Dar viața ta poate continua pe același făgaș?

 Tu zici: "viața nu cred că mai poate continua pe același făgaș, după asemenea întâlnire (a tânărului bogat cu HRISTOS) și dumnezeiesc sfat".

Dar viața ta poate continua pe același făgaș? Când tu ai aflat despre întâlnirea tânărului bogat cu HRISTOS, atunci tu însuți L-ai Întâlnit pe HRISTOS! Când HRISTOS a dat "dumnezeiescul sfat", și ție ți l-a dat întocmai! Aceasta se numește CREDINȚĂ! În acest fel funcționează CREDINȚA! Orice cuvânt din Evanghelie este pentru tine! Este întâlnirea ta cu HRISTOS! Zice sf Vasile cel Mare, să nu se amăgească cineva despre cuvântul către tânăr, cum că ar fi doar pentru monahi. Ci, este obligatoriu pentru toți creștinii. Pentru că toți creștinii sunt datori să caute desăvârșirea. Aceasta este Credința! Dar poate omul să Primească? Nu poate. În fapt, nu vrea, nu-i convine. Și, atunci, caută fel de fel de concepte, idei, înțelesuri. Caută în așa fel, ca să potrivească cumva Credința, cu frica și neputința lui de pierde dulceața lumii. Omul vrea să rămână agățat de lume, dar să se numească și Credincios. Iar asta nu există! Asta ți-aș dori, din tot sufletul, să pricepi. Dacă pricepi, atunci, ori alegi Credința, și ești fierbinte; ori, accepți cu cinste, cu luciditate, că nu poți alege Credința, și, atunci, vei fi rece. Ca să fi rece este de mii de ori mai bine pentru Mântuire. Pentru că HRISTOS DOMNUL, poate iconomisi pentru tine Mântuirea! Zice DOMNUL: "O, de ai fi rece sau fierbinte"!! Dar, dacă nu poți alege Credința, și vrei să te prefaci Credincios, atunci ești căldicel. Și, mai rău de atât nu se poate. Pentru că ești pe cont propriu. Nălucești o credință din mintea proprie. Ești foarte potrivnic cu DUHUL lui DUMNEZEU. De aceea zice DOMNUL că pe cel căldicel îl varsă din Gura LUI. Credința e atât de ușoară, prietene! Doar omul, cu ajutorul dracilor, o complică în așa fel, de nu ajunge niciodată la ea. "Jugul MEU, e bun și ușor"! Ușor! Minte HRISTOS? Sau, este și tabăra cealaltă, a oamenilor care banalizează credința, o fac lumească: fac așa și-așa, fac fapte bune, mă duc la biserică, țin postul, mă spovedesc, mă-Împărtășesc, gata sunt Credincios. Amândouă taberele sunt căldiceii.. Tânărul căuta pe DUMNEZEU exact cum îl cauți tu. Raționalist. El exersa niște virtuți și se afișa cu ele: "toate acestea le-am săvârșit". Aici trebuia să observi că se înălța cu părerea. El cerea încă vreo virtute pe care s-o practice: "ce-mi mai lipsește?" Dar când HRISTOS i-a cerut să-L urmeze, iar condiția era vinderea averilor, s-a întristat. Deci este foarte limpede că virtuțile lui erau aparente. Pentru că iubea lumea acesta. Sf Ioan Hrisostom, spune că era mincinos, pentru că, dacă în adevăr ar fi împlinit virtuțile, nu s-ar fi întristat de vinderea averilor. Dacă el ar fi căutat cu adevărat pe DUMNEZEU, nu ar fi putut să îl oprească nimic ca să-L urmeze pe HRISTOS. Dar el iubea mai mult lumea.. Și căuta doar cu ideea.. Mulți fac afinitate față de tânărul bogat. De ce? Pentru că afinitatea față de tânărul bogat justifică, atât de măiastru, slujirea la doi domni: poți avea și bogăție, poți fi și Credincios.. Daniil patriarhul a mers până acolo încât a afirmat că tânărul, conform unei tradiții (dar nu spune care??) a ajuns unul din cei cei 70 de apostoli! Ce îndrăzneală! Ce mitizare discreționară a Adevărului! Sf Vasile cel Mare, spune despre acest tânăr că este vădit că, prin patimi, slujea diavolului. Iar Daniil patriarhul, îl face apostol. Și alți mulți mincinoși teologhisitori îl laudă pe tânărul bogat. Mincinoși sau proști.. Ei se sprijină pe evanghelistul Marcu, care spune că DOMNUL l-a privit pe tânăr cu dragoste. Ei, bine, și? DOMNUL a privit cu dragoste pe toți păcătoșii. Dar aceasta doar nu reprezintă semnul că toți păcătoșii sau făcut ucenici!! DOMNUL l-a privit cu dragoste pe Iuda vânzătorul! L-a făcut chiar apostol!! Domnul are dragoste nespusă pentru fiecare om! Și ce face omul? Se face ucenic? Nicidecum! Întoarce spatele lui HRISTOS, pentru că nu suferă să-l urmeze LUI.. Omul ar face multe virtuți, dar, doar - doar să nu se despartă de lumea aceasta! Aceasta e pilda!



