Acatist către toţi Sfinţii care au strălucit în pământurile Apusului

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condac 1:

Pe sfinţii care au strălucit în pământurile Apusului în vechime şi aceste părţi le-au luminat prin nevoinţele şi luptele lor, pe aceştia toţi să-i lăudăm şi noi acum după cuviinţă. Şi să le cântăm lor ca unora ce pururea se roagă înaintea lui Dumnezeu pentru noi, zicându-le aşa: Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care în pământurile Apusului aţi mărturisit dreapta credinţă!

Icos 1:

Minunat s-a slăvit întru voi, sfinţilor Apusului, numele cel întru totul sfânt al Mântuitorului nostru Hristos. Că privind viaţa şi faptele voastre cele spre mântuire, popoarele Apusului s-au învăţat să se închine Dumnezeului celui Adevărat şi să vă cinstească pe voi cu bucurie, zicând:

Bucuraţi-vă, apostoli şi mucenici, cuvioşi şi episcopi, că voi sunteţi lauda şi bucuria întregului Apus;

Bucuraţi-vă, că voi înaintea tuturor sunteţi roada cea mai de preţ a acestor locuri;

Bucuraţi-vă, că sângele vostru sfânt a spălat toată întinăciunea păgânească;

Bucuraţi-vă, că prin învăţături pline de putere poporul din neştiinţă l-aţi scos;

Bucuraţi-vă, că în întunericul acelor vremuri aţi strălucit ca nişte faruri prealuminate;

Bucuraţi-vă, că v-aţi arătat înaintea lumii întregi povăţuitori nemincinoşi pe calea mântuirii;

Bucuraţi-vă, că prin aceasta sunteţi părinţi în Hristos pentru toate neamurile Apusului;

Bucuraţi-vă, că până acum vă rugaţi neîncetat pentru ele în ceruri;

Bucuraţi-vă, că voi mai ales sunteţi nădejdea cea tare a acestor locuri;

Bucuraţi-vă, că întru voi se laudă toţi credincioşii apuseni;

Bucuraţi-vă, că pe aceştia îi învăţaţi să aducă lui Dumnezeu dreaptă cinstire;

Bucuraţi-vă, că întreg Apusul îl chemaţi la pocăinţă şi întoarcere la Dumnezeu;

Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care în pământurile Apusului aţi mărturisit dreapta credinţă!

Condacul al 2-lea:

Şi pământurile Apusului s-au învrednicit de minunaţii Apostoli ai lui Dumnezeu, care cu râvnă nestinsă au propovăduit peste tot vestea cea bună a mântuirii neamului nostru. Iar prin aceştia popoarele Apusului s-au născut pentru întâia dată la Hristos şi au început să-I cânte Lui ca Unui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Luminători ai Apusului s-au făcut prin truda lor cea neobosită Sfinţii Apostoli. Că ei puterea cea întunecată a vrăjmaşului au socotit-o întru nimic, şi cu neînfricare au răspândit lumina lui Hristos pretutindeni. Pentru aceasta au şi mărturisit încă până la sânge adevărul şi s-au învrednicit să audă din gura tuturor cântări de laudă ca acestea:

Bucuraţi-vă, Apostoli ai lui Hristos, care v-aţi nevoit să duceţi vestea cea bună în pământurile Apusului;

Bucuraţi-vă, că voi mai întâi sunteţi părinţii şi ocrotitorii acestor locuri;

Bucuraţi-vă, aşadar, Sfinţilor Petru şi Pavel, mai-marii Apostolilor, că aţi întemeiat cea dintâi Biserică în Apus;

Bucuraţi-vă, că prin voi Roma păgână a început a aduce jertfă curată Adevăratului Dumnezeu;

Bucuraţi-vă, că nu v-aţi spăimântat de toată înfricoşarea şi prigoana necredincioşilor;

Bucuraţi-vă, că până la urmă credinţa voastră în Hristos aţi pecetluit-o cu însuşi sângele vostru;

Bucură-te, apoi, Sfinte Iacove, Apostole, fiule al lui Zevedeu, care ai luminat pământurile Spaniei;

Bucură-te, că moaştele tale odihnesc până azi în acele părţi, aducând tuturor mângâieri;

Bucură-te şi tu, Sfinte Apostole Simon Zelotul, care în Britania ai dus credinţa în Hristos cel înviat;

Bucură-te, că asemenea celorlalţi Apostoli şi tu ai primit moarte pentru viaţa cea veşnică;

Bucură-te, Sfinte Aristobul, care Sfântului Simon i-ai urmat în propovăduire;

Bucură-te, că ai ajuns cel dintâi episcop al Britaniei şi mucenic al lui Hristos;

Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care în pământurile Apusului aţi mărturisit dreapta credinţă!

Condacul al 3-lea:

Lăsat-au Apostolii Domnului, în locurile pe care le-au luminat, ucenici şi urmaşi vrednici, care cu nimic nu au fost mai prejos părinţilor lor, ci întru totul le-au urmat în râvnă şi-n lucrare. Că ei prin pilda vieţii lor popoarele cele păgâne le-au ridicat de la slujirea idolească şi le-au adus la închinarea Singurului Dumnezeu, învăţându-le să-I cânte Acestuia neîncetat: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Să cântăm şi noi într-un glas tuturor celor ce s-au învrednicit a fi următori Sfinţilor Apostoli, care lucrarea acelora au dus-o mai departe şi pământul Apusului l-au sfinţit prin cuvintele şi sângele lor; şi să le zicem lor, ca unora ce până azi se roagă pentru noi înaintea tronului lui Dumnezeu, unele ca acestea:

Bucuraţi-vă, toţi cei ce v-aţi arătat minunaţi ucenici ai ucenicilor lui Hristos;

Bucuraţi-vă, că alături de părinţii voştri v-aţi nevoit cu râvnă pentru luminarea Apusului;

Bucură-te, aşadar, între ei toţi, Sfinte Clement, că mai-marele Apostolilor te-a sfinţit episcop al Romei;

Bucură-te, că turma cea încredinţată ţie ai păstorit-o cu deplină înţelepciune şi vrednicie;

Bucură-te, apoi, Sfinte Ignatie, episcop de Antiohia, că şi tu ai primit hirotonia din mâinile Sfântului Petru;

Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu, că scrierile tale ne sunt de mare mângâiere până în ziua de astăzi;

Bucură-te, că mucenicia ta cea slăvită este pentru toţi pildă de bărbăţie şi vitejie în faţa morţii;

Bucură-te şi tu, Sfinte Iustin, filosofule, că prin cărţile tale ai întărâtat mânia vrăjmaşilor lui Hristos;

Bucură-te, că neîndurând înţelepciunea ta cea dumnezeiască, aceştia te-au mucenicit în arenele Romei;

Bucură-te, apoi, Sfinte Irineu, episcop de Lyon, că din Asia Mică ai ajuns să luminezi pământurile Galiei;

Bucură-te, că prin scrierile tale de-Dumnezeu-însuflate ai luptat neîncetat împotriva tuturor eresurilor;

Bucură-te, că pentru aceasta toţi creştinii te cinstesc ca pe un mare stâlp şi Părinte al Bisericii;

Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care în pământurile Apusului aţi mărturisit dreapta credinţă!

Condacul al 4-lea:

Cântare de laudă să aducem acum tuturor celor ce în pământurile Apusului au pătimit pentru Hristos până la sânge, şi prin bărbăţia lor moartea au biruit; iar lui Dumnezeu, Cel ce i-a întărit pe ei în chinuri şi munci mai presus de minte, să-I cântăm cu toţii neîncetat, zicând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Sângele vostru, cinstiţilor mucenici, cu bucurie l-aţi vărsat pentru Împăratul Hristos, şi Lui v-aţi adus jertfă bineprimită. Iar neamurile Apusului văzând răbdarea voastră cea negrăită, au înţeles că Însuşi Dumnezeul slavei locuia întru voi, şi minunându-se de una ca aceasta au început să vă cânte vouă cu credinţă aşa:

Bucuraţi-vă, Tatiana şi Anastasia, împreună cu Sofia şi cu cele trei fiice ale ei;

Bucuraţi-vă, Cecilia şi Agnia, care v-aţi arătat femei fără seamăn în vitejie;

Bucuraţi-vă, Lavrentie, Arhidiacone, împreună cu Sebastian, slăvitul mucenic;

Bucuraţi-vă, bunilor biruitori, că voi prin pătimirile voastre cele cumplite aţi sfinţit Roma păgână;

Bucuraţi-vă, apoi, toţi cei ce întreg pământul Apusului l-aţi umplut de luptele voastre;

Bucuraţi-vă, Agata şi Lucia, muceniţe slăvite, că în Italia bine v-aţi nevoit;

Bucuraţi-vă, Valentin şi Ianuarie, episcopi prealuminaţi, că învăţătura voastră aţi pecetluit-o cu sânge;

Bucură-te, apoi, Cipriane, ierarhe, împreună cu Perpetua şi Felicita, şi cu toţi cei ce s-au jertfit pentru Hristos în pământurile Africii;

Bucură-te, Mavrichie, mucenic minunat, că alături de ostaşii tăi în Elveţia ai stat neînfricat în faţa morţii;

Bucură-te, Vichentie, diacone, că Spania ai sfinţit-o prin chinurile tale cele înfricoşătoare;

Bucură-te, Alban, viteaz luptător, că te-ai adus cea dintâi jertfă curată a Britaniei către Dumnezeul cel Adevărat;

Bucură-te, Ursula, mireasă a lui Hristos, care cu sângele tău ai spălat pământul Germaniei;

Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care în pământurile Apusului aţi mărturisit dreapta credinţă!

