Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul
adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul
bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi
ne curăţeşte pe noi de toată întinarea şi mântuieşte, Bunule, sufletele
noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi;
Doamne, curăţeşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre;
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri,
sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în
cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă
astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de
cel rău.
Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne miluieşte (de 12 ori).
Apoi :
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru!
Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi, după mulţimea
îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de
fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o
cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi
rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale
şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit
şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele
nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât
zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie;
bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele
mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru
mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte.
Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine
se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul
mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele
mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit
jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui
Dumnezeu este duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va
urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se
zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii,
prinosul şi arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul tău viţei.
Cantarea 1:
Stih: Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Pâine a vieţii celei veşnice să-mi fie mie Trupul Tău cel
sfânt şi scump Sângele Tău, Milostive Doamne, şi tămăduire durerilor
celor de multe feluri.
Stih: Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Învredniceşte-mă, Stăpâne, pe mine, nevrednicul, să mănânc
Trupul Tău cel preacurat şi să beau Sângele Tău cel preascump, cu
credinţă şi cu dragoste.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Întinat fiind cu
lucruri netrebnice eu, ticălosul, nu sunt vrednic să mă împărtăşesc cu
preacuratul Tău Trup şi cu dumnezeiescul Tău Sânge, Hristoase, ci fă-mă
vrednic de aceasta.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
D umnezeiască
Mireasă, ceea ce eşti bună şi binecuvântată, care ai odrăslit Spicul cel
nearat şi de mântuire lumii, învredniceşte-mă ca, mâncându-L pe Acesta,
să mă mântuiesc.
Cantarea a 3-a:
Stih: Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Dă-mi, Hristoase,
picături de lacrimi, care să-mi curăţească necurăţia inimii mele, ca
fiind curăţit, în cuget curat, cu credinţă şi cu frică să vin, Stăpâne,
spre împărtăşirea Darurilor Tale.
Stih: Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Spre iertarea păcatelor să-mi fie mie Preacuratul Tău Trup
şi dumnezeiescul Tău Sânge, şi spre împărtăşirea cu Duhul Sfânt şi spre
viaţa de veci, Iubitorule de oameni, şi spre îndepărtarea durerilor şi a
necazurilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
D oamne,
învredniceşte-mă să mă împărtăşesc fără de osândă cu preacurat Trupul
Tău şi cu scumpul Tău Sânge, şi să slăvesc bunătatea Ta.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preacurată, ceea ce eşti masă a Pâinii Vieţii, Care S-a
pogorât de sus, întru milă, şi i-a dăruit lumii viaţă nouă,
învredniceşte-mă acum şi pe mine, nevrednicul, să gust cu frică din
Acesta şi să fiu viu.
Foc şi lumină să-mi fie mie primirea preacuratelor şi de viaţă
făcătoarelor Tale Taine, Mântuitorule, arzând neghina păcatelor şi
luminându-mă peste tot, spre cuvântarea de Dumnezeu cea adevărată; că nu
voi da cele sfinte înşelăciunii vrăjmaşului, nici Îţi voi da sărutare
vicleană, ci, ca desfrânata căzând înaintea Ta şi ca tâlharul
mărturisindu-mă, strig către Tine: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni
întru împărăţia Ta.
Cantarea a 4-a:
Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Întrupându-Te, mult-Milostive, voit-ai a Te da spre
junghiere, ca un miel, pentru păcatele noastre. Pentru aceasta mă rog
Ţie să curăţeşti şi păcatele mele.
Stih: Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Tămăduieşte rănile sufletului meu, Doamne, şi mă sfinţeşte
tot şi mă învredniceşte, Stăpâne, să fiu părtaş la dumnezeiasca Ta Cină
de taină, eu, ticălosul.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Să stăm toţi cu
frică şi cu cutremur, ţinând ochii inimii în sus şi strigând către
Mântuitorul: Întăreşte-ne şi ne înţelepţeşte, Milostive Doamne, întru
frica Ta.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Fă şi mie milostiv
pe Cel ce L-ai purtat în pântecele tău, Stăpână, şi mă păzeşte pe mine,
robul tău, neîntinat şi fără de prihană, ca, primind înlăuntrul meu
Mărgăritarul cel duhovnicesc, să mă sfinţesc.
Cantarea a 5-a:
Stih: Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Precum ai zis mai înainte, Hristoase, fii acum împreună cu
smeritul robul Tău şi petrece întru mine precum ai făgăduit, că iată
mănânc Trupul Tău cel dumnezeiesc şi beau Sângele Tău.
Stih: Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Cuvântule al lui Dumnezeu şi Dumnezeule, cărbunele Trupului
Tău să-mi fie mie, întunecatul, spre luminare şi Sângele Tău spre
curăţirea întinatului meu suflet.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Având suflet
întinat şi buze necurate, nu cutez să mă apropii de Tine, Hristoase, şi
să primesc Trupul Tău; ci fă-mă vrednic de aceasta.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Marie, Maica lui
Dumnezeu, care eşti scump sălaş al bunei miresme, cu rugăciunile tale
fă-mă vas ales pentru a mă împărtăşi cu Sfintele Taine ale Fiului tău.
Cantarea a 6-a:
Stih: Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Mintea şi sufletul, inima şi trupul sfinţeşte-mi-le,
Mântuitorule, şi mă învredniceşte ca, fără de osândă, Stăpâne, să mă
apropii de înfricoşătoarele Tale Taine.
