1. Să nu uiţi că trebuie să mori
Când aveam doi ani, am căzut din
sania înhămată la cal, iar tata s-a dus fără să mă observe. Tata era
pădurar pe atunci şi întâmplarea a avut loc chiar la poarta cantonului
din Oricova. Când calul a pornit, eu am căzut pe spate, în zăpadă,
amestecându-mă cu cerul alb de iarnă. Atunci am avut pentru prima oară
descoperirea singurătăţii şi a morţii. Nu am plâns şi nici nu am
strigat. Ţin minte că eram îmbrăcat într-o salopetă albastră cu glugă.
M-am întors tăcut în casă, la mama, mergând atât de încet, încât să-i
dau răgaz tatei să mă ajungă din urmă.
2. Să nu uiţi că trebuie să iubeşti
Cel mai cumplit lucru care i se poate întâmpla unui om este să nu fie
iubit. Dar cred că şi mai cumplit este să nu iubeşti. Întotdeauna mi-a
fost uşor să iubesc oamenii, să mă bucur că-i văd. De aceea, nu am avut
nicio piedică în a înţelege Evanghelia. Când făceam vreo bazaconie,
mamica îmi spunea: „Du-te de la mine, nu te mai iubesc”. Asta era pentru
mine pedeapsa supremă, pe care eu o trăiam ca pe o izgonire din Rai.
Sfântul Isaac Sirul spunea că focul iadului nu este altceva decât
dragostea pierdută pe care eşti condamnat să o contempli veşnic.
3. Să nu preţuieşti în bani ceea ce Dumnezeu ţi-a dat în dar
Am înţeles asta în adolescenţă. Eu fiind elev la Liceul de Artă („Octav
Băncilă”) din Iaşi, mama m-a dus la Petersburg să văd Ermitajul. Acolo,
am stat la o familie de abhazi, o femeie divorţată cu doi copii, dar
foarte descurcăreaţă. O chema Izolda şi ea mi-a cumpărat prima mea
chitară. Dumnezeu să-i dea sănătate! Avea grătar şi făcea mulţi bani. Eu
niciodată nu am văzut atât de mulţi bani. Vindea frigărui noaptea, până
spre dimineaţă, că erau nopţile albe. Uneori ieşeam şi eu cu ei, că era
interesant. Ei făceau şi vindeau frigărui, iar eu desenam într-o mapă
pe care o sprijineam pe genunchi. Cât oamenii mâncau, eu aveam timp să
le „fur” portretele. Un bărbat chel şi vesel s-a apropiat de mine şi a
început să exclame: „Păi ăsta sunt eu! Sunt chiar eu! Cât să-ţi dau ca
să mi-l vinzi?”. Eu zic, vi-l dau aşa, eu nu vând. Şi i-am dat acel
portret. Bărbatul totuşi mi-a dat un dolar, era în 1991. Apoi s-a dus.
Eu am rămas cu acel ban. L-am pus într-un caiet şi nu l-am folosit
niciodată.
4. Să nu crezi răul
De câte ori am crezut un rău
despre cineva, am avut doar de pierdut. M-am simţit murdar, părtaş la o
lucrare de urâţire a omului. Am vorbit şi eu de rău, iar timpul mi-a
demonstrat de fiecare dată că nu am avut dreptate. Prefer să greşesc
prin a-mi păstra o părere bună despre un om rău decât să ajung să cred o
vorbă proastă despre un om bun. Orice rău este o minciună. Răul, aşa
cum spunea fericitul Augustin, nu există. Răul este o mare absenţă,
absenţa binelui şi a iubirii. De aceea, a crede răul este totuna cu a te
cufunda în absenţă, în minciună.
5. Să nu te crezi pierdut
Eu sunt o fire înclinată spre deznădejde, cunoscând toate relele care
ies din această cădere sufletească. Dar într-o zi mi-a venit gândul
salvator. Mi-am zis că Dumnezeu cunoştea căderile mele, şi cele trecute,
şi cele viitoare şi totuşi m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni
pe lume spre pierzare. Dacă ne-am născut înseamnă că Dumnezeu şi-a pus
toată încrederea în noi. E o mare încurajare să te gândeşti că Dumnezeu
are încredere în tine. La disperare omul e capabil de orice rău, el se
porneşte cu război împotriva propriei fiinţe, având parcă o plăcere
demonică din a-şi călca propriile principii, practic sinucigându-se
spiritual. Cred că orice duhovnic adevărat îşi începe sfătuirea de după
spovedanie prin cuvintele: „Să nu deznădăjduieşti”.
6. Să nu te crezi sfânt
Sfântul Siluan Athonitul zicea: „Două gânduri să nu le primeşti şi să
nu le crezi, primul că nu te vei mântui şi al doilea că eşti sfânt”. Să
nu te crezi mai bun ca alţii. Lucrarea pe care o faci, prin darul lui
Dumnezeu, poate fi mai bună decât a vecinului, dar asta nu înseamnă că
tu eşti mai bun ca el, doar lucrarea e mai bună. Darurile date de
Dumnezeu nu se iau înapoi, dar oricine se mândreşte cu lucrările sale
ajunge să se întunece şi să folosească darul prosteşte, după care ajunge
să-şi piardă demnitatea.
