lui Hristos si cu ingerii Sai si i-a zis : vazut-am multa si
marea ta pofta si dorinta, pe care de mult o ai pentru sfanta preotie. Bun si
ales lucru doresti, caci in vremile acestea cu mare nevoie se castiga preotia si
numai cei ce sunt bogati si de neam slavit o pot castiga. Caci arhiereii s-au
facut acum toti lacomi, mandri, mareti si iubitori de cinste. Pentru aceea eu
insumi am venit la tine, vazandu-ti multa si marea ta dorinta, sa te hirotonesc
si sa te fac preot. Acestea zicand, au inceput ingerii a canta cantare dulce si
vesela : axios, adica vrednic ! Si asa l-au tuns pe el si l-au facut preot si
dupa ce l-au preotit, l-au lasat si s-au ridicat cu ingerii inaltandu-se la cer.
Aceasta facandu-se, s-a desteptat fratele din somnul sau si se minuna si se
bucura foarte de acel vis minunat. Asa a crezut ca este preot cu adevarat. Si
multumea lui Hristos, ca l-a facut preot si a inceput a-si citi pravila cu
incepere preoteasca. Dupa aceea a mers la biserica parintilor, ca sa
liturghiseasca, fiind ziua Duminicii. Si se adunasera parintii de prin pustie la
biserica. Atunci a venit si el si intrand in biserica, a mers drept in altar si
cu mare indrazneala a luat sfintele vesminte sa se imbrace, neintreband pe
nimeni. Dar preotii bisericii care erau in altar, vazandu-l ca ia sfintele
vesminte preotesti, l-au intrebat, zicand : ce vrei sa faci ? Pentru ce iei
vesmintele ? El le-a raspuns : eu vreau sa ma imbrac, sa liturghisesc astazi.
Zis-au lui : dar cum vrei sa faci tu aceasta, nefiind preot si cum indraznesti
de intri in sfantul altar, unde numai preotii si slujitorii lor intra si cum
indraznesti de iei vesmintele preotesti, de care nu ti se cade tie nici sa te
atingi ? Au doara ai inebunit ? Raspuns-a lor, zicand : nu ! Nu am inebunit, ci
si eu sunt preot ca si voi. Iar ei stiind ca nu este preot, l-au scos afara din
sfantul altar. Atunci a inceput a se galcevi si a striga in gura mare, zicand :
pentru ce sa ma scoata pe mine afara din altar, ca si eu sunt preot si m-a
preotit insusi Domnul Hristos cu sfintii ingeri. Iar parintii vazand si auzind
acestea de la dansul, l-au cunoscut ca este amagit si inselat de vrajmasul
diavol. Atunci au cunoscut parintii ca pentru indaratnicia, neplecarea si
nesupunerea luii, i s-a intamplat aceasta. Si au poruncit parintii de i-au pus
fiare mari in picioare si l-au trimis la o manastire afara din pustie si au
poruncit sa fie acolo in paza si sa-l smereasca cu ascultari grele, fara de
odihna, pana ce se va smeri si isi va cunoaste neputinta si inselaciunea sa. Si
asa i-au facut, pana ce a venit el intru cunosunta si a cunoscut inselaciunea si
smerindu-se s-a pocait.
10) Spunea cineva despre un calugar ca se ruga
lui Dumnezeu sa-l invredniceasca sa fie ca Isaac patriarhul. Si dupa multa
rugaminte a lui i-a venit un glas de la Dumnezeu, graind lui; nu vei putea sa
fii ca Isaac patriarhul. Si a zis calugarul : de nu voi putea sa fiu ca Isaac,
macar sa fiu ca Iov. Glasul iar a grait catre dansul : de vei birui pe diavolul
ca si el, vei putea sa fii ca el. Si s-a fagaduit calugarul asa si a auzit glas
: mergi in chilia ta si te trezeste ! Iar dupa cateva zile, i s-a aratat
diavolul in chipul unui voinic oarecare si a venit la calugar, zicand : parinte,
rogu-ma sfintiei tale, fie-ti mila de mine, ca sunt un voinic gonit de imparatul
si ia acestea de la mine, adica doua sute de lire de aur, o fata si un fecior,
si-i pazeste la tine intr-un loc ascuns, ca eu ma voi duce intr-alta tara. Si
calugarul nestiind vanarea diavolului, a zis : fatul meu, nu voi putea sa iau
eu, ca sunt un om slab si nu voi putea sa-i pazesc. Si-l indemna vicleanul
voinic pe calugar si iar i-a zis calugarul mergi, fatul meu, la acea piatra de
le ascunde ! Iar mai pe urma l-a ascultat calugarul si a luat aurul, copilul si
fata, batjocorit fiind de dracul. Iar dupa putine zile a ridicat razboi
calugarului spre fata si a stricat-o, si s-a cait de lucrul ce facuse si a
ucis-o. Dupa aceea i-a zis lui gandul : ucide-l si pe fecior, sa nu ti se
vadeasca lucrul. Asa l-a ucis si pe fecior si i-a zis lui gandul iarasi : ia
aurul ce ti-a dat si fugi in alta tara pentru galceava celui ce ti-a dat aurul.
Si sculandu-se de acolo, s-a dus intr-alt loc si a inceput din aur a zidi
biserica. Si sfarsind el lucrul, iata a venit diavolul in chip de voinic si a
inceput a striga si a grai acolo : nevoie mare, ajutati-mi ! Acest calugar din
aurul ce i-am dat eu a ridicat biserica aceasta. Si s-a sculat norodul acelui
loc si cu toata ocara l-a gonit pe acel viclean voinic. Dar el laudandu-se, a
mers de acolo graind ca altele va face calugarului, care nu i-a trecut prin
minte vreodata si asa laudandu-se s-a dus. Iar calugarul nu se odihnea nici
noaptea, nici ziua, luptandu-se cu cugetele, pana ce l-a biruit cugetul a se
duce din acel loc, zicand : a ajuns a se vadi lucrurile mele, asa ca lua-vol
aurui ce mi-a ramas si ma voi duce intr-alta cetate mai departe, unde voinicul
acela nu va mai putea veni. Deci a mers intr-alta cetate si a cazut acolo in
curvie cu fata unui calau, pe care stapanul locului aceluia il avea la taierea
vinovatilor. Si vorbind tatal ei, a luat-o lui nevasta. Dupa catava vreme a
murit tatal fetei si a venit stapan nou in locul stapanului cel vechi. Si a
cautat dupa tocmeala craiasca, un om sa-i slujeasca la taierea vinovatilor si au
zis oamenii : noua asa ne este obiceiul : cel ce a luat fata mortului, acela sa
ia si slujba, macar de n-ar si voi. Si este la noi unul ca acela, care si cinul
calugaresc ni se pare ca a tinut. Iar el a zis : mergeti de-l aduceti la mine,
si-l adusera la stapan si i-a zis sa-i slujeasca neaparat. Si a cazut un om
oarecare in osanda de moarte si a primit porunca cel care odinioara fusese
calugar, iar acum ucigator. De ma veti credea, firea milosardiei nu ma lasa fara
de lacrimi a trece povestea acestui sarac. Si i-a poruncit lui stapanul sa adune
smoala si alte chinuri, pentru cei osanditi. Facend el aceasta. iata si satana a
venit in chip de voinic si a inceput a striga unele ca acestea, incat si norodul
se stransese la glasul lui, caci cerea de la stapanitor dreptate si izbandire cu
staruinta. Raspuns.a stapanul si a zis catre dansul : conteneste, voinice si ia
aminte, si mai cu intelegere spune despre tine ! Nu striga latrand ca un caine.
Iar voinicul a grait catre stapan : acest calau, era odata calugar, Iar eu fiind
gonit de oarecari vrajmasi ai mei, i-am dat aur mult, un copil al meu si o fata.
Deci porunceste sa-mi iau inapoi ce i-am dat. Stapanul a primit cu dulceata
aceste lucruri si l-a intrebat pe cel ce era odinioara calugar, iar acum calau :
oare cuvintele acestui voinic adevarate sunt ? Iar el zise : asa este. Si
ispitindu-l a intoarce cele date lui, a spus despre uciderea feciorului, a fetei
si cheltuirea aurului dar neavand stapanul ce lua de la dansul, a poruncit sa
fie pedepsit cu moartea blestematul calau. Astfel ducandu-l la locul de
pierzare, i-a iesit inainte voinicul si vrajmasul lui si i-a zis : oare stii,
parinte, cine sunt eu ? Iar el zise : adevarat, tu esti voinicul de la care acum
cunosc tot raul. Voinicul a zis catre dansul : eu sunt de care ai auzit :
satana. Eu l-am inselat pe Adam si Eva, cei dintai ziditi, eu bat razboi cu
oamenii si nu las pe niciunul sa se mantuiasca, sau sa fie ca Isaac, sau ca
Iacob, ci ma nevoiesc sa-i fac ca Ahitofel, sau ca Iuda Iscarioteanul, sau ca si
Cain si ca batranii cei din Babilon si ca cei ce sunt asemenea lor. Sa ma crezi
ca si tu fusesesi batjocorit de mine si nu ai stiut sa te lupti cu razboiul cel
ascuns. Si dracul zicand acestea si altele multe decat acestea, numaidecat s-a
facut nevazut. Iar acel sarac calugar si vartos ucigas, a patimit moarte de
spanzurare, batjocorit fiind de dracul, pentru marirea desarta si inaltarea
mintii lui
11) Doi frati s-au dus in pustia cea mai dinauntru si sase
zile se desparteau unul de altut, iar in a saptea zi intalnindu-se, faceau
rugaciunile si mancau impreuna, nimic mai mult vorbind intre dansii. Deci,
mergand dracii la unul dintr-insii, il amageau in multe feluri si ii aratau mai
inainte veniri de frati si cele ce se faceau in multe locuri. Acestea vazandu-le
si auzindu-le el ca se fac intocmai, credea lor, socotind ca sunt ingeri cei ce
ii vestesc lui mai inainte acestea. L-au oprit sa se mai duca si la fratele sau
in ziua cea oranduita. Deci, s-a dus odata sa-l cerceteze pe un frate in
manastire si a aratat unora din manastire, intreband ca pentru altul de este cu
putinta ca cineva sa stie cele din lume. Iar ei auzind si cunoscand ca el este
cel inselat, l-au cercetat, zicand : daca te indeletnicesti cu acestea, sa nu
mai vii la noi. Si indata s-a pocait, lepadand toate. Intorcandu-se la locul
sau, au venit iarasi dracii dupa obicei, sa-l amageasca, dar el ii numea
mincinosi si ii certa. Si indata s-au prefacut in dobitoace necuvantatoare si
ingrozindu-l, s-au dus.
12) Spuneau unii despre un batran, ca sezand in
chilia sa si nevoindu-se, ii vedea pe draci aievea si ii defaima. Iar diavolul
vazandu-se biruit de batranul, a venit si i s-a aratat, zicand : eu sunt Hristos
! Batranul vazandu-l, si-a inchis ochii iar diavolul a zis : pentru ce iti
inchizi ochii ? Eu sunt Hristos ! Raspuns-a batranul : eu pe Hristos nu voiesc
sa-l vad aici. Iar demonul auzind aceasta, s-a facut nevazut.
13) Catre
alt batran au zis dracii : voiesti sa-l vezi pe Hristos ? Si le-a raspuns :
anatema voua si celui pentru care ziceti ! Caci in Hristosul meu cred, care a
zis : de va zice voua cineva, iata aici este Hristos, iata acolo este, voi sa nu
credeti. Si auzind dracii, s-au facut nevizuti.
CAPITOLUL
VIIIIPENTRU GANDURILE CELE DE HULA CARE VIN IN INIMA OMULUI,
HULITOARE SPRE DUMNEZEU, SPRE PREACURATA FECIOARA MAICA LUI HRISTOS DUMNEZEU,
SPRE SFINTII LUI DUMNEZEU SI SPRE SFINTELE TAINEINTREBARE ( +
)
( † )Din ale lui Anastasie Sinaitul, putin schimbata.
1) Oare, de unde se intampla de vin si intra in inima omului, fara de voia si
invoirea lui, niste ganduri rele, necurate si hulitoare spre insusi Domnul
Dumnezeu si spre Preacurata si Pururea Fecioara Maria, Maica lui Hristos
Dumnezeu si spre sfintii lui Dumnezeu in vremea rugaciunii si in vremea
cuminecarii cu Sfintele Taine ? Pentru care multi au cazut intru deznadajduire,
socotindu-se pe sine fara Dumnezeu si mai rai decat paganii si decat dobitoacele
cele necuvantatoare, atat de mult, incat de aceea nici crestini nu se mai
socuteau a fi si multi de aceasta suparare s-au oprit de la Sfanta Impartasire.
Unii au vrut ori sa sara in apa sa se inece, ori intr-alt chip sa se omoare,
socotindu-se ca ei nu mai au iertare de pacatul acesta, nici nu mai este nadejde
de mantuirea lor, pentru ca au hulit pe Insusi Domnul Dumnezeu, aducandu-si
aminte si socotind cuvantul Domnului ce este scris in Sfanta Evanghelie, care
zice : tot pacatul si hula se va ierta oamenilor, iar hula care este asupra
Duhului Sfant, nu se va ierta, nici in acest veac, nici in veacul ce va sa fie.
Deci, de unde vin in inima omului niste ganduri rele si spurcate si hulitoare de
Dumnezeu, ca acelea care sunt fara voia omului ? Si in ce chip poate omul sa se
izbaveasca si sa scape de pieirea acelor ganduri pierzatoare de suflet
?
RASPUNS2) De acea ispita, de vei citi cu luare aminte,
vei afla folos, ca ispita ca aceea se intampla la multi daca-l sloboade Dumnezeu
pe diavol, ca sa-i ispiteasca pentru inaltarea si mandria lor, ca sa-i smereasca
si sa-si vina intru cunostinta, sa-si cunoasca neputinta lor si sa se pocaiasca
de mandria lor. Iar unora fiind smeriti si cucernici, li se intampla lor o
ispita ca aceea, din zavistia si pizma vrajmasului diavol. Pentru aceea si
multora din prea cuviosii parinti care traiau prin pustie cu multa infranare si
pustniceasca viata, li se intampla lor de cadeau in acea boala si in ispita
diavoliceasca a gandurilor rele si hulitoare asupra dumnezeirii. Precum zice
sfantul Ioan Scararul si alti sfinti parinti, ca de multa suparare si scarba ce
aveau pentru acele ganduri diavolicesti hulitoare de Dumnezeu, cadeau in
deznadajduire, intru slabicinie si boala sufleteasca si trupeasca, incat li se
vestejeau si li se schimbau fetele de multe osteneli, foame si sete, rabdare cu
privegheri si rugaciuni, ca doar s-ar izbavi de acele ganduri hulitoare, dar nu
se puteau izbavi. Si cand le veneau lor acele ganduri hulitoare asupra lui
Dumnezeu, li se parea ca se va desface pamantul si-i va inghiti, sau va cadea
foc din cer si-i va arde. Dar toate le patimeau si le rabdau pentru nesocotinta,
nestiinta si nepriceperea lor, ca nu se socoteau, nici stiau, nici pricepeau
aceasta, ca tot adevaratul dreptmaritor crestin care se teme de Dumnezeu si face
poruncile Lui, nevinovat este de niste ganduri spurcate, rele si hulitoare de
Dumnezeu ale vicleanului diavol care nu sunt cu voia si invoirea omului, ci sunt
niste navaliri diavolesti asupra omului, fara de voia lui. Pentru care ganduri
omul nu are nici o vina sau pacat, nici pedeapsa de la Dumnezeu, fiindca omul nu
le primeste nici nu le urmeaza lor, ci ii cad lui napasta. ( caci cum ar putea
cineva din crestini sa-L huleasca pe Dumnezeu, Caruia i se inchina si i se roaga
? Noi crestinii Aceluia ne inchinam si ne rugam si-L binecuvantam ziua si
noaptea, in toata vremea si in tot ceasul. Aceluia ii multumim si pe Dansul il
preamarim. Aceluia ii slujim, pe Acela il chemam pururea intru ajutorul nostru,
inaintea Lui stam si il rugam si pe El Unul il stim Dumnezeu, Tatal, Fiul si
Sfantul Duh, intr-o Dumnezeire, slavit de toata faptura. Pentru Acela toate
chinurile si mucenicia cu bucurie le primim, le rabdam si le patimim. De aceea
suntem necajiti si suparati si luptati de vrajmasi, pentru Acela suntem goniti,
pentru Acela ne lepadam de lume si de toate cele ce sunt intr-insa. De aceea ii
lasam pe parintii, fratii si surorile noastre si ne lasam sotiile si fiii nostri
inca si viata noastra si trupul nostru le dam la munci si la pedepse cu osardie.
Cum s-ar putea ca sa hulim si sa graim de rau si sa-L ocaram pe Dumnezeul
nostru, pentru care in toate zilele murim ? Insa acele ganduri rele si hulitoare
sunt ispitele vicleanului duh ai satanei, care vrea sa ne sminteasca si sa ne
desparta pe noi de Dumnezeul nostru. Nimeni nu poate sa faca aceasta precum mai
sus am zis, sa se inchine lui Dumnezeu si sa-L huleasca, nici elinii cei pagani.
Nici chiar diavolii, care ne aduc si ne arunca in inimi ganduri rele si
hulitoare ca acelea, nu indraznesc sa-L huleasca pe Dumnezeu. Precum despre
aceasta marturiseste sfantul Apostol Iacov, fratele Domnului, zicand : tu crezi
ca este un Dumnezeu si bine faci, ca si dracii cred si se cutremura. Deci,lucru
aratat este, ca ei nu indraznesc sa-L huleasca. Inca si de Domnul Hristos cu
frica si cu cutremur se rugau sa nu-i trimita pe ei in chinuri si Il marturiseau
si Il graiau de bine, zicand : ce este noua si Tie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu,
Celui viu ? Ai venit mai inainte de vreme sa ne muncesti ? Stimu-Te pe Tine cine
esti, Sfantul lui Dumnezeu. Precum de aici este aratat si cunoscut lucru ca
diavolii, vrajmasi fiind neamului omenesc si avand pururea mare pizma si
zavistie asupra noastra, arunca aceste ganduri spurcate si hulitoare de Dumnezeu
in inima omului, socotind vrajmasul caci cu acele ganduri hulitoare asupra
Dumnezeirii, ar putea omul sa se scarbeasca si sa se deznadajduiasca de
mantuire, si cu aceasta sa-l desparta si Sa-l indeparteze de Dumnezeu. Dar noi
crestinii si credinciosii lui Hristos, pentru acele ganduri straine ale
vrajmasului diavol, nici o osanda, cercetare, sau pedeapsa nu avem de la
Dumnezeu. Ca de ar fi ale noastre si din inima noastra acele ganduri hulitoare,
pe care le-am grai noi si le-am zice cu gura noastra, am fi vinovati. Ci noi mai
mult voim sa fim arsi in foc decat sa graim cu gura noastra cuvinte de hula
asupra Dumnezeului nostru. De acestea noi instiintandu-ne si incredintandu-ne,
nici intr-o seama sa nu bagam acele ganduri, ci cand iti va aduce diavolui si va
arunca in inima ta niste ganduri hulitoare ca acelea, sa-i zici si sa-i raspunzi
in gandul tau asa : sa se intoarca boala ta pe capul tau si pe crestetul tau si
hula ta sa se pogoare asupra ta, viclene diavole si duhule necurate ! Iar eu,
Domnului Dumnezeului meu totdeauna ma inchin, il laud si il slavesc si niciodata
nu-L voi huli, caci cum as putea eu sa hulesc si proslavesc pe Domnul Dumnezeul
meu ? Cum as putea sa-L ocarasc cand in toate zilele si in tot ceasul, cu tot
sufletul si inima mea il preamaresc si il rog pe Dansul ? Iar hula ta, viclene
diavole, sa se intoarca pe capul tau ! Si in acest chip poti sa te izbavesti de
acea ispita diavoleasca, nesocotindu-le si nebagand in seama acele ganduri ale
lui, ci ocarandu-l si batjocorind pe vrajmasul diavol, stiind si cunoscand noi
ca de la el si ale lui sunt acele ganduri hulitoare iar nu de la noi, nici ale
noastre. Ci de la noi si ale noastre sunt alte ganduri si patimi care se nasc,
adica : curvia, preacurvia, imbuibarea pantecului, betia, zavistia, mania,
pizma, iubirea de argint, clevetirea, invrajbirea, scumpetea, nemilostivirea,
tirania, minciuna si altele asemenea acestora. Aceste patimi sunt din voia
noastra, de le vom face ori de nu le vom face. Si de le vom gandi ori de nu le
vom gandi, in cele ce facem noi cu voia noastra, vinovati si gresiti suntem
inaintea lui Dumnezeu si numai de acele patimi si pacate si ganduri rele vom fi
si noi cercati si intrebati, care sunt sub puterea si stapanirea si voia
noastra. Iar de cele ce nu sunt in voia si stapanirea noastra, nu vom fi
cercati, nici intrebati si gandurile cele hulitoare de Dumnezeu nu sunt in voia
si stapanirea noastra, ci sunt niste lucruri straine ale diavolului, pentru care
ganduri noi nevinovati suntem. Cade-se a sti ca aceste ganduri hulitoare de
Dumnezeu, nu le duce diavolul sa le arunce in inimile necredinciosilor pagani si
ereticilor, pcntru ca spre aceia nu are el zavistie, nici pizma, nici razboi
fiindca ei, cu necredinta si eresul lor, nu-i sunt potrivnici, ci ii sunt
supusi. Ci toata silinta si nevointa lui este impotriva dreptmaritorilor
crestini, ca sa-i impiedice si sa-i sminteasca din credinta lor, sa-i
scarbeasca, sa-i deznadajduiasca, sa-i departeze si sa-i instraineze de
Dumnezeu. Ca ne spunea un parinte oarecare din Schit, ca multa scarba si
suparare avea de spurcatele si hulitoarele de Dumnezeu ganduri diavolesti. Iar
odata nestiind ce sa mai faca de mare scarba si suparare ce avea din acele
ganduri dracesti, a mers la fericitul Petru, arhiepiscopui Alexandriei si
mucenic si s-a jeluit lui si i-a spus toata scarba si supararea ce o are din
pricina acelor ganduri hulitoare asupra Dumnezeirii si asupra credintei
crestine. Iar fericitul arhiepiscop i-a raspuns, zicand : mergi, fiule si te
ingrijeste pentru alte greseli ale tale, iar acel pacat pentru gandurile
hulitoare asupra Dumnezeirii si asupra credintei crestinesti care zici ca te
supara, lasa-l sa fie asupra mea. Ca tot crestinul dreptmaritor, care slujeste
si se inchina lui Dumnezeu cu credinta, nu este vinovat de acele diavolesti
ganduri hulitoare de Dumnezeu, ci diavoul le arunca in inima omului fara voia
lui, pentru pizma si zavistia lui cea mare, ce o are asupra omului crestin.Ca si
mie fiule, odata mi s-a intamplat de ma suparau gandurile hulitoare si mergand
m-am jeluit si i-am spus sfantului Pafnutie marturisitorul si mucenicul. Iar el
m-a intarit, zicand asa : cand m-au prins pe mine prigonitorii si m-au dus sa ma
munceasca pentru marturisirea lui Hristos, tocmai atunci, la acea judecata si
munca, cand ma chinuiau si imi ardeau trupul pentru Domnul Hristos si cu carlige
de fier ma strujeau, vicleanul diavol imi aducea ganduri de hula catre Dumnezeu,
iar eu ii raspundeam cu manie, zicand : o, duh viclean si necurat, eu sufletul
si trupul si toata viata mea mi le dau chinurilor si mortii pentru Dumnezeul meu
si tu imi aduci mie ganduri de hula catre Domnul Dumnezeu ? Ca de L-as huli pe
Domnul Dumnezeul meu, dupa vicleanul si vrajmasescul tau sfat, nu mi-as da
trupul si sangele chinurilor si focului pentru Dansul; ci hula sa se intoarca pe
capul tau, viclene diavole ! Acestea spunandu-le fericitul Petru arhiepiscopul,
acelui parinte, l-a mangaiat si l-a intarit. Deci, din atata putem noi sa
cunoastem, ca acele ganduri diavolesti hulitoare asupra Dumnezeirii, nu se pot
goni cu altceva nici intr-alt chip nu se poate izbavi omul cel suparat de
dansele, fara numai sa nu le bage niciodata in seama. Ca nu pot nimic sa-ti
strice tie acelea, fiindca acele ganduri nu sunt de la tine, ci de la diavol.
Pentru aceea tu n-ai sa dai seama de acele ganduri. Si prea cuviosui parintele
nostru Pamvo, ne spunea noua, zicand : eu, fiilor, traind in adancul pustiului
si rugandu-ma lui Dumnezeu pentru iertarea si indreptarea vietii mele, odata
mi-a adus si mi-a aruncat diavolul in inima ganduri hulitoare asupra lui
Dumnezeu si a sfintilor Lui si foarte tare ma suparau. Iar eu nestiind ce sa fac
de scarba si supararea ce aveam, am inceput cu osardie a ma ruga lui Dumnezeu sa
goneasca si sa departeze de la mine aceste ganduri rele. Si cu asa de mare
osardie rugandu-ma lui Dumnezeu, am auzit glas de sus graindu-mi asa : Pamvo, nu
avea nici o grija de pacatele straine, ci de ale tale ingrijeste-te ca acele
ganduri hulitoare sunt ale vicleanului diavol.
3) Un frate l-a intrebat
pe unul din parinti despre gandul hulei, zicand : se necajeste sufletul meu,
avvo, de dracul hulii, ci fa mila si spune-mi, din ce mi se intampla si ce voi
face ? Raspuns-a batranul : un gand ca acesta ni se intampla noua din clevetire,
defaimare si osandire, dar mai vartos din mandrie si dintru a-si face cineva
voile sale si a se lenevi in rugaciunea sa, si din manie si iutime care sunt
semne ale mandriei, caci aceasta ne arunca pe noi in patimile ce s-au zis si de
acolo se naste gandul hulii si de va zabovi in suflet il da dracul hulii la cel
al curviei si de multe ori il aduce pana la iesirea din minti, iar de nu se va
destepta omul, piere.
CAPITOLUL IXCUM CA TREBUIE
RUGACIUNEA SA FIE AJUTATA DE FAPTA SI CARE SUNT FAPTELE CARE FAC CA RUGACIUNEA
SA FIE NEPRIMITACUVINTE FOLOSITOARE ALE SFINTILOR BATRANI CELOR
FARA DE NUME ASEZATE IN CAPITOLE1) A intrebat un batran daca se
folosesc cei ce cer rugaciunile parintilor iar ei se lenevesc. Si i-a raspuns :
mult poate rugaciunea dreptului, precum este scris; insa care se face, adica
aceea care se ajutoreaza de cel ce cere rugaciunea, pazindu-se cu toata osardia
si cu durere in inima de ganduri si fapte rele. Ca de va petrece cu nebegere de
seama, de nici un folos nu-i va fi, chiar daca sfintii se vor ruga pentru el. Ca
unul zidind si altul surpand, ce au folosit, fara numai osteneli ? A adaos inca
si acest fel de povestire, zicand : era un sfant parinte al unei chinovii,
impodobit cu toata fapta buna, dar mai vartos cu smerita cugetare, cu blandete,
cu milostivirea catre saraci si cu dragostea. Acesta se ruga mult lui Dumnezeu,
zicand : Doamne, ma stii pe mine cat sunt de pacatos, dar nadajduiesc in
indurarile Tale, sa ma mantuiesc prin mila Ta. Deci, ma rog bunatatii taie,
Stapane, sa nu ma desparti de obstea mea, ci impreuna cu mine si pe aceia ii
invredniceste Imparatiei Tale, pentru nespusa Ta bunatate. Deci, aceasta
rugaciune neincetat facand-o, l-a incredintat Iubitorul de oameni Dumnezeu in
acest chip : trebuia sa se savarseasca pomenire de sfinti la o alta manastire,
care nu era departe de dansii, si il chemau parintii acelei manastiri pe el
impreuna cu ucenicii lui. Iar el se lepada. Dar a auzit in vis zicandu-i-se sa
mearga si sa trimita intai pe ucenicii sai, apoi sa mearga singur. Deci,
ducandu-se ucenicii lui, zacea un inger in chip de sarac bolnav in mijlocul
drumului. Venind ucenicii la locul acela si vazandu-l vaitandu-se, l-au
intrebat, care e pricina. Iar el a zis : sunt bolnav, si eram calare pe dobitoc
care trantindu-ma a fugit si iata nu are cine sa-mi ajute. Iar ei au zis : ce
putem sa-ti facem, avvo ? Noi suntem pe jos. Si lasandu-l, s-au dus. Apoi, dupa
putin timp a venit si parintele lor si l-a aflat zacand si suspinand si
instiintandu-se de pricina i-a zis : nu au venit niste monahi si nu te-au aflat
asa ? Iar el a zis : ba da, au venit, dar nestiintandu-se de pricina, au trecut
zicand : noi suntem pe jos, ce putem sa-ti facem ? Zis-a lui avva : poti sa
umbli putin si sa mergem ? Iar el a zis : nu pot ! Atunci avva i-a zis : vino sa
te iau in spate si Dumnezeu ne va ajuta si vom merge. Iar el a zis : cum poti
atata departare sa ma duci in spate. Mergi si te roaga pentru mine ! Iar avva a
zis : nu te voi lasa, ci iata piatra aceea, te voi pune pe dansa si ma voi
apleca si te voi lua in spate. Si asa a facut. La inceput il simtea ca este
greu, ca un om mare, apoi se facea mai usor, tot mai usor, incat se minuna cel
ce il purta pe spate. Si deodata s-a facut nevazut si a venit glas catre el :
pururea te rugai pentru ucenicii tai sa se invredniceasca impreuna cu tine de
Imparatia cerurilor si iata ca altele sunt masurile tale si altele ale lor. Deci
fa-i pe ei sa vina la lucrarea ta si vei dobandi cererea, caci eu sunt Dreptul
Judecator, rasplatind fiecaruia dupa faptele lui.
2) Un frate s-a dus la
unul din batrani in lavra lui Suca, deasupra Ierihonului, si i-a zis : cum
traiesti, parinte ? Raspuns-a lui batranul : rau, Zis-a lui fratele, pentru ce
traiesti rau, parinte ? Iar batranul i-a zis : iata, am treizeci de ani de cand
stau inaintea lui Dumnezeu in toate zilele rugandu-ma, si in rugaciunea mea
uneori ma blestem pe mine, zicand catre Dumnezeu : sa nu Te milostivesti spre
toti cei ce fac faradelegea. Si : blestemati sunt cei ce se abat de la poruncile
Tale, de la care eu pururea ma abat, si faradelegea o lucrez. Alteori catre
Dumnezeu iarasi zic : vei pierde pe toti cei ce graiesc minciuna si eu in
fiecare zi graiesc minciuna,si in inima mea cugetand rele, zie catre Dumnezeu ca
cugetarea inimii mele inaintea Ta este Pururea, si neavand post catusi de putin,
zic : genunchii mei au slabit de post. Si iarasi daca am pomenire de rau asupra
fratelui meu, zic catre Dumnezeu : iarta-ne noua precum si noi iertam ! Si toata
grija avand la a manca painea mea, zic : am uitat a manca painea mea. Si dormind
pana dimineata, cantand zic la miezul noptii m-am sculat ca sa ma marturisesc
Tie. Neavand umilinta catusi de putin, zic : ostenit-am intru suspinul meu, sau
: facutu-s-au lacrimile mele mie paine ziua si noaptea. Si cu totul fiind plin
de mandrie si de odihna trupeasca , ma batjocorese pe mine si cant : vezi
smerenia mea si osteneala mea si lasa toate pacatele mele ! Negatit fiind zic :
gata este inima mea, Dumnezeule ! Pe scurt deci toata pravila si rugaciunea mea
mi se face mie spre mustrare si rusine. Zis-a fratele : eu socotesc, parinte, ca
acestea le-a facut David pentru sine. Iar batranul suspinand, a zis : ce zici,
frate ? De nu vom pazi cele ce cantam inaintea lui Dumnezeu, la pierzare vom
merge.
3) A zis un batran : in schit era un frate osarduitor la slujba
sa, dar lenes la celelalte. Si intr-o zi se arata satana catre unul din batrani,
si ii zice : o, minune ! Cutare monah ma strange in bratele sale ca sa nu ma duc
de la dansul facand voile mele si in tot ceasul zice catre Dumnezeu : Doamne,
izbaveste-ma de cel rau !
4) Ziceau batranii ca oglinda calugarului este
rugaciunea. Si iarasi ziceau ei, ca precum este cu neputinta a-si vedea cineva
fata sa in apa tulbure asa si sufletul nu poate sa se roage de nu se va curati
de cele straine
5) A zis un batran : cand omul se va pazi sa nu-l
nedreptateasca pe aproapele, atunci are indrazneala cu gandul sau ca rugaciunea
lui s-a primit la Dumnezeu. Iar daca cineva il va nedreptati pe aproapele,
rugaciunea lui este urata si neprimita. Caci suspinul celui nedreptatit nu lasa
rugaciunea celui ce l-a nedreptatit sa intre.
6) Povestit-a unul din
parinti : la Schit cand faceau Sfanta Liturghie clericii, se pogora ca un vultur
peste Jertfa cea de taina si nimeni nu-l vedea, decat clericii. Intr-o zi a
cerut unul de la diacon ceva. Iar el i-a zis : nu am vreme acum. Apoi venind
diaconul la Jertfa cea de taina, nu s-a pogorat asemanarea vulturului dupa
obicei. Si a zis preotul catre diacon : pentru ce nu a venit vulturui dupa
obicei ? Negresit pentru ca in mine sau in tine este vreo greseala care a oprit
darul. Departeaza-te deci de la mine si de se va pogori se va cunoaste ca pentru
tine nu s-a pogorat. Departandu-se diaconul, indata s-a pogorat vulturul. Iar
dupa ce s-a sfarsit slujba, a zis preotul catre diacon : spune-mi, ce ai facut ?
Iar el a zis : nu ma stiu pe mine sa fi gresit, fara numai ca venind un frate si
cerandu-mi cutare lucru, i-am raspuns ca nu am vreme. Si i-a zis lui : deci
pentru tine nu s-a pogorat, fiindca s-a mahnit fratele asupra ta. Si ducandu-se
diaconul, s-a pocait inaintea fratelui.
7) Un frate l-a intrebat pe un
batran oarecare, zicand : oare pentru care pacat nu primeste Dumnezeu rugaciunea
omului ? Raspuns-a lui batranul : pentru pizma si tinerea de minte a raului
precum zice Domnul : de vei aduce darui tau la altar si acolo iti vei aduce
aminte ca fratele tau are ceva asupra ta, lasa darul tau inaintea altarulu si
mergi mai intai de te impaca cu fratele tau si apoi venind, adu darul tau. Iar
de ai vreo vrajba si pizma asupra cuiva, atunci sa stii ca rugaciunea ta si
jertfa ta nu este primita de Dumnezeu, ci mai vartos scarbesti si manii pe
Dumnezeu in rugaciunea ta.
CAPITOLUL XPENTRU MULTE
GRAIURI SI CUVINTE DE INVATATURA ALE PREA CUVIOSILOR SI PURTATORILOR DE DUMNEZEU
PARINTI, PENTRU SMERENIE1) Zis-a un batran : de este cineva cinstit
si laudat de oameni mai mult decat masura lui unul ca acela de mult bine se
lipseste. Iar cel ce nu este nici cat de putin cinstit si laudat de oameni aici
pe pamant, acela va fi proslavit de Domnul Dumnezeu in cer.
2) Un frate
l-a intrebat pe un batran, zicand : spune-mi mie, parinte, oare, ce ar face
cineva vrand sa-si poata castiga lui smerenia ? Raspuns-a lui batranul, zicand :
smerenia, fiule, este cununa de pietre scumpe a calugarului. Si cel ce va vrea
sa castige smerenia, acela pururea sa se sileasca sa-si deprinda firea sa in
a-si vedea numai ale sale greutati si pacate si a le cunoaste, a se mahni, a se
defaima si a se ingriji pentru dansele. Iar pacatele altora sa nu le ispiteasca,
nici sa osandeasca pe nimeni din frati.
3) Zis-a un batran : sa nu cumva
sa gandesti vreodata in gandul tau ca tu esti mai silitor si mai nevoitor spre
faptele cele sufletesti decat ceilalti frati, si ca mai mult postesti si ca te
ostenesti, ci smereste-te cu darul lui Hristos si cu dragoste nefatarnica la
toti fratii, ca sa nu cazi in duhul mandriei si asa sa-ti pierzi osteneala. Caci
scris este : cel ce i se pare ca sta, sa se pazeasca sa nu cada. Ci cu dragostea
sa fii ca si cu sare indulcit pururea catre fratele tau.
4) De vei
porunci ceva fratelui tau cu smerenie si cu frica lui Dumnezeu sa faca vreo
treaba oarecare, el se va supune cuvantului tau, celui cu smerenie si va face
ceea ce ii vei zice lui. Iar de vei porunci lui cu stapanire, ca si cum l-ai
stapani pe el, iar nu cu smerenie si cu frica lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu care
vede si cunoaste tainele inimilor, nu-i da lui indemnare in inima sa te asculte,
si sa faca cele ce fi poruncesti lui cu stapanire. De vreme ce aratat este
lucrul care se face pentru Dumnezeu, asijderea si lucrul care se face cu porunca
stapanitoare. Caci lucrul care este al lui Dumnezeu este cu smerenie, cu
rugaminte si cu blandete. Iar poruncirea cu stapanire este plina de manie, de
mahnire si de tulburare, fiind lucrul vicleanului.
5) Un frate a mers la
un batran si l-a intrebat, zicand : parinte, ce voi face, ca ma supara mandria
si inaltarea ? Raspuns-a lui batranul : bine faci, fiule, ca doar tu ai facut
cerul si pamantui. Aceasta auzind fratele, s-a umilit cu inima si facand metanie
pana la pamant batranul a zis : iarta-ma, parinte, ca nici una din acestea n-am
facut. Zis-a lui batranul : daca Cel ce a facut cerul si pamantui s-a smerit
pentru noi, noi care suntem tina si tarana, pentru ce sa ne inaltam ? Si asa s-a
smerit fratele de cuvintele acelui batran, si cu mult folos a mers la chilia sa,
smerindu-se si umilindu-se in inima lui.
6) Un batran oarecare a mers la
un targ, sa-si vanda lucrul mainilor lui. Si mergand el pe drum a intalnit un om
indracit muncindu-se. Apropiindu-se indracitul l-a lovit pe batran cu palma
peste obraz, iar batranul a intors si cealaita parte a obrazului sa-l mai
loveasca. Iar dracul vazand smerenia batranului n-a putut rabda, ci indata a
iesit din om si a fugit. Si omul a ramas sanatos si a cazut la picioarele
batranului, multumindu-i lui ca l-a izbavit pe el, cu rugaciunea lui, de
muncirea cumplitului diavol.
7) Zis-a un batran : cand iti va aduce
diavolul in inima gandul mandriei si al inaltarii si va incepe a-ti ridica si
a-ti inalta inima, socotind in mintea ta ca ai implinit toate poruncile lui
Dumnezeu, atunci opreste-ti acel gand si incepe a-ti da seama cu amanuntui si a
te ispiti, si vezi, oare asa este, cum iti zice tie acel gand, sau nu ? Adica
ispiteste-ti inima, oare iubesti pe vrajmasii tai ? Oare te bucuri de binele lor
? Oare iti pare rau de scarba lor si de caderea lor ? Oare te socotesti pe tine
intru toate ca un ticalos si netrebnic si mai pacatos decat toti oamenii ? Si
macar de vei si plini acestea toate, nici asa sa nu te inalti cumva in gandul
tau, pentru ca un gand ca acela strica si risipeste faptele cele bune, pe care
le savarseste omul.
8) Si iar a zis : cel ce este mult cinstit si slavit
de oameni in lumea aceasta, acela in lumea cea viitoare va fi lipsit de slava si
de cinste. Pentru ca cinstea si slava sa, si-a luat-o de la oameni in lumea
aceasta. Iar cel ce nu este slavit nici cinstit de oameni in lumea aceasta,
acela va fi cinstit in lumea cea viitoare.
9) Zis-a un batran : in toate
supararile si scarbele ce ti se vor intampla, defaima-te si ticaloseste, zicand
: pentru pacatele mele mi s-a intamplat aceasta scarba si deci multumesc
Dumnezeului meu.
10) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : care
este lucrul strainului ? Raspuns-a lui batranul : eu am vazut odata pe un frate
strain, care a venit la noi in biserica in vremea slujbei. Iar dupa sfarsirea
sluibei, a mers in trapeza si a sezut si el cu fratii la masa sa manance bucate.
Iar unii din frati i-au zis : dar tu, frate, fiind strain, de ce faci
indrazneala ca aceasta, de ai sezut fara blagoslovenie impreuna cu noi la masa ?
Scoala-te de la masa si iesi de aici afara ! Iar el auzind aceasta, indata s-a
sculat de la masa si a iesit afara. Iar alti frati s-au scarbit pentru aceasta
si mergand iar l-au chemat pe fratele cel strain inauntru si i-au zis sa sada
iar la masa. Atunci el indata a intrat si a sezut la masa, precum i-au zis lui,
nimic indoindu-se sau mahnindu-se. Si dupa ce a mancat bucate si s-a sculat de
la masa, l-au intrebat pe el fratii, zicand : spune-ne noua, frate, ce gandeai
in inima ta cand te-au scos afara de la masa ? Credeam ca te vei scarbi foarte
mult. Raspuns-a lor fratele; zicand : nu m-am scarbit, ci eu am pus in gandul
meu sa ma aseaman cu un caine, care cand il goneste cineva afara, el iese si
cand il cheama, iar vine. Acestea auzindu-le fratii, foarte s-au folosit toti de
smerenia acelui frate strain.
11) Odata au mers niste oameni mireni in
Tebaida la un batran, luand cu dansii un om indracit, ca sa-l pofteasca pe acel
batran sa se roage lui Dumnezeu pentru dansul, si sa-l izbaveasca de aceasta
munca diavoleasca. Iar batranul fiind poftit de dansii, a inceput a se ruga cu
osardie lui Dumnezeu pentru dansul si dupa ce a savarsit rugaciunea a grait
necuratului duh, care era intr-acel om si a zis : iesi, duh necurat, din zidirea
lui Dumnezeu ! Zis-a lui duhul cel necurat din om : voi iesi daca te voi intreba
un cuvant si imi vei raspunde. Zis-a lui batranul : intreaba si zi ce ai de zis
! Si a zis diavolul : aceasta voi sa te intreb si sa-mi spui mie : ce sunt
caprele si ce sunt oile ? Raspuns-a lui batrariul : caprele eu sunt, iar oile
Dumnezeu le stie. Acestea auzind diavolul, a strigat cu glas mare si a zis :
iata, pentru smerenia ta ies ! Si indata, in acel ceas a iesit, iar omul a ramas
sanatos si asa s-a dus la casa lui multumind si slavind pe Dumnezeu.
12)
Zis-a un batran : voiesc sa fiu biruit si sa am smerenie, decat sa fiu biruitor
si sa am mandrie.
13) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : ce
este smerenia ? Si i-a zis batranul : smerenia este a se socoti omul pe sine mai
nevrednic si mai pacatos decat toti si tuturor supus. Si a zis fratele : cum
este aceea, a fi tuturor supus ? Zis-a batranul : sa nu incerci sa vezi pacatele
straine, ci ale tale pacate si rautati sa le vezi si neincetat sa te rogi lui
Dumnezeu pentru iertarea ta.
14) Un frate l-a intrebat pe un batran,
zicand : spune-mi mie, parinte, un cuvant pe care pazindu-l, sa ma mantuiesc !
Raspuns-a lui batranul, zicand : de vei putea rabda cu smerenie toate dosadirile
si ocarile, de la oricine ti se vor intampla tie, te vei mantui, caci acesta
este lucru mare si mai de pret decat toate bunatatile.
15) Zis-a un
batran : nu te sili sa ai indrazneala multa catre cel mai mare si nu merge
adeseori la dansul, ca dintru aceasta incepe a se naste inaltarea si mandria in
inima fratelui si incepe a dori sa fie mai mare si poruncitor altora.
16)
Un sihastru oarecare traia in pustie si avea un frate mirean la tara, intr-un
sat. Iar dupa catava vreme a murit fratele lui, si i-a ramas un copilas de trei
ani. Iar sihastrul auzind de moartea fratelui sau, a mers acolo, a luat pruncul
si l-a dus cu sine in pustie la chilia lui, hranindu-l cu finice si cu alte
verdeturi din pustie. Si n-a vazut copilul nici un om, decat pe batranul
sihastru care il hranea - de cand l-a dus in pustie - nici muieri, nici sat,
nici paine n-a mancat, nici n-a stiut ce este si cum este viata lumii acesteia.
Totdeauna era in pustie cu batranul, postind, rugandu-se si laudand pe Dumnezeu.
Si asa a petrecut optsprezece ani si a murit apoi copilui. Iar dupa ingroparea
lui, a inceput sihastrul a se ruga lui Dumnezeu ca sa-i descopere lui pentru
acel copil, in care ceata de sfinti este pus ? Si i-a aratat Dumnezeu, caci dupa
multa rugaciune cu osardie ce a facut, a adormit si a vazut in vis un loc
intunecat si plin de toata scarba si in mijlocul acelui loc era copilul aruncat,
zacand in mare scarba si suparare nespusa. Aceasta vazand batranul, s-a mirat si
a inceput a grai catre Dumnezeu, zicand : Doamne, ce este nedreptatea aceasta ?
Au doara nu era curat acest copil de toate spurcaciunile trupesti si
necurateniile lumesti ? El, care in toate zilele si noptile Te preamarea si Te
lauda pe Tine, postea, priveghea si se ostenea si cu nici un pacat lumesc nu era
atins ! Dar acum ce este aceasta de-l vad la acel loc de scarba pedepsit ? Iar
noi, care suntes nascuti, crescuti si imbatraniti in pacate, ce nadejde de
mantuire o sa avem ? O, amar si vai mie ! Acestea si mai multe cu plangere si cu
tanguire graindu-le batranul, a stat inaintea lui ingerul Domnului si a zis : ce
plangi asa, batrane si te tanguiesti pentru acel copil, care cu adevarat de
pacatele cele trupesti si lumesti neatins a fost si l-ai invatat a posti, a
priveghea si a se ruga ? Dar smerenia, adica a se smeri, pentru ce nu l-ai
invatat ? Ca avea mandrie mare si inaltare in inima sa, socotindu-se pe sine
pentru curatenia si viata lui cea neatinsa de lume ca este om mare si sfant, mai
vartos decat toti cei din lume si cu acea gandire inalta in inima a si murit.
Deci, sa cunosti ca nu este nedreptate la Dumnezeu, caci tot cel ce se inalta pe
sine cu gandul sau, necurat este inaintea lui Dumnezeu, precum zice proorocul.
Acestea zicand lui ingerul, s-a facut nevazut. Iar batranul si-a venit in fire
si in cunosunta si a tot plans neincetat pentru pieirea copilului, pana la
sfarsitul vietii sale.
17) Zis-a un batran : sa stiti ca alt drum catre
mantutre nu este decat smerenia, dupa cum scrie Evanghelia vamesului. De va fi
cineva neatins de pacate spurcate, sa nu cumva sa se inalte cu gandul sau,
socotindu-se pe sine fara de pacate, ci unul ca acela mai vartos sa se smereasca
si sa se pazeasca, socotindu-se mai pacatos decat toti oamenii. Iar de se va
inalta cu gandul sau, socotindu-se ca este neatins de pacate spurcate pentru ca
n-a cazut in nici un pacat trupesc si lumesc, ci este curat tot si pururea gata
si vrednic de impartasirea Sfintelor Taine; iar pe altul, pe care il stie el ca
a cazut candva in vreun pacat, il socoteste nevrednic de Sfintele Taine, unul ca
acela cu astfel de gand inalt si fara de smerenie, este nevrednic, necurat si
urat lui Dumnezeu si in pieire merge si nu-i va folosi curatenia lui, neavand
smerenie. Ca, mult mai placut si mai iubit este de Dumnezeu pacatosul smerit,
decat dreptul mandru.
18) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : ce
este, parinte, ca Domnul Hristos zice in Sfanta Evanghelie : fericiti sunt cei
ce plang, ca aceia se vor mangaia ? Iar Sfantul Apostol Pavel porunceste in
cartea sa, zicand : bucurati-va pururea si iarasi zic, bucurati-va ! Deci, cum
si in ce chip va face omul sa planga si sa se bucure si cum poate sa incapa
aceasta si sa fie amandoua impreuna : si plangerea si bucuria ? Raspuns-a lui
batranul, zicand : plangerea este grija pentru Dumnezeu si pentru poruncile Lui,
care naste pocainta, iar pocainta naste cunostinta, postirea, rugaciunea si
invatatura. Iar bucuria este linistea in Dumnezeu si blandetea. Cand adica se
arata cineva bun si cinstit la cuvant, cu dragoste si cu fata vesela catre cei
ce vin la dansul iar in inima lui are plangere si fata lui este vesela si
cuvantul lui cu dragoste. Si asa pot fi si pot incapea amandoua si plangerea si
bucuria.
19) Era un sihastru oarecare batran, care de multi ani traia in
pustie. Acestuia i-a venit gand in inima, socotindu-se, cum ca el a savarsit si
a implinit toate bunatatile si poruncile lui Dumnezeu si a inceput cu mare
osardie a se ruga lui Dumnezeu, zicand : Doamne, Dumnezeul meu, arata-mi mie de
mi-a mai ramas ceva nesavarsit din faptele bune, sa le savarsesc pe toate ! Iar
vazatorul de inimi, Dumnezeu, vrand ca sa-i smereasca acel gand inalt, i-a
descoperitl ui in gand si i-a grait, zicand : mergi la cutare manastire, la
arhimandrit si ce iti va zice tie, asa sa faci ! Iar el desteptandu-se din somn,
foarte s-a bucurat de acea vedenie dumnezeiasca si multumea lui Dumnezeu. Si
indata a plecat la acel arhimandrit si apropiindu-se de acea manastire, Dumnezeu
i-a descoperit arhimandritului despre venirea lui, zicand : iata cutare sihastru
de la cutare pustie, vine la tine ca sa te intrebe, sa-i spui cuvant pentru
mantuirea sufleteasca. Deci, daca va veni asa sa-i faci tu : sa-i dai o prajina
in mana si sa-i incredintezi porcii manastirii in seama lui si sa-i poruncesti
sa-i pazeasca. Intre timp a sosit si sihastrul la poarta manastirii si a inceput
a bate la poarta ca sa-i deschida si auzind portarul, a mers, i-a deschis si a
intrat inauntru. Si mergand la arhimandrit, s-au inchinat unul altuia si s-au
sarutat dupa obicei si au sezut. Dupa aceea l-a intrebat pe el arhimandritul :
de unde vii, avvo si pentru ce este osteneala venirii tale la noi ? Ai venit
pana aici sau mai departe mergi ? Raspuns-a sihastrul si a zis : eu, cinstite
Paritite, sunt cutare sihastru de la cutare pustie si auzind si intelegand de
folositoarea invatatura a cuvintelor cuviosiei tale, intr-adins numai pana aici
am venit, la cuviosia ta, ca sa-mi spui si mie vreun cuvant de folosul mantuirii
sufletului, precum iti va da tie Domnul cuvant. Zis-a lui arhimandritul : cu
adevarat, avvo, din departat loc ai facut osteneala pana aici. Dumnezeu sa te
blagosloveasca si sa-ti rasplateasca osteneala ta ! Iar daca iti voi spune tie
precum poftesti cuvant de folosul mantuirii sufletului, oare vei face dupa cum
iti voi zice ? Raspuns-a sihastrul si i-a zis : iata, ma fagaduiesc inaintea lui
Dumnezeu, ca orisice-mi vei zice, cu bucurie voi face dupa cuvantui ce-mi vei
spune ! Ca pentru aceasta mi-am ostenit batranetele mele de am calatorit atata
si am venit la cuviosia ta, ca sa fac dupa cuvant, ce-mi vei zice. Atunci
arhimandritul sculandu-se de pe scaunul sau si luand o prajina pe care mai
inainte de venirea sihastrului i-o gatise pentru acea treaba, i-a dat-o, zicand
: iata, frate, acesta este cuvantul pe care voi sa ti-l spun pentru mantuirea
sufletului tau. Primeste acest toiag si mergi de paste porcii acestei sfinte
manastiri ! Iata, ti-am spus ce sa faci. Mergi si fa asa precum ti-am zis ! Si
aceasta zicand, indata a poruncit de a adus toti porcii manastirii si i-a dat in
seama lui si l-a trimis la camp sa-i pasca. Iar el la aceasta n-a indraznit sa
raspunda nimic, ci supunindu-se a primit porcii in seama sa si iesind cu dansii
la camp a inceput a-i paste. Iar oamenii care il stiau, pentru ca era foarte
vestit si multora stiut pentru viata lui cea imbunatatita, auzind unde este si
ca paste porcii la camp, se mirau de aceasta si minunandu-se spuneau unul tuia,
zicand : iata, sihastrul cel mare si vestit de la cutare pustie, a innebunit si
si-a iesit din minte si a pribegit din pustie, de la locul si chilia lui, iar
acum umbla de paste porcii la camp. Acestea vorbind oamenii unii eu altii; de
multe ori se intampla sa auda si el aceste vorbe. Caci multi, si din cei ce nu
stiau, nici il cunosteau, vorbeau si spuneau despre dansul, fiind de fata. Iar
altii ziceau : sihastrul cel mare s-a indracit si umbla pe camp impreuna cu
porcii. Iar el auzind, rabda cu smerenie si asa, cu multa rabdare si smerenie
trei ani a pascut porcii acelei manastiri. Dupa ce s-au implinit trei ani
pascand porcii, vazand Dumnezeu rabdarea si smerenia lui, a poruncit
arhimandrituluj sa-l cheme si sa-l sloboada sa mearga iarasi la locul si chilia
lui. Iar arhimandritul, dupa descoperirea si porunca lui Dumnezeu, i-a poruncit
sa dea porcii in seama altui om, pe care l-a trimis sa-i pasca, iar el sa vina
la manastire, zicand ca-i este trebuincios. Si asa, dupa porunca
arhimandritului, dand porcii in seama acelui om, a venit la manastire. De cand
i-a dat porcii in seama lui si l-a trimis la camp ca sa-i pasca, de atunci el nu
a mai venit pe la manastire, nici arhimandritul cu dansul nu a mai vorbit, ci
vara umbla cu porcii la camp de-i pastea, iar iarna sedea cu ei de-i hranea in
afara metocului sau odaia dobitoacelor, care era la o mosie departe de
manastire. Iar daca a mers la arhimandrit, si arhimandritul daca l-a vazut pe el
asa schimonosit si cu fata schimbata si stricata de vanturi si de arsura
soarelui, cu barba afumata de multul fum ai odaii si hainele festelite si rupte,
incat numai se tineau de trup, s-a umilit cu inima si cu mare plangere a cazut
la picioarele lui, zicand : iarta-ma, robule al lui Hristos ca te-am necajit
atata vreme cu acea ascultare dosaditoare. Sa stii, frate, ca nu de la mine
ti-am facut aceasta, ci dupa aratarea si porunca lui Dumnezeu, pentru vreo
greseala ce vei fi facut inaintea lui Dumnezeu in gandul tau candva, neluandu-ti
seama. Pentru ca mie mai inainte de a veni la mine, mi-a descoperit Dumnezeu si
mi-a spus de venirea ta si mi-a poruncit, ca indata sa-ti dau porcii manastirii
in seama si sa te trimit cu dansii la camp, ca sa-i pasti, precum ti-am si
facut. Iar acum, frate, vazand Dumnezeu rabdarea si smerenia ta, s-a milostivit
si te-a iertat de acea greseala ce vei fi facut si pentru care te-a trimis la
aceasta ispita. Caci acum mi-a poruncit Dumnezeu, sa-ti iau porcii din seama ta
si sa te slobod sa mergi la locul si chilia ta si sa-ti pazesti iarasi
randuiala. Atunci a raspuns batranul cu multa umilinta si lacrimi : adevarat,
parinte, eu am gresit Domnului Dumnezeului meu, pentru care pe dreptate mi s-a
facut mie aceasta. Caci eu vazandu-ma pe mine de atatia ani traind in pustie si
in toate zilele si in toata vremea nevoindu-ma si silindu-ma dupa puterea mea sa
fac cele placute lui Dumnezeu si sa implinesc toate poruncile Lui, mi-a venit un
gand, ca eu acum am savarsit toate faptele bune si poruncile lui Dumnezeu. Si am
inceput cu mare osardie a ma ruga lui Dumnezeu sa-mi arate de mi-a mai ramas
cumva vrea fapta buna nesavarsita, sa o savarsesc si pe aceea. Asa rugandu-ma,
mi-a aratat Dumnezeu si mi-a poruncit, sa vin la cuviosia ta si cele ce-mi vei
zice sa fac. Si asa eu, cu mare bucurie, dupa porunca lui Dumnezeu, am plecat si
am venit la prea cuvioisia ta, negandind de o intamplare ca aceasta. Zis-a
arhimandritul : adevarat, frate, mari si neajunse de mintea omeneasca si drepte
sunt judecatile lui Dumnezeu si mare este purtarea Lui de grija pentru noi ! Iar
noi de nu ne vom sili sa castigam smerenia, in zadar ne vor fi osteneala si
faptele noastre, care ne par ca sunt bune si placute lui Dumnezeu si nimic nu ne
vor folosi, de nu vor fi acoperite cu smerenia. Caci multi, cu multe si mari
bunatati, neavand smerenie, au pierit si nu i-au folosit pe ei bunatatile si
faptele lor cele bune, cu ingamfare si fara de smerenie. Caci bunatatile si
faptele cele bune, de nu vor avea smerenie, il inalta pe om la mandrie si-l
pierd, precum si tie, frate, ti s-a intamplat, pentru ca n-ai avut smerenia cu
care sa-ti fi acoperit bunatatile tale, ca sa nu le vada si sa le stie
vrajmasul. Insa pe tine, frate, Dumnezeu te-a canonisit, te-a miluit si te-a
iertat. Acum intoarce-te si te du iarasi la locul si chilia ta si-ti pazeste
oranduiala si de acum te pazeste foarte si te fereste de parerea inalta si te
sileste cu toata osardia, de iti este de folos smerenia, ca smerenia e
acoperemantul faptelor bune ! Si de vei si face vreo fapta buna, indata sa o
acoperi pe ea cu smerenia, ca sa nu rasufle, caci fapta buna neacoperita cu
smerenie rasufla si se impute si este urata de Dumnezeu. Asa fa, frate si ma
iarta pentru necazul ce ti-am facut atata vreme si ma pomeneste si pe mine,
nevrednicul, in sfintele tale rugaciuni catre Dumnezeu ! Si i-a dat cele ce-i
trebuiau lui si asa inchinandu-se si sarutandu-se cu parinteasca sarutare, l-a
blagoslovit si l-a slobozit. Si a plecat si a mers iar in pustie, la chilia sa,
gasind chilia curata si maturata precum a lasat-o, ca si cum ar fi ingrijit-o
cineva, neavand mucezeala sau putoare a pustie, ca in ziua in care a plecat
dintr-insa, de care lucru foarte se minuna.
20) Un frate l-a intrebat pe
un batran oarecare, zicand : parinte, de va voi vreun frate sa-mi vorbeasca si
sa-mi spuna niste cuvinte nefolositoare sau glume lumesti si vorbe desarte, oare
mi se cade a-i zice sa taca, sa nu vorbeasca vorbe desarte si nefolositoare si
glume lumesti ? Raspuns-a lui batranul : nu, fiule, nicidecum nu ti se cade sa-i
zici sa taca, orice va vorbi. Ca de-i vei zice sa taca, sa nu vorbeasca vorba
fara de treaba, atunci cu acel cuvant il ocarasti pe fratele tau si-l rusinezi,
ca si cum l-ai lovi cu palma peste obraz. Si peste putin, si tu insuti vei vorbi
vorbe desarte si fara de treaba. Si in zadar, spre pacatul tau, ai ocarat si ai
osandit cu mandrie pe fratele tau, poruncindu-i sa taca. Dar daca nu iti place a
vorbi vorba fara de treaba, atunci nu vorbi, ci taci cu smerenie, si asa, cu
tacerea si smerenia ta, ii vei da lui si altora chip bun.
21) Un frate
l-a intrebat pe un batran, zicand : avvo, ce este smerenia ? Raspuns-a lui
batranul : smerenia este aceasta, fiule, sa nu socotesti candva intru parerea
ta, cum ca ai facut ceva lucru bun si placut lui Dumnezeu. Ci mai vartos sa te
socotesti pururea fara de nici o fapta buna si placuta lui Dumnezeu. Intre
oameni fiind, sa te socotesti si sa te vezi mai pacatos si mai nevrednic decat
toti. Celui ce-ti face rau, sa te silesti sa-i faci bine, dupa putinta ta. Iata,
fiule, ti-am spus ce este smerenia, mergi dar si fa asa si te vei mantui
!
22) In zilele imparatului Teodosie, care se chema cel Mic, a venit un
batran din parule Egiptului si s-a asezat in pustie aproape de Tarigrad (
Constantinopol ) si era slavit de toti. Iar odata, trecand imparatul pe drumul
acela, aproape de chilia acestui sihastru, a vrut insusi sa mearga sa-l vada. Si
lasandu-si suita, a mers singur la chilia sihastrului in chipul unui ostas.
Batand la usa, i-a deschis batranul si l-a primit cu bucurie, ca pe un ostas,
nestiind ca este insusi imparatul. Si facand rugaciune dupa obicei, au sezut
amandoi. Apoi a inceput imparatul a-l intreba, zicand : cum traiesc parintii in
Egipt ? Zis-a lui batranul : bine, cu mila si darul lui Dumnezeu ! Ei se roaga
pururea pentru pacea si mantuirea a toata lumea. Rupa aceea i-a pus lui batranul
masa, scotand dintr-o putinica posmagi uscati, si muindu-i cu apa a mai pus pe
ei, dintr-un ulcior, putin otet, untdelemn si sare si i-a pus pe masa; asemenea
si un pahar cu apa. Si-l poftea, zicand : ospateaza, fiule, din ce mi-a dat mie
Dumnezeu ! Iar imparatul a mancat cu mare pofta si a baut si apa. L-a intrebat
pe batran oaspetele, zicand : spune-mi mie, parinte, stii cine sunt eu ?
Raspuns-a batranul : nu, fiule, nu te cunosc ! Atunci a zis lui imparatul : eu
sunt imparatul Teodosie ! Acestea auzind batranul, indata s-a inchinat la
picioarele lui. Si i-a zis imparatui : fericiti sunteti voi, parinte, ca v-ati
ales viata linistita, fara de galceava si grija. Adevarat iti zic tie, parinte,
ca eu in palat spnt nascut si hranit si crescut, dar niciodata n-am mancat cu
asa pofta, precum am mancat si am baut la tine. Deci iarasi zie : fericiti
sunteti voi, parinte si fericita este viata voastra ! Si asa luand blagoslovenie
de la batranul, a iesit si a mers la ostasii sai, care il asteptau in drum. Iar
pe batranul, dupa aceea, au inceput a-l cinsti si a-l slavi toti dregatorii si
oamenii. Pustnicul insa, neiubind acea cniste si slava omeneasca, a fugit si a
mers iarasi in Egipt.
23) Zis-a un batran : sa nu nesocotesti pe cel ce
iti slujeste tie, ca tu nu stii, ca poate este mai mult duhul si darul lui
Dumnezeu intr-insul decat in tine. Pentru aceea, sa nu fim nesocotitori spre cei
ce ne slujesc noua.
24) Zis-a un batran : cade-se noua cu toata osardia,
pururea sa ne silim sa ne castigam smerenia, care este acoperemantul faptelor
bune. De vom face candva vreo fapta buna, indata sa o acoperim cu smerenia, ca
sa nu o vedem si sa incepem a ne ferici pe noi. Caci pentru acea fericire isi
pierde calugarul plata ostenelilor sale si sloboade Dummezeu pe diavolul care ne
aduce ispite si ganduri spurcate. Noua ni se cade sa ne smerim si sa ne osandam
pururea. Pentru ca noi nu numai ca nu facem nici un bine, dar nici datoria
noastra pentru care suntem datori, nu o implinim.
25) Un frate l-a
intrebat pe un batran iscusit, zicand : avvo, cum zic unii ca de multe ori vad
aratare ingereasca ? Raspuns-a lui batranul, zicand : fiule, fericiti sunt cei
ce vad pacatele lor, iar nu cei ce vad aratari si alte lucruri !
26) Un
frate oarecare avea scarba asupra altui frate. Iar acel frate, intelegand cum ca
cutare frate are scarba asupra lui, a mers la dansul, vrand sa i se smereasca,
sa-si ceara iertare si sa se impace cu dansul. Batand el la usa fratelui, acela
n-a vrut sa-i deschida si sa-l primeasca. Acesta, daca a vazut ca nu-i deschide,
s-a scarbit si el. Si mergand la un batran, i-a spus, jeluandu-se cum ca are
scarba asupra unui frate si a mers la dansul sa-si ceara iertare si sa se impace
cu dansul si nu l-a primit, nici nu i-a deschis usa. Batranul i-a zis : cauta
fiule, si-ti ia seama, ca poate ai vreun gand in inima ta, cum ca tu nu esti cu
nimic vinovat, nici nu i-ai facut lui nici un rau, ci el a facut rau si el este
vinovat ! Astfel, pe tine insuti te indreptezi, iar pe el il invinovatesti.
Pentru aceea nu-i da Dumnezeu lui indemnare sa-ti deschida si sa primeasca,
pentru ca nu cu adevarata pocainta mergi la dansul ci cu fatarie. Alergi si pune
in inima ta, cum ca tu ai gresit, tu esti vinovat, iar pe dansul sa-l
indreptezi. Si asa Dumnezeu va da lui indemnare si umilinta sa se smereasca si
sa se impace cu tine, si i-a spus lui aceasta poveste : erau doi mireni in
Egipt, in tinutui Alexandriei si erau amandoi cu buna cucernicie si cu viata
buna. Acestia sfatuindu-se, au lasat lumea si s-au calugarit, amandoi. Si auzind
ei citindu-se cuvantul cel scris in Sfanta Evanghelie, care zice " unii s-au
scopit pe sine pentru Imnparatia cerurilor" si ravnind acestui cuvant ai
Evangheliei, s-au scopit amandoi. Si nestiind ei puterea dumnezeiestii
Scripturi, li se parea ca foarte mare bunatate au facut cu acel lucru, pentru
Imparatia cerurilor. Arhiepiscopul auzind de acest lucru, i-a desparut de Sfanta
Biserica. Iar ei carteau asupra arhiepiscopului zicand ca din pizma si fara
dreptate i-a despartit de Biserica. Si s-au sfatuit sa mearga la arhiepiscopul
Ierusalimului, sa se jeluiasca si sa-si spuna pricina si acela ii va blagosiovi
si ii va impartasi iarasi Bisericii. Deci, au mers la arhiepiscopul
Ierusalimului si au inceput a se jelui pentru strambatatea ce le-a facut-o lor
arhiepiscopull Alexandriei, de i-a despartit de Biserica, spunandu-i si pentru
ce pricina. Arhiepiscopul Ierusalimului auzind acestea, le-a zis : si eu va
despart ! Ei, auzind aceasta, s-au scarbit foarte si sfatuindu-se, au zis unul
catre altul : sa mergem, frate, la arhiepiscopul Antiohiei si acela vazand
scarba si strambatatea ce rabdam, nefiind vinovati, isi va face mila si ne va
primi ! Asa ca au niers la arhiepiscopul Antiohiei si i-au spus plangerea si
pricina lor, iar arhiepiscopul auzind, le-a zis : si eu va despart ! Iar ei, in
loc de nadejdea pe care o aveau, ca ii va bucura acel arhiepiscop, l-au auzit ca
si pe ceilalti, zicand : si eu va despart ! Deci s-au sfatuit sa mearga la Roma,
la papa, zicand : sa mergem noi, frate, la papa si el ne va primi si ne va
izbandi. Si asa au plecat la Roma, la papa si s-au jeluit si au spus papei toata
pricina lor si cum toti arhiepiscopii, necautandu-le dreptatea si nevinovatia,
i-au despartit de Sfanta Biserica. Papa auzind acestea, le-a zis lor : si eu va
despart ! Auzind ei si de la papa acelasi cuvant pe care l-au auzit de la
ceilaiti arhiepiscopi, se vedeau in sine, zicand : ce vom face, frate, ca
acestia sunt toti uniti la un cuvant, fiindca ei se aduna la soboare si se
sfatuiesc si se unesc sa tina toti una si sa fie intr-un cuvant ! Iar noi frate,
sa mergem la sfantul Epifanie, arhiepiscopul Ciprului si sa ne jeluim si sa-i
spunem toata pricina noastra. Si acela fiind om sfant si prooroc si cunoscator,
ne va cunoaste supararea si nevinovatia noastra si scarba ce-o tragem fara de
dreptate si ne va primi. Iesind din cetatea Romei, au plecat la ostrovul
Ciprului si daca s-au apropiat de cetatea unde era sfantul Epifanie, Dumnezeu
i-a descoperit lui despre venirea celor doi calugari si lucrul si pricina lor.
Iar Sfantul Epifanie instiintandu-se, indata a trimis un cleric al sau in
intampinarea lor sa le spuna ca in cetatea lui sa nu indrazneasea sa intre, caci
nu-i primeste. Ei auzind aceasta, s-au umilit si s-au smerit cu inimile, vorbind
unul catre altul : cu adevarat, frate, noi am gresit lui Dumnezeu. Pentru ce
umblam zbuciumandu-ne, vrand ca sa ne indreptam ? Fie si cum socoteam noi adica
toti, fara dreptate si fara nici o vina, unul dupa altul ne-au despartit de
Sfanta Biserica. Iar acesta, la care inca nici n-am mers sa ne jeluim si sa ne
spunem pricina noastra, si nici nu ne-a vazut, fiind om sfant si prooroc
cunoscator, Insusi Dumnezeu i-a deseoperit si i-a aratat venirea si greseala
noastra, pentru care, iata ca ne-a poruncit nici in cetate sa nu intram. Pentru
aceea frate, in zadar ne ostenim umbland ca sa ne indreptam, ca noi am gresit
lui Dumnnzeu si Dumnezeu i-a aratat greseala noastra. Si asa, nu numai ca nici
fata nu ne primeste sa i-o vedem, ci nici in cetate nu ne primeste. Deci, au
inceput a se umili, a plange si a se smeri, cunoscandu-si gresala si pacatul.
Iar vazatorul de inimi Dumnezeu, vazandu-i ca si-au cunoscut greseala si s-au
umilit inimile si se smeresc, caindu-se de pacatul savarsit i-a descoperit si a
aratat iarasi pentru dansii sfantului Epifanie cum ca si-au cunoscut pacatul si
se smeresc, caindu-se. I-a poruncit acestuia sa trimita sa-i cheme si sa-i
primeasca, ca si-au cunoscut greseala si acum smerindu-se se caiesc. Asa,
sfantul Epifanie a trimis dupa dansii si i-a chemat la sine si cu multe cuvinte
de folos i-a invatat si i-a mangaiat primindu-i in Sfanta Biserica si
impartasindu-i cu Sfintele Taine. Si a scris pentru dansii la arhiepiscopul
Alexandriei, zicand : primeste frate, fiii tai ca adevarat acum s-au smerit !
Asa i-a trimis la locul lor. Aceasta povestire spunand-o batranul fratelui, i-a
zis : iata, fiule, aceasta este cu adevarat tamaduirea sufletului, ca in toate
lucrurile sa ne smerim, defaimandu-ne si ocarandu-ne, descoperindu-ne si
vadindu-ne inaintea lui Dumnezeu pacatele noastre iar nu ale fratelui nostru.
Auzind fratele, s-a umilit cu inima si fagaduindu-se ca va face dupa cuvantul
batranului, s-a dus iarasi cu smerenie la acel frate care avea scarba asupra
lui, sa se roage sa-l ierte. Batand la usa chiliei, indata a auzit acela si i-a
deschis. Dar mai inainte sa se inchine el si sa-si ceara iertare, acela i s-a
inchinat lui cu smerenie, zicand : iarta-ma, frate, ca te-am scarbit ! Si asa,
cu dragoste si din tot sufletul sarutandu-se unul cu altul, s-a facut mare
bucurie intre dansii.
27) Erau doi frati calugari care de multa vreme
traiau in dragsoste impreuna la un loc. Iar vrajmasul diavol, zavistuindu-le
traiul lor cel bun, a vrut sa-i desparta pe unui de celalalt. Deci, a facut
intre dansii pricina ca aceasta : fratele cel mai mic a aprins lumanarea si a
pus-o la locul ei. Iar diavolul facand pacoste, a doborat lumanarea si s-a
stins. Fratele cel mare scarbindu-se de aceasta, l-a lovit cu manie pe fratele
sau peste obraz, iar el cu smerenie i s-a inchinat lui pana la pamant, zicand :
iarta-ma, frate, ca te-am scarbit, ci asteapta putin pana o voi aprinde iar. Dar
puterea lui Dumnezeu l-a muncit pe acel diavol pana ce s-a facut ziua. Daca s-a
facut ziua, diavolul a mers in capistea idoleasca isi se jeluia mai marelui sau,
spunandu-i toata intamplarea si ce a facut celor calugari si cum s-a smerit
calugarul cel mic celui mai mare. Pentru aceasta smerenie l-a muncit pe el
puterea lui Dumnezeu pana la ziua. Acestea diavolul spunandu-le si jeluindu-se
stapanului sau in capistea idoleasca, iar templierul intamplandu-se in acel ceas
acolo si auzind cele ce se jeluia acel drac, se mira de neputinta lor si
umilindu-se in inima, a mers la o manastire si s-a facut calugar iscusit si
smerit. El spunea fratilor : smerenia risipeste puterea vrajmasului, caci eu am
auzit dracii graind si vorbind intre dansii, cum ca de vom face oarecare
tulburare si galceava intre calugari si se va intoarce unul dintr-insii si
smerindu-se se va inchina fratelui sau, atunci acela toata puterea noastra o
risipeste. Aceasta auzind noi, fratilor, sa ne silim sa castigam smerenia, care
risipeste puterea diavolului. Si asa Dumnezeul pacii va fi cu noi si ne va feri
de toate laturile vrajmasului. A caruia este slava in vecii vecilor,
amin.
28) Povestesc unii despre un batran oarecare ca a petrecut
saptezeci de saptamani mancand odata in saptamana. Deci, se ruga lui Dumnezeu
pentru un cuvant din Scriptura sa i-l descopere si nu-i descoperea lui Dumnezeu.
Astfel, a zis in sine : desi am facut atata osteneala, inca nimic n-am castigat.
Voi merge de acum la un frate si-l voi intreba. Si daca a inchis chilia, vrand
sa plece, a fost trimis ingerul Domnului la dansul, graind : saptezeci de
saptamani ai postit si nu s-a apropiat rugaciunea ta de Dumnezeu. Iar cand te-ai
smerit a iesi la fratele tau, sunt trimis sa-ti vestesc tie cuvantul; si acestea
spunandu-i-le a plecat de la dansul.
29) Zis-a un batran : aceasta este
vindecarea omului si aceasta vrea Dumnezeu : sa-si arunce omul greseala asupra
sa inaintea lui Dumnezeu.
30) A fost un episcop intr-o cetate si din
lucrarea satanei a cazut in curvie. Facandu-se adunare in biserica pentru sluiba
si nestiind nimeni de pacatul lui, el singur a marturisit inaintea norodului,
zicand : eu am cazut in curvie. Si a pus omoforul sau pe prestol, zicand : de
acum nu va mai pot fi episcop. Si a strigat tot norodul cu plangere, zicand :
pacatul acesta asupra noastra. numai ramai in episcopie. Iar el a zis : de voiti
sa raman in episcopie, faceti ceea ce va voi zice. Si poruncind sa se inchida
usile bisericii, s-a aruncat pe sine la o fereastra cu fata in jos si a zis : nu
are parte de Dumnezeu cel ce iesind nu va calca pe mine. Si au facut dupa
cuvantul lui si calcand peste el, ieseau. Si cand a iesit cel de pe urma, s-a
facut glas din cer zicand : pentru multa lui smerenie i-am iertat
pacatul.
31) A zis un batran : cel ce are smerenie, smereste pe draci,
iar cel ce nu are smerenie, este batjocorit de draci.
32) A zis iarasi :
nu numai cu cuvintele sa te smeresti, ci si cu mintea. Caci a te inalta in
lucrurile cele dupa voia lui Dumnezeu, este cu neputinta fara smerita
cugetare.
33) Catre un sihastru mare care a zis : de ce ma lupti asa
satano ?, i-a raspuns satana, zicand : tu esti cel ce ma lupti pe mine, prin
smerita cugetare.
34) S-a intrebat un batran : cand dobandeste sufletul
smerenie ? Si si-a raspuns : cand se ingrijeste de rautatile sale.
35) A
zis un batran : precum pamantul niciodata nu cade, asa nici cel ce se
smereste.
36) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : ce este
sporirea omului catre Dumnezeu ? Si i-a raspuns batranul : sporirea omului este
smerenia, caci pe cat se pogoara cineva in smerenie, pe atata se inalta in
sporire.
37) A zis un batran : daca smerindu-te, vei zice cuiva : "
iarta-ma ", ii arzi pe draci.
38) Un frate era la Chilii si la atata
smerenie a ajuns, incat acesta se ruga totdeauna : Doamne, trimite-mi traznet,
caci fiind sanatos nu Te ascult.
CAPITOLUL XIPENTRU
RABDARE1) Intrebat-a un frate pe un parinte iscusit, zicand :
rogu-te, parinte, spune-mi, care fapta este mai folositoare si mai odihnitoare
omului ? Raspuns-a lui batranul : fiule, fapta cea mai folositoare si mai
odihnitoare omului este aceasta : unirea voii omului cu voia lui Dumnezeu. Zis-a
fratele, spune-mi, parinte, in ce chip si cum este aceasta unire a voii omului
cu voia lui Dumnezeu ? Zis-a lui batranul : fiule, unirea voii omului cu voia
lui Dumnezeu este aceasta si in acest chip : Doamne, iata de acum inainte imi
unesc toata voia mea cu a Ta, ca de acum inainte sa nu se mai impotriveasca,
nici sa mai banuiasca voia mea voii Tale, ci orice va vrea si va fi iubit voii
Tale, aceea va vrea si va iubi voia mea. De va vrea si va fi placut voii Tale sa
nu-mi vina mie scarbe si suparari si neajunsuri, sau boala trupului meu, sau
orice alte primejdii, sau pedeapsa, acelea le va vrea si vor fi placute si
bineprimite si voii mele. Asijderea, de va vrea si va fi primit si bine placut
voii Tale si se va porni un frate oarecare asupra mea cu mare ocara si sudalma
si defaimare pana si cu bataie, acestea vor fi placute si bine primite si voii
mele. Toate care vor fi primite, placute si iubite voii Tale, acelea vor fi
placute, iubite si primite si voii mele si de acum inainte voia mea din voia Ta
nu va iesi, nici nu se va desparti, stiind ca voia Ta este totdeauna spre binele
si folosul meu si fara de voia Ta nimic nu se lucreaza nici nu se face in lume.
De mi-a facut mie cineva vreo scarba sau suparare, voia Ta asa a vrut si voia
mea asa voieste. Iata, fiule, ti-am spus care fapta e mai folositoare si mai
odihnitoare omului si ti-am aratat in ce chip este unirea voii omului cu voia
lui Dumnezeu, Deci, mergi si fa asa si vei fi pururea odihnit si te vei mantui
!
2) Un frate l-a intrebat pe un parinte oarecare, zicand : daca se va
intampla sa se porneasca un frate asupra mea cu manie sau cu mandrie si va
incepe inaintea oamenilor a ma ocari, a ma defaima si a ma batjocori, spune-mi,
parinte, ce voi face, atunci, ca sa nu mi se tulbure inima asupra acelui frate,
auzind eu atata ocara, defaimare si batjocura inaintea atator oameni cinstiti ?
Raspuns-a batranul : la o intamplare ca aceasta ne-a lasat noua chip de mare
folos fericitut David, imparatul Ierusalimului, cand se ridicase asupra lui cu
mare putere Absalom, feciorul lui si alerga dupa el, sa-l ajunga si sa-l omoare
si sa-i ia imparatia. Si fugand el si ostenii si slujitorii casei lui, mergea pe
sub un deal. Iar un mm oarecare, ce se chema Semei, a inceput sa strige in gura
mare din acel deal, sa-l ocarasca si sa-l defaime pe imparat in auzul lui si a
tuturor slugilor lui. Inca si cu pietre arunca din deal asupra imparatului, iar
ostenii si slujitorii care erau cu imparatul, nemaiputand suferi ocara si
batjocura acelui om fara de omenie, au grait imparatului, zicand : imparate,
pentru ce taci ? Porunceste sa taiem capul acelui caine rau, ca nu mai putem
suferi o ocari si batjocura ca aceasta asupra stapanului nostru, de la un caine
ca acela ! Zis-a lor imparatul : nu, nici un rau sa nu-i faceti ca Dumnezeu ii
porunceste sa ma ocarasca si sa ma blesteme si sa imi zica acele cuvinte. Deci
si tu, fiule, cand se va porni un frate cu mandrie sau cu manie asupra ta si te
va ocari si te va batjocori inaintea oamenilor, atunci socoteste si zi in gandul
tau asa : acestui frate, Dumnezeu ii porunceste sa-mi zica mie aceste cuvinte.
Si acestea zicand in gandul tau, indata se va limpezi si se va linisti
tulburarea inimii tale. Asa fa, fiule si vei fi linistit.
3) Zis-a un
parinte oarecare : stejarul de nu va fi clatinat de vanturi, nici nu va creste,
nici radacina nu va slobozi. Asa si calugarul : de nu va patimi si nu va rabda,
nu poate sa fie ostas a lui Hristos.
4) Zis-a un parinte : fiilor, pentru
aceasta nu sporim in fapte bune nici nu cunoastem masura noastra, pentru ca nu
avem rabdare in lucrile pe care le incepem. Noi fara osteneala voim sa castigam
bunatatile, umblam din loc in loc vrand sa aflam loc de odihna unde nu este
diavol, caci calugarul care se sileste si se osteneste cateva zile, apoi se
trandaveste si slabeste si iar se sileste si iar se leneveste. Unul ca acesta nu
sporeste nimic, nici rabdare nu poate sa castige.
5) Un frate oarecare,
daca a venit ziua inceperii Sfantului si Marelui Post, a pus in sine hotarare si
fagaduinta inaintea lui Dumnezeu, ca nu va iesi din chilia lui afara pana in
ziua Sfintelor Pasti. Si asa si-a gatit in chilia sa toate cele ce-i trebuiau
lui in timpul postului pana la Pasti. Si s-a inchis tare ca sa nu poata intra
nimeni la dansul. Iar vrajmasul diavol, neputand rabda hotararea si fagaduinta
acelui frate si inceperea cea buna si silinta lui, a vrut sa-l sminteasca din
hotararea sa, sa-l scoata afara din chilie si sa-si calce fagaduinta pe care a
facut-o inaintea lui Dumnezeu. Si asa i-a umplut chilia cu paduchi de lemn
puturosi, atat de multi, incat nu era nicaieri loc in chilie, cat ai pune varful
degetului unde sa nu fie paduchi. Peste tot era plin si nu se vedeau peretii
chiliei, nici podelele, nici painea, nici apa si toate vasele erau pline. Iar el
vazand atata uraciune si grozavie si o pedeapsa ca aceea in chilie, se mira
foarte. Si a cunoscut ca este ispita diavoleasca, dar rabda mereu vitejeste si
se intarea, zicand in cugetul sau : macar de ma va pedepsi Dumnezeu pana la
moarte, dar eu din chilie afara pana in ziua Pastilor nu voi iesi. Dupa cum am
fagaduit lui Dumnezeu, asa voi face. Iar Dumnezeu vazand barbateasca lui
rabdare, cand a fost in duminica a treia a Sfantului Post, a poruncit furnicilor
sa intre in chilia lui, sa-i scoata toti paduchii din chilie. Si asa au venit,
si au intrat in chilia lui o multime de furnici, ca la un razboi cu mare vitejie
si cu manie asupra paduchilor de lemn. Si au acoperit multimea furnicilor toti
paduchii. Fratele stand, cauta si se minuna de un lucru ca acesta, ca fiecare
furnica iesea din chilie pe ferestre, pe unde intrase, tragand cate un paduche
de lemn afara. Si asa, intr-un ceas i-au scos si i-au curatit pe toti din
chilie. Pentru aceea, fratilor, buna este rabdarea in ispite, pentru ca cei ce
rabda cu multumita, ajung la bun sfarsit.
6) Odata a venit un om la
Schit, avand suparare de duh necurat. Petrecand el multa vreme la Schit, n-a
simtit nici un folos sau usurare. Iar unui parinte oarecare facandu-i-se mila, a
facut rugaciune catre Dumnezeu pentru dansul si l-a insemnat pe fata cu semnul
Cinstitei Cruci. Iar dracul fiind strarmtorat si necajit de acel parinte, i-a
grait, zicand : ma gonesti pe mine din acest om, dar sa stii ca daca ma gonesti,
la tine voi veni. Zis-a lui acest parinte : vino la mine, ca eu cu bucurie te
voi primi. Si asa iesind necuratul duh din acel om, a mers si s-a lipit de
parintele. Si indata a inceput a-l ingreuia, si a-l necaji si asa, doisprezece
ani l-a necajit cu fel de fel de ispite. Iar batranul rabda si se ruga lui
Dumnezeu cu priveghere si cu mult post, muncind duhul care petrecea cu dansul.
Mancarea lui era in toate zilele numai cate doisprezece samburi de finici. Dupa
doisprezece ani nemaiputand necuratul duh sa-l sufere pe calugar, l-a parasit si
a fugit de la dansul. Iar batranul vazand dracul ca a fugit, i-a zis : pentru ce
ma parasesti si fugi de la mine ? Mai intoarce-te si mai petreci cu mine ! Zis-a
lui dracul : Dumnezeu sa te pedepseasca calugare, ca numai Acela va putea sa te
biruiasca ! Si acestea zicand, s-a dus cu rusine.
7) Zis-a un parinte
oarecare : ceara de nu se va infierbanta in foc, sa se moaie, nu se va putea
tipari pecetea ce vei pune peste dansa. Asa si omul : de nu va fi muiat de
fierbinteala focului scarbelor, bolilor, ostenelilor, suferintelor si a
ispitelor, nu se poate tipari intr-insul pecetea Sfantului Duh. Ca pentru
aceasta zice Domnul Sfantului Apostol Pavel : ajunga-ti darul Meu, ca puterea
Mea intru neputinte se savarseste. Si insusi Pavel zice : cu dulceata este mie a
ma lauda pentru neputintele mele, ca sa se salasluiasca in mine puterea lui
Hristos. Asa si tu, fiule, dupa putinta ta rabda pentru Domnul cu multumire
scarbele, necazurile, naprasnele, bolile si ispitele ce-ti vor veni dupa voia
lui Dumnezeu pentru folosul tau; ca numai prin rabdarea scarbelor cu multumire
va intra omul in imparatia lui Dumnezeu, precum insusi Domnul zice : cu multe
scarbe se cade a intra in Imparatia cerurilor.
8) Un frate l-a intrebat
pe un parinte iscusit in intelegerea Sfintelor Scripturi : ce este, parinte, ca
toate scrierile sfintilor parinti invata si marturisesc ca scarbele si ispitele
sunt darurile cele mai mari si mai cinstite si mai iubite lui Dumnezeu ? Si ca
primirea scarbelor cu bucurie si rabdarea lor cu multumire, este fapta cea mai
iubita si mai placuta lui Dumnezeu de la fiii oamenilor si mai folositoare
omului decat toate celelalte bunatati. Deci, acestea fiind darurile lui Dumnezeu
cele mai mari, mai iubite si mai folositoare omului decat toate celeialte
bunatati, pentru ce nu le primesc oamenii cu bucurie si nu le rabda cu multumire
? Ci de se intampla si vine cuiva cu vrerea lui Dumnezeu vreo scarba oarecare,
sau boala trupeasca, el indata tanjeste si se mahneste si nu este bucuros omul
in toata viata lui sa aiba scarbe si suparare si ispita sau boala trupeasca in
lumea aceasta. Raspuns-a lui batranul : aceasta, fiule, este din neadevarata si
neintreaga si necurata credinta pe care o au oamenii catre Dumnezeu. Caci tot
crestinul si mai ales calugarul, care nu primeste cu bucurie si nu rabda cu
multumire isptele si scarbele ori in ce chip, acela sa se stie ca nu are
credinta cea adevarata si intreaga in Hristos Dumnezeu, ci credinta lui este
necurata, amestecata cu necredinta si crestinatatea lui este amestecata cu
paganatate si unuia ca acela sa nu i se para ca va castiga vreun dar de la
Dumnezeu, pentru ca darurile lui Dumnezeu prin primirea si rabdarea scarbelor se
castiga precum insusi Dumnezeu zice : prin rabdarea voastra va veti castiga
sufletele voastre. Iar crestinul, mai ales calugarul, care are adevarata,
intreaga, curata si buna credinta catre Dumnezeu, acela cu mare bucurie primeste
si cu mare multamita rabda ispitele si scarbele ce-i vin dupa voia si slobozirea
lui Dumnezeu, stiind si crezand ca ele sunt cununile si toata cinstea vietii
vesnice. Zis-a lui fratele : adevarat, asa este parinte ! Foarte mult, m-am
folosit de cinstitele tale cuvinte.
9) Zia-a un parinte : daca-ti va
trimite Dumnezeu vreo boala trupului, sa nu cumva sa te mahnesti sau sa te
scarbesti, ca unul din cei necredinciosi, de vreme ce Stapanul si Facatorul tau
vrea sa-ti lamureasca si sa-ti curateasca sufletul cu boala si pedeapsa
trupului, ca un pururea purtator de grija ce este pentru viata si mantuirea ta.
Tu, faptura fiind, pentru ce sa te mahnesti si sa te scarbesti asupra
Facatorului tau, care te-a facut din nefiinta intru fiinta si dintru ce nu erai
intru ceea ce esti ? Acela, vazandu-ti si cunoscandu-ti stricaciunea si
bolnavirea sufletului, pe care ai castigat-o prin pacatele trupului tau, vrea
iarasi sa o lamureasca si sa o tamaduiasca prin boala si pedeapsa trupului tau,
precum Insusi stie cum si ce sa faca. Iar tu, frate, cu tot sufletul si vointa,
primeste toate intocmai, cele ce iti vin tie dupa voia Lui, cele iuti si amare
ca si cele dulci, caci toate sunt bune si folositoare care iti vin cu voia lui
Dumnezeu. Multumeste bunei Lui vointe si te roaga Lui sa-ti dea rabdare pana in
sfarsit. Asa fa, frate, si te vei mantui.
10) Un batran oarecare avea un
ucenic iscusit si foarte inletept. Iar odata maniindu-se pe el, l-a gonit de la
sine. Acela fiind gonit si iesind din ograda si chilia batranului sau, sedea
afara, rabdand barbateste. Dupa aceea, iesind batranul afara din chilie si
vazandu-l pe dansul sezand si plangand, s-a umilit cu inima si s-a bucurat
foarte de acesta, caci el socotea ca daca l-a gonit se va fi dus si de aceea nu
mai avea nadejde sa-l mai vada vreodata, stiind ca fara nici o vina, cu mania
sa, l-a gonit si-i parea foarte rau de el. Iar daca l-a vazut, de bucurie i s-a
inchinat pana la pamant, zicand : o, sluga buna si ucenice al lui Hrisios, iata,
smerenia si rabdarea ta a biruit mania, iutimea si neputinta mea ! Mergi, frate,
in chilie si de acum inainte tu sa-mi fii mie batran si eu voi fi tie ucenic,
devreme ce tu cu smerenia si rabdarea ta ai intrecut batranetele mele.
11
) Zis-a un parinte oarecare : cand vei vedea intaratarea, tulburarea si venirea
paganilor asupra crestinilor, atunci fugi si tu si te ascunde, pe cat vei putea,
dar sa nu te dai pe tine in mainile paganilor prigonitori, parandu-ti-se ca mare
lucru vei face de te vei da singur in mainile lor. Ca Dumnezeu nu voieste cele
ce sunt mai presus de putinta, desi sfintii mucenici singuri, de buna voia lor
s-au dus si s-au dat in mainile prigonitorilor, dar prin oarecare descoperire
dumnezeiasca faceau aceasta. Iar tu, cand ti se va intampla fara de voia ta sa
cazi cumva in mainile paganilor prigonitori, cu buna nadejdea lui Hristos sa
rabzi vitejeste toate ispitele si muncile ce ti se vor intampla, pana la moarte.
Iar cel ce nu fuge de ispite, ci se da singur de buna voia sa intr-insele, acela
sa piara intr-insele, ca noi avem porunca sa ne pazim de ispite pe cat vom putea
si sa ne rugam pururea lui Dumnezeu, zicand : Doamne, nu ne duce pe noi intru
ispite !
12) A fost intrebat un batran de catre un frate, care zicea :
pentru ce ma trandavesc in chilia mea, sezand ? Si a raspuns : pentru ca inca nu
ai vazut nici odihnia aceea care se nadajduieste, nici munca aceea care va sa
fie. Ca de le-ai fi vazut chiar de ar fi fost chilia ta plina cu viermi, incat
sa fii infundat intr-insii pana in gat, ai fi rabdat fara a te
trandavi.
13) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : gandurile mele
se raspandesc si eu ma necajesc. Raspuns-a lui batranul : tu sezi in chilia ta
si ele iarasi vin. Ca precum o magarita de va fi legata, iar manzul ei fiind
slobod va alerga incoace si incolo si oriunde se va duce, iarasi la mama se va
intoarce, asa si gandurile celui ce rabda pentru Dumnezeu in chilia sa, desi
putin se vor raspandi, iarasi se intorc la el.
14) Povestit-a unul din
parinti, zicand : fiind eu in Exorinho, au venit frati saraci acolo sambata
seara, sa ia milostenie si cand dormeam noi, unul dintr-insii avand numai o
rogojina din care jumatate era pe deasupra lui si jumatate dedesubt, ingheta de
frig, caci era ger mult. Deci eu iesind pentru trebuinta udului, l-am auzit cand
se chinuia si tremura de frig, cum se mangaia pe sine si zicand lui Dumnezeu :
multumesc, Tie, Doamne, pentru toate bunatatile Tale pe care le faci cu mine,
caci cati sunt acum in fiare, iar altii cu picioarele bagate in butuc si nici
udul lor nu pot sa si-l faca, iar eu ca un imparat imi intind picioarele. Eu
auzindu-l, am povestit acestea fratilor spre zidirea si folosul lor.
15)
Un frate fiind in Pustie si linistindu-se in chilie, era luptat de trandavie ca
sa iasa din chilie si-si zicea : pentru ce te trandavesti, ticaloase si cauti sa
iesi din chilie ? Au nu-ti este tie deajuns aceasta, desi nici un lucru bun nu
faci ? Pe nimeni nu smintesti si nu necajesti, si nici tu singur nu te smintesti
si te necajesti de cineva. Cunoaste de cate rele te-a izbavit Domnul. Nu
graiesti cuvinte desarte, nu auzi cele ce nu sunt de folos, nu vezi cele ce te
vatama. Numai un razboi ai, al trandaviei si puternic este Dumnezeu ca si pe
acesta sa il strice, daca cu smerenie si zdrobire de inima neincetat vei cadea
la El si vei chema ajutorul Lui. Iti cunoaste Dumnezeu si neputinta ta cea intru
toate si nu sloboade asupra ta sa te ispitesti mai presus de ceea ce poti.
Acestea si altele ca acestea zicand fratele catre sine, multa mangaiere primea
prin darul lui Dumnezeu. Aceasta invatatura o avea el de la sfintii parinti care
imbatranisera in pustie si din nevointa se imbogatisera cu mare apropiere catre
Dumnezeu.
16) A fost intrebat un batran : pentru ce niciodata nu te-ai
trandavit ? Si a raspuns : pentru ca in fiecare zi astept sa mor.
17) Se
povestea despre episcopul Oxirinhului, anume Apfi, ca atunci cand era in pustie,
multe nevointe si grele patimiri facea, iar dupa ce s-a facut episcop a voit sa
faca aceleasi nevointe si grea patimire si in lume, dar nu a putut. De aceea s-a
aruncat inaintea lui Dumnezeu, zicand : nu cumva pentru episcopie s-a departat
de la mine darul ? Si i s-a descoperit cum ca nu s-a departat, ci ca era acolo
pustie si nefiind om Dumnezeu il ajuta; iar aici este lume si oamenii il
ajuta.