Stih: Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Ca, înstrăinându-mă de patimi, să am adăugirea harului Tău
şi întărirea vieţii, prin împărtăşirea cu Sfintele Tale Taine,
Hristoase.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu frică şi cu
cutremur să ne apropiem toţi de dumnezeieştile Taine ale lui Hristos şi
să primim adevăratul şi sfântul Lui Trup şi adevăratul, sfântul şi
scumpul Lui Sânge.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
D umnezeule,
Cuvântul lui Dumnezeu cel Sfânt, sfinţeşte-mă acum cu totul pe mine, cel
ce vin către dumnezeieştile Tale Taine, pentru rugăciunile Sfintei
Maicii Tale.
Apoi: Doamne miluieşte (de trei ori). Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Condacul, glasul al 2-lea:
Să nu mă treci cu vederea, Hristoase, pe mine, cel ce primesc
Pâinea, adică Trupul Tău, şi dumnezeiescul Tău Sânge, şi mă împărtăşesc
cu preacuratele şi înfricoşătoarele Tale Taine, Stăpâne; să nu-mi fie
mie, netrebnicului, spre osândă, ci spre viaţa veşnică şi fără de
moarte.
Cantarea a 7-a:
Stih: Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Împărtăşirea nemuritoarelor Tale Taine, Hristoase, să-mi fie mie
acum izvor de bunătăţi, lumină, viaţă, nepătimire şi solire spre
adăugirea şi înmulţirea dumnezeieştii Tale bunătăţi, ca să Te slăvesc pe
Tine, Cel ce singur eşti bun.
Stih: Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Izbăveşte-mă de patimi, de vrăjmaşi, de nevoi şi de tot
necazul, pe mine, cel ce mă apropii acum cu cutremur, cu dragoste şi cu
sfială, Iubitorule de oameni, de Tainele Tale cele nemuritoare şi
dumnezeieşti şi-Ţi cânt Ţie: Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul
părinţilor noştri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Suflete al meu
netrebnic, suflete pătimaş, spăimântează-te văzând preaslăvitele Taine;
lăcrimează suspinând şi, bătându-te în piept, strigă şi zi: Doamne,
curăţeşte-mă pe mine, desfrânatul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Ceea ce ai născut
pe Mântuitorul Hristos mai presus de minte, de Dumnezeu dăruită, ţie
celei curate mă rog acum eu, robul Tău cel necurat: Pe mine cel ce
voiesc să mă apropii acum de Tainele cele preacurate, curăţeşte-mă întru
totul de întinăciunea trupului şi a sufletului.
Cantarea a 8-a:
Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Cereştilor, înfricoşătoarelor şi Sfintelor Tale Taine,
Hristoase, şi Cinei Tale celei dumnezeieşti şi de taină şi pe mine, cel
deznădăjduit, acum părtaş a fi mă învredniceşte, Dumnezeule, Mântuitorul
meu.
Stih: Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Către a Ta milostivire alergând, Bunule, cu frică strig
către Tine: Petrece întru mine, Mântuitorule, şi eu întru Tine, precum
ai zis; că iată, îndrăznind spre mila Ta, mănânc Trupul Tău şi beau
Sângele Tău.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Mă cutremur,
primind focul, să nu mă aprind ca ceara şi ca iarba. O, înfricoşătoare
Taină! O, milostivire a lui Dumnezeu! Cum eu, tină fiind, mă împărtăşesc
cu dumnezeiescul Trup şi Sânge şi mă fac fără stricăciune.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cu adevărat, Maică
a lui Dumnezeu, în pântecele tău s-a copt Pâinea cea dumnezeiasca a
Vieţii, păzind nevătămat pântecele tău cel nevinovat. Pentru aceasta te
lăudăm pe tine ca pe hrănitoarea noastră, întru toţi vecii.
Cantarea a 9-a:
Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Bun este Domnul, gustaţi şi vedeţi; că de demult pentru
noi, precum suntem noi făcându-Se, şi odată pe Sine Părintelui Său ca
jertfă aducându-Se, pururea Se junghie, sfinţind pe cei ce se
împărtăşesc cu Dânsul.
Stih: Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Cu sufletul şi cu trupul să mă sfinţesc, Stăpâne, să mă
luminez, să mă mântuiesc, să-Ţi fiu Ţie locaş prin împărtăşirea
Sfintelor Taine, avându-Te pe Tine locuitor întru mine, împreună cu
Tatăl şi cu Duhul Sfânt, Făcătorule de bine, mult-Milostive.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca focul şi ca
lumina să-mi fie mie Trupul şi Sângele Tău cel scump, Mântuitorul meu,
arzând materia păcatului şi mistuind spinii patimilor şi luminându-mă
tot pe mine, cel ce mă închin Dumnezeirii Tale.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Dumnezeu S-a
întrupat din sângiurile tale cele curate. Pentru aceasta te laudă pe
tine, Stăpână, tot neamul şi te măreşte mulţimea îngerilor, că prin tine
au văzut pe Cel ce stăpâneşte toate, luând fiinţă omenească.
Si indata:
Cuvine-se cu adevărat să
te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea
nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât
Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără
stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat
Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi
(de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime,
miluieşte-ne pe noi; Doamne, curăţeşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă
fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre,
pentru numele Tău. Doamne miluieşte (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în
ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta
precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o
nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de
cel rău.
Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne miluieşte (de 40 de ori).
