De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate
ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe
toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino
și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată
întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă
Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre.
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă
neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl
nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția
Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea
de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile
noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în
ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne
pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un
răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii
robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne,
miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi
foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un
Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești
Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și
numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa
milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim
prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și
întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din
Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă
cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care
pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din
ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a
făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și
întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede,
Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a
grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne,
auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta,
auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că
nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul
meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în
întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea
încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de
demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale
m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un
pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți
întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în
mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi
calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă
de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că
Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul
dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru
dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe
vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt
robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă,
Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale,
șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de
păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu
înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am
făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei
judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a
născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele
ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop,
și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele
smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele
șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept
înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și
Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii
Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de
lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei
deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș
fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul
umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine,
Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile
Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile
de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)
Condacul 1
Alesule
Voievod şi Împărat al slavei, pe Tine, Făcătorul cerului şi al
pământului, văzându-Te pe muntele Taborului, schimbându-Te la Faţă întru
slavă, toată zidirea s-a mirat, cerurile s-au cutremurat şi toţi
pământenii s-au bucurat, iar noi, nevrednicii, aducându-Ţi pentru
Schimbarea Ta la Faţă închinare de mulţumire, împreună cu Petru din
suflet Îţi cântăm: Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să
fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Icosul 1
Îngerilor
necunoscută şi oamenilor nepătrunsă a fost Dumnezeirea Ta, Dătătorule
de Lumină, Hristoase, când, cu fulgerele şi razele Luminii Tale
neînserate, Te-ai arătat pe muntele Taborului ucenicilor Tăi, care s-au
înspăimântat, văzând norul strălucind luminos şi glasul Tatălui auzind,
au înţeles taina Întrupării Tale şi au cântat aşa:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu cel fără de moarte, luminează-ne pe noi cu lumina Feţei Tale;
Iisuse, Dumnezeul cel Bun şi Puternic, trezeşte-ne pe noi, cei ce dormim în adâncul întunericului şi în somnul păcatului;
Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea nepătrunsă, scoate-ne şi pe noi din locul întunericului;
Iisuse, Cel ce ai umplut toată lumea cu slava Ta, sălăşluieşte-ne şi pe noi în lăcaşurile raiului;
Iisuse, Lumina lumii, slobozeşte-ne din mâna celui viclean pe noi, cei ce stăm în întuneric;
Iisuse, Soarele Dreptăţii, îmbracă-ne în veşmântul adevărului şi al dreptăţii pe noi, cei ce dormim în umbra morţii;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 2-lea
Văzând,
Iubitorule de oameni, Doamne, că ucenicii Tăi nu sunt încă luminaţi şi
nu pricep că Tu trebuie să mergi la Ierusalim şi acolo să pătimeşti
multe şi să fii omorât, ai început de atunci să le spui că toate acestea
trebuie să le rabzi de bunăvoie pentru mântuirea noastră. Totuşi, ei
neputând înţelege dacă sunt de la Dumnezeu sau de la om, după şase zile
ai luat cu Tine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi i-ai dus pe muntele
Taborului, ca să le arăţi, înainte de Cruce, slava Ta dumnezeiască, ca
şi în timpul pătimirilor Tale să-Ţi cânte: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Înţelesul
cel greu de pătruns al pătimirii Tale celei de bunăvoie neputând să-l
înţeleagă ucenicii Tăi, Doamne, mai înainte de crucea Ta, ai dus pe trei
dintre ucenicii Tăi într-un munte înalt, ca să vadă minunea
înfricoşatei Tale Schimbări la Faţă şi dumnezeiasca Ta slavă, cea
pururea fiitoare, ca atunci când Te vor vedea răstignit să înţeleagă că
pătimirea Ta este de bunăvoie şi să-Ţi cânte aşa:
Iisuse, Care de jos ai urcat pe un munte înalt, urcă-ne şi pe noi întru cele de sus, ca să căutăm desfătarea întru cele înalte;
Iisuse,
Care ai îndepărtat pe Petru şi pe fiii lui Zevedeu de mulţimea grijilor
lumeşti, îndepărtează şi mintea noastră de lucrurile pământeşti, ca să
învăţăm a ne feri de patimile cele josnice;
Iisuse, Care cu multă
trudă ai dus pe prietenii Tăi la o înălţime preafrumoasă, învaţă-ne şi
pe noi ca prin sudoare şi multă trudă să ne nevoim în toate zilele;
Iisuse,
Care ai arătat ucenicilor, în tăcerea rugăciunii, Schimbarea Ta la
Faţă, învredniceşte-ne acum şi pe noi, credincioşii Tăi, să ne luminăm
cu dulceaţa cuvintelor Tale;
Iisuse, Care ai arătat trei martori ai
slavei Tale în liniştea Taborului, dă-ne şi nouă, celor tăcuţi şi goi,
să cugetăm totdeauna la slava Ta;
Iisuse, Care pentru numele Tău s-a
veselit Taborul şi Ermonul, dă-ne şi nouă, ca prin chemarea preadulcelui
Tău nume, să săvârşim urcare la cele înalte;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 3-lea
Aleşii
Tăi Apostoli, îmbrăcaţi fiind cu putere de sus, Doamne, i-ai urcat în
Tabor, ca să înveţe a cânta cele înalte şi să cugete la cele cereşti,
iar nu la cele pământeşti. Îmbracă-ne, dar, şi pe noi cei căzuţi întru
cele de jos şi biruiţi totdeauna de neputinţele trupului, cu puterea şi
slava Ta, ca puterea Ta să lucreze în neputinţele noastre, şi să-Ţi
cântăm Ţie cu dragoste: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Vrând
ca înainte de Cruce, de pătimirea cea de bunăvoie, să descoperi în
parte slava dumnezeirii Tale, Hristoase, Mântuitorul nostru, ai ales
numai trei dintre muritori care să fie martorii acestei slave: pe Petru,
care Te-a iubit mai mult decât toţi şi Te-a mărturisit, primul dintre
toţi, Fiu al lui Dumnezeu, pe Iacob, care, având nădejdea bunătăţilor
viitoare, capul sub sabie şi-a plecat şi, astfel, a pus început
mucenicilor Tăi, şi pe Ioan cel feciorelnic, care, mai mult decât toţi
păstrând neprihănirea trupului şi a duhului, a primit har deosebit întru
vederea unor negrăite descoperiri şi a slavei Tale dumnezeieşti.