Părintele Arsenie Boca

 Însemnări din manuscrisele de la Sinaia

Despre ispite

Avva Antonie: Ridică ispitele şi nimeni nu este carele să se mântuiască.

Adică fără ispite nu te poți mântui.

Mântuirea înseamnă un alt mod de a trăi, dobândirea altei firi, nu aceasta care o avem. Pentru că aceasta trebuie toată topită, scărmănată, omorâtă prin tot felul de ciopleli, altfel nu e cu putință să crească firea după Dumnezeu. Mântuirea e imposibilă fără ispite pentru că numai cu prilejul lor ne cunoaştem; dându-ți seama de greşeli şi felul cum puteai să rezolvi, adică cunoscând ceva în vremea ispitei, tot e ceva, adică este un început spre creşterea duhovnicească (aceasta în cazul încercării când ți se face îndreptare).

Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni, ci fiecare se ispiteşte de pofta sa (cuvântul Sfintei Scripturi). Ispitele au rostul:

1. De a ne umili, de a ne compromite chipul nostru cel iubit de noi, ochişorii noştri, în ochii noştri, în viața aceasta.

2. Dau prilejul să te cunoşti mai bine şi să-ți pierzi încrederea în tine însuți, şi te fac să alergi la cineva mai tare ca tine, la Dumnezeu.

3. De aceea îngăduie Dumnezeu ispitele, că ele au însuşirea de a ne observa mai bine răutățile noastre.

4. Ispita este indicatorul care dovedeşte mărimea duhovnicească la care eşti.

În încercări (ispite) îți trebuie o convingere, adică temelie puternică. Convingerile trăite sunt realități religioase, adică realități trăite. Convingerile să nu fie numai o bibliotecă în cap, ci să le trăieşti.

Ispitele te trag afară de la Hristos, spunându-ți: Nu trăi o viață aşa de grea, nu-ți chinui tinerețea. Toate aceste momeli te sustrag de la temelia, Hristos şi de la crucea Lui şi te dai spre plăcere, spre cruțare de sine. În încercări trebuie să ai o casă a ta, care să fie întărită pe o temelie puternică, să ai ceva trainic, un foc, un cărbune aprins în sufletul tău, care să-ți ajute ca în încercări să n-o luăm către noi, ci către Hristos. În felul acesta, încercările dovedesc de ți-e mai drag de tine sau de Hristos. Asemănarea cu casa clădită pe nisip. Pe ce temelie stai? Dacă este Hristos, treci prin toate cu veselie, dar trebuie să te laşi cu totul în conducerea lui Dumnezeu. Nu-i altă soluție decât să te îndrăgosteşti de Iisus, Care a trăit cândva în chip văzut. El continuă să fie cu noi până la sfârşitul veacurilor. Şi dacă am fi curați cu inima, L-am vedea şi acum.

La ziua judecății ne întreabă Dumnezeu: ce asemănare avem cu Iisus? Şi noi numai în cruce ne putem asemăna cu Iisus. Nu ne putem asemăna nici în înțelepciune, nici în putere, deci numai în cruce.

Alte cugetări duhovniceşti:

• Să nu adormi cu mintea obosită, în duşmănie pe cineva.
• Prilejurile sunt de mai multe feluri: de la diavol, de la fire şi îngăduite de Dumnezeu. Le deosebim:

-  Când sunt de la diavol, simți tulburare.

-  Când sunt de la fire, ne apărăm.

-  Când sunt îngăduite de Dumnezeu, simțim o pace, bucurie, mulțumire.