18) Pe un frate l-a muscat odata un sarpe si a intrat intr-o
cetate ca sa caute sa se vindece. Iar o femeie evlavioasa si tematoare de
Dumnezeu l-a primit si il ingrijea. Deci dupa ce a simtit putina usurare, a
inceput diavolul sa-i semene ganduri rele spre ea, iar aceea venind sa-l
trateze, fratele a apucat-o de mana. Ea, pricepand razboiul vrajmasului, i-a zis
lui : nu asa, parinte, ai pe Hristos, esti imbracat intru Hristos, esti imbracat
in chip ingeresc. Adu-ti deci aminte de scarba si de cainta pe care o s-o ai
multa vreme sezand in chilie ! Adu-ti aminte de suspinurile si lacrimile pe care
o sa le versi multa vreme si de alta rea patimire, pe care o s-o patimesti
pentru putina si rea dulceata. Iar el auzind acestea de la acea inteleapta
femeie, s-a rusinat si nici la fata ei nu putea sa caute si de aceea voia sa
fuga. Dar ea, luandu-l cu milostivirea lui Hristos, i-a zis : nu te rusina si nu
te duce, nevindecandu-te inca desavarsit, ci mai asteapta putin ca mai ai
trebuinta tu ca sa te cauti, iar gandurile acelea nu au fost ale sufletului tau
cel curat, ci de la vrajmasul diavol. Si asa, induplecandu-l sa mai astepte
putin si vindecandu-l, l-a slobozit cu merinde, in pace.
CAPITOLUL
XIIPENTRU DRAGOSTE1) Un batran s-a bolnavit la Schit
si poftea sa manance paine proaspata. Auzindu-l unul din fratii cei nevoitori, a
luat cojocul si in el paini uscate si s-a dus in Egipt. Si schimband painile, a
dus batranului. Vazandu-le ei calde s-au minunat. Batranul insa nu voia sa
guste, zicand ca sangele fratelui lui este. Si l-au rugat batranii zicand :
pentru Domnul mananca, sa nu se faca jertfa Domnului desarta ! Si fiind rugat, a
mancat.
2) Un pustnic afland un om indracit si care nu putea sa
posteasca, s-a rugat lui Dumnezeu sa se mute la dansul dracul si acela sa se
slobozeasca. L-a ascultat deci Dumnezeu si a intrat dracul in pustnic,
departandu-se de la omul acela. Iar pustnicul fiind ingreuiat de drac, rabda
nevoindu-se in post si rugaciune. Dupa putine zile, pentru dragostea lui, mai
mult a gonit Dumnezeu si de la dansul dracul.
3) Un monah avea sub
ascultare un alt monah, care era intr-o chilie departe cu zece mile. Deci, i-a
zis lui gandul : cheama-l pe fratele sa vina sa ia painea. Si iarasi a socotit :
de ce pentru paine sa supar eu pe fratele sa vina zece mile ? Mai vartos sa o
duc eu. Si luand-o, a plecat la el, dar mergand, s-a lovit cu piciorul de o
piatra si ranindu-i-se degetul, curgea sange mult. De durere a inceput sa
planga. Atunci indata a venit la el ingerul, zicand : de ce plangi ? Iar el
aratandu-i rana, a zis : pentru aceasta plang. Zis-a ingerul : nu plange pentru
aceasta, ca pasii tai pe care ii faci, pentru Domnul se numara si spre marea
rasplatire inaintea fetei lui Dumnezeu se vad. Atunci multumind pustnicul lui
Dumnezeu, calatorea bucurandu-se. Si venind la fratele, i-a adus painile si i-a
povestit lui iubirea de oameni a lui Dumnezeu si dandu-i painea, s-a intors. A
doua zi luand iarasi paine, a plecat la alt monah sa o duca. Si s-a intamplat de
venea si acela la el si s-au intilnit pe cale amandoi. Astfel a zis cel ce
mergea, catre cel ce venea : o comoara avem si ai cautat sa mi-o furi ? Si el a
zis lui : au doara usa cea stramta numai pe tine te incape ? Lasa-ne si pe noi
sa venim impreuna cu tine. Si indata vorbind ei, li s-a aratat ingerul Domnului
si le-a zis, prigonirea aceasta a voastra s-a suit la Dumnezeu ca un miros de
buna mireasma !
4) Zis-a un batran oarecare : mai mare dragoste decat
aceasta nu este, a-si pune cineva viata pentru fratele sau. Iar cel ce aude de
la cineva din frati cuvinte de ocara asupra lui si ar putea sa-i zica si el asa,
si nu-i zice, ci se sileste sa-i rabde vitejeste si sa nu-i rasplateasca raul cu
rau, unul ca acela isi pune sufletul si viata pentru fratele sau.
5) Un
frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand : parinte, sunt doi frati si
unul dintr-insii sade cu tacere in chilia sa si posteste cu mare infranare toata
saptamana si mult lucru lucreaza in toate zilele. Celalalt slujeste bolnavilor
in bolnita cu osardie si silinta. Deci, al carui lucru dintre acesti doi frati
este mai iubit si mai primit de Dumnezeu ? Raspuns-a batranul : cel ce sade cu
tacere in chilia lui si multa rugaciune face si posteste sase zile, dar nu are
dragoste si milostenie catre frati, si de s-ar spanzura de narile lui, nu poate
sa fie asemenea celui ce slujeste bolnavilor.
6) Un frate l-a intrebat pe
un parinte oarecare, zicand : pentru ce, parinte, acum fratii care se ostenesc
prin pustie si prin manastiri, nu pot castiga darurile lui Dumnezeu precum
castigau parintii cei de demult ? Raspuns-a lui batranul, zicand : fiule,
parintii cei de demult aveau dragostea frateasca cea desavarsita si fiecare
ridica in sus, spre cer, pe fratele sau. Acum, fiindea s-a stins dragostea intre
preoti fiecare il trage in jos pe fratele sau, si pentru aceea nu castiga fratii
nostri darul lui Dumnezeu ca parintii cei de demult.
7) Zis-a un batran
oarecare : parintii nostri cei de demult aveau obicei : care erau mai batrani,
cercetati pururea pe cei mai tineri, mergeau la chilia lor si luau seama cum
petrec la chilii, cu ce se indeletnicesc si cum isi pazesc pravila, rugaciunea
si datoria lor. Si luau seama, daca nu cumva au oarecare mandrie si parere intru
ei, parandu-li-se ca fac lucruri bune si placute lui Dumnezeu, prin care se
socotesc a fi vrednici de toata sfintenia si darurile lui Dumnezeu. Sau daca nu
cumva li se arata lor ceva vedenie si naluciri desarte in visuri sau aievea si
parandu-li-se lor ca sunt lucruri dumnezeiesti si ingeresti, se incred acelora,
si se biruiesc de trandavie si lenevie si nu-si pazesc randuiala dupa datoria
lor : pravila, rugaciunea, lucrul mainilor. Sau de sunt cumva surpati de ganduri
rele si necuvioase, sau de spurcata pofta si razboiul curviei. Pentru acestea
parintii cei mai batrani pururea cercetau si ispiteau pe fratii cei mai tineri
si-i invatau din sfintele si dumnezeiestile Scripturi si-i intareau spre buna
nevointa. Fratii cei mai tineri mergeau adesea la parintii cei mai batrani cu
cuvioasa smerenie si plecaciune si isi aratau patimile, gandurile si cugetele
lor si-i intrebau, ce se cade a face ca sa fie placuti lui Dumnezeu si sa-si
mantuiasca sufletele. Iar Domnul, vazand cuvioasa smerenie si plecaciune ale
celor tineri catre cei batrani si dragostea celor batrani catre cei tineri, le
da lor indestulat darul Sau in inimile lor si cuvantul Sau in gandurile
batranilor. Cand mergeau fratii cei mai tineri la parintii cei mai batrani, cu
smerenie si plecaciune se jeluiau de neputintele si patimile si supararile lor
si-i intrebau ce vor face pentru folosul si mantuirea sufletului lor. Atunci
batranii deschizandu-si gurile, le da Dumnezeu cuvant si indata stiau ce vor
zice si ce vor raspunde fratilor celor ce ii intrebau, ca sa-i foloseasca si
indata ii foloseau. Si de era fratele cat de cazut si deznadajduit, daca mergea
la vreun parinte si ii spunea caderea si scarba sa, batranul indata il ridica si
il mangaia. Si asa unii pe altii se intareau, se imbarbatau si se indemnau spre
nevointa mantuirii. Iar acum a inceput sa se stinga si sa se raceasca dragostea
dintre frati, caci parintii cei mai batrani n-au parinteasca iubire catre fratii
cei mai tineri, nici purtare de grija pentru cercetarea, invatatura, indemnarea
si mantuirea lor, ci fiecare numai pentru sine se ingrijeste, iar pentru
povatuirea si indreptarea fratelui sau nici nu gandeste. Fratii cei mai tineri
n-au cuvioasa smerenie si plecaciune catre parintii cei mai batrani, nici nu
merg la dansii sa-si arate lor patimile, neputintele si supararile si sa-i
intrebe cuvant de folosul mantuirii, ci fiecare se socoteste pe sine a fi
indestulat cu stiinta, priceperea si intelepciunea sa. Pentru aceea, Dumnezeu
vazand atata mandrie, neiubire si nebagare de seama intre frati, a inceput a
ridica si a lua darul Sau dintre frati si cuvantul Sau cel de invatatura
folositoare din gurile batranilor atat de mult, incat de ar si merge cineva la
vreun cuvant pentru folosul mantuirii, el nu stie ce sa raspunda ca sa-l
foloseasca pe fratele. Cuvantul lui Dumnezeu s-a luat din gura batranilor. Si
asa, fratilor, cei ce voiti sa va folsiti si sa va mantuiti sufletele cu acest
parintesc si smerit cin calugaresc, pe care l-ati iubit si l-ati primit si in
care v-ati imbracat, desteptati-va si luati seama, cercati-va pururea si va
ispititi si vedeti, oare mergeti pe urmele si calea fratilor prea cuviosilor
parintilor nostri celor mai dinainte, al caror cin si oranduiala ati primit, sau
pe alt drum, intr-alta parte rataciti si mergeti. Si cunoscand fiecare ratacirea
sa din urma si calea prea cuviosilor parinti, indata sa va intoarceti la calea
si obiceiurile prea cuviosilor si fericitilor parinti si asa Dumnezeu iaraasi va
va da indestulat darul Sau in inimile voastre si cuvantul Sau in gurile
batranilor vostri, asemenea parintilor nostri celor dinainte. Si va veti invata
si va veti indrepta, povatuindu-va si folosindu-va unul pe altui si va veti
mantui toti si nici unul din voi nu va pieri. Iar de nu veti urma prea
cuviosilor parinti celor mai dinainte si nu veti pazi obiceiurile, randuiala si
invataturile lor, sa stiti ca in zadar ati primit si purtati cinul si oranduiala
calugareasca si traiti prin manastiri si prin pustii, neavand rabdare, smerenie
si dragoste frateasca. In zadar este tacerea voastra si pravila si citirea
voastra cea multa, in care va nadajduiti si va pare ca va va mantui. In zadar
este rugaciunea voastra cea intru multa vorba si postul si infranarea voastra.
Acestea nimic nu va vor folosi voua, caci cu toate acestea, in pieirea vesnica
veti merge de nu veti urma sfintilor parinti si obiceiurilor si oranduielilor
lor cu rabdare, smerenie si dragoste frateasca. Sa stiti, ca alt drum si alt
chip nu este calugarului, decat numai drumul sfintilor prea cuviosilor parinti
al caror chip si cin il purtati.
8) Un frate oarecare l-a intrebat pe un
parinte, zicand : cum si in ce chip este, parinte, dragostea de frati ? Dar
nedragostea ? Raspuns-a lui batranul, zicand : dragostea de frati, aceasta este,
fiule : sa indemni pururea si sa inveti si sa povatui si pe fratele tau, mai
ales pe cei mai tanar si de curand calugarit, la calea mantuirii si spre faptele
cele bune, folositoare si placute lui Dumnezeu si sa mangai pe cei necajit,
suparat si deznadajduit, sa cercetezi pe cel bolnav si sa adapostesti pe cei
strain. Aceasta este dragostea frateasca si acestea sunt, fiule, faptele
dragostei fratesti. Iar nedragostea frateasca, aceasta este : a nu purta grija
pentru cercetarea, indemnarea, invatatura si povatuirea celor mai tineri spre
calea mantuirii si spre faptele cele bune si folositoare si placute lui Dumnezeu
si a nu mangaia, dupa putinta ta, pe cel scarbit, suparat si deznadajduit, a nu
odihni pe cel strain, a nu cerceta pe cel bolnav, ci numai de sine si pentru
sine a te ingriji. Cel ce face acestea, este iubitor de sine, nu de frati.
Aceasta este, fiule, nedragostea de frati, pentru care Dumnezeu ridica si ia
darul Sau de la purtatorii in zadar ai cinului si numelui calugaresc.
9)
Zis-a un batran oarecare : fiilor, eu niciodata, din tineretile mele, n-am vrut
sa ma folosesc numai pe mine, iar pe fratele meu sa-l las nefolosit. Totdeauna
m-am silit dupa putinta mea, ca sa-l folosesc pe fratele meu intai si apoi pe
mine, stiind ca folosul fratelui meu este roada mea.
10) Un frate
oarecare, foarte cucernic si iubitor de Dumnezeu, avea mare dragoste catre un
sihastru iscusit. Odata mergand dupa obiceiul sau la acel sihastru, ( precum de
multe ori mergea la dansul pentru cercetarea si dragostea frateasca ), l-a aflat
pe el mort. Cercetandu-i el hainele, a gasit intr-insele opt galbeni de aur, pe
care vazandu-i, se mira si luandu-i a inceput sa planga si sa se tanguiasca cu
amar, socotind ca se va fi maniat Dumnezeu pe acel batran pentru acei bani si-l
va fi pedepsit. Si asa plangand si tanguindu-se, s-a rugat lui Dumnezeu ca sa-i
descopere si sa-i arate lui un semn. Rugandu-se el, i s-a aratat ingerul
Domnului si i-a grait, zicand : ce-ti este tie de plangi asa pe acest sihastru ?
Zis-a lui fratele : plang, caci iata, am gasit la dansul opt galbeni, pentru
care mi se pare ca se va fi scarbit Dumnezeu de dansul si-l va fi trimis la
pedeapsa de vreme ce sihastrilor traind in pustie, nu li se cade sa stranga si
sa tina la sine bani, ca nu le sunt trebuitori. Raspuns-a ingerul : de voiesti
ca sa te instiintez de aceasta, adu-ti aminte de milostivirea lui Dumnezeu si
iubirea Lui de oameni, ca de ar fi toti cu totut desavarsiti, unde s-ar arata
milostivirea lui Dumnezeu si iubirea Lui ? Acestea zicand ingerul, s-a facut
nevazut. Iar fratele a cunoscut prin aceasta ca a dobandit iertare sihastrul si
s-a mangaiat, multumind lui Dumnezeu pentru negraita iubire de oameni si asa,
ingropand trupul batranului, a mers la chilia sa.
11) Ziceau batranii ca
ceea ce este al aproapelui trebuie fiecare sa simta si sa patimeasca impreuna cu
el intru toate, sa se bucure impreuna si sa planga impreuna. Si asa sa se afle,
ca si cum ar fi purtat trupul aceluia, precum este scris : un trup suntem intru
Hristos. Si iarasi : a celor ce au crezut, inima era una singura.
12)
Povestit-a un batran : patru batrani s-au prins intre dansii sa traiasca intr-un
suflet impreuna in veacul acesta si iarasi impreuna sa se afle in ceruri,
crezand cuvantul stapanesc ce zice : daca doi din voi se vor uni pe pamani
pentru tot lucrul ce il vor cere, va fi lor de la Tatal Meu care este in ceruri.
Deci trei dintre dansii petrecand in nevointa, se linisteau in pustie. Iar
celalalt le slujea la trebuinitele lor. S-a intamplat ca doi s-au sfarsit in
Hrisfos si s-au dus la loc de odihna, iar doi au ramas pe pamant, slujitorul
adica si unul din cei ce se linisteau. Si din zavistia vrajmasului, slujitorul a
cazut in curvie. Si s-a descoperit unuia din batranii cei vazatori cu mintea, ca
cei doi ce s-au savarsit, se rugau lui Dumnezeu pentru fratele slujitor, zicand
: da ca fratele sa fie mancat de leu, sau alta fiara, ca spalandu-se de pacat,
sa vina in locul acesta in care suntem si sa nu ramana jos unirea noastra. Si pe
cand se intorcea fratele de la ascultarea sa, l-a intalnit un leu si cauta sa-l
omoare dar a cunoscut ce s-a intamplat si cel ce se linistea, caci i se
descoperise lui. De aceea, sta la rugaciune, rugandu-se lui Dumnezeu pentru
fratele si indata a stat leul. Iar cei doi parinti, care acum se savarsisera, se
rugau lui Dumnezeu, zicand : rugamu-ne Tie, Stapane, sa fie mancat de leu si sa
vina impreuna cu noi in fericirea aceasta si nu asculta, Sfinte, pe cel ce se
roaga Tie pe pamant ! Iar batranul cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu sa fie miluit
fratele si sa scape de leu. Si a ascultat Dumnezeu rugaciunea lui si a zis celor
ce erau in cer : drept este sa-l ascult pe el, caci voi aici sunteti intru
odihna, izbavindu-va de sudorile si ostenelile vietii, iar acela, obosit este
intru ostenelile trupului si apoi se lupta cu duhurile rautatii. Drept este
aceluia sa-i dau darul. Deci indata s-a departat leul de la frate, care venind
la chilie l-a aflat pe batran inca plangand pentru dansul. Apoi i-a povestit lui
toate cate i s-au intamplat si a marturisit pacatul pe care l-a facut si
cunoscand ca l-a umilit Dumnezeu, s-a pocait si in putina vreme a venit la
masura cea dintai, ostenindu-se impreuna cu el si batranul. Apoi au adormit si
ei si s-a descoperit batranului celui cu mintea vazator, cum, ca toti patru s-au
asezat la un loc, dupa fagaduintele cele nemincinoase ale Domnului nostru Iisus
Hristos.
13) A venit odinioara un frate la un batran si i-a zis :
parinte, fratele meu ma slabanogeste, ducandu-se aici si acolo si ma necajeste.
Iar batranul l-a rugat, zicand : poarta neputinta fratelui tau si Dumnezeu
vazand lucrul rabdarii tale, il intoarce pe el, ca nu este lucru cuviincios sa
porti pe cineva cu asprime, caci drac pe drac nu scoate, ci mai vartos cu
bunatatea, fiindca si Dumnezeul nostru cu binele ii poarta pe oameni. Si a
povestit batranul, zicand : erau in Tebaida doi frati. Unui luptat fiind de
razboiul curviei si stapanit de ganduri, zicea catre celalalt : ma duc in lume.
Iar celalalt plangand, zicea : nu te las, frate, sa mergi in lume si sa-ti
pierzi toate ostenetile tale si fecioria ta. Dar acela nu-l asculta, zicand : nu
sed, de nu ma voi duce. Deci sau vino cu mine si iarasi ma voi intoarce cu tine,
sau slobozeste-ma si voi ramane in lume. Nedumerindu-se fratele, s-a dus la un
batran si i-a povestit lui acestea. Iar batranul i-a zis : du-te cu dansul si
Dumnezeu pentru osteneala ta nu-l va lasa sa cada ! Si sculandu-se au venit in
lume. Dupa ce au ajuns la un sat, vazand Dumnezeu osteneala cea pentru dragostea
fratelui, a ridicat razboiul de la fratele cei ce se lupta si usurandu-se acela,
i-a zis lui : iata, frate, socoteste ca am pacatuit, dar ce am dobandit din
aceasta ? Sa ne intoarcem la chilie. Si s-au intors nevatamati
amandoi.
14) A zis un batran ca smerenia poate mai mult decat toata sila
si a povestit si un lucru ca acesta : erau doi episcopi aproape unul de altul si
erau odinioara suparati unui asupra celuilalt. Unul era bogat si puternic, iar
celalalt smerit. Si cauta cel puternic sa-i faca rau celuilalt. Iar cel smerit
auzind aceasta, zicea catre clerul sau : o sa-l biruim cu darui lui Dumnezeu. Si
i-au zis clericii : stapane, cine poate sa-l biruiasca ? Iar el zicea : rabdati,
fiilor si veti vedea mila lui Dumnezeu ! Asadar pandea si cand avea acela un
praznic de sfintii mucenici, a luat clerul, a iesit si le-a zis : veniti dupa
mine si orice ma veti vedea pe mine ca fac, faceti si voi si o sa-l biruim. Deci
mergand dupa dansul isi ziceau : oare ce are sa faca ? Si dupa ce au venit l-au
aflat facand slujba si toata cetatea era adunata acolo. Atunci episcopul a cazut
in genunchi la picioarele celui puternic impreuna cu clerul sau, zicand :
iarta-ne pe noi, stapane, robii tai suntem ! Acela spaimantandu-se de ceea ce a
facut, umilindu-se, caci Dumnezeu schimbase inima lui, l-a prins de picioare
zicand : tu esti stapan si parinte ! Si de atunci s-a facut mare dragoste intre
dansii. Si zicea cel smerit catre clerul sau : nu va ziceam voua, fiilor, ca vom
birui prin bunatatea lui Dumnezeu ? Deci si voi cand aveti vrajba cu cineva,
aceasta faceti si veti birui cu darui lui Dumnezeu.
15) Un frate slujea
unui batran bolnav si s-a intamplat de s-a slabanogit trupul batranului si a
scos o buba cu putoare si-i zicea fratelui gandul : fugi, ca nu poti suferi
putoarea aceasta. Iar fratele luand un harb, lua puroiul bolnavului si ii zicea
lui gandul : fugi ! El raspundea gandului : de voi vrea sa fug, din acesta voi
bea. Si iar ii zicea gandul : nici nu fugi, nici nu bei putoarea aceasta ! Iar
fratele se ostenea si rabda slujind batranului. Si vazand Dumnezeu osteneala
fratelui, l-a vindecat pe batran.
16) Niste frati din Schit au sezut sa
curete funii. Unul dintr-insii bolnav fiind din pricina nevointei si tusind,
scuipa, si fara sa vrea ajungea scuiparea asupra unui frate si se supara acela
de gandul sau sa-i zica bolnavului : inceteaza sa scuipi asupra mea ! Dar tot el
se punea impotriva gandului, zicand : de voiesti sa mananci din scuipat, zi-i !
Si gandului zicea : nici mananca, nici nu-i zice !
17) Doi frati erau la
chilii si cei care era cel mai batran, il ruga pe cei mai tanar, zicand : sa
petrecem impreuna, frate. Iar el zicea : eu sunt pacatos si nu pot sa petrec
impreuna cu tine, avvo. Acela il ruga pe dansul, zicand : cu adevarat putem. Si
era batranul curat si nu voia sa auda ca fratele are ganduri de curvie. Deci i-a
zis fratele : lasa-ma o saptamana si iarasi vom vorbi ! Si dupa o saptamana,
vrand cel mai tanar sa-l incerce, i-a zis : in mare ispita am cazut, avvo,
saptamana aceasta, ca ducandu-ma in sat pentru o trebuinta, am cazut cu o
femeie. Zis-a lui batranul : este pocainta ? Raspuns-a fratele : este, cu
adevarat. Zis-a batranul : eu port jumatate din pacat si tu cealalta jumatate.
Atunci i-a zis lui fratele : acum putem sa fim impreuna. Si au petrecut impreuna
pana la sfarsitul lor.
18) S-au dus odinioara trei frati la seceris si
si-au luat lor saizeci de masuri de aratura. Unul dintr-insii s-a bolnavit in
chiar ziua dintai la chilia sa. Si a zis unui din doi, celuilalt : iata, frate,
vezi ca s-a imbolnavit fratele nostru ! Sileste-ti tu putin gandul si eu si vom
secera partea lui prin rugaciunile sale ! Dupa ce s-a sfarsit lucrul, vrand sa
mearga si sa-si ia plata l-a chemat pe fratele, zicand : vino, ia-ti plata ta,
frate ! Acela a zis : care plata sa iau, nesecerand ? Iar ei au zis : cu
rugaciunile tale am facut si secerisul tau si vino, ia-ti plata ta ! El insa nu
credea. Deci multa indoiala facandu-se intre dansii, s-au dus sa se judece la un
batran mare. Si i-a zis fratele : parinte, am mers toti trei sa seceram si in
ziua cea dintai m-am imbolnavit si ma silesc fratii pe mine care nici un ceas nu
am secerat, sa iau plata pentru secerisul pe care ei l-au secerat. Si a mai zis
: toti trei am luat saizeci de masuri de aratura sa le seceram. Si de am fi fost
toti trei nu am fi putut sa le seceram, iar cu rugaciunile fratelui amandoi
degraba am savarsit secerisul. Noi ii zicem lui : ia-ti plata ta dar el nu vrea.
Iar batranul auzind, s-a minunat si a zis fratelui celui ce era impreuna cu ei :
suna, sa se adune toti fratii ! Si dupa ce au venit toti, le-a zis lor batranul
: veniti, fratilor, auziti astazi judecata dreapta ! Si le-a vestit lor toate.
Iar ei l-au obligat pe fratele sa-si ia plata si sa faca cu ea ce va voi. Si s-a
dus fratele plangand si mahnit.
CAPITOLUL XIIIPENTRU
CEI SARACI DE BUNAVOIA LOR CARE DE BUNAVOIE LASA SI PARASESC BUNATATILE SI
BOGATIILE LUMII ACESTEIA SI PRIMESC SARACIA PENTRU IMPARATIA
CERULUI1) Fost-a oarecine din cei de frunte, care voia sa se lepede
de lume si i-a zis unuia din batrani : vreau sa ma calugaresc ! Si a raspuns
batranul : nu poti. Iar el a zis : pot ! Zis-a lui batranul : de voiesti, mergi
de te leapada de toata averea ta si veninds sezi in chilie. Deci, mergand el, a
dat tot ce avea, oprind o suta de galbeni si a venit la batranul. Batranul i-a
zis : mergi de sezi in chilie ! Iar el mergand a sezut. Si, stand el asa, i-au
zis gandurile ca poarta este veche si trebuie schimbata. Deci venind el a zis
batranului : imi zic gandurile ca poarta este veche si trebuie schimbata. I-a
raspuns batranul : nu te-ai lepadat de lume, si mergi de te leapada si venind
sezi aici ! Acesta mergand a impartit nouazeci de galbeni si venind a zis
batranului : de acum mn-am lepadat ! Si a raspuns batranul : merg si sezi ! Insa
i-au mai zis gandurile : acoperemantul este vechi si mi-ar fi voia sa se
schimbe. Si mergand a zis batranului, avvo, imi zic gandurile ca acoperemantul
este vechi si mi-ar fi voia sa se schimbe. Zis-a batranul : mergi de te mai
leapada de lume ! Iar el a dat si cei zece galbeni si mergand a zis batranului
ca s-a lepadat de acum. Apoi asezandu-se el in chilie, i-a zis gandurile : toate
sunt vechi aici si venind leul ma va mananca. Si mergand a spus batranului
gandurile sale si i-a zis batranul, zi si tu gandurilor : mie mi-ar fi voia sa
vina toate fiarele asupra mea si leul, ca sa ma manance si degraba sa ma
izbavesc ! Insa tu mergi, si sezi in chilia ta si te roaga lui Dumnezeu pentru
pacatele tale si nu te mai teme ! Si asa facand fratele, s-a odihnit.
2)
Zis-a un batran : de doresti Imparatia cerurilor, esti dator sa nu socotesti
averile, caci nu poti sa vietuiesti dupa Dumnezeu, fiind iubitor de dulceti si
iubitor de argint.
3) Povestea cineva din batrani ca a fost unul din
batrani care s-a invrednicit de mare dar de la Dumnezeu si s-a instiintat
pretutindeni numele lui, pentru viata lui cea cu fapte bune. A ajuns de aceea
numele lui pana la imparatul. Iar imparatul trimitand l-a chemat si daca a luat
rugaciune de la dansul, a vorbit cu el si folosindu-se mult, i-a dat aur, iar
batranul, luand aurul a mers intru ale sale si a inceput a face tarina cu vii si
alte adunaturi. Deci au adus un indracit la dansul dupa obicei si a zis
batranul, dracului : iesi din zidirea lui Dumnezeu ! Iar dracul i-a raspuns : nu
te voi asculta ! Zis-a batranul : pentru ce nu ma asculti ? Zis-a dracul :
fiindca te-ai facut si tu ca unul dintre noi, lasand aducerea aminte de
Dumnezeu, pe care o aveai si te-ai apucat de grijile cele, pamantesti ! Pentru
aceasta nu te voi asculta, nici nu voi iesi din om.
4) Un pustnic
oarecare a fost suparat de iubirea de argint. Acesta a adunat din lucrul
mainilor sale un galben, apoi doi, dupa aceea trei si asa nevoindu-se, a
castigat cinci. Dupa aceea, indata a cazut la pat si picioarele i-au putrezit si
a dat doctorului cei cinci galbeni, dar boala nu mai inceta. Venind intr-o
dimineata doctorul, i-a zis : trebuie sa ti se taie un picior; ca de nu, va
putrezi tot trupul tau. El insa s-a dat pe sine mortii si daca a sosit noaptea
plangea si a venit catre dansul ingerul Domnului si cum zacea, l-a apucat de
picior si netezindu-i rana, graia : mai aduna-vei cinci ? Si indata
tamaduindu-l, s-a facut nevazut. Facandu-se ziua, a venit doctorul si a batut la
usa lui, iar el sculandu-se, l-a intampinat pe acesta. Doctorul cand l-a vazut
s-a mirat foarte si instiintandu-se de ceea ce s-a intamplat, s-a facut
crestin.
5) Zis-a un batran : omului ce a gustat neaverea, ii este grea
si haina care o poarta si vasul de apa, caci se supara de unele ca acestea,
fiindca mintea lui aparte priveste si se deprinde.
6) Zis-a un batran :
cel ce n-a urat averea, cand va putea sa-si urasca sufletul dupa porunca
Mantuitorului ?
7) Intrebat a fost un batran de catre un frate : spune-mi
avvo, cum ma voi mantui si ma voi face sa fiu placut lui Dumnezeu ? Iar batranul
dezbracand levitonul sau ( camasa sa ) si incingand mijlocul sau si ridicand
mainile sale la cer, a zis : in acest chip se cade a fi calugarul fata de
averile lumii, a fi rastignit de patimi si a fi gata la tot necazul Pentru
Dumnezeu.
8) Un tanar oarecare cauta sa se lepede de lume si pornindu-se
si iesind din cetate, sa mearga la o manastire, il intorceau iarasi gandurile
incurcandu-l cu oarecare lucruri si griji, ce se pareau de nevoie, caci era
bogat. Intr-o zi, pornindu-se el asemenea si iesind, dupa ce l-au inconjurat
iarasi gandurile, ridicand asupra sa mult praf si punandu-i inainte pricini
oarecare de nevoie ca sa-l intoarca iarasi si simtind razboiul si sila
gandurilor si neavand ce sa mai faca, dezbracandu-se deodata de hainele pe care
le purta aruncandu-le, alerga gol, vrand sa mearga la manastire. Iar Dumnezeu
i-a descoperit unui batran catre care mergea tanarul, zicand : scoala-te si
primeste-l pe nevoitorul Meu ! Iar batranul sculandu-se, a iesit si l-a
intampinat si instiintandu-se de acel lucru, s-a minunat. Si primindu-l, indata
l-a invrednicit de chipul calugaresc. Deci, cand veneau vreunii la batranul sa-i
intrebe de ganduri, intrebat fiind pentru altele, el raspundea, iar daca vorbeau
pentru lepadarea de lume, ii trimitea la acela, zicand : inrebati-l pe fratele
!
9) Un monah era bolnav si l-a luat un parinte din chinovie si il
ingrijea ca pe unul ce nu ar fi avut cele de trebuinta si zicea fratilor celor
de sub ascultarea sa : siliti-va putin ca sa-l odihnim pe bolnav ! Iar bolnavul
avea o oala plina de aur si sapand sub asternutul pe care zacea, a ascuns-o. Nu
dupa multa vreme, s-a intamplat de a murit bolnavul. Si murind, nimic nu a
marturisit despre aur, iar dupa ce l-au ingropat, parintele a zis fratilor :
ridicati asternutul acesta de aici ! Iar ei strangand asternutul, au aflat aurul
ingropat, pentru ca se cunostea din sapatura locului, si l-au adus la parinte.
Parintele vazand aurul si instiintandu-se cum s-a aflat, a zis : de vreme ce
nici traind el, nici murind, n-a marturisit despre aur, ci la el isi avea
nadejdea, nu ma ating de el. Mergeti precum este si ingropati-l cu el. Deci s-au
dus si l-au pus in mormant si intorcandu-se au vazut ca s-a pogorat foc din cer
si a cazut peste mormant si a tinut multe zile nestingandu-se, pana ce a mistuit
si pietrele si tarana si toate cele ce erau in mormant. Si toti cei ce vedeau se
inspaimantau si se minunau.
CAPITOLUL XIVPENTRU CA NU
SE CADE A-SI ARATA CINEVA VIATA SI FAPTELE SALE CELE BUNE INAINTEA OAMENILOR
PENTRU LAUDA, CA SA-L LAUDE SI SA-L FERICEASCA PE EL OAMENII1) Zis-a
un batran oarecare : cel ce isi descopere si isi arata faptele sale cele bune
pentru fericirea, lauda si slava oamenilor, acela este asemeni cu omul care
seamana samanta sa pe deasupra pamantului si nu umbla cu grapa peste dansa ca
s-o acopere si venind pasarile cerului, mananca toata samanta si-i ramane in
zadar toata osteneala. Iar cel ce isi tainuieste si isi ascunde faptele sale
cele bune, acela este asemenea omului care, samanandu-si samanta sa, indata o
acopere cu tarana si ea ramane, rasare, creste si rodeste.
2) Zis-a un
parinte : calugarul care se sileste sa fie bine placut oamenilor, ca sa-l laude,
sa-l fericeasca si sa-l slaveasca, unul ca acela isi pierde bunatatile lui si
ramane fara de roada si uscat.
3) Odata fiind la Schit praznicul hramului
bisericii, s-au adunat din toate partite multime de parinti, dupa cum le era
obiceiul. Si dupa slujba bisericii, au mers in trapeza dupa obicei si au sezut
toti la masa si au inceput a manca. Iar un batran oarecare din cei straini care
venisera la praznic, nu manca nimic altceva, decat paine goala. Egumenul luand
seama ca nu mananca, l-a poftit ca sa ospateze, nestiindu-i obiceiul postirii.
Acesta raspunzand, a zis egumenului in auzul tuturor parintilor : iarta-ma,
parinte, ca eu nu mananc niciodata fiertura, decat paine cu sare. Si sculandu-se
un batran, i-a grait : mai bine ar fi fost de ai fi mancat totdeauna carne de
trei ori pe zi la chilia ta, decat sa-ti arati si sa-ti spui viata si postirea
ta, in vederea si auzirea a tot soborul, postire care iti este
zadarnica.
4) Era intr-un loc un batran oarecare foarte postitor, atat
incat paine nu manca niciodata. Acesta a mers odata la un oarecare batran mare.
Iar la acel batran se intamplase in acea vreme de venisera multi parinti pentru
invatatura si folosul sufletesc, caci era foarte iscusit in cunostinta si
intelegerea Sfintelor Scripturi si in lucrurile duhovnicesti. Deci vazand el ca
s-au adunat la dansul atati cinstiti parinti si fiind zilele Praznicului
Rusaliilor, care sunt dupa Pasti, a poruncit ucenicului sau sa fiarba bucate si
sa le faca lor masa, sa-i ospateze, fiindca unii dintr-insii venisera foarte de
departe. Si daca s-au gatit bucatele si au pus masa, i-a poftit pe toti Parintii
sa sada la masa si sa se ospateze intru slava lui Dumnezeu. Si asa au sezut toti
si au inceput a manca. Iar acel batran postitor sezand si el la masa, n-a vrut
sa manance bucate, din care mancau toti parintii, ci scotand bob muiat din
desagii sai si-a pus dinainte. Dupa scularea de la masa, l-a chemat pe el
batranul de departe si i-a zis in taina : frate, de vrei sa te folosesti de
infranarea si postirea ta, oriunde vei merge si iti vor purie tie masa, mananca
cele ce iti vor pune tie dinainte, de nimic indoindu-te, dupa cuvantul Domnului
Hristos ! Dar sa nu-ti arati viata, infranarea si postirea pe care o ai la
chilie, parandu-ti-se ca de vei manca din acele bucale la masa, iti vei sminti
si-ti vei strica postul. Nu, frate, de vei manca intru slava lui Dumnezeu, de
nimic indoindu-te, pentru ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, atunci nu-ti
vei sminti, nici iti vei strica postul tau, ci mai vartos il vei lamuri si il
vei lumina. Iar de te vei indoi si nu vei vrea nicidecum sa mananci sezand cu
fratii la msasa din bucatele ce ti se vor pune inainte, si din care mananca si
alti frati si parinti, atunci, frate, nu ti se cade sa iesi sa mergi nicaieri,
niciodata de la chilia ta. Ci sezi si-ti pazeste obiceiul si postirea la chilie.
Si asa fiind invatat de acel sfant parinte, s-a smerit si s-a supus ascultarii
si mult s-a folosit de cuvintele lui. Si de aici inainte, cand i se intampla sa
mearga undeva, afara, la lume, si-i punea cineva masa, atunci el sedea si primea
si manca intru slava lui Dumnezeu, fara nici o indoiala, din cele ce i se puneau
pe masa. Iar daca mergea la locul si chilia lui, iar isi pazea obiceiul si
postirea. Si pururea se arata, multumind batranului ce l-a indreptat pe el si
asa s-a mantuit.
5) Un frate oarecare l-a intrebat pe un batran mare si
iscusit foarte intru stiinta invataturilor si intelegerea Sfintelor Scripturi,
zicand : parinte, ce voi face cand mi se va intampla sa merg undeva, afara la
tara, sau la vreo manastire si acolo imi vor pune mie masa, sau ma vor pofti sa
sed la masa, sa mananc bucate cu dansii ? Iar bucatele ce mi le vor pune pe
masa, vor fi toate de care eu postesc si nu le mananc ? Deci, parinte, oare bine
va fi sa-i poftesc de vor avea ca sa-mi puna mie alte bucate de care mananc eu,
sau mai bine va fi sa ma scol si sa ies de la masa lor, ca sa nu-mi smintesc si
sa-mi stric obiceiul postirii ? Raspuns-a lui batranul, zicand : fiule, la
aceasta avem noi porunca si invatatura din gura Insasi a Domnului si Dumnezeului
si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, a Purtatorului de grija pentru tot
binele, folosul si mantuirea noastra, zicand : nicidecum sa nu va aratati
oamenilor postind, ci oriunde veti merge si va vor pune voua masa, cele ce se
vor pune voua dinainte, sa mancati de nimic indoindu-va, si nu aratati postirea
voastra inaintea oamenilor. Deci, fiule, cine sunt eu ca sa te invat si sa te
sfatuiesc pe tine alt sfat si alta invatatura mai buna si mai de folos tie,
decat Domnul Hristos ? Ci mai vartos si eu, dupa cuvantul Domnului, asa iti zic
si te sfatuiesc : oriunde vei merge si iti vor pune tie masa, mananca cele ce ti
se vor pune inainte intru slava lui Dumnezeu, de nimic indoindu-te. Iar daca te
vei intoarce si vei merge la chilia ta, atunci iti pazeste obiceiul postirii
tale, in taina ! De nu vei vrea sa faci asa, atunci nu ti se cade nicidecum sa
iesi, ca sa mergi undeva afara din chilia ta.
6) Un batran oarecare,
duhovnicesc dintr-o manastire, a vazut odata la fereastra chiliei unui frate doi
draci care stateau si ascultau la fereastra fratelui si ascultand putin,
incepeau a salta; si iar stand, ascultau si iar incepeau a salta si asa faceau
catva timp. Iar batranul vazand, s-a sculat de unde sedea si privea, si a mers
la chilia acelui frate, sa vada pricina de atata bucurie si saltare a acelor
spurcati diavoli, si apropiindu-se batranul de chilia fratelui, dracii,
vazandu-l venind asupra lor, rusinandu-se s-au dat in laturi ca niste caini,
unul intr-o parte, altul intr-alta si asa departandu-se, au fugit. Iar batranul
apropiindu-se de fereastra chiliei fratelui unde stau saltand acei draci, l-a
auzit pe acela in chilie citindu-si pravila cu glas mare la fereastra. Si indata
a priceput si a cunoscut batranul, ca pricina bucuriei si saltarii spurcatilor
draci este citirea fratelui cu glas mare si intrand la dansul in chilie, l-a
gasit stand la fereastra si citind. Fratele, indata lasandu-si citirea, s-a
inchinat dupa obicei, cu smerenie. Atunci batranul i-a zis : fiule, mai de folos
ti-ar fi tie de te-ai culca in chilia ta si sa dormi toata ziua decat sa citesti
cu asa sunet in glas, precum citesti. Caci nu-ti este de nici un folos, ci este
bucurie si veselie si saltare dracilor. Acum, iata am gonit doi draci de la
fereastra ta, care se bucurau si saltau ascultand si auzind glasul citirii tale
si pe care i-am vazut de la chilia mea, ascultand si saltand la fereastra.
Dintr-adins am venit la tine, fiule, ca sa-ti parasesti acel sunet de glas in
rugaciunea si citirea ta, si sa-ti citesti pravila si rugaciunea calugareste, in
taina, dupa cum ne-a poruncit noua Domnul Hristos si sfintii parinti, iar nu cu
sunet de glas intru auzirea oamenilor si a dracilor. Zis-a fratele : dar ce sa
fac, parinte, ca eu asa m-am obisnuit si m-am deprins a citi si in alt chip nu
pot sa citesc ? Ca de voi citi in taina, imi pare ca nu inteleg, si nici nu stiu
ce citesc si de citirea in taina eu nu ma induicesc, nici nu simt umilinta, sau
ceva de folos pentru inima mea. Zis-a lui batranul : daca nu simti, fiule,
umilinta in inima ta si zici ca nu te folosesti de rugaciunea si citirea ta cand
te rogi si citesti in taina, apoi cum te vei umili si te vei folosi de
rugaciunea si citirea ta, pe care o faci cu sunet si cu glas intru auzirea
oamenilor si a dracilor, intru lauda, fericirea si slavirea oamenilor si intru
bucuria, mangaierea si saltarea dracilor ? Aceasta citire Dumnezeu nu o iubeste
si sfintii parinti nu o primesc. Cum si in ce chip trebuie sa ne citim
rugaciunea si pravila, insusi Domnul si Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus
Hristos, ca Cel ce este pururea purtator de grija pentru binele, folosul si
mantuirea noastra cu insasi gura Sa ne-a invatat pe noi si pururea ne invata la
Sfanta Evanghelie zicand : cand vei vrea sa te rogi si sa-ti citesti pravila,
intra in camara ta si inchie usa ta. Asa citeste si te roaga in taina Parintelui
tau. Si Parintele tau, care vede si aude tainele Acela iti va da tie la aratare
mila si darurile Sale. Si iarasi zice : cand va rugati, nu graiti multe vorbe in
rugaciunea voastra, ci in scurta vorba si deasa sa fie rugaciunea si citirea
voastra ! Deci din citirea si rugaciunea savarsita in acest chip, se naste
umilinta si folosul sufletului spre mantuire. In acest chip toti sfintii parinti
isi citeau pravila si rugaciunea lor. Si pentru aceasta toti parintii, cand isi
faceau chilia, isi faceau si camara osebita, sa le fie pentru rugaciunea si
pravila lor. Deci, si tu, fiule, de vrei sa te folosesti si sa-ti fie primita
rugaciudea, citirea si pravila, asa urmeaza si te vei mantui. Iar de nu vei voi
sa urmezi si sa faci asa, sa stii ca in zadar iti va fi toata zabava citirii, a
pravilei si a rugaciunii.
7) Parintii de la Schit aveau obicei, cand se
descoperea cuiva vreoo fapta buna pe care o avea el in taina ca acela de aici
inainte nu o mai socotea buna de ar fi fost oricat de folositoare, ci o socotea
pacat si lucru rasuflat si neplacut lui Dumnezeu. Asa isi acopereau si isi
ascundeau lucrurile lor cele bune, de slava omeneasca.
8) Zis-a un batran
: placerea omeneasca, toata maduva omului o pierde si il lasa sec.
9)
Zis-au iarasi : ori fugind sa fugi de oameni, sau razand razi de lume si de
oameni, facandu-te pe tine de mai multe ori nebun.
10) A zis iarasi : cel
ce-si arata lucrurile cele bune ale sale, este asemenea cu cel ce seamana
samanta pe pamant si venind pasarile cerului o mananca. Iar cel ce isi ascunde
petrecerea sa, este intocmai cu cel ce seamana pe brazde in pamant si care va
strange roada multa.
11) Un chinoviarh avea mare slava de la oameni si
era parinte peste doua sute de calugari. La chinovia acestora a venit Hristos in
chipul unui batran sarac, cunoscut lui mai inainte si-l ruga pe portar sa spuna
parintelui ca este cutare frate. Iar portarul abia induplecandu-se, a intrat
sa-l vesteasca dar l-a aflat pe parintele vorbind cu oarecari straini si
asteptand putin, i-a spus despre acel batran sarac. Chinoviarhul i-a raspuns cu
manie, zicand : nu vezi ca vorbesc cu oamenii ? Lasa acum ! Si sfiindu-se
portarul, s-a dat in laturi si intorcandu-se, a spus celui ce se parea ca este
batran sarac cuvantul proestosului. Iar Domnul cel indelung rabdator a petrecut
sezand la poarta. Si pe la al cincelea ceas a venit la chinovie un bogat, pe
care degraba ascultandu-l portarul, i-a deschis si a vestit chinoviarhului
despre el. Iar el iesind, cu osardie l-a intampinat la usa. Si vazandu-l pe el
Cel bogat intru mila Dumnezeu, care venise in chip de batran sarac, il ruga,
zicand : voiesc sa vorbesc cu tine, parinte ! Iar el, de nici un raspuns
invrednicindu-l, a intrat impreuna cu bogatul, sarguindu-se sa-i gateasca masa.
Dupa ce a pranzit bogatul, l-a petrecut parintele pana la usa si s-a intors
inapoi, fiind robit de multele griji si a uitat rugaciunea batranului sarac si
fara de rautate. Facandu-se seara, dupa ce nimeni nu l-a chemat pe acel
blagoslovit sarac, apropiindu-se iarasi de portar i-a poruncit sa spuna acestea
proestosului : de vreme ce voiesti slava oamenilor, Eu pentru osteneala ta cea
de mai inainte si multele tale nevointe, iti voi trimite vizitatori din cele
patru parti ale lumii. Dar din bunatatile Imparatiei Mele nu vei gusta. Si din
acele cuvinte s-a cunoscut Saracul Cel Atotuitor.
CAPITOLUL
XVPENTRU CA SA NE PAZIM, SA NU JUDECAM NICIODATA1)
Fost-a un batran oarecare, ce manca in toata ziua cate trei posmagi ( pesmeti ).
Candva, a venit la el un frate si sezand ei sa manance paine, au pus fratelui
trei posmagi si vazand batranul, ca inca ii mai trebuie, i-a adus alti trei
posmagi. Iar daca s-a saturat, s-au sculat. Deci, l-a judecat batranul pe
fratele si i-a zis : nu trebuie, frate, sa slujim trupului ! Iar fratele cerand
iertare de la batranul, a plecat. A doua zi a venit vremea sa manance batranul
si s-au pus pe masa trei posmagi dupa obicei si iarasi ii era foame dar s-a
infranat. A doua zi la fel a patimit. Deci a inceput a slabi si a priceput
batranul, ca i s-a intamplat departarea lui Dumnezeu si s-a aruncat inaintea
Domnului Dumnezeu cu lacrimi. Si se ruga pentru departarea ce i s-a intamplat si
indata a vazut un inger care ii zicea : pentru ca l-ai judecat pe fratele ti s-a
intamplat aceasta. Sa stii dar, ca cel ce poate sa se infraneze pe sine, sau
alta fapta buna oarecare face, nu de voia sa le face, ci darul lui Dumnezeu este
cel care il intareste pe om.