Împreună cu ei primeşte şi de la noi aceste cântări de laudă:
Iisuse, Cel ce de la Petru, mai înainte de Schimbarea la Faţă, ai primit mărturisirea, primeşte şi calda noastră mărturisire;
Iisuse,
Cel ce aceluiaşi Petru, în Tabor, i-ai dat îndrăzneală să vorbească cu
Tine, spune şi inimilor noastre celor paşnice şi bune;
Iisuse, Cel ce
pe fiii lui Zevedeu, pentru iubirea lor înflăcărată, i-ai numit fiii
Tunetului, nu ne birui cu tunetul mâniei Tale;
Iisuse, Cel ce
aceloraşi ucenici nu le-ai îngăduit să coboare foc din cer asupra
samaritenilor, stinge focul patimilor noastre lăuntrice;
Iisuse, ridică-ne împreună cu feciorelnicul Ioan în Taborul cel de sus, întru curăţia trupului şi a sufletului;
Iisuse, Cel ce ştiai că Iacob va bea întâiul Tău pahar, găteşte-ne şi nouă locuri în rai;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 4-lea
Furtună
a fost arătarea dumnezeirii Tale în muntele Sinai, deoarece în tunete
şi fulgere ai dat legea slugii Tale Moise; tot aşa şi în Horeb a fost
duh de tărie ce despica munţii; vijelie şi foc când Ilie proorocul a
vrut să Te vadă. Totuşi nu în vijelie, nici în cutremur şi nici în foc
nu a fost Domnul, ci în glas de adiere de vânt Ţi-ai arătat Faţa şi
slava dumnezeirii Tale, precum şi în muntele Taborului ai şezut în faţa
lor şi cu bucurie Ţi-au cântat: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzind
Moise şi Ilie în Tabor cuvintele Tale, că vei sfârşi la Ierusalim, s-au
făcut martori la toată lumea, Doamne, că Tu eşti cu adevărat Fiul lui
Dumnezeu, trimis de Tatăl spre mântuirea oamenilor, aşa cum a mărturisit
şi glasul Său din cer. Căci Moise a fost chemat din morţi, ca să
mărturisească celor ţinuţi în iad venirea Ta în lume. Ilie însă a fost
chemat din rai, ca să spună lui Enoh despre slava Ta, văzută în
Schimbarea Ta la Faţă. Iar noi, mirându-ne de taina arătării proorocilor
Tăi în Tabor, cu umilinţă îţi cântăm:
Iisuse, Cel ce ai vrut ca
văzătorul de Dumnezeu Moise să-Ţi privească Faţa Ta, arată-ne şi nouă,
în veacul ce va să vie, dulceaţa cea dorită a Feţei Tale;
Iisuse, Cel
ce de demult lui Moise i-ai arătat strălucirea slavei Tale, arată-ne şi
nouă, întru Împărăţia Ta, Faţă către faţă, bunătatea cea nespusă a
privirii Tale;
Iisuse, Cel ce în linişte şi în glas de adiere de vânt
lin l-ai învăţat pe Ilie descoperirea Ta, învaţă-ne şi pe noi, în chip
minunat şi în linişte, nepătimirea dumnezeiască;
Iisuse, Cel ce l-ai
adus pe robul Tău Ilie în rai, în car de foc nearzător, ridică-ne şi pe
noi, în chip minunat, la înălţimea desăvârşitei vieţuiri;
Iisuse, Cel
ce de demult în multe chipuri ai grăit proorocilor, iar în Tabor le-ai
vestit moartea Ta, hrăneşte cu cuvintele vieţii veşnice şi sufletele
noastre cele flămânde;
Iisuse, Cel ce prin gura a doi martori ai
descoperit ucenicilor taina Schimbării Tale la Faţă, aprinde şi credinţa
noastră cea rece cu adierile cele negrăite ale Duhului Sfânt;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 5-lea
Stelei
celei izvorâtoare din Dumnezeu Te-ai asemănat prin strălucirea negrăită
a Preacuratului Tău Trup, Dătătorule de Lumină, Doamne, când,
apropiindu-Te de ucenicii Tăi care dormeau, ai înălţat Tatălui Tău, pe
înălţimea muntelui, rugăciunea Ta de împăcare. Atunci s-a luminat Faţa
Ta ca soarele şi îmbrăcămintea s-a făcut mai albă decât zăpada.
