Ziua Eroilor a fost proclamată sărbătoare națională prin Decretul - lege nr. 1693 din 4 mai 1920 și este celebrată în fiecare an de Ziua Înălțării Domnului.
Ziua Eroilor sărbătorită în aceeași zi cu Înălțarea Domnului a fost hotărâtă și de Sfântul Sinod în 1920, consfințită mai apoi prin două hotărâri sinodale în anii 1999 și 2001 drept sărbătoare națională bisericească.
În anul 1919, în semn de recunoștință față de militarii care au murit pe câmpul de luptă în timpul Primului Război Mondial, s-a semnat Tratatul de la Versaille, prin care țările beligerante și-au asumat întreținerea mormintelor ostașilor care au fost îngropați pe teritoriile acestora.
În această zi, în toate bisericile din țară și străinătate se face pomenirea eroilor români care au căzut pe toate câmpurile de luptă de-a lungul veacurilor pentru libertate, dreptate, credință și pentru apărarea țării și întregirea neamului.
Sărbătoarea Înălțării Domnului la Cer
La patruzeci de zile după învierea Sa, Hristos S-a înălţat la c ceruri, de unde venise, aşa cum El însuşi Ie-a spus cândva ucenicilor Săi: Vă sminteşte aceasta? Dacă veţi vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte? (loan 6, 61-62). Desigur, acest lucru nu înseamnă că, începând din ceasul întrupării, Hristos nu a mai existat ca Dumnezeu în ceruri, ci înseamnă că avea să urce acolo mai târziu, cu trup omenesc. De altfel, coborârea Sa din ceruri se înţelege ca bunăvoire dumnezeiască, nu ca mutare din loc.
În intervalul dintre înviere şi înălţare, Hristos S-a arătat ucenicilor Săi de mai multe ori. El Ie-a dezvăluit acestora tainele împărăţiei lui Dumnezeu, după cuvântul Sfântului Evanghelist Luca: ...cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu (Fapte 1,3).
Sărbătoarea împărătească a înălţării are o mare importanţă pentru viaţa creştină şi duhovnicească, pentru că este legată de îndumnezeirea omului.
(- Ieroteos Vlahos – Cuvânt la Înălţarea Domnului - cununa sărbătorilor Împărăteşti -
din Predici la Marile Sărbători – editura Egumeniţa)
Sărbătoarea de astăzi este un praznic împărătesc. Este coroana sărbătorilor Domnului. Dacă Naşterea lui Hristos este începutul şi rădăcina, sărbătoarea de astăzi este sfârşitul şi culmea. Să aruncăm o privire asupra acestui fapt minunat pe care îl sărbătorim astăzi.
După învierea Sa, Domnul nostru a rămas patruzeci de zile aici, pe scoarţa pământului. Însă în această perioadă nu a rămas fără să lucreze. S-a arătat în diferite locuri şi în diferite momente ucenicilor şi apostolilor Săi. În ce scop? Ori de căte ori Domnul s-a arătat înaintea ucenicilor Săi, mai întâi le-a dat binecuvântarea şi pacea Sa ,,care covârşeşte toată mintea” (Filipeni 4, 7), pentru care se roagă neîncetat Biserica noastră. Apoi, i-a învăţat cele mai înalte învăţături despre împărăţia cerurilor, le-a spus că nu trebuie să mai zăbovească în Ierusalim, ci să se împrăştie în toate părţile lumii şi să propovăduiască Evanghelia. Şi, în sfârşit, a profeţit că împărăţia Lui, care este duhovnicească, nici un diavol, nici o putere nu va putea vreodată, să o submineze şi să o nimicească. Prin aceste arătări, toţi ucenicii Lui, şi chiar cel mai necredincios, Toma, s-au încredinţat neclintit că Domnul a înviat.
Pentru ultima oară Domnul s-a înfăţişat înaintea ucenicilor Săi pe Muntele Măslinilor, puţin în afara Ierusalimului. Acolo, pe o culme, L-au văzut pentru ultima oară.
Erau toţi adunaţi pentru ziua Înălţării. Câţi? Cam atâţi câţi se adună astăzi în ziua Înălţării. Erau cei doisprăzece (12) ucenici (Iuda fusese înlocuit de Matia), erau cei şaptezeci (70) de ucenici, erau femeile mironosiţe şi în mijlocul adunării era Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Toţi împreună 120 de suflete.
„Sus să avem inimile” auzim la Dumnezeiasca Liturghie. Trebuie ca mintea noastră, inima noastră, toată existenţa noastră să se ridice către cele de sus. Oamenii veacului nostru au arătat un mare interes să audă despre cine se va sui primul pe Lună şi pe celelalte astre: un rus, un american, un englez?… „Deşertăciunea deşertăciunilor…” sunt acestea (Ecclesiast 1, 2). Oricât s-ar urca, foarte aproape vor fi de pământ.
Prin Înălţarea lui Hristos, care este Dumnezeul-Om, firea omului s-a înălţat atât de sus, cât nici el însuşi nu-şi imagina. Hristos este primul om care a deschis cerurile şi de acum cerurile sunt deschise pentru om. S-a deschis drumul. Înainte, păşiţi! Hristos ne dă putere.
(† Episcopul Augustin (Atena, 1960) - Mitropolitul Augustin la 104 ani, trad. Frăţia Ortodoxă Misionară Sfinţii Trei Noi Ierarhi Sursa: Ne vorbeşte Părintele Augustin)
Azi, 13 iunie:
* Pomenirea Sfintei Muceniţe Achilina
Achilina s-a născut în oraşul palestinian Biblos din cinstiţi şi dreptmăritori părinţi creştini.
Deşi în vîrstă de doar şapte ani fiind, Achilina cunoştea toate tainele credinţei creştine, iar la vîrstă de zece ani ea a fost atît de plină de Duhul Sfînt încît a putut să predice pre Hristos femeilor ei însoţitoare cu mare putere şi rîvnă.
Cînd au izbucnit persecuţiile de sub împăratul Diocleţian cineva a pîrît-o pe Achilina înaintea trimisului împărătesc Volusian, care era mai curînd fiară decît om. Volusian a poruncit mai întîi ca fecioara să fie biciuită, apoi să i se înfigă o vergea încinsă în foc prin urechi şi prin creier.
Dar pînă la ultima ei suflare fecioara Achilina L-a mărturisit pe Hristos Domnul pe faţă şi cu libertate, iar cînd din cap a început să-i curgă sînge şi creier, ea a căzut jos, ca moartă.
Trimisul, văzînd aceasta, şi socotind cu adevărat că Achilina este moartă, a poruncit ca trupul ei să fie scos în afara cetăţii şi aruncat pe groapa de necuraţii şi gunoaie, spre mîncare cîinilor. Dar un înger al Domnului s-a pogorît din cer şi s-a înfăţişat noaptea înaintea fecioarei şi i-a zis:
„Ridică-te şi primeşte sănătate!”. Fecioara s-a ridicat şi s-a făcut desăvîrşit sănătoasă, şi multă vreme a adus mulţumită cu lacrimi lui Dumnezeu, rugîndu-L pe El să nu o lipsească de muceniceasca moarte. Atunci s-a auzit un glas din cer care a zis:
„Mergi, şi fie ţie după cum voieşti!”. Aşa, Achilina s-a îndreptat şi a intrat în cetate. Porţile cele încuiate ale cetăţii s-au deschis singure înaintea ei, şi ea a intrat în palatul trimisului împărătesc ca un duh şi s-a dus la patul lui. Trimisul s-a cuprins de groază de moarte, văzînd-o vie pe fecioara pe care el o omorîse în chinuri groaznice.
În ziua următoare, la porunca lui, călăii au dus-o pe Achilina la eşafod, spre a fi omorîtă prin tăierea capului. Mai înainte de aceasta, fecioara Achilina s-a rugat în genunchi lui Dumnezeu, şi şi-a dat sfîntul ei suflet. Călăul a tăiat capul Achilinei care deja murise.
Sfintele ei moaşte dau tămăduire multor bolnavi. Achilina era în vîrstă de doisprezece ani cînd L-a mărturisit pre Hristos cu sîngele ei.
Ea a luat cu cinste cununa muceniciei la anul 293.
* Pomenirea Sfîntului Trifilie, Eiscopul Leucosiei [Nicosiei] Ciprului
Trifilie a fost ucenicul Sfîntului Spiridon al Trimitundei Făcătorul de Minuni, iar mai după aceea împreună lucrător cu el în insula Ciprului.
El era un bărbat milostiv, cu mintea curată şi avînd întreaga feciorie de-a lungul întregii lui vieţi. El era „fântînă de lacrimi” şi mare nevoitor.
El bine a păstorit turma lui Hristos, iar cînd s-a odihnit a primit cununa celor mai mari ierarhi din ceruri.
Sfîntul Trifilie piscopul Nicosiei din Cipru a adormit cu pace la anul 370 după Hristos.
* Pomenirea Sfintei Anna şi a fiului ei Ioan
Fiind orfană, Anna a fost luată într-o casă de nobili şi crescută şi educată ca o fiică adoptivă. Fecioară vrednică fiind, acel nobil i-a dat-o pe Anna de soţie fiului lui.
Cînd bătrînul nobil a murit, rudele l-au silit pe fiul să se lepede de soţia lui, din cauza originii ei joase, şi să se însoare cu o alta, nobilă şi bogată ca şi el. Dar fiul de nobil era om drept şi temător de Dumnezeu, şi nu a voit să facă aceasta.
Văzîndu-l pe soţul ei în război cu familia lui din pricina ei, Anna a părăsit palatul în taină şi a scăpat la o insulă îndepărtată, unde nu se afla nici un suflet omenesc. Dar ea a ajuns la acea insulă însărcinată fiind, şi acolo a dat naştere unui prunc de parte bărbătească.
Ea a vieţuit în acea insulă timp de treizeci de ani, în post şi în rugăciune. Apoi, după tainica Purtare de Grijă a lui Dumnezeu, la insulă a sosit un ieromonah care l-a botezat pe fiul Annei, dîndu-i numele de Ioan.
Acest suflet sfînt, această Anna, a dus viaţa tuturor nevoinţelor în veacul al cincilea şi a adormit cu pace.
texte preluate din ”Proloagele de la Ohrid”, 13 iunie – Editura Egumenița, autor: Sf. Nicolae Velimirovici - + 1956) https://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com/proloagele-de-la-ohrida
Cugetare în ziua a 13-a a lunii:
Despre învierea morţilor
- La glasul înfricoşat al trâmbiţelor îngereşti, va învia şi trupul meu, din locul unde se va găsi zăcând.
- Sufletul meu de unde se va găsi atunci, va zbura să se unească iarăşi cu trupul.
- Împreună apoi uniţi sufletul cu trupul vor fi nemuritori. Ce altă nemurire mai pot avea? Fie pedeapsă pentru păcatele săvârşite, fie fericire pentru pocăinţa făcută şi virtuţile săvârşite.