Psalmul 22
Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. La loc cu păşune, acolo
m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit. Sufletul meu l-a întors,
povăţuitu-m-a pe cărările dreptăţii, pentru numele Lui. Că de voi şi
umbla în mijlocul umbrei morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine
eşti. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat. Gătit-ai masă
înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul
meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic. Şi mila Ta mă va
urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru
lungime de zile.
Psalmul 23
Al Domnului este pământul şi plinirea lui, lumea şi toţi cei ce
locuiesc într-însa. Acesta pe mări l-a întemeiat şi pe râuri l-a aşezat.
Cine se va sui în muntele Domnului, şi cine va sta în locul cel sfânt
al Lui? Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima, care nu şi-a luat
sufletul în deşert şi nu s-a jurat cu vicleşug aproapelui său, Acesta va
lua binecuvântare de la Domnul şi milostivire de la Dumnezeu,
Mântuitorul său. Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor
ce caută faţa Dumnezeului lui Iacob. Ridicaţi, căpetenii, porţile
voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice, şi va intra Împăratul
slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul cel tare şi puternic,
Domnul cel tare în război. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă
ridicaţi porţile cele veşnice, şi va intra Împăratul slavei. Cine este
acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.
Psalmul 115
Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte. Eu am
zis întru uimirea mea: „Tot omul este mincinos!”. Ce voi răsplăti
Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? Paharul mântuirii voi lua şi
numele Domnului voi chema. Făgăduinţele mele le voi plini Domnului în
faţa întregului Său popor. Scumpă este înaintea Domnului moartea
cuvioşilor Lui. O, Doamne, eu sunt robul Tău, eu sunt robul Tău şi fiul
roabei Tale; rupt-ai legăturile mele. Ţie-Ţi voi jertfi jertfă de laudă
şi numele Domnului voi chema. Făgăduinţele mele le voi plini Domnului în
faţa întregului Său popor, în curţile casei Domnului, în mijlocul tău,
Ierusalime.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule (de 3 ori) şi trei metanii.
Spre împărtăşirea
Sfintelor Tale Taine cum voi îndrăzni eu, nevrednicul? Că de voi cuteza
să mă apropii de Tine laolaltă cu cei vrednici, haina mă vădeşte că nu
este de cină şi osândă voi pricinui preapăcătosului meu suflet; ci
curăţeşte, Doamne, necurăţia sufletului meu şi mă mântuieşte, ca un
iubitor de oameni.
Si acum…
Mare este mulţimea
păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu, Curată; la tine alerg, având
trebuinţă de mântuire. Cercetează neputinciosul meu suflet şi te roagă
Fiului tău şi Dumnezeului nostru să-mi dăruiască iertare de relele ce am
făcut, ceea ce eşti una binecuvântată.
Iar în Sfânta şi marea Joi, se zice şi aceasta:
Când măriţii ucenici la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda
cel rău credincios, cu iubirea de arginţi bolnăvindu-se, s-a întunecat
şi judecătorilor celor fărădelege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a
dat. Vezi, iubitorule de avuţii, pe cel ce pentru aceasta spânzurare
şi-a agonisit; fugi de sufletul nesăţios, care a îndrăznit unele ca
acestea asupra Învăţătorului. Cel ce eşti spre toţi bun, Doamne, slavă
Ţie.
Doamne miluieşte ( de 40 de ori ) şi metanii câte vei putea.
Apoi:
Trupul Stăpânului vrând să-L primeşti spre hrană, fie-ţi frică să nu te arzi, că foc este;
Sângele Lui vrând să-L bei spre Împărtăşire, mergi şi cu cei ce te-au mâhnit împacă-te, si aşa îndrăzneşte de ia hrana sfântă.
Vrând să te împărtăşeşti cu Jertfa de Taină,
Cu al Stăpânului Trup făcător de viaţă; intru acest chip te roagă cu cutremur:
Rugăciunea 1-a, a Sfântului Vasile cel Mare
Stăpâne Doamne, Iisuse
Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti izvorul vieţii şi al nemuririi,
Făcătorul a toată făptura văzută şi nevăzută, Fiul Tatălui celui fără
de început, Cel ce eşti împreună-veşnic cu Dânsul şi împreună fără de
început, Care pentru bunătatea Ta cea multă, în zilele cele din urmă ai
purtat Trup şi Te-ai răstignit şi Te-ai jertfit pentru noi cei
nemulţumitori şi nerecunoscători şi cu Sângele Tău ai înnoit firea
noastră cea stricată prin păcat, Însuţi Împărate, Cel ce eşti fără de
moarte, primeşte şi pocăinţa mea, a păcătosului, şi pleacă urechea Ta
către mine şi ascultă graiurile mele, că am greşit, Doamne; greşit-am la
cer şi înaintea Ta şi nu sunt vrednic a căuta spre înălţimea slavei
Tale. Că am mâniat bunătatea Ta, călcând învăţăturile Tale şi
neascultând poruncile Tale. Ci Tu, Doamne, fără răutate fiind,
îndelung-răbdător şi mult-Milostiv, nu m-ai dat să pier în fărădelegile
mele, în tot chipul aşteptând întoarcerea mea. Că Tu ai zis, Iubitorule
de oameni, prin proorocul Tău: „Cu vrere nu voiesc moartea păcătosului,
ci să se întoarcă şi să fie viu”. Că nu vrei, Stăpâne, să pierzi făptura
mâinilor Tale, nici nu voieşti pierderea oamenilor, ci vrei ca „toţi să
se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină”. De aceea nici eu,
netrebnicul, deşi sunt nevrednic cerului şi pământului şi acestei vieţi
trecătoare, pentru că m-am supus cu totul păcatului şi m-am făcut rob
dezmierdărilor şi am necinstit chipul Tău, dar fiind făptura şi zidirea
Ta, nu deznădăjduiesc de a mea mântuire. Ci, nădăjduind în milostivirea
Ta cea fără de margini, vin către Tine: primeşte-mă deci şi pe mine,
Iubitorule de oameni, Hristoase, ca pe desfrânata şi ca pe tâlharul, ca
pe vameşul şi ca pe fiul cel pierdut, şi ridică sarcina grea a păcatelor
mele, Cel ce ridici păcatul lumii şi tămăduieşti neputinţele oamenilor;
Cel ce chemi la Tine pe cei osteniţi şi împovăraţi şi le dai odihnă;
Cel ce n-ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei
păcătoşi; şi mă curăţeşte de toată întinarea trupului şi a sufletului.
