Rugăciunea pentru lume a Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul

 Dumnezeul meu, să nu-i părăseşti pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toţi lângă Tine. Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer. Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli uşoare sau grave. Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi trupeşti. Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi sufleteşti. Pomeneşte, Doamne, pe conducătorii ţărilor şi ajută-i să conducă creştineşte. Pomeneşte, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme. Pomeneşte, Doamne, pe familiile care au probleme şi pe cei divorţaţi. Pomeneşte, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toţi cei îndureraţi şi nedreptăţiţi în această viaţă, pe văduvi şi pe văduve. Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei întemniţaţi, pe anarhişti, pe narcomani, pe ucigaşi, pe făcătorii de rele, pe hoţi, luminează-i şi ajută-i să se îndrepteze. Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei înstrăinaţi. Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei care călătoresc pe mare, pe uscat şi prin aer, şi-i păzeşte. Pomeneşte, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfinţiţi ai Bisericii şi pe credincioşi. Pomeneşte, Doamne, toate frăţiile monahale, pe stareţi şi pe stareţe, pe monahi şi pe monahii. Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război. Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniţi. Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate. Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care şi-au lăsat casele şi serviciile lor şi se chinuiesc. Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi. Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară, zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de orice rău şi de război. Pomeneşte, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptăţite, încercate şi dăruieşte-le lor milele Tale cele bogate. Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti. Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei. Amin.

Idealul creștinului este mântuirea sufletului, adică dobândirea vieții veșnice.

Până la Întruparea și Învierea Fiului lui Dumnezeu nimeni nu se putea mântui, căci raiul era închis și Harul Duhului Sfânt nu era revărsat peste lume. De aceea, toți drepții Vechiului Testament așteaptau izbăvirea sufletelor prin moartea și Învierea Sa. Mântuirea, după învățătura Sfintei Evanghelii și a Bisericii Ortodoxe, se dobândește prin păzirea poruncilor, cuprinse atât în decalogul Legii Vechi, cât și în Noul Testament, numit și legea Harului. Orice creștin care vrea să se mântuiască trebuie să îndeplinească 3 condiții: ● să aibă credință dreaptă în Dumnezeu; ● să aibă harul Duhului Sfânt, care se dă tuturor prin cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii – Botezul, Mirungerea, Spovedania, Sfânta Împărtășanie, Nunta, Preoția, Maslul; ● să împlinească poruncile din Sfânta Evanghelie. Fără aceste 3 condiții nu este mântuire. Una dacă lipsește, omul nu se poate mântui și își pierde sufletul, care este mai scump decât toată lumea. Acesta este mântuirea pe calea poruncilor, comună și obligatorie tuturor oamenilor care cred în Dumnezeu și doresc să moștenească viața veșnică. Dar mai e și o altă cale de mântuire, mult mai grea: calea desăvârșirii creștine, pe care au mers toți sfinții, apostolii, mucenicii, ierarhii și cuvioșii. Pentru că nu e obligatorie, ci benevolă, este numită și calea sfaturilor evanghelice. Pe această cale merg de obicei călugării, văduvii și creștinii care au o chemare specială de la Dumnezeu și o evlavie deosebită pentru sărăcia totală de cele materiale. Aceasta este calea îndumnezeirii și a unirii mistice cu Hristos. Pentru a înțelege mai bine cele 2 căi de mântuire, să ne reamintim textul Evangheliei de astăzi. Un tânăr bogat s-a apropiat de Hristos și L-a întrebat: Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? Iar El i-a răspuns: Dacă voiești să intri în viață, păzește poruncile! Și îi amintește câteva din Decalog: Să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Însă tânărul era credincios și corect. De aceea a zis: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea (Matei 19, 16-20). Iată câteva din poruncile principale care asigură mântuirea tuturor celor ce merg pe această cale. Tânărul din Evanghelie le păzea pe toate acestea cu sfințenie. Câți tineri mai împlinesc azi cu atâta credință poruncile lui Dumnezeu? Câți mai merg regulat la biserică, câți se spovedesc, câți primesc Sfintele Taine, câți fac rugăciune seara și dimineața, câți se păzesc de beție și desfrâu? Dar tânărul din Evanghelie nu era mulțumit sufletește. El simțea că sufletul său vrea ceva mai mult, adică o viață mai înaltă, unită deplin cu Hristos. De aceea întreabă: Ce îmi mai lipsește? Până aici a fost calea poruncilor, obligatorie tuturor. De acum începe calea desăvârșirii, a urcușului duhovnicesc. Dacă voiești să fii desăvârșit, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează Mie (Matei 19, 20-21). 2 lucruri îi cerea Hristos tânărului care dorea desăvârșirea: să se lepede de cele materiale, prin împărțirea averii la săraci și să-L urmeze, părăsind casa, rudele și toate grijile pământești. Cine nu urcă ambele trepte ale desăvârșirii – lepădarea de cele trecătoare, adică sărăcia de bună voie și urmarea lui Hristos – nu poate ajunge la treapta desăvârșirii. Dacă numai una o facem și a doua nu, nu putem urma lui Hristos. Fără o naștere duhovnicească din nou, fără dezbrăcarea de patimi și de grijile lumii, nu ne putem îmbrăca cu haina unei vieți noi în Hristos. Câți oameni sunt săraci în lume și chiar fără familie, dar nu urmează cu toată inima lui Hristos, pentru că nu se pot lepăda de patimile ascunse: mândrie, slava deșartă, desfrânare, iubirea de bani, lenevire și mai ales de propria voie! Pr. Ilie Cleopa  