Condacul al 5-lea:

Văzând vrăjmaşul mântuirii noastre că nu poate birui credinţa ucenicilor lui Hristos prin chinuri şi prigoniri fără seamăn, a abătut asupra lor mulţime de învăţători şi dascăli mincinoşi, care prin înşelăciune au dus poporul cel credincios în rătăcire. Dar împotriva unora ca aceştia s-au ridicat Părinţi desăvârşiţi, mari în cuvânt şi-n faptă, care cu înţelepciunea Duhului Sfânt au biruit tot eresul, şi pe oameni i-au învăţat să aducă dreaptă cinstire lui Dumnezeu, zicând: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Pe neînfricaţii mărturisitori ai credinţei celei ortodoxe, care în pământurile Apusului cu vitejie au luptat pentru adevăr, şi prin nevoinţele lor cele multe minciuna din rândul poporului lui Hristos au stârpit-o, pe aceştia toţi să-i lăudăm şi noi acum cu bucurie, şi să le cântăm lor ca unor aleşi ai Preamilostivului Dumnezeu, zicând:

Bucură-te, Sfinte Osie de Cordoba, că în fruntea celui dintâi sobor a-toată-lumea ai stat;

Bucură-te, Sfinte Ilarie, episcop de Poitiers, că şi tu ai apărat cu neînfricare dreapta credinţă;

Bucură-te, că pentru aceasta din mâinile hulitorilor arieni nenumărate prigoniri şi chinuri ai răbdat;

Bucură-te, apoi, Ambrozie, ierarhe, că oraşul Milanului l-ai păstorit cu înţelepciunea ta cea dumnezeiască;

Bucură-te, că prin cuvântările şi scrierile tale ai întors mulţime de oameni la Hristos;

Bucură-te şi tu, Augustine, fericite, că pentru rugăciunile maicii tale, Monica, Dumnezeu te-a întors din calea pierzării;

Bucură-te, că ai ajuns episcop preaînţelept şi mare luptător împotriva ereticilor;

Bucură-te, apoi, Ieronime, cuvioase, că prin scrierile tale cele multe ai luminat pământurile Apusului;

Bucură-te, Sfinte Leon, papă al Romei, că la soborul din Calcedon în chip minunat ai luptat pentru credinţa ortodoxă;

Bucură-te, că având lumină de la Dumnezeu, poporul cel încredinţat ţie l-ai povăţuit neabătut pe calea mântuirii;

Bucură-te, Sfinte Martin, papă neînfricat, că împreună cu Sfântul Maxim aţi mărturisit până la moarte adevărul;

Bucură-te, că pentru dreapta credinţă aţi îndurat cu bucurie toate chinurile împăratului celui răucredincios;

Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care în pământurile Apusului aţi mărturisit dreapta credinţă!

Condacul al 6-lea:

Sfârşindu-se prin rânduiala lui Dumnezeu şirul prigoanelor celor cumplite, nu s-a sfârşit şi şirul mucenicilor lui Hristos. Căci cei ce până atunci în chip văzut îşi vărsaseră sângele pentru credinţă, au început să se jertfească în chip nevăzut pentru ea, răstignindu-şi prin post şi prin lacrimi toate poftele cele rele. Pentru aceasta s-au şi făcut ca nişte îngeri în trup şi s-au învăţat să-I aducă lui Dumnezeu neîncetat cântarea: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Şi pământurile Apusului au rodit bărbaţi şi femei desăvârşiţi în sfinţenie, care prin nevoinţele lor cele mai presus de fire au câştigat bucuriile cele nepieritoare ale Raiului, şi tuturor pildă nemincinoasă pe calea mântuirii s-au făcut. Iar noi să le cântăm mai întâi celor ce au strălucit în pământurile Galiei, întemeind viaţa călugărească în acele părţi, şi să le zicem cu bucurie aşa:

Bucură-te, Sfinte Martin, că tu mai întâi dintre toţi apusenii te-ai învrednicit să guşti dulceaţa vieţii călugăreşti;

Bucură-te, că urmând ţie mulţime de credincioşi au ales să lepede slava trecătoare a lumii acesteia;

Bucură-te, că strălucind prin darul facerii de minuni ai ajuns episcop de Tours şi mare ocrotitor al Apusului;

Bucură-te, apoi, Sfinte Ioan Casian, că împreună cu prietenul tău Gherman te-ai adăpat din învăţătura părinţilor pustiei;

Bucură-te, că prin scrierile tale cele minunate te-ai făcut adevărat începător al vieţii călugăreşti în Apus;

Bucură-te, Sfinte Honorat, că în insula Lerins ai întemeiat cea mai vestită mănăstire din Galia;

Bucură-te, că în ea s-a nevoit mulţime nenumărată de sfinţi, prin care Galia a ajuns Tebaida Apusului;

Bucură-te, aşadar, împreună cu Ilarie şi Evherie, cu Chesarie şi Vichentie, şi cu mulţi alţi călugări sfinţiţi;

Bucură-te, apoi, Sfinte Grigorie de Tours, că neîncetat te-ai nevoit pentru slava sfinţilor din pământurile tale;

Bucură-te, Sfinte Gherman, episcop de Auxerre, care prin darurile tale ai luminat Britania şi Galia;

Bucură-te, că pe Genevieva, cuvioasa, ai binecuvântat-o de mică spre viaţa pustnicească;

Bucură-te, că aceasta s-a arătat apoi preaputernică ocrotitoare a Parisului prin rugăciunile ei;

Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care în pământurile Apusului aţi mărturisit dreapta credinţă!

Condacul al 7-lea:

Izvorând din pământurile Galiei ca dintr-o fântână preacurată şi limpede, viaţa călugărească s-a răspândit peste tot în Apus, şi în toate neamurile a rodit părinţi cuvioşi plini de virtute, care cu glas curat şi cu mulţumitoare inimă au cântat lui Dumnezeu, pentru ei şi pentru lumea întreagă, zicând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Să-i lăudăm acum toţi într-un glas pe cei ce s-au nevoit pentru Hristos în pământurile Britaniei şi ale Italiei, şi prin luptele lor s-au făcut părinţi luminaţi ai vieţii călugăreşti şi apostoli ai acelor locuri, şi să le cântăm lor ca unor preaminunaţi biruitori în lupta cu puterile vrăjmaşului, zicându-le aşa:

Bucură-te, Sfinte Ninian, că la picioarele Sfântului Martin ai deprins toată viaţa călugărească;

Bucură-te, că ajungând desăvârşit în sfinţenie te-ai făcut luminător al Scoţiei, pământul tău de naştere;

Bucură-te, apoi, Sfinte Patrick, minunatule propovăduitor, că prin râvna ta cea dumnezeiască pământul Irlandei l-ai adus la Hristos;

Bucură-te, că prin aceasta te-ai făcut părinte al neamului irlandez, pentru care până azi te rogi neîncetat;

Bucură-te, că mulţime nenumărată de ucenici ţi-au urmat pe căile sfinţeniei;

Bucură-te, între ei toţi, Brigid, cuvioaso, că prin dragostea ta cea nespusă te-ai făcut maica întregii Irlande;

Bucură-te şi tu, Sfinte David, episcop prealuminat, că în Ţara Galilor ai întemeiat mănăstiri nenumărate;

Bucură-te, că pentru aceasta poporul britan te cinsteşte până azi ca pe un ocrotitor al lui înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Benedict, mare nevoitor, că pământul Italiei s-a luminat văzând viaţa ta cea nepământească;

Bucură-te, că prin rânduiala ta cea minunată te-ai făcut adevărat părinte al tuturor călugărilor din Apus;

Bucură-te, apoi, Sfinte Alexie, Omule al lui Dumnezeu, că în cetatea Romei ai trăit în deplină smerenie;

Bucură-te, că pentru darurile tale cele multe lumea întreagă te cinsteşte ca pe un mare cuvios;

Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care în pământurile Apusului aţi mărturisit dreapta credinţă!

Condacul al 8-lea:

Nu a putut răbda vrăjmaşul mântuirii să vadă popoarele Apusului înălţând toate într-un glas cântare de laudă Adevăratului Dumnezeu, şi pentru aceasta a abătut asupra lor valuri de popoare păgâne şi sălbatice, care cu cruzimea lor au trecut totul prin sabie şi foc. Dar în acele vremuri de mari greutăţi s-au ridicat în Apus propovăduitori luminaţi, cu nimic mai prejos celor dintâi apostoli, care prin râvna lor cea neobosită au întors ispita vrăjmaşului în binecuvântare cerească, şi neamurile cele păgâne le-au născut la Hristos, învăţându-le să-I cânte Lui ca Unui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Glas de laudă să aducem acum tuturor celor ce din neamul francilor au câştigat prin nevoinţele lor Raiul, şi cu râvnă au adus mulţime de oameni la Hristos. Că ei strălucind cu darurile cele dumnezeieşti, poporul l-au luminat şi l-au păstorit cu înţelepciune, şi pentru aceasta s-au şi învrednicit să audă din gura tuturor cântări ca acestea:

Bucură-te, Sfinte Remigiu, arhiepiscop minunat, că tu mai întâi te-ai făcut apostol al francilor;

Bucură-te, că mânat de râvnă sfântă l-ai botezat pe Clovis, regele franc, împreună cu mulţime de popor păgân;

Bucură-te, Sfântă Clotilda, femeie minunată, că prin lacrimile tale pe soţul tău l-ai adus la Hristos;

Bucură-te, că împreună cu Sfânta Radegunda şi Sfânta Batilda aţi dat tuturor pildă de soţii şi regine creştine;

Bucură-te, apoi, Sfinte Gherman, episcop al Parisului, că pentru milostenia ta ai fost numit „părintele săracilor”;

Bucură-te, că ai strălucit înaintea lumii întregi prin bunătatea şi blândeţea ta fără margini;

Bucură-te, Sfinte Eligiu, fierar iscusit, că dărnicia ta a îmblânzit inimile cele împietrite ale păgânilor;

Bucură-te, că ajungând episcop de Noyon ai întors mulţime de germani sălbatici la Hristos;

Bucură-te, Sfinte Amand, care în pământurile Ţărilor de Jos ai propovăduit credinţa creştină;

Bucură-te, Sfinte Lambert, că împreună cu ucenicul tău Hubert şi tu te-ai nevoit pentru luminarea acelor locuri;

Bucură-te apoi, Sfinte Leger, episcop viteaz, că nu te-ai sfiit să mustri fărădelegile regelui şi ale supuşilor lui;

Bucură-te, că pentru aceasta în fel şi chip ai fost chinuit, şi până la urmă ai primit moarte mucenicească;

Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care în pământurile Apusului aţi mărturisit dreapta credinţă!