Învaţă-mă să săvârşesc sfinţenie întru frica Ta, ca, întru curată
mărturisire a cugetului meu primind părticica Sfintelor Tale Taine, să
mă unesc cu Sfântul Tău Trup şi Sânge, şi să Te am pe Tine locuind şi
petrecând întru mine împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh. Aşa, Doamne,
Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă
împărtăşirea preacuratelor şi de viaţă făcătoarelor Tale Taine, nici să
ajung neputincios cu sufletul şi cu trupul, împărtăşindu-mă cu
nevrednicie; ci dă-mi, până la suflarea mea cea mai de pe urmă, ca fără
de osândă să primesc părticica Sfintelor Tale Taine, spre împărtăşirea
cu Duhul Sfânt, ca merinde pentru viaţa de veci şi spre răspuns
bineprimit la înfricoşătorul Tău scaun de judecată; ca şi eu, dimpreună
cu toţi aleşii Tăi, să fiu părtaş bunătăţilor Tale celor nestricăcioase,
pe care le-ai gătit, Doamne, celor ce Te iubesc pe Tine, întru care
eşti preaslăvit în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a 2-a, a Sfântului Ioan Gură de Aur
Doamne, Dumnezeul meu,
ştiu că nu sunt vrednic, nici în stare să Te primesc sub acoperământul
casei sufletului meu, pentru că este cu totul pustiu şi surpat şi nu
afli în mine loc potrivit ca să-Ţi pleci capul. Ci, precum din înălţime
Te-ai plecat pentru noi, pleacă-Te şi acum spre smerenia mea. Şi precum
ai binevoit a Te culca în peşteră şi în ieslea necuvântătoarelor, aşa
binevoieşte a intra şi în ieslea necuvântătorului meu suflet şi în
întinatul meu trup. Şi precum n-ai socotit lucru nevrednic a intra şi a
cina împreună cu păcătoşii în casa lui Simon cel lepros, aşa binevoieşte
a intra şi în casa smeritului, leprosului şi păcătosului meu suflet. Şi
precum n-ai îndepărtat pe desfrânata cea păcătoasă, cea asemenea mie,
care a venit şi s-a atins de Tine, aşa Te milostiveşte şi de mine,
păcătosul, care vin şi mă ating de Tine. Şi precum nu Te-ai scârbit de
întinata şi necurata ei gură ce Te-a sărutat, aşa nu Te scârbi nici de
întinata şi mai necurata mea gură, nici de buzele mele cele necurate şi
pângărite, şi de limba mea cea cu totul necurată. Ci să-mi fie mie
cărbunele preasfântului Tău Trup şi al scumpului Tău Sânge spre sfinţire
şi spre luminare, spre însănătoşirea smeritului meu suflet şi trup,
spre uşurarea greutăţii greşelilor mele celor multe, spre pază de toată
lucrarea diavolească, spre îndepărtarea şi mutarea răului şi vicleanului
meu obicei, spre omorârea patimilor, spre plinirea poruncilor Tale,
spre adăugirea dumnezeiescului Tău har şi spre dobândirea împărăţiei
Tale. Că nu vin la Tine ca un nepăsător, Hristoase Dumnezeule, ci
încrezându-mă în bunătatea Ta cea nespusă şi ca nu cumva, prea multă
vreme rămânând departe de împărtăşirea Ta, să fiu prins de lupul cel
înţelegător. Pentru aceasta mă rog Ţie, Cel ce singur eşti sfânt,
Stăpâne: Sfinţeşte-mi sufletul şi trupul, mintea şi inima, rărunchii şi
măruntaiele; înnoieşte-mă tot şi înrădăcinează frica de Tine întru
mădularele mele şi sfinţenia Ta fă-o neştearsă dintru mine. Şi-mi fii
mie ajutător şi folositor, îndreptând în pace viaţa mea şi
învrednicindu-mă a sta de-a dreapta Ta, cu sfinţii Tăi, pentru
rugăciunile şi mijlocirile Preacuratei Maicii Tale şi ale slujitorilor
Tăi celor fără de trup, ale preacuratelor puteri şi pentru ale tuturor
sfinţilor, care din veac au bineplăcut Ţie. Amin.
