Pomenirea Sfintei Icoane a Născătoarei de Dumnezeu „Axion Estin"

 Pomenirea Sfintei Icoane a Născătoarei de Dumnezeu „Axion Estin" (Cuvine-se cu adevărat) și a minunii care s-a lucrat înaintea ei în timpul arhipăstoririi Patriarhului Nicolae Hrisoverghes (983-996)

Minunea a fost aceasta: într-o noapte un monah citea Canonul Năcătoarei de Dumnezeu și cânta „Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii" în chilia lui de la Mânăstirea Pantocrator, numită acum „Axion Estin", după numele icoanei. Monahul își zicea singur rugăciunile, deoarece Bătrânul lui era plecat la Karyes.
Deodată în biserică a apărut un bărbat care a început să cânte „Cuvine-se cu adevărat. " Până atunci acea cântare era necunoscută în Biserică.
Auzind cântarea, monahul a rămas cuprins de bucurie, atât la auzul cuvintelor, cât și la cântarea îngerească. „Așa se cântă printre noi slava Maicii Domnului", a zis străinul către monah.
Monahul a voit să-și copie cuvintele și de aceea a adus o tăbliță de piatră. Dar străinul a scris el însuși pe ea cu degetul, ca și când tăblița ar fi fost de ceară. După aceea el fără veste s-a făcut nevăzut. Bărbatul cel străin era Sfântul Arhanghel Gavriil.
Tăblița a fost dusă la Constantinopol, iar cântarea aceasta a Maicii Domnului a rămas pretutindeni în Ortodoxie până în ziua de azi.Cântare de laudă la Icoana „Axion Estin"

Monahul în singurătatea bisericii
Cu căldură se roagă
și întunericul sufletului lui
Astfel îl alungă.

Deodată în biserică apare un monah străin -
Nimic nu este ciudat în aceasta.
Străinul începe să cânte ca un cântăreț măiestru,
Și monahul începe și el: Ceea ce ești mai cinstită. . .
În cinstea Maicii lui Dumnezeu, Maica noastră slăvită.

Dar minunatul străin îl întrerupe și-i zice:
„Între noi altfel această cântare se cântă.
Noi altfel începem și iată:
Cuvine-se cu adevărat, Părinte!"
Cuvine-se cu adevărat atunci cântă străinul,
Până la sfârșit.
Monahul sorbi totul, nevrând să piardă nici un cuvânt.
„ O prea cinstite frate, ce ușor suflu eu acum!
Dăruiește-mi, rogu-te și mie cântarea!
Îngăduie-mi să mi-o copii în slove!"

Dar el condei și hârtie la îndemână nu avea:
Biserica loc de rugăciune este,
Iar nu de scris!

Atunci al sfințeniei nopții oaspete
Semnul Crucii peste biserică făcu,
Și scrise cu degetul pe o piatră.
El scrise cu degetul precum în ceară moale;

Acest frate străin pe monah cu adevărat îl uimi.
„Au cine ești tu? " îl întrebă pe străin monahul.

„ Gavriil sunt eu. Ajungă-ți ție răspunsul. "
Și nevăzut se făcu.

Cu frică mare monahul
Pe Arhanghel recunoscu sub monahicescul strai.
Cele scrise de el scrise-au rămas pe vecie.
Sfânta biserică de bună mireasmă s-a cuprins.Maica Domnului din icoana „Axion Estin”

Din clipa în care Preasfânta L-a zămislit pe Dumnezeu-Omul, Hristos, L-a închis în pântecele ei și a cuprins în ființa ei întreaga dumnezeire și întreaga fire muritoare. Având totuși pe Dumnezeu întreg și întreaga fire omenească, ea poate, pe de o parte, să ne dăruiască pe noi lui Dumnezeu și să ne unească cu El, pe de altă parte, să ni-L dăruiască nouă pe Dumnezeu. Vedeți ce înseamnă icoana Maicii Domnului?

