Sufletul tău

 Sufletul tău are un plan cu tine, nu cu alții. Sufletul tău nu vine aici doar experimenteze, ci mai ales să înțeleagă ceea ce experimentează , altfel se va întoarce în lumea sufletelor ,,repetent " și va repeta din nou același plan. În cea mai mare parte a vieții omul nu trăiește, ci doar există. A trăi, înseamnă a înțelege scopul vieții- sufletului. Fericirea omului în planul fizic (terestru) este armonia dintre suflet și minte. Sufletul este o creație eternă care vine pe Terra , intr- o vacanță scurtă cu propriile sale planuri și sarcini pentru îndeplinirea cărora are nevoie de un mijloc( ustensilă) terestru, care este reprezentat de trupul și mintea unui om. Linia de viața a sufletului este o spirală infinită , iar viața corpului doar un mic punct pe acesta. Scopul sufletului este evoluția sa, iar Terra se pare că este un teren perfect(ostil) pentru a experimenta și evolua. SUFLETUL este cel mai fin aspect al naturii umane, - acea parte din noi care găsește frumusețea pretutindeni, indiferent cât de multă urățenie ne înconjoară. SUFLETUL este partea din noi care nu mai caută adevărul,- ci mai curănd , descoperă adevărul la întălnirea cu fiecare lucru. SUFLETUL este partea din noi care nu mai caută fericirea, ci insuflă fiecare clipă cu sentimentul de bucurie, este partea din noi care caută bunătatea și care trăiește in simplitate. SUFLETUL este tot ce e mai bun și mai nobil la ființa umană.

DIALOG

– Doamne, da-Te jos de pe Cruce… Vreau sa vorbim! – Vorbeste-Mi, Eu te aud. – Dar eu vreau sa plang pe umarul Tau. – Plangi la picioarele Mele. – Dar eu astept sa-mi stergi lacrimile…Tu niciodata nu mi le stergi… – Lacrimile sunt date pentru a fi simtite, nu pentru a fi sterse… – Stii uneori ma apuca un dor de Tine…si n-am cum sa-l sting. Ma usuc de dor si nu-l pot ogoi! – E bine sa-ti fie dor. Ti se face dor doar de cei pe care ii iubesti… – Stii, eu am obosit. Viata e grea! – Si Eu am obosit, oamenii sunt rai… – Eu vreau sa fiu fericit… – Fii! Eu ti-am spus care sunt Fericirile… – Eu vreau sa fiu bun! – Fii! Buni sunt cei care iubesc… – Eu vreau sa iubesc! – Iubeste! Iubesc cei care iarta! – Eu vreau…. – Nu mai vrea…Fii! – Uneori Te departezi de mine si eu Te caut! – Ma departez ca sa-Mi simti lipsa…si sa Ma cauti. – Uneori nu pot sa ma rog…. – Nu te ruga…Vorbeste-Mi! – Dar Tu ma auzi…? – Iti si raspund… Tu Ma auzi? – Uneori nu stiu cine sunt… – Esti cine te-am plamadit Eu sa fii… – Uneori nu stiu ce vreau… – Nu mai vrea… Daruieste.. – Uneori nu stiu unde merg.. – Opreste-te si stai… uita-te in jur! – Tu ai un raspuns la toate.. – Tu ai intrebari despre toate… – Stii, uneori e intuneric in sufletul meu. – Aprinde o lumanare sa se faca lumina. – Dar unele zile sunt rele. – Dar unele clipe sunt pline de fericire si pentru acele clipe merita sa traiesti! – Maine va fi o zi mai buna? – Nu te intreba cum va fi maine nici daca va fi maine… Trebuie sa te ridici Azi! – Bine…Dar sa nu ma lasi, Doamne! Sa nu ma lasi! – Nu! Nici tu sa nu Ma lasi… – Esti tot timpul cu mine?… – Da! Sunt tot timpul cu tine!

Slava Crucii – Părintele Dumitru Stăniloae

 

“Crucea este usa Imparatiei cerurilor. Trebuie sa regasim sensul Crucii ca biruinta asupra mortii spirituale, biruinta a iubirii. Avem adeseori o reprezentare partiala despre Cruce si despre taina ei redusa la faptul de a suporta o asceza, de a ne infrana de la placeri, de la tot felul de satisfactii. Exista insa si un alt sens al Crucii: compasiunea pentru celalalt. Cu siguranta insa nu putem face totul pentru celalalt daca tinem la placerile noastre egoiste, daca omul este legat de lacomie, pofta de stapanire, mandrie. Aceasta arata insa numai aspectul negativ al Crucii. Pot sa ma apropii de celalalt fara sa-i vorbesc despre Cruce, aratandu-i insa ca sunt gata la toate sacrificiile pentru el. Daca este bolnav, ma voi duce la el, voi ramane impreuna cu el. Celalalt poate suporta el insusi greutati, persecutii, somaj… Iar eu pot sa port impreuna cu el aceasta Cruce.

Inima celuilalt poate fi miscata daca vede ca eu port o Cruce pentru el. Atunci el va intelege sensul Crucii fara ca eu sa ii spun ca tocmai Crucea este cea care ma impinge sa fac aceasta. O fac pur si simplu.