Rugăciunea a 3-a, a Sfântului Simeon Metafrastul
Doamne, Cel ce singur eşti
curat şi fără stricăciune, Care pentru nespusa milostivire a iubirii de
oameni ai luat toată firea noastră din curatele şi fecioreştile
sângiuri ale celei ce mai presus de fire Te-a născut pe Tine, cu venirea
dumnezeiescului Duh şi cu bunăvoirea Tatălui celui de-a pururea veşnic,
Hristoase Iisuse, înţelepciunea lui Dumnezeu, pacea şi puterea; Cel ce
ai primit cu trupul Tău patimile cele de viaţă făcătoare şi mântuitoare:
crucea, piroanele, suliţa, moartea, omoară-mi patimile cele trupeşti,
care îmi strică sufletul. Cel ce cu îngroparea Ta ai prădat împărăţia
iadului, îngroapă îndemnurile mele cele viclene, prin gânduri bune, şi
risipeşte duhurile cele viclene. Cel ce cu Învierea Ta cea de a treia zi
şi de viaţă purtătoare ai ridicat pe strămoşul cel căzut, ridică-mă şi
pe mine, cel ce am alunecat în păcat, punându-mi înainte chipuri de
pocăinţă. Cel ce cu preaslăvită înălţarea Ta la cer ai îndumnezeit
trupul pe care l-ai luat şi l-ai cinstit cu şederea de-a dreapta
Tatălui, învredniceşte-mă, prin împărtăşirea Sfintelor Tale Taine, să
dobândesc partea cea de-a dreapta a celor mântuiţi. Cel ce prin
pogorârea Mângâietorului Duh ai făcut pe sfinţii Tăi ucenici vase
cinstite, arată-mă şi pe mine a fi locaş al venirii Lui. Cel ce vei veni
iarăşi să judeci toată lumea întru dreptate, binevoieşte să Te întâmpin
şi eu pe nori pe Tine, Făcătorul şi Judecătorul meu, împreună cu toţi
sfinţii Tăi, ca neîncetat să Te slăvesc şi să Te laud pe Tine împreună
cu Părintele Tău cel fără de început şi cu Preasfântul şi bunul şi de
viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a 4-a, a Sfântului Simeon Metafrastul
Precum voi sta înaintea
înfricoşătorului şi nefăţarnicului Tău scaun de judecată, Hristoase
Dumnezeule, primind întrebare şi dând răspuns de relele ce am făcut, aşa
şi astăzi, mai înainte de a sosi ziua osândirii mele, stând la sfântul
Tău altar, înaintea Ta şi înaintea înfricoşătorilor şi sfinţilor Tăi
îngeri, fiind înduplecat de mărturia cugetului, pun înainte faptele mele
cele rele şi fărădelegile, dându-le pe faţă şi vădindu-le. Ci vezi,
Doamne, smerenia mea şi-mi iartă toate păcatele; vezi că fărădelegile
mele s-au înmulţit mai mult decât perii capului meu. Căci ce rău n-am
săvârşit? Ce păcat n-am făcut? Ce rău nu am închipuit în sufletul meu?
Că iată şi cu faptele am făcut desfrânare şi preadesfrânare, mândrie,
trufie, batjocură, defăimare, vorbă deşartă, înfierbântare la râs,
beţie, lăcomie a pântecului, mâncare fără măsură, răutate, pizmă, iubire
de argint, iubire de avuţie, cămătărie, iubire de mine însumi, iubire
de mărire, hrăpire, nedreptate, agonisire de ruşine, invidie, grăire de
rău, fărădelege; toate simţirile şi toate mădularele mi le-am întinat şi
le-am stricat şi de nici o treabă le-am făcut, ajungând cu totul sălaş
diavolului. Şi ştiu, Doamne, că fărădelegile mele au covârşit capul meu,
dar mulţimea îndurărilor Tale este neasemănată şi mila bunătăţii Tale
cea fără de răutate este nespusă şi nu este nici un păcat care să
biruiască iubirea Ta de oameni. Pentru aceasta, preaminunate Împărate,
fără de răutate Doamne, fă minunate milele Tale spre mine, păcătosul;
arată-mi puterea bunătăţii Tale, arată-mi tăria milostivirii Tale celei
îndurate şi mă primeşte pe mine, păcătosul, cel ce mă întorc;
primeşte-mă cum ai primit pe fiul cel pierdut, pe tâlharul şi pe
desfrânata. Primeşte-mă pe mine, cel ce peste măsură Ţi-am greşit şi cu
cuvântul şi cu fapta şi cu pofta cea fără cale şi cu gândul cel
dobitocesc. Şi precum ai primit pe cei ce au venit în al unsprezecelea
ceas, care nimic vrednic n-au lucrat, aşa mă primeşte şi pe mine,
păcătosul; că mult am greşit şi m-am spurcat şi am scârbit Duhul Tău cel
Sfânt şi am mâniat milostivirea Ta cea iubitoare de oameni, cu lucrul,
cu cuvântul şi cu gândul, noaptea şi ziua, pe faţă şi într-ascuns, cu
voie şi fără de voie.