Cele spuse mai sus arată că acoperământul și ocrotirea Maicii Domnului sunt asupra Sfântului Munte, dar ele nu se limitează acolo. Dimpotrivă, se transmit asupra întregii omeniri, întregii lumi. Icoana ei ne face simțită prezența ei, dar în același timp ni-L face prezent și pe Fiul ei Dumnezeu și Om. În Sfântul Munte, icoana Axion estin stă pe tron, cu toate acestea, ochii Preasfintei veghează asupra întregii lumi și acolo prezența ei devine în mod special simțită, tangibilă personal. Și acolo unde este prezența ei, acolo este prezent și Fiul ei. Ocrotirea Preasfintei îmbrățișează pe orice om. Simțim marea însemnătate a tainei acestei icoane pentru viața noastră. Preacurata din Sfântul Munte lucrează cu fiecare om. Așa cum Dumnezeu în Sfânta Euharistie Se află spațial nedespărțit, fiindcă este Dumnezeu, dar se împarte la toți oamenii, la fel și Preasfânta noastră este una, dar prin icoana ei prezentă se oferă și se împarte în viața tuturor ortodocșilor. Toți devenim părtași ai harului, toți Îl dobândim pe Dumnezeu, toți ne bucurăm de darurile Fiului Preasfintei.

În istoria Sfântului Munte de multe ori Preasfânta s-a arătat înaintea monahilor, plină de viață, dragoste, plină de milă revărsată către oameni. Și ce nu face Preasfânta? Unora le arată drumul, cu alții călătorește împreună, alteori intervine când unii sunt în primejdii, altora le dă plată și pe alții îi amenință, când nu sunt buni slujitori. O văd rugându-se, plângând, ba încă slujind la masă, atunci când este nevoie. Preasfânta se face slujitoarea noastră și ne slujește și în nevoile noastre mai lumești și mai omenești. Dacă Preasfânta îi ajută pe monahi, care sunt fără grijă, nu au probleme, nu au neliniște, nu au greutăți în viața lor duhovnicească și comunitară, mult mai mult îi ajută pe mireni, care trăiesc părăsirea, durerea, boala, nevoile zilnice. Astfel, Preasfânta din icoana Axion estin poate să fie Preasfânta Sfântului Munte, dar este, în același timp, frate, și Preasfânta ta! Transmite sfințire și pace, schimbă lumea, timpul și spațiul, sfințește casele, binecuvântează roadele, aerul, pământul, tot ceea ce avem.

Dar pentru ce facem procesiuni cu icoana ei? Fiindcă aceasta este plimbarea Stăpânei în teritoriul ei, vizita Împărătesei în palatul ei, cu scopul de a-l sfinți. Se plimbă Împărăteasa pe drumuri – de aceea o și scoatem din Sfântul Munte – și vede, ascultă, se înțelege cu noi, ne inspiră. Dar în primul rând se înțelege cu Fiul ei și Dumnezeul ei. Pe măsură ce înaintează procesiunea, noi nu înțelegem câte spune cu tăcerea ei Fiului ei. Îi spune: Ia aminte la acesta, pe aceea nu o uita, pe acesta vezi-l ce trage, Fiul meu și Dumnezeul meu, de aceea vreau să-i îndeplinești cererile lui... Maica se înțelege cu Fiul ei și cu Părintele și Dumnezeul nostru. Cât este de tăcută și de liniștită și demnă! Pe cât de împodobită și slăvită este, pe atât de mare și stăpânească este ocrotirea pe care ne-o dă. Marea ei tăcere crește credința noastră și întărește rugăciunile noastre. Preasfânta este smerită în slava ei, fiindcă a biruit stricăciunea și moartea, este palatul luminii celei neapropiate.