- Nevoieşte-te în post şi înfrânare sau în alt chip fă miloste¬nie, ca să-ţi dea Dumnezeu pocăinţă adevărată şi să te căieşti de păcatele tale.
(Text preluat din "Filacteriul sufletului"- meditații pentru fiecare zi a lunii)
*
Biserica este o instituție divino-umană al cărei Cap este Hristos. Are Legi. Legile se numesc CANOANE. Canoanele sunt adunate cronologic în PIDALION (Cârma Bisericii) și pe teme în ”Pravila Bisericească”
Despre HOTAR
în ”Pravila Bisericească” alcătuită de arhimandritul Nicodim Sachelarie:
HOTARUL MUTAT
-Cel ce mută hotarul se canoniseşte ca şi hoţul: "Să nu muţi hotarul aproapelui tău. Blestemat cel ce va muta hotarele aproapelui său, iar tot poporul să zică, Amin". (Deut. 19,14; 27,17). Din această pricină vine frica morţii, a judecăţii şi a osîndirii de la Dumnezeu. -Const. Apost. I, 1.
Adevărat s-a înălțat! 🙏
Din seria "Memoria in dezbatere"
Inaltarea Domului - Ziua eroilor...
In fiecare an, la Praznicul Înălțării Domnului nostru Iisus Hristos sărbătorim (și) Ziua eroilor, ocazie sau prilej cu care se oficiaza și se organizează multe, diverse și diferite momente sau evenimente religioase și culturale, omagiale sau comemorative!...
Da, altfel spus, ne cinstim, ne prețuim, toti eroii și înaintașii, știuti și neștiuți, cunoscuți ori ba, care, într-un fel sau altul, într-un loc sau altul, s-au jertfit pentru acest, pământ, neam, popor și tara!...
Oriunde și oricând, în tot locul și în tot ceasul!...
Asadar, Biserica, bunăoară, organizează, în aceasta zi, slujbe religioase, pomeniri, parastase și acțiuni ori activități spiritual - culturale!...
joi, 13 iunie 2024
ZIUA EROILOR! 🕯️
20 DE SFATURI
Dacă vrei să trăiești o viață lungă și fericită ascultă și exersează aceste sfaturi:
1. Ascultă și nu crede tot ce auzi.
2. Păstrează secrete, nu spune ce auzi.
3. Nu spune tot ce gândești, dar spune mereu adevărul.
4. Fii sincer, meriți respect.
5. Recunoaște-ți greșelile și nu-ți fie teamă să spui „nu știu” și „îmi pare rău. "
6. Nu pierde niciodată controlul asupra ta și tratează-i pe ceilalți așa cum vrei să fii tratat.
7. În loc să critici, laudă-i pe cei din jur.
8. Nu priva pe nimeni de speranță, poate fi singurul lucru pe care îl are cineva.
9. Renunță la ură și ranchiună, fiindcă te doare mai tare.
10. Învață să spui cu politețe și ușurință.
11 . Nu uita să spui te rog și mulțumesc.
12 . Privește oamenii în ochi.
13 . Trăiește momentul prezent și fă câte un lucru pe rând.
14 . Nu lăsa lucrurile în așteptare.
15 . Fă ceea ce trebuie făcut la momentul care trebuie făcut.
16 . Nu lua nicio decizie când ești furios.
17 . Sunt unele lucruri care nu se mai întorc: cuvântul rostit, timpul petrecut și oportunitățile care se prezintă.
18 . Meriți să fii fericit. Prin urmare, bucură-te de frumos.
19 . Descoperă cele mai elementare plăceri: să vezi, să asculți, să respiri, să atingi și să savurezi.
20 . ACUM că ai citit tot, ai amabilitatea de a spune un mic "mulțumesc" celui care și-a făcut timp să-l scrie.
Acatistul Sfântului Onufrie cel Mare
Acatistul Sfântului Onufrie cel Mare se poate citi pentru întoarcerea la credință a celor pierduți și rătăciți, pentru cei bătrâni, bolnavi și neputincioși, deoarece Sfântul Onufrie cel Mare, pentru dragostea lui cea mare de semeni, nu îi lasă neajutorați pe niciunul dintre cei care îi cer ajutorul având totodată mare îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu și împlinind cererile celor care i se roagă lui cu credință și cu dragoste.
Rugăciunile începătoare
În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.
Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!
Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!
Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!
Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul Bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată necurăția și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!
Slava....Și acum...
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne curățește păcatele noastre. Stăpâne iartă fărădelegile noastre. Sfinte cercetează și vindecă neputințele noastre pentru Sfânt Numele Tău.
Doamne miluiește (de 3 ori)
Slavă…Și acum…
Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne lăsa pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!
Acatistul Sfântului Onufrie cel Mare - text
Tropar la Acatistul Sfântului Onufrie cel Mare, glasul al 4-lea
Dumnezeul părinților noștri, Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.
Condacul 1
Celui care din fragedă pruncie a iubit pe Hristos și I-a slujit cu credință, să-i aducem laude și cântări duhovnicești că acesta biruind pe vrăjmași s-a suit la Hristos, Cel ce i-a dăruit dar dumnezeiesc spre a dobândi darul cel veșnic și să-l slăvim cântându-i: Bucura-te, Părinte Onufrie, de Dumnezeu înțelepțite!
Icosul 1
Văzând darul lui Dumnezeu care era cu tine din pântecele maicii tale
și minunile care s-au săvârșit cu tine în pruncie, nu putem să nu te
lăudam astfel:
Bucura-te, cel ce te-ai născut din rugăciunile părinților tăi;
Bucura-te, că încă fiind în fașă ai fost dăruit de părintii tăi la mănăstire;
Bucura-te, cel ce ai fost hrănit de căprioara până la vârsta de trei ani;
Bucura-te, că te-ai arătat milostiv încă din frageda pruncie;
Bucura-te, cel ce ai fost hrănit de Hristos Care se afla în sfânta icoană;
Bucura-te, cel ce ai primit dar de la Dumnezeu;
Bucura-te, că te-ai arătat făcător de minuni fiind încă prunc;
Bucura-te, lumina dăruită mănăstirii de Luminatorul celor din întuneric;
Bucura-te, luceafăr aducător de bucurii;
Bucura-te, minune dumnezeiască;
Bucura-te, stea de lumina purtătoare;
Bucura-te, iubitorule de cele sfinte,
Bucura-te, Părinte Onufrie, de Dumnezeu înțelepțite!
Condacul 2
Fiind încă tânăr la vârsta și nevinovat, te-ai arătat mai mare în virtutea nerăutății, deoarece Însuși Hristos cu mâinile Sale te-a hrănit când I-ai cerut, iar credincioșii stau înaintea icoanei tale cantând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
Plin de milostivire te-ai arătat că pâinea pe care o primeai pentru
tine o dădeai lui Hristos lipsindu-te pe tine de hrană, iar noi, văzând
unele că acestea, te lăudam zicând:
Bucura-te, că Cel pe care tu L-ai hrănit de multe ori, pâinea ți-a dat când I-ai cerut;
Bucura-te, că din acea pâinea s-au hrănit și ceilalți monahi;
Bucura-te, că ei au fost cuprinși de uimire văzând minunea care s-a făcut prin tine;
Bucura-te, că ai crescut în ascultare și supunere;
Bucura-te, căci cu înfrânarea și postul ai supus chiar și pe demoni;
Bucura-te, dar dumnezeiesc dăruit nouă celor credincioși de către Dumnezeu;
Bucura-te, că ai fost păzit de Dumnezeu, Care te-a întărit spre o lupta ca aceasta;
Bucura-te, că te-ai arătat stăpân peste patimi;
Bucura-te, cel ce ai stricat cursele demonilor cele amăgitoare;
Bucura-te, că te-ai înălțat deasupra firii omenești prin multa osteneală;
Bucura-te, iubitorule de Dumnezeu și al semenilor tăi;
Bucura-te, Părinte Onufrie, de Dumnezeu înțelepțite!
Condacul 3
Mergând cuviosul Pafnutie în pustie spre a căuta pe cei ce se nevoiesc acolo, te-a aflat pe tine sfinte și bucurându-se a cântat lui Dumnezeu, Celui ce te-a descoperit lui: Aliluia!
Icosul 3
Atât de mult te-a iubit pe tine Domnul cuvioase, încât aveai în
fiecare lună a anului drept hrană fructe de finic și un izvor cu apă
limpede și bună, iar în loc de îmbrăcăminte ți-a crescut părul care te
ferea de ger și arșiță, pentru aceasta noi îți cântam unele că acestea:
Bucura-te, că Dumnezeu ți-a răsplătit ție și în această viată și în cealaltă ostenelile tale;
Bucura-te, copac înfrunzit sub care adumbresc cei credincioși;
Bucura-te, om ceresc care ai ajuns firea îngerilor;
Bucura-te, că ai avut atâtă tărie că nu ai părăsit pustia, cu toate ispitele ce veneau de la diavol;
Bucura-te, că binecuvântarea lui Dumnezeu nu te-a părăsit;
Bucura-te, că ți-a fost îndreptar în viața monahicească;
Bucura-te, că faptele tale au întrecut mintea omenească;
Bucura-te, că te-ai izbăvit din ghearele lupului celui înțelegător;
Bucura-te, că ești hrănitorul celor flamanzi;
Bucura-te, odihna celor osteniți;
Bucura-te, părinte milostiv și iubitor de fii;
Bucura-te, cel ce ai fost un al doilea Ilie în viteji faptelor împotriva răului;
Bucura-te, Părinte Onufrie, de Dumnezeu înțelepțite!
Condacul 4
Avându-te pe tine sprijin tare părinte, ne bucurăm noi păcătoșii, și cu dragoste te slăvim cu cântări și rugăciuni prin care îți cerem să nu ne lași pe noi, cei care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Multe au fost luptele tale părinte împotriva demonilor care te
chinuiau cu tot felul de ispite, vrând cu tot dinadinsul să-ți surpe
ostenelile tale cel bine plăcute înaintea lui Dumnezeu, dar tu i-ai
biruit cu darul lui Hristos care era cu tine, iar noi zicem către tine
unele că acestea:
Bucura-te, că semnul Sfintei Cruci te-a păzit nevătămat de năvălirile diavolilor;
Bucura-te, că rugăciunea ți-a fost că un toiag de foc împotriva lor,
Bucura-te, că ai fost păzit de îngerul Domnului;
Bucura-te, păzitorul curăției sufletești și trupești;
Bucura-te, că te-ai asemănat heruvimilor și serafimilor în cântarea cea către Dumnezeu;
Bucura-te, că diavolii nu pot să stea împotriva ta;
Bucura-te, că i-ai surpat pe ei cu toate meșteșugirile lor;
Bucura-te, cel ce ești ajutor nou celor credincioși;
Bucura-te, că nu te întorci de la cei ce se roagă ție;
Bucura-te, minune mult slăvita de îngeri;
Bucura-te, părinte minunat al monahilor;
Bucura-te, că ispitele demonilor nu te-au înspăimântat;
Bucura-te, Părinte Onufrie, de Dumnezeu înțelepțite!