Şi ştiu că vei pune
înaintea mea păcatele mele în acelaşi chip în care le-am făcut şi mă vei
întreba de cele ce cu ştiinţă, fără de iertare, am greşit. Ci, Doamne,
nu cu judecata Ta cea dreaptă nici cu mânia Ta să mă mustri, nici cu
urgia Ta să mă pedepseşti. Miluieşte-mă, Doamne, că nu sunt numai
neputincios, ci şi zidirea Ta sunt. Că Tu, Doamne, ai întărit peste mine
mâna Ta, dar eu am făcut răutate înaintea Ta. Ţie Unuia am greşit; dar
Te rog să nu intri la judecată cu robul Tău. Că de vei căuta la
fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea să-Ţi stea înainte. Că eu sunt
adâncul păcatului şi nu sunt vrednic nici în stare a căuta şi a privi
înălţimea cerului, din pricina mulţimii păcatelor mele celor fără de
număr; că toate lucrurile rele, închipuirile şi meşteşugirile
diavoleşti, toată răutatea iadului, îndemnurile spre păcat,
dezmierdările şi alte patimi nenumărate n-au lipsit de la mine. Cu ce
fel de păcate nu m-am stricat? De care rele n-am fost prins? Tot păcatul
l-am făcut, toată desfătarea neiertată am lăsat-o să intre în sufletul
meu. Netrebnic m-am făcut înaintea Ta, Dumnezeul meu, şi înaintea
oamenilor. Cine mă va ridica pe mine, cel ce am căzut întru atâtea
păcate rele? Doamne, Dumnezeul meu, spre Tine nădăjduiesc. De mai este
pentru mine nădejde de mântuire, de biruieşte iubirea Ta de oameni
mulţimea fărădelegilor mele, fii mie Mântuitor şi după îndurările şi
milele Tale slăbeşte, lasă, iartă-mi toate câte Ţi-am greşit; că s-a
umplut de multe rele sufletul meu şi nu aflu întru mine nădejde de
mântuire. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi să nu-mi
răsplăteşti după faptele mele, ci întoarce-mă, sprijineşte-mă, izbăveşte
sufletul meu de relele ce au crescut într-însul şi de agonisirile lui
cele cumplite. Miluieşte-mă pentru mila Ta, ca acolo unde s-a înmulţit
păcatul să prisosească harul Tău, şi să Te laud şi să Te slăvesc în
toate zilele vieţii mele. Că Tu eşti Dumnezeul celor ce se pocăiesc şi
Mântuitorul celor ce greşesc şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi
Părintelui Tău celui fără de început şi Preasfântului şi bunului şi de
viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a 5-a, a Sfântului Ioan Damaschin
Stăpâne Doamne, Iisuse
Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce singur ai puterea să ierţi păcatele
oamenilor, ca un bun şi iubitor de oameni, treci cu vederea toate
greşelile mele cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, şi mă învredniceşte ca,
fără de osândă, să mă împărtăşesc cu dumnezeieştile, preaslăvitele,
preacuratele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine, nu spre osândă, nici
spre adăugirea păcatelor, ci spre curăţie şi sfinţire şi spre dobândirea
vieţii şi împărăţiei ce va să fie, spre zid şi ajutor, spre izgonirea
celor potrivnici şi spre pierderea greşelilor mele celor multe; că Tu
eşti Dumnezeul milei şi al îndurărilor şi al iubirii de oameni şi Ţie
slavă înălţăm, împreună şi Tatălui şi Duhului Sfânt, acum şi pururea şi
în vecii vecilor. Amin.
Ştiu, Doamne, că întru
nevrednicie mă împărtăşesc cu preacuratul Tău Trup şi cu scump Sângele
Tău, şi vinovat sunt, şi osândă mie însumi mănânc şi beau, neputându-mi
da seama, precum se cuvine, de Trupul şi Sângele Tău, Hristoase,
Dumnezeul meu. Ci, îndrăznind spre îndurările Tale, mă apropii de Tine,
Cel ce ai zis: „Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, întru Mine
rămâne şi Eu întru dânsul”. Deci, milostiveşte-Te, Doamne, şi nu mă
pedepsi pe mine, păcătosul, ci fă cu mine după mila Ta. Şi să-mi fie mie
Sfintele Tale Taine spre tămăduire şi curăţire, spre luminare şi pază,
spre mântuirea şi sfinţirea sufletului şi a trupului, spre izgonirea a
toată nălucirea, a faptei celei rele şi a lucrării diavoleşti care se
lucrează cu gândul întru mădularele mele, spre îndrăznirea şi dragostea
către Tine, spre îndreptarea şi întărirea vieţii, spre înmulţirea faptei
celei bune şi a desăvârşirii, spre plinirea poruncilor şi spre
împărtăşirea cu Sfântul Duh, ca merinde pentru viaţa de veci şi spre
răspuns bine primit la înfricoşătorul Tău scaun de judecată, iar nu spre
certare sau spre osândă.
Rugăciunea a 7-a, a Sfântului Simeon Noul Teolog
Din buze întinate, din
inimă pângărită, din limbă necurată, din suflet spurcat, primeşte-mi
rugăciunea, Hristoase al meu, şi neînlăturându-mi nici cuvintele, nici
obişnuinţele, nici neruşinarea, dă-mi mie a grăi cu îndrăzneală cele ce
voiesc, Hristoase al meu, şi mai vârtos mă şi învaţă ce mi se cuvine a
face şi a grăi. Greşit-am mai mult decât desfrânata, care, aflând unde
sălăşluieşti cumpărând mir, cu îndrăzneală a venit să ungă picioarele
Tale, ale Stăpânului meu Hristos şi Dumnezeul meu. Cum pe aceea ce s-a
apropiat din inimă, n-ai alungat-o, nici de mine nu Te scârbi,
Cuvântule, ci dă-mi să ţin şi să sărut picioarele Tale şi cu izvor de
lacrimi, precum cu nişte mir de mult preţ, cu îndrăzneală să le ung.