Preasfânta face lucrătoare rugăciunea Sfântului Munte, care este zi și noapte și lucrează taina izbăvirii, descoperă întruparea Cuvântului înlăuntrul nostru și ne inițiază în tainele cerului și ale pământului. Cu Preasfânta, noi, păcătoșii, neputincioșii, pătimașii, ne bucurăm de dumnezeieștile daruri, fiindcă ea este stâlpul cel însuflețit al rugăciunii întregii Biserici. Preasfânta îi eliberează încă și pe cei osândiți, îndumnezeiește omul și ia cu sine toată făptura să se închine lui Dumnezeu. De aceea a ieșit și a vizitat lumea.

A trecut Preasfânta și ne-a adunat pe noi pe toți în jurul ei, bărbați și femei, mici și mari, săraci și bogați, înțelepți și neînțelepți. Unuia i-a dat putere, altuia sfințenie, altora le-a arătat cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii lui Dumnezeu. Ieșind în lume, a arătat cugetul profund religios al sufletului elen și credința poporului nostru în Dumnezeu, lucru de care suntem toți mândri. Acest popor și când se preface că nu crede, și când îi este rușine să-și exprime credința lui, în realitate nu Îl înlocuiește pe Dumnezeu cu nici un idol, ci preferă pe Fiul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. Ea ne vede pe noi, pe toți, și înțelege toate. Și-a desfăcut acoperământul pe care îl purta și l-a întins peste tot poporul. A unit strigătele inimilor noastre cu rugăciunile părinților aghioriți, care constituie curtea Împărătesei a toate.

Să devenim și noi îngeri și deopotrivă cu îngerii, precum Gavriil care a fost învrednicit să cânte Axion estin (Cuvine-se cu adevărat...), și astfel icoana a primit numele Axion estin. Să o lăudăm și noi pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu cu slavoslovia ei!

Acatist la Icoana Maicii Domnului „Axion Estin”

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Comoara laudelor îngereşti, stâlpul cel de foc al drepţilor, mărirea neîncetată a glasurilor cereşti, oglinda Adâncului nevăzut, cum voi îndrăzni eu, cel cu minte pământească şi împovărată de multe griji lumeşti, a-ţi aduce cântare de laudă, de nu mă vei înţelepţi Tu, Stăpână, ceea ce ai născut pe Cel Căruia îngerii Îi cântă neîncetat: Aliluia!

Icosul 1

Cântarea cea îngerească nouă ni s-a dăruit pe pământ, ca să ne ostenim a-ţi ţese din lumina cuvintelor cântări de cinstire, pentru care să ne bucurăm de acoperământul rugăciunii Tale, cântându-ţi:
Bucură-te, înălţime neajunsă a laudelor îngereşti;
Bucură-te, odihna inimilor tulburate de ispite;
Bucură-te, bună auzire celor din întunericul păcatului;
Bucură-te, apărătoarea cea tare a celor tulburaţi;
Bucură-te, frumuseţe neîncăpută în mărgăritarul unui gând;
Bucură-te, că încununezi osteneala celor ce Te cinstesc;
Bucură-te, că opreşti valurile greu de purtat ale păcatelor;
Bucură-te, făclie a cântărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, vederea celor mai presus de gând;
Bucură-te, crin al laudelor nesfârşite;
Bucură-te, tăcerea cea limpede a rugătorilor;
Bucură-te, limpede ascultare a celor necăjiţi;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 2-lea

Venit-a Sfântul Arhanghel Gavriil la ucenicul cel ascultător şi l-a învăţat pe el taina cântării Tale celei prea minunate, de care se înfricoşează toţi cei ce cântă Domnului: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cu mărgăritarele rugăciunilor Tale împleteşte nouă cunună prea slăvită prin care să împodobim icoana Ta cea de minuni izvorâtoare cu laude ca acestea:
Bucură-te, laudă fără de sfârşit a iubitorilor de rugăciune;
Bucură-te, bogăţie neîmpuţinată a celor săraci cu duhul;
Bucură-te, izvor nesecat de milostivire pentru cei smeriţi;
Bucură-te, ploaie de înţelepciune pentru cei însetaţi de mântuire;
Bucură-te, soare mult veselitor pentru cei iubitori de lumina Duhului;
Bucură-te, cântec neîncetat pentru iubitorii de taine cereşti;
Bucură-te, odihna sufletelor tulburate de ispite;
Bucură-te, buna auzire celor cufundaţi în tăcere;
Bucură-te, luminarea celor cuprinşi de nedumerire;
Bucură-te, înţelepţirea tainică a iubitorilor de feciorie;
Bucură-te, oglinda Împărăţiei veşnice a Luminii;
Bucură-te, cărarea celor ce se grăbesc spre izvoarele cereşti;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 3-lea