• Să vă învățați să vorbiți puțin şi esențial.
• Aşa să fie vorba între voi: ca la rugăciune.
• Decât ceartă mai bine pagubă.
• Ajungi la bătrânețe şi puterile scad şi te trezeşti că n-ai adunat nimic.
• Pentru valoarea mântuirii nici o suferință nu e imposibilă aici pe pământ, numai şi numai să poți câştiga mântuirea.
• Dumnezeu iubeşte Ţara Românească şi pe ea vrea să o spele întâi de păcate.
• La mulți le-a zis: nu plecați din țară că țara noastră are destinul ei şi va da cei mai mulți mucenici.
• Să vă rugați să nu vină şi peste voi necazurile care vin pe oameni, că vor veni vremuri foarte grele.
• Să nu credeți că voi n-o să răbdați foame.
• Să vă pregătiți pentru martiraj.
• În rugăciunea „Tatăl nostru”, „şi nu ne duce pe noi în ispită”, se referă la ispita lepădării de Dumnezeu.
• Prin încercări se spală menajarea de sine. Când eşti asuprit, răstignit pe nedrept, să te bucuri.
• Unde ne merge bine, acolo nu sporim; unde-i mai greu, acolo te curățeşti mai sigur; acolo unde nu eşti cioplit, eşti un necioplit.
• Să vă aşteptați la întâmplări venite din senin. Că nu tu întrebare, nu tu ascultare, nu tu nimic din cele ale căii acesteia.
• Să nu ai nici un amestec cu ai tăi, ca să nu se răcească în inima ta dragostea de Dumnezeu.
• Aşa cum ne purtăm cu aproapele, tot aşa se va purta Dumnezeu cu noi.
• Nu greşelile altora ne scot din răbdări, ci puțina noastră răbdare; ne cheltuie şi răbdarea pe care o mai avem.
• Pe călugări îi bagă în iad nimicurile.
• De câte ori încetezi lucrarea cea bună a sufletului, seamănă a lene.
• Ascultarea care mi se dă, aceasta este voia mea.
• Rugăciunea e alimentată de citirea Sfintei Scripturi şi învățătura de credință.
• Omul necurățat de patimi nu poate să priceapă adevărurile de credință.
• Citirea cu socoteală a dumnezeieştilor Scripturi, aprinde şi hrăneşte sufletul cu gândurile lui Dumnezeu, care nu sunt ca gândurile omului.
• Cine se leapădă de sine măcar de atâtea ori cât vin prilejurile pe zi, în chip sincer şi cu convingere, capătă nu numai sporire a puterilor sufleteşti, ci însuşirile lui sufleteşti încep să semene cu ale lui Iisus. Nu mai umblă cu candela stinsă.
• Noi să ne îmbogățim în Dumnezeu, cugetându-L, iubindu-L, împărtăşindu-ne cu El,
  silindu-ne a gândi şi a iubi ca El, în toate împrejurările vieții. Iată adevărată bogăție care nu se va lua de la noi.
• Adevărata creştere spirituală e să-ți cunoşti neputințele şi să te lupți cu ele.
• Singura neputință pe care ți-o iartă Dumnezeu este aceea de a nu putea intra prin uşile închise.
• În cartea vieții te scriu mai ales faptele pe care le-ai făcut plângând.
• Fericit este acela  care, zilnic fiind ocărât şi defăimat pentru Dumnezeu, se sileşte spre răbdare; el va dănțui cu mucenicii, cu îndrăzneală va vorbi şi cu îngerii.
• Omul învață 6 ani ca să vorbească şi 60 de ani trebuie să învețe ca să tacă.
• Ascultarea mai mult de Dumnezeu decât de oameni.
• Să cultivăm energia voinței.
• Cuvintele noastre sunt ființe vii şi ne însoțesc până la judecata din urmă, cu calitatea cu care au fost spuse, cu valoarea creştină sau necreştină.
• Să ne preocupe tăcerea. Pălmuirile întinăciunilor să ne mențină în stare de umilință şi smerenie.
• Să-L iubim pe Mântuitorul mai mult decât orice.
• Destinul nostru e colosal de înalt: îndumnezeirea.
• Prin supărări, tulburări, ceartă, iuțeală, se pierde o energie bună din noi. Prin dragostea de Dumnezeu se adună o energie foarte binefăcătoare care înlătură şi bolile, iar când se pierde dragostea lui Dumnezeu (energia) apar bolile.
• Îngerul păzitor de la botez este păzitorul legilor dumnezeieşti, pe care omul trebuie să le îndeplinească.
• Nu împrumuta celui rău mintea, ochii, gândurile, nu da degetul că îți ia mâna toată.
• Numai în Duhul Sfânt poate fi obşte unită. Duhurile au magnetism, cei ce se aseamănă se adună. Scopul creştinului este dobândirea Duhului Sfânt. Trebuie să stai în prezența chipului Domnului Hristos din tine, şi în mod sigur aveți ceva foarte bun în voi. Dați ajutor acestui element în care existăm, trăim şi suntem. Dacă nu iubeşti, urăşti, critici, tragi sforile. Satana luptă continuu cu legea lui Dumnezeu din inima ta şi îți îndreaptă iubirea către tine, iubirea de sine şi ajungem până a urî pe Dumnezeu, căci eu-l e ateu. Nu te poți lua „la trântă” cu el fără „Doamne Iisuse…”, şi nu poți zice „Doamne Iisuse…” câtă vreme nu eşti sub ascultarea cuiva.

