S-a făcut singur

 

Un om care nu credea în Dumnezeu, avea totdeauna obiceiul să spună că soarele, luna, pământul şi lumea întreagă s-au făcut ele singure.

Într-o zi, acesta s-a dus la un vecin, care, spre deosebire de el, credea în Dumnezeu. Necredinciosul a văzut pe unul din pereţii casei un covor deosebit de  frumos.

A întrebat atunci pe vecin:

- Cine a făcut covorul acesta?

Gazda îi răspunse liniştit:

- Nimeni.

- Cum aşa nimeni?

Omul îi răspunse liniştit:

- Uite-aşa: eu m-am trezit cu el pe perete, cum îl vezi, el s-a făcut singur, el s-a urcat pe perete, el singur.

Necredinciosul s-a supărat:

- Văd eu că mă iei peste picior. Vorbeşti într-aiurea, vecine!

- Ba nu vorbesc de loc într-aiurea. Dumneata îmi tot spui mereu că nu-i Dumnezeu şi că soarele, pământul şi celelalte toate s-au făcut ele singure. Dacă e aşa, atunci şi dumneata trebuie să mă crezi pe mine. De ce te-aş crede numai eu, iar dumneata pe mine nu?

Necredinciosul a plecat nasul în pământ şi din ziua aceea n-a mai zis că nu-i Dumnezeu, iar cu vremea a -nceput şi el a crede.

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI-Alungarea nevoilor și necazurilor!

O,Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare,ceea ce esti mai presus decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii,Fecioară de Dumnezeu aleasă,bucuria tuturor celor necajiți;da-ne mângâiere și nouă,celor ce suntem în necazuri că afară de tine altă scăpare si ajutor nu avem.

Tu singură ești mijlocitoarea bucuriei noastre și ca Maica lui Dumnezeu și ca Maica milostivirii,stând înaintea prestolului Preasfintei Treimi,poți să ne ajuți nouă.

Că nimeni din cei ce se roagă ție ,cu credință nu este rușinat.

Auzi-ne și acum în ziua necazului nostru pe noi cei ce cădem înaintea icoanei tale și cu lacrimi ne rugăm ție.

Alungă de la noi toate necazurile și nevoile ce vin asupra noastra,întru aceasta vremelnică viață și prin atotputernica ta mijlocire nu ne lipsi pe noi nici de veșnica și nesfârșita bucurie întru Împărăția Fiului tău și Dumnezeului nostru.AMIN!