Lasatul secului de carne pentru Postul Sfintelor Pasti

 Înainte să începem unul dintre cele patru posturi rânduite de Biserica Ortodoxă pe parcursul unui an (Postul Nașterii Domnului, al Sfintelor Pasti, al Sfinților Apostoli Petru și Pavel și al Adormirii Maicii Domnului), există o zi care marchează sfârșitul perioadei în care mai putem mânca de dulce și care poartă numele de „lăsatul secului”.

Singurul post precedat de două astfel de zile este cel al Sfintelor Paști, cu o primă etapă în care se lasă sec de carne (în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți) și cea de-a doua, a lăsatului sec de pește, ouă și lactate (Duminica Izgonirii lui Adam din Rai).

Cu toate că această rânduială este considerată ca fiind o formă de pregătire fizică și trupească a creştinilor pentru postul care va veni, se pare că găsim o altă explicație a originilor Duminicii lăsatului sec de carne, la începutul secolului VII d. Hr. Atunci, împăratul Heraclius I a hotărât introducerea unei săptămâni neutre sau de delimitare, în care să nu se mănânce carne, ci numai lactate, pentru a pune capăt conflictului dintre cei care susțineau că Postul Mare trebuie să dureze şapte, respectiv opt săptămâni.

Deși cuvântul „sec” din sintagma „lăsatul secului” este înțeles ca fiind sinonim cu ideea de uscat sau lipsit de grăsime, liturgistul Badea Cireșanu afirmă că acesta provine, mai degrabă, din deformarea expresiei „lăsatul seculului”, în care „seculul” este chiar secolul, adică veacul, timpul secular, lumesc. Astfel, pe lângă postul alimentar, cu bucate uscate, suntem chemați să lăsăm viața seculară și preocupările noastre lumești.

Potrivit părintelui Ene Braniște („Liturgica generală”, EIMBOR, 1985), Postul Mare a fost rânduit de Biserică în vederea pregătirii catehumenilor (n.r. candidații la botez de odinioară) care urmau să primească botezul de Paști, dar și ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a Patimilor și Învierii Domnului. De asemenea, acesta ne mai aduce aminte de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitorul înainte de începerea activităţii Sale, de unde i s-a dat şi denumirea de Păresimi (de la latinescul quadragesima) sau Patruzecime (Τεσσαρακοστή).

Lasata secului de carne pentru Postul Sfintelor Pasti are loc in duminica numita a "Infricosatei Judecati" . Dupa aceasta duminica, intram in "saptamana branzei", in care consumul de origine animala este oprit pana la Sfintele Pasti.

Zilele de miercuri si de vineri din "saptamana branzei" au dezlegare la produsele lactate si la peste.

De regula, cuvantul sec, din sintagma "lasata secului", este inteles ca fiind sinonim cu uscat, fara grasime, de post. Insa, la Sfintii Parinti, accentul nu cade numai pe mancare. Secul pe care il cere postul ortodox este seclum (saeculum), adica lumea impatimita. Omul cel vechi, omul pacatos trebuie sa dispara treptat. Primul pas pe aceasta cale este sentimentul unei nespuse cainte. "De unde voi incepe a plange faptele mele ticaloase?" Aceste cuvinte ce deschid "Canonul Pocaintei" al lui Andrei Criteanul, caracterizeaza aceasta stare spirituala. "Desfatandu-ma in adancurile pacatului, strig catre milostivirea Ta cea fara de margini... da-mi lacrimi, Hristoase, spre curatirea inimii de patimi... usile pocaintei (metanoia), deschide mie, Datatorule de Viata." Aceasta idee continua, cu intensitate mereu crescanda, in cantarile Bisericii si in rugaciunile liturgice, in special in perioada Postului Mare.

Insa, ceea ce se cere nu este doar plangerea rautatilor personale, ci "o lupta nevazuta" impotriva gandurilor rele si pacatoase.

Sfintii Parinti au atras atentia ca postul inteles doar ca efort alimentar, nu are nici o valoare: "De mancare postind, suflete al meu, dar de pofte necuratindu-te, in desert te lauzi cu nemancarea... Ca un mincinos vei fi urat de Dumnezeu si demonilor celor rai te vei asemana, caci nici ei nu mananca pururea...".

De multe ori ne este dat sa auzim ca nu postul alimentar este important, ci cel spiritual. Insa, nu este asa. Ambele forme sunt importante. De vreme ce Sfintii Parinti au randuit sa ne infranam de la anumite bucate pentru o vreme, au facut-o cu buna stiinta. Credinciosul nu trebuie sa se multumeasca cu jumatati de masura. Nu cu o parte din el trebuie sa-L intampine pe Hristos, ci cu intreaga sa natura: trup si suflet.

Mentionam ca Postul Sfintelor Pasti este asezat in cinstea Patimilor Domnului si ne aminteste de postul de patruzeci de zile al Mantuitorului in pustie, inainte de a iesi in lume pentru propovaduirea Evangheliei (Matei 4, 2 si Luca 4, 2).

Sfântul Apostol Onisim 15 Februarie 22 Noiembrie

 

• Viața Sfântului Apostol Onisim

Sfântul Apostol Onisim a stat în Roma, slujind sfinților apostoli, până la sfârșitul lor. Apoi a fost pus de dânșii episcop pentru bunăvestirea cuvântului, iar după sfârșitul lor, ieșind din Roma, a străbătut multe cetăți și țări propovăduind pe Hristos în Spania, Carpetania, Colose, Patra. Apoi a luat scaunul în Efes, după Sfântul Timotei și după Sfântul Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu.

În Colose, cetatea Frigiei, trăia un bărbat vestit și cu dregătorie, anume Filimon. Acesta a crezut în Hristos și s-a învrednicit mai pe urmă de treapta episcopiei, apoi s-a numărat și în ceata celor 70 sfinți apostoli. La Filimon, mai înainte de apostolia lui, se afla un rob, anume Onisim. Acesta, greșind stăpânului său și temându-se de pedeapsă, a fugit de la dânsul și s-a dus la Roma, unde, aflând pe Sfântul Apostol Pavel în legături, a auzit de la dânsul sfânta propovăduire și, învățând sfânta credință în Domnul nostru Iisus Hristos, a fost botezat de Apostolul Pavel, căruia acum îi slujea în Roma, împreună cu sfântul Tihic și îi era lui de trebuință în acea slujbă. Apoi Sfântul Apostol Pavel, trimițând pe Sfântul Tihic cu scrisoarea sa la coloseni, a trimis pe dânsul și pe acest Sfânt Onisim, precum scrie la sfârșitul epistolei: „Pe toate cele despre mine le va spune vouă Tihic, iubitul frate, credinciosul slujitor și împreună ajutător întru Domnul, pe care l-am trimis la voi că să cunoască cele despre voi și să vă spună toate cele de aici”.