Apostolii, trezindu-se, au văzut slava Ta, a Unuia-Născut din Tatăl,
plin de har şi de adevăr, şi stând cu frică Ţi-au cântat: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văzându-Te
Apostolii Tăi în Tabor, având chip de om şi Schimbându-Te la Faţă întru
slava dumnezeiască şi vorbind cu Moise şi cu Ilie despre sfârşitul Tău,
au înţeles puterea Ta cea pururea fiitoare şi dumnezeirea ascunsă sub
acoperământul trupului, s-au înspăimântat auzind cele grăite şi s-au
desfătat de vederea dumnezeieştii Tale slave. Dar numai atât au văzut
cât a putut să încapă vederea ochilor trupeşti, iar noi împreună cu
dânşii Îţi cântăm:
Iisuse, Cel ce ai strălucit ucenicilor Tăi
dumnezeiasca şi nespusa Ta slavă, străluceşte în inimile noastre Lumina
Ta cea pururea fiitoare;
Iisuse, Cel ce ai împărtăşit pe
întâistătătorii Legii şi harului cu lumina Ta cea mai presus de lume,
prin acea împărtăşire adună mintea noastră ce rătăceşte pururea;
Iisuse,
Cel ce în Tabor ai dezgolit puţin fulgerul dumnezeirii Tale, ascuns în
trup, dezvăluie căderile în păcat, ascunse în conştiinţa noastră cea
ticăloasă;
Iisuse, Cel ce cu razele Luminii celei necreate ale
Trupului Tău ai luminat muntele sfânt, luminează cu lumina poruncilor
Tale şi sufletele noastre cele întunecate;
Iisuse, Cel ce prin Schimbarea la Faţă ai luminat marginile lumii, luminează-ne şi ne înfrumuseţează şi pe noi cei întunecaţi;
Iisuse,
Cel ce prin strălucirea luminii Tale din Tabor ai curăţat precum zăpada
pe ucenicii Tăi, curăţeşte-ne şi ne înnoieşte şi pe noi cei întunecaţi;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 6-lea
Văzând
binecuvântata şi mântuitoarea Ta grăire, Hristoase, Dumnezeul nostru,
împreună cu Moise şi cu Ilie pe muntele Taborului, ucenicii Tăi Petru,
Iacob şi Ioan s-au bucurat foarte. Petru, având glasul plin de iubire
dumnezeiască, a zis: „Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti,
vom face aici trei colibe: Ţie una, lui Moise una şi lui Ilie una”. Noi
însă, nevrednicii, nu cutezăm a Te întreba, ci cu smerenie Te rugăm
pentru milă şi cu glas tremurând Îţi cântăm: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Nor
luminos a strălucit în Tabor spre însemnare la toată lumea. Petru
vorbea despre colibe, glasul Părintelui vestea descoperirea şi venirea
Duhului Sfânt i-a umbrit pe Apostoli şi vârful muntelui l-a înconjurat.
Aceştia şi mai mult s-au înfricoşat şi, intrând cu frică în nor, au
simţit nepătrunsa Ta dumnezeire şi cu multă îndrăzneală Ţi-au cântat
unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce pe Israel de demult în pustie l-ai condus cu stâlpul de nor, Însuţi şi acum arată-ne calea în Împărăţia Ta;
Iisuse, Cel ce pe Apostolii Tăi, în Tabor, cu nor luminos i-ai învăluit, acoperă-ne şi pe noi cu roua Duhului Tău Cel Sfânt;
Iisuse,
Cel ce locuieşti în ceruri, în Biserica nefăcută de mâini, arată-ne şi
nouă biserica dătătoare de lumină şi umbra preacurată a dumnezeirii
Tale;
Iisuse, Cel ce nu ai vrut pe pământ corturi făcute de mâini,
zideşte-ne cortul cel lăuntric, cu bun chip, al Duhului Sfânt, cu care
să mergem la ceruri;
Iisuse, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o
haină, îmbracă-ne şi pe noi cei dezbrăcaţi cu haina ţesăturii
dumnezeieşti a neprihănirii şi curăţiei;
Iisuse, Cel ce ai întins
cerul ca o piele, îmbracă-ne şi pe noi cei răniţi în haina luminoasă ca
zăpada a cereştii Tale frumuseţi;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 7-lea
Vrând
să descopere taina cea din veac ascunsă a dumnezeirii Tale, Hristoase,
Părintele Tău Ceresc, acum, iarăşi, precum la Iordan, în timpul