• Faceți măcar 100 de metanii pe zi, că vă dă sănătate sufletească şi trupească.
• Când îți aduci aminte de Dumnezeu înmulțeşte rugăciunea, ca atunci când Îl vei uita, Dumnezeu să-şi aducă aminte de tine.
• Dacă uiți să zici „Doamne Iisuse…”, zi: „Doamne, nu uita de mine cum uit eu de Tine”.
• Focul sfârşitului va arde totul, numai bunurile spirituale nu. Ce ai pus tu pe mintea ta, cunoştințele, îmbrăcămintea minții, nevoințele, ostenelile, te însoțesc dincolo.
• Eu vă ajut cu smerenia, căci ea are toate darurile. Smerenia e dulama lui Dumnezeu.

• Uscăciunea sufletească nu e deznădejde, ci e una din nevoințele cele fără de voie, care mai mult spală sufletul decât ostenelile cele de voie.
• Prin nimic nu ne mâhnim mai mult cu mila lui Dumnezeu ca în rugăciunea făcută din durere pentru alții.
• Cel mai frumos dar pe care-l putem face lui Dumnezeu e să ne dăruim Lui, pe noi înşine, pe viață. Dumnezeu primeşte şi îmbrățişează, apără şi întăreşte un asemenea dar.
• Acela a cărui inimă s-a făcut una cu Dumnezeu, stă în fața oamenilor ca o floare supremă a umanității.
• Răbdarea răului, iertarea fraților şi rugăciunea în ascuns, au putere înaintea lui Dumnezeu.
• Dacă sufletele părăsesc râvna, atunci şi Duhul lui Dumnezeu care le-a fost dat se depărtează.
• Patimile şi faptele [rele] nu scad decât numai când dobândeşti o atenție neîncetată la tot ce gândeşti. Gândul să ştim să-l măturăm, dacă e de măturat, dacă nu, să-l ajutăm.
• Mare meşter e vicleanul, până şi în poruncile lui Dumnezeu se ascunde.
• Gândirea călugărului e ca o albie între maluri, iar cele două maluri sunt ascultarea şi lepădarea de sine.
• Ca să scapi de uriaşul minții (de uitare) trebuie să citeşti până la istovire.
• Ori de câte ori ți se taie capul (căpos) eşti răstignit pe cruce şi aşa îți trebuie; prin aceasta urmează pe Domnul Hristos.
• Nu primeşti ocara, pierzi mântuirea şi devii jucăria lui sarsailă.
• Lucrul cel mai de folos începătorilor este ocara, că dacă eşti umilit, nu te mândreşti.
• Pe Duhul Sfânt Îl dobândim prin câştigarea prilejurilor, iar când răspundem înapoi celui ce te ocărăşte eşti de partea celui rău şi nu a Duhului Sfânt.
• Feriți-vă de limbajul vulgar, obişnuiți-vă cu limbajul cărților sfinte. Trebuie  curățată mintea, că limba altfel nu se curățeşte.
• Răbdând canonul şi zicând: „aşa îmi trebuie”, aşa mi se iartă păcatele.
• Să nu răspunzi cu înțepături, coarne, copite, a nu te apăra, să-ți îmblânzeşti câinele.
• Ori de câte ori te mândreşti, te aperi şi nu eşti smerit, te atacă şi te pedepseşte vrăjmaşul nocturn, dar cu voia lui Dumnezeu.
• Cei ce ne critică sunt mai aproape de adevăr decât cei ce ne laudă. Îngăduie Dumnezeu să-ți auzi păcatele tale cele cu mintea. De o ocară nu te speli apărându-te, ci însuşindu-ți-o.
• Pe vârful limbii călăreşte satana.
• Prin unire se măresc lucrurile mici, prin vrajbă se prăpădesc şi cele mari.
• Luați aminte: orânduiala de sine în mănăstirea de obşte e neorânduială.
• Nu cedezi la voia ta şi aşa pierzi vremea şi cu ea mântuirea.
• Aşa de atenți trebuie să fim cu sufletul nostru, ca şi când am locui în casă cu un şarpe, că aşa şi este.
• Cine nu iubeşte certarea, n-are minte.
• Când ai vreo ispită, nu sta posomorât, că nu e bine. Posomoreala adânceşte ispita şi gândul tot la ea. Fii senin şi nu te lăsa dus în ispită. Ispita nu vine la întâmplare, ci după pofta ta.