Aceasta a scris-o apostolul prin Tihic. Iar prin Onisim a scris o deosebită scrisoare către Filimon, stăpânul lui, rugându-l să-l ierte pe Onisim pentru greșeala lui și să-l primească nu ca rob, ci ca pe un frate iubit și ca pe însuși Pavel. Apostolul Pavel numește în scrisoarea sa pe Onisim fiu al său: „Rogu-mă ție, pentru fiul meu Onisim, pe care l-am născut fiind eu legat și care odată era ție netrebnic, iar acum ne este și mie și ție de folos; pe el l-am trimis la tine, iar tu să-l primești ca pe inima mea”. Deci, Filimon a făcut aceasta cu bucurie, căci nu numai că l-a primit cu dragoste pe Onisim, ci i-a dăruit libertate și l-a trimis iarăși la Roma, la Sfântul Apostol Pavel, ca să-i slujească acolo, pentru că-l dorea apostolul Pavel, precum scrie în scrisoarea aceea: „Am voit ca să-l țin la mine pe Onisim să-mi slujească mie în locul tău, fiind în legăturile bunei vestiri, dar fără a ta voie nimic n-am voit să fac, ca astfel nu de nevoie să fie binele tău, ci de voie”.

Sfântul Apostol Onisim a stat în Roma, slujind sfinților apostoli, până la sfârșitul lor. Apoi a fost pus de dânșii episcop pentru bunăvestirea cuvântului, iar după sfârșitul lor, ieșind din Roma, a străbătut multe cetăți și țări propovăduind pe Hristos în Spania, Carpetania, Colose, Patra. Apoi a luat scaunul în Efes, după Sfântul Timotei și după Sfântul Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu.

Episcopia lui din Efes este însemnată prin scrisoarea Sfântului Ignatie de Dumnezeu purtătorul, pe care o scrie din Smirna către efeseni, când l-a întâmpinat Sfântul Onisim pe cale, cu câțiva efeseni, fiind dus din Antiohia la Roma, pentru mâncarea fiarelor. Sfântul Ignatie scrie către efeseni astfel: „În numele lui Dumnezeu am primit pe toți, pentru Onisim, episcopul vostru, care este nespus în dragoste, pe care îl rog întru Iisus Hristos să vă iubească, iar pe voi vă rog să-i fiți lui asemenea, căci binecuvântat este cel ce v-a învrednicit a avea un episcop ca acesta”. Și iarăși, scriind de acolo la antiohienii săi, zice: „Închină-se vouă Onisim, păstorul Efesului”. De acestea este încredințat că, Sfântul Onisim, după înconjurarea a multe țări și cetăți, fiind bătrân, a rămas în Efes, păscând acolo Biserica lui Dumnezeu câtăva vreme.

După aceea a fost prins de necredincioși și de acolo l-au dus la Roma, pe vremea împărăției lui Traian, unde l-au dus înaintea lui Tertil eparhul, spre cercetare. Tertil, eparhul, l-a întrebat: „Cine ești tu?”. Onisim a răspuns: „Sunt creștin”. Eparhul a zis: „Din ce orânduiala ești?”. Onisim a răspuns: „Am fost oarecând robul unui bărbat, iar acum sunt rob credincios al bunului Stăpân Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos”. Zis-a eparhul: „Care a fost pricina mutării tale la alt stăpân?”. Răspuns-a Onisim: „Cunoștința Adevărului și uriciunea închinării la idoli”. Zis-a eparhul: „Cu cât preț te-ai vândut Stăpânului celui nou?”. Iar Onisim zise: „Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, cu cinstitul Său sânge răscumpărîndu-mă din pierzare, m-a mutat la nestricăciune, precum este scris în Scripturile noastre: nu cu argint sau cu aur stricăcios v-ați izbăvit de viața voastră cea deșartă, ce era de la părinți, ci cu cinstitul sânge, ca al unui miel fără de prihană și preacurat al lui Hristos”.

Eparhul l-a întrebat: „Care este viața deșartă după scripturile voastre? Spune-ne nouă!”. Zis-a Onisim: „Deșartă viață este: desfrânarea cea fără de lege, care pentru puțină dulceață trupească gătește veșnicul foc celor pătimași și iubitori de păcate; iubirea de argint, pentru care aproapele este năpăstuit; farmecele, care sunt rădăcina a toată asuprirea și vânarea; mândria ce se arată prin înălțarea minții asupra altora; zavistia, care pe Cain și pe alți mulți i-a învățat uciderea de frate; grăirea cea rea și limba cea neînfrânată care ca un nor întinde asupra tuturor luarea în râs; fățărnicia și minciuna, vrăjmășia adevărului și prietenia diavolului, prin care și pe Eva a împiedicat-o cel rău; mânia, aflătoarea blestemului, îndemnătoarea războiului și tatăl uciderii; beția care locuiește cu neînfrânarea și este soră și născătoare celei necurate vorbe, străină de gândul cel bun și fără de chip cu obiceiul și cu cuvântul”. Acestea toate ce s-au zis, sunt viața cea deșartă.

După acestea toate pentru o viață ca aceasta deșartă este izvor și maică slujba idolilor cea făcută de voi. Pentru că aceea este temelia desfrânării, învățătoarea neștiinței de Dumnezeu, orbirea minții, rînduitoarea gândirii celei rele, străină de cinste, ce se luptă împotriva Domnului și care se sârguiește să strice hotarul adevăratei cinstiri de Dumnezeu; povățuitoarea morții, slujitoarea năravului, hrana celor răi, împotrivitoarea faptelor bune, prigonitoarea de nestricăciune, propovăduitoarea legii voastre cea pierzătoare, prietena vărsării de sânge, domnul uriciunii, ce vânează pe cei proști, prin neștiința de Dumnezeu, mijlocitoarea de întuneric, cea străină de darul cel luminos, care leagă pe slujitorii săi cu lanțurile lucrurilor celor necinstite. Hulitoarea ce învață slava deșartă, care și pe cei bătrâni îi umple de necinste, poruncindu-le să joace la glasul trâmbitelor jertfelor, care pierde curăția fecioriei, cu fier și cu sabie, amestecând praznicele sale și prin vărsarea sângelui de dobitoace își arată necurățiile sale cele fără de rușine; care golește trupurile bărbaților prin mijlocul cetății și le arată la femei. Ceea ce tainele sale le săvârșește prin ucideri și desfrânări și ca pe o corabie înviforează mințile omenești, prin chipuri idolești. Se jertfește boul, tot pentru un bou, ca zeu; jertfește oile, tot pentru o oaie, ca zeiță. Pe om îl ucide, pentru jertfa omului celui cioplit în piatră sau lemn și în loc de sănătate face ucidere, aducând la cele neînsuflețite pe cele însuflețite, ca jertfă. Dar de ce grăiesc multe? Căci și usturoiului îi dă cinste dumnezeiască, ca în mai mare orbire și neștiință să pogoare pe oameni în iad.