 Cine nu se leapădă de voia proprie și de patimile ascunse din minte și inimă nu poate face voia lui Hristos și nu-L va putea purta în inima sa plină de idolii patimilor. Oamenii aceștia nu pot urca pe scara desăvârșirii creștine. Printre ei se numără și tânărul bogat care, auzind că i se cere să-și dea averea la săraci pentru a urma lui Hristos, s-a întors acasă trist. Păzirea poruncilor Legii, unită cu credința dreaptă în Hristos aduc mântuirea omului, dar nu-l fac desăvârșit, arată Pavel: Nimic nu a desăvârșit Legea (Evrei 9, 9; 10, 1). Zice Mântuitorul: Eu am venit ca viață să aibă, și din belșug să aibă (Ioan 10, 10). De aici trebuie să înțelegem că alta este treapta celor ce intră în viață, adică se mântuiesc, și alta este treapta celor ce voiesc să aibă și mai multă viață, adică a celor desăvârșiți. Cei ce se mântuiesc, moștenesc viața cea veșnică, iar cei ce sunt desăvârșiți, nu numai că se mântuiesc, dar moștenesc vistieriile slavei celei dumnezeiești din ceruri. Prin călcarea poruncilor omul a pierdut raiul, iar prin jertfa și răscumpărarea Mântuitorului neamul omenesc a moștenit cerul. De aceea El n-a zis în Sfânta Evanghelie Fericiți cei săraci cu duhul, că a acelora este împărăția raiului, ci Împărăția Cerurilor, sau Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a acelora este împărăția raiului, ci Împărăția Cerurilor. Mântuitorul a venit în lume ca prin jertfa și răscumpărarea Sa să dea mai mult decât am pierdut la început prin zavistia diavolului. S-a împlinit cuvântul care zice: Unde s-a înmulțit păcatul, a prisosit darul (Romani 5, 20). Pavel arată că sunt diferite trepte ale slavei pentru cei ce se mântuiesc: Alta este strălucirea soarelui, alta este strălucirea lunii, și alta strălucirea stelelor, și stea de stea se deosebește în strălucire (I Corinteni 15, 41). Însuși Mântuitorul zice: În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt (Ioan 14, 2). Fiți desăvârșiți, precum Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit (Matei 5, 48). În ce constă desăvârșirea omului pe pământ? Pavel zice: Dragostea este legătura desăvârșirii (Coloseni 3, 14). Cel ce are desăvârșită dragoste față de Dumnezeu și de aproapele său a ajuns la fapta cea mare a desăvârșirii. Sf. Maxim Mărturisitorul arată că cel desăvârșit în iubire a ajuns la culmea nepătimirii și nu mai cunoaște deosebirea între al său și al altuia, sau între credincios și necredincios, între rob și slobod, sau peste tot între bărbat și femeie. Cel ridicat mai presus de tirania patimilor, căutând la firea cea una a oamenilor, privește pe toți la fel și are față de toți aceeași dragoste (Galateni 3, 28). Sf. Ioan Scărarul spunea că desăvârșirea este învierea sufletului mai înainte de învierea trupului. Sf. Nichita Stihatul spune că desăvârșirea este readucerea puterilor sufletului la starea de la început a naturii omului, așa cum l-a creat Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa și cum era el în rai înainte de cădere. Sf. Isaac, fiind întrebat de unde știm că am ajuns la măsura desăvârșirii, explică aşa: Când se va mișca pomenirea lui Dumnezeu în mintea omului, îndată inima lui se pornește spre dragoste și ochii lui pogoară lacrimi cu îndestulare, că dragostea din pomenirea celor iubiți aprinde lacrimi... acesta și în somn vorbește cu Dumnezeu. Dar și în familie se poate duce o viață creștină înaltă. Oare ce sunt mamele sfinte, cu copii mulți, crescuți în rugăciune și bucurie, dacă nu niște femei desăvârșite în răbdare și iubire? Credincioșii cu viață curată din lume care trăiesc în feciorie și văduvie neîntinată prin sate și orașe desăvârșiți sunt! Să păstrăm cu râvnă evlavia și exemplul personal al mamelor bune, al duhovnicilor și sfinților noștri! Azi este desăvârșit cel ce se roagă neîncetat, cel împăcat cu toți, cel ce miluiește, se smerește și se jertfește pentru apărarea dreptei credințe, pentru bună creșterea copiilor și pentru mântuirea tuturor. Să rugăm pe Mântuitorul să ne ajute pe calea desăvârșirii în dragoste, în credință și în rugăciune, spre lauda lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor noastre. Pr. Ilie Cleopa Partea 2 din 2