Formele în care se dezvoltă Şi se înmulțeşte mândria în suflet

Viața duhovnicească are multe greutăți de învins, mai ales din partea mândriei. Patima importanței, boala locului de cinste sau a numelui de cinste, boala obrăzniciei, neascultarea, grăirea împotrivă, mutrele, posomorârea, groaza de umilință, toate acestea
sunt forme în care se dezvoltă şi se înmulțeşte mândria în suflet. Mândria şi toți puii ei sunt pricini de conflicte, de nemulțumiri, de fățărnicii, de răcire a dragostei şi de umplere a sufletului de răutate. Sub influența acestei patimi mintea alunecă pe panta nebuniei.

Ce e de făcut?

În momente de limpezime de minte – că sunt – să ne dăm seama că la mijloc e o patimă, un duh rău care ne trage de minte cu o logică foarte strânsă, ca să ne scoată afară din ascultarea de Dumnezeu. Să ne dăm seama că mai avem ceva în noi neatins de logica aceasta: conştiința. Deci să ascultăm conştiința, nu dreptatea noastră. Să căutăm că mai este cineva care ne-ar putea ajuta să ajungem la linişte. Dacă întinzi mâinile către ajutor, vei fi ajutat. Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

articol apărut in nr. 4 al Revistei Atitudini

Vindecă-i, Maică, pe cei din neamurile noastre;

 Vindecă-i, Maică, pe toţi bolnavii;

Vindecă-i, Maică, pe cei chinuiţi de neputinţe;

Vindecă-i, Maică, pe copiii şi pe nepoţii noştri;

Vindecă-i, Maică, pe părinţii şi pe fraţii noştri;

Vindecă-i, Maică, pe cei din neamurile noastre;

Vindecă-i, Maică, pe cei care ţi se roagă;

Vindecă-i, Maică, pe cei bolnavi şi fără de speranţă;

Vindecă-i, Maică, pe creştinii de pretutindeni;

Vindecă-ne, pe noi, Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!

- Ieromonah Elisei

Nimeni dintre noi, dacă vrea să fie socotit înțelept, să nu uite să mulțumească pentru tot ce i se întâmplă în viață.

 Judecata înțeleptului

- I

Să mulțumim lui Dumnezeu 

Sfântul Vasilie cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a V-a la Mucenița Iulita, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 105-106

„Dacă ești chibzuit, nu trebuie să te întristezi din pricina despăr­țirii, ci să mulțumești lui Dumnezeu. (…) 

Și pentru că nu mulțumim lui Dumnezeu pentru bunătățile ce ni le-a dat, pierdem neapărat pe cei dragi nouă, spre a le simți lipsa.

După cum ochii nu pot vedea obiectele când acestea sunt așezate foarte aproape de ei, ci au nevoie de o anumită distanță, tot așa și sufletele cele nemulțumitoare, numai când pierd bunurile simt harul pe care l-au avut.

 

Când se bucurau de cele mai mari daruri, nu știau să dea mulțumire Dătătorului; după ce le-au pierdut, laudă ce-au avut. 

Nimeni dintre noi, dacă vrea să fie socotit înțelept, să nu uite să mulțumească pentru tot ce i se întâmplă în viață. 

Dacă am cerceta adânc viața noastră, am vedea că este plină de farmec; dar pentru a-i vedea farmecul, trebuie să acceptăm să ne uităm la cei ce sunt în urma noastră; și astfel, din compararea vieții noastre cu a lor, vom putea să ne dăm seama ce valoare au bunurile pe care le avem. 