Condacul 5
Poruncile lui Dumnezeu păzindu-le, ai ajuns la lumina cea veșnică a împărăției celei cerești unde cu toți cuvioșii cânți lui Dumnezeu care te-a învrednicit de aceasta: Aliluia!
Icosul 5
Dorind după viața cea desăvârșită, ai fost călăuzit în pustie de
îngerul tău, cel ce de la naștere te însoțea pe tine, și te-a dus până
la meșterea acelui bătrân care te-a dus la locul mai înainte pregătit
ție de Dumnezeu, iar noi văzând purtarea de grija a Lui pe care o avea
pentru tine, îți zicem unele că acestea:
Bucura-te, că sufletul tău ardea de dorirea după Dumnezeu;
Bucura-te, că și acel bătrân a cunoscut aceasta;
Bucura-te, că te-a învățat toate rânduielile pustnicești;
Bucura-te, că le-ai deprins pe ele repede spre zidirea ta;
Bucura-te, că ai viețuit singur într-un loc deosebit;
Bucura-te, că în țarina din sufletul tău a încolțit repede rodul ascultării;
Bucura-te, că floarea curăției ai păstrat-o nevestejita până la moarte;
Bucura-te, că toate le-ai făcut spre slava lui Dumnezeu;
Bucura-te, că roua rugăciunilor tale ți-a fost ție izvor al inimii curate;
Bucura-te, cel ce niciodată nu te-ai lenevit în săvârșirea lucrurilor bune;
Bucura-te, că dragostea pentru Ziditorul tău nu s-a stins niciodată;
Bucura-te, că ai fost sluga credincioasa Domnului;
Bucura-te, Părinte Onufrie, de Dumnezeu înțelepțite!
Condacul 6
După ce ai suferit multa vreme de sete și foame ai fost hrănit de îngerul Domnului cu pâinea caldă și alba timp de treizeci de ani, apoi cu finice și apa curată de izvor, arătându-se prin aceasta purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 6
Multă tărie ai arătat cuvioase în răbdarea ispitelor diavolești, că
nu ai contenit până nu ți-ai supus cu totul patimile cele stricăcioase
de suflet care te încercau la tot pasul pentru a te surpa, iar noi te
lăudam pentru vitejia luptelor tale zicându-ți unele că acestea:
Bucura-te, că ai socotit a fi primejdios un lucru că acesta;
Bucura-te, cel ce ai învățat că se cade omului a face în taină faptele bune;
Bucura-te, că după îndelunga răbdare ai fost mângâiat de Dumnezeu, Căruia Îi slujeai;
Bucura-te, că deși erai chinuit de frig și de arșiță, nu te-ai întors înapoi de la a ta nevoință;
Bucura-te, că te-ai încrezut în singurul Dumnezeu, Cel ce te-a ocrotit pe tine;
Bucura-te, că dragostea ta pentru Hristos a biruit tot răul ce venea asupra ta;
Bucura-te, că te-ai învrednicit de a fi împărtășit de îngerul Domnului;
Bucura-te, că timp de treizeci de ani nu ai văzut față de om;
Bucura-te, că cuviosul Pafnutie s-a umplut de o mare bucurie la vederea feței tale;
Bucura-te, că te-ai asemănat Sfântului Ioan Botezătorul în viețuirea cea după Dumnezeu;
Bucura-te, că ai înmulțit talantul cel dat ție de Dumnezeu;
Bucura-te, Părinte Onufrie, de Dumnezeu înțelepțite!
Condacul 7
Cerindu-ți cuviosul Pafnutie să petreacă în locul acela după mutarea ta, nu i-ai dat voie, ci i-ai spus că întorcându-se la locul său, să vestească acele minuni tuturor, iar noi auzind astfel de cuvinte pline de ințelepciune, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
După îndelunga vorbire făcându-se seară, ai plecat la peștera
împreună cu cuviosul Pafnutie, care s-a minunat de locul acela abat de
frumos, iar noi aflând unele că acestea nu putem să nu te lăudam
zicându-ți:
Bucura-te, cel ce între cei bine plăcuți lui Dumnezeu te-ai numărat;
Bucura-te, că ai fost împodobit de darul înaintevederii;
Bucura-te, că ai prorocit mai înainte mutarea ta către Domnul;
Bucura-te, că după cântarea utreniei față ta a strălucit că lumina;
Bucura-te, că văzând pe cuviosul Pafnutie înspăimântat i-ai zis să nu se teamă;
Bucura-te, că i-ai poruncit lui să-ți îngroape trupul;
Bucura-te, că în acea zi te-ai mutat din viața aceasta vremelnică;
Bucura-te, că ai cunoscut ceasul sfârșitului tău;
Bucura-te, că împreuna cu sfinții îngeri petreci;
Bucura-te, că slăvești pe Dumnezeu cu cetele monahilor;
Bucura-te, că acum cerul îți este casă pentru veșnicie;
Bucura-te, cel e ți-ai gătit locaș care nu se surpă niciodată;
Bucura-te, Părinte Onufrie, de Dumnezeu înțelepțite!
Condacul 8
Dumnezeiescul dar te-a luminat spre a călătorii pe calea cea strâmtă și cu osteneli, că ai izbutit prin grele încercări să plinești rânduiala cea după Dumnezeu a monahilor celor cuvioși. Si acum aflându-te în mijlocul îngerilor și a sfinților, roagă-te pentru noi păcătoșii că să ne învrednicim împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Viata ta cea plină de lumină dătătoare de bucurie ne-a îndemnat să cădem înaintea icoanei tale și să-ți cântăm laude că acestea:
Bucura-te, vas ales al Duhului Sfânt;
Bucura-te, că te-ai găsit vrednic de Dansul;
Bucura-te, că te-a ales spre a-I sluji Lui pentru totdeauna;
Bucura-te, că locuiești în corturile cuvioșilor;
Bucura-te, că îngerii s-au bucurat de venirea ta la ceruri;
Bucura-te, că cu cântări prea frumoase te-au dus la Domnul;
Bucura-te, că diavolii nu au putut să împiedice suirea ta la locașurile cele veșnice;
Bucura-te, că te-ai înfățișat înaintea lui Dumnezeu curat și fără prihană;
Bucura-te, că inima ta a fost locaș al Duhului Sfânt încă din pruncie;
Bucura-te, că fără cârtire ai slujit cu dragoste Ziditorului tău;
Bucura-te, că ai făgăduit cuviosului Pafnutie că va veți vedea în ceruri;
Bucura-te, că moștenitor prea ales al Raiului te-ai arătat;
Bucura-te, Părinte Onufrie, de Dumnezeu înțelepțite!
Condacul 9
După sfârșitul tău cuvioase părinte peștera s-a surpat și finicul a căzut la pământ uscându-se, iar noi auzind astfel de minuni, cântăm lui Dumnezeu cu frică și cu dragoste: Aliluia!
Icosul 9
Cu adevărat noi cei credincioși nu ne pricepem cum să lăudam mai
frumos și după cuviința viața ta cea sfântă și plină de curăție, dar
umilindu-ne îți cântăm astfel de laude:
Bucura-te, ajutătorul celor ce se roagă ție;
Bucura-te, că ești ocrotitorul celor ce poarta cinstitul tău nume;
Bucura-te, părintele orfanilor;
Bucura-te, primitorul săracilor;
Bucura-te, că ești milostiv către cei ce sunt în mari nevoi;
Bucura-te, izbăvitorule de patimile cele stricătoare de suflet;
Bucura-te, sfătuitor bun celor ce se află în grele încercări;
Bucura-te, bogăție celor ce sunt săraci de fapte bune;
Bucura-te, sănătatea celor bolnavi;
Bucura-te, că nu îți întorci față de către cei ce nădăjduiesc spre ajutorul tău;
Bucura-te, cel ce după Dumnezeu și Preacurata Sa Maica ne ești zid apărător;
Bucura-te, cel ce ești corabie izbăvitoare celor ce călătoresc pe marea acestei vieți;
Bucura-te, Părinte Onufrie, de Dumnezeu înțelepțite!
Condacul 10
La cine vom alerga sfinte cerând ajutor în această zbuciumată viață dacă nu la tine care ne-ai dat nouă drept pildă de adevărata viețuire monahicească prin însăși viața ta cea sfântă și bine plăcută înaintea lui Dumnezeu Căruia Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 10
Rugăciunile tale înaintea lui Dumnezeu sunt că o tămâie bine primită
și că o jertfă curata că acum în aceste vremuri grele, ne bucurăm de
ajutorul și mijlocirea ta înaintea Lui, pentru aceea îți aducem în dar
aceste cântări de laudă:
Bucura-te, rugătorul pentru noi în ziua judecății;
Bucura-te, mijlocitorul al celor cufundați în multe păcate;
Bucura-te, cel ce ești baie care speli nelegiuirile;
Bucura-te, că ne ușurezi conștiințele cele încărcate;
Bucura-te, sprijinul celor vârstnici și neputincioși;
Bucura-te, soarele cel strălucitor de fapte bune;
Bucura-te, că lumina ta luminează și pe cei păcătoși;
Bucura-te, cel ce întorci iarăși la credință pe cei pierduți;
Bucura-te, că ai îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu;
Bucura-te, că te-ai învrednicit de vederea fetei Lui;
Bucura-te, cetățean al cereștii împărații;
Bucura-te, fiu prea iubit al lui Hristos Dumnezeu;
Bucura-te, Părinte Onufrie, de Dumnezeu înțelepțite!
Condacul 11
În lanțurile deznădejdii aflându-ne, te rugam sfinte al lui Dumnezeu să ne scoți pe noi netrebnicii că viața noastră de iad s-a apropiat, că să cântăm împreuna cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 11
Cu totul ne-am depărtat de Dumnezeu și împreună netrebnici ne-am
făcut și nu îndrăznim a ne apropia de milostivirea lui și te rugăm pe
tine cuvioase al Lui Dumnezeu Onufrie să mijlocești la tronul Prea
Sfintei Treimi, că să ne izbăvim de cursele cele ascunse ale vrăjmașului
și să-ți zicem unele că acestea:
Bucura-te, ostenitorul cel neostenit al Lui Dumnezeu;
Bucura-te, că întreaga viață ți-ai afierosit-o Lui;
Bucura-te, că toată viața ta ai fost blând și fără răutate;
Bucura-te, că bunătatea ta a întrecut mintea omenească;
Bucura-te, că ți-ai pregătit locaș în cer fiind încă în trup stricăcios;
Bucura-te, că te-au purtat îngerii până la tronul lui Dumnezeu;
Bucura-te, că ai primit răspuns bun de la Dreptul Judecător;
Bucura-te, că veselia cerească împreună cu slava te împodobesc,
Bucura-te, că ai luat din mână lui Hristos cununa de biruită;
Bucura-te, că negrăite sunt bunătățile de care te-ai învrednicit;
Bucura-te, că și îngerii laudă luptele tale cele mari;
Bucura-te, stâlpul Bisericii drept-măritoare;
Bucura-te, Părinte Onufrie, de Dumnezeu înțelepțite!