 La MIEZUL NOPȚII, încearcă să te scoli, fă măcar trei cruci, spune „Împărate ceresc”, „Tatăl nostru” si ce mai stii tu, fă 24 de metanii – si ai stat la toată privegherea…

Orice rugăciune este dar de la Dumnezeu. Dar noi, cei mai slabi, avem rugăciunea gurii. Deocamdată împlineste-o pe asta, tătucută. Fântâna e adâncă, dar funia e scurtă si găleata e mică. Citeste dimineata Acatistul Maicii Domnului iar seara citeste Paraclisul ei. Crezul – neapărat, măcar o dată pe zi, si Psalmul 50 de două-trei ori pe zi…

Mai mult, canonul e benevol: „Tatăl nostru” fără număr, „Doamne Iisuse” fără număr, metanii fără număr. Fiecare cuprinde cât poate; nici albina nu poate lua tot nectarul din floare. Dar tare-i bine dacă faci oleacă de rânduială.

Eu mă stiu pe mine: dacă mă scol de dimineată si-mi fac oleacă de canon, parcă sunt un alt om toată ziua. Dar dacă te scoli dimineata si te învârtesti asa, prin casă – că mai am asta de făcut, mai am si treaba astălaltă -, apoi nu-ti merge bine toată ziua. Asa că să faci oleacă de canon în fiecare zi, ca dreptul Iov, care aducea jertfă în fiecare zi pentru feciorii lui – poate au gresit ceva cu gândul.

Să faci în fiecare zi câte metanii poti către Maica Domnului – cel putin 12 metanii – si la fiecare metanie să spui asa, ca baba: „Maica Domnului, nu mă lăsa… nu mă lăsa, Măicuta Domnului”. Să n-o uiti pe Maica Domnului, tată, să n-o uiti, că tare-i bună Măicuta Domnului. Asa, tătucută, să nu lasi rugăciunea… Mai fă o metanie, mai citeste un psalm, mai spune un „Doamne Iisuse”… Trebuie să faci oleacă de rânduială. Că o cămasă murdară nu se spală numai cu apă, ci trebuie si săpun si altceva mai tare care să o curete…

Si dacă spui de 100 de ori „Doamne Iisuse”, măcar de 10 ori să fii cu gândul acolo. Când stai de vorbă cu cineva, nu stai de vorbă cu dosul… D’apoi când vorbesti cu Dumnezeu! Asa îmi spunea si mie părintele Daniel, săracu’: „Paisie, bre, nu lăsa gândul să iasă afară din chilie”…

Gândurile mai vin, dar tu nu sta de vorbă cu ele, nu le lua în seamă. Caută să-ti fie tot timpul mintea ocupată cu rugăciunea; tot timpul să spui „Doamne Iisuse”. Să te obisnuiesti să spui tot timpul rugăciunea asta, iar pentru fiecare Acatist sau Paraclis necitit într-o zi să faci câte 24 de metanii – măcar atât… Acum, la miezul noptii, aici la Sihla (si la Sihăstria) se face priveghere. Încearcă să te scoli, fă măcar trei cruci, spune „Împărate ceresc”, „Tatăl nostru” si ce mai stii tu, fă 24 de metanii – si ai stat la toată privegherea…

Părintele Paisie Olaru

RUGĂCIUNE PENTRU ȊNCEPUTUL ANULUI ŞCOLAR

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, ajută-mi să treacă cu bine acest nou an școlar ce se începe în această zi. Cel ce ne-ai cerut să fim înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii, luminează-ne cugetele să învăţăm ceea ce trebuie, ca să fim bine pregătiţi pentru viaţa care ne aşteaptă.

Tu ştii ce e bine şi ce e rău. În mâinile Tale sunt vieţile noastre. Crezând că ne este de folos să ieşim încununaţi cu cunoştinţe din această şcoală, Te rugăm să arăţi şi de această dată puterea ajutorului Tău. Dar să nu fie după voia noastră, Doamne, ci după voia Ta cea sfântă, că Tu ne iubeşti şi ştii ce ne este cu adevărat de folos. Doamne, ajută-ne pe noi să nu căutăm slava lumească, ce este degrab trecătoare, ci să căutăm vieţuirea curată şi sfântă, ca să dobândesc Împărăţia cerurilor.

Vieţile oamenilor sunt pline de încercări. Ce folos vom avea dacă vom câștiga bunătățile vremelnice, de nu le vom dobândi şi pe cele veșnice? Ce folos vom avea de ne vom lăuda în lumea aceasta, dacă faptele noastre nu sunt bineplăcute Ţie? Ajută-ne, Dumnezeule, că numai la Tine să căutăm împlinirea noastră şi să preaslăvim în vecii vecilor Numele Tău cel Sfânt, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”.