Botezului, a vestit că Tu eşti Fiul Lui, şi astfel, cu glas, din nor, a
mărturisit zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, pe Acesta să-L
ascultaţi”. Iar Apostolii, înfricoşându-se, au căzut cu faţa la pământ,
cântându-Ţi: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Nouă
şi preaslăvită descoperire s-a făcut în Tabor, Stăpâne Doamne, când
Apostolii înşişi, văzători şi slugi, auzind glasul Părintelui şi tunet
din nori, s-au înspăimântat şi o nouă revărsare de lumină deodată i-a
luminat şi, privindu-se unul pe altul, s-au mirat şi, căzând cu faţa la
pământ, Ţie, Stăpâne, închinându-se, Ţi-au adus aceste laude:
Iisuse, Cel ce eşti Chipul Prealuminat al Ipostasului Părintesc, schimbă viaţa noastră cea întunecată şi necurată;
Iisuse, Cel ce eşti strălucirea slavei Părinteşti, luminează sufletele noastre cele căzute şi afundate în întuneric;
Iisuse,
Cel ce eşti minunat şi înfricoşător în slava dumnezeirii Tale,
înnoieşte vederea noastră cea duhovnicească stricată prin păcat;
Iisuse,
Prealine, Cel ce eşti plin de iubire, prin strălucirea cea nespusă a
Trupului Tău, toată necurăţia sufletelor noastre fă-o mai albă decât
zăpada;
Iisuse, Lumină fără început, în Lumina Ta din Tabor arată-ne şi nouă Lumina Tatălui;
Iisuse, Lumina cea neschimbată în lumina cea nevăzută a Împărăţiei Tale, arată-ne şi nouă lumina Duhului;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 8-lea
În
chip minunat şi străin, Ţi s-au arătat Moise şi Ilie în Tabor, Stăpâne
Doamne, văzând închipuirea Ipostasului dumnezeiesc şi vorbind despre
pătimirea Ta cea de bunăvoie ce îţi stătea înainte. Acoperindu-i pe ei
norul cel luminos şi încetând glasul din cer, slava Domnului s-a luat de
la ucenicii Tăi, iar ei Ţi-au cântat: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cu
totul ai fost întru cele de sus, Cuvinte al lui Dumnezeu, când Te-ai
Schimbat la Faţă în Tabor, dar nici de cele de jos nu Te-ai despărţit.
Iar când proorocii au plecat şi vederea dumnezeiască s-a sfârşit, Tu
Te-ai apropiat de ucenicii Tăi, ce căzuseră de spaimă la pământ şi,
atingându-i cu mâna le-ai zis: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi”. Iar
ucenicii, deschizând ochii şi nevăzând pe nimeni, afară de Tine, s-au
bucurat foarte şi, mulţumind lui Dumnezeu, Ţi-au cântat aşa:
Iisuse, Cel ce ai cuvintele vieţii veşnice, fii totdeauna cu noi în călătoria pământească;
Iisuse, Cel ce ne-ai săturat pe noi cu privirea dumnezeirii Tale, nu ne lăsa pe noi singuri întru slujirea Ta;
Iisuse,
Cel ce mai înainte de Cruce ne-ai lămurit taina pătimirilor Tale de
voie, dă-ne nouă totdeauna să ne amintim de pătimirea Ta;
Iisuse, Cel ce ne-ai arătat, mai înainte de moarte, slava Ta, dă-ne nouă să înţelegem totdeauna îndumnezeirea Trupului Tău;
Iisuse, Chipul cel neschimbat al Celui ce Este, înnoieşte în sufletele noastre privirea Chipului şi asemănării Tale;
Iisuse, Cel ce eşti pecetea cea asemenea Tatălui, însemnează în trupurile noastre bunătatea cea nespusă a Chipului Tău;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 9-lea
Toată
firea s-a înfricoşat, văzând preaslăvita Schimbare la Faţă în Tabor,
Hristoase Mântuitorule: îngerii stând nevăzut cu frică şi cu cutremur
Ţi-au slujit Ţie, cerurile s-au înspăimântat, pământul s-a cutremurat,
văzând slava Domnului. Muntele Tabor, care până atunci era întunecat şi
fumegând, s-a acoperit cu un nor luminos, pentru că pe el au stat
Preacuratele Tale picioare. Iar ucenicii Tăi, Doamne, neputând suferi să
vadă Faţa Ta, au căzut la pământ, acoperindu-şi feţele, până când,
sfârşindu-se vedenia, Tu Însuţi i-ai ridicat şi ei Ţi-au cântat:
Aliluia!