Condacul 12
Acum când suntem înconjurați de tot felul de ispite care ne surpă în adâncurile răutăților cădem înaintea ta și cu umilință și cu lacrimi ne rugăm ție să rogi pe milostivul Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre, că să-I cântăm Lui: Aliluia!
Icosul 12
Am auzit, sfinte, de mulțimea faptelor tale pe care le-ai săvârșit că
fiind fără de trup, cu toate că erai în trupul acesta din lut, și ne-am
spăimântat cu totul de puterea cea dată ție de la Dumnezeu pentru a
birui puterea potrivnicilor, pentru aceea îți aducem aceste laude:
Bucura-te, că de la naștere până la moarte ai fost fără prihană;
Bucura-te, că suflet tău a fost înmiresmat de prezența Duhului Sfânt;
Bucura-te, că mintea ta nu a cugetat nimic din cele întinate;
Bucura-te, sfeșnic care luminezi pe cei întunecați din pricina necredinței;
Bucura-te, vistieria cea nefurata a monahilor celor nevoitori,
Bucura-te, povățuitorul celor ce viețuiesc în munți și pustietăți;
Bucura-te, mirul cel cu mireasma prea dulce;
Bucura-te, că ai viețuit cu mare trezvie a mintii;
Bucura-te, cel ce ai fost mult încercat și ai ieșit biruitor din toate;
Bucura-te, cel ce surpi pe hulitorii dreptei credințe;
Bucura-te, cel ce alini durerea sufletului încărcat cu multe păcate;
Bucura-te, liman liniștit al celor înviforați de gânduri necurate;
Bucura-te, Părinte Onufrie, de Dumnezeu înțelepțite!
Condacul 13
O, prea cuvioase Părinte Onufrie, plângem și Alergam către al tău sprijin să ne ajuți nouă celor care am rămas fără nădejde de mântuire a sufletelor, că mântuindu-ne de moartea cea veșnică să cântăm împreuna cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!
Acest Condac se rostește de trei ori.
După aceasta se cisesc iarăși Icosul 1 și Condacul 1 pe care le găsiți mai jos.
Icosul 1
Văzând darul lui Dumnezeu care era cu tine din pântecele maicii tale
și minunile care s-au săvârșit cu tine în pruncie, nu putem să nu te
lăudam astfel:
Bucura-te, cel ce te-ai născut din rugăciunile părinților tăi;
Bucura-te, că încă fiind în fașă ai fost dăruit de părintii tăi la mănăstire;
Bucura-te, cel ce ai fost hrănit de căprioara până la vârsta de trei ani;
Bucura-te, că te-ai arătat milostiv încă din frageda pruncie;
Bucura-te, cel ce ai fost hrănit de Hristos Care se afla în sfânta icoană;
Bucura-te, cel ce ai primit dar de la Dumnezeu;
Bucura-te, că te-ai arătat făcător de minuni fiind încă prunc;
Bucura-te, lumina dăruită mănăstirii de Luminatorul celor din întuneric;
Bucura-te, luceafăr aducător de bucurii;
Bucura-te, minune dumnezeiască;
Bucura-te, stea de lumina purtătoare;
Bucura-te, iubitorule de cele sfinte,
Bucura-te, Părinte Onufrie, de Dumnezeu înțelepțite!
Condacul 1
Celui care din fragedă pruncie a iubit pe Hristos și I-a slujit cu credință, să-i aducem laude și cântări duhovnicești că acesta biruind pe vrăjmași s-a suit la Hristos, Cel ce i-a dăruit dar dumnezeiesc spre a dobândi darul cel veșnic și să-l slăvim cântându-i: Bucura-te, Părinte Onufrie, de Dumnezeu înțelepțite!
Apoi se face otpustul: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Femeile sunt o binecuvântare!
Nimeni nu trăiește în afara brizei.
Femeia trăiește din afecțiune. Dă-i-o din abundență. Pupici de dimineata si un "te iubesc" la micul dejun, o pastreaza frumoasa si parfumata toata ziua.
O îmbrățișare zilnică,
să vorbesti cu ea, este ca apa
pentru ferigi.
Nu o lăsa să se deshidrateze.
Dacă bărbatul tău nu face asta,
Ia-ți unul care face.
2. Flori:
Fac și ele parte din meniu.
Femeia care nu primește flori se ofilește rapid și dobândește trăsături masculine precum grosolănia
şi treaba grea.
3. Habitat:
Femeia nu poate trăi în captivitate.
Dacă e închisă în cușcă, va fugi sau va muri înăuntru.
Niciun lanț nu-i poate lega
si cei care se supun custilor
Îşi pierd ADN-ul.
4. Respectă natura:
Nu suporți PTM (tensiune premenstruală)?
Mărită-te cu un bărbat.
Femeile sunt la menstruație,
ele plâng pentru orice,
le place să vorbească despre cum a fost ziua, sa discute despre relație.
Dacă vrei să trăiești cu o femeie,
pregătește-te pentru asta.
5. Nu-ți restricționa vanitatea:
Este tipic unei femei să-și picteze unghiile, buzele, să petreacă o zi întreagă la salonul de înfrumusețare, să colecteze batiste, să cumpere multi pantofi și poșete, să petreacă ore întregi alegând.
Înțelege toate acestea și susține-le.
6. Creierul feminin nu este un mit: O femeie fără creier nu este femeie,
ci un simplu obiect decorativ. Unii îți vor arăta că au mai multă materie cenușie decât tine.
7. Nu arunca o umbră asupra ei
dacă vrei să fii un om mare,
să ai o femeie lângă tine,niciodată în urma ta. În acest fel, atunci când ea strălucește,
te vei bronza
Oricum, dacă ea este în urmă,
vei primi un șut în fund.
8. Acceptă:
Femeile au și ele propria lor lumină.
și nu depind de un bărbat să strălucească.
Prietene, dacă tu crezi că femeia aia
e prea scumpa,enervanta sau complicata
ESTI UN OM SĂRAC!!!
Femeile sunt o binecuvântare!!!”
Sinaxar 16 Iunie
Sinaxar 16 Iunie
În această lună, în ziua a şaisprezecea, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Tihon, făcătorul de minuni, episcopul Amatundei, cetatea Insulei Cipru.
Sf.
Ierarh Tihon, episcopul Amatundei, având părinţi binecredincioşi şi
iubitori de Hristos, fiind făgăduit de ei lui Dumnezeu, şi învăţând
Sfânta Carte şi fiind deprins din destul cu Sfintele Scripturi, întâi a
fost făcut citeţ, de citea la popor sfintele cuvinte şi învăţături.
Pentru vrednicia ce avea la toate şi pentru viaţa lui fără prihana, a fost hirotonit diacon de Mnimonie, episcopul Amatundei. Deci, încetând din viaţă acela, a fost suit acesta în scaunul Episcopiei de marele Epifanie. Şi întorcând pe mulţi din rătăcirea şi deşertăciunea idolilor către credinţa lui Hristos Dumnezeul nostru, şi stricând şi dărâmând multe capişti idoleşti, şi zidind multe dumnezeieşti biserici, si împodobindu-le şi sfinţindu-le, s-a mutat către Domnul, făcând multe minuni şi în viaţă şi după moarte. Din acestea vrednic lucru este a aduce la mijloc una sau două, spre semn de virtuţile bărbatului acestuia, căci încă şi mai înainte în viaţa lui lua pâine de la tatăl său şi o ducea în târg să o vândă, că acesta îi era meşteşugul; iar el împărţea pâinile la săraci, până a prins tatăl său de veste. Acesta, mâniindu-se pe el, l-a ocărât, iar el i-a răspuns, că a împrumutat pe Dumnezeu cu pâinea, şi are de la Dânsul scrisoare, cum că are să i le dea; şi îndată se arătă aievea dovedirea cuvintelor lui, aflând jitniţele pline de grâu, mai mult decât băgase tatăl său, când l-a strâns până a nu scoate din el. Iar minunea aceasta era numai spre mărirea sfântului acestuia şi nu are asemănare cu altele, căci sfântul acesta înfigând o viţă uscată în pământ, îndată se prinse şi a dat rod mai înainte de vreme. Iar viţa aceea gătindu-şi roadele, de cum se începea dumnezeiasca laudă a sfintei liturghii, arăta strugurii pârguiţi, iar când se săvârşea dumnezeiasca jertfă strugurii erau copţi şi gata de mâncat întru slava Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Marcu, episcopul Apoloniadei, care prin pietre spânzurate de mâinile lui s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor cinci Mucenici cei din Nicomidia, care de sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor patruzeci de mucenici romani, care prin foc s-au săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Rugăciune către Sfântul Ierarh Tihon, făcător de minuni
Pe Voievozii cei tari, pe cele trei
părți ale sufletului, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, Te rog în
adâncul nepătimirii îneacă-i. Ca ție, ca într-o alăută, întru omorârea
trupului, să-ți cânt cântare de biruință.
Cel ce stai lângă scaunul
lui Dumnezeu, purtând cunună ca unul ce ai viețuit pe pământ cu cuviință
și ești luminat cu lumină neînserată, luminează-mi inima și cugetul, ca
să laud viața ta cea întocmai cu îngerii, Fericite Părinte Tihon.
Odrăslind
sfințit din rădăcină lăudată și fericită, cu adevărat te-ai arătat ca o
ramură plină de bună rodire și de credință și de nădejde, de dragoste
și de darul minunilor celor preasăvite, de Dumnezeu insuflate.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Prin
ostenelile sihăstriei și prin rugăciunea cea neîncetată, omorând
patimile cele ce omoară sufletul, te-ai adus pe tine însuți jertfă
curată și deplină lui Hristos, Cel Ce S-a jertfit pentru noi, părinte.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Ceea
ce ai născut pe Hristos din curate coapsele tale, Prea Curată, ne-ai
ridicat pe noi, care am fost căzuți în prăpastia care duce la pieire; ci
ca Una ce ai îndrăzneală, roagă-L pe Dânsul, să ne izbăvească de
primejdii pe noi robii tăi.
Cântări Liturgice
Tropar - Sfântul Ierarh Tihon, făcător de minuni, glasul al 4-lea
Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Tihon; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cerești daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Condac - Sfântul Ierarh Tihon, făcător de minuni, glasul al 3-lea
Întru sihăstrie de Dumnezeu iubitorule, sfinte, petrecând, puterea Mântuitorului de sus ai luat, idolii înșelăciunii ai surpat și pe popoare le-ai mântuit, demonii ai gonit, bolile ai vindecat. Pentru aceasta te cinstim pe tine ca pe un prieten al lui Dumnezeu, Sfinte Tihone Preafericite.