Condacul al 9-lea:

Văzându-se păstorii Apusului covârşiţi de mulţimea neamurilor păgâne, cu înţelepciune au socotit să meargă să le cucerească ei pentru Hristos. Iar pentru aceasta au trimis oameni luminaţi de Dumnezeu şi desăvârşiţi în virtute, care luptând cu neînfricare, întunericul păgânătăţii l-au biruit şi s-au făcut părinţi în Hristos pentru multe neamuri, împreună cu care au şi cântat neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Prin Grigorie, minunatul papă al Romei, şi prin Augustin, călugărul cel credincios, poporul englez mai întâi dintre neamurile germane s-a născut la viaţa cea nouă şi a adus jertfă curată lui Hristos mulţime de sfinţi. Cărora să le cântăm şi noi acum cu bucurie, ca unora ce s-au făcut vrednici de Împărăţia cerurilor şi de cinstirea lumii întregi, şi să le zicem aşa:

Bucură-te, mai întâi, Sfinte Grigorie, mare patriarh, că în deplină înţelepciune ai păstorit pământurile Apusului;

Bucură-te, că arzând de râvnă pentru Hristos te-ai nevoit să aduci popoarele păgâne la credinţă;

Bucură-te, că pentru aceasta pe Sfântul Augustin l-ai trimis propovăduitor, şi împreună cu el eşti numit până azi „apostolul englezilor”;

Bucură-te apoi, Sfinte Augustin, că ai născut poporul englez la Hristos, botezându-l pe regele lor Ethelbert;

Bucură-te, că ajungând arhiepiscop de Canterbury, împreună cu ucenicii tăi ai început încreştinarea întregii Anglii;

Bucuraţi-vă, aşadar, Paulin, Birin şi Felix, apostoli minunaţi, că voi v-aţi făcut părinţi ai englezilor în Hristos;

Bucuraţi-vă, Oswald, Edwin şi Sigebert, regi mucenici, care aţi apărat până la sânge credinţa creştină;

Bucuraţi-vă, Aidan, Chad şi Botolf, părinţi cuvioşi, că în pământurile Angliei aţi întemeiat viaţa călugărească;

Bucuraţi-vă, Teodor, Wilfrid şi Ioan, episcopi preaînţelepţi, că prin voi Biserica Angliei a ajuns plină de slavă;

Bucuraţi-vă, Hilda, Mildred şi Audrey, sfinte maici, că prin nevoinţele voastre aţi întrecut pe mulţi dintre bărbaţi;

Bucuraţi-vă, între toţi sfinţii englezi, Cuthbert, mare făcătorule de minuni, şi Guthlac, părinte al pustiei;

Bucură-te şi tu, Beda, cuvioase, călugăr înţelept, că toată viaţa ţi-ai închinat-o scrierilor sfinte;

Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care în pământurile Apusului aţi mărturisit dreapta credinţă!

Condacul al 10-lea:

Şi pământurile Spaniei s-au învrednicit de propovăduitori şi episcopi minunaţi, care prin truda lor cea neobosită au adus poporul cel păgân la Hristos şi pe eretici i-au întors la dreapta credinţă, şi pe toţi i-au chemat să aducă slavă şi cinste Adevăratului Dumnezeu şi să-I cânte cu mulţumire mereu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Pe cei ce în Spania au mărturisit în chip luminat dreapta credinţă în Mântuitorul Hristos, şi pentru ea au luptat până la moarte, pe toţi aceştia să-i cinstim şi noi acum după vrednicie. Şi să le aducem lor cântări de laudă, ca unora ce întunericul minciunii l-au risipit şi biruitor au făcut adevărul, zicându-le cu bucurie aşa:

Bucură-te, Sfinte Martin, arhiepiscop de Braga, că prin râvna ta poporul suevilor l-ai adus la dreapta credinţă;

Bucură-te, că pentru aceasta şi pentru multe altele eşti socotit până azi luminător şi părinte al acelor locuri;

Bucură-te, apoi, Sfinte Hermenegild, că din neamul vizigoţilor tu mai întâi ai mărturisit credinţa cea ortodoxă;

Bucură-te, că pentru aceasta încă şi moarte ai răbdat, înfruntându-l pe tatăl tău, regele răucredincios;

Bucură-te, Sfinte Leandru, că prin lucrarea ta vizigoţii au lepădat erezia ariană;

Bucură-te, că ajungând episcop de Sevilla, cu multă înţelepciune te-ai nevoit pentru binele păstoriţilor tăi;

Bucură-te, că în aceasta ai fost ajutat şi de fraţii tăi după trup, Sfinţii Fulgentie şi Florentina;

Bucură-te şi tu, Sfinte Isidor, că eşti al patrulea şi cel mai cinstit fiu al acestei familii preasfinte;

Bucură-te, că pe scaunul Sevillei urmaş fratelui tău ai fost, şi te-ai arătat călăuzitor neînşelat pe calea mântuirii;

Bucură-te, că prin nenumăratele tale scrieri lumea ai luminat şi eşti socotit până azi Părinte al Bisericii;

Bucură-te, apoi, Sfinte Ildefons, arhiepiscop de Toledo, că ucenic Sfântului Isidor şi înţelept păstor te-ai arătat;

Bucură-te, că arzând de dragoste pentru Preacurata Maică a Domnului, ai apărat în scris pururea-fecioria ei;

Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care în pământurile Apusului aţi mărturisit dreapta credinţă!

Condacul al 11-lea:

Strălucit-a lumina lui Hristos şi în pământurile cele neprimitoare ale germanilor, că Dumnezeul slavei a chemat toate popoarele la slujirea Lui. Pentru aceasta să-I cântăm Celui ce cu milostivirea Sa cea necuprinsă a mântuit din stricăciune neamul omenesc, şi să ne închinăm Lui ca Unui Dumnezeu, zicând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Pe propovăduitorii cei minunaţi, cei răsăriţi din neamul irlandezilor şi al englezilor, care mulţime de popoare au luminat, şi prin râvna şi înţelepciunea lor s-au arătat a fi de o cinste cu Sfinţii Apostoli, pe aceştia să-i cinstim acum după cuviinţă şi să le cântăm ca unora care au adus lui Hristos roadă nenumărată de popor păgân, zicându-le aşa:

Bucură-te, mai întâi, Sfinte Columba, irlandez minunat, că prin râvna ta ai luminat pământurile Scoţiei;

Bucură-te, că întemeind vestita mănăstire din Iona, te-ai făcut apostol şi părinte al picţilor celor păgâni;

Bucură-te şi tu, Sfinte Columban, că plecând din Irlanda ai ajuns propovăduitor neînfricat la multe neamuri;

Bucură-te, că ai întemeiat multe mănăstiri în Apus, şi ai aşezat în ele rânduială după învăţătura părinţilor pustiei;

Bucură-te, că fără şovăială ai mustrat nelegiuirile episcopilor şi dregătorilor nevrednici, pentru care nenumărate prigoane ai răbdat;

Bucură-te, apoi, Sfinte Gall, că te-ai învrednicit să fii ucenic al Sfântului Columban şi apostol iubit al Elveţiei;

Bucură-te şi tu, Sfinte Clement, englez preaînţelept, că pe Hristos L-ai propovăduit în rândul păgânilor sălbatici;

Bucură-te, că pentru râvna ta cea aprinsă porţi până azi numele de „Apostol al Frisiei”;

Bucură-te apoi, Sfinte Bonifatie, că alături de Sfântul Clement ai dus vestea cea bună în pământurile Germaniei;

Bucură-te, că prin tine şi prin ucenicii tăi sfinţi, Dumnezeu a rânduit să aducă la Sine întreg poporul german;

Bucură-te, că având binecuvântarea sfântului papă Zaharia, te-ai nevoit să îndrepţi nelegiuirile Bisericii france;

Bucură-te, că ţi-ai încununat sfânta lucrare cu cununa muceniciei, pe care ai primit-o la adânci bătrâneţi;

Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care în pământurile Apusului aţi mărturisit dreapta credinţă!

Condacul al 12-lea:

Neamurile cele cumplite de la miazănoapte au fost cele din urmă roade pe care poporul cel dreptcredincios din Apus le-a adus Dumnezeului celui Adevărat. Că luminându-se cu dreapta credinţă, poporul vikingilor a început să se închine cu râvnă Mântuitorului Hristos, şi să-I cânte Lui cu glas minunat, zicând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cu laude să-i cinstim pe toţi cei ce în Apus au strălucit în vremurile de către sfârşit şi s-au făcut prin nevoinţele lor moştenitori Raiului. Că unii şi mucenicie au răbdat pentru Hristos, iar alţii L-au propovăduit în faţa păgânilor cu neînfricare. Pentru aceasta să le cântăm lor după vrednicie zicând:

Bucuraţi-vă, toţi cei ce în pământurile Iberiei aţi pătimit moarte din mâna agarenilor celor necredincioşi;

Bucuraţi-vă, între ei, Evloghie şi Gheorghe, că împreună cu mulţi alţii cu sângele vostru aţi sfinţit oraşul Cordobei;

Bucuraţi-vă, apoi, toţi cei ce în Irlanda şi Anglia aţi răbdat mucenicie din mâna sălbaticilor vikingi;

Bucuraţi-vă, că pentru jertfa voastră Dumnezeu a întors poporul care vă prigonea la credinţa în El;

Bucură-te, între toţi noii mucenici, Edmund, rege slăvit, că prin chinurile tale ai ajuns mare ocrotitor al Angliei;

Bucură-te, apoi, Sfinte Ansgar, că tu mai întâi L-ai binevestit pe Hristos în rândul vikingilor;

Bucură-te, că ai ajuns episcop de Hamburg şi eşti până azi cinstit ca „Apostol al Nordului”;

Bucură-te şi tu, Sfinte Olaf, viteazule, că fiind viking de neam te-ai adus jertfă curată lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ai ajuns rege creştin al Norvegiei, şi pentru credinţa ta cea neclintită ai fost omorât de păgâni;

Bucură-te, Sfinte Sigfrid, că prin luptele tale ai luminat pământul Suediei şi pe regele păgân l-ai adus la Hristos;

Bucură-te, apoi, Dunstan, arhiepiscop de Canterbury, că prin înţelepciunea şi blândeţea ta ai ajuns părinte iubit al întregii Anglii;

Bucură-te, că l-ai uns rege pe Sfântul Edward, nevinovatul mucenic, ale cărui moaşte aduc mângâiere creştinilor ortodocşi până astăzi;

Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care în pământurile Apusului aţi mărturisit dreapta credinţă!