Spală-mă cu lacrimile mele, curăţeşte-mă cu ele, Cuvântule. Iartă-mi
greşelile şi dă-mi îndreptare. Ştii mulţimea răutăţilor mele, ştii şi
bubele mele şi rănile mi le vezi, dar şi credinţa mi-o ştii, voinţa mi-o
vezi şi suspinele mi le auzi. Nu se ascunde înaintea Ta, Doamne,
Dumnezeul meu, Făcătorul şi Izbăvitorul meu, nici picătura de lacrimi,
nici din picătură vreo parte. Cele încă nesăvârşite de mine le-au
cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta se află scrise şi cele încă nefăcute
de mine. Vezi-mi smerenia, vezi-mi osteneala câtă este şi toate păcatele
mi le iartă, Dumnezeule a toate; încât, cu inimă curată, cu gândul
înfricoşat şi cu sufletul smerit să mă împărtăşesc cu Tainele Tale cele
preacurate şi preasfinte, cu care se îndumnezeieşte şi se face viu tot
cel ce mănâncă şi bea din ele cu inimă curată; că Tu ai zis, Stăpânul
meu: „Tot cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, întru Mine
rămâne şi Eu întru dânsul”. Întru totul adevărat este cuvântul
Stăpânului şi Dumnezeului meu, că cel ce se împărtăşeşte cu Darurile
cele dumnezeieşti şi îndumnezeitoare nu este singur, ci cu Tine,
Hristoase al meu, Cel ce eşti din Lumina cea cu trei străluciri Care
luminează lumea. Deci, pentru ca să nu rămân singur, fără Tine,
Dătătorule de viaţă, suflarea mea, viaţa mea, bucuria mea, mântuirea
lumii, pentru aceasta m-am apropiat de Tine, precum vezi, cu lacrimi şi
cu sufletul umilit. Mă rog să iau izbăvire de greşelile mele şi să mă
împărtăşesc fără de osândă cu Tainele Tale cele dătătoare de viaţă şi
fără prihană, ca Tu să rămâi, precum ai zis, cu mine, cel de trei ori
ticălos, şi să nu mă răpească cu vicleşug înşelătorul, aflându-mă
depărtat de harul Tău, şi astfel, lăsându-mă eu înşelat, să mă depărteze
şi de îndumnezeitoarele Tale cuvinte. Pentru aceasta cad înaintea Ta şi
cu căldură strig către Tine: Precum pe fiul cel pierdut şi pe
desfrânata, care au venit la Tine, i-ai primit, aşa mă primeşte şi pe
mine, desfrânatul şi spurcatul, Milostive, care cu suflet umilit vin
acum la Tine. Ştiu, Mântuitorule, că altul ca mine n-a greşit Ţie, nici a
făcut faptele pe care le-am făcut eu. Dar şi aceasta ştiu, că mărimea
greşelilor mele şi mulţimea păcatelor mele nu covârşesc răbdarea cea
multă a Dumnezeului meu, nici iubirea Lui de oameni cea înaltă; ci pe
cei ce fierbinte se pocăiesc, cu mila îndurării îi curăţeşti şi îi
luminezi şi cu lumina îi uneşti, părtaşi Dumnezeirii Tale făcându-i fără
pizmuire; şi – lucru străin de gândurile îngereşti şi omeneşti –
adeseori vorbeşti cu ei ca şi cu nişte prieteni ai Tăi adevăraţi.
Acestea mă fac îndrăzneţ, acestea îmi dau aripi, Hristoase al meu, şi
punându-mi nădejdea în multele Tale binefaceri faţă de noi, bucurându-mă
şi cutremurându-mă, cu focul mă împărtăşesc, iarbă uscată fiind eu, şi –
străină minune! – mă răcoresc nears, ca rugul de demult, care, aprins
fiind, nu se mistuia. Pentru aceasta, cu gând mulţumitor şi cu
mulţumitoare inimă, cu mulţumitoare mădulare ale sufletului şi ale
trupului meu mă închin şi Te măresc şi Te preaslăvesc pe Tine, Dumnezeul
meu, Cel ce cu adevărat eşti binecuvântat, acum şi în veci. Amin.
Rugăciunea a 8-a, a Sfântului Ioan Gură de Aur
Dumnezeule, slăbeşte,
lasă, iartă-mi toate greşelile câte Ţi-am greşit cu cuvântul, cu fapta
sau cu gândul, cu voie sau fără voie, cu ştiinţă sau cu neştiinţă, toate
mi le iartă ca un bun şi de oameni iubitor. Şi pentru rugăciunile
Preacuratei Maicii Tale, ale slujitorilor Tăi îngeri, ale sfintelor
puteri şi ale tuturor sfinţilor care au bineplăcut Ţie din veac,
binevoieşte ca fără osândă să primesc sfântul şi preacuratul Tău Trup şi
scumpul Tău Sânge spre tămăduirea sufletului şi a trupului şi spre
curăţirea gândurilor mele celor rele. Că a Ta este împărăţia şi puterea
şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a 9-a, a Sfântului Ioan Gură de Aur
Nu sunt vrednic, Stăpâne
Doamne, să intri sub acoperământul sufletului meu, ci de vreme ce Tu, ca
un iubitor de oameni, vrei să locuieşti întru mine, îndrăznind mă
apropii. Porunceşte-mi şi voi deschide uşile pe care Tu Însuţi le-ai
zidit, şi intră cu iubirea Ta de oameni, pe care pururea o ai. Intră şi
luminează cugetul meu cel întunecat. Şi cred că aceasta vei face: că
n-ai îndepărtat pe desfrânata care a venit la Tine cu lacrimi, nici pe
vameşul care s-a pocăit nu l-ai alungat, nici pe tâlharul care a
cunoscut împărăţia Ta nu l-ai izgonit, nici pe prigonitorul Pavel care
s-a pocăit nu l-ai lăsat cum era; ci pe toţi, care cu pocăinţă au venit
la Tine, i-ai rânduit în ceata prietenilor Tăi, Cel ce singur eşti
binecuvântat totdeauna, acum şi în vecii nesfârşiţi. Amin.