În chip de pelerin îngerul s-a arătat ucenicului rugător şi taina rugăciunii Maicii Domnului i-a descoperit, ca oamenii şi îngerii, cu o gură şi o inimă să cânte: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Pe lespedea inimii mai vârtos decât pe piatră a scris Arhanghelul rugăciunea cea către Maica Luminii, iar noi ne grăbim a scrie pe piatra inimilor noastre cuvinte de laudă ca acestea:
Bucură-te, mângâierea celor lipsiţi de ajutor;
Bucură-te, condei ce scrii nouă taina rugăciunii;
Bucură-te, carte întru Care S-a scris Cuvântul Tatălui;
Bucură-te, templu întru Care S-a odihnit slava Duhului;
Bucură-te, munte înalt neajuns de minte omenească;
Bucură-te, mare a rugăciunii înfricoşătoare ochilor îngereşti;
Bucură-te, izvor de smerenie pentru cei râvnitori;
Bucură-te, încununarea celor ce se ostenesc pentru Adevăr;
Bucură-te, chemarea celor încurcaţi pe cărările deşertăciunii;
Bucură-te, liniştea celor de ispite înviforaţi;
Bucură-te, povăţuire grabnică monahilor evlavioşi;
Bucură-te, îndreptarea celor căzuţi în păcat;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 4-lea

S-a întunecat mintea celor grăitori împotrivă, nereuşind să ajungă cu gândul la taina naşterii tale, iar noi cu gânduri smerite ne plecăm înaintea tainei, cântând numai: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Cuvine-se cu adevărat să slăvim taina cea înfricoşătoare prin care din tine a luat trup Cel Nevăzut şi lumii a dăruit mare milă, Cel de Care se cutremură cetele îngereşti; cuvine-se dar, şi noi să îţi aducem cântări de laude ca acestea:
Bucură-te, oglinda fecioarelor înţelepte;
Bucură-te, că ai născut Mântuirea noastră din blestem;
Bucură-te, că ai rupt legătura întristării Evei;
Bucură-te, că ai nimicit toate răzvrătirile deşarte;
Bucură-te, că întru tine fecioria şi naşterea s-au îmbrăţişat;
Bucură-te, că pe cele despărţite prin legătura dragostei le-ai unit;
Bucură-te, că ai nimicit pe surpătorii lui Adam;
Bucură-te, că întru tine S-a văzut taina mântuirii;
Bucură-te, râu pururea curgător cu apele milostivirii;
Bucură-te, zid nestricat al rugăciunii pentru lume;
Bucură-te, cununa tuturor vredniciilor cereşti;
Bucură-te, lumina călăuzitoare către Raiul desfătării;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 5-lea

Nu poate toată mintea să numere mulţimea minunilor tale prin care atâtea suflete s-au mântuit şi cei fără nădejde s-au făcut moştenitori Împărăţiei cereşti, cântând Domnului: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Vrednică eşti de slava heruvimilor şi de neîncetata laudă a serafimilor, căci cu trup ai născut pe Înţelepciunea Tatălui, prin Care lumea s-a izbăvit de blestemul morţii, cântând ţie:
Bucură-te, învierea celor căzuţi în moartea păcatului;
Bucură-te, odihna celor osteniţi de ispite;
Bucură-te, mângâierea celor smeriţi cu inima;
Bucură-te, pacea celor ce se luptă cu stăpâniile întunericului;
Bucură-te, dulce auzire celor împovăraţi de întristare;
Bucură-te, liman ceresc iubitorilor de mântuire;
Bucură-te, slobozirea Evei din pustia întristării;
Bucură-te, bucuria maicilor celor iubitoare de milostivire;
Bucură-te, cântarea cea fără de sfârşit a oştilor îngereşti;
Bucură-te, lumină înfricoşătoare duhurilor întunericului;
Bucură-te, surparea sfaturilor celor nelegiuite;
Bucură-te, luminarea celor întraripaţi de umilinţă;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 6-lea