Condacul al 13-lea:

Celui ce pe sfinţii Săi i-a chemat din tot pământul şi de la marginile lumii i-a adunat pe cei plăcuţi Lui, lui Dumnezeu, Cel slăvit în Sfânta Treime, să-I cântăm şi noi acum cu mulţumire. Că El prin Ioan, alesul Său, pe sfinţii cei vechi ai Apusului i-a descoperit nouă în vremurile acestea din urmă, spre bucuria şi mângâierea noastră. Pentru aceasta, dar, şi pentru toate celelalte, să-I mulţumim Lui ca unui Dumnezeu al nostru preaiubit, şi să I ne închinăm în glas de laudă zicând: Aliluia! (de trei ori)

Şi iarăşi Icosul 1:Minunat s-a slăvit întru voi… şi Condacul 1:Pe sfinţii care au strălucit…

Apoi această

Rugăciune către toţi Sfinţii care au strălucit în pământurile Apusului

O, voi, sfinţilor Apusului, care în vechime aţi mărturisit dreapta credinţă a Mântuitorului Hristos, şi pentru ea aţi luptat încă şi până la moarte; iar prin aceasta v-aţi făcut vrednici de slava cerească şi moştenitori ai vieţii celei veşnice. Înaintea voastră cădem noi acum, nevrednicii voştri urmaşi, şi vă rugăm cu umilinţă: după cum până acum aţi mijlocit cu îndrăzneală înaintea tronului lui Dumnezeu pentru noi, tot la fel vă rugaţi şi acum, sfinţilor, pentru toate popoarele Apusului, ca Milostivul şi Îndelung-răbdătorul Dumnezeu să le dea iertare de păcate şi îndreptare vieţii, şi să le întoarcă, cu judecăţile pe care le ştie, la pocăinţă şi la dreapta credinţă pentru care voi v-aţi jertfit.

Încă vă rugăm, sfinţilor, pentru toţi dreptcredincioşii apuseni care au nevoie de mila şi de ajutorul vostru: păziţi-ne, cu rugăciunile voastre, de toate ispitele care se abat asupra noastră, întăriţi-ne în dreapta credinţă şi daţi-ne râvnă spre propovăduirea ei, feriţi-ne de toată răutatea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi şi faceţi-ne pe noi biruitori înaintea rău-credincioşilor, spre slava lui Dumnezeu şi cinstea voastră. Ca prin voi, sfinţilor Apusului, dreapta credinţă să strălucească iarăşi cu putere în Apus, după cum strălucea în vechime, şi lumina lui Hristos să lumineze tuturor.

Aşa, sfinţilor, care din rânduiala lui Dumnezeu v-aţi arătat nouă în vremurile acestea din urmă, primiţi-ne şi pe noi la cinstirea voastră, ca pe cei din al 11-lea ceas. Şi rugaţi-vă pentru noi, cei ce vă cântăm cu nevrednicie cântări de laudă, ca lesne-iertătorul Dumnezeu să ne facă şi pe noi părtaşi bucuriei Raiului şi mântuire să ne dăruiască, ca un bun şi de-oameni iubitor. Ca astfel împreună cu voi, sfinţilor iubiţi ai apusului, să-I cântăm şi să ne închinăm Lui ca unui Dumnezeu Preamilostiv: Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Acatistul Sfintei Marei Muceniţe Ecaterina Ocrotitoarea familiei și a femeilor cu grele nașteri precum și a pruncilor slabi

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1:

Vrednicei de laudă muceniţei Ecaterina, care cu darul de la Dumnezeu şi cu învăţatura ei cea preaînaltă a uimit ştiinţa învăţaţilor de atunci şi a întrecut limba ritorilor păgâni prin buna ei cuvântare, să-i aducem mulţumire de biruiniţă, ca prin ale ei rugăciuni să ne izbăvim de ispitele vrăjmaşilor şi să-i cântăm : Bucură-te, Ecaterina, mare muceniţă a lui Hristos !

Icosul 1

Împăratesei şi Maicii lui Dumnezeu, preacuratei Fecioare Maria, tu te-ai arătat vrednică de dragoste, înţeleaptă Ecaterina, căci cu Duhul Sfânt umbrindu-te, ai lepădat de la tine toată dorirea pământească şi te-ai logodit cu Mirele tău cel ceresc spre a căpăta viaţă nemuritoare; pentru aceasta cântăm :
Bucură-te, porumbiţă cuvântătoare;
Bucură-te, dulce privighetoare;
Bucură-te, frumuseţe netrecătoare;
Bucură-te, mieluşea încântătoare;
Bucură-te, minte înaltă;
Bucură-te, tânără prea învăţată;
Bucură-te, fecioară blândă şi înţeleaptă ;
Bucură-te, inimă tare şi neîntinată;
Bucură-te, lauda învăţaţilor;
Bucură-te, dulceaţa maicilor;
Bucură-te, mângâierea săracilor;
Bucură-te, apărătoarea bătrânilor;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniţă a lui Hristos!

Condacul 2

Bogăţiile pământului şi mărirea părintească lepădând, viaţă curată ai trăit, Ecaterina; şi îndeletnicindu-te mai ales în dreapta credinţă, calea cea nerătăcită a lui Hristos ai luat şi te-ai închinat Lui cântând : Aliluia!

Icosul 2

Ajunsă fiind la vărsta de 18 ani, frumuseţea ta a atras pe mulţi tineri din neamurile păgâne, voind a se căsători cu tine; tu însă respingând cererea lor cu foarte înţelepte cuvinte, înşişi ei se mustrau de nepriceperea lor şi îţi grăiau acestea :
Bucură-te, cea mai frumoasă dintre tinere;
Bucură-te, că eşti şi cea mai bogată;
Bucură-te, sămânţă din neam împărătesc;
Bucură-te, porfiră care împodobeşti cunoştinţele;
Bucură-te, cunună care răsplăteşti vrednicia;
Bucură-te, ceea ce întăreşti obiceiurile bune;
Bucură-te, cuvântătoare mai presus decât ritorii;
Bucură-te, judecătoare mai alesă decât alţi judecători;
Bucură-te, biruitoare neruşinată în sfaturi şi povăţuiri;
Bucură-te, lumină care faci să se plece privirile neînţelepte;
Bucură-te, comoară tuturor cunoştinţelor;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniţă a lui Hristos!

Condacul 3

Rătăcirile mustrănd şi de idoli ne voind a crede că acele chipuri turnate şi cioplite de mâini omeneşti ar putea fi făcătorii cerului, ai pământului şi a toată făptura, fost-ai luminată cu darul Duhului Sfânt să cunoşti Dumnezeirea cea adevărată şi pururea veşnică şi cu smerenie ai cântat Ei : Aliluia!

Icosul 3

Învăţaţii adunaţi prin îndemnul tatălui tău ca să te scoată din credinţa în care erai, văzându-te lepădând idolii, au cerut a te înfăţişa lor. Tu însă, intrînd în vorbă cu cel mai învăţat, după o îndelungă dispută, l-ai făcut să nu mai ştie ce să răspundă decât a grăi :
Bucură-te, închinătoarea dreptei credinţe;
Bucură-te, desluşirea adevăratei religii;
Bucură-te, lumina celor cufundaţi în eresuri ;
Bucură-te, povăţuitoarea celor rătăciţi;
Bucură-te, arma bunei voinţe;
Bucură-te, căderea înşelăciunii idolilor;
Bucură-te, dovada neputinţei lor;
Bucură-te, că eşti vrednică de toată cinstirea;
Bucură-te, că prin înţelepciunea ta ai gonit rătăcirea;
Bucură-te, căci cu dar ai fost dăruită de Cel Preaînalt;
Bucură-te, cunoştinţa sfinţeniei cereşti;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniţă a lui Hristos!

Condacul 4

Gurile ereticilor ce huleau mai înainte Biserica lui Hristos s-au deschis atunci pentru intâia oară spre a binecuvânta prin glasul tău fecioresc, urând capiştile idoleşti şi zicând că unul este Dumnezeu şi Lui se cuvine cântare : Aliluia!

Icosul 4

Hrănind în sineţi din pruncie darul credinţei lui Hristos, Ecaterina, nu te-ai putut împăca cu obiceiurile păgâneşti ale părinţilor tăi, că petrecând în sfinţenie, fără a fi încă luminată cu sfântul Botez, poruncile lui Dumnezeu urmai şi te închinai în taină lui Hristos; pentru aceasta-ţi cântăm :
Bucură-te, muceniţă preamărită;
Bucură-te, mireasă preacinstită;
Bucură-te, pătimitoare nebiruită;
Bucură-te, podoaba Bisericii;
Bucură-te, cuvântătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, slujitoarea Ortodoxiei;
Bucură-te, cununa învăţăturii;
Bucură-te, lauda Alexandriei;
Bucură-te, apărătoarea acelei cetăţi;
Bucură-te, comoara minunilor;
Bucură-te, mustrătoarea împăratului Maxenţiu;
Bucură-te, luminătoarea împărătesei lui;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniţă a lui Hristos!

Condacul 5

Inima lui Constantin, tatăl tău, foarte s-a întristat auzindu-te pe tine, fiica lui, una la părinţi şi aşa de frumoasă precum erai, lepădând mulţimea zeilor la care se închina şi propovăduind un Dumnezeu necunoscut. Pentru aceasta a voit să cerceteze credinţa ta prin cei mai învăţaţi dascăli de atunci. Cât însă i-a fost de mare nedumerirea când a văzut şi pe aceia înduplecaţi de cuvintele tale şi cântând lui Dumnezeu : Aliluia!

Icosul 5

Judecătorii nedrepţi, aflând trecerea ta din închinătoare la idoli la credinţa lui Hristos, te-au hotărât pedepsei; şi răbdând chinurile cele mai amare până la moarte, cu mărire te-ai preamărit, lăudând numele Domnului nostru Iisus Hristos şi al Preacuratei Fecioare Maicii Sale, Care ţi s-au arătat ţie în vedenie; iar noi laudând tăria credinţei tale, îţi grăim :
Bucură-te, defăimătoarea judecătorilor tirani;
Bucură-te, mustrătoarea rătăcirii;
Bucură-te, că în popor te-ai făcut strălucitoare;
Bucură-te, că chinurile tale pe dânşii îi ardeau;
Bucură-te, că nădejdea mântuirii pe tine te veselea;
Bucură-te, căci cu răbdarea mai mult i-ai otrăvit;
Bucură-te, că din dragostea ta către Dumnezeu n-ai simţit suferinţele;
Bucură-te, că vorbele tale îi făceau să amuţească;
Bucură-te, că nepriceperea lor nu putea să te oprească;
Bucură-te, că îndrăznind ai ieşit biruitoare;
Bucură-te, că suferind te-ai făcut vindecătoare;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniţă a lui Hristos!

