S-a făcut singur

 

Un om care nu credea în Dumnezeu, avea totdeauna obiceiul să spună că soarele, luna, pământul şi lumea întreagă s-au făcut ele singure.

Într-o zi, acesta s-a dus la un vecin, care, spre deosebire de el, credea în Dumnezeu. Necredinciosul a văzut pe unul din pereţii casei un covor deosebit de  frumos.

A întrebat atunci pe vecin:

- Cine a făcut covorul acesta?

Gazda îi răspunse liniştit:

- Nimeni.

- Cum aşa nimeni?

Omul îi răspunse liniştit:

- Uite-aşa: eu m-am trezit cu el pe perete, cum îl vezi, el s-a făcut singur, el s-a urcat pe perete, el singur.

Necredinciosul s-a supărat:

- Văd eu că mă iei peste picior. Vorbeşti într-aiurea, vecine!

- Ba nu vorbesc de loc într-aiurea. Dumneata îmi tot spui mereu că nu-i Dumnezeu şi că soarele, pământul şi celelalte toate s-au făcut ele singure. Dacă e aşa, atunci şi dumneata trebuie să mă crezi pe mine. De ce te-aş crede numai eu, iar dumneata pe mine nu?

Necredinciosul a plecat nasul în pământ şi din ziua aceea n-a mai zis că nu-i Dumnezeu, iar cu vremea a -nceput şi el a crede.