2) La un sihastru oarecare obisnuia un preot
sa mearga pentru aducerea Sfintelor Taine, fiindca el nu iesea afara. Deci a
venit cineva la sihastru si l-a parat pe preot graind nenumarate prihaniri
asupra lui. Cand preotui a venit, dupa obicei, pentru aducerea Sfintelor Taine,
nu i-a deschis sihastrul, fiind scarbit. Atunci preotui s-a intors inapoi. Si
iata glas catre sihastru, graind : au luat oamenii judecata Mea. Si odata cu
glasul, a avut o vedenie : a vazut un put de aur si o ciutura de aur si funia de
aur si apa foarte buna si limpede si a vazut un oarecare bubos ce scotea si
turna. Vrand sihatsrul sa bea din apa, s-a sfiit, si nu a baut, caei era bubos
cel ce scotea apa. Si iata glas catre dansul iarasi zicand : pentru ce nu bei
din apa, ce pricina are bubosul ce scoate apa, ca scoate si toarna ? Venindu-si
intru sine sihastrul si luand seama vedeniei, l-a chemat pe preot si l-a facut
pe el sa-i slujeasca in continuare.
3) Au fost doi frati mari intr-o
manastire de obste si s-au invrednicit a vedea un dar oarecare unul catre altul.
Odata a iesit unul intr-o zi de vineri afara din manastire si a vazut pe cineva
mancand de dimineata si i-a zis : cum de mananci, frate, asa devreme, caci este
vineri ? Iar de dimineata , a fost Sfanta Liturghie dupa obicei si cautand
fratele asupra lui, a vazut darul departat de la dansul si s-a intristat si daca
a venit la chilie, i-a zis : ce-ai facut, frate, ca n-am vazut darul lui
Dumnezeu peste tine ? Iar el i-a raspuns : eu nu ma stiu pe mine nici cu lucrul,
nici cu gandul sa fi facut ceva rau. I-a raspuns fratele : nu cumva ai zis cuiva
vreun cuvant ? Si aducandu-si aminte, a zis : ieri l-am vazut pe un frate
mancand afara de chilie din dimineata si i-am zis : intr-acest ceas mananci
vinerea ? Acesta este pacatul meu, ci te osteneste cu mine doua saptamani si sa
rugam pe Dumnezeu sa-mi ierte pacatele ! Si asa au facut si dupa doua saptamani
a vazut fratele darul lui Dumnezeu venit peste fratele sau si s-a mantuit
multumind Domnului
4) Un barbat sfant a vazut pe cineva pacatuind si
lacrimand cu amar si a zis : acesta astazi a gresit, iar eu maine voi gresi
negresit. Si acesta se va pocai negresit, iar eu nu ma voi pocai
negresit.
5) Un frate l-a intrebat pe cineva din batrani : iata, mi se
intampla sa vad un om facand o fapta si o spun altuia. Oare nu este aceasta
clevetire ? Si i-a raspuns batranul : de graiesti cu gand de iubire de
clevetire, ca si cum ai avea ceva asupra lui, clevetire este, iar de nu este
dupa patima, esti slobod. Insa, de nu este clevetire, ca sa nu rasara raul, mai
bine este sa taci. Deci a zis fratele : de voi veni catre vreun batran si il voi
intreba daca pot sa ma asez la cutare si stie ca nu-mi este de folos, ce o sa-mi
raspunda ? De-mi va zice sa nu merg, oare nu judeca cu gandul ? Aceasta istetime
nu o au multi. Ca de va avea vreo patima, si cu patima va grai, urand si
prihanind, acela pe sine se vatama si nici nu are cuvantul sau vreo putere. De
folos era sa zica, nu stiu si sa se izbaveasca pe sine de patima. De este slobod
de patima, nu osandeste pe nimeni ci pe sine invinuindu-se, zice : cu adevarat,
eu sunt nestiutor si poate nu iti este de folos si de va fi cel ce intreaba
priceput, nu va merge la barbatul acela pentru care a intrebat, fiindca nu a zis
batranul din rautate, ci ca sa nu creasca raul, adica purtand grija de mantuirea
celui ce a intrebat. Pentru aceea, puternic este cuvantut, sa-l incredinteze pe
ascultator, daca si acela cu pricepere fiind, il va primi cu credinta.
6)
Auzit-a oarecare dintre sfinti, ca a cazut un frate in curvie si a zis : o, rau
a facut ! Iar dupa putine zile a raposat fratele. Si a venit ingerul cu sufletul
fratelui catre batranul zicand : iata-l pe cel pe care l-ai judecat. S-a mutat !
Unde poruncesti sa-l asezam. In Imparatie sau la chinuri ? Si a petrecut
batranul pana la moartea sa rugandu-se lui Dumnezeu, sa castige iertare de
aceasta, plangand si foarte mult ostenindu-se.
7) Zis-a oarecare dintre
sfinti : nu este porunca mai mare decat aceasta : sa nu judeci pe fratele tau si
pentru aceasta nu vei fi judecat. Iar de-l vezi pe fratele tau gresind si nu-i
vei zice sa-si recunoasa greselile, din mainile tale se va cere sangele lui. Iar
de va auzi si nu se va intoarce de la pacatele sale, el va da seama pentru
greselile sale. Deci bine este a infrunta cu dragoste, iar nu a cleveti si a-l
ocari ca pe un vrajmas.
8) Un oarecare batran mare sedea in Siria, intre
hotarele Antiohiei si avea un frate, care era gata sa judece, de vedea pe vreun
frate gresind. Deci, de multe ori il invata pe dansul batranul, graind : cu
adevarat, fiule, te inseli si-ti pierzi sufletul, de vreme ce nu stie nimeni ce
este in om, decat duhul care este intr-insul. Caci de multe ori inaintea
oamenilor fac fapte rele, iar in taina se pocaiesc inaintea lui Dumnezeu.
Pacatul il vedem, dar pocainta si faptele cele bune ce le-au facut, numai
Dumnezeu le stie. Pentru aceasta si cu ochii de vei vedea pe om pacatuind, nici
cat de putin nu-l judeca pe el, ca numai unul Dumnezeu este Judecator. Ca tot
omul ce judeca pe altcineva, se afla ca un antihrist al lui Hristos de vreme ce
l-a rapit dregatoria si stapanirea ce l-a dat Tatal, facandu-se el judecator mai
inainte decat Dansul.
9) Aproape de un batran traia un frate care era
putin mai trandav in nevointa. Langa acesta, cand tragea sa moara, sedeau unii
din frati si vazand batranul ca se duce din trup vesel si cu bucurie, vrand sa-i
zideasca pe fratii care sedeau aproape, i-a zis : frate, noi toti stim ca nu
erai prea osardnic la nevointa si de unde asa eu osardie te duci ? Si i-a
raspuns fratele : crede, parinte, adevarul il graiesti, insa de cand m-am facut
monah, nu stiu sa fi judecat om, sau sa fi tinut pomenire de rau asupra cuiva,
ci de s-a intamplat candva vreo prigonire cu cineva, in acel ceas m-am impacat
cu el. Deci voi sa zic lui Dumnezeu : Stapane, Tu ai zis : nu judecati, si nu
veti fi judecati, ci, iertati, si vi se va ierta voua ! Deci i-a zis batranul :
pace tie, fiule, ca si fara osteneala te-ai mantuit !
10) Povestit-a un
batran : sezand eu odinioara intr-o pustie adanca, a venit un frate de la
chinovie sa ma caute. Si eu l-am intrebat : cum se afla parintii ? Iar el mi-a
zis : bine, eu rugaciunile tale. Apoi l-am intrebat, si despre un frate care
avea nume rau si mi-a zis : crede, parinte, ca inca nu s-a izbavit de acel nume.
Iar eu, cum am auzit, am zis : uf ! Si indata ce am zis aceasta, mi-a venit somn
si am fost rapit, si m-am vazut ca stau inaintea sfantului loc al Capatanii si
pe Domnul nostru Iisus Hristos intre doi talhari rastignit si m-am pornit sa ma
inchin, iar daca am mers aproape, a poruncit sfintilor ingeri, care stateau
langa El, cu glas mare zicand : scoateti-l afara, ca antihrist imi este,
deoarece mai inainte de a judeca Eu, el l-a judecat pe fratele sau. Deci gonit
fiind eu, am dat sa ies si mi-am apucat haina de usa ce s-a inchis degraba si
lasand-o acolo, am iesit si indata m-am desteptat. Socotind cele vazute, am zis
fratelui celui ce venise : rea este ziua aceasta pentru mine. Iar el a zis :
pentru ce, parinte ? Atunci i-am povestit cele ce am vazut. Si am zis : haina
aceea a mea, era acoperemantul lui Dumnezeu, care era peste mine si de care m-am
lipsit. Dupa aceea am facut sapte ani ratacind prin pustie, nici paine gustand,
nici sub acoperamant intrand, nici cu om vorbind, pana ce iarasi L-am vazut pe
Domnul meu tot la locul Capatanii, poruncind sa mi se dea haina.
11) A
zis un batran : douazeci de ani am petrecut luptandu-ma cu un gand si rugandu-ma
lui Dumnezeu ca pe toti oamenii sa-i vad ca unul.
12) A zis un batran :
de vei vedea pe cineva razand sau mancand prea mult, sa nu-l judeci, ci mai
vartos sa zici : fericit este acesta, neavand pacate si pentru aceasta se bucura
sufletul lui.
13) A zis un batran : de vei vedea cu ochii tai pe cineva
cazand, indata zi : anatema tie, satano, ca acesta vina nu are ! Si intareste-ti
inima sa nu-l judeci pe fratele tau, ca se duce Duhut Sfant de la tine. Zi
iarasi catre tine : precum acesta a fost biruit, asa si eu,s i plangi, si cere
ajutorul lui Dumnezeu. Patimeste impreuna cu Cel ce a patimit fara de voie, ca
nimeni nu voieste sa greseasca lui Dumnezeu, ci toti ne amagim.
14) A zis
un batran : nu-l judeca pe cel curvar, daca esti tu curat, caci de asemenea
calci legea. Caci Cel ce a zis : sa nu curvesti, a zis si sa nu judeci !
CAPITOLUL XVIPENTRU PRIMIREA DE STRAINI1)
Un monah antiohian, de neam cucernic, de la manastirea lui Casian, a mers la
Sfintele Locuri pentru rugaciuni si zabovind el acolo a sfarsit cele ce avea de
trebuinta, dar nu stia ce sa faca. Si sezand in biserica se scarbea de aceasta.
Plecand, a adormit putin si l-a vazut pe Domnul nostru Iisus Hristos graindu-i :
du-te la iconomul Sfintei Invieri si sa-i zici lui : m-a trimis Iisus la tine,
sa-mi dai pentru dansul un galben si-ti voi da zapis la mana, si cand va veni.
Iisuis ti-l va da ! Desteptandu-se monahul si rugandu-se, a crezut cuvantului,
si mergand l-a aflat pe iconom caruia i-a zis precum i-a poruncit lui. Si a zis
iconomul : dar cand are sa vina Iisus sa mi-l dea ? Iar monahul a raspuns : eu
precum am auzit, ti-am spus, tu cum stii, asa sa faci. Atunci a zis iconomul :
fa-ti zapisul ! Si a sezut monahul de a scris asa : eu, Ion, calugarul de la
Antiohia Siriei, marturisesc ca am luat un galben de la tine, Stefan preotul,
iubitorul de Dumnezeu, iconomul Sfintei Invieri, trebuindu-mi si pentru
incredintare am facut acest zapis al meu si cand va veni Iisus Hristos, ti-l va
da. Apoi, luand galbenul, a plecat. Iar in noaptea urmatoare, a vazut iconomul
in vis pe cineva graindu-i : ia-ti galbenul si sa-Mi intorci zapisul monahului !
El insa nu voia, graind : acela a zis ca Iisus va veni si-mi va plati. Iarasi a
zis : Eu sunt Iisus, ia-ti dar galbenul si-mi da zapisul calugarului. Sau vrei
sa iei mai mult ? Iata, este al tau ! Si desteptandu-se, a trimis niste oameni
dupa monah, zicandu-le : oriunde il veti afla pe acel monah, sa-l aduceti la
mine ! Si aflandu-l, i-a zis : mergi, ca te cheama iconomul ! Acesta,
temandu-se, zicea intru sine, ca s-a cait si vrea sa-i ia galbenul. De aceea
mergea cu sfiala, iar acela vazandu-l, i-a zis : parinte, mai ia si alti
galbeni, cati vei voi, si-mi fa zapis ! Parintele i-a raspuns : iarta-ma, dar
mai multi nu-mi trebuie, destul imi este acesta, ca nu mi-a zis Domnul sa iau
mai mult de un galben. Iar cei ce au auzit, s-au mirat si au proslavit
fagaduintele Domnului cele nemincinoase.
2) Povestesc unii despre un
batran, ca vietuia in Siria, langa calea pustiului si acesta era lucrarea lui :
in ce ceas venea vreun calugar din pustie, cu buna nadejde ii facea odihna. Deci
a venit oarecand un sihastru la dansul si i-a facut lui odihna, dar acela nu
voia, zicand, ca posteste astazi. Si, i-a zis lui : nu trece cu vederea pe robul
tau, rogu-ma tie, sa pleci asa, ci vino sa ne rugam si iata aici un copac, care
se va aplecat plecandu-ne noi genunchii. Plecandu-si dar sihastrul genunchii la
rugaciune, nimic nu s-a intamplat ! Deci si-a plecat si primitorul de straini
genunchii si indata s-a aplecat si copacul cu dansul si incredintandu-se, a
multumit lui Dumnezeu.
3) Un mnonah tebeu avea darul slujbei de la
Dumnezeu, ca pe fiecare sa-l socoteasca cu cele ce-i trebuiesc. Si s-a intamplat
odinioara intr-un sat a da milostenie si iata a venit o femeie, la dansul sa ia
milostenie, purtand haine vechi. Vazarn-o cu vechituri imbracata, a bagat mana
sa-i dea mult si s-a zgarcit mana de a scos putin. Apoi a venit alta catre el ,
imbracata in haine bune si vazandu-i hainele, a bagat mana vrand a-i scoate
putin si a intins mana de a scos mult. Si a intrebat pentru amandoua si a primit
raspuns : cea care poarta haine bune este de neam mare si a saracit si numai
pentru curatie a castigat hainele. Iar cealalta, pentru ca sa ia milostenie, s-a
imbracat in vechituri.
4) Mers-au oarecand doi frati la un batran, iar
obiceiul batranului era de nu manca toata ziua. Daca i-a vazut pe frati i-a
parut bine si a zis ca si postul are plata, iar cel ce mananca pentru dragoste,
doua porunci implineste, pentru ca si-a lasat voia sa si porunca lui Dumnezeu a
savarsit-o si asa i-a odihnit pe frati.
5) Era careva din sfinti vietuand
in Egipt, in loc pustiu. Era si altul, mai departe de dansul si acela era preot
maniheist. Si, odata mergand sa viziteze pe cineva din neamul lui, a inserat
unde era sihastrul cel pravoslavnic si era in necaz, caci se temea de batranul
sa intre si sa ramana la dansul, stiind ca il va cunoaste ca este maniheist.
Insa, primejduindu-se si neavand unde merge, a batut la usa, iar batranul
deschizand l-a si cunoscut. Deci l-a primit de buna voie si l-a silit sa faca
rugaciune si odihnindu-l, au adormit. Iar maniheul venindu-si in sine noaptea,
gandea mirandu-se, cum n-a luat nici o indoire asupra lui si a zis : cu adevarat
robul lui Duninezeu este. Apoi a cazut la picioarele lui, graind : avvo si eu
sunt pravoslavnic ! Si asa a petrecut cu dansul, dupa aceea, cealatta vreme a
vietii sale.
6) Un frate a mersia un sihastru si plecand de la dansul,
i-a zis : iarta-ma, avvo, ca te-am smintit de la rugaciunea ta ! Celalalt
raspunzand, i-a zis : rugaciunea mea este sa te odihnesc pe tine si sa te petrec
cu dragoste.
7) Un sihastru oarecare sedea langa Nicopole, facand multe
fapte bune. Deci s-a intamplat de au venit cativa frati din chinovie si l-au
nevoit mai inainte de vreme sa manance. Apoi au zis fratii : nu te-ai scarbit
astazi avvo ? Iar el le-a raspuns, zicand : scarba mea este daca voi Face voia
mea.
8) Povestit-a cineva din parinti, ca un oarecare filosof insemnat
din Cetatea lui Dumnezeu, barbat cucernic, a venit la un sihastru, si-l ruga
sa-l primeasca si calugar sa-l faca. Si i-a zis batranul : de poftesti sa te
primesc, mergi si vinde averea ta cea dupa porunca, si o da lipsitilor si te voi
primi ! Si mergand, a facut dupa cuvantul batranului. Dupa aceea i-a dat o alta
porunca : sa te pazesti a nu vorbi cu nimeni ! Iar el s-a fagaduit nu graiasca
si doi ani n-a grait. Au inceput dupa aceea oamenii sa-l laude si i-a zis
batranul : nu-ti este de folos sa stai aici, ci te trimit la o manastire de
obste. Si l-a trimis. Dar trimitandu-l, nu i-a zis sa graiasca, sau sa nu
graiasca. Deci, acela pazind porunca ce i s-a dat, a petrecut negraind. Vrand
a-l ispiti egumenul cu fapta cand l-a primit, de este mut, sau se preface, l-a
trimis cu o trebuinta, in vremea revarsarii apei raului, ca nevoind sa graiasca,
sa poata zice ca n-a putut trece apa, si a trimis dupa dansul in taina, sa vada
ce va face. Acela, daca a ajuns la rau si a vazut ca nu poate trece, a plecat
genunchii spre rugaciune, si venind un crocodil l-a luat in spinare si a trecut
in cealalta parte a apei. Dupa implinirea poruncii, a venit iarasi la apa si
iarasi l-a luat in spate crocodilui si l-a trecut dincoace. Deci, venind fratele
cel trimis dupa dansul, a spus batranului si fratilor si s-au mirat. Nu dupa
multa vreme, a murit calugarul. Si a trimis egumenul la batranul lui, graind :
mut de ar fi fost, insa ingerul Domnului a fost. Atunri a vestit sihastrului ca
n-a fost mut, ci mult vorbitor, dar pazind porunca ce i-a dat dintru inceput a
petrecut negraind. Si s-au mirat toti si l-au proslavit pe Dumnezeu.
9)
Un batran oarscare avea un ucenic si vrand a-l tine cu sine, l-a facut sa aiba
ascultare desavarsita. Deci, i-a zis batranul : aprinzandu-se cuptorul foarte,
mergi de ia cartea din care citim in biserica si o arunca in cuptor. Iar el
mergand, a si facut fara de nici o cartire si fiind aruncata cartea, s-a stins
focul. Deci, aceasta este puterea ascultarii celei cu intelegere, caci
ascultarea este scara cea cereasca.
10) Un om, dupa ce a iesit din lume,
s-a dus intr-o chinovie, avand pe fiul sau cu sine, si i-a zis egumenui : Mi-e
voia sa nu vorbesti cu fiul tau, ci sa-ti fie ca un strain. Iar acela i-a
raspuns : asa voi face, dupa cuvantul tau, avvo ! Si a petreeut multi ani si n-a
vorbit cu copilui sau. Iar cand i-a venit chemarea fiului sau si urma sa moara,
a zis egumenul : mergi de acum si vorbeste cu fiul tau ! Si raspunzand, i-a zis
: de poruncesti, pazim porunca pana in sfarsit. Si a raposat fiul lui si n-a
grait cu dansul si s-au mirat toti, cum a primit cu bucurie porunca si a pazit-o
pana la sfarsit.
11) Un frate cuprins de intristare, il supara pe
batranul, graind : ce voi face, ca ma supara gandurile graindu-mi : fara de
vreme te-ai lepadat de lume si nu poti sa te mantuiesti. I-a raspuns batranul :
chiar de nu vom putea sa intram in Pamantui Fagaduintei, mai bine este sa cada
oasele noastre in pustie, decat sa ne intoarcem in Egipt.
12) Un batran a
venit la o apa si afland acolo papura, a sezut. Si smulgand frunze de pe mal,
impletea cosnite si le da pe apa. In acest chip se nevoia pana cand au venit
oamenii si l-au vazut si atunci s-a sculat si a plecat. Caci nu pentru trebuinta
lucra, ci pentru osteneala si linistea sa.
13) Povestit-a oarecare din
batrani ca un frate ce petrecea in Egipt, mergea pe drum si sosind noaptea, a
intrat intr-un mormant sa se adaposteasca de frig. Trecand niste draci pe acolo,
au grait unul catre altul : vedeti cata indrazneala are acest calugar de doarme
in mormant ? Hai sa-l ingrozim ! Si a raspuns altul : ce sa-l mai inspaimantam,
ca acesta este al nostru, facandu-ne voia noastra : mancand, band, clevetind si
negrijind de slujba sa. Ci mai vartos pana cand va zabovi el intru aceasta, sa
mergem si sa-i necajim pe cei ce ne necajesc pe noi si cu rugaciunea ne lupta
ziua si noaptea.
14) A zis un batran : de vor veni la tine vreunii si ii
vei vedea de departe ca vin, mai inainte de a se apropia, sa stai la rugaciune
si sa zici : Doamne, Iisuse Hristoase, izbaveste-ne pe noi de clevetire si de
ocara ! Si cu pace trimite-i din locul acesta.
15) A zis un batran : de
va veni la tine vreun frate, ridica plansul de pe fata ta si-l ascunde ln inima
pana cand va pleca fratele si apoi iarasi pune plansul pe fata. Ca fug dracii
vazand plansul acesta cu tine.
16) Un batran mergand la Schit, a
calatorit impreuna cu el un frate. Deci, vrand sa se desparta unul de altul, i-a
zis batranul : sa gustam impreuna, frate ! Si era dimineata si inceputul
saptamanii. Deci, au mancat si sculandu-se s-au dus. Iar dupa ce au trecut
celelalte zile si a venit sambata, sculandu-se de dimineata batranul, s-a dus la
fratele acela si a zis : oare ai flamanzit, frate, de cand am mancat ? Raspuns-a
frate : nu ! Caci in fiecare zi mancand, nu flamanzesc. Zis-a lui batranul : cu
adevarat, fiule, de atunci nu am mancat. Iar fratele auzind, s-a umilit si s-a
folosit.
17) Un episcop, iubitor de Dumnezeu, se ducea in fiecare an la
Schit la parinti. Acolo, l-a intalnit un frate si l-a dus la chilia sa punandu-i
inainte paine si sare si zicand : iarta-ma, ca nimic altceva nu am sa-ti pun
inainte ! Si i-a raspuns lui episcopul : voiesc ca la anul, venind, sa nu aflu
aici nici sare.
18) A zis un batran : daca inca esti tanar, fugi de vin
ca de sarpe si de vei fi silit la adunare sa bei, putin band, inceteaza ! Si
macar de te vor jura cei ce te-au chemat, sa nu iei aminte de juramintele lor !
Caci de multe ori satana ii sileste pe monahi, chiar si pe batrani, sa-i
sileasca pe cei mai tineri la bautura de vin si la mancare multa. Ci tu sa nu te
pleci lor, caci vinul si femeile ii despart pe calugari de Dumnezeu.
19)
Odinioara la chilii, facandu-se praznic, mancau fratii la biserica. Si era acolo
un frate si a zis celui ce slujea : nu mananc fiertura, ci sare ! Si a chemat
acela un alt frate inaintea norodului, zicand : cutare nu mananca fiertura :
adu-i sare ! Atunci s-a sculat unul din batrani zicand : mai de folos iti era
astazi la chilia ta sa mananci carne, decat sa aud acest cuvant inaintea
norodului.
20) Un frate de la Schit nemancand paine, s-a dus la un batran
mare, dar s-a intamplat sa fie acolo si alti straini. Si a facut batranul putina
fiertura pentru dansii si dupa ce au sezut sa manance, pustnicul si-a pus lui
numai naut muiat sa manance. Dupa ce s-au sculat ei de la masa luandu-l batranul
deoparte, i-a zis : frate, cand te duci la cineva, nu-ti arata petrecerea ta !
Iar de voiesti sa tii nevointa ta, sezi in chilia ta si nicaieri nu iesi ! Iar
el, inteleptindu-se de cuvantul batranului, s-a facut iconomicos intru
intampinarea fratilor.
21) Zis-a un batran : cand te vei duce undeva, sa
nu-ti arati petrecerea ta, sau cum ca nu mananci untdelemn, sau peste, sau
fiertura ! Ci numai la vin sa nu deslegi, de te temi de razboi. Si de te vor
prihani vreunii, sa nu ai nici o grija.
22) Un frate l-a intrebat pe un
batran, zicand : de ma voi afla la masa cu parintii, ce sa fac ? Raspuns-a
batranul : in loc de post infige rugaciune fara masura cu smerenie. Zis-a
fratele : si cum pot sa mananc si auzind pe unii vorbind, sa ma rog ? Zis-a lui
batranul : truda toate le poate si de voiesti sa fii monah, aceasta pururea
tine, ca cel ce nu o are pe aceasta, nu este monah.
23) Un batran sedea
cu un frate si avea viata de obste; iar batranul era milostiv. Facandu-se
foamete, au inceput unii sa vina la usa lui, sa ia milostenie, ca batranul da
tuturor celor ce veneau. Vazand fratele ce se intampla, a zis batranului : da-mi
partea de paine, iar cu partea ta fa cum voiesti ! Atunci a imparut batranul
painile si facea milostenie din partea sa. Si multi alergau la batranul, auzind
ca tuturor da. Iar Dumnezeu vazandu-i vointa cea buna, i-a blagoslovit painile
si pe cat da el, pe atat se inmulteau painile. Iar fratele mancandu-si painile
sale, a zis batranului : fiindca mai am putin din acele paini, parinte, ia-ma
iarasi de obste ! Si a zis batranul : precum voiesti, fac. Asa au sezut iarasi
impreuna. Si fiind multi cei ce veneau si neintorcandu-se nici unul desert, a
vazut fratele ca i-au lipsit painile. Iar dupa intamplare a venit un sarac
batran si i-a zis : mergi si cauta cu deamanuntul. Deci intrand fratele, a aflat
vasele in care se punea painea, pline de paine. Aceasta vazand, s-a spaimantat.
Si luand a dat saracului. Apoi minunandu-se de credinta si fapta cea buna a
batranului, a proslavit pe Dumnezeu.
CAPITOLUL
XVIIPENTRU MILOSTENIE SI PENTRU NEAVEREA LA CARE S-A FAGADUIT
MONAHUL1) Unul a adus bani unui batran si-l ruga sa-i ia, sa-i aiba
spre a sa trebuinta. Batranul insa nu i-a primit, zicand ca se indestuleaza cu
lucrul mainilor sale. Iar acesta, rugandu-l sa-i primeasca macar pentru
trebuinta saracilor, a raspuns batranul : acest lucru este o indoita rusine,
frate, ca cele ce nu-mi trebuiesc primesc si cele straine dand, ma mandresc in
desert.
2) Zis-a un batran : de vei da milostenie si se va necaji gandul
tau ca ai dat mult, sa nu iei aminte la gand, ca este de la satana ! Insa pe cat
poti, cu saracie si cu smerenie petrece-ti viata, ca tu mai vartos sa ai
trebuinta a lua milostenie totdeauna. Ca cel ce da se bucura, socotind ca bun
lucru face iar cel ce nu are ci petrece intru saracie, la mare smerenie ajunge
socotind ca nici un bine nu face, nici nu da cuiva ceva, ci mai vartos el are
trebuinta de milostenie. Asa au trait parintii nostri, asa l-a aflat pe Dumnezeu
parintele nostru Arsenie.
3) A venit odinioara la Rait un om bogat,
strain, si a dat fratilor milostenie cate un ban. Asemenea a trimis si unui
sihastru, care sedea intr-o chilie. Si in noaptea aceea a vazut batranul o
tarina plina de maracini si pe unul care ii zicea : iesi, secera in tarina celui
ce ti-a dat milostenie ! Dimineata a trimis sihastrul de l-a chemat pe iubitorul
de Hristos, cel ce i-a trimis banul si i l-a dat inapoi, zicand : primeste-ti,
frate, banul ca nu pot sa secer maracini straini ! O, de as fi putut sa-i smulg
pe ai mei !
4) A zis un batran : nevoitorii cei desavarsiti nu primesc
degraba lucru de la cineva, iar cei de mijloc nu zic cuiva sa le dea lor ceva.
Daca cineva singur le va da, primesc cele trimise, ca de la Dumnezeu. Iar daca
vreunul este foarte bolnav, sa ceara trebuinta sa cu multa smerenie,
prihanindu-se insa pe sine totdeauna.
5) Am auzit despre un frate sarac
si lipsit, ca de ii aducea cineva bucatele de trebuinta, le primea. Iar dupa
aceea, de s-ar fi intamplat si altul sa-i aduca ceva, nu primea, zicandu-i :
acum m-a hranit Domnul meu !
6) A venit un strain, aducand cu sine mult
aur la Schit si-l ruga pe preot, sa-l dea fratilor. Iar preotul a zis : nu au
fratii trebuinta. Si mult fiind silit, a pus aurul intr-o cosnita si l-a pus la
usa bisericii. Deci venind fratii, le-a zis lor preotul : cel ce are trebuinta,
sa ia ! Dar nimeni nu s-a atins. Iar unii nici n-au privit la aur. Si zicea
preotul catre cel ce a adus aurul : Dumnezeu a primit dragostea ta. Ia-l si
mergi de-l da saracilor ! Si folosindu-se omul, s-a dus.
7) Un frate l-a
intrebat pe un batran, zicand : voiesti ca sa tin la mine doi bani sub cuvant de
boala trupeasca ? Si a raspuns batranul : nu este bine sa tii mai mult decat
este trebuinta. Deci de vei tinea acesti doi bani va sta nadejdea ta in ei. Si
de se vor pierde doar Dumnezeu poarta grija de tine. Sa aruncam deci la Dansul
grija noastra, ca El va purta grija de noi.
8) Au venit unii din elini la
Ostrachin, sa dea milostenie si au luat cu dansii pe iconomi sa le arate pe cei
ce au trebuinta. Astfel i-au dus la un bubos si i-au dat lui, insa el nu a luat,
zicand : iata, ostenindu-ma impletesc aceste cateva smicele de finic si mananc
painea mea, agonisind-o dintr-insele si de mai mult nu am trebuinta. Si iarasi
s-au dus la chilia unei vaduve, care avea o fata si batand in usa, a auzit fata,
fiind inauntru si care purta o haina rupta ce abia ii acoperea partile cele de
nevoie ale trupului. Deci, vazand-o iesind afara, i-au dat haine si bani. Dar ea
nu a primit zicand : mi-a spus maica astazi ca a gasit de lucru si cu voia lui
Dumnezeu, avem hrana noastra. Mama ei era spalatoreasa si se dusese sa lucreze.
Cind a venit de la lucru, au rugat-o sa ia dar si ea n-a vrut zicand : eu
purtator de grija il am pe Dumnezeu si voiti sa-L luati de la mine ? Si auzind,
au proslavit pe Dumnezeu.
9) Zis-a un batran : sa nu ai in chilia ta
haina spanzurata netrebuincioasa, ca moarte iti este. Caci multi tremura, poate
mai drepti fiind decat tine. si tu pacatos fiind, pentru ce sa ai de
prisos.
10) Zis-a iarasi : sa nu dobandesti vas de prisos, aflandu-se
fara treaba, caci atunci nu mai poarta grija de tine Dumnezeu ! Daca iti va
cadea tie de undeva aur, de ai trebuinta de el pentru nevoia ta, adica pentru
hrana sau pentru haina, indata cumpara-le ! Dar de nu ai trebuinta, sa nu doarma
impreuna cu tine, adica sa nu stea la tine, ci da-l saracilor, mai inainte de a
se insera !
11) Zis-a iarasi : vas de argint sau de aur, sa nu pipaie
mainile tale in chilia ta, pana la cel mai mic ! Adica nu numai sa cugeti a nu
dobandi nimic, si trimis de va fi de la cineva pentru vreo trebuinta, catre
tine, un vas ca acesta sa nu-l pipai !
12) Zis-a iarasi : cutit la braul
tau sa nu atarni, ca acestea toate opresc de la tine umilinta si plansul. Toate
: asternutul tau si vasele tale, incaltamintea si braul, sa fie in asa fel,
incat de vor unii sa le fure, sa nu te placa lor sa ia ceva din toate acestea si
din cele ce sunt in chilia ta.
13) Un frate l-a intrebat pe un batran,
zicand : spune-mi, parinte, cum ma voi mantui ? Si dezbracandu-se batranul de
haina si incingandu-se peste mijloc si spanzurandu-si mainile sale, a zis : asa
este dator monahul sa fie, gol de materia lumii si rastignit in
ispite.
14) Zis-a un batran : iubeste saracia foarte si sa nu voiesti sa
ai lucruri fine in chilia ta ! Caci cand cauta sufletul vreun lucru si nu-l
afla, suspina si se smereste si atunci il mangaie Dumnezeu si ii da umilinta.
Iar sufletul de va gusta dulceata lui Dumnezeu, uraste pana si insusi trupul
sau. Ca de nu va uri omul trupul sau, socotindu-l ca pe un vrajmas potrivnic si
cu nimic facandu-i mangaierea lui, afara de trebuinta cea de nevoie, nu va putea
candva sa se izbaveasca de cursa diavolului.
15) Povestit-a cineva din
parinti, ca era un magistrat trimis cu o solie imparateasca si pe cale a gasit
un mort sarac, zacand gol si facandu-i-se mila, a zis slugii sale : ia calul si
mergi putin mai inainte ! Acela pogorandu-se s-a dezbracat de una din hainele
sale si a pus-o peste mort si s-a dus. Apoi, dupa putin, trimis fiind tot cu o
solie si iesind afara din cetate, a cazut de pe cale si i s-a frant piciorul. Si
ducandu-l la casa sa, se lupta cu mari chinuri si doctorii incercau sa-l
vindece. Dupa ce au trecut cinci zile, i s-a inegrit piciorul. Si aceasta vazand
doctorii, au hotarat sa-i taie a doua zi piciorul, sa nu putrezeasca si trupul.
De aceasta instiintandu-se magistratul s-a suparat si plangea de acea primejdie
si de mahnire nici nu putea sa doarma, ci in noaptea aceea a ramas treaz. Deci
luminand candela, a vazut la miezul noptii ca se pogoara un om pe fereastra cea
de sus si vine la dansul, si stand langa dansul, i-a zis : de ce plangi, de ce
te scarbesti ? Iar el a raspuns : Doamne, cum sa nu plang, ca mi s-a frant
piciorul si maine vin doctorii sa-l taie ? Iar el a zis : arata-mi piciorul tau
! Si aratandu-l, l-a uns cel ce s-a aratat si i-a zis : scoala-te si umbla.
Bolnavul insa zicea : Doamne, nu pot ca este frant. Iar el a zis catre dansul :
sprijineste-te de mine ! Si sprijindu-se, s-a sculat si a mers sanatos. Apoi a
zis iarasi cel ce s-a aratat : iata, te-ai facut sanatos ! Deci culcandu-te,
odihneste-te si nu te scarbi ! Vorbindu-i si despre milostenie i-a spus inainte
cateva cuvinte, zicand, ca a zis Domnul : fericiti cei milostivi ca aceia se vor
milui ! Si fara de mila este judecata la cel ce nu a facut mila. Si altele ca
acestea. Apoi i-a mai zis : mantuieste-te ! Magistratul l-a intrebat : te duci ?
Zis-a lui acela : ce mai voiesti, daca te-ai vindecat ? Si iarasi magistratul :
pentru Dumnezeu care te-a trimis, spune-mi cine esti ? Raspuns-a cel ce s-a
aratat : cauta la mine ! Si dupa ce l-a privit i-a zis : cunosti haina aceasta,
pe care o port ? I s-a raspuns : da, Doamne, a mea este ! Si iarasi a zis acela
: eu sunt cel pe care l-ai vazut mort, aruncat in drum, si mi-ai aruncat haina
ta si acum m-a trimis Dumnezeu sa te vindec. Multumeste deci totdeauna lui
Dumnezeu ! Si acestea zicand a iesit prin fereastra prin care a intrat. Iar
bolnavul vindecat nu a incetat multumind lui Dumnezeu, dand saracilor din cele
ce avea.
16) A adus cineva la un batran bani, zicand : ia-i spre
cheltuiala ta, caci ai imbatranit si esti bolnav ! Ca era bubos. Raspuns-a lui
batranul : saizeci de ani am in boala aceasta si de nimic nu am fost lipsit,
fiindca Dumnezeu imi da si ma hraneste, si tu acum ai venit sa-L ridici pe
Hranitorul meu ? Si nu a primit banii.
17) Povestit-au parintii despre un
gradinar, ca lucra si toata osteneala lui o da milostenie, tinand numai pentru
cheltuiaia. Mai pe urma insa i-a pus in minte satana, zicand : strange-ti niste
bani, nu cumva cand vei imbatrani si te vei imbolnavi sa nu ai de cheltuiala !
Si a adunat si a umplut un borcan cu bani dupa care s-a intamplat de s-a
imbolnavit si i-a putrezit piciorul si a cheltuit banii la doctori dar nu i-a
folosit. Mai pe urma a venit un doctor iscusit si i-a zis : de nu ti se va taia
piciorul, tot trupul o sa putrezeasca. Si s-a hotarat sa i se taie piciorul a
doua zi. In noaptea aceea venind gradinarul intru siiie si caindu-se pentru ceea
ce a facut strangand bani si nadajduind mai mult in ei decat in Dumnezeu care
ocarmuieste toate si le hraneste, a suspinat si a zis : adu-ti aminte Doamne, de
lucrurile mele cele proaste de mai dinainte, pe care le faceam lucrand si dand
fratilor mei, dar mai vartos mai inainte de acestea, adu-ti aminte de bunatatea
Ta si de indurarile Tale cele nenumarate si ma milueste dupa mare si bogata mila
Ta ! Si acestea zicand el, a statut inaintea lui ingerul Domnului si i-a zis :
unde sunt banii, pe care i-ai strans ? Unde este sfatul, pe care l-ai primit !
Iar el umilindu-se foarte si lacrimand, a zis : gresit-am, Doamne, iarta-ma, ca
de acum nu voi mai face aceasta ! Atunci s-a atins ingerul de piciorul lui si
indata s-a vindecat. Si sculandu-se dimineata s-a dus sa lucreze. Iar dupa putin
timp a venit doctorul sa-i taie piciorul, dupa hotarare si neaflandu-l, intreba
de dansul. Si i-au spus lui : azi dimineata s-a dus sa lucreze la tarina. Iar
doctorul s-a dus la tarina aceea in care lucra, vrand sa-l vada. Si vazandu-l
sapand pamantul, l-a proslavit pe Dumnezeu, Cel ce l-a vindecat cu
proslavire.
18) Un pustnic luptandu-se cu iubirea de argint, lucra mult
ostenindu-se foarte si din lucrul mainilor sale a adunat un galben, apoi al
doilea, apoi al treilea, apoi s-a silit de a facut cinci. Si dupa ce i-a adunat
indata a cazut in boala trupeasca si umflandu-i-se piciorul, s-a umplut de rani.
Iar el chemand pe doctori, a cheltuit acei cinci galbeni. Si nevindecandu-se
patima ci si mai rea facandu-se, piciorul lui desavarsit putrezind, a venit
doctorui si i-a zis ca trebuie sa-i taie piciorul, caci tot trupul sau o sa
putrezeasca. Iar el de nevoie s-a plecat a taiere si s-a hotarat a doua zi sa i
se taie piciorul. Noaptea plangand si rugandu-se lui Dumnezeu, a venit ingerul
la el si i-a zis : mai faci cinci galbeni ? Si ca prin minune l-a apucat ingerul
de picior si cu mana stergand rana, indata l-a vindecat si s-a facut nevazut.
Atunci bolnavul, venindu-si intru sine si cunoscand ca s-a vindecat, a multumit
lui Dumnezeu. Deci, dimineata cand a venit doctorul, dupa hotarare, a batut in
usa. Iar el sculandu-se, l-a intarminat. Si vazandu-l doctorul ca umbla, s-a
minunat si instiintandu-se de ceea ce s-a petrecut s-a facut crestin, caci era
elin.
19) Zis-a un batran : sfintii avand pe Dumnezeu intru sine si pe
cele de aici le mostenesc, adica nepatimirea, si pe cele de dincolo, caci si
acestea si acelea sunt ale lui Hristos. Iar cei ce il au pe El au si cele ale
Lui. Iar cel ce are lumea, adica patimile desi are lumea, nimic nu are, fara
numai patimile ce-l stapanesc.
20) Zis-a un iubitor de Hristos, ca dator
este cel ce da milostenie, asa sa dea, ca si cum el ar lua. Ca o milostenie ca
aceasta il apropie de Dumnezeu.
21) Un iubitor de Hristos mergand pentru
o trebuinta, a intalnit pe cale un sarac gol si facandu-i-se mila de dansul, i-a
daruit lui haina sa. Iar saracul ducandu-se, a vandut-o. Iar acela,
instiintandu-se de ceea ce facuse saracul, s-a intristat. In noaptea urmatoare
Hristos a stat inaintea lui, in vis, purtand acea haina si aratand-o a zis : nu
te scarbi, ca iata, port ceea ce Mi-ai dat !
22) Un frate foarte cucernic
avea mama saraca. Facandu-se foamete mare, a luat paini si mergea sa le duca
mamei sale. Si iata un glas s-a facut catre dansul, zicand : tu ingrijesti de
maica ta, sau Eu sa ingriiesc ? Fratele cunoscand puterea glasului, s-a aruncat
cu fata la pamant rugandu-se si zicand : Tu, Doamne, poarta de grija de noi ! Si
sculandu-se s-a intors la chilia sa. Iar a treia zi a venit mama la el, zicand :
cutare monah mi-a dat putin grau. Ia-l si fa-ne cateva paini sa ne hranim ! Iar
fratele auzind acestea, L-a slavit pe Dumnezeu si cu nadejde intarindu-se,
sporea cu darul Lui la toata fapta buna.
23) Era un monah care avea un
frate mirean sarac si orice lucra monahui ii da lui si cu cat ii da cu atat mai
mult saracea cel ce lua. Iar monahul mergand, a vestit unui batran lucrul
acesta. Batranul i-a zis : de vrei sa ma asculti, sa nu-i mai dai, ci zi-i :
frate, cand aveam, iti dam tie. Deci si tu, ceea ce poti, din cele ce lucrezi,
adu-mi mie ! Si orice va aduce, ia de la dansul ! Si unde stii strain, sau
batran sarac, da-le si roaga-i sa faca rugaciune pentru dansul ! Iar fratele
mergand, a facut asa. Si venind mireanul, i-a grait lui dupa cuvantul batranului
si auzind acela s-a scarbit. Insa in ziua dintai, luand din osteneala lui cateva
verdeturi, le-a adus monahului. Acela luandu-le, le-a dat batranilor si i-a
rugat sa se roage pentru el. Apoi blagoslovindu-se s-a intors la casa sa. Dupa
putin timp iarasi a venit la monah si i-a adus verdeturi si trei paini. Si
luandu-le pe acestea monahul, a facut ca si mai inainte si blagoslovindu-se
mireanul de batrani, s-a dus. Apoi a venit a treia oara si i-a adus multe
bunatati, vin si peste. Si vazand mnonahul, s-a minunat si i-a chemat pe saraci
si i-a odihnit. Apoi i-a zis mireanului : nu cumva ai trebuinta de putina paine
? Iar el a raspuns : nu ! Cand luam de la tine ceva, ca focul intra in casa mea
si mistuia si lucrul cel mai mic pe care il aveam. Iar de cand nu mai iau de la
tine, ma blagosloveste Dumnezeu. Deci mergand fratele, a vestit batranului toate
cele ce s-au intamplat. Si i-a zis lui batranul : au nu stii ca lucrul monahului
este foc si oriunde intra arde ? Insa aceasta ii este mai de folos lui. Sa faca
milostenie din osteneala sa si sa ia rugaciune de la sfinti si asa se
blagosloveste.
24) Povestit-a unul din parinti ca a fost un batran care
se invrednicise de mari daruri de la Dumnezeu si era vestit pentru viata lui cea
cu fapte bune. Si a ajuns numele lui pana la imparat si a trimis imparatul de
l-a chemat ca sa se invredniceasca de rugaciunile lui. Deci vorbind cu el si
folosindu-se, i-a adus aur iar el l-a primit si intorcandu-se la ale sale, a
inceput a agonisi tarina si alta avere. Tot asa, dupa obicei i-au adus lui un
indracit si a zis dracului batranul : iesi din zidirea lui Dumnezeu ! lar dracul
a zis : nu te ascult pe tine ? Zis-a batranul : pentru ce ? Dracul i-a raspuns :
pentru ca te-ai facut ca unul din noi, lasand grija cea catre Dumnezeu si
indeletnicindu-te cu grija pamanteasca.
CAPITOLUL
XVIIIPENTRU INDELUNGA RABDARE SI NEPOMENIREA DE RAU1)
Un sihastru s-a facut episcop. Acesta pentru evlavie si liniste nu certa pe
nimeni, suferind cu indelunga rabdare greselile fiecaruia. Dar iconomul lui nu
ocarmuia lucrurile bisericesti cum se cadea. Si i-au zis unii episcopului :
pentru ce nu-l certi pe iconom caci se poarta cu asa defaimare ? Iar acela a
lasat certarea pe a doua zi. In ziua urmatoare au venit la dansul cei ce l-au
prihanit pe iconom. Iar episcopul afland, s-a ascuns intr-un loc. Dupa ce l-au
cautat mult, abia l-au aflat si i-au zis : pentru ce te-ai ascuns de noi ? Iar
el a zis : pentru ca cele ce am savarsit in saizeci de ani, rugandu-ma lui
Dumnezeu, voi voiti sa le jefuiti in doua zile.
2) A zis un batran :
patimile de care sunt cuprinsi oamenii afara de fire, elinii le faceau dumnezei
si li se inchinau lor, iar pe cei ce nu voiau sa se inchine, ii chinuiau, ii
omorau si ii faceau fara voie, mucenici. Deci si noi daca ne supunem patimilor,
cu nimic nu ne deosebim de inchinatorii la idoli. Caci cel ce este biruit de
iuteala si de manie si nu-si taie turbarea patimii, se leapada de Iisus si are
intru sine pe Marte ca dumnezeu si se inchina idolului turbarii, ca si elinii.
Iar iubitorul de argint, cel ce-si inchide milostivirea sa spre fratele sau si
nu-l miluieste pe vecinul, este tot inchinator la idoli, cinstind idolul lui
Mercur si slujeste fapturii, iar nu Facatorului. Aceasta se intampla si la
celelalte patimi, caci de orice patima este biruit, el se face rob, dupa
cuvantul apostolului, care a numit iubirea de argint a doua inchinare la idoli.
Iar cel ce a biruit acestea si le-a gonit de la sine sau s-a infranat
dumnezeilor celor multi s-a si facut mucenic fara sange.
3) Povestit-au
unii din parinti despre un batran mare ca de venea cineva sa-l intrebe vreun
cuvant, ii zicea : iata, eu iau fata lui Dumnezeu si sed pe scaunul Judecatii !
Ce voiesti dar sa-ti fac ? De vei zice : miluieste-ma, iti zice tie Dumnezeu :
miluieste si tu pe fratele tau ! Iar de vei zice : iarta-ma, iti zice tie :
iarta si tu vecinului tau ! Este oare nedreptate la Dumnezeu ? Sa nu fie ! Deci,
de voim sa ne mantuim, de noi atarna mantuirea noastra.
4) Un frate din
Libia a venit la avva Siluan in muntele Panefo si i-a zis : parinte, am un
vrajmas care mi-a facut multe rele, ca si tarina mea, cand eram in lume, mi-a
rapit-o si de multe ori m-a vrajmasit. Iar acum a pornit si oameni otravitori,
sa ma omoare si as vrea sa-l dau in judecata. Zis-a lui batranul : precum te
impaci, fiule, fa ! Zis-a fratele : cu adevarat, parinte, de va fi pedepsit, ii
va fi de folos sufletului. Raspuns-a batranul : cum socotesti, fiule, fa ! Si a
zis fratele : scoala-te, parinte, sa facem rugaciune si voi merge la dregator !
Deci, sculandu-se si rugandu-se amandoi, cand a venit sa zica : si ne iarta noua
gresalele noastre, precum si noi iertam gresititor nostri, a zis batranul : si
nu ne ierta noua gresalele noastre caci nici noi nu iertam gresitilor nostri !
Apoi a zis batranului fratele : nu asa, parinte ! Iar batranul a zis : ba asa,
fiule ! Caci cu adevarat de vei voi sa mergi la dregator, sa-ti faca tie
dreptate, Siluan alta rugaciune nu-ti va face tie. Si punand fratele metanie,
l-a iertat pe vrajmasul sau.
5) Unul vazand pe un iubitor de osteneli
purtand un mort pe pat, i-a zis : pe cei morti ii porti ? Mergi de poarta pe cei
vii !
6) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : voiesc sa
marturisesc pentru Dumnezeu. Si i-a zis lui batranul : daca in vreme de nevoie,
isi va suferi cineva vecinul, este intocmai cu cuptorul celor trei tineri din
Babilon.
7) Zis-a un batran : de se va intampla intre tine si altul
cuvant de scarba si va tagadui cuvantul, nu-l atata zicand ca ai spus. Fiindca
se intoarce si zice : asa am zis si ce ? Si se face mare vrajba. Ci si tu lasa
cuvantul si se face mare pace.
8) Zis-a fericitul Zosima : ce lucru greu
este acesta, adica lasand cineva impatimirea pentru lucrurile veacului acestuia
si cearta cu oamenii pentru dansele, sa se imbogateasca numai in Dumnezeu si sa
nadajduiasca la Cel ce l-a facut si il ocarmuieste si sa pofteasca Imparatia
Lui. Acesta nu are nici o greutate, ca obisnuim si de frica marii, sau de
navalirea talharilor, pe toate cele ce le avem sa le defaimam si lucrurile
noastre fara de preget sa le aruncam, ca sa ne scapam aceasta putina viata, pe
care dupa putin si nevrand noi, o va risipi moartea. Si spre intarirea celor
zise, povestea o istorisire ca aceasta, pe care o auzise de la altii. Deci a zis
: odinioara un lucrator de pietre, un giuvaiergiu, avand pietre scumpe si
margaritare, s-a suit intr-o corabie cu copii sai, vrand sa se duca la un targ
sa negutatoreasca. Deci, s-a intamplat sa aiba el prieten pe un tanar din
oamenii corabiei, care ii slujea la trebuintele cele de nevoie si manca cu el la
masa. Intr-una din zile i-a auzit tanarul acela pe corabieri soptind intre
dansii si vrand sa-l arunce pe giuvaiergiu in mare si sa-i ia pietrele si toate
cate avea. Si auzind, s-a intristat. Deci, venind tanarul sa faca obisnuita
slujba si vazandu-l giuvaiergiul trist si mahnit, l-a intrebat de pricina
posomorarii. Atunci el la inceput nimic nu i-a raspuns, pazind sa-i spuna in
alta vreme ceea ce a auzit. Dar fiindca acela sta cerand sa-i arate pricma
mahnirii, tanarul suspinand si lacrimand, i-a vestit lui sfatul pe care il
cunoscuse, cum adica se sfatuisera corabierii pentru dansul. Iar el gandindu-se
putin, chema copiii si le-a poruncit sa faca fara preget cele ce le va porunci.
Intinzand un cearceaf le-a poruncit sa aduca vasele in care erau pietrele si
margaritarele. Si aducandu-le, le-a deschis, a scos toate pietrele si
margritarele si le-a intins pe cearceaf zicand : pentru acestea ma lupt eu cu
marea, primejduindu-ma si duc o astfel de viata. Dupa putin murind eu, am sa le
las in lumea aceasta si nimic nu iau cu mine. Aruncati-le in mare ! Si indata
apucand el de cearceaf impreuna cu copiii, le-au aruncat pe toate in noian. Iar
corabierii vazand s-au spaimantat si au stricat sfatul planuit asupra lui. Sa
socotim dar, fratilor, ca atunci cand s-a pornit gandul lui, macar ca era om
prost si mirean, indata a stricat impatimirea si s-a facut filosof in lucru si
in cuvinte si aceasta ca sa dobandeasca aceasta putina si vremelnica viata.
Povestit-a acelasi parinte, ca odata a poruncit unui copist bun, sa-i scrie
niste carti. Dupa ce le-a savarsit, trimitand i-a spus ca sunt gata si orice va
socoti, va trimite si sa le ia. Iar un frate instiintandu-se de aceasta, mergand
ca din partea sa catre acel copist si dand plata ce a socotit, a luat cartile.
Eu insa nestiind ce s-a facut, a zis batranul, am trimis un frate din cei ce
erau cu mine, cu scrisori si cu plata ca sa le ia. Dupa ce a mers fratele si a
inteles copistul ca l-a inselat cel ce a luat cartile, tulburandu-se a zis : cu
adevarat voi merge si-l voi scarbi pentru ca m-a inselat si a luat cele ce nu
erau ale lui. Iar eu aceasta auzind trimitand i-am vestit : stii, fratele meu,
cartile pentru aceasta le dobandim, ca sa invatam dintr-insele : dragoste,
smerenie, blandete. Iar daca inceputul dobandirii cartilor este vrajba, atunci
nu voiesc sa dobandesc carte, sa nu ma cert, caci zice apostolul : sluga
Domnului nu trebuie sa se certe.
9) Zis-a un batran ca cel ce se
nedreptateste de buna voie si il iarta pe aproapele, fireste ca este al lui
Iisus. Iar cel ce nici nu nedreptateste, nici se nedreptateste, fireste ca este
al lui Adam. Iar cel ce nedreptateste, sau dobanzi cere, sau inseala, fireste ca
este al diavolului.
10) Au venit odata la un batran talharii si i-au zis
: am venit sa luam toate cele ce se afla in chilia ta. Iar el le-a raspuns : cat
va place, fiilor, luati ! Si au luat toate cate au aflat in chilie si s-au dus.
Dar au uitat un saculet care era spanzurat intr-un colt. Atunci batranul luand
saculetul a alergat dupa ei strigand si zicand : fiilor, luati ce ati uitat in
chilia voastra ! Iar aceia spaimantandu-se pentru nerautatea batranului, i-au
adus inapoi in chilie toate cate au luat. Si s-au pocait, zicand intre dansii :
cu adevarat, omul lui Dumnezeu este acesta.
11) Alt batran avand
trebuinta de o haina, s-a dus in targ si a cumparat una, care costa putini bani.
Luand el haina, a pus-o si a sezut pe ea. Si dand pretul vanzatorului, numara
banii pe lespedea ce era acolo. Iar cineva venind prin spatele lui, tragea
haina, vrand sa o ia pe sub ascuns. Simtind batranul ca oarecine trage haina,
s-a usurat pe sine, intinzandu-se oarecum spre locul acela unde numara banii,
pana cand cel ce tragea haina a luat-o si s-a dus. Si asa batranul platind tot
pretul s-a dus neluand nimic.
12) Doi monahi locuiau intr-un loc si s-a
dus la dansii un batran, ca sa-i cerce si a luat un toiag si a inceput a sfarama
verdeturile unuia. Fratele vazand, s-a ascuns pana ce le-a sfaramat pe toate.
Dupa ce a ramas o radacina, i-a zis batranului : parinte, de voiesti, las-o pe
aceasta sa o fierb si sa gustam impreuna. Atunci a pus batranul metanie
fratelui, zicand : pentru nerautatea ta, se odihneste Duhul Sfant peste tine,
frate.
13) Un frate a facut o cheie si deschidea chilia unuia din batrani
si ii lua banisorii. Iar batranul a scris o hartie, zicand : iubite frate,
oricare vei fi, fii bun si-mi lasa jumatate spre trebuinta mea ! Si facand
banisorii doua parti, a pus hartia. Iar acela iarasi intrand si rupand hartia, a
luat tot. Dupa doi ani bolnavindu-se el si apropiindu-se de moarte, ii sta
sufletul muncindu-se si neiesind. Astfel trimitand l-a chemat pe batran si i-a
zis : roaga-te pentru mine, parinte, ca eu am fost cel ce iti furasem banisorii
! Si i-a zis batranul : pentru ce nu ai spus mai degraba ? Si rugandu-se el,
indata si-a dat acela duhul.
14) Spuneau parintii despre un frate care
locuia langa un mare batran, ca intrand in chilia batranului, fura. Iar batranul
vedea si nu-l mustra, ci lucra mai mult, zicand ca poate fratele are trebuinta.
Si avea batranul multa stramtorare, cu greu castigandu-si painea, Cand a fost sa
moara batranul l-au inconjurat fratii si vazandu-l pe cel ce-l fura, i-a zis :
apropie-te de mine si i-a sarutat mainile zicand : multumesc mainilor acestora,
ca printr-insele ma duc in Imparatia Cerurilor ! Iar acela, umilindu-se si
pocaindu-se, s-a facut si el monah iscusit, din faptele pe care le-a vazut la
acel mare batran.
15) A fost un batran iubitor de frati si plin de multa
dragoste, nesocotind niciodata raul. Iar un frate furand vase le-a dus si le-a
pus la dansul, nestiind nimic batranul despre acel lucru. Dupa vreo cateva zile,
s-au gasit vasele acelea si, parat fiind batranul, a pus metanie, zicand :
iarta-ma, ca ma pocaiesc ! Dupa putin timp a venit fratele care furase vasele si
le pusese la el si i-a facut vorba zicand batranului : tu ai furat vasele ? Si
batranul punea metanie fratelui, zicand : iarta-ma ! Inca si altul din frati, de
gresea candva si tagaduia, el punea metanie, zicand : iertati-ma ! Atata era de
cucernic si de smerit cuviosul, incat nici cu cuvantul nu a ranit candva pe
cineva.
16) Povestit-a unul din battrani, ca era un batran betiv si lucra
o rogojina in fecare zi pe care o vindea in sat si bea pretul ei. Mai pe urma a
venit un frate la darnui si a ramas petrecand cu el si lucra si el in fiecare zi
o rogojina, iar batranul o lua si pe aceea si vanzand-o, bea pretul amandorura,
fratelui aducandu-i paine seara. Trei ani facand aceasta, nimic nu-i zicea lui
fratele. Dupa aceea insa a zis fratele intru sine : iata gol sunt si painea mea
cu lipsa o mananc ! Ma voi scula si ma voi duce de aici. Dar iarasi a socotit
intru sine, zicand : unde sa ma duc sa sed iarasi, caci eu pentru Dumnezeu sed
impreuna. Si indata i s-a aratat lui ingerul, zicand : nicaieri sa nu te duci,
ca vin maine la tine. A doua zi l-a rugat fratele pe batranul, zicand : parinte,
astazi sa nu mergi nicaieri, ca vin ai mei sa ma ia ! Dupa ce a venit ceasul in
care se ducea batranul, i-a zis lui : nu vin astazi, fiule, ca au zabovit. Iar
el a zis : cu adevarat, parinte, negresit vin. Si vorbind cu batranul, a
adormit. Batranul vazand, a inceput a plange, zicand : vai mie, fiule, ca multi
ani am petrecut intru lenevire, iar tu in putina vreme ti-ai mantuit sufletul
tau cu rabdare ! Si, de atunci s-a inteteplit si el si s-a facut
iscusit.
17) Un batran locuia la chiliile pustnicesti, afara de
Alexandria si era batranul foarte iute, putin la suflet si nerabdator. Deci,
auzind despre dansul un frate mai tanar, a facut asezamant cu Dumnezeu, zicand :
Doamne, pentru toate pacatele pe care le-am facut in lume voi merge si voi
petrece cu batranul si-i voi sluji si-l voi odihni. Deci, il ocara batranul ca
pe un caine in toate zilele. Dumnezeu vazand smerenia si rabdarea fratelui, dupa
sase ani de supunere catre batranul, i-a aratat in somn pe cineva care tinea o
hartie mare, jumatate stearsa si jumatate scrisa. Si ii arata fratelui hartia
zicand : iata, jumatate din datoriile tale le-a curatit Stapanul Dumnezeu,
sileste-te si pentru celelaite ! Si era alt batran duhovnicesc locuind aproape
de el, care stia cele despre fratele si auzea totdeauna cum il ocara batranul
si-l necajea cu nedreptate si cum acesta ii punea lui metanie iar batranul nu
facea pace cu el. Intalnindu-l pe fratele, acest duhovnic batran l-a intrebat :
ce este, fiule, cum a trecut ziua de astazi ? Oare am dobandit ceva, oare am
sters de pe hartie ceva ? Si daca candva trecea vreo zi in care nu ar fi fost
ocarat, sau n-ar fi fost scuipat, sau n-ar fi fost izgonit de batran, se ducea
seara la batranul cel de aproape si zicea, plangand : vai mie, parinte, ca rea
mi s-a facut mie ziua de astazi, caci nu am dobandit nimic, ci in odihna am
petrecut-o. Dupa alti sase ani, a adormit fratele si marturisea batranul cel
duhovnicesc, ca l-a vazut pe el stand impreuna cu mucenicii si rugandu-se lui
Dumnezeu pentru batranul lui, cu multa indrazneala si zicand : Doamne, precum
m-ai miluit pe mine prin acela, miluieste-l si pe el pentru indurarile Tale cele
multe si pentru mine robul Tau ! Si dupa patruzeci de zile l-a luat la sine si
pe batranul in locul cel de odihna. Iata ce fel de indrazneala dobandesc cei ce
pentru Dumnezeu sufera necazurile.
18) Un iubitor de Hristos fiind dat la
mucenicie de slujnica sa, cand era dus sa se savarseasca, a vazut-o pe slujnica
cea care il daduse si il vanduse. Si luand inelul de aur pe care il purta, i l-a
dat ei zicand : multumescu-ti tie, ca de astfel de bunatati mantuitoare mi te-ai
facut mie.
19) Doi frati oarecare, in vremea prigoanei fiind prinsi, au
fost dusi ca sa marturiseasea si chinuindu-i i-au pus in temnita. Dar din ispita
diavoleasca s-a facut intre dansii oarecare prigonire si cearta. Astfel, unul
caindu-se, indata a pus metanie fratelui, zicand : poate sa se intample ca maine
sa ne savarsim. Sa lasam vrajba ce-o avem unul asupra celuilalt si sa facem
binele. Iar celalalt nu se inmuia. Deci, a doua zi adusi fiind iarasi la divan,
au fost pusi la chin. Si cel ce nu a primit pocainta, din cea dintai bantuiala
s-a biruit. Deci, i-a zis lui dregatorul : pentru ce ieri, atata fiind chinuit,
nu te-ai plecat ? Iar el raspunzand, a zis : pentru ca ieri aveam iubire fata de
fratele meu si darul lui Dumnezeu ma intarea. Acum tin pomenire de rau catre
dansul si pentru aceasta m-am golit de mangaierea si acoperemantul lui
Dumnezeu.
20) Zis-a un batran : de vei auzi despre cineva ca te uraste si
te ocaraste, trimite-i sau da-i lui putina blagoslovenie dupa puterea ta, ca sa
ai indrazneala sa zici in ceasul judecatii : iarta-ne noua Stapane, greselile
noastre, precum si noi am iertat gresititor nostri !
21) Un frate
calatorind si ratacindu-se, a intrebat pe niste oameni sa-l instiinteze sa
cunoasca drumul, iar aceia fiind talhari l-au ratacit in locuri pustii. Si
mergand unul dupa dansul sa-l jefuiasca si poruncindu-i sa treaca un sant, acolo
unde treceau ei, a napadit un crocodil asupra talharului. Iar fratele vazand
fiara ca s-a pornit asupra omului, nu a trecut cu vederea, ci a strigat catre
talhar, aratandu-i pornirea fiarei. Fugind acela a multumit fratelui,
minunandu-se de dragostea lui.
22) Zis-a un batran : de-ti vei aduce
aminte de cel ce te-a necajit sau te-a necinstit sau te-a pagubit, dator esti
sa-ti aduci aminte de el ca de un doctor trimis de Hristos si sa-l ai pe el ca
un facator de bine, ca insusi necazul tau insemneaza ca-ti boleste sufletul. Ca
de nu boleai, nu patimeai. Deci, dator esti sa multumesti fratelui si sa te rogi
pentru dansul, ca prin el cunosti boala ta si vei primi cele de la el ca pe
niste doctorii trimise de la Iisus. Iar de te scarbesti asupra fratelui, zici ca
si lui Iisus : nu voiesc sa primesc doctoriile tale, ci voiesc sa putrezesx
intru ranile mele. Deci, cel ce voieste sa se vindece de ranile cele sufletesti,
dator este sa sufere cele ce sint aduse de doctor, in orice chip ar fi. Caci
nici celui ce boleste trupeste nu-i pare bine sa se taie sau sa se arda, sau sa
aiba curatenie, ci cu greata isi aduce aminte de acestea. Insa incredintat
fiind, ca este cu neputinta in alt chip a se izbavi el de boala, decat prin
acestea, le sufere cu vitejie, multumind doctorului si stiind ca prin greata se
va izbavi din indelungata boala. Fier arzator de bolnavi ai lui Iisus este cel
ce te necinsteste sau te ocaraste, dar te izbaveste de slava desarta. Curatenie
a lui Iisus este cel ce iti aduce tie paguba sau ocara, dar te izbaveste de
lacomie. De fugi de ispita folositoare, fugi de viata vesnica. Caci cine a
daruit Sfantului Stefan atata slava, pricinuita lui de cei ce l-au improscat cu
pietre, daca nu rabdarea ?
23) A zis un batran : cel ce fura sau cel ce
minte sau cel ce face alt pacat, de multe ori indata dupa ce a savarsit pacatul,
suspina si se prihaneste pe sine si vine intru pocainta. Cel ce are in suflet
pomenire de rau, ori mananca, ori doarme, ori umbla, ca de rugina este ros. Si
pacatul totdeauna nedespartit il are si rugaciunea lui devine blestem. Toata
osteneala lui este neprimita, chiar de isi va varsa sangele sau pentru
Hristos.
24) Un frate suparat fiind de cineva, s-a dus la un batran la
chilie si i-a zis : parinte, un frate m-a necajit si ma supara dracul, ca sa-i
rasplatesc si eu lui. Zis-a lui batranul : asculta-ma fiule, si mergi la chilia
ta si linisteste-te, rugandu-te lui Dumnezeu cu deadinsul pentru fratele cel ce
te-a nedreptatit si degraba te vei izbavi de patima. Deci a facut fratele precum
l-a sfatuit batranul. Si intr-o saptamana a sters Dumnezeu iutimea de la dansul,
pentru nevointa la care s-a silit pe sine si pentru ascultarea pe care a
aratat-o catre batranul.
25) A zis unul din parinti : de te va ocari pe
tine cineva, blagosIovesie-l ! si de va primi, bine va fi amandorurajar de nu va
primi, el va lua de la Dumnezeu ocara si tu blagosiovenie.
26) Zis-a un
batran : Crucea lui Hristos o vedem si Patimile Lui le cinstim. Atunci pentru ce
nu suferim macar ocara.
27) Doi batrani aveau scarba intre dansii si s-a
intamplat de s-a imbolnavit unul dintre ei. Deci, a venit la dansul un frate
sa-l viziteze si l-a rugat batranul pe frate, zicand : scarba avem, eu si cutare
batran si voim ca sa-l rogi sa ne impacam. Raspuns-a fratele : cum ai poruncit,
parinte, eu il voi ruga. Si iesind fratele, socotea intru sine cum sa
economiseasea lucrul, caci se temea, ca nu cumva sa nu primeasca batranul
rugaciunea sau si mai mare ura se va face. Si dupa iconomia lui Dumnezeu, unul
din frati i-a adus lui cinci smochine si cateva dude si luandu-le, fratele le-a
dus in chilia sa. Alegand o smochina si cateva dude, le-a dus la batranul catre
care avea sa mearga si a zis : avvo, acestea le-a adus unul la cutare batran ce
este bolnav si intampinandu-ma acolo mi-a zis : primeste acestea si da-le
cutarui batran, iar eu le-am adus la tine. Batranul auzind, a stat uimit multa
vreme si a zis : acestea mie mi le-a trimis ? A raspuns fratele : da. Si le-a
luat batranul zicind : bine ai venit ! Apoi intorcandu-se fratele la chilia sa,
a luat din smochine doua si din dude cateva si le-a dus si celuilalt batran care
era bolnav. Si facand metanie lui, a zis : primeste acestea, parinte, caci ti
le-a trimis cutare batran. Iar el bucurandu-se a zis : ne-am impacat. Fratele a
zis : da, parinte, cu rugaciunile tale. Si a zis batranul : slava lui Dumnezeu !
Si s-au impacat batranii cu darul lui Dumnezeu si cu intelepciunea fratelui,
care i-a unit pe ei cu pace, cu trei smochine si cateva dude si nu au cunoscut
batranii ce a facut fratele.
28) Era un sihastru cu mare socoteala si
dorea sa petreaca la chilii si nu afla chilie. Alt batran instiintandu-se despre
sihastrul si avand acolo o chilie desarta l-a rugat pe acela sa sada in acea
chilie, pana cand se va afla alta. Acela mergand, a sezut intr-insa. Iar unii
din cei ce vietuiau in locul acela veneau la dansul ca la un strain, aducandu-i
ceea ce putea fiecare si el luandu-le, ii primea pe dansii. Iar batranul cel ce
ii daduse chilia, a inceput a-l zavistui, a-l grai de rau si a zice : eu cati
ani am aici de multa nevointa si nimeni nu vine la mine, iar acesta putine zile
are si cati vin la dansul ! Si a zis ucenicului sau : mergi si ii zi : du-te de
aici, ca imi trebuie chilia ! Iar ucenicul venind la el, a zis : intreaba
parintele meu, cum te afli ? El a zis : sa se roage pentru mine, ca mi s-a
ingreuiat stomacul. Si intorcandu-se cel ce l-a trimis, a spus : batranul iata
cauta alta chilie si se duce. Dupa doua zile, a zis iarasi ucenicului : du-te si
ii zi lui, ca de nu se va duce, vin eu si il scot cu toiagul ! Iar fratele
mergand iar, a zis catre sihastru : a auzit parintele meu ca esti bolnav si
iarasi se mahneste si m-a trimis sa te cercetez. Raspuns-a acela : spune-i ca eu
rugaciunile lui sunt sanatos ! Deci a venit la batranul sau si i-a zis : a spus
ca pana duminica iese cu voia lui Dumnezeu; iar dupa ce a venit duminica si nu a
iesit sihastrul din chilie, luand batranul un toiag s-a dus sa-l bata si sa-l
goneasca. La plecare i-a zis ucenicul : merg eu mai inainte, nu cumva sa fie
acolo vreunii si se vor sminti. Iar batranul i-a dat voie. Si apucand fratele
mai inainte, a zis catre sihastru : parintele meu vine sa te mangaie si sa te ia
la chilie. Acesta cum a auzit dragostea batranului, a iesit in intampinarea lui
si i-a pus metanie de departe, zicand : eu vin la sfintia ta, nu te supara,
parinte ! Iar Dumnezeu vazand lucrarea tanarului, l-a umilit pe batranul si
aruncand toiagul a alergat spre inchinarea lui si i s-a inchinat aducandu-l la
chilia sa ca pe unul care nu ar fi auzit nimic din cele ce i-a zis el. Si a zis
catre ucenic : nimic nu i-ai spus din cele ce ti-am spus tie ? Acesta a raspuns
: nimic. Auzind batranul, foarte s-a bucurat si a cunoscut ca era zavistia
vrajmasului. Apoi l-a odihnit pe batranul, dupa care i s-a inchinat ucenicului,
zicand : tu sa-mi fii mie parinte si eu tie ucenic, caci prin lucrarea ta s-au
mantuit sufletele amandorura.
CAPITOLUL XIXPENTRU
POCAINTA.1) Un frate sedea intr-o chilie din Egipt, in multa
smerenie petrecand. Si avea acesta o sora care curvea in cetate pricinuind
pierzare la multe suflete. De multe ori suparandu-l batranii, mai pe urma
trimitandu-l pe fratele la dansa, doar sfatuind-o se va strica pacatul cel ce se
lucra printr-insa. Dupa ce a ajuns el la locul acela, vazandu-l unii din
cunoscuti, a alergat mai inainte si a vestit surorii lui, zicand : iata, fratele
tau este langa usa. Atunci ea impungandu-se la cele dinauntru si lasand pe
ibovnicii carora le slujea, a iesit cu capul gol in intampinarea fratelui sau.
Dand sa-l imbratiseze, i-a zis fratele : sora mea cea adevarata, fie-ti mila de
sufletul tau, ca multi pier din cauza ta ! Cum vei putea suferi munca cea
vesnica si amara ? Iar ea cutremurandu-se, i-a zis : crezi ca mai este mantuire
pentru mine de acum ? Raspuns-a fratele : de vei voi, este mantuire. Ea
aruncandu-se la picioarele fratelui sau, il ruga sa o ia in pustie, impreuna cu
el. El i-a zis : pune-ti acoperemantul pe cap si vino dupa mine ! Atunci ea i-a
zis : sa mergem, ca mai de folos imi este sa fac aceasta necuviinta sa merg cu
capul gol, decat sa intru in cursa faradelegii. Si mergand ei, o sfatuia fratele
sau la pocainta. Cand vedea pe unii venind inspre ei, de vreme ce nu toti stiu
ca esti sora mea , da-te in laturi putin din cale, pana ce vor trece cei ce vin.
Iar ea s-a abatut. Dupa aceea i-a zis : sa mergem, soro, in calea noastra ! Dar
ea nu i-a raspuns. Si apropiindu-se el de dansa, a gasit-o moarta. A vazut si
talpile picioarelor ei insangerate, caci era desculta. Si fratele vestind
batranilor cele ce s-au intamplat si iscandu-se neintelegere intre dansii, s-a
descoperit unuia din batrani despre dansa, ca de vreme ce nu a purtat grija de
nici un lucru trupesc, ci si-a defaimat si trupul, nesuspinand intru atata rana,
pentru aceasta i s-a primit pocainta.
DE LA SFANTUL
AMFILOHIE2) Un frate biruindu-se de curvie, in toate zilele se afla
savarsind pacatul si in toate zilele il imblanzea pe Stapanul sau cu lacrimi si
cu rugaciuni. Si asa facand, amagandu-se de obiceiul cel rau, savarsea pacatul.
Apoi iarasi, dupa savarsirea pacatului, se ducea la biserica. Si vazand
Cinstitul Chip al Domnului nostru Iisus Hristos, se arunca inaintea lui cu amare
lacrimi, zicand : miluieste-ma, Doamne, si ridica de la mine aceasta vicleana
ispita, ca ma trudeste cumplit si ma raneste cu amaraciunea desmierdarilor ! Ca
nu am obraz, Stapane, a cauta si a vedea Chipul Tau cei sfant si mai stralucit
decat soarele, ca sa se indulceasca inima mea si sa se veseleasca. Acestea
zicand si iesind din biserica, cadea in noroi, dar nu se deznadajduia de
mantuirea sa. Caci de la pacat intorcandu-se la biserica, striga catre iubitorul
de oameni, Dumnezeu, zicand : pe Tine, Doamne, Te pun chezas de acum ca nu voi
mai face pacatul acesta ! Numai iarta-mi mie, Prea Bunule, cele ce dintru
inceput si pana in ceasul acesta Ti-am gresit ! Si dupa ce facea el aceste
infricosate fagaduinte iarasi se afla intru acel pacat rau. Si se vedea iubirea
de oameni a lui Dumnezeu, cea prea dulce si nemarginita Lui bunatate, ca suferea
in toate zilele calcarea si necunostinta fratelui cea neindreptata si rea. Din
multa mila cauta si astepta pocainta si intoarcerea lui. Ca nu un an a facut
aceasta, nici doi, nici trei, ci zece ani si mai mult. Vedeti, fratilor,
rabdarea cea nemasurata si iubirea de oameni cea nemarginita a Stapanului, cum
totdeauna indelung rabda, suferind faradelegile si pacatele noastre cele
cumplite ! Ca de acel lucru trebuie sa ne inspaimantam si sa ne minunam : de
indurarile cele bogate ale lui Dumnezeu, ca fagaduindu-se fratele ca nu va mai
face altadata pacatul, se afla mincinos. Deci, intr-una din zile, facand fratele
pacatul, a alergat la biserica, plangand, suspinand, tanguindu-se si silind
indurarile Prea Bunului Stapan ca sa se milostiveasca spre dansul sa scape de
noroiul inversunarii. Si cum il ruga el pe iubitorul de oameni, Dumnezeu, vazand
incepatorul rautatii si pierzatorul sufletelor noastre, diavolul, ca nimic nu
foloseste, ci cele ce el prin pacat alcatuia fratele prin pocainta le risipea,
nerusinandu-se, i s-a aratat de fata, cautand in obrazul lui si strigand catre
cinstita icoana a Domnului nostru Iisus Hristos : o, ce-mi este mie si Tie
Iisuse Hristoase ? Milostivirea Ta cea nemarginita ma biruieste si ma surpa,
caci primeste pe acest curvar, care in toate zilele minte inaintea Ta, defaimand
stapanirea Ta ! Pentru ce nu-l arzi, ci indelung rabzi si suferi ? Caci Tu vei
judeca pe curvari, pe preacurvari si pe toti pacatosii o sa-i pierzi. Cu
adevarat, nu esti Drept Judecator, ci unde vrea stapanirea Ta, treci cu vederea
si pe mine pentru o mica calcare a inaltarii, din ceruri m-ai aruncat jos. Iar
acestuia mincinos fiind si curvar, fiindca zace inaintea Fetei Tale, usor ii
daruiesti blandetea Ta. Pentru ce, dar, Te numesc pe Tine Judecator Drept ?
Precum vad si Tu primesti fapturi din multa Ta bunatate si treci cu vederea
dreptatea. Si acestea zicea diavolul iutindu-se de multa amaraciune si para de
foc scotand din nari, apoi a tacut. Si s-a facut glas ca de la jertfelnic,
zicand : o, balaure prea viclean si pierzatoruie, nu te-ai saturat de socoteala
ta cea rea, ca ai sorbit lumea, iar pe cel ce a venit la mila cea nespusa te
silesti sa-l hranesti si sa-l sorbi ? Ai atatea greseli ca sa pui si sa traga
intocmai cu Sangele cel scump, pe care l-am varsat pe Cruce pentru dansul ? Iata
Junghierea Mea si Moartea Mea a afundat faradelegile lui. Cand pacatuieste, nu
il gonesti, ci il primesti cu bucurie si nu-l opresti, nadajduind sa-l
dobandesti si Eu Cel atat de milostiv si iubitor de oameni, care am poruncit
verhovnicului Meu, lui Petru apostolul, sa ierte celui ce greseste in fiecare zi
pana la saptezeci de ori cate sapte, oare nu il voi ierta pe el, oare nu-l voi
milui ? Asadar, cu adevarat, de vreme ce alearga la Mine, nu Ma voi intoarce de
la el, pana ce il voi mosteni. Caci pentru pacatosi M-am rastignit si
preacuratele Mele patimi pentru dansii le-am intins, ca cel ce va voi sa se
mantuiasca, sa alerge si sa se mantuiasca. De la nimeni nu ma intorc, pe nimeni
nu alung, macar de va gresi de nenumarate ori intr-o zi si de tot atatea ori va
veni catre Mine, nu va iesi afara scarbit. Caci nu am venit sa chem pe cei
drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta. Si auzindu-se glasul acesta, diavolul
sta tremurand si neputand sa fuga. Apoi iarasi s-a facut glas, zicand : asculta,
amagitorule, pentru ce zici ca sunt nedrept ? Caci Eu eu toti sunt drept. In
ceea ce aflu pe cineva, in aceea il judec. Iata deci, pe acesta l-am aflat stand
inaintea picioarelor Mele si biruitor peste tine aratandu-se. Il voi lua si-i
voi mantui sufletul, fiindca n-a deznadajduit de mantuire. Iar tu vezi cinstea
lui si crapa de zavistie si rusineaza-te. Fratele stand cu fata in jos si
tanguindu-se, si-a dat duhul. Si indata urgie mare, ca focul a cazut peste
satana si l-a mistuit. De aici sa cunoastem, fratilor, milostivirea si iubirea
de oameni cea nemasurata a lui Dumnezeu si niciodata sa nu deznadajduim de
mantuirea noastra.
3) Alt frate, iarasi, dupa ce s-a pocait, s-a
linistit. Dar s-a intamplat ca el indata s-a lovit de-o piatra si si-a ranit
piciorul si din acea rana a curs atata sange incat a lesinat si si-a dat
sufletul. Apoi au venit dracii sa-i ia sufletul. Dar le-a zis ingerii : cautati
la acea piatra si vedeti sangele lui, pe care l-a varsat pentru Domnul. Aceasta
zicand ingerii, i s-a izbavit sufletul.
4) La un frate care cazuse in
pacat, s-a aratat satana si i-a zis : nu esti crestin ? Iar fratele i-a raspuns
: orice sunt, tot sunt mai bun decat tine. Iar satana iarasi a zis : iti spun
tie, ca te duci la chinuri. Si a zis fratele : nu esti tu judecatorul meu, nici
Dumnezeul meu. Si nimic ispravind satana, s-a dus, in timp ce fratele s-a pocait
inaintea lui Dumnezeu in chip curat si s-a facut iscusit.
5) Un frate
fiind stapanit de mahnire, l-a intrebat pe un batran : ce voi face, ca-mi zic
gandurile ca fara de vreme m-am lepadat de lume si nu pot sa ma mantuiesc. Si
i-a raspuns batranul : desi nu putem sa intram in Pamantul Fagaduintei, mai de
folos ne este sa ne ramana oasele in pustie, decat sa ne intoarcem in
Egipt.
6) Alt frate l-a intrebat pe acelasi batran, zicand : parinte, ce
vrea sa inteleaga proorocul cand zice : nu este mantuire in Dumnezeul lui ? Si
i-a zis batranul : vrea sa inteleaga gandurile deznadajduirii, care vin de la
draci la cel ce greseste si ii zic : de acum nu mai gasesti mantuire in
Dumnezeu, si se ispitesc sa-l arunce in deznadejde. Cu acestia trebnie sa se
lupte, zicand : Domnul este scaparea mea si El va scoate din cursa picioarele
mele.
7) Un frate l-a intrebat pe un batran zicand : de se va intampla
cineva din lucrarea diavolului, sa cada in curvie, ce se intampla cu cei ce s-au
smintit ? Si a povestit batranul, zicand : un diacon era vestit intr-o chinovie
a Egiptului, iar un om din cetate fiind gonit de judecator a venit cu toata casa
sa la acea chinovie. Si din ispita diavolului, a cazut diaconul cu o femeie din
cele ce venisera cu omul si a facut tuturor rusine, fiindca s-a cunoscut lucrul.
Iar el s-a dus la un batran pretuit al sau si i-a vestit ceea ce s-a intamplat.
Si avea batranul inauntrul chiliei sale o ascunzatoare, pe care o stia si
diaconul. Si l-a rugat sa intre acolo sa se ingroape ca si de viu, nestiind
nimeni altul ceea ce se facuse, numai batranul acela. Si s-a plecat batranul.
Deci intrand diaconul in intunericul acela, s-a pocait inaintea lui Dumnezeu,
plangandu-si pacatut totdeauna si nehranindu-se decat cu paine, si cu apa, pe
care i le da batranul la o vreme. Apoi trecand un timp, n-a crescut apa raului,
ca de obicei, si toti facand litanie si rugandu-se lui Dumnezeu cu deadinsul,
s-a descoperit unuia din sfinti, ca de nu va veni cutare diacon, care este
ascuns la cutare monah, apa raului nu creste. Acela primind raspunsul, a
povestit tuturor cele ce i s-au facut lui cunoscute de la Dumnezeu. Si, auzind
cei de fata s-au minunat si venind l-au scos din locul in care era ascuns
silindu-l sa se roage. Si rugandu-se, indata a crescut apa. Astfel cei ce s-au
smintit mai inainte, cu mult mai mult s-au folosit de pocainia lui si L-au
proslavit pe Dumnezeu.
8) Un frate s-a luptat de dracul curviei si s-a
intamplat sa treaca printr-un sat al Egiptului unde a vazut o femeie frumoasa,
care era fata preotului elinilor. Vazand-o, s-a ranit cu dansa. Apoi mergand a
zis tatalui ei : da-mi-o de sotie ! Iar el raspunzand, i-a zis : nu pot sa ti-o
dau, de nu ma voi instiinta mai intai de la dumnezeul meu. Si mergand catre
drac, l-a intrebat zicand : iata un monah i-a venit si o cere pe fiica mea.
Oare, sa i-o dau ? Si a raspuns dracul : intreaba-l pe el daca se leapada de
Dumnezeul lui, de botez si de cinul calugaresc ! Si intorcandu-se slujitorul
pagan catre fratele, i-a zis : te lepezi de Dumnezeul tau, de botez si de cinul
calugaresc ? Iar el s-a fagaduit. Si indata a vazut ca i-a iesit din gura un
porumbel si a zburat la cer. Deci s-a dus slujitorul la drac si i-a spus : iata,
s-a fagaduit. Atunci i-a zis lui dracul : nu-i da fata de sotie, ca Dumnezeul
lui nu s-a departat de la dansul, ci inca il ajuta. Reintorcandu-se spurcatul
slujitor, i-a zis fratelui : nu pot sa ti-o dau pentru ca Dumnezeul tau cu tine
este si inca iti ajuta ! Iar fratele auzind s-a umilit si si-a zis : daca eu,
ticalosul, de atatea bunatati invrednicindu-ma de la Dumnezeu numai pentru
bunatatea Lui, m-am lepadat de Dansul, de botez si de cinul ralugaresc, iar El
inca imi ajuta si nu s-a departat de mine, cum sa nu fiu dator sa alerg la
Domnul si sa nadajduiesc in bunatatea Lui cea nemarginita ? Deci, revenind in
sine, a iesit in pustie si mergand la un batran, i-a povestit acestuia
intamplarea. Si i-a zis batranul : sezi cu mine in pestera aceasta si posteste
trei saptamani, adica cate doua zile si a treia zi dezleaga. Si ma voi ruga lui
Dumnezeu si eu pentru tine. Si s-a ostenit batranul pentru fratele si L-a rugat
pe Dumnezeu, zicand : ma rog, Doamne, daruieste-mi sufletul acesta si primeste
pocainta lui. Si l-a ascultat pe el Dumnezeu. Dupa ce s-a implinit o saptamana,
a venit batranul la frate si l-a intrebat : vazut-ai ceva ? Iar el a raspuns :
da, am vazut porumbelul sus, la inaltimea cerului, in drpeptul capului meu. Si
i-a zis batranul : ia aminte de tine si roaga-te lui Dumnezeu cu deadinsul !
Apoi s-a dus. Dupa ce a trecut si a doua saptamana, a mers iarasi batranul la
fratele si l-a intrebat zicand : vazut-ai ceva ? Si i-a raspuns : am vazut
porumbelul aproape de capul meu. Poruncindu-i iarasi batranul sa fie treaz si sa
se roage, s-a dus de la el. Apoi, dupa ce s-a implinit si saptamana a treia,
venind la el batranul, i-a zis : nu cumva ai vazut ceva mai mult ? Iar el a
raspuns : am vazut porumbelui ca a venit si a statut deasupra capului meu si am
intins mana sa-i prind, iar el a intrat in gura mea. Si auzind batranul a
multumit lui Dumnezeu, spunand fratelui : iata, Dumnezeu a primit pocainta ta !
De acum ia aminte de tine ! Iar el a zis : de acum voi fi cu tine, parinte si nu
ma voi desparti de tine pana la moarte. Si a petrecut dupa aceea fratele cu
batranul nedespartiti.
9) Spuneau parintii despre un batran, ca ii ziceau
lui gandurile : lasa astazi ca maine te vei pocai ! El le raspundea : nu !
Astazi ma voi pocai si maine fie voia lui Dumnezeu.
10) Doi frati dupa
trup s-au lepadat de lume. Unul sezand in muntele Eleonului, intr-una din zile
aprinzandu-se tare la inima de umilinta s-a pogorat in Sfanta Cetate. Si mergand
la judecator i-a marturisit pacatele sale spunand : pedepseste-ma dupa pravila !
Judecatorul minunandu-se a socotit in sine si i-a zis fratelui : cu adevarat,
omule, de vreme ce tu singur ai marturisit, nu indraznesc sa te judec mai
inainte de Dumnezeu, caci poate ca El te-a si iertat. Si mergand fratele si-a
pus fiare la picioare si la gat si s-a incuiat intr-o chilie. Daca mergea cineva
si-l intreba cine i-a pus acele fiare, raspundea : judecatorul. Mai inainte de
moartea lui cu o zi, venind ingerul la el au cazut fiarele de pe el numaidecat.
A doua zi venind siujitorul si intrebandu-l cine i-a dezlegat fiarele a raspuns
fratele : Cel ce mi-a dezlegat pacatele. Caci mi s-a aratat ieri zicandu-mi :
Dentru rabdarea ta dezlegatu-s-au toate pacatele tale. Si s-a atins cu degetul
de fiare si indata au cazut. Acestea zicand fratele degraba a
adormit.
11) Alt frate sedea singur, aparte, in manastirea Monidriilor
zicand aceasta rugaciune neincetat catre Dumnezeu : Doamne, nu ma tem de Tine !
Pentru aceasta, trimite-mi sageata de fulger, sau alt chin, sau boala, sau drac,
ca asa macar sufletul meu cel impietrit sa capete frica ! Rugandu-se iarasi,
zicea : stiu ca multe am gresit Tie, Stapane, si nenumarate sunt greselile mele.
Pentru aceea nu indraznesc sa zic sa ma ierti, ci de se poate, pentru indurarile
Taie, iarta-ma ! Iar de nu se poate, pedepseste-ma aici si nu ma pedepsi acolo !
Daca si aceasta este cu neputinta, rasplateste-mi aici o parte din chin si acolo
imi fa mai usor chinul ! Numai sa incepi de acum sa ma pedepsesti, insa cu mila
si nu cu mania Ta, Stapane. Asa, un an intreg pocaindu-se si acestea cu lacrimi
fierbinti din tot sufletul cerand si zdrobindu-si trupul cu post si cu
priveghere si in cealalta rea patimire si sufletul sau smerindu-si, intr-o zi
sta el jos si plangea dupa obicei, tare tanguindu-se. Din multa suparare i-a
venit lui dormitare si a adormit. Atunci a aparut de fata Hristos, zicand cu
glas bland : ce ai omule ? De ce plangi asa ? Iar el cunoscandu-L pe Iisus cine
este, a raspuns inspaimantat : am gresit, Doamne ! Iisus i-a zis : scoala-te !
Cel ce plangea raspunde : nu pot, Stapane, de nu-mi vei da mana. Si intinzand
mana si apucandu-l Iisus, l-a sculat. Dar sculandu-se, foarte tare plangea. I-a
zis iarasi Cel ce s-a aratat tot cu glas lin si bland : de ce plangi, omule ? De
ce te mahnesti ? Raspuns-a fratele : nu vrei, Doamne, sa plang si sa ma mahnesc,
caci cu atatea Te-am suparat, eu cel ce am dobandit de la Tine atatea bunatati ?
Iar Acela intinzandu-Si din nou mana a pus-o pe capul fratelui si i-a zis : de
acum nu te mai intrista, ca de vreme ce tu te-ai intristat pentru Mine, nu ma
voi mai scarbi asupra ta ! Caci daca Sangele Meu L-am dat pentru tine, cu mult
mai vartos iti voi da iertare si tie si la tot sufletul care se pocaieste curat.
Venindu-si in sine fratele, din acea vedere si-a aflat inima plina de toata
bucuria. Asa s-a incredintat ca a facut Dumnezeu mila cu dansul. De atunci a
petrecut totdeauna in multa smerenie, multumindu-i Lui.
12) Zis-a un
batran : de vei cadea in pacat si il vei parasi si vei veni la scarba si
pocainta, vezi sa nu incetezi a te scarbi si a suspina catre Domnul pana la ziua
mortii tale, de vreme ce iarasi, degraba vei cadea in aceeasi groapa. Caci
intristarea catre Dumnezeu este zabala a sufletului si nu-l lasa sa
cada.
13) Un frate cazand in ispita, din intristare a pierdut randuiala
calugareasca. Si vrand sa puna inceput, din cauza mahnirii se oprea, zicandu-si
: cand am sa mai fiu cum am fost odata ? Si pregetand, nu putea sa faca inceput
de lucru calugaresc. De aceea, a venit la un batran, si i-a povestit cele despre
sine. Auzind batranul scarba lui, i-a povestit o pilda ca aceasta : un om avea o
tarina si din lenea lui s-a intelenit si s-a umpiut de spini si de ciulini. Iar
mai pe urma a socotit sa o lucreze. Si a zis fiului sau : mergi de curateste
tarina ! Fiul sau mergand sa o curete, a vazut multimea spinilor si s-a
imputinat, zicandu-si : cand voi putea sa smulg eu toate acestea si sa curatesc
tarina ? Si culcandu-se, a adormit. Apoi s-a desteptat si cautand din nou la
multimea spinilor si trandavindu-se, a petrecut zacand. Uneori se culca, alteori
intorcandu-se ici si colo, ca usa in tatana, precum zice Scriptura, a cheltuit
fara lucru multe zile. Dupa acestea a venit tatal lui, sa vada ce-a facut. Si
l-a gasit ca nimic n-a lucrat si i-a zis : pentru ce n-ai lucrat nimic pana acum
? Iar el i-a spus : tata, cum veneam sa lucrez, vazand multimea spinilor, ma
slabanogeam si de scarba ma culcam si dormeam. De aceea nimic n-am lucrat.
Atunei i-a zis lui tatal : fiule, atata cat tine asternutul tau, fa in toate
zilele. Si asa sporeste-ti lucrul si nu slabi. Iar tanarul a facut asa. Si in
putina vrerne a curatit tarina. Asadar si tu frate, cate putin lucreaza si nu te
imputina. Caci Dumnezeu cu darul Sau iarasi te aseaza la randuiala cea dintai.
Iar fratele auzind, sezand cu rabdare, facea cum l-a invatat batranul. Si cu
darul lui Dumnezeu a aflat odihna.
14) Era un sihastru prin partile
Iordanului, nevoindu-se multi ani si care, acoperit de Dumnezeu, nu primea
bantuieli de la vrajmas, ci de neinvins era. Asadar, pentru toti cei ce veneau
la dansul pentru folos, el defaima pe satana si-l ocara, zicand, ca nimic nu
este si ca nu are nici o putere asupra nevoitorilor de nu va afla pe cei
asemenea lui spurcati, robiti totdeauna pacatului, care fara sa simta ii
slabanogeste. Iar acestea le zicea nestiind darul Celui de sus, care nu lasa pe
satana sa-l robeasca. Si cand i s-a apropiat sfarsitul, dupa slobozirea lui
Dumnezeu, a venit diavolul adevarat si i-a zis : ce am cu tine, parinte ? De ce
ma ocarasti ? Au, te-am suparat vreodata cu ceva ? Iar el scuipand asupra lui,
iarasi zicea aceleasi cuvinte : mergi inapoia mea, satano, ca nimic nu poti
asupra robilor lui Hristos ! Si satana i-a raspuns : asa ! Asa ! Alti patruzeci
de ani sa traiesti si nici un ceas in atatia ani nu voi incerca sa-ti pun
piedica. Si aceasta zicand, s-a facut nevazut. Iar monahui a inceput indata sa
se lupte cu gandurile si sa zica in sine : am atatia ani ticalosindu-ma aici si
inca alti patruzeci de ani voieste Dumnezeu ca sa traiesc. Ma voi duce dar in
lume si voi vedea rudeniile mele si voi petrece cu dansele vreo cativa ani si
iarasi ma voi intoarce si ma voi apuca de nevointa mea. Deci, socotind el
acestea, le implinea cu fapta si iesind afara din chilie, s-a apucat de drum.
Dar nu departe mergand el, iubitorul de oameni, Dumnezeu, miluindu-l si nevrand
a i se pierde ostenelile i-a trimis un inger spre ajutor. Si intampinandu-l,
ingerul i-a zis : unde mergi, parinte ? El i-a raspuns : in cetate. Iar ingerul
: intoarce-te la chilie. Iar el venindu-si in sine, s-a intors la chilia sa si
mai traind trei zile, s-a savarsit.
15) Zis-a un batran : in vremea cand
lucrez, cobor undreaua si pun moartea inaintea ochilor mei, mai inainte de a
ridica undreaua.
16) Tot acesta a zis : omul care are moartea inaintea
ochilor, in tot ceasul biruieste imputinarea de suflet.
17) Zis-a un
batran : la tot lucrul pe care vrei sa-l faci, sa zici : de ma va certa Dumnezeu
acum ce va fi ? Vezi ce raspunde gandul. Si de te va osandi, lasa-l indata si
arunca lucrul pe care-l tii si ia altul, ca sa ai nadejde la el. Caci trebuie
lucratorul sa fie gata in tot ceasul sa mearga pe calea sa. Si la lucru de vei
sedea, chiar de vei umbla pe drum, aceasta zi-o totdeauna : de ne va chema
Dumnezeu acum, cum va fi ? Si vezi ce-ti raspunde constiinta. Si grabeste de fa
orice iti zice. Iar de voiesti sa cunosti daca s-a facut mila cu tine,
intreaba-ti constiinta ! Si nu inceta sa faci aceasta, pana ce se va incredinta
inima ta si constiinta iti va zice : credem in indurarile lui Dumnezeu, ca
negresit va face mila cu noi. Insa ia aminte la inima ta, nu cumva sa spuna
acest cuvant din indoiala. Iar de se va indoi in credinta pana la un fir de par,
departe este de tine mila.