Condacul 6

Cântare de mulţumire îţi aducem ţie noi, smeriţii, căci cu mare dar ne-ai învrednicit pe noi jertfindu-te pe tine însăţi pentru dragostea dreptei credinţe. Primeşte dar, muceniţă, această rugăciune şi ne dă vindecare neputinţelor în tot cursul vieţii noastre, pentru ca dimpreună cu tine să binecuvântăm pe Dumnezeu, cântând Lui : Aliluia !

Icosul 6

Cei mai mulţi de o suta de învăţaţi care stăteau de faţă şi ascultau cuvintele prin care explicai Evanghelia lui Hristos, luminându-se de Duhul Sfânt, s-au creştinat, iar împăratul, îngrozindu-se de această minune, a poruncit să-i ardă, ca să nu mai răspândească credinţa creştină prin locurile de unde erau ei şi aşa s-a preamărit mulţimea aceea de învăţaţi şi-ţi cantă ţie aşa :
Bucură-te, Ecaterina, de necazuri izbăvitoare;
Bucură-te, învăţată, de lumină dătătoare;
Bucură-te, lăudată şi de daruri aducătoare;
Bucură-te, frumuseţe tuturor covărşitoare;
Bucură-te, bunătate de nimic îngrijorată;
Bucură-te, ostăşiţă de viteji biruitoare;
Bucură-te, mult vestită şi de chinuri răbdătoare;
Bucură-te, lăudată de cântări răsunătoare;
Bucură-te, muceniţă de minuni izvorâtoare;
Bucură-te, lăcrămioară prea frumos mirositoare;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniţă a lui Hristos !

Condacul 7

Soborul îngeresc, văzând ceata mucenicilor în văpaie arzând, cu cântări a primit-o; şi pe tine, Ecaterina, ca pe o următoare a lor cu dar te-a învrednicit a suferi chinurile cele mai îngrozitoare; pentru care pomenirea ta în veci a rămas folositoare celor ce cântă lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 7

Toata făptura s-a minunat de răbdarea cea multă pe care ai arătat-o, rămânând neclintită în hotărâriie credinţei şi mărturisind că unul este Dumnezeu Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, Treimea una şi nedespărţită, şi te închini Ei; iar noi ne bucurăm, lăudându-te :
Bucură-te, propovăduitoare a Tatălui ceresc;
Bucură-te, închinătoare a Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, cinstitoare a Duhului Sfânt;
Bucură-te, mărturisitoare a Treimii Celei de o fiinţă;
Bucură-te, purtătoare în credinţă a Sfintei Cruci;
Bucură-te, următoare, a patimilor lui Hristos;
Bucură-te, binetâlcuitoare a Sfintei Evanghelii;
Bucură-te, primitoare a botezului lui Dumnezeu;
Bucură-te, ascultătoare a Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, închinătoare a Bisericii Ortodoxe;
Bucură-te, vieţuitoare împreună cu puterile cereşti;
Bucură-te, vrednică păzitoare a creştinilor;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniţă a lui Hristos !

Condacul 8

Iubită ai fost de Mirele tău cel ceresc, prealăudată Ecaterina, că te-ai împodobit cu toată frumuseţea trupească şi sufletească; încă şi vas preaales te-a făcut spre întărirea credinţei tale, cu care mulţi necredincioşi s-au luminat şi s-au învăţat a cânta lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 8

Vindecă rănile sufletelor noastre, mare muceniţă, că greu pătimim, şi te roagă pentru noi Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, să ne izbăvească de ispitele şi de primejdiile cu care vrăjmaşul ne îngrozeşte; pentru aceasta, ştiindu-te pe tine grabnică apărătoare de vrajmaşi îţi cântăm :
Bucură-te, că prin rugăciuniie tale ne izbăveşti de vrăjmaşi;
Bucură-te, izbăvitoare grabnică de primejdii;
Bucură-te, feritoare de otravă;
Bucură-te, vindecătoare de venin;
Bucură-te, preaaleasă izbăvitoare de farmece;
Bucură-te, gonitoare de năluciri;
Bucură-te, risipitoare de eresuri;
Bucură-te, păzitoare tare de năpastă;
Bucură-te, îndreptătoare a traiului rău în căsnici e;
Bucură-te, ceea ce împaci pe cei învrăjbiţi;
Bucură-te, că eşti în necazuri ajutătoare;
Bucură-te, că dai celor bolnavi vindecare;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniţă a lui Hristos !

Condacul 9

Ca o ramură de finic te-ai dat Mântuitorului, împodobind Biserica cu biruinţele tale cele mai presus de fire şi cu sângele tău cel feciorelnic ai spălat ocara de deasupra celor ce se osteneau pentru dânsa; că s-au ruşinat prigonitorii văzând mărirea minunilor tale şi au cântat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 9

Pamântul s-a umplut de bună mireasmă, primindu-ţi trupul la el, şi cerul s-a veselit, văzând duhul tău ridicându-se la dânsul de către puterile îngereşti. Pentru această slăvită lucrare a tainei lui Dumnezeu toţi credincioşii te laudă, cântând pentru tine aşa:
Bucură-te, ajutătoare a fecioarelor înţelepte;
Bucură-te, mângâietoare a văduvelor necăjite;
Bucură-te, izbăvitoare a copiilor sărmani;
Bucură-te, ajutătoare a celor în primejdii;
Bucură-te, folositoare a celor fară de ajutor;
Bucură-te, izbăvitoare a femeilor cu grele naşteri;
Bucură-te, vindecătoare a pătimitorilor din naştere;
Bucură-te, întăritoare a pruncilor slabi;
Bucură-te, hrănitoare a orfanilor săraci;
Bucură-te, ocrotitoare a celor cu mintea tulburată;
Bucură-te, vindecătoare a celor căzuţi în boală grea;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniţă a lui Hristos !

Condacul 10

Facerilor de bine ale tale nu suntem vrednici a mulţumi, Ecaterina, pentru că nici o sarguinţă n-am pus care să ne apropie de dragostea lui Dumnezeu şi nici un bine n-am lucrat pentru aproapele nostru, care să ne aducă îndurare, ci tu, ca bună şi blândă ce eşti, roagă-te lui Dumnezeu să ne ierte nesocotinţa şi păcatele noastre şi să primească acest cuvânt de smerenie : Aliluia !

Icosul 10

Ispitele cele fără de număr ale vicleanului diavol le cunoşti, sfântă, pentru că, trup purtând şi ispitită fiind, ai rămas biruitoare. Iar noi cei ce suntem învăluiţi în ispite ca nişte neputincioşi facem rugăciune să ne întăreşti cu puterea ta, ca să venim la pocăinţă şi să dobândim iertarea greşealelor noastre lăudându-te :
Bucură-te, smerenie înaltă;
Bucură-te, podoabă prealaudată;
Bucură-te, vistierie nedeşertată;
Bucură-te, îndurare nestrămutată;
Bucură-te, blândeţe neschimbată;
Bucură-te, lumină neînserată;
Bucură-te, dragoste nevinovată;
Bucură-te, răbdare neîncetată;
Bucură-te, dărnicie neasemănată;
Bucură-te, speranţă neruşinată;
Bucură-te, vindecătoare binecuvântată;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniţă a lui Hristos !

Condacul 11

Fire mai presus de fire te-ai făcut, Ecaterina, întărindu-te în credinţa lui Hristos şi slujind Făcătorului a toate, iar nu făpturii; de la Care, luând darul tămăduiri şi cunună îngerească, de tine se cutremură duhurile necurate şi le alungi pe ele de la tot sufletul creştinesc care aduce lui Dumnezeu cântarea de laudă : Aliluia !

Icosul 11

Toată suflarea dreptcredincioşilor se veseleşte astăzi de prăznuirea ta, muceniţă, că din neamul păgânesc şi dintre închinătorii de idoli cea mai învăţata şi înţeleaptă fecioară a venit la Biserica lui Hristos, suferind durerile roţii şi alte nespuse chinuri de la poporul cel păgânesc, pentru dragostea Mântuitorului lumii; pentru aceasta-ţi cântăm :
Bucură-te, biruitoarea păgânilor;
Bucură-te, căderea obiceiurilor urâte;
Bucură-te, luptătoare pentru darurile sfinte;
Bucură-te, surpătoarea capiştelor idoleşti;
Bucură-te, închinătoarea icoanelor creştineşti;
Bucură-te, stavila răutăţior diavoleşti;
Bucură-te, lauda cununei muceniceşti;
Bucură-te, care pe roată ai fost întinsă;
Bucură-te, care cu piroane ai fost împunsă;
Bucură-te, care de sabie ai murit;
Bucură-te, care cu mărire te-ai preamărit;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniţă a lui Hristos !

Condacul 12

Iubitorilor de mucenici, cinstind pe preaînţeleapta Ecaterina, pentru că aceasta în priveliştea lumii pe Hristos a predicat, pe şarpele a călcat şi mintea învăţaţilor a ruşinat, să cântăm lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 12

Lupte întru chinuri, lupte pentru credinţă ai dus cu căldură pentru Hristos, Mirele tău, Ecaterina, ceea ce prin înţelepciunea ta ai luminat ca o bună cuvântătoare; pentru aceasta-ţi cântăm :
Bucură-te, păzitoare sfântă a canoanelor soborniceşti;
Bucură-te, următoare caldă a legilor bisericeşti;
Bucură-te, vrednică propovăduitoare a apostoliei;
Bucură-te, prigonitoare neîmpăcată a păcatelor;
Bucură-te, aspră îndemnătoare a smereniei pustniceşti;
Bucură-te, cea mai iscusită cuvântătoare a cântării cereşti;
Bucură-te, neobosită rugătoare a slujitoriior cucernici;
Bucură-te, bună ajutătoare a credincioşilor cinstitori de Dumnezeu;
Bucură-te, mărgăritar de mare preţ al împărăţiei cereşti;
Bucură-te, piatră scumpă a Bisericii creştineşti;
Bucură-te, grabnică izbăvire a celor cuprinşi de supărări;
Bucură-te, vindecătoare tare a celor plini de răni şi dureri;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniţă a lui Hristos !