Văzând o viață ca aceasta deșartă, a închinării la idoli care este întru voi, dar descoperită de Sfintele Scripturi, am fugit de la dânsa ca de o mare ce se învăluiește și am alergat la limanul cel bun și către viața cea legiuită și cuvioasă, a Unuia adevăratului Dumnezeu și spre dragostea aproapelui. Și pe tine te sfătuiesc, o! Tertile, ca împlinind legea dragostei, adică să-l iubești pe aproapele ca pe tine însuți, și tu, precum și eu, cunoscând adevărul, să lași deșertăciunea cea vremelnică, căci toate din lumea aceasta trec ca visul și că umbra. Deci degrabă să te apropii de Dumnezeu, Ziditorul tuturor și să te mântuiești, venind întru înțelegerea cea adevărată. Pentru că nu se bucură Dumnezeu de moartea celor ce l-au mâniat pe El, ci se veselește de întoarcerea și de pocăința lor, iar păcatele lor cele trecute le iartă”. Zis-a Tertil eparhul: „Tu nu numai singur nu vrei a te închina zeilor, netemându-te de munci, ci și pe noi voiești să ne aduci la a ta rătăcire?”. Grăit-a sfântul: „Muncile tale nu pot să mă înfricoșeze, chiar dacă ar fi oricât de cumplite, pentru că, mântuindu-mă prin așteptarea bunătăților ce vor să fie și întărindu-mă cu puterea Hristosului meu, cu înlesnire voi suferi toate cele puse de tine asupra mea”.

Atunci, eparhul a poruncit ca pe Sfântul Onisim să-l arunce în temnița cea mai întunecată și mai înfricoșătoare, în care fiind duș a petrecut 18 zile ca în raiul cel luminos și în locul cel răcoros, veselindu-se întru Domnul Dumnezeul său. Deci se adunau la dânsul credincioși, care îi fericeau pătimirea lui și cu cuvintele lor îl întăreau spre nevoință. Iar pe cei erau necredincioși, propovăduindu-le sfântul cuvântul lui Dumnezeu, îi povățuia la calea cunoștinței adevărului.

Dar după 18 zile, eparhul, arătându-se a fi milostiv, nu l-a condamnat la moarte, ci l-a izgonit din cetate și l-a trimis la Putiol, în surghiun. Dar Sfântul Onisim și acolo nu înceta a propovădui Evanghelia lui Hristos și a povățui pe mulți la viața veșnică. Înștiințându-se de aceasta Tertil, iarăși l-a prins și, legat, l-a adus înaintea judecății sale. Dar, întrebându-l și aflându-l neplecat în credință, a poruncit ca, întinzându-l, patru oameni să-l bată cu toiege, fără de cruțare. După aceea, bătându-l mult, cu nemilostivire, i-au sfărâmat foarte rău fluierele picioarelor și alte oase. Apoi, tăind capul Sfântului Onisim, a murit. Iar oarecare femeie de neam împărătesc, fiind creștină, l-a luat și a pus sfântul său trup în raclă de argint și săvârșea pomenirea mucenicului, câștigându-și ei, prin rugăciunile lui, pomenire de la Domnul, întru cereasca Împărăție. Pe aceasta, și nouă să ne fie a o câștiga întru Iisus Hristos, Domnul nostru, Căruia se cuvine slavă în veci. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Onisim

Troparul Sfântului Apostol Onisim

Glasul al 3-lea

Apostole Sfinte Onisim, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 6-lea

Irmos: Ca pe uscat umblând Israel cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Fiind luminat, Apostole Onisim, cu dumnezeiescul şi strălucitul har al Mântuitorului, izbăveşte sufletul meu cel întunecat, rugând pe Hristos, Iubitorul de oameni Dumnezeu, Fericite.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Luminat fiind de strălucirile cele dătătoare de raze ale Apostolului Pavel, prea lesne ai scăpat din negura necunoştinţei, mărite, strigând lui Hristos, cântare de mulţumire, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeiesc lucrător de cele sfinte te-ai arătat, preafericite şi cu dumnezeiescul Duh cu adevărat strălucind, pretutindeni ai alergat, vestind pe Hristos cu evlavie, de Dumnezeu fericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei)

Fiind împodobită cu frumuseţea faptelor celor bune, Împărăteasă Preacinstită, mai presus de minte ai primit în pântece pe Dumnezeu Cel Adevărat, Care ne luminează pe noi cu dumnezeieşti virtuţi.

 

Cântarea a 3-a 

Irmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Apropiindu-ţi gura de izvorul dumnezeieştilor ape şi primind pârâul desfătării ai adăpat dintr-Însul faţa Sfintei Biserici, Mărite Onisim.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu împărtăşirea luminii celei înţelegătoare luminat te-ai arătat, luminând în chip strălucitor cu făcliile dreptei credinţe şi cu strălucirea cea purtătoare de lumină a propovăduirii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu legăturile Apostolului Pavel te-ai dezlegat de robia înşelăciunii şi cu libertatea harului fiind cinstit, ai ajuns fiu al lui Dumnezeu, arătându-te dumnezeiesc moştenitor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei)

Cu înşelăciune şarpele târându-se odinioară, prin vicleşug m-a robit; iar prin tine scăpând din robia lui, Maică a lui Dumnezeu, cu laude te fericesc.

Irmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cântă cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă, strigând din cuget curat, întru Domnul prăznuind.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Domnul, Cel Ce voieşte să se mântuiască toţi de jugul robiei, te-a rânduit lucrător de cele sfinte, Fericite, spre a sluji Cinstitei Evanghelii, îndrumătorule în cele dumnezeieşti.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Făcutu-te-ai prin har fiu al lui Dumnezeu, vestind pe Cuvântul Cel Veşnic, Unul-Născut, Care, fiind cu Trup şi S-a amestecat minunat cu cei de pe pământ.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu puterea judecăţii şi cu ungerea cea dumnezeiască a preoţiei, ca un preot, ai strălucit preaînţeleptule şi cu răbdarea cumplitelor pătimiri mucenic dumnezeiesc te-ai făcut.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei)

Fiul Cel după fire fără de început şi Veşnic a primit de voie început în vreme din Fecioara Curată, vrând să înnoiască din stricăciune pe cei de sub vreme.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, luminează-le, mă rog Ţie; ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi pe toţi din negura greşelilor.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu isteţimea gândului şi a sufletului şi cu curăţia trupului, Fericite, zburând mai presus de cursele vrăjmaşului, te-ai înălţat la locaşurile cele cereşti, suindu-te pe aripile cunoştinţei de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Apostolul tău, Bunule, a propovăduit venirea Ta cea prin Trup, îndreptând pe cei rătăciţi, către cunoştinţa Ta şi luminându-i cu lumina cunoştinţei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-te-ai templu preafrumos, având înăuntru ca sfeşnic făclia harului, întemeiată cu zidirea dumnezeiescului Duh, Fericite Onisim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei)

Lanţurile păcatelor mele rupe-le, Fecioară, cu mijlocirea şi cu ocrotirea ta; că tu eşti nădejdea celor deznădăjduiţi, care aleargă cu credinţă la dumnezeiescul tău Acoperământ.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi

Strălucind ca soarele, cel chemat din cer, cu lumina harului te-a pogorât pe tine rază strălucitoare, ca să goneşti cu putere întunericul necunoştinţei, Preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În chip strălucit ai înfierat trufiile cele putrede şi nelegiuite ale celor fărădelege, vestind cu credinţă dumnezeieştile învăţături ale dreptei credinţe, preacinstite ierarhe al Domnului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei)

Fiind vinovat de păcate şi rănit cumplit eu, ticălosul, la tine alerg, Maica lui Dumnezeu cea Preamilostivă, rugându-mă să ştergi semnele rănilor greşelilor mele.