Rugăciunea a 10-a, a Sfântului Ioan Gură de Aur
Doamne Iisuse Hristoase,
Dumnezeul meu, slăbeşte, lasă, milostiveşte-Te şi-mi iartă mie,
păcătosului, netrebnicului şi nevrednicului robului Tău, căderile în
păcat, smintelile şi greşelile mele toate, câte am păcătuit faţă de
Tine, din tinereţile mele până în ziua şi în ceasul de acum, fie cu
ştiinţă, fie din neştiinţă, cu cuvântul, cu fapta sau cu gândul, cu
cugetul, cu deprinderile şi cu toate simţurile mele. Şi, pentru
rugăciunile celei ce fără de prihană Te-a născut, ale Preacuratei şi
pururea Fecioarei Maria, Maica Ta, singura mea nădejde neînfruntată,
ocrotitoare şi izbăvitoare, învredniceşte-mă ca fără de osândă să mă
împărtăşesc cu preacuratele, nemuritoarele, de viaţă făcătoarele şi
înfricoşătoarele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de
veci, spre sfinţire, spre luminare, spre tărie, spre vindecare şi spre
sănătatea sufletului şi a trupului şi spre ştergerea şi pierderea cu
totul a cugetelor, a gândurilor şi a deprinderilor mele celor rele şi a
nălucirilor de noapte de la duhurile cele viclene şi întunecate. Că a Ta
este împărăţia şi puterea, slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu
Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a 11-a, a Sfântului Ioan Damaschin
Înaintea uşilor casei Tale
stau şi de gândurile cele rele nu mă depărtez. Ci Tu, Hristoase
Dumnezeule, Care ai îndreptat pe vameşul şi ai miluit pe cananeanca şi
ai deschis tâlharului uşile raiului, deschide-mi şi mie îndurările
iubirii Tale de oameni şi mă primeşte pe mine, cel ce vin şi mă ating de
Tine, ca pe desfrânata şi pe cea cu scurgerea de sânge. Că aceasta,
atingându-se de marginea hainei Tale, cu uşurinţă a luat tămăduire, iar
aceea, cuprinzând preacuratele Tale picioare, a dobândit dezlegare de
păcate. Iar eu, netrebnicul, întreg Trupul Tău cutezând a-L primi, să nu
fiu ars, ci mă primeşte ca şi pe dânsele şi-mi luminează simţirile cele
sufleteşti, arzând nelegiuirile păcatelor mele, pentru rugăciunile
celei ce fără de sămânţă Te-a născut şi pentru ale puterilor cereşti, că
binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a 12-a, a Sfântului Ioan Gură de Aur
Cred, Doamne, şi
mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu,
Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel
dintâi sunt eu. Cred de asemenea, că acesta este însuşi preacurat Trupul
Tău şi acesta este însuşi scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie:
Miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de
voie, cele cu cuvântul sau cu fapta, cele cu ştiinţa şi cu neştiinţa, şi
mă învredniceşte ca fără de osândă să mă împărtăşesc cu preacuratele
Tale Taine, spre iertarea păcatelor mele şi spre viaţa de veci. Amin.
Deci, mergând să te împărtăşeşti, să zici în taină aceste stihuri ale Sfântului Simeon Metafrastul:
Iată, mă apropii de sfânta împărtăşire.
Şi împărtăşindu-mă, Doamne, să nu mă arzi,
Că Tu eşti foc şi arzi pe cei nevrednici;
Ci, curăţeşte-mă de toată întinarea.
Apoi:
Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu, părtaş mă
primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi Taina Ta, nici sărutare Îţi
voi da ca Iuda; ci ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ţie: Pomeneşte-mă,
Doamne, întru împărăţia Ta.
Apoi aceste tropare:
Îndulcitu-m-ai cu
dorul Tău, Hristoase, şi m-ai schimbat cu dumnezeiasca Ta dragoste; ci
arde cu focul cel fără de materie păcatele mele şi mă învredniceşte a mă
sătura de desfătarea care este întru Tine, ca de amândouă veselindu-mă,
să slăvesc, Bunule, venirea Ta.
Întru strălucirile
sfinţilor Tăi cum voi intra eu, nevrednicul? Că de voi îndrăzni să
intru în cămară, haina mă vădeşte, că nu este de nuntă, şi voi fi legat
şi lepădat de îngeri. Ci curăţeşte, Doamne, întinarea sufletului meu şi
mă mântuieşte, ca un iubitor de oameni.
Rugaciune:
Stăpâne, Iubitorule de oameni, Doamne Iisuse Hristoase,
Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă Sfintele acestea, pentru că
sunt nevrednic, ci spre curăţirea şi sfinţirea sufletului şi a trupului
şi spre arvunirea vieţii şi a împărăţiei ce va să vie. Iar mie bine-mi
este a mă lipi de Dumnezeu şi a pune în Domnul nădejdea mântuirii mele.
În fiecare zi suntem chemaţi la o 