Condacul 13

Înţeleaptă şi frumoasă Ecaterina, vrednică muceniţă a lui Hristos, primeşte această puţină rugăciune a noastră şi te roagă pentru noi să ne dăruiască bunul Dumnezeu iertare păcatelor, pace, sănătate şi ajutor în toate cele bune, cântând lui Dumnezeu : Aliluia ! (de trei ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul întâi

Împăratesei şi Maicii lui Dumnezeu, preacuratei Fecioare Maria, tu te-ai arătat vrednică de dragoste, înţeleaptă Ecaterina, căci cu Dubul Sfânt umbrindu-te, ai lepădat de la tine toată dorirea pământească şi te-ai logodit cu Mirele tău cel ceresc spre a căpăta viaţă nemuritoare; pentru aceasta cântăm :
Bucură-te, porumbiţă cuvântătoare;
Bucură-te, dulce privighetoare;
Bucură-te, frumuseţe netrecătoare;
Bucură-te, mieluşea încântătoare;
Bucură-te, minte înaltă;
Bucură-te, tânără prea învăţată;
Bucură-te, fecioară blândă şi înţeleaptă ;
Bucură-te, inimă tare şi neîntinată;
Bucură-te, lauda învăţaţilor;
Bucură-te, dulceaţa maicilor;
Bucură-te, mângâierea săracilor;
Bucură-te, apărătoarea bătrânilor;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniţă a lui Hristos !

şi Condacul întâi

Vrednicei de laudă muceniţei Ecaterina, care cu darul de la Dumnezeu şi cu învăţatura ei cea preaînaltă a uimit ştiinţa învăţaţilor de atunci şi a întrecut limba ritorilor păgâni prin buna ei cuvântare, să-i aducem mulţumire de biruiniţă, ca prin ale ei rugăciuni să ne izbăvim de ispitele vrăjmaşilor şi să-i cântăm : Bucură-te, Ecaterina, mare muceniţă a lui Hristos !

 Pentru cei mai mulți dintre noi pericolul mai mare nu e că țelul ne-ar fi prea sus și nu-l ajungem, ci că este prea jos și îl atingem.
Michelangelo

Cred că Dumnezeu  trebuie cunoscut privind în oglindă.

Dacă te vezi cu teamă, rezistând cu greu la limita supravieţuirii, al tău este Dumnezeul luptei sau fugii.

Dacă te vezi capabil de putere şi realizare, al tău este Dumnezeul răspunsului prin reacţie.

Dacă te vezi echilibrat şi calm, al tău este Dumnezeul răspunsului conştiinţei liniştite.

Dacă te vezi în creştere şi evoluţie, al tău este Dumnezeul răspunsului intuitiv.

Dacă te vezi ca pe cineva care face ca visurile personale să devină realitate, al tău este Dumnezeul răspunsului creator.

Dacă te vezi capabil să faci minuni, al tău este Dumnezeul răspunsului vizionar.

Dacă te vezi una cu Dumnezeu, al tău este Dumnezeul răspunsului sacru.
Deepak Chopra – Să-l cunoaştem pe Dumnezeu

Cum ii spui unui om ca e prost fara sa-l ranesti?

 " prietene, stii...ma simt stanjenit in preajma ta. esti mult prea destept pentru mine"  

Ii spui ca provine dintr-un parinte destept si unul prost. Apoi ii spui ca sunt sanse 50% sa fie prost si 50 % destept.

Cinci semne clare că ești prost

Pentru că „atunci când ești prost, tu nu știi, e greu doar pentru cei din jur”, am să las aici cele mai comune cinci semne care pot aprinde un beculeț de alarmă. Desigur, nu vor folosi la nimic, pentru că proștii nu se vor regăsi în ele, dar măcar le-am strâns la un loc.

1️⃣ Dacă te uiți în oglindă și ai impresia că ești perfect sau perfectă, există cele mai mari șanse să fii prost sau proastă.

2️⃣ Dacă nu ai suficient simț al umorului încât sa te poți auto-ironiza, sunt extrem de mari șansele să fii la fel de prost sau proastă.

3️⃣ Dacă orice glumă la adresa ta ți se pare un atac inadmisibil la augusta-ți făptură, șansele să fii prost sau proastă sunt în procent covârșitor.

4️⃣ Dacă simți cu toată ființa ta că ai întotdeauna dreptate și nimic nu reușește să te convingă că poți sa te înșeli, cu regret îți spun că ajungem la aceeași concluzie: ești prost sau proastă.

5️⃣ Dacă ai impresia că ești de neînlocuit și că poziția centrului Universului se schimbă după locurile pe care le binecuvântezi tu cu prezența, well… cred că e clar deja.

Cam astea sunt cele mai evidente cinci. Dacă le constatați la cineva din jur, bine ar fi să dați bir cu fugiții. Nu de alta, dar prostia nu se vindecă.

Prostia

Prostia altora nu ne face mai deştepţi. (Napoleon Bonaparte)

Prostia are talentul de a fi insistentă. (Albert Camus)

Prostia din născare, leac în lume nu are; ea este o urâcioasă boală, ce nu se vindecă în şcoale, ba nici în spitale. (Ion Creangă)

Prostia este eternă şi invincibilă. (Alexandru Paleologu)

Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligenţa. Inteligenţa are limitele ei. Prostia, nu. (Umberto Eco)

Prostia este o suferinţă nedureroasă a inteligenţei. (Emil Cioran)

Prostia este sora cea mai apropiată a răutăţii. (Sofocle)

Prostia se zbate mereu să ajungă în primele rânduri pentru a fi observată; inteligenţa stă în spate pentru a observa. (Regina Elisabeta a României)

Prostia şi înfumurarea sunt tovarăşe nedespărţite. (Pierre Beaumarchais)

Prostia şi îngâmfarea sunt două surori care foarte rar se despart. (Proverb arab)

A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare înţelepciune. (Cicero)

Adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mama ta, când şezi în mijlocul celor mari, ca nu cumva să uiţi de tine în faţa lor, ca să nu te porţi ca un prost, aşa încât să vrei să nu te fi născut şi să-ţi blestemi ziua naşterii tale. (Ecclesiasticul 23.16-18)

Alături de hidrogen, prostia e cea care se găseşte în cea mai mare cantitate în univers. (Thomas Alva Edison)

Am răbdare când e vorba de prostie, însă nu cu cei care sunt mândri de ea. (Edith Sitwell)

Bărbaţii sunt ca nişte copii. Plini de mândrie prostească. (James Clavell)

Boieria şi prostia cu mare cheltuială se ţin. (Proverb)

Ca să înţelegi că eşti prost trebuie totuşi să-ţi meargă mintea. (Georges Brassens)

Când spun o prostie, toată lumea mă tolerează, când spun un adevăr, toată lumea mă urăşte. (Johann Wolfgang von Goethe)

Când te afli în mijlocul proştilor, cruţă-ţi vremea; iar cu cei înţelepţi zăboveşte fără teamă. (Ecclesiasticul 27.12)

Când văd proştii locuind în cele mai strălucitoare palate, înţeleg de ce Diogene locuia într-un butoi. (Traian Demetrescu)

Chiar şi atunci când este susţinută de cincizeci de oameni, o prostie tot prostie rămâne. (Anatole France)

Cu cel nebun nu lungi vorba, şi nu merge înaintea prostului. (Ecclesiasticul 22.12)         

Dacă nu înţelegem un om, avem tendinţa să îl considerăm prost. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog elveţian)

Disperarea este ultima soluţie a proştilor. (Benjamin Disraeli)

Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. Şi nu sunt sigur în legătură cu primul. (Albert Einstein)

Doar un prost învaţă din greşelile proprii. Un înţelept învaţă din greşelele altora. (Otto von Bismarck)

E mai bine să taci din gură şi să-i laşi pe ceilalţi să creadă că eşti prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice îndoială. (Mark Twain)

E mai bine să mori din cauza proştilor decât să fii lăudat de ei. (Anton Pavlovici Cehov)

E mai bine să taci şi să fii luat de prost decât să vorbeşti şi să confirmi că eşti. (Abraham Lincoln)

E mai greu să-l convingi pe un om că e prost decât să-l minţi că e deştept. (Jean d`Ormesson)

El prinde pe înţelepţi în isteţimea lor şi sfatul celor înşelători iese prost. (Iov 5.13)

Este mai bine să fii prost şi să cunoşti acest fapt, decât să fii prost şi să te crezi înţelept. (Buddha)

Există două feluri în care poţi fi prostit. Primul este să crezi ceea ce nu este adevărat; cel de al doilea este să refuzi să crezi ceea ce este adevărat. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Fericiţi sunt cei care nu citesc ziare, analfabeţii, neimplicaţii, căci au bun-simţ. Pentru a ne simţi deplin mulţumiţi, trebuie să trăim mai simplu. Lectura ziarelor a făcut să crească numărul proştilor. (Lev Tolstoi)

Fiecare prostie găseşte pe cineva care s-o facă. (Tennesse Williams)

Genialitatea poate avea limitele sale, dar prostia nu are acest handicap. (Elbert Hubbard)

Graiurile gurii celui înţelept sunt har, iar buzele celui nebun îl doboară. Începutul cuvintelor gurii lui este prostia, iar sfârşitul graiului lui nebunie curată. (Ecclesiastul 10.12, 13)

Imposibilul este un cuvânt întâlnit numai în dicţionarele proştilor. (Napoleon Bonaparte)

Inel de aur în râtul porcului, aşa este femeia frumoasă şi fără minte. (Solomon 11.22)

Inteligenţii se împart în două: buni şi răi, proştii se împart în una: răi. (Garabet Ibrăileanu)

Îi plâng pe proşti şi proştii mă înving. (Ana Blandiana)

În faţa lui Dumnezeu toţi suntem la fel de deştepţi, dar şi la fel de proşti. (Albert Einstein)

În politică, prostia nu e un handicap. (Napoleon Bonaparte)

Înţeleptul înfruntă soarta, prostul doar se plânge-ntruna. (Shota Rustaveli)

Înţeleptul nu spune ce ştie, iar prostul nu ştie ce spune. (Proverb turcesc)

Înţeleptul poate învăţa mai multe de la o întrebare prostească decât învaţă prostul dintr-un răspuns înţelept. (Bruce Lee)

Înţeleptul trebuie să meargă la cel prost, altminteri înţelepciunea ar pieri, deoarece prostul nu vine niciodată la cel înţelept. (Bodenstedt)