Irmos: Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Ca o rază ai ieşit, luminând lumii, Fericite, luminat fiind de razele Apostolului Pavel, soarele cel preastrălucitor, care a luminat lumea. Pentru aceasta, toţi te cinstim, Sfinte Apostole Onisim.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioşilor tineri. Iar pe haldei arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Luat-ai, Mărite Onisim, fericitul sfârşit şi prin nădejde priveşti nemurirea cea nepieritoare, Fericite; şi veselindu-te cânţi lui Hristos: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu cugetul tău cel vitejesc, Fericite Onisim, ai călcat măiestriile înşelăciunii, surpându-le pe ele cu organele dreptei credinţe, înţelepţitule de Dumnezeu şi strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei)

Ca Una ce eşti cu totul fără prihană, Mireasă a lui Dumnezeu, ai zămislit în pântece pe Dumnezeu Cuvântul, Cel Ce este nedespărţit de sânurile Tatălui şi L-ai ţinut în braţele tale, Binecuvântată, Preasfântă Maica lui Dumnezeu, Preacurată.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Din văpaie ai izvorât rouă cuvioşilor tineri şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Dănţuind împreună cu îngerii, Fericite Onisim şi împodobit cu cununa muceniciei, stai luminat înaintea scaunului Stăpânului; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Slujind dumnezeiescului Apostol, ai luat lucrarea dumnezeieştilor minuni cele de negrăit, Fericite, făcându-te propovăduitor adevărat al lui Hristos; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu harul tămăduirilor îmbogăţindu-te din Izvorul Cel Îndestulat al Mântuitorului, tuturor le-ai făcut cunoscut să se supună dumnezeieştilor Porunci, Fericite. Pe Acela Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei)

Povăţuiţi fiind către cunoştinţa minunii tale, lăudăm Taina cea mare şi mai presus de cuget, Preacurată, Cinstită Maica lui Dumnezeu şi o preaînălţăm întru toţi vecii.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Din văpaie ai izvorât rouă cuvioşilor tineri şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta oştile îngereşti; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care slăvindu-L cu Oştile îngereşti, pe tine te fericim.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Stea prealuminoasă te-ai arătat, strălucind cu razele cele luminătoare ale Duhului şi luminând marginile lumii cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu, Fericite Apostole Onisim. Pentru aceasta împreună cu ceata Apostolilor te mărim.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Fiind împodobit cu roadele Duhului, te-ai ridicat la ceruri, bucurându-te, purtătorule de Dumnezeu; că apostol cinstit al lui Hristos te-ai făcut, ierarh preaînţelept şi propovăduitor adevărat al celor mai presus de cuget, de Dumnezeu fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Totdeauna ai ocrotit pe cei ce te laudă pe tine, Fericite Onisim şi cinstesc pururea prăznuirea ta, stând înaintea Stăpânului cu totul luminat, cu totul strălucit şi cu totul acoperit de fulgerele cele de acolo.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei)

Prin naşterea ta, Preacurată Maica lui Dumnezeu, izbăvindu-mă de moartea cea trupească cea de demult şi lepădând blestemul şi stricăciunea şi moartea care s-a pricinuit din păcat, acum împreună cu oştile cele cereşti te măresc.

Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta oştile îngereşti; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care slăvindu-L cu oştile îngereşti, pe tine te fericim.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Scăpându-te din robia rătăcirii, slobod te-ai arătat întru Dumnezeu cu harul, făcându-te Lui rob ales, şi fiind părtaş al legăturilor Apostolului Pavel, pentru Hristos ai fost omorât, fără dreptate, Apostole. Pentru aceasta mărturisind după Lege, te-ai învrednicit de Lumina Cea de sus, Ierarhe Onisim. Drept aceea strigăm ţie: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Ca pe o Fecioară, singură între femei, pe tine Ceea ce ai născut fără de sămânţă pe Dumnezeu cu Trup, toate neamurile oamenilor te fericesc. Că întru tine S-a sălăşluit focul dumnezeirii şi ca pe un Prunc ai alăptat pe Făcătorul şi Domnul. Drept aceea, neamul îngerilor şi al oamenilor cuviincios mărim Preasfântă Naşterea ta şi cu toţi împreună strigăm ţie: Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu credinţă lăudăm, precum se cuvine, mărirea ta, Stăpână.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Izbăvitorul văzându-L Înălţat pe Cruce, Mieluşeaua se văita vărsând lacrimi şi striga cu amar: Lumea se bucură luând mântuire, dar inima mea arde văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi din milostivirea milei, Îndelung Răbdătorule, Doamne; Cel Ce eşti adâncul milei şi Izvorul Cel nedeşertat, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli, celor ce cu credinţă laudă precum se cuvine dumnezeieştile Tale Patimi.

Sfintii Cuviosi Auxentiu, Maron si Avraam 14 februarie

 Sfantul Cuvios Auxentiu (Auxentie)

Cuviosul Auxentiu a fost nobil la curtea imparatului bizantin Teodosie cel Mic. Acesta imbraca haina monahala si paraseste Constantinopolul stabilindu-se pe un munte, langa Calcedon, care mai tarziu avea sa se numeasca Muntele lui Auxentiu. Dorinta sa, era de a  ramane ascuns de ochii oamenilor, pentru a se linisti prin rugaciune si nevointa, insa, niste pastori, l-au descoperit, marturisind si locuitorilor din satele invecinate, despre viata sfanta a cuviosului. Astfel, oamenii au inceput sa-l caute, aducand bolnavi cuviosului pentru a-i vindeca.

Dumnezeu a tamaduit prin rugaciunile Sfantului Auxentiu multi orbi, leprosi, ologi si demonizati. Ca nu cumva oamenii sa-i atribuie minunile pe care le lucra Dumnezeu prin el,  sfantul proceda in modul urmator: fie le cerea tuturor celor prezenti sa se roage lui Dumnezeu impreuna cu el pentru bolnav; fie mai intai intarea credinta in cei prezenti, aratandu-le ca Dumenezeu le va face lor dupa credinta lor; fie, se ruga deasupra bolnavului rostind cuvintele "Te vindeca pe tine Domnul si Dumnezeul nostru lisus Hristos".

Sfantul Auxentiu a fost unul din Parintii celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic din Calcedon, din anul 451. S-a mutat la Domnul in anul 470. 