Icosul al 9-lea
Ritorii
cei deşerţi de înţelepciune, nefiind luminaţi de har, nu pot pricepe
taina preaslăvitei Tale Schimbări la Faţă. Pentru aceasta, când ai
coborât cu ucenicii din munte, ai poruncit prietenilor Tăi nimănui să nu
spună din ceea ce au văzut, până când Fiul Omului nu Se va scula a
treia zi din mormânt. Şi ei tăcând nu au spus nimănui nimic în acele
zile, din cele ce au văzut şi au auzit, dar în inima lor Ţi-au cântat
aşa:
Iisuse, Cel ce pe nor de foc ai fost purtat, izbăveşte-ne cu lumina Ta de toată întinăciunea sufletească;
Iisuse, Cel ce Te-ai îmbrăcat în întregul Adam, luminează firea noastră cea întunecată;
Iisuse,
Cel ce ai desfătat pe ucenicii Tăi cu strălucirea dumnezeirii Tale,
desfătează-ne şi pe noi totdeauna cu învăţăturile Tale;
Iisuse, Cel
ce ai luminat pe ucenicii Tăi prin norul dătător de rouă, luminează-ne
şi pe noi totdeauna cu razele preaslăvitei Tale Schimbări la Faţă;
Iisuse, Cel ce ai sfinţit Taborul cu Preacuratele Tale picioare, îndreptează picioarele noastre spre a sluji Ţie pururea;
Iisuse,
Cel ce cu nevinovatele Tale mâini ai arătat ucenicilor să urce în
muntele Tău, îndreptează şi mâinile noastre în lucrarea faptelor celor
bune;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 10-lea
Vrând
să mântuieşti lumea, Te-ai Schimbat la Faţă în Tabor pentru noi,
Doamne, ca să ne faci vrednici de slava Ta cerească şi să schimbi trupul
smereniei noastre, ca să fie asemenea slavei Tale la învierea cea de
obşte şi în Împărăţia Ta cea veşnică, pe care ai gătit-o, de la facerea
lumii, celor ce Te iubesc pe Tine, de care să ne învredniceşti şi pe
noi, precum pe Moise şi pe Ilie i-ai învrednicit în Tabor să Te vadă
Faţă către faţă şi să-Ţi cântăm cu toţi sfinţii cântarea veşnică:
Aliluia!
Icosul al 10-lea
Împărate
Preaveşnic, toate le-ai făcut spre mântuirea noastră. Pentru noi ai
primit Preacuratul trup din Preasfânta Fecioară Maria şi ai venit în
lumea aceasta având chip de rob. Tot aşa Te-ai Schimbat la Faţă pe
muntele cel sfânt, ca să luminezi întunericul dinlăuntrul nostru, al
celor ce stăm în întunericul şi în umbra morţii şi să ne faci pe noi,
din fii ai mâniei, fiii Tăi preaiubiţi. Pentru aceasta cu mulţumire Îţi
cântăm:
Iisuse, pe Tabor chipul robului l-ai schimbat, ca pe noi să ne faci din robi ai păcatului fiii lui Dumnezeu;
Iisuse, chiar trupul Tău l-ai dat la moarte, ca firea noastră cea căzută să o prefaci prin Tine;
Iisuse, Cel ce în Tabor ai arătat frumuseţea cea negrăită a Împărăţiei Tale, întăreşte în noi pacea şi adevărul Duhului Sfânt;
Iisuse,
Cel ce prin strălucirea dumnezeiască a Trupului Tău toată făptura ai
îndumnezeit-o, înnoieşte-ne şi pe noi prin îndumnezeirea trupului la a
doua Ta venire;
Iisuse, Cel ce în Tabor ai arătat focul dumnezeirii Tale, arde cu foc nematerialnic şi păcatele noastre;
Iisuse,
Cel ce ai hrănit acolo cu preadulcele Tale cuvinte pe ucenicii Tăi,
sfinţeşte şi sufletele noastre cele flămânde cu Sfintele Tale Taine;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 11-lea
Cântare
de umilinţă aducem Ţie noi nevrednicii, pentru Schimbarea Ta la Faţă,
şi strigăm: Dă-ne nouă, robilor Tăi, înălţimea vieţuirii cereşti şi
strălucirea slavei dumnezeieşti celei pururi fiitoare, iar cu inimă
curată învredniceşte-ne, în chip gândit, să ieşim la muntele Tău cel
sfânt şi să vedem cu ochii minţii preaslăvita Schimbare la Faţă, ca
să-Ţi cântăm în chip luminos: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Fiind
Lumina Nepătrunsă şi Dătător de Lumină, Iisuse, Lumina cea pururea
fiitoare şi fără de început, Lumina Ta ai adus-o în lume, pentru că ai
urcat cu Preacuratul Tău Trup în muntele Taborului şi acolo ai arătat
ucenicilor Tăi lumina cea necreată şi dumnezeiască şi chipul slavei
Părinteşti. Acestei lumini, mai presus de fire, să ne faci şi pe noi
părtaşi, ca să-Ţi cântăm din adâncul sufletului unele ca acestea:
Iisuse
Hristoase, Lumina cea adevărată, întăreşte sufletele noastre, cu cugete
bune, în toate zilele călătoriei noastre pământeşti;
Iisuse, Împărate, Lumina cea fără început, aprinde din nou făclia cea stinsă a sufletului până în ziua sfârşitului nostru;
Iisuse, Lumina Lină, Care dai viaţă, trimite sufletelor noastre lumină şi viaţă în ceasul cel înfricoşător al morţii noastre;
Iisuse, Lumina Sfântă, Care luminezi şi arzi, scoate-ne atunci din bezna întunericului;
Iisuse, Lumina Preadulce şi Preasfântă, însoţeşte-ne către lumina palatului Tău ceresc printre vămile amare ale văzduhului;
Iisuse,
Lumina cea mai luminoasă decât orice soare, luminează-ne în strălucirea
sfinţilor Tăi, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 12-lea
Dăruieşte-ne,
Doamne Iisuse, harul Tău, pe care în Tabor l-ai dat aleşilor Tăi
ucenici Petru, Iacob şi Ioan, şi ne primeşte pe noi ca şi pe aceia, ca
îmbrăcaţi cu putere de sus şi luminaţi de Duhul Sfânt, având inima
curată şi duhul înnoit, să urcăm în Taborul cel gândit, mergând din
putere în putere, nevoindu-ne mai mult în post şi rugăciune şi petrecând
întru neprihănire, să-Ţi cântăm cu vrednicie: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântând
Preacurata Schimbare la Faţă preaslăvim dumnezeiasca Ta slavă arătată
în Tabor, ne închinăm dumnezeirii şi puterii Tale şi credem cu Petru că
Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu, Care ai venit
în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi şi cântăm împreună cu Apostolii,
din adâncul sufletului: bine este să fim noi aici împreună cu Tine.