18) Zis-a un batran : de ar fi fost cu putinta
la venirea lui Hristos dupa Inviere sa iasa iarasi sufletele oamenilor din
trupuri, toata lumea ar fi murit de frica, de cutremur si de spaima. Caci cum va
suferi cineva sa vada cerurile deschizandu-se si pe Dumnezeu descoperindu-se cu
urgie si cu manie iar ostile cele nenumarate ale puterilor ceresti impreuma cu
El pogorandu-se si toata omenirea la un loc adunandu-se ? Deci acestea pururea
socotindu-le, sa traim ca cei ce vrem sa stam inaintea unui astfel de Judecator
si divan infricosat si sa raspundem pentru lucrurile ce le-am lucrat in
viata.
19) Un batran s-a dus la unul din parintii ce sedeau in Rait si
i-a zis : avvo, cand il slobozesc pe fratele cel ce sade impreuna cu mine la
vreo slujba, ma necajesc mai tare daca va zabovi. Raspuns-a acela : eu cand il
trimit pe slujitorul meu pentru vreo treaba, sed aproape de usa si privesc. Si
cand imi zice mie gandul : oare cand va veni fratele ? Zic si eu catre gand :
apoi de va apuca mai inainte alt frate, adica ingerul de va veni sa ma ia la
Domnul, ce va fi ? Si asa, in toate zilele sed privind la usa, purtand grija,
plangandu-mi pacatele si zicand : oare, ce frate va apuca mai inainte si va veni
: cel de sus, sau cel de jos ? Si umilindu-se batranul, s-a dus si tinea asa
lucrarea aceluia.
20) Un batran sedea in Rait si avea acest fel de
lucrare : sezand pururea in chilia sa, era ingrijit cu mintea, plecat la pamant
si clatinandu-si capul, zicea cu suspin : oare ce va fi ? Si tacea putin. Si
iarasi zicea acelasi cuvant, facand la fel si lucrand funia de cosnita. Astfel
si-a petrecut zilele sale, ingrijindu-se pentru iesirea din trup.
21) Pe
unul din parinti il rugau fratii sa inceteze ostenelile cele mari. Iar el a
raspuns : va spun, fiilor, ca Avraam are sa se caiasca, vazand darurile cele
mari pentru ca nu s-a nevoit mai mult.
22) Un batran s-a dus odata intr-o
cetate sa-si vanda vasele si dupa intamplare a sezut la poarta unui bogat, care
statea sa moara. Si sezand, lua aminte si vedea niste barbati negri, plini de
frica, calari pe cai negri, si avand in mainile lor tobe de foc. Ajungand la
poarta, au lasat caii afara, iar ei au intrat inauntru si vazandu-i bolnavul, a
strigat cu glas mare : Doamne, miluieste-ma si imi ajuta ! Au zis lui aceia :
acum cand a apus soarele, ti-ai adus aminte de Dumnezeu ? Pentru ce, cand
stralucea ziua, nu L-ai cautat ? Acum nu mai ai nadejde de mantuire, nici
mangaiere. Si asa, cu sila smulgandu-i sufletul, s-au dus.
23) Povestit-a
un batran, ca era o fecioara batrana, foarte sporita in frica lui Dumnezeu, care
intrebata fiind de mine, pentru pricina departarii sale de lume, a povestit asa
: eu, o, minunatule, copila fiind, aveam un tata foarte bland si linistit cu
obiceiul, dar bolnav si neputincios cu trupul, incat cea mai multa vreme a
vietii lui o cheltuia zacand pe pat. Si asa traia, incat abia rar si candva se
intalnea cu cineva. Cu lucrul pamantului se indeletnicea cand se intampla de era
sanatos si acolo viata petrecandu-si roadele le aducea in casa si atata tacere
avea, incat se parea celor ce nu-l stiau, ca ar fi mut. Insa maica era cu totul
impotriva tatalui. Ea iscodea si cele peste patria noastra si atat era de
limbuta cu toti, incat niciodata nu o vedeam catusi de putin tacand, ci uneori
certandu-se, iar alteori graind lucruri necuviincioase si fara randuiala. Chiar
si de betii cu barbati desfranati mai mult petrecea si ca o curva era mult
cheltuitoare si rau ocarmuia cele din casa, incat averile desi nu erau putine,
nu erau cu putinta a ne ajunge. Caci ei i se incredintase de la tatal meu
iconomia celor din casa. Si asa vietuind ea, nu i s-a intamplat vreodata vreo
boala trupeasca, nu a simtit vreo durere cat de mica, ci in toata viata ei era
sanatoasa cu trupul si intreaga. Deci topindu-se tatal de indelungata boala, s-a
intamplat de a murit si indata s-a pornit aerul si s-au facut tunete si fulgere
dese si ploaie atat de multa si asa de necurmata se pogora de sus, incat nici
putin macar a iesi noi din casa nu puteam pana la trei zile, timp in care si
tatal sta neingropat in casa. Iar oamenii satului vazand aceasta multe graiau
asupra raposatului zieand : cu adevarat vrajmas al lui Dumnezeu a fost acesta.
Pentru aceasta nici nu il lasa sa se ingroape. Insa noi, ca sa nu se imputa
trupul inauntru si sa ne faca neumblata casa, scotandu-l afara, desi ploaia era
foarte mare, cum am putut l-am ingropat. Iar mama, luand mai multa siobozenie,
mai fara de rusine s-a dat la desfranare si facand casa de rusine, cheltuia
averea in desfatari, incat mai de toate eram lipsiti. Dupa muita vreme,
sosindu-i moartea, asa ingropare a dobandit, incat se parea ca si aerul ajuta la
ingroparea ei. Deci, dupa ingroparea mamei, eu trecand de varsta copilareasca si
poftele trupului sculandu-se asupra-mi si zadarnicindu-ma, intr-o seara mi-a
venit o socoteala : oare viata tatalui meu sa aleg si in blandete, cinste si
pazire sa vietuiesc ? Dar acela nici un bine nu a dobandit, asa petrecand, ci
totdeauna de boli si de necazuri topindu-se, s-a dus de aici, nici ca ceilalti
oameni putand fi ingropat. Deci, de i-ar fi placut lui Dumnezeu aceasta
petrecere, pentru ce a patimit atatea rele ? Dar viata mamei care era ? Oare nu
pururea petrecea in desfranari si dezimerdari, si s-a dus din viata aceasta
sanatoasa si fara nici o patimire ? Asadar, trebuie si eu sa vietuiesc. Ca mai
bine este a crede ochilor mei, decat cuvintelor altora. Dupa ce am socotit eu,
ticaloasa sa urmez urmele maicii, a sosit noaptea si eu adormind, a venit asupra
mea un barbat mare la trup si infricosat la vedere si cautand spre mine salbatic
si cu manie, ma intreba cu glas aspru zicand : spune, care sunt gandurile inimii
tale ? Au cu totul inspaimantata fiind, nici nu indrazneam a cauta la dansul.
Iar acela iarasi, cu groaznic a grait : vesteste-mi mie, care sunt socotelile
tale ? Si vazandu-ma ca de frica eram cu totul slabanogita si din minti iesita,
imi aduceam aminte de toate cate cugetam in mintea mea. Dar venindu-mi in fire,
nu puteam sa le tagaduiesc, ci spre rugaminte m-am intors si ma rugam, sa ma
invredniceasca de iertaciune. Iar el luandu-ma, mi-a zis : vino sa vezi pe tatal
tau si pe mama ta si dupa aceea oricare viata vei voi, alege-ti !
Asadar,
scotandu-ma m-a dus intr-un loc ses cu livada, in care erau pomi de multe
feluri, care biruiesc descrierea frumusetii, incarcati cu tot felul de roade
Acolo impreuna cu el umbland eu, m-a intalnit tatal meu si cuprinzandu-ma m-a
sarutat, numindu-ma fiica dorita, iar eu imbratisandu-l, il rugam sa petrec
impreuna cu dansul. El insa a zis : acum nu este cu putinta sa se faca aceasta.
Dar de vei urma urmele mele, nu dupa multa vreme vei veni aici. Eu inca mai
rugandu-ma sa raman impreuna cu el, m-a tras ingerul de mana, zicandu-mi : vino
sa vezi si pe mama ta, ca sa cunosti din lucruri, la care viata este de folos sa
te pleci. Ducandu-ma la o casa foarte intunecoasa, plina de scrasnisre si de
tulburare, mi-a aratat un cuptor arzand cu foc si valvaind si pe cativa cumplit
stand langa cuptor. Iar eu cautand in cuptor, o vad pe mama mea pana la gat
afundata in foc si multime nenumarata de viermi din toate partile mancand-o, iar
ea de usturime scrasnind cu dintii si clantanind. Vazandu-ma si ea pe mine,
plangand ma chema : vai mie, fiica mea, pentru durerile cele nesuferite ! Vai
mie, pentru muncile cele fara de sfarsit ! Vai mie ticaloasei, ca pentru putina
dezmierdare ce chinuri mi-am pricinuit ! Vai mie, ticaloasei ca in locul
dezmierdarilor celor vremelnice, vesnic ma chinui ! Miluieste-ma, fiica mea, pe
mine, maica ta, ca ard si ma topesc ! Adu-ti aminte de hrana care ai dobandit de
la mine, si ma miluieste, si-mi da mana si ma scoate de aici ! Iar eu,
lepadandu-ma de acei cumpliti, care stateau aproape, fara a ma apropia mama
iarasi cu lacrimi striga : fiica mea, ajuta-ma si nu trece cu vederea tanguirile
maicii tale, nu trece cu vederea pe cea care asa cumplit in gheena focului se
chinuie si de viermele cei neadormit este roasa ! Iar eu, milostivindu-ma cu
sufletul de dansa, am intins mana sa o trag. Focul insa, atingandu-se putin de
mana mea, mare usturime am simtit si am inceput a urla si a suspina cu plans.
Cei ce erau in casa, desteptandu-se de vaiete si sculandu-se si aprinzind focul,
alergau la mine si ma intrebau adeseori de pricina vaietelor. Eu in sine-mi
venind, cele ce am vazut le-am povestit lor si de atunci am urmat vietii tatalui
si ma rog sa-l dobandesc pe el si partea cea impreuna cu dansul,
incredintandu-ma cu darul lui Dumnezeu, ce fel de cinste si slava sunt gatite
celor ce aleg a vietui cu dreptate si in buna credinta. De asemenea, ce fel de
munci primesc cei ce isi cheltuiese viata in pofte si dezmierdari.
24)
Odata doi frati s-au hotarat si s-au facut calugari. Dupa ce au ispravit faptele
cele bune, au socotit sa-si zideasca chilii departate si fiecare din ei s-au dus
deosebi pentru liniste. Multi ani nu s-au vazut unul cu altul, pentru ca nu
ieseau din chilii. S-a intamplat insa ca unul dintre dansii sa se bolnaveasca si
au venit parintii sa-l cerceteze si l-au vazut uneori uimindu-se aiteori
trezindu-se. Si l-au intrebat zicand : ce ai vazut ? Iar el le-a zis : ingerii
lui Dumnezeu i-am vazut venind. Ei m-au luat pe mine si pe fratele meu si ne-au
dus la cer si ne-au intampinat puterile cele potrivnice, nenumarate si
infricosate la vedere si mult ostenindu-se ele, n-au putut asupra noastra. Dupa
ce le-am trecut, au inceput a striga : mare indrazneala este curatenia. Acestea
zicand fratele, a adormit. Iar parintii vazand, au trimis un frate sa vesteasca
fratelui sau ca a adormit. Mergand ei l-au aflat pe el asa. Si s-au minunat toti
slavind pe Dumnezeu.
CAPITOLUL XXPENTRU LEPADAREA DE
LUME SI CUM CA CEL CE SE LEAPADA DE LUME TREBUIE SA SE INSTRAINEZE, SI CARE ESTE
INSTRAINAREA CEA ADEVARATA1) Zis-a un batran : de stie monahul vreun
loc care are sporire si pentru trebuintele trupului nu se duce acolo, unul ca
acesta nu crede ca este Dumnezeu.
2) Un frate l-a intrebat pe un batran
zicand : cum, parinte, neamul nostru nu poate sa stie nevointa parintilor ? Si a
raspuns batranul : pentru ca nu-L iubeste pe Dumnezeu, nici nu fuge de oameni,
nici nu uraste materia lumii. La omul ce fuge de oameni si de materie, de la
sine si vine pocainta si nevointa. Caci precum cel ce voieste sa stinga focul
care s-a aprins in holda sa de nu va apuca mai inainte sa taie partea cea din
fata focului, nu poate sa-l stinga, asa si omul, de nu se va duce la loc unde cu
osteneala sa-si afle painea sa, nu poate sa dobandeasca nevointa. Caci sufletul
de nu va vedea, nu va pofti degraba.
3) Un frate l-a intrebat pe un
batran zicand : care este lucrul instrainarii ? Si i-a raspuns batranul : stiu
un frate instrainat, care s-a aflat la biserica si intamplator s-a facut agapa
si a sezut sa manance cu fratii la masa. Iar unul a zis : cine l-a oprit pe
acesta ? Si i-au spus fratelui : scoala-te, si du-te afara ! Si el sculandu-se a
iesit, iar altii mahnindu-se s-au dus si l-au adus inauntru. Dupa aceea l-au
intrebat : oare, ce este in inima ta, ca ai fost scos afara si iarasi ai fost
adus inauntru ? Iar el le-a raspuns : m-am gandit in inima mea, ca sunt intocmai
ca un caine care, cand este alungat se duce si cand este chemat, vine.
4)
Povestit-a unul din parinti : erau doi frati aproape de el, unul strain si altul
cunoscut. Si cel strain era putin mai lenevos, iar cel cunoscut foarte
osarduitor. Si s-a intamplat de a murit mai inainte cel strain. Batranul fiind
vazator cu mintea, a vazut multime de ingeri, cum ii povatuiau sufletul si daca
au ajuns la cer si era aproape sa intre, s-a facut cercetare pentru dansul si a
venit glas de sus zicand : vadit este ca era putin trandav dar pentru
instrainarea lui, deschideti-i ! Apoi a adormit si cel cunoscut, adica cel de
loc si in vremea mortii au venit toate rudeniile lui. Si a vazut batranul ca nu
este nici un inger nicaieri si s-a minunat. Atunci, a cazut cu fata la pamant
inaintea lui Dumnezeu zicand : Doamne, cum cel strain fiind trandav, a dobandit
astfel de slava, iar osarduitorul acesta nu s-a invrednicit de nimic de acest
fel ? Si i-a venit glas catre el, zicand : osarduitorul cand era sa moara, a
deschis ochii sai si si-a vazut rudeniile plangand si i s-a mangaiat sufletul.
Dar cel strain, desi era trandav pe nimeni dintre ai sai n-a vazut si suspinand
a plans iar Dumnezeu l-a mangaiat pe el.
5) Un frate instrainandu-se l-a
intrebat pe un batran : vreau sa ma duc la ale mele. Si i-a zis lui batranul :
aceasta s-o stii, frate, ca venind din lume aici, aveai pe Domnul care te
povatuia. Dar de vei intoarce, nui-L vei mai avea.
6) Un frate cerea
binecuvantare de la un batran, silindu-se sa mearga in cetate. Iar batranul a
zis catre el : nu te sili sa mergi in cetate, ci sileste-te sa fugi de cetate si
asa te vei mantui.
7) Doi frati trupesti s-au dus sa locuiasca intr-o
manastire, dintre care unui pustnic, iar celalat cu ascultarea si orice si zicea
lui parintele, fara iscodire facea. Astfel, si zicea de multe ori : mananca de
dimineata, si manca. Si iarasi : nu manca pana seara si nu manca si altele
asemenea. Orice si poruncea, cu bucurie implinea. Pentru ascultarea lui , era
slavit de toti in manastire. Fratele lui insa, pustnicul, zavistuindu-l, a zis
intru sine sa-l incerce pe el de are ascultare. Si mergand la parintele, i-a zis
: trimite-l pe fratele impreuna cu mine, sa mergem pentru o trebuinta. Si l-a
slobozit pe el avva. Deci, dupa ce au venit ei la rau, in care era multime multa
de crocodili, a zis fratelui pustnicul : pogoara-te in rau si treci. Si s-a
pogorat si venind crocodilii si lingeau trupul si nu l-au vatamat. Iar pustnicul
vazand i-a zis : iesi din rau, si a iesit nevatamat. Asa, calatorind ei au gasit
un trup, aruncat pe cale. Si a zis pustnicul : de am fi avut vreo haina veche am
fi pus peste dansul. Raspuns-a fratele : mai vartos sa ne rugam, poate va invia.
Si au stat la rugaciune si rugandu-se ei a inviat mortul. Si se mandrea
pustnicui zicand : pentru pustnicia mea a inviat mortul. Iar Dumnezeu a
descoperit parintelui manastirii toate. Si intorcandu-se ei, a zis parintele
catre pustnic : fiindca l-ai ispitit asa pe fratele tau la rau, pentru
ascultarea lui a inviat mortul.
8) Zis-a un batran : desi s-au ostenit
aici sfintii, au luat de acum si partea la odihna. Aceasta o zicea pentru ca
erau slobozi de grija lumii.
9) Zis-a un batran : monahul cel ce dupa ce
s-a lepadat de lume, se da pe sine iarasi la raspandirea si osteneala acestei
ticaloase vieti, la a da si a lua, este asemenea cu un sarac ticalos si lipsit
de brana cea de nevoie. Cu aceasta neafland cum sa se hraneasea si sa se
imbrace, din multa lenevire se da la somn si se vedea in vis bogat, dezbracat de
hainele cele intinate si imbracat in haine stralucite si de bucurie
desteptandu-se, afla saracia cea de fata. Asa si monahul care nu se trezeste, ci
isi cheltuie zilele in raspandire, batjocorit este de ganduri si inselat de
dracii care isi bat joc de el. Ei ii pun in minte ca pentru Dumnezeu este
raspandirea si osteneala lui si pentru aceasta va avea plata; unul ca acesta in
ceasul departarii sufletului de trup, se afla pe sine gol, sarac si lipsit de
toata fapta buna. Abia atunci va intelege de cate bunatati pricinuitoare este
trezvia si luarea-aminte de sine, si de cate munci este aducatoare raspandirea
vietii acesteia.
10) Zis-a un batran : mai bine este a locui cu trei care
se tem de Domnul decat cu multi care nu au frica de Dumnezeu. Caci in zilele
cele mai de pe urma la chinovii dintr-o suta abia de se vor afla cativa care se
mantuiesc. Iar intre cincizeci nu stiu de se vor afla. Caci toti se vor abate,
iubind mesele, imbuibarea pantecelui si iubirea de argint. Asadar, multi sunt
chemati, dar putini alesi.
11) Un frate l-a intrebat pe un batran : de
voi vedea pe vreunii din cei ce petrec cu mine ca se intorc la lume, cum pot sa
nu ma smintesc ? Si i-a raspuns batranul : trebuie sa iei aminte la cainii care
vaneaza iepuri : precum acolo unul din caini vazand iepurii, alearga
neoprindu-se pana il va ajunge, pe cand ceilalti nu pe iepure, ci numai pe
cainele ce alearga vazandu-l alearga si ei pana la un loc. Pe urma, intelegand
se intorc inapoi. Insa cel ce a vazut iepurele alearga dupa el si nu inceteaza
din alergare pana ce il va ajunge. El nu cauta la cei ce s-au intors inapoi,
nici nu se sperie de prapastii si de maracini. Ci numai la acela cautand dupa
care alearga. Asa si cel ce-L cauta pe Stapanul Iisus Hristos si se sileste sa-L
ajunga, la Cruce neincetat luand aminte, toate le trece cu vederea si paseste
peste smintelile pe care le intampina, pana va ajunge pe Cel rastignit si-L va
apuca viu si asteptandu-l pe alergator.
12) Un frate l-a intrebat pe un
batran : cum cei ce vietuiesc in lume, trecand cu vederea postul si defaimand
rugaciunea, departandu-se de privegheri si de toata mancarea saturandu-se si
dupa poftele lor facand de a da si a lua, sl intre dansii mancandu-se si in
juraminte cea mai mare parte a zilei cheltuind-o, nu cad, nici nu zic ca au
gresit, si nici de la Impartasanie nu se departeaza ? Iar noi monahii de-a
pururi suntem in posturi si in privegheri, la culcatul pe jos si la mancarea
uscata pironiti, de toata trupeasca odihna lipsiti, plangem, ne caim si zicem ca
ne-am prapadit si suntem vinovati de gheena. Atunci batranul suspinand, a zis :
frate, nu cad mirenii. Dupa ce au cazut cu cadere strasnica si cumplita, nu se
pot scula, nici n-au unde sa cada, caci in caderea cea dintai petrecand ei
pentru multa nestiinta, nici nu stiu ca au cazut, si ce grija are diavolul sa se
lupte cu cei ce totdeauna zac ? Iar monahii aratati, impotrivindu-se
vrajmasului, de-a Pururi se lupta.cu satana. Pentru aceea si biruiesc uneori,
iar alteori sunt biruiti si nu inceteaza sa cada si sa se scoale, sa necajeasea
si sa fie necajiti, sa loveasca si sa fie loviti, pana ce cu darul lui Dumnezeu
il vor birui si slab si neputincios pentru dansii il vor face. Abia atunci
desavarsit impacandu-se cu Dumnezeu si dobandind alinarea si bucuria Lui
inauntrul lor, totdeauna se odihnesc.
13) Zis-a un batran : un frate era
ispitit de un gand noua ani si din evlavie se osandea zicand : mi-am pierdut
sufletul. Si aceasta o zicea fiindca se socotea pe sine pricinuitor al ispitei.
Mai pe urma ingreuindu-se si deznadajduindu-se precum nu se cuvenea de mantuirea
sa, a zis : ma voi duce in lume, de vreme ce m-am prapadit. Iar dupa ce a dat sa
se duca, i-a venit un glas pe cale, zicand : cei noua ani, in care ai fost
ispitit, cununi ti-au pricinuit tie. Pentru aceea, intoarce-te la locul tau si
te vei usura de ganduri. Si intorcandu-se fratele a aflat odihna. De unde
intelegem ca razboaiele pricinuiesc cununile.
14) Zis-a un batran : la
inceputul lepadarii monahului de lume nu se slobod dracii sa-l ispiteasca pe om
cu silnicie, ca nu spaimantandu-se de lucru sa se intoarca la lume degraba. Iar
daca va spori cu vremea si cu lucrul monahul, atunci se slobod asupra-i
razboaiele poftelor trupesti si ale celorlalte dezmierdari, poate si al maniei,
al uraciunii si al celorlalte patimi. Atunci are nevoie omul sa se smereasca si
sa planga, osandindu-se si prihanindu-se numai pe sine. Si asa, prin ispite se
invata rabdarea iscusita si dreapta socoteala, apoi alearga la Dumnezeu cu
lacrimi. Iar unii tulburandu-se de lucrul aeesta si ingreuindu-se de scarba
nesuferita, au cazut in adancul deznadajduirii si s-au intors iarasi cu inima in
lume, iar unii si cu trupul. Noi insa fratilor, niciodata sa nu deznadajduim sau
sa ne imputinam, ci vitejeste si cu indelunga rabdare sa suferim ispitele,
multumind lui Dumnezeu pentru toate cate ni se intampla noua. Caci multumirea
catre Dumnezeu risipeste toate mestesugurile vrajmasului.
15) Zis-a un
batran : daca atunci cand facem noi cele rele ne iarta Dumnezeu, indelung
rabdand, oare nu mult mai mult ne va ajuta noua cand vom voi sa facem cele bune
?
16) Au venit odata sapte frati din Alexandria, la avva Macarie,
ispitindu-l si i-au zis : spune-ne noua, parinte, cum sa ne mantuim ? Iar
batranul suspinand le-a zis : o, fratilor, fiecare din noi stie cum sa se
mantuiasca, dar nu vrem sa ne mantuim. Atunci ei au zis catre dansul : mult
dorim sa ne mantuim, dar nu ne lasa gandurile cele rele. Ce vom face ? Iar
batranul le-a raspuns : de sunteti monahi ( adica singuratici ), ce cautati cu
mirenii, sau pentru ce va duceti unde petrec mirenii ? Cei ce s-au lepadat de
lume si s-au imbracat in cinul cel sfant dar petrec intre mireni, se amagesc.
Caci, in zadar le este toata osteneala si departe sunt de frica lui Dumnezeu. De
la mirean nimic nu dobandim, decat odihna trupeasca. Si unde este odihna
trupeasca, acolo frica lui Dumnezeu nu poate locui si mai ales in monah. Monahul
pentru aceasta se cheama monah, adica singuratic, pentru ca noaptea si ziua
vorbeste cu Dumnezeu si cugeta numai cele ce sunt ale Lui, nimic avand pe
pamant. Iar monahul cel ce petrece cu mirenii si zaboveste cu dansii vreodata
mai mult decat o zi, sau cel mult doua si asta pentru trebuinta cea de nevoie si
pentru ca nu poate sa traiasca altfel, ( adica sa-si vanda lucrul mainilor sale
si sa cumpere cele spre trebuinta sa ) trebuie sa se intoarca degraba si sa se
intoarca inaintea lui Dumnezeu curat, pentru acele una sau doua zile, pe care
le-a facut in lume pentru nevoia firii. Deci, cel ce nu face asa, ci adeseori
merge la mireni, nesilindu-l vreo nevoie, sau zaboveste impreuna cu ei, nu este
cu adevarat monah, nici nu se va folosi candva, ci necazuri va dobandi din
petrecerea cu mirenii. La inceput, cand se apropie de ei, isi infraneaza limba,
posteste si se smereste pana ce se va face cunoscut si-i va iesi vestea cum ca
cutare monah este robul lui Dumnezeu. Indata satana pune in mintea mirenilor
sa-i aduca toata trebuinta de vin si de untdelemn, de aur si de tot felul,
zicand despre dansul : Sfantul ! Sfantul ! Iar el auzind cuvantul acela, se
trufeste si ineepe sa sada cu ei, mancand si band, odihnindu-se si la cantarea
de psalmi sculandu-se unde isi inalta glasul ca sa zica mirenii ca cutare monah
canta si privegheaza si sa-l laude. Primind laude, mai mult se trufeste si se
inalta. Astfel pleaca de la el cu totul smerenia. Deci, de si va zice cineva
vreun cuvant aspru, el raspunde mai aspru. Si asa mania ajutorandu-se de slava
desarta, creste in el. Inca si pofta mai tare se aprinde in el vazand adeseori
femei si copii sau auzind cuvinte lumesti. Pentru aceea si preacurveste in toate
zilele si nu simte, caci se zice : tot cel ce cauta la femeie spre a o pofti a
preacurvit cu ea in inima sa. Se mai ispiteste sa adune cele de trebuinta peste
an, pentru sine si pentru cei ce vin la el, dupa care le indoieste spre mai
multa paruta odihna a celor ce vin la el. Si din aceasta pricina aduna aur si
argint. Deci nu inceteaza a adauga la rautatile sale, pana ce dracii il vor
amagi desavarsit, departartandu-l de la Dumnezeu si aruncandu-l in prapastia
iubirii de argint. Caci iubirea de argint este radacina a tuturor rautatilor,
precum a zis apostolul. Si pe cat este departe cerul de pamant, atat de departe
este de slava lui Dumnezeu monahul cei iubitor de argint. Si nu este rautate mai
presus decat rautatea monahului iubitor de argint. Monahul cel ce intampina
vorbe lumesti, are trebuinta de multe rugaciuni ale sfintilor parinti caci de nu
vor putea ceva putin sa-l foloseasca pe el, ca celui ce se arunca pe sine la
moarte, cine il va ajuta ? Nu iubiti lumea, nici cele ce sunt in lume ! De
iubeste cineva lumea, dragostea lui Dumnezeu nu este cu el. Si Iacov, fratele
Domnului graieste : de se pare cineva ca este prieten lumii, vrajmas lui
Dumnezeu se face, caci dragostea lumii acesteia este vrajba catre Dumnezeu.
Deci, sa fugim fratilor, de lume, precum fuge cineva de sarpe, ca cel ce este
muscat de sarpe sau moare, sau abia se face sanatos. De folos ne este noua sa
avem un razboi iar nu multe si nenumarate. Spuneti, fratilor, parintii nostri
unde au dobandit fapta cea buna ? In lume sau in pustie ? Stim ca in pustia cea
neumblata de mireni. Iar noi de suntem in lume, cum vom putea sa dobandim fapta
cea buna ? Caci de nu vom flamanzi si nu vom inseta si nu vom patimi de frig si
de nu ne vom departa de materiiie lumii si nu vom muri voilor trupului, cum vom
fi vii cu sufletul ? Cum vom dobandi Imparatia Cerurilor ? Ostasul de nu va
lupta in razboi si sa biruie ( dupa care va lua si bani ), nu se invredniceste
de cinste. Iar noi, mancand si band si intre mireni petrecand, intre care am
fost si mai inainte, cum ne vom invrednici de Imparatia Cerurilor ? Monahul cel
ce are aur, argint, sau materie, nu crede ca poate Dumnezeu sa-l hraneasca, Cel
ce hraneste si fiarele si pestii marii. Si daca nu poate sa ne dea noua paine,
nici Imparatia Lui nu poate sa ne-o dea. Asadar, la ce ne ostenim ? Spuneti-mi
fratilor ! Ingerii in cer, aur si argint gramadesc sau slava lui Dumnezeu ? Si
noi, pentru ce ne-am lepadat de lume ? Ca iarasi bani si materie sa adunam, sau
sa ne facem ingeri ? Oare nu stiti ca ceata care a cazut din cer se impIlneste
cu monahi ? Caci aceasta inseamna chipul nostru ingeresc, dupa cum zic
toti.
17) Zis-a un batran : trebuie sa fugim de toti cei ce lucreaza
faradelegea, chiar prieteni sau rude de ne vor fi, dregatorie preoteasca sau
imparateasea de vor avea. Caci departarea de la cei ce lucreaza faradelegea ne
daruieste noua dragostea si indrazneala catre Dumnezeu.
18) Tot aceasta a
zis : nu este de folos sa se lipeasea cineva de calcatorii de lege, nici in
biserica, nici in targ, nici la alt lucru, ci trebuie sa se departeze de
prietenia lor. Tot calcatorul de lege este vrednic sa fie ocolit, fiind partas
muncii celei vesnice.
19) Zis-a un batran : sa nu locuiesti in locul
tinde vezi pe vreunii ca au zavistie asupra ta fiindca nu
sporesti.
CAPITOLUL XXICUM CA NU SE CUVINE CA CINEVA SA
SE MUTE LESNE, CACI PARINTII NICI DIN CHILIE NU SE STRAMUTAU CU
INLESNIRE1) Zis-a un batran : daca in locul unde este cineva se va
stradui sa faca vreun bine si nu va putea, sa nu socoteasca ca in alt loc va
putea sa-l faca.
2) Un frate sezand la chinovie, era suparat de ganduri
sa se mute. Deci, intr-o zi luand o hartie si sezand, a scris pe ea toate
pricinile pentru care ii ziceau lui gandurile sa se mute din chinovie. Si dupa
ce le-a numarat pe toate, mai pe urma s-a scris si pe el intreband : suferi
toate ? Apoi a adaugat, ca si cum ar fi raspuns : asa, cu adevarat, intru numele
lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, sufar ! Si invelind hartia, a legat-o la
braul sau. Deci, cand i se pornea vreo pricina pentru care i se da razboi si mai
inainte navaleau asupra lui gandurile mutarii, mergand deoparte, lua hartia si o
citea pana afla acel cuvant : " intru numele lui Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu rabd ", si zicea catre sine : vezi ticaloase ? Nu vreunui om, ci lui
Dumnezeu te-ai fagaduit. Si indata se odihnea si asa totdeauna facea fratele.
Cand se ivea vreo tulburare, petrecea netulburat si in celelalte pricini. Deci,
ceilalti frati cunoscind ceea ce facea fratele si cum petrecea citind hartia, in
timp ce ei de multe ori se tulburau de zavistie, din ispita diavolului, se
porneau cu uraciuni asupra fratelui. Si mergand la parintele lor, ziceau :
fratele acela este fermecator si in brau are fermecatorie. Pentru aceasta noi nu
putem sa petrecem impreuna cu el. Deci, sau pe el sau pe noi, slobozeste-ne de
aici ! Parintele, cunoscand viclesugul vrajmasului, ( caci stia smerenia si
evlavia fratelui ) le-a zis lor : mergeti de va rugati si ma voi ruga si eu si
dupa trei zile va voi da raspuns. Iar noaptea, cand dormea fratele, mergand
parintele incetisor, i-a dezlegat braul si citind hartia, l-a incins pe el iar
si s-a dus. Dupa ce au trecut cele trei zile, au venit fratii la parintele
pentru raspuns. Parintele, chemandu-l pe frate, i-a zis : pentru ce smintesti
fratii ? Iar el indata cazand la pamant, a zis : am gresit, iarta-ma si va
rugati pentru mine ! Si a zis parintele catre frati : ce ati zis despre fratele
acesta ? Raspunzand ei, au zis : este fermecator si fermecatoria lui este in
brau. Iar parintele : scoateti fermecatoriile lui. Atunci ei s-au pornit sa-i
deslege braul si nu-i lasa fratele. Dar avva le-a spus : taiati-i braul ! Si
taindu-l, au aflat intr-insul hartia, pe care au dat-o la unul din diaconi,
poruncindu-i sa stea la un loc inalt si sa o citeasca, ca si vicleanul cel ce a
semanat aceasta prihana, mai mult sa se rusineze. Dupa ce s-au citit cele de pe
hartie precum si cuvantul acela : " intru numele lui Iisus Hristos rabd ",
auzind fratii, de rusine nu aveau ce sa se faca. Si au pus metanie parintelui
lui, zicand : am gresit ! Iar el le-a zis : nu-mi puneti mie metanie, ci lui
Dumnezeu si fratelui asupra caruia ati mintit, ca sa va ierte. Atunci ei au
factit asa. Si i-au zis parintelui : sa ne rugam lui Dumnezeu, ca sa-i ierte !
Si s-au rugat pentru dansii.
3) Zis-a un batran : cei vechi nu degraba se
mutau din locul lor, fara numai cand li se intampla una din aceste trei lucruri,
adica : de va avea cineva vecin scarbit asupra lui din zavistie, adica pomenitor
de rau si toate cele spre vindecarea lui facand, nu va putea sa-l schimbe. Sau
de vor merge multi la dansul si si vor aduce multe lucruri pe care sa le
primeasca si il vor slavi prea mult. Sau de i se va intampla sa cada in ispita
curviei, locuind adica femei pe aproape. Daca cineva din aceste trei pricini se
va muta din acel loc nu va fi mutarea lui fara de cuvant. Iar acestea nu se
potrivesc celor ce petrec in viata de obste, ci celor ce locuiesc singuri si se
linistesc.
4) Ziceau parintii : de ti se va intampla ispita in locul in
care locuiesti, sa nu lasi locul in vremea ispitei ! Iar de nu, oriunde vei
merge vei afla inaintea ta lucrul de care fugi. Ci rabda pana va trece ispita,
ca fara sminteala sa se faca ducerea ta si in vremea pacii sa nu pricinuiasca
despartirea ta vreo mahnire la cei ce locuiesc in locul acela.
5) Zis-a
un batran : precum pomul rasadindu-se de mai multe ori nu poate sa faca roade,
asa si monahul mutandu-se din loc in loc, nu poate savarsi vreo fapta
buna.
6) Un frate sezand in chinovie si suparat fiind de gandurile
mutarii, i-a vestit parintelui sau. Dar acela i-a zis : mergi si sezi in chilia
ta, dandu-ti trupul zalog peretelui chiliei si sa nu iesi de acolo cu trupul !
Iar gandul lasa-l sa gandeasca ce voieste !
7) Zis-a un batran : chilia
monahului este cuptorul Babilonului, unde cei trei tineri L-au aflat pe Fiul lui
Dumnezeu. Si stalpul de nor, de unde Dumnezeu graia cu Moise.
8) Un frate
a petrecut noua ani, luptandu-se sa iasa din viata de obste si in fiecare zi isi
pregatea cojocul sa iasa. Si cand se facea seara, zicea intru sine : maine ma
voi duce de aici. Si dimineata si zicea gandului : sa ne silim sa rabdam si
astazi pentru Domnul ! Dupa ce s-au implinit noua ani, asa facand, a usurat
Dumnezeu toata ispita de la dansul.
9) Un batran sedea in pustie, departe
de apa - ca la douasprezece mile. Si mergand intr-o zi sa aduca apa, s-a suparat
si a zis : de ce este nevoie de osteneala aceasta ? Voi veni si voi petrece
aproape de apa. Aceasta zicand, a simtit pe cineva venind dupa dansul. Si
intorcandu-se, l-a vazut pe cel ce venea dupa el, ca ii numara pasii. Si l-a
intrebat batranul : cine esti ? Iar el i - a zis : ingerul Domnului sunt si sunt
trimis sa numar pasii tai si sa-ti dau plata. Aceasta auzind batranul,
intarindu-se cu sufletul, s-a facut mai osarduitor. Si a mai adaugat inca cinci
mile, adica a locuit mai inauntrul pustiei, departe de apa saptesprezece
mile.
10) Zis-a un batran : sederea cea buna in chilie umple pe monah de
tot binele.
11) Zis-a tot acesta : dator este monahul, daca vreodata i se
va intampla vreo vatamare trupeasca, sa o defaime si printr-ansa sa-si cumpere
linistea sa.
12) Un frate a mers la un batran iscusit si i-a zis :
patimesc, parinte. I-a raspuns batranul : sezi in chilia ta si Dumnezeu iti va
da tie usurare !
13) Un chinoviarh l-a intrebat pe cel intru sfinti
parintele nostru Chiril, patriarhul Alexandriei : cine este mai mare intru
vietuire, noi cei ce avem frati sub noi si cu multe chipuri pe fiecare il
povatuim spre mantuire, sau cei ce se mantuiesc numai pe sine in pustie ?
Raspuns-a patriarhul : intre Ilie si Moise nu se poate face deosebire, caci
amandoi au placut lui Dumnezeu.
14) Zis-a un batran : eu cred ca nu este
nedrept Dumnezeu, ca sa ia din temnita si sa bage in temnita.
15) Zis-a
un batran : spre tacere nevoieste-te, de nimic nu purta grija ! Ia aminte de
cugetarea ta, culcandu-te si sculandu-te cu frica lui Dumnezeu si de navalirile
paganilor nu te vei teme !
16) Doi prieteni s-au facut calugari si mare
nevointa si viata inalta au aratat. Dar s-a intamplat de s-a facut unul
incepator de viata de obste. Celalalt, petrecand in sihastrie si desavarsit
nevoindu-se, facea multe si mari minuni. El vindeca indraciti, tamaduia bolnavi
si spunea mai inainte cele ce erau sa fie. Deci, chinoviarhul auzind ca
prietenul sau s-a invrednicit de atatea daruri, separandu-se de oameni trei
saptamani, se ruga lui Dumnezeu, cu deadinsul, sa-i descopere, cum acela face
minuni si este cinstit de Dumnezeu, iar el de nimic din acestea nu s-a
invrednicit. Si s-a aratat lui ingerul Domnului, zicand : acela sade suspinand
catre Dumnezeu si plangand ziua si noaptea, flamanzind si insetand pentru
Domnul. Iar tu pentru multe ingrijindu-te, ai cercetarea celor multi si deajuns
iti este tie mangaierea oamenilor.
17) Zicea un batran : nu trebuie ca
cineva sa poarte grija de nimic, decat frica de Dumnezeu. Ca eu desi ma voi fi
silit sa ma ingrijesc de trebuinta trupeasca, niciodata, mai inainte de vreme nu
am gandit la dansa.
18) Un frate l-a intrebat pe un batran : cum trebuie
sa se linisteasca cineva in chilie ? Si i-a raspuns batranul : sa nu aiba
pomenirea vreunui om nicidecum, cand sade in chilie. Zis-a fratele : si care
lucrare trebuie sa o aiba inima pentru ca sa se indeletniceasca cu ea ? Zis-a
batranul : aceasta este lucrarea cea desavarsita a monahului : sa ia aminte la
Dumnezeu totdeauna fara raspandire.
19) Un frate era la o chinovie si era
in mare nevointa. Auzind fratii de la Schit despre dansul, au venit sa-l vada,
intrand la locul unde el lucra. Atunci el sculandu-se, li s-a inchinat lor si
intorcandu-se, a inceput iar sa lucreze. Vazand fratii ceea ce a facut, i-au zis
: Ioane, cine ti-a pus chipul calugaresc si te-a facut calugar si nu te-a
invatat cand va veni la tine vreun frate, sa-i intampini, sa-i iei cojocul si
sa-i zicu sa se roage, sau sa sada ? Iar el a zis : pacatosul Ioan nu se
indeletniceste cu aceasta.
20) Un frate l-a intrebat pe un batran : ce
fel de ganduri trebuie sa am in inima mea ? Raspuns-a lui batranul : toate cate
gandeste omul de la cer in jos, sunt desertaciuni. Iar cel ce staruieste la
pomenirea lui Iisus, acesta in adevar este.
21) Tot acest batran a fost
intrebat cum trebiiie sa fie monahul ? Si a raspuns : dupa mine, fiecare monah
sa-L aiba pe Dumnezeu pururea in mintea lui. Ca precum strugurele zacand la
pamant se face netrebuincios, tot asa si gandul celui ce se linisteste daca se
smulge la cele pamantesti.
22) Cativa sfinti sihastri, trei la numar,
intalnindu-se la un loc, au cerut unul de la altul sa spuna fiecare ce lucrare a
inimii are in chilia sa. Si a zis cel dintai dintre dansii : eu, fratilor, de
cand am inceput a ma linisti, cu totul m-am rastignit pe mine lucrurile celor
din afara, punand in minte ceea ce este scris : sa rupem legaturile lor si sa
lepadam de la noi jugul lor. Si facand zid intre sufletul meti si cele trupesti,
am zis in cugetul meu ca precum cel dinlauntru de zid nu vede pe cel ce sta
afara, asa nici tu sa nu voiesti sa vezi lucrurile cele din afara. Ci, ia aminte
la tine, asteptand in fiecare zi nadejdea lui Dumnezeu ! Sa fii ca un strain si
nemernic si ca maine o sa te izbavesti. Pune in minte si ingerii cei ce in tot
ceasul se suie si pogoara la chemarea sufletelor. Si totdeauna asteptand
sfarsitul, zic : gata este inima mea, Dumnezeule si privesc si ingerul cel ce
staruieste langa mine, ca sta aproape de mine. Pe acesta vazandu-l totdeauna
inaintea mea, ma pazesc pe sine-mi, temandu-ma de el ca de cel ce imi pandeste
caile mele. Caci il vad in fiecare zi suindu-se la Dumnezeu si aratand lucrurile
mele si cuvintele si gandurile. Al doilea a zis : eu adunarea puterilor celor
din gand pururea o privesc si pe Domnul slavei in mijlocul ei stralucind mai
presus de toti. Si cand ma trandavesc, ma intorc si socotesc frumusetile cele
minunate ale ingerilor si a laudelor pe care ei le inalta neincetat catre
Dumnezeu si ma uimesc de glasurile si versul lor iar toate cele de pe pamant le
socotesc gunoaie. Al treilea a zis : eu de dimineata ma indrept catre Domnul meu
si inchinandu-ma Lui, ma arunc cu fata in jos, marturisindu-mi greselile. Apoi
pogorandu-ma, ma inchin ingerilor Lui, rugandu-i sa se roage pentru mine lui
Dumnezeu si pentru toata zidirea. Dupa ce fac aceasta, ma pogor in adanc si
inconjor chinurile privind madularele mele care se muncesc si plang impreuna cu
ele, socotind ca si eu o sa ma osandesc impreuna cu ele. Si vad acolo tipete si
lacrimi neincetate si nepotrivite si mare de foc clocotind si valvaind cumplit
si valuri de foc ridicandu-se intr-insa, mai presus de muntii cei prea inalti si
inlauntrul ei oameni nenumarati aruncati si paziti de ingeri salbateci si cruzi
si ca niste gateji arzand toti si nemistuindu-se in foc pururea petrecand si cu
dintii scrasnind si tare plangand si vaietandu-se. Apoi indurarile lui Dumnezeu
le vad intoarse de la dansii pentru faradelegile si pacatele lor. Impreuna cu
acestea tanguindu-ma, tin plansul in inima nea; incat, dupa cum este scris,
paine lacrimile imi sunt, ziua si noaptea.
23) Spuneau parintii despre un
batran care era la chilii, ca era inchis si isi avea viata cu toul retrasa, nici
la biserica venind. El avea un frate trupesc care sedea in alta chilie. Si
bolnavindu-se, a trimis la batranul, sa vina sa-l vada mai inainte de a iesi din
trup. Iar el a raspuns catre cel trimis : nu pot veni, caci frate trupesc imi
este ! Iar acela iar a trimis zicand : macar noaptea vino, sa te vad. Si i-a
raspuns iarasi batranul : nu pot, ca de te voi vedea, nu voi avea inima curata
catre Dumnezeu. Si s-a stins cel bolnav si nu s-au vazut unul cu
altul.
24) Pe un frate il lupta gandul, zicandu-i : trebuie sa mergi si
sa-l cercetezi pe cutare batran. Iar el amana zi dupa zi, zicand ca maine se va
duce. Si asa, trei ani s-a luptat cu gandul. Iar mai pe urma si-a zis : iata,
socotesti ca te-ai dus la batranul. Si a zis, ca si cum ar fi vorbit catre
batranul acela : cum te afli, parinte, esti sanatos ? De cata vreme doream sa te
vad ! Apoi adauga ca din partea batranului : bine ai venit, frate ! Iarta-ma, ca
pentru mine te-ai ostenit. Domnul sa-ti dea plata. si punand lighean s-a spalat.
Apoi facand fiertura a mancat si a baut deajuns. Si indata s-a dus razboiul de
la dansui
. 25) Un frate l-a intrebat pe un batran : ce voi face, ca ma
inconjoara gandurile cu pricina sa merg pe la batrani. Iar batranul i-a raspuns
: de vei vedea gandurile tale ca pentru stramtorare voiesc sa te scoata din
chilia ta, fa-ti mangaiere in chilie si sa nu iesi afara. Iar daca pentru
folosul sufletului voiesti sa te duci, incearca gandul tau si iesi. Caci am
auzit despre un batran, ca atunci cand il suparau gandurile sa mearga la cineva,
se scula si-si lua cojocul sau si iesea si inconjura chilia sa apoi intra si isi
facea mangaiere de straini si se odihnea de sila gandurilor.
26) Un
batran avea un ucenic, care multi ani petrecea cu folos in ascultare. Dar inca
nefiind desavarsit, dorea sa se linisteasca, si intr-o zi venind catre batranul,
a pus metanie, zicand : fa-ma parinte, monah, sa locuiesc singur, aparte ! Si
i-a zis batranul : cauta loc indemanatic si-ti voi face chilie ! Iar el mergand
departare de un semn, a aflat loc si venind a vestit batranul si i-a facut
chilie. A zis batranul catre frate : iata, ceea ce ai cerut ! Sezi in chilie si
cind ai trebuinta, mananca, bea, dormi, numai din chilia ta sa nu iesi pana
sambata ! Abia atunci vino la mine. Si acestea poruncindu-i batranul s-a dus.
Iar fratele a facut doua zile dupa porunca, si in a treia zi trandavindu-se, a
zis catre sine : de ce mi-a facut mie aceasta batranul ? Si sculandu-se, a
cantat multi psalmi si a mancat, dupa ce a apus soarele. Si rugandu-se, s-a dus
sa se culce pe rogojina. Atunci a vazut un arap stand jos si scrasnind cu dintii
asupra lui. Si fratele degraba lasand chilia, a iesit si s-a dus la batranul si
batand in usa, a zis : parinte, miluieste-ma si deschide ! Iar batranul nu i-a
raspuns pana dimineata. Dimineata deschizand batranul usa l-a vazut rugandu-se
si zicand cu lacrimi : miluieste-ma, rogu-te si primeste-ma sa petrec aproape de
tine, caci am vazut un arap scrasnind cu dintii asupra mea, sezand pe rogojina
cand m-am dus sa ma culc si nu mai pot locui acolo ! Iar batranului facandu-i-se
mila, l-a bagat inauntru si l-a invatat dupa puterea lui celelalte ale vietii
calugaresti; si cate putin acesta s-a facut monah iscusit.
27) Zis-a un
batran ca este cate un om care face o suta de ani in chilie si nu invata cum
trebnie sa sada in chilie.