Ești slugă? Este un altul într-o stare mai umilă decât a ta! Mulțu­mește lui Dumnezeu că ești mai sus decât altul, că nu ești osândit să învârți piatra morii, că nu ești bătut. Dar nici unuia ca acesta nu-i lipsesc pricinile de a mulțumi lui Dumnezeu. Nu poartă lanțuri, nu-i sunt picioarele puse în butuci. 

Cel întem­nițat are îndestulătoare pricină să mulțu­meas­că: trăiește, vede soarele, respiră aerul! Să mulțumească pentru aceasta! 

Ai fost osândit pe nedrept? Bucură-te, cu nădejdea bună­tă­ților viitoare! 

Ai fost osândit pe bună-drep­tate? Și acum mulțumeș­te!

Ești pedepsit aici pe pământ pentru cele ce-ai făcut, și nu vei mai fi păstrat pentru pedeapsa veșnică, pentru toate păcatele tale! 

Astfel, cel înțelept poate să înal­țe binefăcătorului Dumnezeu nenumărate mulțumiri în întreaga sa viață și în orice stare s-ar găsi.”

Darul Duhului - harul 

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre rânduiala cea după Dumnezeu (a vieții) şi despre nevoința cea adevărată, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 458

„Căci mare este, fraților, mare este Sfântul Botez spre dobândirea bunurilor duhovniceşti de către cei ce-l primesc cu frică. 

Pentru că din Duhul cel bogat şi îmbelşugat curge pururea harul în cei ce-l primesc. 

De acest har umplându-se, Sfinții Apostoli au arătat Bisericilor lui Hristos roadele plinătății şi ale adeveririi.

Acest Duh rămâne sălăşluit în cei ce au primit darul Lui, împreună-lucrător, după măsura credinței fiecăruia din cei ce s-au împărtăşit de El, zidind în fiecare binele spre sârguința sufletului în faptele credinței, după cuvântul Domnului, Care zice că cel ce a primit talantul l-a primit spre lucrarea a ceea ce i s-a dat (Luca 19, 13), adică harul Sfântului Duh i s-a dat fiecăruia, spre sporirea şi creşterea lui.

Căci sufletul care s-a născut din nou prin puterea lui Dumnezeu trebuie să crească până la măsura vârstei duhovniceşti în Duhul, adăpat neîncetat cu sudoarea virtuții şi cu dărnicia harului. 

Pentru că, precum firea trupului pruncului nou născut nu rămâne în vârstă fragedă, ci hrănit cu mâncărurile necesare sufletului, după legea firii, înaintează spre măsura ce-i este rânduită, aşa se cuvine şi sufletului născut de curând. 

Împărtăşirea de Duhul, nimicind boala intrată prin neascultare, reînnoieşte vechea fru­musețe a firii.”- III

Harul alungă îndoielile 

 

Sfântul Ciprian, Către Donatus, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 417

„(…) după ce cu apa renăscătoare mi-am spălat petele din trecut şi-n inima curățită de păcate a pătruns lumina purificatoare, după ce cu ajutorul Duhului Sfânt a doua naştere m-a transformat într-un om nou, ca prin minune mi se părea că deodată îndoielile mi se spulberă, cele închise se deschid, cele întunecate se luminează, ceea ce înainte mi se părea greu devine uşor, socoteam că pot înfăptui ceea ce este imposibil.

Era astfel uşor de recunoscut că tot ce aveam trupesc şi supus greşelilor venea din lumea pământească.

Pe măsură ce lumea devenind mai rea, mai frântă, mai vicleană, suntem cu o zi mai aproape de întoarcerea lui Hristos.

 

CE SUFERIM CEL MAI MULT

 Ce suferim cel mai mult în lume.

Nu e vorba de dificultate. Este descurajarea de a o depăși.

Nu este aprobare. Este disperare în fața suferinței.

Nu este vorba de boală. Este frica de a suferi din cauza asta.

El nu este ruda nefericită. Este neplăcerea de a-l avea în mijlocul familiei.

Nu este un eșec. Este încăpățânarea de a-ți recunoaște greșelile.

Nu este nerecunoștință. Este incapacitatea de a iubi fără egoism.

Nu este vorba despre măruncimea în sine. Este amărăciune față de superioritatea altora.