Viața completă - Sfântul Ierarh Tihon, făcător de minuni (Viețile Sfinților)
Sfântul Tihon se trăgea din orașul Amatunda, cetate în insula Cipru, din părinți binecredincioși și iubitori de Hristos, de la care a învățat din tinerețe a cunoaște pe Hristos Dumnezeu și Sfintele Scripturi. El s-a numărat în clerul Bisericii și s-a rânduit ca să citească poporului durnnezeieștile cuvinte în biserică. Apoi, pentru curăția vieții lui, a fost hirotonisit diacon de Sfântul Memnon, episcop al aceleiași cetăți Atnatunda. Și ducându-se episcopul Memnon către Domnul, Sfântul Tihon a fost ridicat prin alegere la scaunul episcopal și a fost sfințit arhierei de marele Epifanie, arhiepiscopul Ciprului.
În acea vreme era încă în insula Cipru, mulțime de popor necredincios, care se ținea de rătăcirea închinării la idoli. Deci multă osteneală a suferit Tihon, arhiereul lui Hristos, întorcând de la înșelăciunea idolească la credință pe oamenii care piereau în păgânătatea elinească și aducându-i la Hristos Dumnezeu. Iar Domnul i-a ajutat în ostenelile lui, căci, scoțând turma cea cuvântătoare din dinții lupilor răpitori și drăcești, a adus-o în ograda Bisericii celei sobornicești și din capre a făcut oi ale lui Hristos. El a sfărâmat toți idolii care erau împrejurul Amatundei și drăceștile locuințe, iar capiștile lor le-a stricat.
Și viețuind mulți ani și bine îndreptând Biserica cea încredințată lui, s-a dus către Domnul și a fost numit făcător de minuni, căci multe minuni a făcut în viața lui și după moarte. Dar viața lui întreagă și istoria minunilor lui nu s-au putut afla; căci din pricina învechirii vremii și a războaielor agarenilor, precum multe sfinte biserici au fost pustiite, tot astfel au pierit și cărțile bisericești, însă din multele minuni ale lui, două au venit la știrea noastră.
Iată prima minune: Pe când era încă tânăr în casa sa, petrecând lângă părinți, l-a pus tatăl său să vândă pâine; pentru că aceea era meseria tatălui său, ca din vânzarea pâinii să-și hrănească familia. Iar fericitul tânăr dădea pâinea la săraci fără plată. Deci tatăl lui, înștiințându-se de aceasta, a început a se supăra asupra lui și a-l ocări. Iar tânărul, fiind insuflat de Dumnezeu, îi zicea: "O, tată, pentru ce te mâhnești, ca și cum ai suferi vreo pagubă? Pâinile le-am dat împrumut lui Dumnezeu și am zapisul Lui cel nemincinos, Care zice în sfintele cărți: Cel ce dă lui Dumnezeu, va primi însutit! Iar de nu crezi cele grăite, să mergem la hambar și vei vedea acolo, cum Dumnezeu dă datoria Sa, celor ce I-au dat Lui cu împrumut". Aceasta zicând-o, a mers cu tatăl său la hambar, și, când a deschis ușa, a aflat cămara care era deșartă, plină de grâu curat. Iar tatăl său s-a mirat cu spaimă și, căzând, s-a închinat lui Dumnezeu, dându-I mulțumire. Dintr-acea vreme nu mai oprea pe fiul său să împartă pâini la săraci cât va voi.
A doua minune este aceasta: într-o oarecare vie, lucrătorii tăind vițele cele uscate, le aruncau afară; iar Sfântul Tihon, adunând acele vițe uscate, le sădea în via sa și se ruga lui Dumnezeu să-i dea la via lui patru daruri: Cel dintâi, ca vițele cele uscate, fiind sădite, să primească umezeală și putere vie, ca ele să se înrădăcineze, să răsară și să crească. Al doilea, ca acea vie a lui să fie îndestulată cu rodurile sale. Al treilea, ca strugurii să fie dulci la gust și sănătoși. Al patrulea, ca strugurii din via lui să se coacă mai degrabă decât în toate viile.
Astfel rugându-se, a doua zi, mergând la acele vițe uscate pe care le sădise, le-a găsit pe toate răsărite și înverzite. Și începând a crește într-același an mai presus de obicei și de firea sa, au adus mare îndestulare de struguri. Și fiind strugurii încă verzi în celelalte vii, în via Sfântului Tihon strugurii se copseseră mai degrabă decât la toți și erau foarte dulci la gust și foarte folositori sănătății omenești. Acea vie a fost lucrată mulți ani nu numai cât a trăit Sfântul Tihon, ci și după moartea lui, aducând rod cu îndestulare. Și în tot anul, mai înainte de vremea cea obișnuită a coacerii tuturor viilor, în 16 zile ale lunii iunie, la pomenirea Sfântului Tihon, se aduceau la biserica sfântului struguri copți din acea vie, iar cu vinul cel stors dintr-înșii, se săvârșea jertfa cea fără de sânge la Sfânta Liturghie.
Din aceste două minuni se poate vedea cu îndestulare că Sfântul Tihon a fost făcător de minuni și mare plăcut al lui Dumnezeu. Se adeverește încă la slujba lui și aceasta, că vremea sfârșitului său a văzut-o mai înainte și a spus aceasta și altora. Pentru sfințenia acestui făcător de minuni, să fie slăvit Dumnezeul nostru acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sinaxar 15 Iunie
În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Amos.
Sfântul
proroc Amos este unul din cei 12 profeţi "mici" şi a trăit in secolul
al VIII-lea înainte de Hristos. Acesta s-a născut în satul Tecoa, în
pământul lui Zavulon, şi a proorocit 50 de ani. Iar Amesia, mincinosul
preot al lui Vetil, bătându-l adesea, îl pizmuia şi-l defăima; şi în
sfârşit l-a omorât fiul lui Amesia lovindu-l cu un toiag gros la
tâmplele capului. Căci îl mustra pentru vicleşugul viţeilor de aur. Şi
s-a dus la pământul său încă cu suflet, şi peste două zile a răposat,
către anul 787, şi a fost îngropat cu părinţii lui. Amos se tâlcuieşte:
tare credincios, popor aspru, vârtos. Deci era la chipul trupului
păros, bătrân, având barba ascuţită şi asemenea la chip cu Ioan
cuvântătorul de Dumnezeu. Sf. prooroc Amos nu trebuie confundat cu
Amos, tatăl Sfântului Prooroc Isaia.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Dula.
Acesta era din Pretoriada Zefiriei, eparhia Ciliciei, şi pentru că cinstea pe Hristos şi se închina Lui, a fost adus la guvernatorul Maxim şi a fost bătut cu toiege. Povestind el cele despre Apolon şi Dafne, ca îndrăgind-o pe ea Apolon şi umblând după ea, nu şi-a câştigat pofta, a pornit pe guvernator spre mai multă urgie şi mânie. Pentru aceasta iarăşi a fost bătut peste pântece şi întins pe un grătar de fier înroşit. Apoi a fost adus la alta cercetare, şi a fost chinuit în multe şi felurite chipuri. Apoi a fost întrebat de guvernator, despre Hristos, cum S-a întrupat şi pe cine socoteşte Dumnezeu? Iar sfântul i-a spus lui pe scurt toată rânduiala cea pentru noi. Deci, adus fiind la a treia cercetare, şi silit fiind să guste din cele jertfite idolilor, pentru că n-a voit de bunăvoie ci jertfa aceea ce cu silnicie i s-a băgat în gură a scuipat-o jos, iarăşi a fost chinuit cumplit şi şi-a dat duhul la Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Soborului Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu, de ceea parte la Maranachiu.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului mucenic Narsi.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Fortunat, care de sabie s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Apostol Ahaic, care de foame şi de sete s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Apostol Ştefana, care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Ortisie, care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Gravs, care de sabie s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ieronim, care cu pace s-a săvârşit.
Sfântul
nostru parinte Ieronim s-a nascut în anul 347 la Stridon, în
apropiere de Acvileea, în Italia de Nord, într-o familie crestina. La
vârsta de doisprezece ani fu trimis la Roma pentru a-si face studiile
pe lânga gramaticianul Donat care trezi în el gustul pentru retorica,
de care toate lucrarile sale vor ramâne impregnate. Tânarul, înzestrat
cu un temperament înflacarat si o memorie impresionanta, studia cu
ardoare si dovedea o neostoita dorinta de cunoastere. Desele vizite la
mormintele Mucenicilor, în catacombe, îi insuflara o râvna absoluta
fata de Hristos ; dar, luat de valul celor cu care îsi petrecea vremea,
tineretea sa fu în aceeasi masura dezordonata si furtunoasa, lucru pe
care mai târziu îl regreta cu amaraciune. Pe la douazeci de ani, la
putin timp dupa ce primi Botezul, parasi Roma pentru a se duce la
Trevi, pe atunci resedinta împaratului, în scopul de a face cariera în
administratie. Acolo simti el chemarea irezistibila a lui Dumnezeu :
sa paraseasca totul pentru a se pune în slujba Lui. Se duse asadeci la
Acvileea, unde frecventa în compania lui Rufin, prieten al sau si
ucenic ca si el, un cerc de Clerici si laici dedati meditatiilor
evlavioase, care formau, dupa cum spunea el, "un cor de preafericiti".
Angajându-se deci în viata ascetica cu toata înflacararea unui caracter
care nu admitea nici un compromis, hotarî sa urmeze exemplul
Patriarhului Avraam si al tuturor celor care se exilasera din dragoste
pentru Dumnezeu. Se îmbarca deci plecând catre Rasarit. Ajuns în
Antiohia, petrecu Postul Mare în înfrânare si meditare asidua la
spusele Profetilor, timp de reflectare pe care îl completa totodata cu
lectura autorilor clasici. Cuprins de o febra violenta, pe la jumatatea
Postului, si ajuns aproape în pragul mortii, fu rapit în duh si se
vazu înfatisându-se la judecata lui Dumnezeu. In timp ce îsi afirma
identitatea de Crestin, Judecatorul îi raspunse : "Minti, tu esti
Ciceronian si nu Crestin!" si porunci sa fie lovit cu vergi. Biciuit
astfel de propria constiinta, Ieronim facu urmatorul juramânt :
"Doamne, doar de ma voi fi lepadat de Tine, sa mai detin carti profane
sau sa mai citesc asemenea carti !". Incepând de atunci, se dedica
numai citirii Sfintei Scripturi. Si, fara sa ceara sfat nimanui, se
afunda în pustiul Chalcis (sud-estul Antiohiei), cu dorinta de a urma
lupta duhovniceasca a Sfântului Antonie. Dar îsi suprasestimase fortele
si, în ciuda posturilor si mortificarilor pe care si le impunea, se
gasi puternic încercat de gânduri si de amintirile vietii sale trecute.