7. Să nu te pui chezaş
De câte ori
m-am pus chezaş pentru cineva, am încurcat oamenii şi am făcut rău. De
când mă ţin minte, mă băgam să salvez pe toată lumea. Narcomani, beţivi,
femei bătute de bărbat şi aşa mai departe. N-am salvat pe nimeni, numai
necazuri, bani furaţi, lucruri dispărute, probleme cu vecinii. Am ajuns
la concluzia că dacă vrei să ajuţi pe cineva, ajută cât te ţin
curelele, dar fără să implici şi alţi oameni. Asta înseamnă să te pui
chezaş pentru cineva, să garantezi că el se va îndrepta, că te
reprezintă. Mare greşeală. Odată am citit din Pildele lui Solomon sfatul
acesta: „Să nu te pui chezaş”. Noi, când citim Scriptura, înţelegem şi
reţinem doar atât cât am experimentat, celelalte cuvinte nici nu le
vedem.
8. Să nu te răzbuni de două ori
Răzbunarea este un
păcat, dar este omenească. Scriptura spune să nu pedepseşti de două ori
pentru aceeaşi greşeală, principiu care a ajuns şi în dreptul roman. Pot
înţelege un gest de răzbunare, deşi e mai bine să nu te răzbuni, dar mă
înstrăinez de omul care se răzbună de două ori, adică la nesfârşit,
pentru o singură greşeală. Când m-am răzbunat o dată, a mai mers cum a
mai mers, m-a iertat Dumnezeu, dar când m-am răzbunat a doua oară, s-a
întors totul în capul meu şi am ajuns să înţeleg că m-am războit cu mine
însumi.
9. Să nu învingi cu orice preţ
Oamenii care caută
să fie învingători cu orice preţ, în cele din urmă, pierd totul. Prefer
să fiu considerat învins uneori pentru a-mi păstra şansa să înving la
urmă. Odată un episcop român mi l-a lăudat pe Adrian Năstase (se
întâmpla prin 2004): „Vă daţi seama, omul acesta (Adrian Năstase) a avut
doar note de zece, niciun nouă! E extraordinar, nu-i aşa?”. Eu i-am
răspuns: „Eu nu am încredere în oamenii care au avut numai note de
zece”. „De ce?”, m-a întrebat episcopul surprins. „Pentru că ei nu ştiu
să piardă, iar omul care nu ştie să piardă te vinde pentru o victorie
vremelnică”.
10. Să nu râzi de ruşinea nimănui
Când eram
mic, am auzit băieţii mai mari râzând de cineva care a fost prins
într-un păcat ruşinos. Apoi, de fiecare dată când mă întâlneam cu acel
om sau auzeam vorbindu-se de el, îmi venea în minte, fără să vreau,
păcatul pe care îl făcuse. Dar nicodată nu am spus cu buzele mele acel
păcat şi m-am purtat aşa cu acel om ca şi cum nu aş şti nimic. Nici
acum, când el a murit, nu pot spune ce am auzit, pentru că nu vreau să-i
răscolesc ruşinea.
ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR -Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos: Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
duminică, 9 aprilie 2023
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor
-
Infectia cu virus hepatitic C (VHC) reprezinta o importanta problema de sanatate publica globala. Prevalenta viremica actuala estimata ...
-
Pielita de ou pentru prepararea acidului hialuronic natural Domnul Ioan Marcus din Aiud, cititorul nostru fidel, ne-a trimis spre publicar...
-
Am primit reteta unui nou preparat natural din partea domnului Ioan Marcus din Aiud, cititorul nostru fidel. Cu siguranta, vor fi multi di...
-
"1. FRICA micsoreaza diametrul vaselor de sange, ca urmare a unei varsari excesive de adrenalina in sange. Acest fapt duce la o subali...
-
Cred ca nu mai trebuie sa va spun cat de gustoase si de sanatoase sunt aceste uleiuri. Le folosesc in bucatarie cu drag . Atat salate...
-
RO.aliment organizeaza , in premiera nationala, campania de informare, educare si constientizare a beneficiilor consumului inteligent ...
-
Majoritatea oamenilor privesc boala fie ca pe un ghinion în viaţa lor, o nedreptate, fie ca pe ceva ereditar, o moștenire genetică nemer...
-
In perioada 2-5 aprilie 2020, in cadrul Centrului Expozitional Romexpo , se desfasoara 5 manifestari cu tematica home & deco: Const...
-
Chiar daca nu ati vazut sau nu ati cultivat niciodata un rodiu ( Punica granatum ), cu siguranta ati gustat, macar o data, din fructul sau...
-
Marcel Iureș: „Părinții mei pupau mâna bunicilor mei, adică părinților lor. Așa am apucat, așa am făcut și eu o vreme și a trebuit să tr...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.