Pentru aceasta nu ne ruşina pe noi, cei neputincioşi şi învechiţi în
trup, care credem întru Tine, ci ne acoperă cu lumina dumnezeieştii Tale
străluciri pe cei ce cu dragoste Îţi cântăm:
Iisuse, Soarele cel neapus, Care ai răsărit în Tabor, luminează-ne cu dumnezeiasca Ta strălucire;
Iisuse, Lumina cea neajunsă, Care Te-ai arătat întru Schimbarea Ta la Faţă, încălzeşte-ne cu împărtăşirea harului Tău;
Iisuse, Biserica Veşnică a Ierusalimului Ceresc, sălăşluieşte-ne în cortul Tău dumnezeiesc;
Iisuse, Floarea cea binemirositoare a raiului, înmiresmează-ne şi pe noi cu aromatele sfinţeniei şi ale curăţiei;
Iisuse,
Focul cel curăţitor, Care ai vrut să curăţeşti cerul şi pământul de
orice întinăciune, curăţeşte-ne şi pe noi de toată întinăciunea trupului
şi a duhului;
Iisuse, Piatra cea preţioasă, Care ai luminat Sionul
cel de sus cu frumuseţe dumnezeiască, învredniceşte-ne şi pe noi să
vedem această frumuseţe;
Iisuse, Dumnezeul Cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 13-lea
O,
Preadulce şi Atotbunule Iisuse, Cel ce în Tabor ai strălucit cu slava
dumnezeiască, primeşte acum această puţină rugăciune a noastră, precum
ai primit în muntele cel sfânt închinarea ucenicilor Tăi, aşa şi pe noi
învredniceşte-ne să ne închinăm preaslăvitei Tale Schimbări la Faţă, ca
strălucind în lumina faptelor bune, să se lumineze prin Tine întunericul
păcatului ce locuieşte în noi şi să ne arătăm vrednici moştenitori ai
Împărăţiei Tale celei veşnice, unde cu toţi sfinţii să-Ţi cântăm:
Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice
iarăşi Icosul 1: Îngerilor necunoscută şi oamenilor nepătrunsă a
fost..., Condacul 1: Alesule Voievod şi Împărat al slavei...,
Icosul 1
Îngerilor
necunoscută şi oamenilor nepătrunsă a fost Dumnezeirea Ta, Dătătorule
de Lumină, Hristoase, când, cu fulgerele şi razele Luminii Tale
neînserate, Te-ai arătat pe muntele Taborului ucenicilor Tăi, care s-au
înspăimântat, văzând norul strălucind luminos şi glasul Tatălui auzind,
au înţeles taina Întrupării Tale şi au cântat aşa:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu cel fără de moarte, luminează-ne pe noi cu lumina Feţei Tale;
Iisuse, Dumnezeul cel Bun şi Puternic, trezeşte-ne pe noi, cei ce dormim în adâncul întunericului şi în somnul păcatului;
Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea nepătrunsă, scoate-ne şi pe noi din locul întunericului;
Iisuse, Cel ce ai umplut toată lumea cu slava Ta, sălăşluieşte-ne şi pe noi în lăcaşurile raiului;
Iisuse, Lumina lumii, slobozeşte-ne din mâna celui viclean pe noi, cei ce stăm în întuneric;
Iisuse, Soarele Dreptăţii, îmbracă-ne în veşmântul adevărului şi al dreptăţii pe noi, cei ce dormim în umbra morţii;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul 1
Alesule
Voievod şi Împărat al slavei, pe Tine, Făcătorul cerului şi al
pământului, văzându-Te pe muntele Taborului, schimbându-Te la Faţă întru
slavă, toată zidirea s-a mirat, cerurile s-au cutremurat şi toţi
pământenii s-au bucurat, iar noi, nevrednicii, aducându-Ţi pentru
Schimbarea Ta la Faţă închinare de mulţumire, împreună cu Petru din
suflet Îţi cântăm: Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să
fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
şi această
Rugăciune
Doamne,
Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care locuieşti întru Lumina cea
nepătrunsă, şi eşti Strălucire Slavei Tatălui şi Chip al Ipostasului
Său! La plinirea vremii ai venit, Tu, pentru mila cea nespusă faţă de
neamul omenesc cel căzut, Te-ai micşorat, chip de rob luând, Te-ai
smerit pe sine, ascultător fiind chiar până la moarte. Totuşi, înainte
de Cruce şi de pătimirea cea de bunăvoie, în muntele Taborului, Te-ai
Schimbat la Faţă, întru slava Ta dumnezeiască, înaintea sfinţilor Tăi
ucenici şi Apostoli, ca atunci când Te vor vedea răstignit şi dat morţii
să priceapă că pătimirea este de bunăvoie şi dumnezeiască.