Limba celor înţelepţi picură ştiinţă, iar gura celor nebuni revarsă prostie. (Solomon 15.2)

“Mens sana in corpore sano” este o maximă prostească. Corpul sănătos este produsul unei minţi sănătoase. (George Bernard Shaw)

Minciuna se naşte din vorbă multă şi din glumă prostescă. Dar acesta este doar un singur aspect al minciunii. (Sfântul Ioan Scărarul)

Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic. (Solomon 9.13)

Nebunul se uită în casă din uşă, iar omul cel învăţat stă afară. Semn de om prost este a asculta la uşă; iar cel înţelept se va îndepărta de astfel de necinste. (Ecclesiasticul 21.25, 26)

Nimeni nu este destul de inteligent ca să-l poată convinge pe un prost că e prost. (Jean de La Fontaine)

Nimic nu se plăteşte mai sigur ca prostia. (Camil Petrescu)

Nu îngădui un râs nesocotit şi nu suferi cuvântul obraznic; unul vine de la un prost, celălalt de la un nebun. (Socrate)

Nu râde niciodată de prostia altuia. Ea este şansa ta. (Winston Churchill)

Numai prostia poate să n-aibă intermitenţe. (Grigore Moisil)

O afacere care aduce numai bani, este o afacere proastă. (Henry Ford)

Oamenii deştepţi nu au nevoie de sfaturi. Cei proşti nu le ascultă. (Benjamin Franklin)

Oamenii se nasc neînvăţaţi, nu proşti; ei devin proşti prin învăţătură. (Bertrand Russell)

Omul n-ar trebui să facă aceeaşi prostie de două ori. Există atâta prostie, că ai de unde alege. (Bertrand Russell)

Omul nu ajunge niciodată atât de bătrân încât să nu mai poată face încă o prostie. (Woody Allen)

Opinia publică este regina lumii, pentru că prostia este regina proştilor. (Nicolas Chamfort)

Orice prost ştie. Scopul este să înţelegi. (Albert Einstein)

„Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa? Întoarceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti cuvintele mele. (Solomon 1.22, 23)

Pot ierta prostia, dar nu şi răutatea. (Napoleon Bonaparte)

Poţi să prosteşti unii oameni tot timpul şi toţi oamenii un timp, dar nu poţi să prosteşti toţi oamenii tot timpul. (Abraham Lincoln)

Privind fără-ncetare prostia omenească / De lung urât cuprinsă, Eternitatea cască. (Vasile Alecsandri)

Prost să fii, noroc să ai. (Proverb)

Prostul are un mare avantaj faţă de deştept. Este întotdeauna mulţumit de el însuşi. (Napoleon Bonaparte)

Prostul face ce poate ca să nu treacă neobservat. (Tudor Muşatescu)

Prostul nu are acces la ironie. El se opreşte la insultă. (Vasile Ghica)

Prostul nu cunoaşte om mai deştept ca el. (Montesquieu)

Proştii mor, dar prostia e nemuritoare. (Ion Luca Caragiale)

Răul este un mod prost de a judeca. (Sfinţii Părinţi)

Râsul trădează nivelul prostiei. (Jan Lechicki)

Să nu subestimezi niciodată forţa prostiei. (Robert Heinlein)

Să-ţi fereşti capul de frig şi de prostie. (Părintele Arsenie Boca)

Sănătatea e comoara cea mai preţioasă şi cea mai uşor de pierdut; totuşi cel mai prost păzită. Emile Augier)

Semn de om prost este a asculta la uşă; iar cel înţelept se va îndepărta de astfel de necinste. (Ecclesiasticul 21.26)

Spun şi înţelepţii prostii, dar le mai selectează. (Grigore Vieru)

Suferinţa îi dă prostului bunul simţ. (Hesiod)

Şi eu m-am silit şi inima mea a cercetat şi a urmărit ştiinţa şi înţelepciunea şi buna chibzuială şi mi-am dat seama că răutatea este o nebunie, iar prostia este zănatică răutate. (Ecclesiastul 7.25)

Şi mi-am întors privirea să văd înţelepciunea, nebunia şi prostia. Căci ce poate să facă un om de rând peste ceea ce a făcut un rege? (Ecclesiasticul 2.12)

Şi mi-am silit inima ca să pătrund înţelepciunea şi ştiinţa, nebunia şi prostia, dar am înţeles că şi aceasta este vânare de vânt, că unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa. (Ecclesiastul 1.17, 18)

Ştiu că sunt prost, dar când mă uit în jur, prind curaj. (Ion Creangă)

Toate minţile lumii sunt neputincioase în faţa oricărei prostii care este la modă. (Jean de La Fontaine)

Trecându-i într-una cu vederea, faci din prost un obraznic. (Publilius Syrus)

Trei feluri de oameni spun adevărul: proştii, copiii şi beţivii. (Proverb german)

Un inteligent observă tot timpul, un prost face tot timpul observaţii. (Heinrich Heine)

Un om de spirit ar fi adeseori foarte încurcat lipsit de tovărăşia proştilor. (La Rochefoucauld)

Un om deştept găseşte să înveţe ceva bun şi de la un prost. (Profesorul Oscar Kreindler)

Un om deştept poate să înveţe şi de la un prost. Invers e mai greu. (François Rabelais)

Un om inteligent pe un plan poate fi un prost pe altul. (Albert Camus)

Un prost care nu spune niciun cuvânt nu se deosebeşte de un savant care tace. (Molière)

Un prost găseşte totdeuna pe altul mai prost care să-l asculte cu gura căscată. (Mihail Sadoveanu)

Un prost nu spune lucruri inteligente dar un om inteligent spune multe prostii. (Garabet Ibrăileanu)

Unii tac din înţelepciune, alţii din prostie. Oricum ar fi, tăcerea lor vorbeşte. (Dimitrie Cantemir)

Unui om deştept îi place să înveţe. Unui prost, să înveţe pe alţii. (Anton Pavlovici Cehov)

Vanitatea omului este atât de mare încât şi ultimul prost se crede deştept. (Georges Clemenceau)

Verdictul dat de un singur înţelept cântăreşte mai mult decât toate părerile proştilor. (Robert Browning)

Vicleşugul este mai rău decât răutatea pentru că răul se numeşte acela care face prost răul, iar viclean se numeşte acela ce face rău cu amăgire şi cu adâncă socotinţă. (Teofilact, un alt învăţat al Bisericii)

Cum recunoști un prost

Sunt multe spuneri despre proști și despre prostie. Se spune că nu trebuie să te pui cu ei pentru că o să te bată cu experiența. Sau că prostia nu are limite, pe când inteligența, da. Și totuși, cum îi recunoaștem pe proști? Am făcut o listă. Poate fi îmbunătățită și dacă aveți alte idei, simțiți-vă liberi să completați lista ca să-i definim cât mai bine. Aici exemplele sunt despre un el, dar îi invit pe domni să ne spună cum își dau seama că ea e proastă.

Iată propunerile mele:

1. Un prost e foarte suspicios. Un prost bănuiește că e prost și o să se teamă că singura ta grijă este să-l „faci” pe el: să-l înșeli, să-i cheltuiești banii … un prost se teme să nu fie fraierit. O să te întrebe ce-ai  făcut cu banii, când tu ai plătit întreținerea, o să te întrebe unde ai întârziat, când tu ai stat la coadă să plătești facturile și o să îți zâmbească cu subînțeles că „știe el mai bine”, când tu îi răspunzi sincer.
2. Partenerul de cuplu este pentru un prost, rivalul său. El nu știe că în cuplu nu trebuie să domine interesele personale și individuale. El o să caute să iasă învingător în orice situație, fără să-și dea seama că-și pierde de fapt, partenerul. „Eu” este prioritar pentru un prost, în detrimentul lui „noi”.
3. Un prost este zgârcit în iubire. El o să cântărească câtă iubire primește, ca să știe câtă să dea. Nici un gram mai mult. El se teme că ea o să-și ia nasul la purtare de la un „Te iubesc” în plus.
4. Un prost este misogin. El nu suportă ideea că o femeie este mai deșteaptă și o să o ridiculizeze de fiecare dată când are ocazia. Varianta oficială este că o susține și o respectă, însă, între patru ochi, o să câștige discuțiile în contradictoriu cu fraza: „Hai lasă-mă, specialista lui pește!”
5. Un prost o să o taxeze cu apelativul de „încrezută” de fiecare dată când ea îi arată că știe mai mult ca el.
6. Un prost evită să ia decizii. Un motiv ar fi faptul că îi e frică de eșec. Eșecul este pentru prost confirmarea prostiei și o să se ferească de decizii ca dracu’ de tămâie. O să prefere, în schimb, să decidă alții pentru el, pentru ca să le poată face reproșuri, dacă ceva nu iese bine.
7. Un prost este într-o permanentă competiție cu alții (nu cu sine). El îi invidiază pe cei care au un post mai bun, câștigă mai mult, au mașini mai bune sau case mai mari. Poate din acest motiv, temele manelelor („prieteni și dușmani”) îi vorbesc mai mult decât alte teme. Acum, e prea târziu să vă spun ce muzică ascultă. Aha. V-ați prins!
8. Reproșurile și critica constituie activitățile de bază ale unui prost. El nu știe să felicite, nu știe să laude. Aprecierea celorlalți îi amplifică sentimentele de inferioritate. Deci, mai bine nu. În schimb, pentru el e mult mai ușor să sublinieze unde și cum au greșit alții. Așa poate și el să se simtă superior.
9. Un prost e un veșnic nemulțumit de tot ceea ce îl înconjoară, inclusiv de partenerul său. Paradoxul este că nu-l schimbă.
10. Paradoxul este a doua condiție a unui prost.
11. Un prost nu poate fi contrazis. El nu va accepta niciodată că nu are dreptate sau că experiența lui de viață este limitată. Cu el nu poți avea o dezbatere normală, deoarece el ține să-ți demonstreze că el știe mai bine. În lipsa argumentelor, vociferează și-și obosește partenerul de discuție, până când acesta va ceda. Prin această metodă își demonstrează sieși că este inteligent.
12. Un prost nu poate accepta că ești mai cultă ca el. Lucruri normale ca muzica clasică îi dau dureri de cap.
13. Un prost o să se plângă întotdeauna că sunt prea multe cărți în casă, că-i ocupă spațiul, că se sufocă. Desigur, un prost  nu știe la ce folosesc cărțile și cum nu vede nici o utilitate în prezența lor, nu le poate accepta.
14. Un prost e macho. Întotdeauna.
15. Un prost e violent. Dacă nu îi dai dreptate, o să te înjure, o să te amenințe cu bătaia (sau chiar cu moartea). Dacă continui să îl contrazici, o să treacă la fapte, pentru ca, după aceea, să te acuze că e vina ta că îl provoci, că nu-ți ții gura. La sfârșit o să-ți spună că te iubește chiar dacă te-a făcut în toate felurile și te-a altoit. Punctul 10 se aplică și aici.
16. Un prost e rasist. El îi atacă pe alții pentru aspecte legate de aparența fizică (culoarea pielii, înălțimea, greutatea etc).
17. Pentru un prost, o relație e o investiție așa cum e un cont la bancă. Ea trebuie să producă profit. El nu știe că în economia dragostei nu este nevoie de echilibru între cerere și ofertă. Că, din contră, trebuie să riști să oferi nelimitat și necondiționat iubire. Poți să nu primești nimic înapoi sau poți să primești mult mai mult, exponențial mai mult față de cât ai oferit. Dar prostului nu-i place riscul. Pentru a se asigura de profit, prostul o să țină socoteala investițiilor sale (financiare și sentimentale) pentru a le pune pe tapet când ocazia o cere. Când închei relația cu un prost, acela îți va cere înapoi cadourile pe care ți le-a făcut, pentru a diminua costurile următoarei relații.
18. Dacă există două variante de acțiune, ca de exemplu „plecăm în vacanță” sau „nu plecăm în vacanță”, prostul nu va fi mulțumit cu nici una dintre variante. Aici se aplică din nou punctul 8.
19. Un prost nu știe să gătească. În mintea lui, această activitate le revine celor slabi, celor care trebuie să îl servească pe el. Apoi, dacă te pune naiba să stai o zi întreagă în bucătărie ca să-i gătești chestii elaborate, să nu te aștepți la aprecieri din partea lui. Mai degrabă o să-ți spună cu dispreț: „Ce mare lucru ai făcut ca să te plângi de oboseală?”
20. Un prost se teme de schimbare. El controlează perfect mediul care îi este familiar. A ieși din cadrele cunoscute, a te confrunta cu stimuli noi, cu oameni noi, îl pot pune în situație de eșec. Aici se aplică din nou punctul 6.
21. Cea mai mare jignire pentru un prost este să-i spui că e prost sau idiot. Asta pentru că e un adevăr prea cumplit pentru el.
22. Dacă ea e mai deșteaptă decât el, un prost e doar un ex.