Sa nu le predicam doar oamenilor sa-si ia Crucea, ci sa o luam noi insine ajutandu-i pe ceilalti. Voi ajunge astfel la convingerea ca aceasta Cruce nu este o suferinta pentru mine. Sufar pentru celalalt, dar aceasta suferinta pentru el ma bucura, ma odihneste, cum spune un monah de la Athos.”

Gândește-te pentru o clipă.

 

Unde te aflai în urmă cu 5 ani?

Cum erai?

Care erau sperantele şi visurile tale?

Dacă cineva te-ar fi intrebat atunci:"unde te vei afla peste 5 ani?", tu ce i-ai fi spus?

Te afli unde voiai să te afli?

Mai important, poate ar trebui să ne întrebăm pe noi însine: "Cum îmi voi trăi următorii 5 ani, 10 ani din viață?

Ce este important pentru mine acum?

Ce acțiuni pot intreprinde astăzi care să îmi influenteze destinul suprem?

Peste 10 ani din momentul acesta vei ajunge cu siguranță undeva. Întrebarea este: Unde?

Vei deveni ce visezi acum?

Exercitiu:

Acum este momentul să proiectezi/planifici următorii 5 ani, chiar 10 ani din viața ta.

Nu atunci când aceştia se vor fi terminat.

Cea mai puternică modalitate de a ne influența viețile este aceea de a ne mobiliza pe noi înşine să acționăm.

Diferența între rezultatele pe care le produc oamenii se rezumă la ce au făcut ei diferit față de alții în situații similare.

Acțiunile diferite produc rezultate diferite.

Nu ceea ce facem ocazional ne influențează viețile, ci ceea ce facem în mod constant.

A lua o decizie adevărată înseamnă să te angajezi să obții un rezultat şi după aceea să te privezi de orice altă posibilitate.

Atunci când decizi cu adevărat să te laşi de fumat, nu vei mai fuma niciodată. S-a terminat! Nici macar nu te mai gândesti la posibilitatea că poate vei mai trage câte un fum uneori. Nu există!

Când decizi să practici 60 de zile consecutive pe un program de vindecare, îl practici disciplinat. Nu există altă cale decât disciplina.

Pentru că ai un "de ce" puternic în spate pentru care merită să lupti şi să traieşti. Pentru că nu o faci doar pentru tine. Ci şi pentru familia ta. Nu există obstacole. Iar dacă sunt, pur şi simplu le spulberi.

Asta este şansa ta! Porneşte la drum!

Sunt foarte mulţi bolnavi care se vindecă

Sunt foarte mulţi bolnavi care se vindecă de cancer prin credinţă. Cancerul este o boală vindecabilă, se pare că e o boală sufletească

Sigur că da! Sunt foarte mulţi bolnavi care se vindecă de cancer prin credinţă. Cancerul este o boală vindecabilă, se pare că e o boală sufletească. Mulţi părinţi spun şi mulţi medici spun că e o boală sufletească.

Sufletul acesta fals pe care-l creăm în noi (ca o dublură), prin faptul că suntem mereu nemulţumiţi, că nu-l iertăm pe acela, nu-l iertăm pe celălalt, are tendinţa de a-şi crea un trup în plus, de a-şi face trupul lui. Au fost oameni care au oprit evoluţia bolii în clipa în care s-au împăcat cu cei cu care nu se puteau împăca, în clipa în care s-au spovedit. Gândiţi-vă că aproape toţi avem în viaţa noastră oameni pe care nu-i putem ierta; acela-i cancerul nostru, e cancerul sufletesc.

Sau dacă zicem „eu îl iert, dar Dumnezeu să aibă grijă şi să-l pedepsească”, aceea nu este iertare. Nu mă forţez să-l iert; ci mă duc cinstit şi zic: „Doamne, nu numai că nu pot să-l iert, îl urăsc! îţi dau Ţie ura mea, fă Tu ceva cu ea!”. Şi atunci voi vedea cum încet-încet această ură se transformă în rugăciune pentru el. Iubirea pentru vrăjmaşi nu înseamnă să-l pup când mă întâlnesc cu el pe stradă. Ferească Dumnezeu! înseamnă, în primul rând, să renunţ la „dreptatea mea, să-mi înfrâng pornirea de a mă răzbuna, de a răspunde răului cu rău şi apoi să mă rog pentru el aşa cum mă învaţă Domnul în Biserică. Rugăciunea este cea care ne învaţă în fiecare situaţie, dar trebuie mult vorbit cu Dumnezeu şi rugăciunea să fie vorbire cu Dumnezeu şi nu numai strigare la Dumnezeu. Şi să-I lăsăm şi lui Dumnezeu timp să ne răspundă şi libertatea de a ne răspunde cum voieşte El şi nu cum voim noi.” – Monahia Siluana Vlad, Meșteșugul bucuriei, „Cum dobândim bucuria deplină, ce nimeni n-o va lua de la noi.”

 

“Dumnezeu vrea pace! Vrea pace mai mult decât oricine altceva, dar nu cu satana! Ce întâlnire are Adevărul cu neadevărul?!

Murim pentru Adevăr, asta facem! Nu se pune problema. Argumentul suprem este: cu o moarte toţi suntem datori, dar una-i ortodox să mori, alta-i ecumenist vândut.

Apărăm Adevărul, orice ar fi! Dacă e moarte, e sfințenie, dacă nu e moarte, e lașitate... Moartea nu înseamnă moarte, dragii mei. Ai trecut de la moarte la Viață!”

Părintele Arsenie Papacioc