Învredniceşte-ne şi pe noi, pe toţi, să prăznuim Preacurata Schimbare la
Faţă cu inimă curată şi cu minte neîntinată, să urcăm în muntele Tău
cel sfânt, în sălaşul sfintei Slavei Tale, unde este glasul curat al
celor ce prăznuiesc, glasul nespusei bucurii, ca acolo, împreună cu
sfinţii, Faţă către faţă, să vedem slava Ta, în ziua cea neînserată a
Împărăţiei Tale şi să preaslăvim Preasfânt Numele Tău, împreună cu Cel
fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţă
Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Şi se face otpustul.
Canon de rugăciune la Praznicul Schimbării la Faţă a Domnului (1)
Troparul Schimbării la Faţă a Domnului, glasul al 7-lea:
Schimbatu-Te-ai la Faţă în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând
ucenicilor Tăi Slava Ta, pe cât li se putea. Strălucească şi nouă,
păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie.
Cântarea 1, glasul al 4-lea.
Irmosul:
Cetele israeliteneşti, cu picioare neudate trecând Marea Roşie şi în
adâncul cel umed pe călăreţii vrăjmaşi voievozi văzându-i cufundaţi, cu
bucurie au cântat: să cântăm Dumnezeului nostru că S-a preaslăvit.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Cuvintele vieţii grăind despre Dumnezeiasca Împărăţie Hristos către
ucenici, a zis: pe Tatăl să cunoaşteţi în Mine, ca Unul Care Străluceşte
cu Lumină Neapropiată, cu bucurie cântând: să cântăm Dumnezeului
nostru, că S-a preaslăvit.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Cu puterea neamurilor vă veţi îmbrăca, prieteni ucenici şi minunaţi vă
veţi face în bogăţia lor, că vă veţi umple de Slavă. Că Mă voi arăta,
mai luminat decât soarele strălucind, întru bucurie cântând: să cântăm
Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Astăzi Hristos în Muntele Taborului, strălucind luminos cu Dumnezeiasca
Rază, precum a făgăduit ucenicilor Şi-a golit chipul şi umplându-se ei
de Rază Dumnezeiască, de lumină purtătoare, cu bucurie au grăit: să
cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins cu putere; pentru aceasta, s-a întărit în Domnul inima mea.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
În Adam, îmbrăcându-Te tot, Hristoase, firea cea înnegrită de demult,
schimbând-o, ai luminat-o şi cu schimbarea Chipului Tău, dumnezeu ai
făcut-o.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Cel Ce a povăţuit pe Israel de demult în pustie, prin stâlp în chipul
focului şi prin nor, astăzi în Muntele Taborului în chip de negrăit a
strălucit Hristos în Lumină.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am slăvită rânduiala Ta, Hristoase Dumnezeule, că Te-ai născut
din Fecioară ca să mântuieşti din rătăcire pe cei ce cântă Ţie: Slavă
puterii Tale, Doamne.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Legea însemnând cu scrisoare în Sinai, Hristoase Dumnezeule, în nor, în
foc, în ceaţă şi în vifor Te-ai arătat purtat. Slavă puterii Tale,
Doamne.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Ca să adevereşti slăvită rânduiala Ta, Hristoase Dumnezeule, că Cel Ce
eşti mai înainte de veci, Tu Acelaşi şi în nor suindu-Te, în Tabor în
chip de negrăit ai strălucit.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Împreună grăind au stat înaintea Ta, Stăpâne Hristoase, ca nişte slugi
aceia şi către ei în pară de foc şi în nor şi în vânt subţire ai vorbit.
Slavă puterii Tale, Doamne.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Vestit-a Slava Crucii Tale, venind în Tabor Moise, cel ce Te-a văzut pe
Tine de demult în foc şi în rug şi Ilie, cel ce s-a înălţat în car de
foc, Hristoase.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cel Ce ai despărţit de lumină întunericul cel întâi izvodit, în lumină
Te laudă pe Tine lucrurile ca pe Ziditorul, Hristoase, în lumina Ta,
îndreptează căile noastre.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Înaintea Feţei Tale, munţii s-au plecat. Că şi lumina, strălucirea cea
pe sus umblătoare, soarele a venit sub picioarele Tale, Hristoase, dacă
bine ai voit a-Ţi schimba Chipul Cel omenesc.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Iată, Mântuitorul Hristos, au strigat Moise şi Ilie către ucenicii cei
aleşi în Sfântul Munte al Taborului; pe Acesta L-am vestit de demult că
este Dumnezeu.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Firea Cea Neschimbătoare a Dumnezeirii, Celei Ce se poartă întru Sine
fără materie, S-a amestecat cu omenirea şi Lumina arătându-Şi
Apostolilor, în chip de negrăit a strălucit.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Pe tine Raza Cea pururea Fiitoare, dacă Te-au văzut strălucind în Slava
Părintească ucenicii, Hristoase, au grăit către Tine: în Lumina Ta
căile noastre le îndreptează.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Când m-am necăjit, am strigat către Domnul şi m-a auzit Dumnezeul mântuirii mele.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Lumină mai luminoasă decât razele soarelui în Tabor strălucind Hristos, ne-a luminat pe noi.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Suindu-Te în Muntele Taborului Te-ai schimbat la Faţă, Hristoase şi toată înşelăciunea ai întunecat, lumină strălucind.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Pe Tine Dumnezeu cunoscându-Te măriţii Apostoli în Tabor, Hristoase, minunându se şi-au plecat genunchii.