CAPITOLUL XXIIPENTRU
RUGACIUNE1) Povestit-a unul din parinti ca un calugar iubitor de
osteneli lua aminte de sine, dar s-a intamplat ca s-a lenevit putin. Si pe cand
se lenevea, prihanindu-se zicea : suflete, pana cand te lenevesti de mantuirea
ta si nu te temi de judecata lui Dumnezeu ? Vezi, nu cumva sa fi apucat in
lenevirea aceasta si sa te dai chinurilor celor vesnice ! Acestea zicand intru
sine, se ridica la lucrul lui Dumnezeu. Intr-una din zile insa, facandu-si
pravila, au venit dracii si l-au tulburat. Iar el a zis catre ei : pana cand ma
necajiti ? Nu va indestulati cu lenevirea vremii celei trecute ? Zis-au lui
dracii : cand erai in lenevire nici noi nu aveam grija de tine. Dupa ce te-ai
sculat asupra noastra, si noi ne-am sculat asupra ta. Aceasta auzind fratele, se
indemna pe sine la lucrul lui Dumnezeu si sporea cu darul lui Hristos.
2)
Zis-a un batran : de voiesti sa traiesti dupa legea lui Dumnezeu, omule, vei
avea ajutor pe Facatorul Legii. Iar de voiesti sa nu asculti poruncile lui
Dumnezeu, vei afla ajutor pe diavolul la caderea ta. A zis iarasi : da vointa si
primesti putere.
3) Un frate, ispitindu-se de draci, s-a dus la un batran
si i-a vestit ispitele pe care le patimea. Si i-a zis batranul : frate, sa nu te
inspaimante pe tine ispitele cele ce ti se intampla ! Caci cu cat vad vrajmasii
sufletul inaltandu-se si unindu-se cu Dumnezeu, cu atat se scarbesc, topindu-se
de zavistie. Dar cu neputinta este, cand se ispiteste omul, sa nu fie de fata
Dumnezeu si ingerii Lui si sa-i dea mana de ajutor. Deci, nu inceta sa te
indrepti catre El si sa-L chemi cu smerenie spre ajutor. Inca in vremea ispitei,
pune in minte puterea Lui cea nebiruita si neputinta noastra si cruzimea
vrajmasului nostru si vei dobandi degraba ajutorul lui Dumnezeu.
4) Zis-a
un batran : de vei lucra lucrul mainilor tale in chilia ta si va sosi ceasul
rugaciunii tale, sa nu zici : sa sfarsesc aceste putine smicele de finic si asa
ma voi scula. Ci scoala-te la fiecare ceas si da-i lui Dumnezeu datoria. Fiindca
de vreme ce cate putin te obisnuiesti sa te lenevesti la rugaciune si la
pravila, sufletul tau se face pustiu de tot lucrul trupesc si duhovnicesc. Caci
de dimineata se vede osardia ta.
5) Zis-a un batran : daca monahul, cand
sta la rugaciune, numai atunci se roaga, unul ca acesta nicidecum nu se
roaga.
6) Povestit-au niste frati, zicand : odata am mers la un batran si
dupa obicei, facandu-se rugaciune, dupa ce ne-am inchinat intre noi, am sezut.
Si dupa ce am vorbit, vrand sa ne ducem, am cerut sa se faca rugaciune. Iar unui
din parinti a zis catre noi : de ce ? Dar nu v-ati rugat ? Si-am zis : cand am
intrat, parinte, s-a facut rugaciune si am vorbit pana acum. Zis-a batranul :
iertati, fratilor, ca sezand cu voi un frate si vorbind, a facut o suta si trei
rugaciuni. Dupa ce a zis el aceasta, a facut rugaciune si i-a
slobozit.
7) Zis-a un batran : omul are trebuinta sa se teama de judecata
lui Dumnezeu, sa urasca pacatul, sa iubeasca fapta buna si sa se roage lui
Dumnezeu totdeauna.
8) Pe un frate care sta la rugaciune, l-a muscat o
scorpie la picior si atat s-a atins durerea de inima lui, incat putin a fost sa
nu-si dea suftetul. Dar desi se afla asa si suferea dureri, nu s-a indepartat
pana ce nu si-a implinit rugaciunea.
9) Un frate l-a intrebat pe un
batran : pentru ce, cand stau la rugaciune, mai mult ma trage gandul la alte
griji ? Si i-a raspuns batranul : diavolul dintru inceput nevrand sa se inchine
Dumnezeului tuturor, s-a lepadat din ceruri si strain s-a facut de Imparatia lui
Dumnezeu. Pentru aceasta se sileste si pe noi sa ne traga de la rugaciune la
alte zabavi, vrand sa lucreze si in noi ceea ce a patimit el.
10) Un
monah, care petrecea singur, nu lucra nimic, ci neincetat se ruga. Iar seara
intra in chilia sa si-si afla painea sa si o manca. Deci, intr-una din zile a
venit un frate avand smicele de finic si l-a facut de a lucrat. Facandu-se
seara, a intrat sa manance dupa obicei si nu a aflat nimic. Atunci, s-a culcat
mahnit si i s-a descoperit lui de sus : zabovindu-te impreuna cu Mine, te
hraneam. Dar dupa ce ai inceput sa lucrezi, cauta-ti hrana din lucrul mainilor
tale.
11) Era candva un batran in muntele Sinai si iesind de acolo l-a
intampinat un frate, care suspinand i-a zis batranului : parinte, ne mahnim
pentru neplouare. Iar el i-a raspuns : pentru ce nu va rugati lui Dumnezeu, ca
sa ploua ? Zis-a fratele : ne rugam si facem litanie, dar nu ploua. Atunci a zis
batranul : cu adevarat, nu va rugati cu deadinsul. Daca voiesti sa cunosti ca
asa este, sa stam la rugaciune. Si intinzand mainile catre cer, s-a rugat. Si
indata s-a pogorat ploaia. Iar fratele vazand, s-a infricosat si cazand s-a
inchinat. Apoi batranul a fugit indata de acolo.
12) Un frate,
suparandu-se de gandurile rele, cu multa smerenie zicea ca acestea gandind, nu
are masura de mantuire. Deci, mergand la un batran iscusit, l-a rugat sa se
roage sa i se usureze gandurile. Si a zis batranul catre el : nu-ti este de
folos, fiule ! Dar el sta silindu-l pe batran si rugandu-se batranul, a ridicat
Dumnezeu razboiul de la frate. Si indata a cazut in inalta cugetare si mandrie.
De aceea, mergand, l-a rugat pe batran sa-i vina iarasi gandurile si smerenia pe
care le-a avut mai inainte.
13) Zis-a un batran : sunt unii care isi
petrec zilele in lenevie si cu cuvantul si cu gandul cauta sa se mantuiasca, dar
cu lucrul nu se ispitesc, ci vietile sfintilor le citesc. Smerenia acestora si
neagoniseala, infranarea si privegherea, rugaciunea si plecarea genunchilor,
culcarea pe jos, linistea si celelalte nevointe, nu le lucreaza.Ci cu lenevirea
si parerea lor fac mincinoase vietile sfintilor, zicand ca nu este cu putinta
vreunui om sa sufere unele ca acestea, nesocotind ei, ca unde va locui Dumnezeu
prin darul botezului si prin lucrarea poruncilor, acolo se fac lucruri si daruri
mai presus de fire.
14) Un batran petrecea intr-o capiste de idoli si
venind dracii ii ziceau : du-te din locul nostru ! Iar el le-a zis : voi nu
aveti loc nicaieri. Si au inceput ei sa imprastie toate smicelele de finic ale
batranului. Batranul sta si le aduna. Apoi dracul apucandu-l de mana l-a tras
afara. Ajungand batranul la usa, cu cealalta mana tinea usa strigand : Iisuse,
ajuta-mi ! Si indata a fugit dracul lasandu-l, iar batranul a inceput a plange.
Si i-a venit lui glas de sus, zicand : de ce plangi ? Raspuns-a batranul :
fiindca indraznesc ei sa-l apuce pe om si sa faca asa ! Glasul iarasi i-a zis :
tu te-ai lenevit, caci cand M-ai cautat, vazut-ai cum M-am aflat la tine indata.
Si multumind batranul, se tinea de lucrarea cea dupa Dumnezeu.
15) Un
frate l-a intrebat pe un batran : ce sunt, parinte, nalucirile cele de noapte ?
Si i-a raspuns batranul : precum ziua ne trage pe noi diavolul la ganduri
straine sa nu ne indeletnicim cu rugaciunea si cu cugetarile cele bune tot asa
si noaptea ne tulbura mintea cu naluciri mari si de multe feluri, ca sa faca
netrebnica si rugaciunea cea de noapte, pizmasul oamenilor. Pentru aceea nu
trebuie sa luam aminte la el nicidecum.
16) Un frate l-a intrebat pe un
batran : care este plugaria sufletului, ca sa rodeasca ? I-a raspuns batranul :
plugaria sufletului este linistea trupului, rugaciunea trupeasca cea multa si
neluarea aminte la greselile oamenilor, ci numai la ale tale. De va petrece omul
intru acestea, nu va zabovi sa-i rodeasca sufletul.
17) Un frate l-a
intrebat pe un batran : ce lucrare trebuie sa aiba inima, ca sa se
indeletniceasca cu dansa. Si i-a raspuns batranul : aceasta este lucrarea cea
desavarsita a monahului : sa ia aminte la Dumnezeu fara raspandire. Zis-a
fratele : dar gandurile cele rele nu lasa mintea sa ia aminte la Dumnezeu
pururea. Cum trebuie sa le goneasca ? Si a zis batranul : nu poate mintea de la
sine sa faca aceasta, ca nu are o astfel de putere, ci cand vor bantui
gandurile, trebuie degraba sa alerge la Dumnezeu si Acela le va topi ca ceara,
caci Dumnezeul nostru este foc mistuitor. Zis-a fratele : cum dar parintii
Schitului intrebuintau gandul cel impotriva graitor ? Raspuns-a batranul - si
lucrarea aceea este mare si buna, dar are osteneala si nu este cu folos pentru
toti. Zis-a fratele : cum nu este cu folos pentru toti ? Zis-a batranul : cand
gandul va veni asupra sufletului si va putea sufletul prin nevointa sa-l
goneasca, altul napadind il va cuprinde. Si asa toata ziua graind impotriva
miscarilor gandurilor, niciodata nu se va indeletnici la privirea lui Dumnezeu.
Intrebat-a fratele : cu ce mestesug alearga dansul la Dumnezeu ? Zis-a batranul
: de va veni la tine gandul curviei, indata smulgand mintea, inalt-o cu osardie
catre Dumnezeu si nu zabovi. Zis-a fratele : dar de va veni gandul slavei
desarte, nu trebuie sa graiesc impotriva gandului ? Raspuns-a batranul : in
oricare ceas va grai impotriva cineva, mai tare se face gandul acela si mai
puternic. Caci va grai impotriva mai multe decat tine, si nici Duhul Sfant nu
iti va ajuta tie atat. Caci te afli ca si cum te-ai mandri si socotesti ca esti
in stare sa te lupti cu patimile. Atunci mai vartos trebuie sa alergi catre
Dumnezeu. Caci precum cel ce are parinte duhovnicesc, parintelui lasa toate si
el este fara de grija. Asa si tu dandu-te lui Dumnezeu, nu trebuie sa ai grija
nicidecum de gand, sa-i graiesti impotriva, sau sa-l lasi sa intre. Daca va
intra, du-l sus catre parintele si zi-i : eu nu am nimic. Iata parintele meu, el
stie ! Si ducandu-l in mijlocul caii lasandu-te, va fugi. Caci nu poate sa
mearga cu tine la acela, nici sa stea inaintea altuia. Deoarece ca aceasta
lucrare, nu este mai mare si mai fara de grija in toata Biserica.
18) Un
batran povestea : un episcop s-a dus intr-un sat intr-o duminica si a zis
diaconilor sai : cautati-l pe preotul satului, sa ne faca maine Sfanta Jertfa a
Sfintelor Taine ! Si cautandu-l l-au aflat pe preot, om satean si fara viclesug
si l-au dus la episcop. Apoi l-a indemnat episcopul sa faca Sfanta Liturghie.
Cand preotul intra in Sfantul Altar, l-a vazut episcopul ca indata ce a stat in
fata Sfintei Mese era tot un foc si nu ardea. Dupa ce s-a sfarsit Sfanta
Liturghie, l-a chemat episcopul pe preot in vestmantarie si a zis catre dansul :
blagosloveste-ma, vrednicule rob al lui Dumnezeu ! Iar preotul a zis : cum este
cu putinta sa fie blagoslovit episcopul de catre preot, care este hirotonit de
acesta ? Ci tu blagosloveste-ma, parinte ! Iar episcopul a raspuns : nu pot
blagoslovi pe cel ce sta in foc si aduce Sfintele Daruri lui Dumnezeu. Caci
totdeauna cel mai mic se blagosloveste de cel mai mare. Si preotul a zis : se
poate, Sfintite stapane, ca vreun episcop sau preot sa staruiasca la Sfintele
Taine, si sa nu stea in dumnezeiescul foc ? Aceasta auzind episcopul, s-a
minunat de curatenia preotului si de nerautatea lui si folosindu-se s-a
dus.
19) Povestesc unii despre un batran ca a petrecut patru luni umbland
la un frate oarecare la Schit si niciodata nu l-a aflat fara indeletnicire. Iar
mai tarziu venind odata si stand in afara usilor, l-a auzit plangand si graind
singur : Doamne, de cand ma ostenesc atata, rugandu-ma Tie sa ma miluiesti !
Urechile Tale oare sa nu prinda de veste, cand strig sa ma miluiesti
?
20) Spunea cineva din batrani, ca a mers dracul la un batran, in chip
de monah si batand la usa i-a deschis batranul si a zis : fa rugaciune ! Iar
dracul i-a zis : si acum isi pururea si in vecii vecilor. Si iar a zis batranul
: roaga-te si zi : Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea
si in vecii vecilor ! Iar dracul, fiind ars ca de foc, a fugit.
21) Zis-a
un batran : odinioara m-am sculat sa-mi fac pravila si cand am inceput, am auzit
trambite de razboi si m-am mahnit. Apoi am zis in mine : oare razboi sa fie
acesta ? Si a raspuns dracul : razboi este si zarva. Iar de-ti este voia sa nu
fi luptat, nu purta razboi ci mananca, bea, dormi si nu ma voi lupta cu tine
!
22) Zis-au batranii : oglinda calugarului este rugaciunea.
23)
Zis-a oarecare din batrani, ca precum nu este cu putinta a-si vedea cineva fata
in apa tulbure, asa si sufletul, de nu se va curati de gandurile straine, nu
poate sa se roage cu mintea.
24) Ziceau batranii despre un frate, ca
niciodata nu si-a lasat lucrul mainilor sale si rugaciunea lui neincetat urca la
Dumnezeu. Si era foarte smerit si cucernic.
25) Zis-a un batran : cand se
pazeste omul sa nu-l asupreasca pe aproapele, atunci indrazneste cu gandul, caci
rugaciunea lui este primita la Dumnezeu, iar de va asupri cineva pe aproapele
sau, rugaciunea lui este urata si neprimita, caci suspinul celui asuprit nu lasa
rugaciunea celui ce l-a asuprit sa intre si sa stea inaintea lui
Dumnezeu.
26) Zis-a iarasi : de vei auzi despre cineva ca te-a ocarat si
va veni la tine, sa nu-i arati ca stii ceva, ci vorbeste cu dragoste cu el si
arata-ti fata vesela catre el, ca sa ai indrazneala la rugaciune.
27) Un
batran oarecare rugandu-se ii sta mult impotriva diavolul, caci atunei cand isi
ridica el mainile, se prefacea dracul in chip de leu si apucandu-l cu labele
ceie dinainte isi infigea unghiile in amandoua partile in coapsele nevoitorului
si nu-l lasa pana ce nu isi slobozea mainile. Sfantul nu slabea deloc insa pana
ce isi implinea rugaciunile sale obisnuite.
28) Un batran sfant
rugandu-se in pustie au venit dracii si o saptamana l-au trantit si l-au
scuturat, ridicandu-l in sus cu rogojina dar n-au putut sa-i pogoare mintea de
la rugaciunea cea fierbinte.
29) Alt batran, tot iubitor de Dumnezeu,
avand pentru rugaciune purtarea de grija si prin pustie umbland, au venit doi
ingeri la dansul si alaturi de dansul, mergeau de amandoua partile. El insa
catusi de putin n-a cautat la ei, ca sa nu-si piarda comoara cea de mare pret.
Caci isi aducea aminte de cuvantul apostolului, care zice : nici ingerii, nici
incepatoriile, nici puterile nu vor putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui
Iisus Hristos.
30) Zis-a un batran. precum este mai mare vederea decat
toate simturile asa si rugaciunea este mai mare decat toate faptele bune.
31) Zis-a un batran : roaga-te bland si canta lin dupa randuiala si cu
intelegere si vei fi ca un pui de vultur, purtandu-te in slava !
32) Un
batran se ducea sa-si vanda cosnitele. Dar diavolul, intampinandu-l, i le-a
rapit si le-a facut nevazute. Atunci batranul, intorcandu-se la rugaciune, zicea
: Dumnezeule, multumescu-ti Tie ca m-ai izbavit de osteneala ! Si nesuferind
diavolul multumirea batranului, a strigat, zicand : iata-ti cosnitele, batrane !
Iar batranul, luandu-le, le-a vandut.
33) Monahul cel ce este gata sa
sufere vitejeste cele ce se intampla, putin se va mahni in vremea ispitei. Iar
cel ce nu primeste ispita, mai mult se va scarbi. Tulumbele se aduc in ziua
aprinderii si lacrimile in vremea ispitei. Apa stinge flacara cea aprinsa pe
casa si lacrimile la rugaciune, poftele cele rele.
34) Povestit-a un
ucenic despre staretul sau ca timp de douazeci de ani nu a dormit pe coaste, ci
pe scaunul la care lucra, sezand, dormea. Si in toti anii acestia manca la doua
zile o data, sau la patru, sau la cinci. Iar cand manca, avea o mana intinsa la
rugaciune, iar cu cealalta manca. Si intrebandu-l eu - zice ucenicul - pentru ce
facea aceasta, a raspuns batranul : judecata lui Dumnezeu am pus-o inaintea
ochilor mei si nu o pot suporta. Odata iesind batranul si aflandu-ma in curte
dormind, a stat deasupra mea si a plans si tanguindu-se zicea : oare, unde este
gandul acestuia, ca doarme fara de grija !
35) Un batran sedea in
chinovia Sfantului Teodosie chinoviarhl, care timp de treizeci de ani acest
canon pazea : in fiecare saptamana o singura data gusta paine si apa si lucra
neincetat iar din biserica niciodata nu iesea.
36) Un batran avea un
ingrijitor care locuia la sat si s-a intamplat ca odata zabovind ingrijitorul
i-au lipsit cele de trebuinta batranului. Si inca zabovind, i-au lipsit cu totul
cele de trebuinta si lucrul mainilor lui, pe care il lucra la chilie. Si se
necajea, fiindca nici nu putea lucra, nici cele trebuincioase nu avea. Si a zis
ucenicului sau : te duci pana in sat ? Iar el a zis : cum voiesti, asa voi face,
caci se temea si fratele sa se apropie de sat, pentru sminteala. Dar ca sa nu se
arate neascultator catre parintele sau, s-a hotarat sa mearga. Si i-a zis lui
batranul : mergi si cred ca Dumnezeu te va acoperi de toata ispita ! Si facand
rugaciune, l-a trimis. Iar fratele venind in sat si afland casa ingrijitorului,
stand langa usa, a batut. Dar s-a intamplat atunci, ca ingrijitorul si toti ai
casei lui se dusesera afara din sat la o pomenire. Acasa a ramas o fecioara a
lui, care cum l-a vazut pe fratele, i-a deschis. Si vazandu-l si afland ce
voieste, il indemna sa intre inauntru. El insa nu voia. Dar mult silindu-l l-a
biruit si l-a tras la dansa. Ucenicul cum s-a cunoscut inconjurat de ganduri,
suspinand din adanc, a zis catre Dumnezeu, Doamne, pentru rugaciunile parintelui
meu, mantuieste-ma in ceasul acesta ! Si aceasta zicand, indata s-a aflat la
rau, urcand spre munte si a ajuns fara de vatamare la parintele sau.
37)
Ucenicul unui staret mare luptat fiind spre curvie, s-a dus in lume si s-a
logodit. Iar batranul scarbindu-se s-a rugat lui Dumnezeu, zicand : Doamne,
Iisuse Hristoase, nu-l slobozi pe robul Tau sa se spurce ! Deci, culcandu-se
fratele cu logodnica si-a dat duhul, nespurcandu-se.
CAPITOLUL
XXIIIPENTRU ACEASTA, CA TOTDEAUNA SE CADE SA NE
TREZIM1) Povestesc unii despre un batran, ca sezand in chilie, a
venit la dansul noaptea un frate si l-a auzit inauntru sfatuindu-se cu cineva si
zicand : o, raule, pana cand ? Du-te de la mine. Vino incoace, iubite . Intrand
fratele, i-a zis : parinte, cu cine graiai ? Si i-a raspuns : gandurile cele
rele le goneam, iar pe cele bune le chemam.
2) Zis-a un batran : omul cel
ce are in tot ceasul inaintea sa moartea, biruieste slabirea
sufletului.
3) Zis-a iarasi : aurul sau argintul de il va pierde cineva,
poate in locul lui sa afle altul. Dar vremea pierzand-o, alta nu va mai putea
afla in locul ei.
4) Venit-a odinioara un batran la alt batran. Si
vorbind ei, a zis unul : eu am murit lumii. I-a raspuns celalalt : sa nu
nadajduiesti in tine, frate, pana cand vei iesi din trup, ca desi zici tu ca ai
murit lumii diavolul este viu.
5) Zis-a un batran : ostasul sau vanatorul
iesind la razboi nu se mai ingrijeste de nimic, daca se va rani sau va scapa, si
amandoi numai de sine se ingrijesc. Asa se cade si calugarului sa fie.
6)
Zis-a un batran : precum nimeni nu poate nedreptati pe cel ce sade aproape de
imparat, asa si satana nu poate sa ne strice nimic noua, de va fi sufletul
nostru aproape de Dumnezeu. Caci Dumnezeu zice : apropiati-va de Mine si Eu ma
voi apropia de voi ! Cand ne raspandim cu mintea totdeauna, lesne rapeste
vrajmasul sufletul nostru cel ticalos si il pogoara in patimile
necuratiei.
7) Graiau batranii : trei puteri ale satanei sunt care merg
inaintea a tot pacatul : uitarea, neingrijirea si pofta. Daca vine uitarea, se
naste neingrijirea si negrija naste pofta. Cel ce nu este in uitare, nu cade in
negrija, iar cel ce nu cade in negrija, nu ajunge la pofta si cel ce nu
pofteste, nu cade niciodata de la darul lui Hristos.
8) Zis-a un batran :
deprinde-te cu tacerea si nu te ingriji de nimic ! Ia aminte la invatatura ta,
culcandu-te si sculandu-te cu frica lui Dumnezeu si nu te vei teme de naravurile
tale cele necurate !
9) Zis-a un batran catre un frate : diavolul este
vrajmasul, iar tu esti casa. Deci, vrajmasul nu inceteaza sa arunce in casa ta
orice afla, toata rautatea turnand-o. Insa tu sa nu te lenevesti ci sa maturi
afara tot. Dar de te vei lenevi, se va umple casa ta de toata necuratia si dupa
aceea nu vei mai putea intra in ea. Ci, indata ce arunca el, matura si va fi
casa ta curata, cu darul lui Hristos.
10) Zicea unul din batrani : cand
se acopera ochii boului, atunci el se suceste si umbla in randuiala, iar de nu
ii acoperi ochii, nu se supune. Asa si diavolul : de va apuca sa inchida ochii
omului, il duce la tot pacatul, iar de se vor lumina ochii lui, lesne va putea
scapa de mestesugurile vicleanului.
11) Povestit-au unii ca in muntele
lui Antonie sedeau sapte frati si pe vremea curmalelor pazeau pe rand, sa alunge
pasarile. Si era acolo un batran, care cand ii venea ziua, striga : fugiti de
aici, gandurile mele cele dinauntru si pasarile cele din afara.
12)
Povestesc unii despre un batran, ca tragea sa moara in Schit si i-au inconjurat
fratii patul si iertandu-l, au inceput sa planga. Iar el deschizandu-si ochii, a
ras, si iarasi a ras. A ras si a treia oara. Si l-au rugat fratii, graind : ce
este, parinte, ca noi plangem si tu razi ? El le-a raspuns : radeam pentru ca va
temeti toti de moarte si am mai ras pentru ca nu sunteti gata. A treia oara am
ras ca de la osteneala merg la odihna. Si indata a adormit batranul.
13)
Spunea ucenicul unui batran iscusit : candva mergand noi se cam oprea batranul
si i-am zis : parinte, mai mergi macar un pic. Si mi-a raspuns : oare, nu auzi
ca ingerii canta in ceruri ? Iar noi nu ne trezim, pentru ca a zis parintele
Antonie : nu se cade monahului sa se ingrijeasca de nimic, decat pentru
mantuirea sufletului sau.
14) Zis-a un batran : de la mic pana la mare,
tot ce facem, sa privim la roada lor ce o vor naste : ori cu gandul, ori cu
lucrul.
15) Doi filosofi au mers la un batran si l-au rugat sa le spuna
un cuvant de folos. Dar batranul tacea. Iarasi i-au zis filosofii : nu ne spui,
parinte, nimic ? Atunei le-a raspuns batranul : ca sunteti iubitori de vorba,
iar nu filosofi adevarati, stiu si va spun pana cand va veti invata a vorbi,
nestiind ce graiti. Aceasta sa va fie filosofia : sa va deprindeti pentru cele
de moarte si pentru liniste si sa va paziti pe voi cu tacere.
16) Un
batran oarecare sedea la Tebaida intr-o pestera si avea un ucenic iscusit. Si
avea obicei batranul, seara, sa-l sfatuiasca cele de folos si dupa sfatuire
facea rugaciune si-l slobozea sa doarma. Odata insa niste mireni cucernici, care
stiau nevointa cea multa a batranului, s-au intamplat de au venit la el si i-au
facut mangaieri. Si dupa ce s-au dus, a sezut iarasi batranul seara dupa obicei,
sfatuindu-l pe frate si in timp ce vorbea cu el, a adormit. Iar fratele a
asteptat sa se trezeasca batranul si sa-i faca rugaciune. Dar, mult sezand si
nedesteptandu-se batranul, s-a suparat si nu s-a dus. Si a suferit asa de sapte
ori la rand, suparandu-se si impotrivindu-se si nu s-a dus. Apoi, trecand o
vreme din noapte, s-a desteptat batranul si vazandu-l pe ucenic sezand, i-a zis
: nu te-ai dus pana acum ? Iar el a zis : nu, ca nu m-ai slobozit, parinte. Si a
zis batranul : pentru ce nu m-ai desteptat ? I-a raspuns fratele : nu am
indraznit sa te misc, ca sa nu iti stric somnul. Asa, au citit pravila cea de
dimineata si dupa sfarsitul ei, l-a slobozit batranul pe frate si sedea singur.
Atunci a fost rapit si iata cineva si arata lui un loc slavit, cu un scaun
stralucit in el si deasupra scaunului sapte cununi stralucitoare. lar el l-a
intrebat pe cel ce i le arata : ale cui sunt acestea ? Si i-a raspuns acela :
ale ucenicului tau, si locul si scaunui i le-a daruit Dumnezeu pentru ascultarea
lui, iar cele sapte cununi in noaptea aceasta le-a luat. Deci, venindu-si in
sine batranul, l-a chemat pe frate si i-a zis : spune-mi, ce-ai facut in noaptea
aceasta ? Iar el a raspuns : iarta-ma, parinte, dar nimic n-am facut ! Batranul,
socotind ca smerindu-se nu marturiseste, i-a zis : nu te slobozesc de nu-mi vei
spune ce-ai facut, sau ce-ai gandit in noaptea aceasta ! Fratele, nimic stiind
sa fi facut, nu avea ce sa-i zica. Si i-a zis parintelui : parinte, nimic nu am
facut decat aceasta : ca suparat fiind de ganduri de sapte ori, sa ma duc fara
de slobozenia ta, nu m-am dus. Iar batranul auzind, a inteles ca de cate ori s-a
luptat impotriva gandului, a primit cununa de la Dumnezeu. Si fratele nimic din
cele ce a vazut nu i-a spus. Dar pentru folos le-a povestit acestea la barbati
duhovnicesti, ca sa cunoastem ca si pentru mici osteneli ne daruieste noua
Dumnezeu cununi stralucite. Sa ne mai invatam si a cere cu osardie rugaciunile
parintilor si sa nu indraznim sa facem ceva, sau catusi de putin sa ne despartim
de ei, fara blagoslovenie.
CAPITOLUL XXIVCUM TREBUIE SA
PRAZNUIASCA IUBITORII DE DUMNEZEU SI CARE ESTE OSPATAREA PARINTILOR LA
PRAZNICE1) Zis-a un batran : de iti va zice tie gandul sa faci multe
feluri de bucate la praznic, sa nu-l asculti pentru ca necrestineste praznuiti,
caci aceia asa gatesc. Iar hrana cea mai buna a monahului este plansul si
lacrimile.
2) Zis-a unul din parinti : stiu un frate la chilii, care a
postit saptamana Pastilor. Si cum s-au adunat seara, a fugit sa nu manance la
masa. Si-a facut doar putine sfecte fierte si le-a mancat fara de
paine.
3) Zis-a un batran : cu cuvinte dumnzeiesti sa ne desfatam si cu
vietile sfintilor parinti sa praznuim, nu cu pantecele desfatandu-ne, ci
duhovniceste veselindu-ne
4) Un monah lucra de ziua unui mucenic.
Vazandu-l alt monah, i-a zis : oare ti se cade sa lucrezi astazi ? Iar el a
raspuns : astazi a fost schingiuit robul lui Dumnezeu, muncit, pedepsit, dar eu
sa nu ma ostenesc cu putina osteneata astazi ?
5) Ne-a povestit noua avva
Pavel capadocianul acestea : in vremea cand s-a facut pustiirea persilor, am
fugit si noi de la manastirea noastra si ne-am risipit. Deci intrand eu in
Constantinopol, am aflat dupa intamplare o corabie care trebuia sa mearga la
Alexandria. Si dandu-i plata, am intrat intr-insa. si in putine zile am ajuns la
Alexandria. Afland eu acolo monahi din muntele Nitriei, am calatorit impreuna cu
ei. Cand am ajuns la munte, am locuit impreuna cu unul din batrani. Si petrecand
cu dansul un an si trei luni, m-am dus la egumenul muntelui si i-am zis : fa
mila, avvo si da-mi o chilie, ca sa ma odihnesc, ca nu pot sa traiesc impreuna
cu un batran care nu pazeste pravila monahilor, ci a mirenilor ! Acesta ma
sileste sa postesc duminica, in celetalte sarbatori si in cele cincizeci de
zile. Iar ce este mai rau, ca nici nu ma lasa sa cant canoanele si troparele, pe
care toti le canta. In zilele Sfantului Post, afara de sambata si de duminica,
nici paine, nici vin, nici untdelemn nu gustam, ci cu poame ne indestulam, la
doua zile. Si a raspuns egumenul muntelui : intoarce-te, frate si locuieste
impreuna cu batranul de voiesti sa te mantuiesti ! Ca cel ce pofteste mantuirea,
nici in praznic, nici in ziua duminicii nu trebuie sa petreaca fara preamarirea
lui Dumneze care cu post si priveghere se intareste si se pazeste. Caci precum
pestele fara apa nu poate trai, tot asa, nici monahui fara rugaciune neincetata,
fara post si priveghere, nu poate sa traiasca si sa petreaca dupa Dumnezeu. Inca
indoite zile de post, numai sihastrilor li se cuvin. La fel, poame sa guste, iar
de paine sa se departeze nu este lucru de folos, nici laudat, caci are semn de
slava desarta iar patruzeci de zile de infranare in Sfantut si Marele Post, cu
dezlegare si odihna de la Pasti pana la Pogorarea Duhului Sfant, mirenilor si
bogatilor li se cuvine, nu monahilor. Troparele si canoanele de cantat si
glasurile, preotilor celor din lume si celorlaiti li se cuvin. Caci, pentru
aceasta si norodul obisnuieste in biserica sa se adune, iar monahilor care
petrec departe de tulburarile lumii, un lucru ca acesta nu numai le este
folositor, dar de multe ori si pricinuitor de vatamare. Caci precum pescarul cu
undita si cu viermele vaneaza pestele, asa si diavolul cu aceste tropare si cu
cantarea, cufunda monahul in slava desarta, in veselia oamenilor, in iubirea de
dulceata si poate chiar si in curvie. In departarea de cantare se afla mantuirea
pentru monahul cel ce cu adevarat voieste sa se mantuiasca.
CAPITOLUL
XXVPENTRU SOCOTINTA1) Un frate a zis unui batran : nu
vad nici un bine inaintea mea. I-a raspuns batranul : tu esti cu patru usi iar
cel ce voieste va intra si va iesi prin tine si tu nu pricepi. Insa de te vei
scula si vei inchide usile si nu vei lasa sa intre prin ele gandurile cele rele,
atunci le vei vedea afara stand si luptandu-se cu tine.
2) Si iarasi a
fost intrebat : pentru ce ma trandavesc adeseori ? Si i-a raspuns : pentru ca
n-ai instiintat inca starea ta.
3) Si iarasi l-a intrebat : ce se cade
calugarului sa faca ? Si i-a raspuns : toata fapta buna sa o faca si de la tot
raul sa se departeze.
4) Zis-au parintii : la tot gandul ce iti vine, sa
ii zici : al nostru esti sau ai vrajmasilor nostri ? Si stiu ca iti va spune
tie.
5) Si iarasi a zis : sufletul este asemenea izvorului : de-l vei
curati, va izvori iar de il vei astupa, va pieri.
6) Si iarasi a zis :
socotinta este mai mare decat toate faptele cele bune.
7) Au zis batranii
: de vei vedea pe cel tanar de voia sa suindu-se la ceruri apuca-l de picior si
trage-l, caci nu ii este de folos.
8) Zis-a un batran : neamul acesta nu
cauta ziua de astazi, ci ziua de maine.
9) Iarasi a zis : indrazneala si
rasul sunt asemenea focului care arde paiele.
10) Iarasi a zis : omul
care se nevoieste pentru Dumnezeu asemenea este mucenicului.
11) Iarasi :
de se va face cineva nebun pentru Dumnezeu, il va intelepti pe el
Dumnezeu.
12) Si iarasi : acestea le cere Dumnezeu de la om : mintea,
cuvantul si lucrul.
13) Si iarasi : acestea este dator omul sa faca : sa
se teama de judecata lui Dumnezeu, sa urasca pacatul, sa iubeasca faptele cele
bune si sa se roage totdeauna lui Dumnezeu.
14) Un frate l-a intrebat pe
unul din parinti, daca isi spurca cineva mintea cu gandurile cele spurcate. Si
s-a pus intrebarea aceasta mai multora si unii ziceau ca se spurca, iar altii ca
nu. Daca nu, nu putem sa ne mantuim cei prosti. Ci mai degraba aceasta este : sa
nu faci cu trupul pacat. Iar fratele mergand la un batran iscusit, l-a intrebat
si i-a raspuns batranul : dupa masura fiecaruia este intrebat fiecare. Deci, se
ruga fratele, batranului, zicand : talcuieste-mi acest cuvant ! Si i-a raspuns
batranul : iata un vas poftit ! Si au intrat doi frati, unul avand pofta mare,
iar celalalt mai mica. Si de va zice gandul celui desavarsit : as vrea sa am
acest vas si nu va zabovi in aceasta, ci o va taia de la sine, nu s-a spurcat,
neajungand la masura mare. Iar de va pofti si va zabovi gandind si nu-si va
scoate gandul, s-a spurcat pe sine.
15) Zis-a un batran : nu vom fi
judecati atat pentru gandurile cele dinauntrul nostru, cat mai ales pentru
gandurile primite dinafara. Ca se intampla uneori a se prapadi din ganduri si
alteori a se incununa din ganduri.
16) Zis-a un batran : proorocii au
facut cartile si venind parintii, au trait dupa Scriptura. Cei de dupa dansii
le-au invatat pe de rost si le-au si scris pe cand cei de pe urma, le-au pus
desarte pe ferestre.
17) Niste frati iesind din chinovie, au mers in
pustie la un sihastru. Acesta i-a primit cu parere de bine si precum este
obiceiul sihastrilor, vazandu-i osteniti, le-a pus masa mai inainte de vreme si
din cele ce avea le-a pus dinainte si i-a odihnit. Iar daca s-a facut seara, au
cantat cei doisprezece psalmi. La fel si noaptea. Iar batranul priveghea singur
si i-a auzit pe amandoi, graind unul catre altul : sihastrii cei din pustie se
odihnesc mai mult decat noi, la manastirile cele mari. Dimineata, vrand ei sa
plece la un batran aproape de sihastru, le-a zis : inchinati-va batranului din
partea mea si sa-i ziceti sa nu ude buruienile. Si au facut asa. Iar acela
auzind, a priceput cuvantul batranului si i-a tinut pana seara nemancati. Daca
s-a facut seara, au facut slujba mare si dupa aceea le-a zis : sa mai odihnim,
pentru voi, de vreme ce sunteti osteniti. Si le-au pus dinainte paine uscata si
sare, graind ca se cade a praznui pentru ei si a turnat putin otet in sare.
Apoi, sculandu-se, au facut priveghere pana la ziua si le-a zis : nu putem
savarsi pentru voi pravila toata, de aceea, odihniti-va, de vreme ce sunteti
calatori ! Si facandu-se ziua, voiau sa fuga, dar el ii ruga : mai sedeti putin
la noi, macar trei zile, dupa obiceiul pustiuilui. Ei insa, n-au vrut sa sada,
dar vazand ca nu-i lasa, au fugit fara stirea batranului.
18) Un frate
l-a intrebat pe un batran : de mi se va intampla sa ma ingreuiez de somn si va
trece vremea pravilei mele si nu vreau sa mai incep de suparare slujba, ce sa
fac ? Si i-a raspuns batranul : de ti se va intampla sa dormi pana dimineala,
sculandu-te, inchide usa si ferestrele si fa-ti slujba, pentru ca scris este : a
Ta este ziua si a Ta este noaptea, caci in toata vremea este slavit
Dumnezeu.
19) Zis-a un batran : este un om care mananca mult si inca nu
se satura si este altul care mananca putin si se satura. Deci, cel ce mananca
mult si inea i-ar mai trebui, are mai mare plata decat cei ce mananca putin si
se satura.
20) Un frate l-a intrebat pe un calugar mic : oare, bine este
sa taci, sau sa graiesti ? Si i-a raspuns : de sunt cuvinte desarte, lasa-le,
iar de sunt bune, da-le loc bun si graieste-ie ! Insa si bune de sunt, sa nu
zabovesti cu ele, ci indata sa le tai de la tine si te vei odihni.
21)
Iesit-au oarecand niste calugari din Egipt Ia Schit. Si vazand cei de la oras pe
cei de la Schit mancand degraba, s-au smintit. Instiintandu-se de aceasta
preotul, a vrut sa-i mangaie si a propoveduit in biserica, zicand poporului :
postiti si lungiti randuiala postului vostru, fratilor ! Atunci au dat sa plece
egiptenii care venisera dar au fost opriti si daca n-au mancat in ziua cea
dintai, s-au ingreuiat. Asa ca i-au facut sa manance tot a doua zi. Cei de la
Schit insa n-au mancat toata saptamana. Iar daca a venit sambata, au sezut
egiptenii cu batranii sa manance. Si fiindca egiptenii se temeau sa manance,
unul din batrani l-a apucat pe un egiptean de mana si i-a zis : mananca cu
socoteala, ca un calugar ! Acela si-a smucit mana, zicand : lasa-ma, ca mor de
foame in aceasta saptamana, nemancand fiertura ! Si i-a zis batranul : daca
pieriti mancand a doua zi, cum de va smintiti de cei ce postesc totdeauna cate o
saptamana ? Iar ei cerand iertare, au plecat bucurandu-se.
22) Zis-a un
batran : daca va petrece cineva intr-un loc si nu se va asemana locului, insusi
locul il goneste pe acesta, caci nu face fapta locului.
23) Zis-a un
batran : de face cineva lucrul lui Dumnezeu, asa fiindu-i voia, nu este pentru
Dumnezeu lucrul lui. De este cu nestiinta, stiu ca va veni la calea lui
Dumnezeu, neumbland la cei mai batrani sa asculte, ci ca si cum ar sti insusi se
socoteste pe sine, cu anevoie va veni la calea lui Dumnezeu.
24) Iarasi a
zis : de va petrece lucratorul la locul unde nu sunt lucratori, nu va spori.
Insa poate sa se nevoiasca ca sa nu se pogoare. Iar cel ce nu lucreaza, daca va
petrece cu lucratorii, si se va trezi, va spori, iar de nu, nici in jos nu se va
pogori.
25) Iarasi a zis : sufletul de va avea cuvant iar fapte nu va
avea, este asemenea cu pomul ce are numai frunze, iar roade nu are. Caci precum
pomului, care este incarcat de roada si frunza, si sade bine, asa se aseamana
cuvantul, sufletului care are lucruri bune.
26) Au mers odinioara trei
frati la Schit, la un batran sfant si a zis unul : am invatat, parinte, Vechiul
Testament de rost. Si i-a raspuns batranul : ai umplut vazduhul de cuvinte. Al
doilea a zis : eu mi-am si scris Testamentul Vechi si cel Nou. Si i-a zis
batranul : tu ai umplut ferestrele de hartii. Iar cel de ai treilea a zis : mie
mi-au crescut buruieni pe vatra focului. Si i-a zis batranul : tu ai gonit
iubirea de straini de la tine.
27) Un frate l-a intrebat pe un batran :
pentru ce slabesc cu sufletul facand slujba mea cea putina ? Iar batranul
raspunzand, i-a zis : asa se intelege dragostea catre Dumnezeu, cand face cineva
cu toata inima lucrul lui Dumnezeu, cu umilinta si cu gand alinat.
28) Un
frate oarecare, fugind din manastire si luand chipul cel calugaresc, s-a inchis
zicand ca este sihastru. Auzind parintii, au venit sa-l izgoneasca si i-au dat
canon sa umble pe la chiliile monahilor si sa faca metanie, zicand : iertati-ma,
ca nu sunt sihastru, ci nou incepator !
29) Au mers candva cinci frati la
Schit, la un batran sfant si a zis batranul celui dintai : ce lucrezi, frate ?
Iar el a raspuns : impletesc, avvo. Deci, i-a zis batranul : Dumnezeu sa-ti
impleteasca cununa, frate ! L-a intrebat pe al doilea : tu ce lucrezi ? Iar el
i-a raspuns : rogojini fac. l-a zis : Dumnezeu sa te intareasca, fiule ! Apoi pe
al treilea : tu ce lucrezi ? Iar el i-a raspuns : ciure fac. Deci, i-a zis si
aceluia : Dumnezeu sa te pazeasca, fiule ! Celui de al patrulea : dar tu ce
lucrezi ? El a zis : eu sunt scriitor bun. Lui i-a raspuns batranul : tu stii !
Zis-a si celui de al cincelea : ce lucrezi ? Iar el a raspuns : sunt tesator.
Deci, i-a zis batranul : nu-i cu folos ! A zis pe urma batranul : cel ce
impleteste de isi va pazi mintea ( adica de va avea trezvie ) cu Dumnezeu este
si-si impleteste lui-si cununa. La rogojina trebuie virtute, fiindca este cu
osteneala. Celui ce face ciure, ii trebuie paza, de vreme ce le vinde in sate.
Iar scriitorul cel bun trebuie sa-si smereasca inima, caci lucreaza cu inaltarea
mintii. Iar din tesatura panzei nu iese folosul ( sufletului ), pentru ca face
negustorie. Cand va vedea cineva de departe pe cineva purtand cosnite, sau
rogojini, sau ciure, va zice : iata, calugari sunt. Dar de va vedea pe cineva
vanzand panza, va zice : iata, au venit negustorii ! Caci acest mestesug este al
mirenilor si calugarilor nu este de folos.
30) Zis-a un batran : glasul
care striga catre om, pana la rasuflarea cea de pe urma acesta este : astazi,
indreptati-va !
31) Iarasi a zis : Iosif cel din Arimateea a luat Trupul
lui Iisus, l-a infasurat in giulgiu curat, si l-a pus in mormant nou, adica in
om. Sa se sileasca dar fiecare cu deadinsul sa nu greseasca, ca sa nu defaime pe
Dumnezeu Cel care vietuieste in el si sa-L alunge din sufletul lui. Fiindca lui
Israel i-a fost data mana in pustie sa manance, iar lui Israel cel adevarat,
Trupul lui Iisus Hristos i s-a dat.
32) Un frate l-a intrebat pe un
batran, zicand : parinte, umblu la batrani si imi spun de mantuirea sufletului
meu si nimic nu pricep din cuvintele lor ! Ce sa fac ? Oare sa nu merg sa mai
intreb, de vreme ce nu fac nimic si sunt cu totui in necuratie ? Si avea
batranul doua vase goale si i-a zis : mergi de adu un vas din acelea si toarna
untdelemn si clatinindu-l varsa-l si pune-l la loc ! Daca a facut asa, de doua
ori, i-a zis : adu-le pe amandoua acum, si vezi, care este mai curat ! I-a
raspuns fratele : mai curat este cel in care am turnat untdelemn. I-a zis
batranul : asa este si sufletul ! Chiar de nu va tine minte nimic din cele ce
intreaba, tot mai mult se curateste decat cel ce nu intreaba nimic.
33)
Intrebat a fost un batran, despre cei ce umbla si cer rugaciuni altora, iar
singuri fiind petrec in lene. Si raspunzand a zis : " mult poate rugaciunea
dreptului, care se face ", adica : impreuna ajutand si nevoindu-se cel ce cere
acea rugaciune. Pentru ca de va vietui fara socoteala, nu va avea nici un folos,
de vor fi si sfinti cei ce se vor ruga pentru el. Ca unul zidind, iar altul
risipind, amandoi, nu dobandesc decat osteneli !
34) Povestese unii
despre-un sfant, ca pe vremea prigoanei a marturisit si a fost chinuit, incat
l-au pus sa sada pe un scaun de arama infierbantat. Atunci ajungand imparat
fericitui Constantin, au fost sloboziti crestinii cei inchisi si tamaduindu-se
sfantul acesta, s-a intors la chilia sa. Si cand a vazut-o, de departe, a zis :
amar mie, ca spre multe osteneli vin, gandind la luptele si nevointele
dracilor.
35) Zis-a un batran : de vei vedea pe cineva cazut in apa si
poti sa-l ajuti, da-i batul si-l trage la mal, iar de nu poti sa-l tragi, lasa-i
bratut tau. Daca-ti intinde mana si nu poti sa-l tragi, te va trage el in jos si
veti muri. Aceasta a zis-o pentru cei ce se arunca in ispite, sa ajute altora
mai presus de puterea lor.
36) Unui calugar care petrecea in Schit i-a
fost parat feciorul lui la stapanire si l-au prins. Deci, i-a dat de stire maica
tanarului, graind : sa scrii stapanului sa-l slobozeasca. Calugarul i-a raspuns
: de il va slobozi pe el, nu va prinde pe altul in locul lui ? Iar trimisul i-a
raspuns : asa este, va prinde pe altul. Deci, raspunzand monahul, a zis : ce
folos am eu, daca il va lasa pe acela, aducand bucurie in inima maicii sale si
luand intrisarea de la ea o va arunca in inima altei mame ?
37) Acelasi
parinte lucra rucodelie multa si lasa o mica parte pentru nevoia sa, iar
cealaita o impartea lipsitilor. Dar fiind foamete, a trimis o maica pe fiii ei
la dansul sa le dea cateva paini. Auzind aceasta batranul, a zis catre fiu : mai
sunt si altii in oras sa le trebuie ca si voua ? Iar el a raspuns : sunt multi.
Si a inchis usa dupa el si lacrimand, a zis : mergi, fiule ! Cel ce are purtarea
de grija pentru toti, Acela sa faca si pentru voi. Deci, l-a intrebat un frate,
zicandu-i : dar nu ti-a fost mila de l-ai lasat asa pe fiul tau ? Batranul i-a
raspuns : de nu se va nevoi omul pentru tot lucrul, plata nu va avea.
38)
Zis-a un batran : tot viclesugul care nu este deplin viclesug, acela nu este
viclesug si toata dreptatea care nu este deplina, nu este dreptate. Caci se
aseamana omul care nu are nici ganduri bune nici ganduri rele, pamantului din
Sodoma si Gomora, care de vreme ce este sarat nu face nici roada, nici neghina.