Acatistul Sfântului Cuvios Maron, sihastrul Siriei, doctorul fără de arginți al călugărilor (14 februarie)

feb.18

Troparul Sfântului Cuvios Maron, glasul 4:

Viața ta binecuvântată, Părinte Maron, i-a surprins pe Îngeri și a înspăimântat oștirile demonice, căci ai împodobit cu strălucirea Duhului Sfânt adunările credincioșilor. Cel ce acum viețuiești în locașul Ceresc al lui Hristos, roagă-te pentru noi să ne scape de ispite și de necazuri, iar noi cu prin credință îți sărbătorim preacinstita amintire.

Condac Sfântului Cuvios Maron, glasul 5:

Cuptorul patimilor l-ai stins cu roua înfrânării iar pentru aceasta Dumnezeu te-a îmbogățit cu darul vindecării, Sfinte Cuvioase Maron, vindecând boli grave și alungând armatele demonilor. Din acest motiv, te slăvim cu bucurie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Condac 1

Ales sfânt al lui Hristos și făcător de minuni, Cuviosul nostru Părinte Maron, îți aducem cântări de laudă, cu dragoste cinstindu-ți faptele și ostenelile căci ai fost ai plăcut lui Dumnezeu și de la El ai primit și darul tămăduirii bolilor. Având îndrăzneală la Dătătorul de sănătate, te rugăm vindecă-ne de toate bolile și salvează-ne de necazuri, căci noi te chemăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maron, doctorul fără de arginți al călugărilor și duhovnicul celor îndurerați!

Icos 1

Primind de la Dumnezeu fire îngerească, Sfinte Cuvioase Maron, ai trăit o viață curată, lăsându-ne o minunată icoană a desăvârșirii duhovnicești. Noi, dorind să imităm virtuțile tale, te strigăm:

Bucură-te, cel ce din tinerețe L-ai iubit din toată inima pe Domnul;

Bucură-te, renunțând la plăcerile lumești;

Bucură-te, trup înfrânat prin post și priveghere cu rugăciune;

Bucură-te, vas imaculat al harului lui Dumnezeu;

Bucură-te, cămin al Duhului Sfânt, împodobit cu curăție;

Bucură-te, cel ce ai trăit doar pentru Dumnezeu;

Bucură-te, cel sfințit de dreapta Celui Prea Înalt;

Bucură-te, ocrotitorul tăcerii;

Bucură-te, cel ce urăști zvonurile deșarte;

Bucură-te, cel cu gândurile înălțate la Cer;

Bucură-te, rod sfânt al Siriei;

Bucură-te, frumusețea și lauda Bisericii;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maron, doctorul fără de arginți al călugărilor și duhovnicul celor îndurerați!

Condac 2

Văzând Domnul sufletul tău fiind un câmp bun de cultivat rodnicia duhovnicească, ți-a îndreptat gândurile spre căutarea Adevărului Unic, Hristos Mântuitorul iar tu, Sfinte Părinte Maron, din dragoste pentru El ai părăsit lumea și te-ai eliberat de toate dependențele deșarte, sălășluindu-te în pustiul Cirului din Siria, lângă Eufrat, trăind ca monah și chemând neîncetat numele lui Dumnezeu pentru a te mântui: Aliluia.

Icos 2

Cu mintea luminată de Duhul Sfânt ai cunoscut deșertăciunea acestei lumi în care bucuria este înlocuită cu tristețe, bunăstare cu necazuri neașteptate, sănătatea cu boala. Dorind să ai binecuvântarea veșnică a lui Dumenzeu, Sfinte Cuvioase Maron,  ai renunțat la lume și ai luat asupra ta sărăcia, îndemnându-ne să te chemăm:

Bucură-te, iubitor de tăcerea pustiei;

Bucură-te, sânguitor în dobândirea smereniei și stăpânirii de sine;

Bucură-te, icoană a adevăratei lepădari de sine;

Bucură-te, trăind viața monahală ca un înger;

Bucură-te, stăpânire a credinței și a evlaviei;

Bucură-te, oglindă a ascultării răbdătoare;

Bucură-te, căpătând lacrimi duhovnicești;

Bucură-te, renunțând la fericirea vremelnică dar câștigând-o pe cea veșnică;

Bucură-te, zdrobind cu rugăciuni neîncetate uneltirile vrăjmașului;

Bucură-te, cel ce ți-ai supus trupul prin priveghere și osteneală;

Bucură-te, cel ce ai îmblânzit patimile prin post și înfrânare;

Bucură-te, gândindu-te mereu la judecata veșnică a lui Dumnezeu și la chinul veșnic;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maron, doctorul fără de arginți al călugărilor și duhovnicul celor îndurerați!

Condac 3

Umbrit și întărit de puterea Celui Atotputernic, ai depus jurămintele monahale tăindu-ți părul capului, Sfinte Cuvioase Maron, ai lăsat deoparte toată înțelepciunea trupească și ca un războinic priceput, dobândind armura mântuirii prin haina monahală, te-ai înarmat cu armă nebiruită a Crucii lui Hristos. Te-ai luptat cu putere împotriva dușmanului nevăzut, diavolul, și cu smerenie adâncă biruind mândria lui înălțată ai strigat către Domnul: Aliluia.

Icos 3

Dorind să renunți de tot la ispitele acestei lumi, te-ai dus în pustiul aspru sirian, Sfinte Părinte Maron, și ai găsit acolo un munte înalt unde se afla un templu vechi și părăsit al slujirii la idoli,  și, sfințindu-l lui Dumnezeu ai locuit în el, având cerul ca acoperire și pământul ca pat de odihnă. Purtai un veșmânt vechi, având trupul muncit, pârjolit de căldură și înghețat de frig, dar nu ți-ai îngăduit să renunți la osteneală pentru a-ți birui patimile trupului, arzând de dragoste pentru Domnul. Noi te chemăm:

Bucură-te, cel ce ai sfințit pustiul cu faptele tale;

Bucură-te, trecător vremelnic prin viața crudă a deșertului;

Bucură-te, slăvind pe Dumnezeu prin cântări tăcute;

Bucură-te, aducând rugăciuni neîncetate Domnului;

Bucură-te, căci nu ai slăbit postul;

Bucură-te, harnic lipsit de fățărnicie, care disprețuiești lenevia;

Bucură-te, purtător de haine vechi și cusute;

Bucură-te, prosperitate în răbdare și smerenie;

Bucură-te, înger pământesc;

Bucură-te, disprețuind slava omenească;

Bucură-te, zdrobind mrejele deșertăciunii și mândria fariseilor;

Bucură-te, vindecând farmecul sufletesc al aroganței;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maron, doctorul fără de arginți al călugărilor și duhovnicul celor îndurerați!

Condac 4

Furtuna ispitelor și năzuințele diavolului nu a putut să zdruncine templul sufletului tău, Cuvioase Părinte, căci el se întemeia pe piatra solidă a credinței în Hristos și se păstra prin cumpătare, osteneli și rugăciuni neîncetate, iar tu cu ele te-ai împotrivit neîncetat vrăjmașului neamului omenesc. Acum viețuiești în Raiul cel liniștit al celor răscumpărați de Mântuitorul Hristos care a biruit lumea, și strigi către El: Aliluia.