CONDAC, glasul al 7-lea:
În munte Te-ai schimbat la Faţă şi pe cât au putut ucenicii Tăi au
văzut Slava Ta, Hristoase Dumnezeule, pentru ca, atunci când Te vor
vedea Răstignit, să înţeleagă patima Ta cea de bunăvoie şi să
propovăduiască lumii că Tu eşti cu adevărat Raza Tatălui.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii lui Avraam, oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat,
cu laude cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Luminaţi fiind în Muntele Taborului cu Lumina Slavei Celei Neapropiate,
Apostolii, Hristoase, au grăit: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti
cuvântat.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
De suflarea Dumnezeiescului Glas, de norul cel răcoritor şi de Raza Ta,
Hristoase, îndulcindu-se Apostolii, au cântat: Dumnezeul părinţilor
noştri, bine eşti cuvântat.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Dacă Te-a văzut Petru pe Tine, Hristoase, în Lumină Neapropiată
strălucind în Muntele Taborului, a grăit: Dumnezeul părinţilor noştri,
bine eşti cuvântat.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Cu Hristos, Începătorul vieţii fiind fiii lui Zevedei, când a arătat El
Lumina Chipului Său, ei au cântat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine
eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Tinerii în Babilon, cu dumnezeiască râvnă fiind aprinşi, îngrozirea
tiranului şi a văpăii bărbăteşte au călcat-o şi în mijlocul focului
fiind aruncaţi, rourându-se, au cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile
Domnului, pe Domnul.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Cel Ce toate le poartă cu bunăvoinţă, Hristos, cu preacuratele Sale
picioare S-a suit în Muntele Taborului; acolo, mai mult decât raza
soarelui strălucind cu faţa Sa, pe cei mai aleşi din Legea Veche şi din
Legea Darului i-a arătat, cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului, pe Domnul.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
În Slava Cea Neapropiată arătându-Se în chip de negrăit în Muntele
Taborului Lumina Cea Necuprinsă şi Neapusă, Raza Tatălui a luminat
făptura şi a îndumnezeit pe oamenii cei ce cântă: Binecuvântaţi, toate
lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Cu sfinţită cuviinţă stând Moise şi Ilie în Muntele Taborului şi Chipul
Dumnezeieştii Feţe luminat văzându-L, pe Hristos în Părinteasca Slavă
strălucind, au cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Pentru Dumnezeiasca vedere cea din nor s-a preamărit oarecând faţa lui
Moise; iar Hristos cu lumina şi cu Slava ca şi cu o haină Se îmbracă,
că, Însuşi Făcătorul luminii fiind, luminează pe cei ce cântă:
Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Văzând ucenicii pe Hristos înconjurat de nor luminos în Tabor şi jos
spre pământ privind, mintea luminându-şi, L-au lăudat pe El împreună cu
Tatăl şi cu Duhul: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Cântarea a 9-a.
Stih: Măreşte, sufletul meu, pe Domnul, Cel Ce S-a schimbat la Faţă în Muntele Taborului.
Irmosul:
Naşterea ta Nestricată s-a arătat, căci Dumnezeu din coapsele tale a
ieşit şi S-a arătat Purtător de Trup pe pământ şi cu oamenii a vieţuit.
Pentru aceasta, pe tine, de Dumnezeu Născătoare, toţi te mărim.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Spăimântaţi fiind de acea nouă vărsare de lumină, dar îndată
luminându-se, ucenicii au privit unul către altul şi jos la pământ
căzând, Ţie Stăpânului tuturor, s-au închinat.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Glas de Dumnezeu suflet din nor s-a auzit, întărind minunea. Că Tatăl
luminilor a grăit către Apostoli: Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, pe
Acesta să-L ascultaţi.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Lucruri noi şi preaslăvite văzând şi Glasul Părintesc auzind în Tabor
slugile Cuvântului, închipuirea chipului celui dintâi, au grăit: Acesta
este Mântuitorul nostru.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Cel Ce eşti Chipul Cel Neschimbat al Celui Ce este de-a pururi
Neschimbat, Pecetea Cea Neschimbată, Fiule Cuvinte, Înţelepciune şi
Braţule, Dreapta şi Puterea Celui Preaînalt, pe Tine Te lăudăm cu Tatăl
şi cu Duhul.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
În Muntele Taborului Te-ai schimbat la Faţă, Dumnezeule, între
înţelepţii Ilie şi Moise, împreună fiind de faţă şi ucenicii Tăi, Iacov
şi Petru şi Ioan. Iar Petru acestea a zis Ţie: bine este să facem aici
trei colibe: una lui Moise şi una lui Ilie şi una Ţie, Stăpânului
Hristos. Cel Ce ai arătat atunci acelora lumina Ta, luminează şi
sufletele noastre.