Pe cand pamantut cel bun rasare si grau si neghina.
39) Iarasi a zis :
copilul cel ce isi rosteste cuvantul intre cei mai mari ai sai, este asemenea cu
omul ce vara foc in sanul fratelui sau.
40) Un batran a fost intrebat :
ce inseamna pentru cuvantul cel desert sa darn seama ? Raspuns-a batranul :
orice cuvant s-ar grai despre pricina trupului, vorba desarta este. Numai ce se
graieste despre mantuirea sufletului nu este vorba desarta. Mai bine este insa
decat toate sa tacem. Daca incepi a grai de bine, la mijloc vine vorba
desarta.
41) Zis-a un batran : cel ce fura si cleveteste sau alt pacat
face si dupa savarsirea pacatului suspina si se defaima pe sine, vine la
pocainta. Dar cel ce are ura in inima sa, ori mananca, ori bea, ori doarme, ori
umbla, il mananca pe el ca un venin. De unde se vede ca nedespartit are cu sine
pacatul iar rugaciunea i se face spre blestem si toata osteneala ii este
neprimita, chiar de si-ar varsa sangele sau pentru Hristos.
42) Zis-a un
batran : eu urasc slava desarta a tinerilor, de vreme ce se ostenesc si plata nu
au, cautand spre slava omeneasca. Iar alt batran mai iscusit i-a zis : eu le-o
iubesc, ca mai bine este si mai de folos, celui tanar a se slavi iar nu a se
lenevi. Caci am vazut marindu-se, infranandu-se, priveghind, gol umbland si
dragoste castigand si necazuri suferind pentru laudele cele omenesti. Dar
vietuind asa, ii vine darul lui Dumnezeu si ii zice : de ce nu te ostenesti
pentru tine, ci pentru oameni ? Atunci nu mai ravneste sa caute spre slava
omeneasca, ci spre slava lui Dumnezeu. Si auzind batranul cel dintai, a zis :
asa este, cu adevarat.
43) Un batran a fost intrebat : oare, bine este sa
inveti dumnezeiasca Scriptura ? Iar el a raspuns : oile primesc pasunea, cea
buna de la pastor si se induicesc sa manance, iar de mananca si lucruri din
pustie si cand le prinde jig de spini pustietatii, rumega acea pasune si li se
indulcesc gurile si, se astampara jigul de spini. Asa si pentru om, buna este
deprinderea Sfintelor Scripturi spre pizmuirile dracilor.
44) Un frate
l-a intrebat pe un batran, graind : care este fapta sufletului care sa faca
roada ? Si i-a raspuns batranul : fapta sufletului este linistea trupului,
rugaciunea cea multa a trupului, sa nu vezi greselile straine, numai ale tale.
Si de va suferi omul acestea, nu va zabovi sa aduca roada sufletului.
45)
Un frate l-a intrebat pe un batran : cum au unii descoperiri si aratari
ingeresti ? I-a raspuns batranul : fericit este cel ce isi vede pacatele sale
totdeaune, caci acesta totdeauna se tine treaz. Si i-a zis fratele : eu am vazut
un frate izgonind dracii din alt frate. Si i-a zis batranul : eu nu voiesc sa
izgonesc draci si sa tamaduiesc neputinte, ci doresc si-L rog pe Dumnezeu sa ma
urasca pe mine diavolul si sa ma curatesc de gandurile cele spurcate si asa voi
fi mare. De isi va curati cineva inima si isi va face fara lene slujba stiut
este, ca impreuna cu parintii cei purtatori de minuni se va invrednici
Imparatiei celei ceresti.
46) Zis-a un batran : minciuna este omul cei
vechi, care se strica dupa poftele inselaciunii, iar adevarul este omul cel nou
care s-a zidit dupa Dumnezeu. Zis-a iarasi : radacina lucrurilor bune este
adevarul iar minciuna este moartea acestora.
47) Zis-a un batran :
sezand eu candva aproape de alt batran, a venit la dansul o fecioara, graind :
parinte, am postit doi ani, doar a sasea zi mancand paine si am invatat de rost
Testamentul cei Vechi si cel Nou. Ce-mi mai lipseste sa fac ? I-a raspuns
batranul : si care este roada acestora la tine ? Facutu-ti-s-a ocara ca cinstea
? Zis-a aceea : nu ! Paguba ta o socotesti ca pe o dobanda, sau pe straini ca pe
rudeniile cele dupa trup, sau lipsa ca indestularea ? Iar ea i-a zis : nicidecum
! I-a raspuns batranul : nici n-ai postit cate sase zile, nici n-ai invatat de
rost Testamentul Vechi si Nou, ci te inseli pe tine insati. Mergi de acum si
incepe a lucra, ca nimic nu ai dobandit !
48) A zis unul din parinti
despre smerita cugetare, o pilda, cum ca cedrii au zis trestiilor : cum voi,
slabe si neputincioase fiind, nu va frangeti in vremea vijeliei, iar, noi atat
de mari fiind, ne sfaramam ? Uneori si din radacina suntem scosi. Si au raspuns
trestiile : noi, cand vine vijelia si sufla vanturile, ne pplecam impreuna cu
vanturile intr-o parte si in alta si pentru aceasta nu ne rupem. Iar voi,
impotrivindu-va vanturilor, va primejduiti. Si a zis batranul : trebuie sa ne
dam in laturi cand se intampla cuvant de ocara si sa dam loc maniei si sa nu ne
impotrivim si sa cadem in necuviincioase ganduri, cuvinte si lucruri.
49)
Doi batrani, de multi ani sedeau impreuna si niciodata nu a fost cearta intre
dansii. Si a zis unul catre celalalt : sa ne certam si noi ca oamenii. Iar
celalalt a zis : nu stiu cum se face cearta. Al doilea a zis : iata, pun o
caramida ln mijloc si zic ca este a mea. Tu zici nu, ca este a ta. Si de aici se
face inceputul. Deci, au pus in mijioc caramida si a zis unul catre celalalt :
aceasta este a mea ! Si a primit raspuns : nu, ca este a mea ! Si i s-a spus :
daca este a ta ia-o si mergi. Si s-au dus, neputand sa se certe intre
dansii.
50) A zis un batran : cearta il da pe om maniei, mania il da
orbirii, si orbirea il face de lucreaza tot raul.
51) Un frate l-a
intrebat pe un batran, zicand : cum se cuvine sa savarsesc masura postului ? Si
i-a zis batranul : nimic sa nu faci mai mult decat ceea ce este randuit. Caci
multi vrand sa se ridice mai presus de altii, pe urma catusi de putin n-au putut
savarsi.
52) S-a intrebat un batran : care este lucrul monahului ? Si
si-a zis : dreapta socoteala.
53) Zis-a un batran : mintea cand rataceste
o face de sta citirea, privegherea si rugaciunea. Pofta cand se aprinde, o
vestejeste foamea, osteneala si sihastria. Mania cand se tulbura, o inceteaza
cantarea de psalmi, indelunga rabdare si mila. Acestea daca se vor face in
cuviincioase vremi si masuri. Caci cele fara de vreme si masura tin putin. Iar
cele ce tin putin, sunt mai mult vatamatoare si nefolositoare.
54) Zis-a
un batran : sa nu faci ceva inainte de a cerceta inima ta, daca se face dupa
Dumnezeu ceea ce vrei sa faci.
55) Zis-a un batran : toate cele peste
masura sunt de la draci.
56) Ziceau batranii : precum focul arde lemnele,
asa lucrul calugarului trebuie sa arda patimile.
57) Un frate l-a
intrebat pe un batran : spune-mi un cuvant, sa ma mantuiesc ! Iar el a zis : sa
ne silim sa lucram cate putin si vom fi vii !
58) Era un monah in Tebaida
care avea mare nevointa si petrecere. Si acesta se indeletnicea neincetat cu
privegheri si rugaciuni aratand neagoniseala in chip desavarsit. El lua aminte
la post, incat, o data pe saptamana, duminica spre seara, se hranea,
mangaindu-si neputinta firii cu legumele ce se intamplau, sau cu verdeturi
salbatice. Si multa vreme a petrecut asa. dar aflatorul rautatii, diavolul,
zavistuindu-l pentru fapta lui cea buna, s-a silit sa-l surpe cu pacatul
mandriei in care si el a cazut. Deci, i-a pus in minte gandurile puterii,
zicandu-i ca face prea multa nevointa pe care nimeni altul nu poate s-o faca.
Trebuie sa faci si minuni - a zis diavolul - ca si spre nevointa mai osarduitor
sa te faci si pe oameni sa-i zidesti, ca vazand ei minunea lui Dumnezeu sa
slaveasca pe Tatal nostru cel din ceruri. Sa cerem lucrarea minunilor, caci
Insusi Mantuitorul a zis : cereti si vi se va da voua ! Deci aceasta rugaciune
cu neincetata cerere trebuie sa o aduci lui Dumnezeu. Iubitorul de oameni,
Dumnezeu, insa Cel ce voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca, vazand
inselaciunea lui si aducandu-si aminte de osteneala si nevointa sa, nu l-a lasat
sa fie biruit de vrajmas. Asa i-a venit lui in minte si a socotit, ca zice
apostolul : " Nu suntem din destul a socoti ceva de la sine ". Deci, daca unul
ca acesta a zis : " nu sunt din destul ", cu cat mai vartos am eu trebuinta de
invatatura ! Ma voi duce dar la cutare sihastru si ceea ce imi va zice si ma va
sfatui, ca de la Dumnezeu voi primi povatuire spre mantuire. Si era parintele la
care avea sa mearga, mare si vestit, sporit in privirea mintii si mult i-a
folosit pe cei ce mergeau la dansul. Deci, iesind din chilie a venit la el. Cand
a intrat fratele inauntru, a vazut parintele doua maimute sezand pe umerii
fratelui si cu lant de fier legandu-i gatul si la sine fiecare tragandu-l.
Batranul a cunoscut ea acestia sunt draci, cel al slavei desarte si cel al
mandriei, caci era batranul de Dumnezeu invatat. Deci, suspinand, a lacrimat in
ascuns. Si dupa rugaciune si dupa sarutarea frateasca, a sezut tacand un ceas,
fiindca acesta era obiceiul la parintii de acolo. Apoi a zis calugarul care
mersese : parinte, foloseste-ma si da-mi sfaturi ale caii de mantuire ! Batranul
i-a raspuns : nu ma pricep, fiule, la aceasta, caci si eu am nevoie de
indreptare. Iar el a zis : nu te feri avvo, sa ma folosesti ca am incredere in
tine si m-am hotarat sa primesc sfatut tau ! Iar el iarasi nu se pleca, zicand :
nu ma vei asculta si pentru aceasta ma opun. Celalalt sta si il incredinla,
zicand : orice imi vei zice, te voi asculta ca pe ingerul Domnului. Atunci i-a
zis lui batranul : ia banul acesta si mergi in cetate si cumpara zece paini,
zece masuri de vin, zece ocale de carne si adu-le aici ! Fratele auzind, s-a
intristat, insa primind, s-a dus. Pe cale multe ganduri ii veneau si
nedumeridu-se, isi zicea in sine : ce a socotit batranul cu aceasta ? Si cum voi
cumpara bunurile ? Ca se vor sminti mirenii, cand le voi lua. Deci, plangand si
rusinandu-se, s-a dus in cetate si prin altcineva a cumparat painea, prin
altcineva vinul, dar pentru carne nu se lamurea, zicand : vai mie ticalosul, cum
voi cumpara eu carnea, singur, sau prin altul ? Insa, gasind un mirean i-a dat
acestuia un ban si cumparand, i-a adus carne calugaruuui. Acela luand carnea si
celelalte, le-a dus la batranul. Atunci, i-a zis batranul : stii ca mi-ai dat
cuvant, ca orice iti voi zice asculti ! Ia, dar aceasta si dupa rugaciune,
mananca o paine si cate o oca de carne si bea cate o masura de vin in fiecare zi
si, dupa zece zile, vino iarasi la mine ! Dar el auzind si neindraznind a se
impotrivi, luandu-le, s-a dus plangand si zicand intru sine : vai mie, din ce
fel de post, la ce am ajuns ! Oare voi face, sau nu ? De nu voi face, voi fi
calcator de fagaduinta catre Dumnezeu. Ca mi-am dat cuvantul ca orice imi va
cere batranul, am sa fac, primind ca de la Dumnezeu si acum, Doamne, cauta spre
ticalosia mea si ma miluieste, iertandu-mi pacatele, ca iata, sunt silit sa fac
peste voia si socoteala pe care am avut-o pentru infranarea mea ! Si asa
plangand, a venit la chilie. Si precum i-a poruncit batranul, asa a facut. Cand
trebuia sa manance, uda bucatele cu lacrimi, zicand catre Dumnezeu : pentru ce
m-ai parasit ? Si a petrecut asa cele zece zile, plangand si tanguindu-se si
socotindu-se pe sine nevrednic de calugarie. Dumnezeu luand aminte la smerenia
lui, i-a dat mangaiere in inima si a cunoscut pentul ce i s-a intamplat sa fie
nebagat in seama, dupa cum se socotea. Multumind Iubitorului de oameni Dumnezeu,
a zis intru sine : cu adevarat, toata dreptatea omului este ca o carpa lepadata.
Si iarasi : de nu va zidi Domnul casa si nu va pazi cetatea, in zadar
privegheaza cel ce o zideste, sau cel ce o pazeste. Deci s-a intors la batranul,
trudit cu trupul mai mult decat cand se nevoia, nemancand in celelalte
saptamani. Si vazandu-l batranul asa smerit si maimutele facute nevazute s-a
veselit si bucurandu-se, l-a primit si facand ei rugaciune, au sezut tacand.
Apoi a zis batranul : fiule, Iubitorul de oameni, Dumnezeu, te-a certat si nu
l-a lasat pe vrajmasul sa te stapaneasca. Caci obiinuieste vicleanul, ca pe cei
ce se nevoiesc, cand nu va putea sa-i impiedice de la nevointa, sa-i indemne la
cele peste masura, ca prin aceasta sa-i cufunde in groapa mandriei. Si nu este
un lucru mai urat de Dumnezeu decat patima aceasta. Deci, tu calatoreste, precum
zice Scriptura, pe calea imparateasca si nu te abate in dreapta sau in stanga,
ci masura cea din mijloc intrebuintand-o la mancare, cu masura mananca in
fiecare seara. Iar de-ti va veni tie nevoie, pentru vreo patima, sau pentru alta
pricina, sa strici ceasul cel randuit, sau iarasi peste o zi sa mananci si sa nu
te indoiesti. Ca nu suntem sub lege, ci sub dar. Insa cand mananci, sa nu te
saturi, ci tine-te in infranare, mai vartos pentru bucatele cele poftitoare si
indemnatoare spre lacomie. Cele proaste iubeste-le totdeauna si inima ta
pazeste-o in tot chipul, cautand la smerenie. Ca jertfa lui Dumnezeu, precum
zice proorocul, " duhul umilit, inima infranta si smerita, Dumnezeu nu o va
urgisi ". Si iarasi : " smeritu-m-am si m-a mantuit Domnul ". Deci, toata
nadejdea ta, fiule, aruncand-o spre Dumnezeu, mergi cu pace pe calea ta ! El va
scoate ca o lumina dreptatea ta si judecata ta ca miazazi. Deci, asa folosindu-l
pe frate si intarindu-l, l-a slobozit. Iar fratele se bucura, multumea Domnului
si zicea : " sa ma intoarca pe mine cei ce se tem pe Tine si cei ce stiu
marturiile Tale, Doamne ". Si : " certandu-ma, m-a certat Domnul dar mortii nu
m-a dat ". Si : " certa-ma-va Dreptul cu mila si ma va mustra ". Si catre sine :
" intoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, ca Domnul ti-a facut bine tie !",
si celelalte. Si asa intrand in chilie, a vietuit dupa sfaturile batranului si a
ajuns monah iscusit.
59) Zis-a un batran : credeti-mi mie, fiilor, ca pe
cat e de mare lauda si slava unui imparat ce se leapada si se face monah, pe
atat este de mare rusinea unui monah care lasa calugaria si se face imparat.
Pentru ca cele ce se inteleg de catre gand si de catre minte, sunt mult mai
cinstite decat cele simtitoare.
60) Fost-a un batran mare vazator cu
mintea si invata asa : puterea pe care am vazut-o stand la lumanare, aceeasi am
vazut-o si la imbracamintea monahului cand este primit in manastire.
61)
Un frate de la Schit mergand la seceris, s-a dus la un batran si i-a zis :
spune-mi, parinte, ce sa fac la seceris ? Zis-a lui batranul : de iti voi zice,
ma vei asculta ? Raspuns-a fratele : da, te voi asculta ! Zis-a batranul : de ma
asculti, lasa-te de secerisul acesta si intorcandu-te in chilie, fa cele
cincizeci de zile, mancand seara paine uscata cu sare si dupa aceea vino si-ti
voi vesti ce trebuie sa faci ! Iar fratele mergand si facand cum i-a poruncit,
dupa cincizeci de zile a venit iarasi la batran. Batranul cunoscand ca este
lucrator, i-a spus cum trebuie sa sada in chilie. Asa ca, s-a aruncat la pamant
cu fata in jos trei zile, plangand inaintea lui Dumnezeu. Apoi i-au zis
gandurile : te-ai inaltat, te-ai facut mare. Iar el isi aducea neajunsurile lui
inaintea sa, zicand : unde sunt toate greselile mele ? Si apoi le numara. Deci,
i-au zis iarasi gandurile, schimbandu-se : multe greseli ai facut si nu poti sa
te mantuiesti. Dar se impotrivea si el : voi face slujbe lui Dumnezeu si cred ca
in bunatatea Lui cea nespusa, va avea mila de mine. Deci, asa luptandu-se,
intr-o vreme biruite fiind duhurile, au stat inaintea lui simtitor graind :
ne-am tulburat de tine. Iar el le-a zis : pentru ce ? Raspuns-au acelea : cand
te inaltam, alergi la smerenie, iar cand te smerim, te inalti, si certandu-le,
acelea s-au facut nevazute.
62) Un om avea trei copii si lasandu-i in
cetate, s-a dus la o manastire. Petrecand in manastire trei ani, au inceput sa-l
supere gandurile, care si puneau in minte aducerea aminte si dorinta de copii si
el se mahnea pentru dansii. Nu vestise insa starelului dintru inceput ca are
copii. Asadar, vazandu-l pe el parintele mahnit, i-a zis : ce ai de esti mahnit
? Si i-a povestit parintelui ca are trei copii in cetate si voieste sa-i aduca
pe ei la manastire. Si i-a dat voie parintele. Deci, mergand fratele, a aflat ca
doi dintr-insii murisera, iar unul traia. Luand copilul, s-a intors la manastire
si cautandu-l pe staret, l-a aflat in pitarie si i-a adus copilul. Parintele,
luand copilul, l-a imbratisat si l-a sarutat. Apoi a zis tatalui : il iubesti ?
Acesta i-a raspuns : da ! Atunci a zis parintele : Ia-l si-l arunca in cuptor,
asa cum arde ! Si luand acela fiul cu mainile sale, l-a aruncat in cuptor. Si
s-a facut indata vapaia ca roua si nu a ars copilul. Iar tatal lui a primit
slava ca patriarhul Avraam.
63) Zis-a un batran : obisnuieste-ti inima
cate putin sa zica catre fiecare din frati : acesta ma intrece in ravna pentru
Dumnezeu. Si iarasi : acesta este mai osarduitor decat mine. Si asa ajungi sa
fii dedesubtul tuturor si locuieste in tine Duhul lui Dumnezeu. Iar de vei
defaima vreun om, se departeaza darul lui Dumnezeu de la tine si te da
intinaciunilor trupesti si ti se impietreste inima si nici o umilinta nu se afla
in tine.
64) Un batran si-a trimis ucenicul in Egipt sa aduca o camila
sa-si duca cosnitele. Iar dupa ce a adus fratele camila la Schit, l-a intampinat
alt batran si i-a zis : de stiam ca te duci in Egipt ti-as fi zis sa-mi aduci si
mie o camila. Si mergand fratele a spus parintelui sau cuvantul batranului. Iar
el auzind, i-a zis fratelui : ia camila si du-o la el, si zi-i : iata, nu ne-am
terminat cosnitele ! Ia camila si fa-ti treaba si mergi impreuna cu el in Egipt.
Apoi adu iarasi camila, ca sa luam si vasele noastre. Si mergand fratele, a
incarcat camila cu cosnitele batranului, si s-au dus impreuna in Egipt. Dupa ce
a descarcat camila, luand-o, i-a zis batranului : roaga-te pentru mine ! Iar
acesta i-a zis : unde te duci ? Zis-a fratele : la Schit, ca sa aduc cosnitele
noastre. Batranul auzind aceasta s-a smerit si a pus metanie plangand si zicand
: iertati-ma, ca dragostea voastra cea multa mi-a luat roada !
65) Se
povestea despre un frate, ca facand cosnite si punandu-le toarte, l-a auzit pe
vecinul lui, zicand : ce sa fac, ca targul este aproape si nu am toarte sa pun
la cosnitele mele ? Si mergand acela a dezlegat toartele cosnitelor lui si le-a
adus la frate, zicand : iata, acestea imi prisosesc, pune-le la cosnitele taie !
Si a facut de a sporit lucrul fratelui, iar pe al sau l-a lasat.
66) Un
frate mergand pe drum, a gasit un lemn care cazuse de la o camila. incarcata cu
lemne si luandu-l, l-a adus in chilie. Staretul vazand lemnul, i-a zis fratelui
: unde l-ai gasit ? Iar fratele a zis : pe drum. Zis-a lui batranul : daca nu
cumva era aruncat de vant, daca nimeni nu l-a pierdut, ci vantul din intamplare
luandu-l din padure, adu-l inauntru ! Daca nu, mergi si-l pune la locul lui ! Si
intorcandu-se fratele, l-a aruncat iarasi in drum.
67) Zis-a un batran :
satana este impletitor de funii; pe cat ii dai suvite, impleteste. Iar aceasta o
zic despre ganduri. Pe cat le primesti, pe atat se inmultesc si asupra ta se
intaresc.
68) Un frate l-a intrebat pe un batran : cum trebuie sa alunge
mintea gandurile cele rele ? Si i-a raspuns : nu poate de la sine nicidecum sa
faca aceasta, caci nu are o putere ca aceasta. Ci cand napadesc asupra
sufletului, indata trebuie sa alerge cu rugaciune catre Cel ce l-a facut pe el
si Acela le topeste ca ceara.
69) Zis-a un batran : este unul care face
lucruri bune si vicleanul si pune in minte pret mare la un lucru mic, ca sa
piarda plata tuturor bunatatilor pe care le face. Sezand eu odata in Oxirinh, la
un preot ce facea milostenie, a venit o vaduva cerand putin grau. Si i-a zis ei
: adu o panza si-ti voi da. Iar ea a adus si apucand haina cu mana si cautand-o,
a zis : mare este ! Si a rusinat-o pe vaduva. Deci, i-am zis lui : avvo, oare ai
vandut graul ? Raspuns-a acela : nu, ci cu milostenie i l-am dat. Atunci eu
iarasi am zis : daca l-ai dat ei cu milostenie, de ce te scumpeai la masura si
ai rusinat-o ?
70) Un frate se lupta cu gandul mandriei, zicand : acum,
suflete, ai ispravit faptele bune. Si vrand fratele sa-l biruiasca, si-a
apropiat mana sub cazanul unde ardea foc si a zis catre sine : iata te arzi, nu
te mai inalta cu cugetu ! Ca cei trei tineri in mijiocul vapaii fiind si
nearzandu-se, nu s-au inaltat cu inima, ci cu multa smerenie laudandu-L pe
Dumnezeu in mijlocul cuptorului, ziceau : cu suflete umilite si cu duhuri
plecate sa fim primiti inaintea Ta. Iar tu la odihna stand, cugeti inalt. Si cu
aceasta a biruit dracul mandriei.
71) Zis-a un batran : de se va osteni
omul sa se mustre totdeauna si sa-si defaime sufletul in ascuns, il
incredinteaza ca este mai necinstit decat cainii si decat fiarele. Ca acelea
n-au maniat pe Facatorul lor si nu vin la judecata, decat sa ma scoale si sa ma
munceasca vesnic.
72) Zis-a un batran : de sezi in pustie linistindu-te,
sa nu socotesti ca faci vreun lucru mare, ci mai vartos sa te socotesti caine
izgonit de oameni si legat, pentru ca musti si sari asupra lor.
73) Zis-a
un batran : de vei locui in pustie si vei vedea ca poarta Dumnezeu grija de
tine, sa nu ti se inalte inima, caci ridica Dumnezeu ajutorul Sau de la tine. Ci
mai vartos zi ca pentru supararea si neputinta ta face Dumnezeti mila cu tine,
ca sa rabzi si sa nu te trandavesti.
74) Zis-a un batran : de vei auzi
despre vietuirile cele mari ale sfintilor parinti si aprinzandu-te, vei voi sa
le urmezi, apuca-te si tu, chemand numele Domnului, ca sa te intareasca pentru
lucrul pe care l-ai ales. Si daca cu ajutorul lui Dumnezeu vei savarsi,
multumeste Celui ce ti-a ajutat ! Iar de nu vei putea sa savarsesti, cunoaste-ti
neputinta si slabiciunea si defaimandu-te, smereste-ti gandul pana la moarte,
socotindu-te nevrednic, sarac si nerabdator ! Astfel mustra-ti sufletul
totdeauna, ca unul care ai inceput si nu ai savarsit ! Si asa poti si tu sa te
mantuiesti.
75) Era un frate la o viata de obste si toate greutatile
fratilor le purta si pana la curvie se prihanea, cum ca el a facut. Iar unii din
frati nestiind lucrarea lui, au inceput sa carteasca asupra lui zicand : cate
rautati face acesta si nimic nu lucreaza. Iar avva stiind lucrarea lui, le zicea
fratilor : mai bine o rogojina a lui cu smerenie, decat toate ale voastre cu
mandrie. Daca vreti, chiar de la Dumnezeu am sa va incredinlez. Deci, a poruncit
sa se aprinda foc si aducandu-se cele trei rogojini ale acelora si rogojina
fratelui, a poruncit sa fie aruncate in foc. Dupa ce le-au aruncat, indata au
ars toate si a ramas numai a fratelui. Si vazand cei ce mai inainte l-au
prihanit pe el, s-au infricosat si i-au pus metanie. Asa l-au cinstit de aici
inainte ca pe un parinte.
76) Un monah intalnind pe niste calugarite, s-a
ferit din calea lor. Vazand stareta lucrul facut de fratele, a zis cautand la
dansul : bine ai facut, fiule, pentru neputinta ta ! De erai monah desavarsit,
nu ai fi luat aminte la noi, ca la niste femei.
77) Zis-a un batran :
oriunde vei merge, ia aminte de tine totdeauna, ca lacasul Erodiului povatuieste
mai inainte de ele ( sau de el ). Adica, monahul se aseamatia cu Erodiul pentru
neaverea de lucru si iubirea de pustie. Oriunde va merge, lacasul sau il are mai
inainte de dansul, povatuind si tot locul ii este lacas. Sileste-te, ca in orice
loc te vei afla, sa-ti faci canonul si sa nu te lenevesti la rugaciunile cele
randuite ! Poarta grija inca si de ganduri, pe cat poti, si tot necazul sa-l ai
inaintea ochilor tai. Iar acestea nu se pot ispravi fara de luare aminte si
multa osteneala.
78) Se povestea despre avva Macarie, ca mergand odata la
biserica sa citeasca pravila, a vazut in afara chiliei unuia dintre frati,
multime de draci, din care unii se inchipuiau in muieri ce rosteau cuvinte
necuviincioase, altii in copilandri ce vorbeau cuvinte de ocara, altii jucau,
iar altii se schimbau in multe forme. Batranui fiind vazator cu mintea, a
cunoscut pricina. Si suspinand, si-a zis : negresit, fratele petrece in lenevire
si pentru aceasta duhurile cele viclene ii inconjoara chilia. Dupa ce a ispravit
pravila, a intrat in chilia fratelui si i-a zis : sunt necajit frate si cred ca
de te vei ruga pentru mine, cu adevarat ma va usura Dumnezeu de necazul acesta.
El punand metanie batranului, i-a zis : avvo, nu sunt vrednic sa ma rog pentru
tine. Insa batranul sta rugandu-l pe frate si zicand : nu ma duc, de nu-mi vei
da cuvant ca vei face pentru mine cate o rugaciune in fiecare seara. Asa, a
ascultat fratele porunca batranului. Acest lucru l-a facut batranul, vrand sa-i
dea pricina sa se roage noaptea. Si, sculandu-se fratele in noaptea viitoare, a
facut o rugaciune pentru batranul. Apoi umilindu-se, a zis : ticalosule suflete,
pentru un batran ca acesta te-ai rugat, dar pentru tine nu te rogi ? Deci, a
facut si pentru sine o rugaciune. Apoi asa facand el in fiecare noapte si
savarsind cele doua rugaciuni, in duminica urmatoare, batranul ducandu-se la
biserica, i-a vazut pe draci, stand afara din chilia fratelui, ca si mai
inainte, dar tristi si posomorati. Si a cunoscut ca pentru rugaciunea fratelui
s-au intristat dracii. Astfel, bucurandu-se, a intrat la fratele si a zis :
rogu-te mai fa pentru mine inca o rugaciune ! El a ascultat si facand pentru
batranul doua rugaciuni, iarasi s-a umilit si si-a zis : o, ticalosule suflete,
adauga si pentru tine o rugaciune ! Deci, asa petrecand el si saptamana aceea si
facand in fiecare noapte cate patru rugaciuni, duminica iarasi venind batranul,
i-a vazut pe draci mai intristati si tacand. Si multumind lui Dumnezeu, cand s-a
intors, a intrat iarasi la frate si l-a rugat sa mai adauge pentru dansul inca o
rugaciune. Acesta primind si adaugand si pentru sine inca o rugaciune facea in
fiecare noapte sase rugaciuni. Cand a trecut batranul, duminica i-a vazut pe
draci, stand departe de chilia lui. Dar cum l-au vazut intrand la frate, l-au
ocarat, mahnindu-se pentru mantuirea fratelui. Iar batranul, proslavind pe
Dumnezeu, a intrat la frate si l-a sfatuit sa nu se leneveasca, ci neincetat sa
se roage. Si asa, facandu-se fratele osarduitor la rugaciuni, cu darul lui
Dumnezeu, s-au dus dracii cu totul de la dansul.
CAPITOLUL
XXVIPENTRU RABDAREA IN BOLI1) Un batran adeseori
patimea si se imbolnavea. Si s-a intamplat intr-un an sa nu se imbolnaveasca si
s-a intristat cumplit si plangea, zicand : m-a parasit Dumnezeu si nu m-a
cercetat.
2) Un batran oarecare sezand deosebi la chilie, s-a imbolnavit.
Neavand cine sa-i slujeasca, sculandu-se manca orice gasea in chilie. Si asa a
facut multe zile, fiindca nu a venit nimeni sa-l caute. Dupa ce au trecut
treizeci de zile, de vreme ce nu venise nimeni la el, a trimis Dumnezeu un inger
sa-i slujeasca si a petrecut cu el sapte zile. Apoi si-au adus aminte fratii si
au venit sa-l caute. Batand ei la usa, s-a dus ingerul. Iar batranul striga
dinauntru : duceti-va de aici fratilor ! Dar ei stricand usa, au intrat si l-au
intrebat, pentru ce striga. El le-a raspuns : treizeci de zile am patimit si
nimeni nu m-a cercetat si iata, sapte zile sunt de cand a trimis Dumnezeu un
inger care imi slujea si cum ati intrat voi, s-a departat de la mine. Acestea
zicand, a adormit, iar fratii minunandu-se, au proslavit pe Dumnezeu.
3)
Zis-a un batran : de-ti va veni boala, sa nu te scarbesti ! Caci daca vrea
Stapanul sa patimesti cu trupui, tu cine esti de te necajesti ? Oare nu El
poarta grija de tine in toate ? Sau fara Dansul traiesti ? Rabda, si roaga-l pe
El, sa-ti dea cele de folos ! Aceasta este voia Lui, si deci sezi cu indelungata
rabdare si mananca din milostenie !
4) Un monah nevoindu-se impotriva
satanei, s-a impuns la ochi din greseala dar nu s-a rugat sa mai vada, ci rabda
si pentru rabdarea lui i-a daruit Dumnezeu vedere si iarasi a
vazut.
CAPITOLUL XXVIICUM CA DARUL LUI DUMNEZEU LA CEI
DESAVARSITI SE FACE TOATE : SI HRANA SI BAUTURA SI HAINA1) S-a dus
unui din parinti la alt parinte. Si venind ceasul al saselea, batranul care l-a
primit, a zis ucenicului sau : fa-ne putina linte si uda pesmetii ! Si a facut
ucenicul asa. Iar batranul a petrecut vorbind despre lucruri duhovnicesti, de la
ceasul al saselea pana a doua zi la acelasi ceas si nu si-a adus aminte de
hrana. Atunci iarasi a zis batranul ucenicului : fa-ne noua putina linte, fiule
! Si i s-a raspuns : de ieri am facut-o, avvo. Si asa au mancat
batranii.
2) Alt batran oarecare s-a dus la unul din parinti, iar acela
fierband putina linte, fiindca sosise seara, a zis celui ce venise : sa citim
putin din pravila ! Astfet unul a sfarsit toata Psaltirea, iar celalalt, a
rostit din minte cei doi prooroci mari. Si facandu-se dimineata,
inchinandu-i-se, s-a dus. Asa ca, pentru rugaciune, au uitat si hrana.
3)
Povestit-a ucenicul unui batran iscusit, despre parintele sau, ca odata venind
ceasul ai noualea, a voit sa guste ceva. Si punand masa, a stat impreuna cu el
la rugaciune. Dupa ce au cantat doi psalmi, a inceput batranul a grai pe de
rost, adica fiind in rapire, graia cuvinte potrivite rapirii. Si a petrecut asa
pana a doua zi. La al noualea ceas, a doua zi a incetat, caci mintea ii privea
sus, spre tainele ceresti.
4) Teodor cel ce a fost episcop la Rossu
povestea : un batran cunoscut de mine a venit odata la mine la lavra Pirghiilor,
aproape de Iordan, unde sedeam eu. Si mi-a zis : frate Teodore, fii bun si vino
cu mine la muntele Sinai. Eu, neputand sa calc cuvantul batranului, i-am zis :
sa mergem ! Dupa ce am trecut Iordspnul, mi-a zis batranul : frate Teodore, vino
sa punem metanie, ca pana la muntele Sinai nici unul din noi sa nu manance.
Raspuns-am : cu adevarat, parinte, eu nu pot sa fac aceasta. Auzind batranul,
departandu-se putin de mine, a pus metanie rugandu-se lui Dumnezeu. Apoi
sculandu-se, am calatorit mai departe si pana la sfantul munte Sinai, nimic n-a
gustat. Iar acolo, la Sinai, cum am ajuns, impartasindu-se cu Sfintele Taine, a
luat si a mancat. Si iarasi de la Sinai ne-am dus la Sfantul Mina, in
Alexandria. Cand a sfarsit batranul si drumul acesta, postind si acolo,
impartasindu-se, iarasi a mancat. Apoi am venit indarat la Sfanta Cetate (
Ierusalim ). Si batranul n-a mancat nimic pe cale. Ci impartasindu-se asemenea
cu Sfintele Taine, la Sfanta Inviere a lui Hristos, Dumnezeul nostru, a luat si
hrana. in toata calatoria aceasta, atat de indelungata, nu a mancat batranul
decat de trei ori, fiindca avea darul lui Dumnezeu, care il
intarea.
CAPITOLUL XXVIII( † )
( † )In Patericul cel vechi urmeaza si capitolul 28. dar intrucat acest capitol
nu este decat o reproducere a celor cuprinse la inceputul slovei R, nu s-a mai
trecut aici
ADAUS ( DE LA PALADIE )CUM CA LA SFARSITUL VIETII, MAI TARE
NAPADESC DRACII ASUPRA OMULUI. PENTRU CARE TREBUIE FOARTE A LUA
AMINTE1) Un oarecare Evloghie, scolastic alexandrin, fiind ranit de
dragoste dumnezeiasca, lepadandu-se de lume si risipind cele ale sale, afara de
putine ce si-a lasat spre chiverniseala si neputand lucra, a socotit cum sa puna
in randuiala cele pentru sine. Ca nici in sobor de parinti nu indraznea sa
intre, nici singur sa petreaca nu voia. Deci asa aflandu-se, a gasit un bubos,
lepadat in targ care nu avea nici maini, nici picioare, decat limba intreaga si
mila astepta de la oricine trecea pe langa dansul. Vazandu-l Evloghie, si
umilindu-se la inima, s-a rugat lui Dumnezeu si a facut fagaduinta Domnului,
zicand : Doamne, pentru numele Tau iau acest bubos si il odihnesc, pana la ziua
mortii lui, ca si eu printr-insul, sa ma mantuiesc. Daruieste-mi dar, Doamne,
rabdare de a-i sluji ! Apoi, apropiindu-se de bubos, i-a zis : voiesti, sa te
iau in casa mea si sa te odihnesc ? Zis-a acela : macar de ai vrea dar eu sunt
nevrednic. Si i-a zis Evloghie : ma duc sa aduc un magar si te iau acolo. Deci
s-a invoit acela cu multa bucurie. Si aducand magarul, l-a ridicat si l-a dus la
gazda sa. Si ingrijea de dansul cu toate cele de trebuinta, spalandu-l,
ungandu-l, purtandu-l si cu osardie intru toate slujindu-i, cincisprezece ani.
Apoi a napadit diavolul asupra bubosului si salbaticindu-l fara socoteala
impotriva lui Evloghie, l-a intaratat spre ocari si vorbe rele. Acela a inceput
sa-l ocarasca pe Evloghie, zicand : mancatorule de stapan, ai furat bani straini
si poate rob fiind l-ai pradat pe stapanul tau si cu neputinta mea vrei sa
tainuiesti ca si cu o facere de bine si m-ai luat la casa ta ca prin mine sa te
mantuiesti. Iar Evloghie i se ruga, zicand : nu ! Nu-mi zice astfel de cuvinte !
Spune-mi eu ce te-am mahnit si ma indreptez !
Iar el zicea : nu-ti voiesc
aceste momeli, du-ma si ma leapada in targ ! Mai bun imi este mie targul acela
decat odihna ta. Evloghie zicea : ma rog, odihneste-te, de orice te
mahnesti.
Iar el mai vartos salbaticindu-se de manie, strigand zicea : nu
doresc sa fiu cu tine singur ! Gloate voiesc ! I-a zis Evloghie : eu iti aduc
acum multime de frati. Iar el necajindu-se iarasi, i-a zis : vai mie ticalosului
! Fata ta nu vreau s-o vad si nici sa-mi aduci pe cei asemenea tie mancatori in
zadar ! Si scuturandu-se, iarasi a strigat : nu voiesc, nu voiesc ! In targ
voiesc ! O, sila ! Arunca-ma unde m-ai gasit ! Daca ar fi avut maini, n-ar fi
pregetat sa se spanzure, sau cu sabie sa se omoare, intr-atata l-au salbaticit
dracul. Atunci Evloghie, nepricepand ce sa faca, cu sfatul pustnicilor cei
aproape de dansul, a hotarat sa mearga la marele Antonie cu bubosul si sa-i
spuna pricina si cum va zice lui acela, asa sa faca. Momindu-l si punandu-l in
luntre l-a dus la manastirea ucenicilor marelui Antonie, unde se zicea ca vine
sfantul din munte, uneori, la zece zile, alteori la douazeci, spre folosul celor
adunati. S-a intamplat ca dupa ce a venit Evloghie, a doua zi a venit si marele
Antonie, seara tarziu, imbracat cu o haina de piele ( precum Cronie mi-a
povestit, care atunci era de fata ).
Heretisindu-i pe toti cei ce erau
acolo si sezand, intai pe Evloghie l-a chemat pe nume, cu toate ca niciodata
nici nu l-a vazut, nici despre dansul n-a auzit ceva. Evloghie, cu toate ca de
trei ori a fost chemat de marele Antonie pe nume, n-a raspuns, socotind ca
altcineva este chemat de Antonie, cu numete acesta. Iar el iarasi a zis : tie
iti zic, celui ce ai venit din Alexandria ! Atunci i-a raspuns Evloghie : ce
poruncesti, rogu-te ? I-a zis lui Antonie : de ce ai venit aici ? A raspuns
Evloghie : Cel ce ti-a descoperit numele meu si toate cele despre mine ti-a
descoperit. Zis-a sfantul : stiu pentru ce ai venit ! Dar inaintea tuturor
fratilor spune, ca sa stie si ei ! Atunci a spus Evloghie inaintea tuturor, de
fata fiind si bubosul : omule al lui Dumnezeu, pe acest bubos l-am gasit in targ
lepadat si trecut cu vederea. Fiindu-mi mila de dansul, m-am rugat lui Dumnezeu
sa-mi dea rabdare pentru dansul si m-am fagaduit lui Hristos Dumnezeu ca pana in
sfarsit sa-l caut ca pe un bolnav, si el sa odihneasca prin mine iar eu sa ma
mantuiesc printr-insul. Asadar, l-am luat la casa mea si iata, de cincisprezece
ani, dupa putinta mea, ii slujesc ! Si acum, dupa atata vreme, nu stiu ce rau a
patimit de la mine, ca tare ma tulbura. Si am socotit sa-l leapad, fiindca ma
sileste la aceasta. De aceea am venit la sfintia ta, sa ma sfatuiesti ce trebuie
sa fac si sa te rogi pentru mine, ca tare ma tulbura. Atunci i-a zis Antonie cu
glas apasat si aspru : il lepezi, Evloghie ? Dar Cel ce l-a facut nu-l leapada.
Tu il lepezi pe el ? Ridica Dumnezeu pe cel mai bun decat tine, si il aduna. Iar
Evloghie acestea auzind, s-a sfiit si s-a speriat. Apoi intorcandu-se sfantul
catre bubos, a inceput cu vorba a-l bate ca si cu un bici : bubosule,
nevrednicule de pamant si de cer, nu incetezi luptandu-te cu Dumnezeu si
intaratandu-l pe frate ? Nu stii ca Hristos este Cel ce iti slujeste tie ? Cum
indraznesti asupra lui Hristos unele ca acestea a grai ? Oare nu pentru Hristos
s-a robit spre slujba ta ? Astfel batandu-l pe bubos cu cuvinte usturatoare,
lasandu-i, a vorbit cu ceilalti frati cele spre trebuinta fiecaruia. Apoi iarasi
luand cuvantul catre Evloghie si catre bubos a zis : duceti-va, fiilor, cu pace
si nu va despartiti unul de aitul, ci lepadand toata mahnirea pe care dracul a
bagat-o in voi, cu curata dragoste intoarceti-va la chilia in care ati zabovit !
Ca ispita aceasta v-a venit de la satana. Fiindca a vazut, ca amandoi sunteti
spre sfarsit si de cununi va veti invrednici de la Dumnezeu, el prin tine si tu
prin el. Deci nu cugetati altceva, nu cumva venind ingerul, pe care acum
Dumnezeu vi-l trimite, sa nu va afle impreuna la un loc si sa va lipsiti de
cununi. Grabindu-se barbatii, s-au intors la locul lor cu desavarsita dragoste.
Peste trei zile s-a savarsit fericitul Evloghie, si dupa alte treizeci si sapte,
s-a dus catre Domnul si cel la trup bubos iar la suflet sanatos. Deci Cronie,
zabovind la locurile Tebaidei, s-a pogorat dupa patruzeci de zile la manastirile
Alexandriei si s-a intamplat in aceeasi zi a i se savarsi de catre frati, lui
Evloghie, pomenirea cea de patruzeci de zile, iar bubosului cea de trei zile.
Afland Cronie s-a inspaimantat. Si a povestit parintilor, ceea ce mai inainte a
zis pentru ei Antonie. Ca acesta a fost atunci talmaci cuvintelor si celor ce a
spus Evloghie catre Antonie, graind elineste si celor ce a raspuns Antonie catre
Evloghie si catre bubosul, vorbind in limba egipteana, in care tuturor le vorbea
cuviosul, nestiind alta limba.
ADAUS1) In lavra numita a
lui Eptastomu, si care era departe de lavra cuviosului Sava, cam de sapte
stadii, era un sihastru minunat, cu numele Ioan si avea si un ucenic care
rabdand rautatite ce i se faceau de catre persi in Sfanta Cetate a lui Dumnezeu,
il ruga pe batranul sa-i spuna, daca va fi luata cetatea de catre vrajmasi. Iar
el intai se lepada, zicand : de unde sa stiu eu despre aceasta, fiind om pacatos
? Dar de vreme ce tanarul sta si se ruga, vrand sa stie, i-a zis batranul
lacrimand : fiindca te vad, o fiule, ca voiesti mult sa stii despre aceasta, iti
voi spune cate mi-a aratat Dumnezeu. Mai inainte de aceste cinci zile, ma
gandeam la aceasta si rugandu-ma m-am vazut rapit inaintea sfantului loc al
Golgotei si tot norodul impreuna cu clerul striga : Doamne miluieste ! Cautand
eu, L-am vazut pe Domnul nostru Iisus Hristos pironit pe Cruce si pe Prea Sfanta
Nascatoare de Dumnezeu, Stapana lumii, rugandu-se pentru norod. Iar El se
intorcea de la norod, zicand : nu-i voi asculta, caci Mi-au spurcat Jertfetnicul
! Deci, asa strigand noi cu suspinuri : Doamne miluieste !, am venit la biserica
Sfantului Constantin. Eu ducandu-ma sa ma inchin la locul in care s-au aflat
cinstitele lemne ale cinstitei si de viata facatoarei Cruci, am vazut ca iesea
din locul acela noroi si curgea in biserica iar doi oameni incuviintati stateau
acolo. Acestora le-am zis : nu va temeti de Dumnezeu, ca nu putem nici sa ne
rugam din pricina noroiului ? De unde este aici atata putoare ? Si ei a raspuns
: din faradelegite clericilor locului acestuia. Atunci am zis catre dansii : nu
puteti curati noroiul, ca sa fim slobozi sa ne rugam ? Au raspuns : crede,
frate, ca nu se vor curati cele de aici in alt chip, decat prin foc. Acestea
zicand, batranut a lacrimat. Si i-a zis iarasi ucenicului : iti spun, fiule :
s-a hotarat sa mi se taie capul si mult m-am rugat sa fiu iertat si mi s-a
descoperit ca este hotarare si trebuie negresit sa se indeplineasca. Pe cand
inca vorbea batranul acestea, au venit barbarii asupra lui si ucenicul
speriindu-se a fugit iar batranul prins fiind i s-a taiat capul. Dupa ce s-au
dus barbarii, intorcandu-se ucenicul si aflandu-l pe batran mort, a plans cu
amar si luandu-l l-a ingropat impreuna cu parintii. ( † )
( † )In Patericul vechi urnmaza aci inca o povestire, care se gaseste trecuta
la avva Zosima, nr. 2
2) Erau doi frati mireni in Constantinopol, foarte evlaviosi si care posteau
mult. Deci unul venind la Rait, s-a lepadat de toate si s-a facut monah. Dupa
catava vreme a venit si fratele lui cel mirean, in Rait, ca sa-l vada. Si
zabovind la dansul, l-a vazut pe fratele sau monahul, mancand la al noualea
ceas. Si smintindu-se i-a zis : cand erai mirean, nu mancai inainte de a apune
soarele. Atunci i-a zis lui monahul : cu adevarat, frate, cand eram in lume, ma
hraneam din urechile mele, caci slava desarta si lauda oamenilor mult ma hraneau
si-mi usurau osteneala nevointei.
3) Zis-a unul din fratii sfinti : cand
ne rugam catre Domnul, zicand : " nu ne duce pe noi in ispita ", nu zicem ca sa
nu ne ispitim, caci acest lucru este cu neputinta, ci ca sa nu fim inghititi de
ispita, facand ceva neplacut lui Dumnezeu, caci aceasta este a nu intra in
ispita. Sfintii mucenici ispitindti-se prin chinuri si nebiruindu-se, nu au
intrat in ispita. Dupa cum nici cel ce se lupta cu vreo fiara pana cand nu va fi
mancat de ea, nu cade in ispita. Dupa ce va fi mancat, atunci va intra in
ispita.
SFARSITsi lui Dumnezeu slava
!PATERICULce cuprinde in sine cuvinte folositoare
ale sfintilor batrani http://sfintii-imparati.trei.ro/pagini/pateric.htm