In timp ce îsi slabea trupul prin asceza, era ars de soare si traia în
mijlocul scorpionilor si a fiarelor salbatice, i se parea ca s-ar fi
aflat în mijlocul placerilor de la Roma, înconjurat de tinere femei de
moravuri usoare. Pentru a lupta împotriva delasarii spirituale (acedia),
se perfectiona în cunoasterea limbii grecesti, învata cu mult efort
ebraica si limba caldeana (aramaica), si întretinea o corespondenta cu
prietenii sai din Acvileea.
In aceste încercari Dumnezeu îi dadea mângâieri ceresti, dar trebui totusi la scurta vreme sa paraseasca pustiul, a carui pace era tulburata de certurile dintre calugari cu privire la schisma Bisericii din Antiohia (cf nota Sf. Meletie, 12 februarie). Fiind simpatizant al partidei lui Paulin, Ieronim facu apel la Papa Damase pentru a-i cere sa transeze controversa dar nu obtinu nici un raspuns. Se duse atunci în Antiohia unde, fiind hirotonit Preot de catre Paulin, in ciuda reticentelor sale, îsi continua studiul Bibliei pe lânga marele savant Apolinar din Laodiceea, filtrând din învatatura acestuia ceea ce nu era conform cu Ortodoxia. Apoi, atras de renumele elocintei si sfinteniei Sfântului Grigore Teologul, pleca la Constantinopol, unde petrecu trei ani la scoala acestuia, descoperind cu admiratie operele lui Origene, pe care începu sa îl traduca. Dupa demisia Sfântului Grigore, fu invitat de catre Paulin din Antiohia si Sfântul Epifanie sa-i insoteasca la sinodul de la Roma (382). In cursul sesiunilor, Papa Damase remarca darurile rare cu care era înzestrat Ieronim si, la terminarea sinodului, îl retinu în anturajul sau ca secretar. Marele Ierarh stia sa-i stimuleze spiritul prin întrebari despre pasaje dificile din Scriptura si îl însarcina cu revizuirea traducerilor latine din Evanghelie dupa originalele grecesti.
Reputatia sa de exeget îl facu sa devina ghidul spiritual al unui cerc de femei nobile si evlavioase, adunate împreuna de catre Sfânta Marcela (31 ianuarie) în palatul sau din Aventino. Fura organizate conferinte periodice în timpul carora Ieronim îsi însotea de încurajari înflacarate catre viata ascetica explicatiile asupra textului sfânt si cursurile sale de ebraica. Foarte tinerei fete a Sfintei Paula, Sfânta Eustochia, îi scria : "Fii greier al noptilor. Scalda-ti patul în fiecare noapte, inunda vesmintele tale cu lacrimi. Privegheaza si fii precum pasarelele în singuratate..." (Ep. 22, 18). Dar râvna sa de neîmblânzit, atât pentru a preamari viata ascetica cât pentru a dezaproba comportamentul Preotilor mondeni, întâmpina numerosi opozanti care îl acuzara de faptul ca el condamna casatoria si care, dupa moartea lui Damase (384), facura sa circule pe seama lui calomnii infame care îl obligara sa paraseasca Roma (385).
Le regasi pe Paula (26 ianuarie) si fiica ei Eustochia la Antiohia, si întreprinse cu ele un lung pelerinaj, atât în Tara Sfânta cât si în Egipt, la Parintii pustiei. La capatul acestui periplu, urmând exemplul Sfintei Melania cea Batrâna si a prietenului sau Rufin la Muntele Maslinilor, Ieronim se stabili la Betleem si fonda, pe lânga Bazilica Nasterii Mântuitorului, doua manastiri : una pentru calugari si una pentru Sfânta Paula si femeile evlavioase care o urmasera. Veghind la organizarea celor doua comunitati, redacta atunci pentru ele vietile Sfântului Pavel Tebeul (cf. 15 ianuarie) si ale Sfântului Malh (cf. 24 noiembrie). In fiecare zi explica Scriptura pentru Sfânta Paula si ucenitele sale, primind din ce în ce mai multi pelerini care veneau sa se închine la pestera Nasterii Domnului si sa se adape la izvorul stiintei sale. Dar mai ales aici se dedica el importantei sale lucrari de traducere a Sfintei Scripturi si de comentarii sustinute, inspirate din metoda lui Origene dar lasând un loc mai important interpretarii literale. "A nu cunoste Scripturile înseamna sa nu-l cunosti pe Hristos" (Prefata la comentariul asupra Profetului Isaia.), declara el iar preocuparea sa de a reveni la precizia textului original îl facu sa întreprinda traducerea întregului Vechi Testament din limba ebraica, sarcina colosala pe care o termina la capatul a cincisprezece ani de munca îndârjita (405) (Aceasta traducere avea sa devina versiunea oficiala a Bisericii latine sau Vulgata.).
In afara acestor lucrari de exegeza, având un caracter tumultuos, nu putea sa taca în fata evenimentelor ecleziastice alte timpurilor si cu aceeasi ardoare pe care o manifestase în lupta împotriva patimilor pustiei, se angaja în lupta pentru apararea adevarului împotriva ereticilor. In ciuda admiratiei sale pentru Origene, il urma pe Sfântul Epifanie (cf. 12 mai) în campania violenta împotriva discipolilor marelui doctor alexandrin si se certa cu prietenul sau Rufin si Episcopul sau, Ioan din Ierusalim. Controversa se agrava când Epifanie cuteza sa hirotoneasca preot pe Paulinian, fratele lui Ieronim, pentru a sluji manastirile din Betleem. Ioan protesta împotriva acestei uzurpari anticanonice a jurisdictiei sale si interzise lui Ieronim si discipolilor sai accesul la Bazilica Nasterii Domnului. Ajunsera pâna la urma la o întelegere, datorita interventiei lui Teofil din Alexandria (396) ; dar doi ani mai târziu conflictul izbucni din nou, cu ocazia traducerii de catre Rufin a Tratatului Principiilor al lui Origene. Ieronim riposta imediat cu o traducere ce dovedea toata erezia lui Origene si continua polemica împotriva vechiului sau prieten pâna la moartea acestuia.
Betleemul fiind luat cu asalt de multimi de refugiati, provenind din Apus în urma ocuparii Romei de catre barbari (410), se impunea ca Ieronim sa se puna în slujba lor dar el continua în acelasi timp, noaptea, lucrarile sale de exegeza si polemica. Scrise in special împotriva Pelagilor care, drept represalii, atacara manastirile din Betleem, lasând cladirile în ruine (416). Aceasta comunitate latina, isolata în Rasarit si de acum în declin, nu mai avea nici un viitor iar dupa moartea Sfântului Ieronim, survenita la 30 septembrie 420, nu întârzie sa se stinga.
Pomenirea Sf. Ieronim, praznuita la 30 septembrie în Apus, a fost introdusa în aceasta zi de Sfântul Nicodim, care a identificat-o cu aceea a unui Ieronim, probabil diferit, prezenta în unele Sinaxare. El i-a asociat praznuirea Sfântului Augustin, alt mare doctor al Bisericii latine. Noi pastram aceste doua pomeniri la aceasta data conventionala, caci ele s-au impus astfel în diferitele Biserici ortodoxe.
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Augustin, episcopul Hiponei.
Sfântul Augustin a vazut lumina zilei în anul 354, la Tagasta, orasel din Numidia, la frontiera dintre Algeria si Tunisia de azi. Tatal sau, Patricius, mic proprietar funciar, unul din notabilii orasului, ramase pagân pâna la sfârsitul zilelor sale, dar mama sa, Sfânta Monica (cf 4 mai), era o Crestina înfocata si îl înscrise, înca de când era copil, printre Catehumeni si îl ducea regulat la biserica pentru a-l învata Tainele Credintei. Cu toate acestea Botezul fu lasat pe mai târziu, dupa obiceiul vremii, iar copilul se dovedea a fi turbulent si rebel la mustrarile mamei sale si se indeparta de credinta. Inzestrat cu o inteligenta sclipitoare, în scurta vreme ajunse sa stapâneasca limba latina dar ramânea recalcitrant fata de studiul limbii grecesti, o lacuna ce persista în gândirea sa teologica. La vârsta de saptesprezece ani fu trimis la Cartagina, metropola Africii, pentru a urma cursuri de retorica. Ispitele orasului si anturajul nepotrivit îl facura sa cada într-o viata de dezmat si avu o legatura cu o femeie crestina de la care avu un fiu, Adeodat (372). Datorita lecturilor din Cicero, îsi abandona zadarnicele studii de drept si de retorica pentru a cauta Adevarul si întelepciunea ; dar deceptionat de aparenta uscaciune a Bibliei, fu mai degraba atras de doctrina maniheenilor, care îi aparea ca o îmbinare rezonabila a lui Hristos cu dorinta sa de a-si însusi întelepciunea doar cu ajutorul rationamentului. Ramase timp de noua ani prizonierul acestei erezii, atât de evidente totusi.
Dupa un scurt sejur la Tagasta, ca profesor de gramatica, reveni la Cartagina, pentru a deschide o scoala de retorica. Cu toate acestea, comportamentul urât al studentilor sai îl dezgusta repede de aceasta profesie. Pierzându-si iluziile asupra maniheismului ca urmare a unei conversatii cu unul din episcopii lor, Faustus, spirit nelinistit si avid de adevarata cunoastere, se îmbarca si pleca la Roma, unde deschise o alta scoala, care nu avu mai mult succes. Dupa ce fu vindecat de o boala grava, obtinând un post de retor platit la Milano, se duse sa se instaleze acolo, nutrind înca visul unei stralucite cariere în administratie (384). Acolo fu prezentat Episcopului, Sfântul Ambrozie (cf 7 dec), care îl cuceri prin blândetea si amabilitatea sa, si mai ales prin stralucita sa elocinta si interpretarile spirituale ale Sfintei Scripturi, care îi deschisera inima catre profunzimea cuvântului lui Dumnezeu. Monica venise cu el si îl convinse sa îsi abandoneze concubina dar încerca în zadar sa îl faca sa se angajeze într-o casatorie profitabila. Filozofia si placerile mondene îi produsesera o asemenea insatisfactie, încât, cu durere si neliniste, cauta care ar fi putut fi izvorul adevaratei fericiri. Lectura filozofilor neoplatonici îl facu sa abandoneze definitiv maniheismul si îi permise sa întreprinda cautarea interioara a unei vieti spirituale. Spre deosebire totusi de acesti filozofi, aceata interiorizare nu era pentru el o cautare speculativa si zadarnica, ci lua forma unei cautari fierbinti a Dumnezeului întrupat, pe care îl admitea în mod intelectual, dar pe care inima sa nu îl traia înca. Atunci veni momentul în care auzi vorbindu-se de Viata Sfântului Antonie cel Mare, scrisa de Sfântul Atanasie în timpul exilului sau în Apus si care era prilejul încrestinarilor rasunatoare în rândul nobilimii. La putina vreme, în timp ce se afla în gradina prietenului sau Alypius, plângându-si viata retras, auzi o voce ca de copil cântând : "Ia si citeste!". Deschise un volum al Epistolelor Sfântului Pavel care se afla acolo si se opri asupra urmatorului pasaj : "Imbracati-va în Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte" (Romani 13:13). Intunericul îndoielii disparu îndata si o lumina blânda îi scalda inima în bucurie. In acea clipa devenise un alt om, care avea sa nu mai traiasca decât pentru Hristos si Biserica Sa. Când îi împartasi mamei sale aceasta revelatie, ea fu cuprinsa de bucurie. Dupa ce îsi abandona definitiv profesia de "negustor de vorbe", petrecu retras câteva luni, undeva la tara, cu mama sa, rude si câtiva prieteni, pentru a se întrema dupa o boala pe care o agravase emotia convertirii sale. Ïn aceasta prima forma de manastire , în care îsi dorea sa duca o viata asemanatoare celei a comunitatii apostolice de la Ierusalim, Augustin împreuna rugaciunea cu meditatia Scripturii si discutii filozofice. Intors la Milano, duse o viata austera si retrasa înainte de a fi botezat de Sfântul Ambrozie, la 24 aprilie 387, în compania lui Alypius si a fiului sau Adeodat. Se duse apoi la Ostia, cu Sfânta Monica, în scopul de a se retrage în Africa pentru a duce o viata monahala. Ïntr-o seara, pe când stateau de vorba sprijiniti de o fereastra, ambalati pe neasteptate de elanul conversatiei lor evlavioase si, aspirând din toata inima la apele Izvorului ceresc, ei fura cuprisi de un fel de extaz, deasupra celor vazute si nevazute, pentru a intra in Comuniune cu Ïntelepciunea cea vesnica, moment de contemplare care li se paru a fi o invitatie la a gusta înca de pe aceasta lume din viata vesnica, dupa cuvântul Evangheliei : "Intrati în bucuria Domnului vostru" (Sfântul Augustin îsi relateaza în întregime convertirea în "Confesiunile" sale, una din capodoperele literaturii universale.). Sfânta Monica muri la putin timp iar Augustin, întârziind proiectul sau, ramase înca ceva vreme în Italia pentru a redacta lucrari de polemica împotriva maniheenilor.