    Omule, stai departe de omul prost…

    
    

    
    

    Omule, stai departe de omul prost… El nu știe, nici măcar nu bănuiește, dar prostia ce îi este destin, pentru că nu a mișcat un deget să fie altfel, îl va ține toată viața la stadiul de vierme, o nevertebrată condamnată la neputință, nefiind capabil nici să se ridice, nici să alerge, nici să vadă la mai mult de câțiva centimetri de jur împrejur…

    Omule, stai departe de omul prost… El este atotcunoscător, nu-l dovedești nici cu sutele de cărți pe care le-ai citit, nici cu miile de ore de școală, nici cu zecile de examene, nici cu miile de emoții din toată devenirea ta… Îți este superior, orice ai spune, orice ai face. Nu insista!

    Omule, stai departe de omul prost… El este sensibil. Pentru el, ce spui tu doare, ce spune el e balsam pentru suflet. Ce spui tu doare nu pentru că el înțelege sensul cuvintelor tale, ci pentru că presupune că este imposibil să îi fi vorbit frumos, să îi fi spus ceva de bine… Tot ce îi spui, oricât de simplu i te-ai adresa, pentru el este de neînțeles, ba chiar se transformă instantaneu în ceva jignitor. Sigur i-ai spus ceva urât. Ca el. El își raportează înțelegerea la gradul de prostie ce-i definește existența. El consideră că a înțeles totul și orice încercare a ta de a-l „întoarce din drum” devine argumentul suprem că are dreptate. Altfel, de ce insiști?

    Omule, stai departe de omul prost… Dacă ți-e coleg, amic, vecin, singura cale este să te îndepărtezi elegant, fără explicații prea multe. Evită să vă mai găsiți în aceleași locuri, în aceleași ecuații sociale. Unde-i el, tu nu trebuie să fii. Stabilește-ți propria „linie roșie” peste care să nu se treacă sub niciun motiv. Toxicitatea omului prost face rău în toate formele.

    Omule, stai departe de omul prost… Dacă ți-e rudă, ai cam încurcat-o! Din vierme aproape inofensiv, creatura devine șarpe cu clopoței în toată regula. De prostul-neam e bine să te ferești folosind mai mult decât ignoranța… Croiește-ți armură din oțel! Prostul-neam e gata oricând de sacrificiul suprem. De dragul adevărului prostesc. Dacă pentru coleg, amic, vecin… mai conta cât de cât ceva din tot ceea ce ești, pentru rudele tale te anunț că nu reprezinți nici cât o ceapă degerată. Neamurile proaste îți vor așterne în fața ochilor toate bubele pe care își imaginează că sigur le ai, doar ați traversat aceleași cărări, nu? Neamurile proaste trăiesc din niște amintiri pe care le distorsionează de la nivelul lor de târâtoare. Devii una cu pământul, asemenea mediului în care ele trăiesc. Neamurilor proaste le este greu să accepte diferențele dintre voi. Dar și contextul în care ați reușit să vă plasați diametral opus statutului lor. Voi aveți aripi, zburați, vedeți lumea, cercetați… Ele, tot la orizontală. Și, desigur, ești vinovat de statutul lor de târâtoare condamnate pe viață. Toate neajunsurile lor au drept cauză împlinirile tale. Tu nu ai fi cine ești dacă nu aveai noroc… Ah, norocul! Pe prost pare că norocul îl ocolește în permanență. O dată nu i-ar face prostului un bine. Dacă ai o familie, este pentru că ai avut noroc. Dacă ai o profesie, este pentru că ai avut noroc. Dacă ai casă, mașină… oho… numai norocul te-a ajutat, altfel… erai târâtoare. Zi-i prostului-neam că de când nu v-ați văzut… multă vreme a trecut și că între timp v-ați pricopsit cu tot ce el nu are. Zi-i că spre deosebire de el ai ales să fii peste tot, implicat, responsabil, voluntar, obosit, nedormit, plâns, mereu pe fugă, mereu între casă și profesie, cu teancurile de cărți devorate, cu mâncare la plic, cu timpul mereu mult prea scurt, cu insomnii, cu frustrări de tot felul… Zi-i lui asta. Cu cât îi spui mai mult, cu atât te lămurește el mai abitir: ești zero. Nu-i cânți în strună, nu i te cobori ca să-ți ia și ultima fărâmă de energie cu care oricum nu știe ce să facă…, nu îi spui că el e Dumnezeu pe pământ, nu îi dai apă la moară, nu i te confesezi ca mai apoi să-ți toarne înapoi toate gândurile tale sub formă de leșuri numai bune de a fi înghițite de șarpele cu clopoței. Căci, da, adesea prostul se hrănește cu ceea ce naște!

    Omule, stai departe de omul prost… Despre el s-au scris mii de citate, mii de cărți, despre el au vorbit mari oameni ai acestei planete! Fii înțelept și evită prostul. Te dovedește cu experiența! (parcă am citit asta pe undeva).

Izvorul nu cere drumul, el își face cursul lui

 RĂUL ȘI BINELE DIN FAMILIE

"Mai este ceva de reținut.
Unii oameni sunt excluși dintr-un sistem pentru că se spune că sunt nedemni, de exemplu pentru că cineva joacă la jocuri de noroc, sau un alcoolic, sau homosexual sau un criminal.

Ori de câte ori o persoană este exclusă în acest fel, când unii spun „am mai mult drept de a aparține decât el/ea”, sistemul este deranjat și împinge pentru reconstrucție și reparare.

Pentru că cel care a fost pus deoparte sau exclus în acest fel, va fi mai târziu imitat de un descendent, fără ca acesta să-și dea seama.
Se simte ca un proscris, se comportă ca el și ajunge adesea ca el.

Există o singură soluție pentru asta.
Este necesar să-i includeți pe cei care au fost considerați răi în sistem și să recunoașteți că au același drept de a aparține ca toți ceilalți.

Și trebuie să spui: „Ți-am făcut o nedreptate și imi pare rău”.
Se poate observa atunci că tocmai din acea persoană care fusese exclusă, emană o mare și bună forță pentru urmași.

Al doilea ordin al iubirii exprimă că toți avem dreptul de a aparține, dar suntem de multe ori specialiști în a judeca, a puncta, a separa, a compara. Ceea ce judecăm poate fi ușa pentru a dezlănțui o dezordine, o repetare a soartei exclușilor, o boală datorată vinovăției sau resentimentelor înrădăcinate în sistemul familial, dependențe pt a anestezia durerea sistemului familial, printre altele.

Dacă ne revizuim istoria familiei, ne vom da seama câte persoane excluse sunt.
De aceea, constelațiile familiale complexe ne ajută să lucrăm din smerenie și să includem cu dragoste. Putem să nu fim cu acea persoană dacă ne-a rănit, lucrăm la legătură, nu la relație, privim fără judecată și cu smerenie. Le dăm un loc în inima noastră, vorbim despre ei în familie...
Izvorul nu cere drumul, el își face cursul lui."

Întoarcerea lor nu este neapărat pentru că vă iubesc.

 "Nu fiți atât de entuziasmat de întoarcerea unei foste prietenii sau relații încât să uitați cum au plecat.

S-ar putea să se întoarcă doar pentru că nu au fost acceptați acolo unde au plecat.
Și nu au primit niciodată aceeași dragoste pe care le-ați dat-o voi de la alții.

Întoarcerea lor nu este neapărat pentru că vă iubesc. Fiul risipitor nu s-a întors pentru că își iubea tatăl. S-a întors pentru că îi era foame.

Loialitatea unui prieten falit te poate rupe atunci când este pusă la încercare. Nu vă mai împrieteniți din nou cu șerpii care au fost respinși, ei au încercat să se alăture.
Nu contează câtă dragoste îi arăți unui șarpe, acesta tot te va mușca, pentru că este naturalețea lui".