Nu este insulta. Este mândrie rănită.

Nu este tentația. Este voluptuozitatea de a încerca propunerile.

Nu este vorba de bătrânețea corpului. Este pasiunea pentru aparențe.

Așa cum este ușor de observat, în soluționarea oricărei probleme, cea mai gravă problemă este povara afecțiunilor pe care le creăm, dezvoltăm și le susținem împotriva noastră.

FRANCISCO CÁNDIDO XAVIER
Din cartea "MÁS LUZ"

sfaturi sau principii de viață menite să inspire o schimbare de comportament

 Mai puțin

1. NEÎNFRICAT.
2. NEÎNDUPLECAT.
3. VORBEȘTE MAI PUȚIN.
4. PROCRASTINE mai puțin.
5. AI MAI PUȚINĂ ÎNCREDERE.
6. MAI PUȚINĂ ÎNDOIALĂ.
7. REACȚIONEAZĂ MAI puțin.
8. SĂ TE PLÂNGI MAI PUȚIN.
9. DEPINDE MAI PUȚIN.
10. TOLEREAZĂ 

.

1. NEÎNFRICAT (Mai puțină frică): Înfruntă temerile, acționează curajos în ciuda incertitudinilor.
2. NEÎNDUPLECAT (Mai puțină flexibilitate inutilă/mai multă fermitate): Fii hotărât în convingerile și obiectivele tale, nu renunța ușor la principii.
3. VORBEȘTE MAI PUȚIN (Mai multă acțiune, mai puțină vorbărie): Concentrează-te pe fapte și rezultate, nu pe discuții inutile sau promisiuni goale.
4. PROCRASTINE (Mai puțină amânare): Acționează imediat, nu lăsa sarcinile importante pe mâine.
5. AI MAI PUȚINĂ ÎNCREDERE (Fii mai sceptic/prudent): Nu accepta totul de-a gata, analizează critic informațiile și intențiile oamenilor.
6. MAI PUȚINĂ ÎNDOIALĂ (Mai multă încredere în sine): Ai încredere în propriile abilități și decizii, nu te lăsa paralizat de incertitudine.
7. REACȚIONEAZĂ MAI puțin (Mai multă stăpânire de sine/calm): Păstrează-ți calmul, gândește înainte de a răspunde, evită reacțiile impulsive, conduse de emoții.
8. SĂ TE PLÂNGI MAI PUȚIN (Mai multă inițiativă/acceptare): Asumă-ți responsabilitatea pentru situația ta, caută soluții în loc să te concentrezi pe probleme.
9. DEPENDE MAI PUȚIN (Mai multă autonomie/independență): Bazează-te pe propriile forțe, nu te lăsa la cheremul altora sau al circumstanțelor.
10. TOLEREAZĂ MAI puțin (Mai puține compromisuri inutile/stabilirea limitelor): Stabilește limite clare, nu accepta comportamente sau situații care îți fac rău sau contravin valorilor tale.
11. NEÎNFRICAT (Mai puțin frică/temător) - A fi mai curajos, a înfrunta provocările.
12. NEÎNDUPLECAT (Mai puțin înduplecat/flexibil) - A fi mai ferm în decizii, a nu ceda ușor.
13. VORBEȘTE MAI PUȚIN - A acționa mai mult, a fi mai concis, a evita bârfele sau vorbăria inutilă.
14. PROCRASTINE mai puțin - A acționa prompt, a nu amâna sarcinile.
15. AI MAI PUȚINĂ ÎNCREDERE (în alții, presupun) - A fi mai prudent, mai circumspect.
16. MAI PUȚINĂ ÎNDOIALĂ (de sine, presupun) - A avea mai multă încredere în propriile capacități, a fi mai sigur pe sine.
17. REACȚIONEAZĂ MAI puțin (impulsiv, presupun) - A fi mai calm, a răspunde chibzuit, nu instinctiv.
18. SĂ TE PLÂNGI MAI PUȚIN - A fi mai proactiv, a căuta soluții în loc de a te victimiza.
19. DEPINDE MAI PUȚIN (de alții) - A fi mai independent, autonom.
20. TOLEREAZĂ MAI puțin (comportamente inacceptabile, presupun) - A stabili limite mai ferme, a nu accepta abuzuri sau situații neplăcute.Acestea sunt principii care vizează dezvoltarea personală și adoptarea unei mentalități mai puternice și mai eficiente.