In septembrie 388 el se întoarse la Tagasta, cu Alypius si Adeodat, care muri curând. Augustin îsi vându toate bunurile si dadu saracilor câstigul, iar el se consacra, timp de trei ani, organizarii unei manastiri în compania prietenilor si ucenicilor sai. Postului si rugaciunii le adauga meditarea asupra Legii lui Dumnezeu, zi si noapte ; ceea ce Domnul îl facea sa înteleaga, el comunica prin viu grai celor prezenti, prin scrisori celor absenti. Cum se dusese într-o zi în oraselul Hipona, la cererea unui functionar imperial care voia sa îl asculte pentru a se hotarî asupra convertirii sale, Augustin aparu cu batrânul Episcop Valeriu in prezenta poporului. In timp ce prelatul împartasea celorlalti dorinta ordonarii unui Preot pentru a-l seconda în predicarea în limba latina, caci el era de limba greceasca, credinciosii pusera mâna pe Augustin, salutându-l cu ovatii furtunoase, iar el, plin de lacrimi in fata pericolului pe care îl reprezinta pastoritul oamenilor, accepta "sa paraseasca pe Dumnezeu pentru Dumnezeu", adica sa renunte la tihna retragerii în manastire pentru a sluji Trupul lui Hristos. Obtinu cu toate acestea un termen de câteva luni pentru a se pregati prin meditarea Scripturii si, dupa hirotonirea lui, Episcopul îi acorda un teren în apropierea Bisericii, pentru a fonda acolo o noua manastire, "Manastirea Gradinii", care a dat vreo zece Episcopi.
Catre sfârsitul anului 395, primi consacrarea episcopala si la putin timp dupa Valeriu urca in scaunul Hiponei. Aflat la catedra acestui mic Episcopat, dar luminând toata Biserica Africii si pâna la extremitatile lumii latine, prin învatatura sa, Sfântul Augustin fu timp de treizeci si cinci de ani modelul bunului Pastor, dându-si viata pentru oile sale si considerându-se robul robilor lui Dumnezeu. Fara încetare, predica aproape în fiecare zi (s-au pastrat în jur de opt sute din predicile sale), abordând toate subiectele cu o vivacitate si o arta incomparabile si cautând sa transmita celor carora se adresa dragostea lui pentru Dumnezeu si pentru bunurile ceresti. In timpul zilei, solutiona conflicte, veghea la administrarea Bisericii, se îngrijea de saraci - fara sa ezite în a topi vase sfinte când nu se mai gasea aur - iar în timpul noptii, redevenea calugar, consacrat cu toata fiinta sa iubirii Mirelui. Traia in Episcopatul sau in comuniune cu Clericii, pentru care redacta o Regula monahala (care se afla la originea institutiei occidentale a canonicilor), adaptata conditiei lor dar impunând respectarea stricta a votului saraciei si a poruncilor Evangheliei.
Dragostea sa arzânda pentru unitatea Bisericii nu-l lasa indiferent fata de nici unul din evenimentele care agitau Lumea Crestina. Partiicipa la Sinoade si strabatea Africa romana, profund divizata în vremea aceea, punându-si întreaga arta si iscusinta în serviciul Adevarului. Scrise vreo suta de opere, din care majoritatea sunt consacrate luptei împotriva schismaticilor, ereticilor si pagânilor. Dupa ce mai întii i-a respins în mod stralucit pe maniheeni, îsi orienta întreaga lupta împotriva schismaticilor novatieni, ce pretindeau ca validitatea tainei casatoriei sa fie subordonata virtutii celui care o oficia si care de aproape un secol iscasera o zizanie nefasta în toata Biserica Africii instalând o ierarhie paralela. Cum toate eforturile si argumentele Sfântului Episcop pentru a-i readuce în sânul Bisericii se loveau de ura lor înversunata, se decise cu durere în suflet sa faca apel la puterea laicilor, dar neacceptând sub nici o forma actele de violenta. Pentru ca multi atribuiau Crestinilor responsabilitatea caderii Romei (410), Augustin redacta o mare opera, "Cetatea lui Dumnezeu", vasta reflectie asupra istoriei umane, în care arata ca Biserica, trecând prin toate vicisitudinile, e pe drumul catre Imparatia vesnica. Apoi trebui sa lupte împotriva ereziei pelagilor, erezie care minimisa rolul harului dumnezeiesc si considera ca omul, prin propriile forte, poate sa ajunga sa nu mai pacatuiasca ; în plus ea nega transmiterea pacatului originar si proclama inutil Botezul copiilor. Augustin facu mari eforturi pentru a rasturna aceasta doctrina în scopul de a apara credinta Bisericii ; dar antrenat de necesitatile disputei si prin spiritul sau însetat de clarificari rationale, stabili, între natura si Har, o opozitie prea stricta care avea sa aiba mai târziu consecinte nefaste în Occident. Aceasta disputa nu avu nici un ecou în Rasarit, caci Parintii greci, care îl cunosteau prea putin pe Augustin, considerau acest raport între natura si Har ca o "cooperare" (sinergie). Dorinta lui Augustin de a patrunde prea adânc tainele prestiintei divine îl conduse la o conceptie exagerata a predestinarii - care pastra la el un sens ortodox, atâta vreme cât ea ramânea înteleasa ca o consecinta a actelor libere, prevazute din vesnicie de catre Creator, dar nu determinate de El. Doctrina sa fu cu toate acestea sursa diverselor erezii occidentale despre predestinare, precum calvinismul.
Sf. Augustin reusi sa obtina ca pelagienii sa fie condamnati de Sinoadele de la Cartagina (411) si de la Roma (417), dar erezia persista. Când vandalii, veniti din Spania, începura sa invadeze Africa crestina, facând ravagii pe unde treceau, Sfântul Episcop îsi cheltui neobosit toata energia pentru a salva ce mai putea fi salvat. Dupa patruzeci de ani de episcopat si de munci apostolice, vedea cu durere cum renastea idolatria în mijlocul ruinelor însângerate si erezia ariana impusa de cuceritori. Hipona era asediata de trei luni când el fu cuprins de o febra violenta. Isi pavase peretii camerei cu psalmii pocaintei si cu entuziasmul unui proaspat convertit îsi dadu în mâinile Domnului sufletul sau mare, în ziua de 28 august 427.
Daca doctrina Sfântului Augustin duse la devieri în Occidentul medieval, nu i se poate cu toate acestea reprosa faptul de a fi fost un eretic, caci si-a supus întotdeauna, cu smerenie, reflectiile sale judecatii Bisericii si, terminându-si lucrarea "De Trinitate", scria : "Doamne, Unul Dumnezeu, Dumnezeu Treime, tot ce am scris în aceste carti vine de la Tine si daca e ceva care sa vina de la mine, sa fiu iertat de Tine si de cei care sunt ai Tai".
Sfântul Augustin este praznuit la 28 august în Biserica latina. Impins, atât prin formarea sa intelectuala cât si de circumstantele convertirii sale, sa priveasca relatia omului cu Dumnezeu dintr-un punct de vedere mai degraba "psihologic", diferit de cel adoptat de traditia patristica anterioara, Sfântul Augustin a dat întregii sale teologii un aspect personal, care afecta doctrina sa despre Sfânta Treime, despre pacatul originar, despre raporturile naturii si harului etc. Atâta vreme cât aceste teze fura considerate drept opinii teologice personale ("teologumene"), ele nu pusera in discutie locul Sfântului Augustin printre Sfintii ortodocsi. Abia când fura adoptate ca doctrina oficiala si exclusiva a Bisericii romane (printre altele în considerarea originii Duhului Sfânt nu doar în Tatal ci si în Dumnezeu-Fiul) ele devenira principalul subiect de discordie între cele doua Biserici. Daca, rational, poate fi cinstit Augustin ca Sfânt Ortodox, aceasta se datoreaza mai putin calitatii sale de teolog cât calitatii sale de pastor, si pentru sfintia sa personala indiscutabila. Sfântul Photios scria despre el : "Având în vedere ca unii dintre Parintii nostri si doctori au deviat de la credinta în ceea ce priveste câteva dogme, noi nu primim ca doctrina cele în care au deviat dar noi continuam sa îmbratisam oamenii care au fost ei". Ep. 24, 20 (PG 102, 813). Pentru acest motiv unii îl numesc "preafericit" sau "iero", dar asemenea distinctii nu existau în traditia hagiografica ortodoxa, ar fi de ajuns aici sa se faca distinctia între viata sa si posteritatea nefericita a doctrinei sale.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
(sec. VIII î.e.n.)
purtătorul de chinuri
Canon de rugăciune către Sfântul Proroc Amos
Troparul Sfântului Proroc Amos, glasul al 2-lea
A prorocului Tău Amos pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
Cântarea 1
Glasul al 7-lea
Irmosul
Lui Dumnezeu Celui Ce a ajutat lui Moise în Egipt, de a scos pe Israel, Aceluia unuia să-I cântăm, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Prorocule Amos, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Curăţindu-mi mintea de cugetul cel cu ceaţa patimilor, luminează-mă, Stăpâne, a cânta pe proorocul Tău Amos.