Icos 4

Auzind mulți despre viața ta îmbunătățită, Sfinte Părinte Maron, au venit să asculte învățăturile tale binefăcătoare de suflet și s-au îmbrăcat și ei în haina monahală în mănăstirea ta din pustie, iar tu i-ai primit cu dragoste părintească, i-ai călăuzit calea cea dreaptă spre mântuire, iar noi te chemăm:

Bucură-te, adevărat stâlp al credinței;

Bucură-te, blândețe duhovnicească;

Bucură-te, om al lui Dumnezeu, împodobit cu evlavie;

Bucură-te, războinicul lui Hristos, biruind armatele dușmanilor nevăzuți;

Bucură-te, înțelepțindu-i pe rătăcitori;

Bucură-te, vrednic monah al lumii cerești;

Bucură-te, ascet iscusit în virtuți;

Bucură-te, numărat printre marii pustnici;

Bucură-te, înțelept conducător al multor călugări sirieni;

Bucură-te, aducând multe suflete la Hristos;

Bucură-te, cel ce ai întemeiat multe mănăstiri prin ucenicii tăi în pustiul sirian;

Bucură-te, mare duhovnic al multor stareți;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maron, doctorul fără de arginți al călugărilor și duhovnicul celor îndurerați!

Condac 5

Fiind tu însuți o lumină ce străluceai de sfințenie, i-ai călăuzit pe toți spre Soarele Adevărului Hristos, robul lui Dumnezeu Maron, fiind un exemplu cu cuvântul și cu fapta căci totul în viața ta era închinat slujirii lui Dumnezeu și aproapelui tău. Pentru aceasta, ai moștenit binecuvântarea veșnică a Raiului împreună cu sfinții și cu ei Îi cântați în veci un cântec de laudă Mântuitorului Dumnezeu: Aliluia.

Icos 5

Văzând îngerii viața ta asemenea unui înger, binecuvântat de Dumnezeu Părinte Maron, adâncimea ta de smerenie, stăruința în rugăciune, fermitatea înfrânării și marea râvnă a duhului tău pentru curăție, au fost mirați și L-au slăvit pe Dumnezeu pentru tine, căci El te-a ajutat întărindu-ți firea slabă. Ne bucurăm și te lăudăm:

Bucură-te, lumină a pustiului, luminând țara Siriei cu strălucirea virtuților tale;

Bucură-te, minunată podoabă a călugărilor;

Bucură-te, floare parfumată a deșertului;

Bucură-te, pom roditor al sădirii cerești;

Bucură-te, îmbrăcat în dreptate;

Bucură-te, rodind în tine mănunchi de virtuți;

Bucură-te, cel purtător de Duh Sfânt;

Bucură-te, vas ales al harului lui Dumnezeu;

Bucură-te, slujitor bun și credincios al lui Hristos;

Bucură-te, adevărat slujitor al Domnului;

Bucură-te, împlinind poruncile Domnului și învățându-i pe ucenicii tăi să facă asemenea;

Bucură-te, mare duhovnic al călugărilor iubitori de pustie;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maron, doctorul fără de arginți al călugărilor și duhovnicul celor îndurerați!

Condac 6

Ai fost propovăduitorul virtuților evanghelice pentru frații tăi, Cuvioase Părinte Maron, iar pe fii tăi duhovnicești i-ai condus cu credincioșie în Sionul cel mai înalt, unde este locuința tuturor celor mântuiți prin mila lui Hristos Dumnezeu, iar tu, iubindu-L cu inima curată ai avut priceperea de a-I cânta: Aliluia.

Icos 6

Strălucind în pustia ta ca o flacără sfântă, Sfinte Părintele nostru Maron, cu lumina faptelor tale bune ai luminat sufletele și inimile oamenilor care au căutat călăuzire de la tine pentru mântuire, căci ei te știau că viețuiești ca un înger și veneau la tine să audă cuvintele tale pentru viața veșnică. Ție, învățătorul sfânt al adevărului ceresc, cu umilință te lăudăm:

Bucură-te, propovăduitor tăcut al Evangheliei lui Hristos;

Bucură-te, păzitorul zelos al tradițiilor apostolice;

Bucură-te, cel ce ai sădit în suflete sfintele dogme ale Ortodoxiei;

Bucură-te, mulțumind lui Dumnezeu prin dreptate, credință și fapte bune;

Bucură-te, ducând după tine ucenicii la Hristos;

Bucură-te, căci acum împreună cu ei, ca un tată cu copii lui, primești slava cerească de la Domnul Înălțat;

Bucură-te, cel plin de harisme neascunse primite de la Atotputernicul Dumnezeu;

Bucură-te, căci prin aceste harisme ai cumpărat mântuirea sufletelor;

Bucura-te, că ai placut lui Dumnezeu învățând pocăința în locul păcatului;

Bucură-te, căci prin călăuzirea ta cei greșiți au găsit calea cea dreaptă a mântuirii;

Bucură-te, cel iubit sincer de toți;

Bucură-te, slujind cu sârguință la mântuirea lor;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maron, doctorul fără de arginți al călugărilor și duhovnicul celor îndurerați!

Condac 7

Ai avut o singură dorință, Preacuvioase Părinte Maron, să-I mulțumești lui Dumnezeu și să slujești cu evlavie pentru mântuirea celor din jur, făcând din sfântul tău sălaș un adăpost pentru fiecare om obosit de marea vieții. Tu, ca un bun cârmaci, i-ai învățat pe toți ucenicii tăi și oamenii care au venit la tine cu cuvântul și exemplul să se îndepărteze de lume, și cu inima și gura să vestească în tăcere lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 7

Ai răsărit ca o nouă stea pe bolta Bisericii lui Hristos, de Dumnezeu binecuvântat Părinte Maron, trăind singur în pustie în rugăciuni, strălucind în neîncetate osteneli, și văzând Domnul Cel Atotvăzător râvna ta, a adunat în jurul tău o turmă de călugări iubitori de pustie, care vroiau să trăiască cu tine și să își zidească propria mântuire. Așa încât acolo, în mijlocul stăpânirii nimicite a închinătorilor la idoli, ai întemeiat biserica Unicului Dumnezeu adevărat, locuința ta, ca un crin în deșert înflorit duhovnicește. De asemenea, te slăvim cu aceste vrednice laude:

Bucură-te, cuvioase, împodobit cu sfințenie și curăție;

Bucură-te, purtător de Dumnezeu, înzestrat cu daruri dumnezeiești de sus;

Bucură-te, păstor bun al turmei de oi adunate de tine;

Bucură-te, că prin ostenelile tale ai transformat pustiul nepătruns într-o grădină duhovnicească;

Bucură-te, cel ce ai rușinat cu rugăciunile tale toate temerile și duhurile vrăjmașului;

Bucură-te, sărac cu duhul, dar bogat în multe harisme;

Bucură-te, podoaba chipului postirii;

Bucură-te, stea strălucitoare în adunarea sfinților;

Bucură-te, că ai iubit calea cea strâmtă și întristată mai mult decât pe cea lungă;

Bucură-te, distrugând toate patimile prin înfrânare;

Bucură-te, omorând prin asta și păcatul;

Bucură-te, cel ce cu înțelepciune ți-ai supus trupul și duhul;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maron, doctorul fără de arginți al călugărilor și duhovnicul celor îndurerați!

Condac 8

Toți cei care alergau la tine se bucurau de darurile primite de tine de la Domnul, Cuvioase Sfinte Maron, căci ai primit de la El darul de a alunga demonii, de a vindeca bolile, de a-i mângâia pe cei întristați și de a înmuia inimile împietrite, și ei Îi cântau Domnului care facea minuni prin tine: Aliluia.

Icosul 8

Te-ai muncit toată viața, Prea binecuvântat și purtător de Dumnezeu Părinte Maron, să alungi grija și să te lupți cu răul vrăjmașului creștinilor, călcând în picioare răutatea lui mândră cu armele minunate ale smereniei, postului, ascultării, al trudei duhovnicești, ridicând din genunchi rugăciuni neîncetate, vărsând lacrimi de pocăință, iar prin aceasta ai dobândit biruința împotriva potrivnicilor și darul de la Dumnezeu de a-i ajuta pe toți cei chinuiți de diavol. Ajută-ne cu rugăciunile tale, Sfinte Cuvioase Părinte, să rezistăm ispitelor vrăjmașului și să te imităm în biruința patimilor noastre, iar noi te chemăm:

Bucură-te, îndreptând prin smerenie mândria distrugătoare de suflete;

Bucură-te, că ai stins cu blândețe flacăra mâniei în tine;

Bucură-te, că ți-ai păzit curat sufletul și trupul prin înfrânare și priveghere;

Bucură-te, nimicind mândria diavolească;

Bucură-te, exorcist al demonilor;

Bucură-te, stingând puterea vrăjmașului;

Bucură-te, cel întărit de puterea lui Dumnezeu;

Bucură-te, îndepărtând minciuna;

Bucură-te, rușinând ispititorul demonic;

Bucură-te, având putere asupra duhurilor necurate;

Bucură-te, prigonind diavolul care a ieșit din cei stăpâniți de el;

Bucură-te, că la tine se aduc demonizații ca să îi faci sănătoși, scoțând diavolul din ei;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maron, doctorul fără de arginți al călugărilor și duhovnicul celor îndurerați!

Condac 9

Toți cei care au venit la tine pentru rugăciuni și binecuvântări, dragul nostru Cuvios Părinte, s-au minunat să te vadă umblând în haine sărăcăcioase și cusute, dormind sub un copac și doar în zilele de boală într-o peșteră. Tu i-ai primit cu dragoste deopotrivă pe bogați și săraci, pe nobili și simpli, și le-ai rostit cuvânt spre folosul sufletului. Ne rugăm ție și noi cu umilință în zilele de necaz, de ispite, de nedumerire și de îndoială, să rostești un cuvânt de mângâiere, de învățătură și de încurajare și să cântăm cu mijlocirea ta Domnului care face minuni pentru noi: Aliluia.

Icos 9

Ai fost desăvârșit în înțelepciune întrecând ritorii acestei lumi, Sfinte Cuvioase Maron, aducându-i pe păcătoși la pocăință prin ungerea plină de har a cuvintelor tale, i-ai întărit pe cei care se luptă în virtute și le-ai arătat calea mântuirii lui Hristos. Ai mers neclintit pe această cale până la moartea ta binecuvântată, te rugăm primește aceste vrednice laude:

Bucură-te, lumină vie a Bisericii Ortodoxe Siriene;

Bucură-te, fiind pentru noi un tămăduitor și un sfânt drept din cele mai vechi timpuri;

Bucură-te, căci în zilele vieții tale pe pământ și păgânii erau binecuvântați;

Bucură-te, mângâiere veșnică a neamului creștin;

Bucură-te, mijlocind mântuirea sufletelor și sănătatea trupurilor pentru cei ce te iubesc și te cinstesc;

Bucură-te, cetățean al deșertului, umplând orașele cu slava isprăvilor tale;

Bucură-te, măslinul binecuvântărilor lui Dumnezeu, ale cărui roade ne hrănesc cu credincioșie;

Bucură-te, aducând la Hristos pe ucenicii tăi care au izbutit în virtuți;

Bucurați-vă, că ai fost duhovnicul unor asceți desăvârșiți;

Bucură-te, stareț iscusit;

Bucură-te, văzător cu duhul, conducător al pustnicilor;

Bucură-te, căci biserica închinată numelui tău are ocrotirea lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maron, doctorul fără de arginți al călugărilor și duhovnicul celor îndurerați!

Condac 10

I-ai călăuzit spre mântuire pe mulți care au alergat la tine, care nu doar au vrut să se călugărească dar și să găsească drumul spre desăvârșire, i-ai mângâiat, i-ai ferit de nenorociri și întristări, fiind ca un părinte care își alină copilul în întristări și în boală, prin dragoste de tată uşurându-le povara durerilor. Pentru așa binecuvântare păgânii au devenit credincoși, cei nelegiuiți s-a făcut cuvioși, fiind binecuvântați de tine și cântând cu mulțumire lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 10

Rugăciunea ta a devenit zid sfânt și făcător de minuni, ajutându-i pe cei care cu credință veneau la tine în toată întristarea, căci de dragul curăției inimii tale, Sfinte Maron, Dumnezeu ți-a dat darul de vindeca bolnavi și neputința omenească, iar noi slăvim măreția lui Dumnezeu manifestată în tine și te lăudăm:

Bucură-te, vas plin de untdelemnul milei lui Dumnezeu;

Bucură-te, izvor dătător de viață, revărsând râuri de vindecare;

Bucură-te, grabnic vindecător al sănătăţii în slăbiciunea mintală;

Bucură-te, tămăduitorul tuturor bolilor, mai ales a aprinderii trupești și sufletești;

Bucură-te, cel ce aduci sănătate celor paralizați, epileptici și cu boli de plămâni;

Bucură-te, mângâietorul celor întristați;

Bucură-te, grăbindu-te să îi ajuți pe cei nevoiași;

Bucură-te, milostiv întăritor al celor slăbiți;

Bucură-te, doctor fără de arginți al bolilor sufletului și trupului;

Bucură-te, dătătorule de vindecare tuturor celor ce vin la tine cu credință;

Bucură-te, făcător de multe minuni minunate;

Bucură-te, primind belșugul harului lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maron, doctorul fără de arginți al călugărilor și duhovnicul celor îndurerați!

Condac 11

Cântarea de iubire ai adus Preasfintei Treimi la plecarea ta, Sfinte Cuvioase Părintele nostru Maron, căci precum grâul copt secerat la vreme bună ai avut o scurtă dar gravă boală și cu sfârșit creștinesc te-ai mutat de pe pământ la locașul cerului, primind răsplata din mâinile dreptului Iisus Hristos care ți-a așezat sufletul cu duhurile sfinților, iar acum și tu vestești în tăcere înaintea Tronului Slavei cântecul biruitor: Aliluia.