Stih: Sfinte Prorocule Amos, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătându-te învăţător tainelor lui Dumnezeu celor mai presus de cuget, te-ai învrednicit a vedea mai înainte, cele ce vor să fie, mărite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Arătându-te ca un locaş neîntinat şi curat lui Dumnezeu, ai primit dumnezeiasca lucrare a Duhului, Proorocule Amos.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Tu, Preacurată, ai ridicat cortul lui Adam cel căzut, purtând în pântece pe Mântuitorul Dumnezeu, precum a zis proorocul.
Cântarea a 3-a
Irmos: Întăritu-s-a prin credinţă...
Stih: Sfinte Prorocule Amos, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tu, Proorocule Amos, descoperitorule de cele dumnezeieşti, cu dreptatea Domnului arătat-ai pe cei fără de lege, înfruntându-i, strigând: Sfânt eşti, Doamne, Cel Ce mântuieşti sufletele noastre.
Stih: Sfinte Prorocule Amos, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pusu-te-ai, proorocule, stâlp Noului Testament, sprijinind tăria lui şi cu credinţă strigând: Sfânt eşti, Doamne şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind învăţat cele dumnezeieşti, Proorocule grăitor de Dumnezeu Amos, luminând dumnezeieşte popoarele, cântai: Sfânt eşti, Doamne, Cel Ce mântuieşti sufletele noastre.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
M-am întărit, cunoscând naşterea ta cea dumnezeiască şi pe tine te am bogată Părtinitoare, Fecioară, strigând: Sfânt eşti, Doamne, Cel Ce mântuieşti sufletele noastre.
Irmosul
Întăritu-s-a prin credinţă Biserica lui Hristos, pentru că neîncetat cu laude strigă, cântând: Sfânt eşti, Doamne şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a
Irmosul
Auzit-am auzul Tău, Doamne, că Te-ai arătat pe pământ, ca să ne izbăveşti pe noi; pentru aceea strigăm: Slavă puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Prorocule Amos, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înfruntat-ai pe poporul lui Israel, care slujea la idolii cei surzi; pentru aceea ai spus mai dinainte că va fi rob, vrednicule de laudă.
Stih: Sfinte Prorocule Amos, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luându-te Dumnezeu pe tine, cel ce mai înainte erai păstor, te-a arătat prooroc, Amos, descoperitorule de cele sfinte; pentru aceea toţi credincioşii te fericim.
Stih: Sfinte Prorocule Amos, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca o oglindă primind strălucirile cele dătătoare de lumină ale Sfântului Duh, cu bucurie arăţi tuturor credinţa cea bună, Proorocule Amos.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Vieţuirea ta cea curată, mărite, văzând-o Dumnezeu, propovăduitor al slavei şi al dumnezeieştii Sale Întrupări te-a pus.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cuvântul sălăşluindu-Se întru tine, Preacurată, a închipuit din nou fiinţa mea, care era căzută prin călcarea poruncilor celor dintâi.
Cântarea a 5-a
Irmosul
Mânecând, Cuvinte, la slava şi lauda Ta, neîncetat lăudăm chipul Crucii Tale, pe care l-ai dat nouă armă de ajutor.
Stih: Sfinte Prorocule Amos, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe cei omorâţi de lucrarea dezmierdării, ca pe unii ce socoteau că cele curgătoare sunt statornice, care au desfătare curgătoare şi pieritoare, i-ai înfruntat, fericite.
Stih: Sfinte Prorocule Amos, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nevoindu-te peste tot cu bogate vărsări de lumini, te-ai arătat şi împreună-vorbitor al lui Dumnezeu, grăitorule de Dumnezeu, vestind tuturor răsplătirile dreptei credinţe.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Roagă-te, fericite, să se izbăvească din înşelăciune şi din cursele vrăjmaşului toţi, cei ce te laudă şi să se lumineze cu lumina proorociei tale celei cereşti.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cei ce te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu, Maică Fecioară, să ne învrednicim prin mijlocirea ta a dobândi împărăţia şi desfătarea cea neschimbată, Maica lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a
Irmos: Iona din pântecele iadului...
Stih: Sfinte Prorocule Amos, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strălucind cu razele cele luminoase ale adevărului, ai pălmuit pe proorocul cel mincinos, înfruntându-l tare şi vestindu-i mai înainte prăpădirea lui.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca unul ce ai primit lumina Duhului, răsărind tuturor ca un soare, cu lumina dreptei credinţe ai întunecat văpaia înşelăciunii, proorocule.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Laud Fecioria ta cea curată, Preacurată Fecioară şi cinstesc negrăită şi cinstită naşterea ta, prin care m-am izbăvit de stricăciune şi de răutate.
Irmosul
Iona din pântecele iadului a strigat: scoate din stricăciune viaţa mea; iar noi strigăm ţie: întru tot puternice, Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
CONDAC
Glasul al 4-lea
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...
Curăţindu-ţi prin Duhul inima cea strălucitoare de lumină, Mărite Proorocule Amos, ai primit de sus harul proorociei şi la margini cu mare glas ai strigat: Acesta este Dumnezeul nostru şi nu se va adăuga altul către Dânsul.
Cântarea a 7-a
Irmosul
În cuptorul cel cu foc, aruncaţi fiind cuvioşii tineri, focul în rouă l-au prefăcut prin cântare aşa strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Prorocule Amos, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dumnezeiasca mântuire, pe care o ai grăit mai înainte, s-a arătat, minunate Proorocule Amos, luminând în lume cu luminile dreptei credinţe; drept aceea strigai: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind întărit cu dumnezeiasca puternicie, nu ai fost cuprins de vrăjmaşii cei potrivnici lui Dumnezeu, rămânând întărit ca un diamant şi strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Naşterea cea neînţeleasă a Fecioarei o lăudăm, prin care ne-am izbăvit din moarte, căci printr-însa ne-am născut spre nestricăciune, strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Împăratul slavei...
Stih: Sfinte Prorocule Amos, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu totul ai alergat către înălţimea cerului şi te-ai învăţat cunoştinţa celor negrăite şi te-ai făcut vestitor întrupării Cuvântului, Proorocule Amos; pentru aceea te lăudăm întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Prorocule Amos, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu isteţimea cugetului pe cât este cu putinţă te-ai învrednicit a pricepe pe Stăpânul tuturor, Care te-a învăţat pe tine cunoştinţa celor negrăite, cel ce strigai cu dreaptă credinţă: Popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Fericirea cea negrăită şi bucuria şi cereasca împărăţie ai câştigat, ca un prooroc, văzătorule de cele cereşti, cu bună cinstire strigând: Popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
După dumnezeiasca cuviinţă fără de sămânţă ai născut pe Unul din Treime în două firi, pe Mântuitorul lumii. Pentru aceea noi credincioşii, pe tine Maica lui Dumnezeu, cu dragoste te preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul
Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Împăratul slavei, Cel Unul fără de început, pe Care bine-L cuvintează puterile cerurilor şi de Care se cutremură cetele îngerilor, lăudaţi-L preoţi, popoare preaînălţaţi-L în veci.
Cântarea a 9-a
Irmos: Întru tot lăudată...
Stih: Sfinte Prorocule Amos, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcându-te limbă de lămurire a celei prooroceşti, de Dumnezeu mişcată, grăind cele dumnezeieşti, ne-ai vestit nouă tuturor dumnezeiasca milostivire; pentru aceea toţi pururea te fericim.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Mărirea cea bună a proorocilor este de negrăit, căci sălăşluind întru ei Duhul Sfânt i-a făcut părtaşi, de la care toţi credincioşii ne luminăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Dezbrăcatu-m-ai de hainele omorârii şi ale stricăciunii mele Fecioară, Ceea ce ai născut oamenilor Haina mântuirii, pe Dumnezeu Întrupat; pentru aceasta toţi pururea te slăvim.
Irmosul
Întru tot lăudată, Ceea ce eşti mai înaltă decât cerurile, care ai zămislit fără de sămânţă pe Cuvântul Cel fără de început şi ai născut oamenilor pe Dumnezeu Întrupat; pentru aceea pe tine toţi te slăvim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...
Dumnezeiesc organ al Mângâietorului te-ai arătat, povestind prin darurile Lui, cugetătorule de Dumnezeu, ca să arăţi vădirea lucrurilor celor nevădite şi luminezi pe cei ce cu credinţă aleargă către tine, mărite, Proorocule Amos Fericite, cerând de la Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei...
Stăpână Preacurată, înviază sufletul meu cel omorât de păcate, ca Una ce ai îndrăzneală de Maică către Fiul tău, căci numai tu mai presus de cuvânt şi de cuget ai născut pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, Care dă pururea viaţă şi nestricăciune lumii şi mare milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei...
Moarte de ocară prin Răstignire ai răbdat de bunăvoie, Îndurate, pe Care văzându-Te, Hristoase, Ceea ce Te-a născut s-a rănit, rupându-se la cele dinlăuntru şi ca o maică plângea. Cu ale cărei rugăciuni pentru bună îndurarea milei Tale, Unule Preabune, Iubitorule de oameni, Doamne, milostiveşte-Te şi mântuieşte lumea, Cel Ce ai ridicat păcatul ei.
Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor
-
Infectia cu virus hepatitic C (VHC) reprezinta o importanta problema de sanatate publica globala. Prevalenta viremica actuala estimata ... -
Pielita de ou pentru prepararea acidului hialuronic natural Domnul Ioan Marcus din Aiud, cititorul nostru fidel, ne-a trimis spre publicar...
-
Am primit reteta unui nou preparat natural din partea domnului Ioan Marcus din Aiud, cititorul nostru fidel. Cu siguranta, vor fi multi di...
-
"1. FRICA micsoreaza diametrul vaselor de sange, ca urmare a unei varsari excesive de adrenalina in sange. Acest fapt duce la o subali...
-
Cred ca nu mai trebuie sa va spun cat de gustoase si de sanatoase sunt aceste uleiuri. Le folosesc in bucatarie cu drag . Atat salate... -
RO.aliment organizeaza , in premiera nationala, campania de informare, educare si constientizare a beneficiilor consumului inteligent ... -
Majoritatea oamenilor privesc boala fie ca pe un ghinion în viaţa lor, o nedreptate, fie ca pe ceva ereditar, o moștenire genetică nemer...
-
In perioada 2-5 aprilie 2020, in cadrul Centrului Expozitional Romexpo , se desfasoara 5 manifestari cu tematica home & deco: Const... -
Chiar daca nu ati vazut sau nu ati cultivat niciodata un rodiu ( Punica granatum ), cu siguranta ati gustat, macar o data, din fructul sau...
-
Marcel Iureș: „Părinții mei pupau mâna bunicilor mei, adică părinților lor. Așa am apucat, așa am făcut și eu o vreme și a trebuit să tr...