Icos 11

Ai fost lumină strălucitoare a harului lui Dumnezeu luminând țara siriană, Cuvioase Părinte, luminând pustiul cu strălucirea duhovnicească a faptelor și a minunilor tale, temeluind în el multe mănăstiri și dând dovadă de smerită ascultare, iar noi te chemăm așa:

Bucură-te, cel ce ai sfințit locul profanat de jertfe păgâne la idoli prin jertfa euharistică fără sânge;

Bucură-te, vrednic semănător de Dumnezeiasca jertfă liturgică;

Bucură-te, cuvios slujitor al Altarului Domnului;

Bucură-te, părinte, ridicând mâinile cu multă îndrăzneală către Domnul;

Bucură-te, înălțând cele mai calde și curate rugăciuni din inimă către Tronul Celui Atotputernic;

Bucură-te, cap uns cu untdelemnul preoţiei;

Bucură-te, conducător priceput al războinicilor duhovnicești;

Bucură-te, lumânare nestinsă în rugăciune către Dumnezeu;

Bucură-te, măslin care ai făcut prin rugăciunile tale să izvorască untdelemnul îndurărilor lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ai dat de băut celor însetați de mângâiere și de vindecare;

Bucură-te, binecuvântat cu darul facerii de minuni;

Bucură-te,binecuvântată vindecare dată de Dumnezeu trupurilor noastre și mijlocire primită pentru sufletele noastre;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maron, doctorul fără de arginți al călugărilor și duhovnicul celor îndurerați!

Condac 12

Ai înmulțit Harul dat Dumnezeu, Cuvioase Părinte Maron. Noi cu bucurie ne aducem aminte de numele tău și cu râvnă caldă alergăm spre chipul tău cel preacinstit, rugându-te cu sârguință să faci și pentru noi minuni ca dar de la Domnul Cel slăvit: dă vindecare tuturor celor care sunt bolnavi, mai ales cei care suferă de aprindere trupească și sufletească, și zguduie credința celor care vin alergând la tine, izbăvește-ne pe toți de orice nevoie și întristare, iar noi îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 12

Cântând moartea ta slăvită, s-au adunat la mormântul tău mulți călugări și credincioși și ridicând cu evlavie moaștele tale sfinte, au construit o biserică mare numele tău, Cuvioase Părinte, în care au fost așezate moaștele tale mult-vindecătoare. Iar noi, rugându-ne în această biserică închinată numelui tău, stând înaintea chipului tău întreg purtător de vindecări și parte din sfintele tale moaște, știm că faci minuni înmiresmate și cu sârguință ție ne rugăm: ascultă-ne mereu cerând mijlocirea ta pentru cei îndurerați, bolnavi și suferinzi care strigă spre tine:

Bucură-te, sfânt plin de minuni ale tămăduirii;

Bucură-te, aducând bucurii celor îndurerați;

Bucură-te, doctor al celor slabi;

Bucură-te, izvor nesecat de generozitate și milă;

Bucură-te, îmbrățisare plină de iubire și compasiune;

Bucură-te, vindecarea dată de Dumnezeu trupurilor noastre;

Bucură-te, mijlocire favorabilă pentru sufletele noastre;

Bucură-te, bunul nostru duhovnic;

Bucură-te, puternic mijlocitor pentru mântuirea noastră a păcătoșilor;

Bucură-te, milostiv ajutor al tuturor celor ce te pomenesc cu evlavie;

Bucură-te, vindecatorul nostru grabnic;

Bucură-te, caldul nostru mijlocitor;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maron, doctorul fără de arginți al călugărilor și duhovnicul celor îndurerați!

Condac 13

O, Cuvioase și purtător de Dumnezeu Părinte Maron, Făcătorule de Minuni! Primește acest cântec de laudă de la noi nevrednicii și nu înceta să te rogi pentru toți cei bolnavi și îndurerați care aleargă la mijlocirea ta cu credință și cu rugăciunile tale plăcute lui Dumnezeu ne dăruiește nouă tuturor tot ce este de folos în aceasta viață vremelnică și pentru mântuirea veșnică, ca împreună cu tine să Îi cântăm neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia. (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icos 1

Primid de la Dumnezeu fire îngerească, Sfinte Cuvioase Maron, ai trăit o viață curată, lăsându-ne o minunată icoană a desăvârșirii duhovnicești. Noi, dorind să imităm virtuțile tale, te strigăm:

Bucură-te, cel ce din tinerețe L-ai iubit din toată inima pe Domnul;

Bucură-te, renunțând la plăcerile lumești;

Bucură-te, trup înfrânat prin post și priveghere cu rugăciune;

Bucură-te, vas imaculat al harului lui Dumnezeu;

Bucură-te, cămin al Duhului Sfânt, împodobit cu curăție;

Bucură-te, cel ce ai trăit doar pentru Dumnezeu;

Bucură-te, cel sfințit de dreapta Celui Prea Înalt;

Bucură-te, ocrotitorul tăcerii;

Bucură-te, cel ce urăști zvonurile deșarte;

Bucură-te, cel cu gândurile înălțate la Cer;

Bucură-te, rod sfânt al Siriei;

Bucură-te, frumusețea și lauda Bisericii;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maron, doctorul fără de arginți al călugărilor și duhovnicul celor îndurerați!

Condac 1

Ales sfânt al lui Hristos și făcător de minuni, Cuviosul nostru Părinte Maron, îți aducem cântări de laudă, cu dragoste cinstindu-ți faptele și ostenelile căci ai fost ai plăcut lui Dumnezeu și de la El ai primit și darul tămăduirii bolilor. Având îndrăzneală la Dătătorul de sănătate, te rugăm vindecă-ne de toate bolile și salvează-ne de necazuri, căci noi te chemăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maron, doctorul fără de arginți al călugărilor și duhovnicul celor îndurerați!

Rugăciune:

O, iubit și Sfânt stareț, Cuvios și purtător de Dumnezeu Părinte Maron! Privește cu milostivire asupra noastră, păcătoșii și roagă-te Domnului Cel milostiv și atotdarnic să ne trimită toate binecuvântările pentru păzirea țării noastre. Înalță rugăciuni pentru noi, păcătoșii, la Stăpânul Oștirilor Domnul nostru Iisus Hristos, cere milă și bunătate de la El, mântuiește-ne de toate necazurile și bolile înverșunate și de toate patimile și de aprinderea trupească și sufletească și izbăvește-ne cu rugăciunile tale de atacul demonilor, de vrăjmașii văzuți și nevăzuți.

Cere iertare pentru păcatele noastre și mântuiește-ne pe noi ca Hristos să ne fie milostiv la Judecata în ziua de pe urmă, așa încât cu bucurie să stăm înaintea slavei Sale nespuse și să ascultăm chemarea plină de milă a lui Dumnezeu pentru noi în Împărăția Cerurilor și într-o bucurie de nedescris să ne desfătăm de bunătatea feței Sale, căci El este binecuvântat și slăvit împreună cu Tatăl Său fără Început și cu Preasfântul Duh cel Bun și de Viață Dătător, acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!