Sfântul Arhanghel Gavriil în chip de pelerin s-a arătat călugărului râvnitor şi l-a învăţat rugăciunea cea iubită de oştile îngereşti, ca să cânte cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Ca pe o moştenire cerească am primit rugăciunea Ta de la înger, ca să urcăm şi noi cu osârdie pe scara laudelor dumnezeieşti, în cântări de veselie ca acestea:
Bucură-te, luminarea celor iubitori de înţelepciune;
Bucură-te, smerita cugetare a celor străpunşi de pocăinţă;
Bucură-te, adâncul doririlor celor curaţi cu inima;
Bucură-te, moştenirea cea dorită a celor blânzi;
Bucură-te, pacea cea înaltă a celor căutători de mărgăritarele înţelepciunii;
Bucură-te, liniştea celor ce călătoresc pe marea vieţii;
Bucură-te, carte nepătrunsă de ochii îngereşti;
Bucură-te, izvor de daruri pentru cei săraci;
Bucură-te, bogăţia cea fără de sfârşit a slujitorilor Tăi;
Bucură-te, a monahilor întrarmare cu sabia rugăciunii;
Bucură-te, pavăză tare tuturor credincioşilor;
Bucură-te, mângâierea sufletelor rănite de întristare;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 7-lea

Ca într-o cămară ai ascuns în pântecele Tău pe Fiul Tatălui, pe Cel Ce a venit să ne slobozească pe noi din temniţele iadului, ca să-I cântăm la lărgimea Raiului: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Toate cetele îngereşti se grăbesc a-ţi culege nectarul înţelepciunii spre a-ţi pregăti mierea laudelor cereşti, cu care îndulcesc şi inimile noastre, făcându-le fagure purtător de cuvinte ca acestea:
Bucură-te, Stâlpul de foc al rugăciunii pentru lume;
Bucură-te, izvorul cel nesecat al doririlor dumnezeieşti;
Bucură-te, poarta cea mare a Împărăţiei cerurilor;
Bucură-te, încununarea celor iubitori de osteneli duhovniceşti;
Bucură-te, mare nesecată a darurilor Izvorului vieţii;
Bucură-te, umbrirea celor ce aleargă în deşertul ispitelor;
Bucură-te, a monahilor povăţuitoare către cele cereşti;
Bucură-te, a pustnicilor pecetluire cu lumina Duhului;
Bucură-te, mijlocitoarea cea tare a celor din lume;
Bucură-te, corabie purtătoare către limanurile desăvârşirii;
Bucură-te, scut de mântuire al celor din nevoi;
Bucură-te, risipirea întristării celor mâhniţi;
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi în marea păcatelor;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 8-lea

Trâmbiţă ce ne trezeşti din somnul patimilor, dă-ne nouă înţelepciunea Duhului, ca să Te lăudăm cu osârdie, aducând Stăpânului tuturor cântări de: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cei neputincioşi au luat tărie şi cei nebăgaţi în seamă s-au înălţat la cele cereşti prin pocăinţă; întinde-ne şi nouă mână de ajutor, ca să ne izbăvim de grijile lumeşti şi să-ţi cântăm:
Bucură-te, mijlocitoare a împăcării cu Dumnezeu;
Bucură-te, veselia celor din robia întristării;
Bucură-te, fulger ce risipeşti gândurile cele rele;
Bucură-te, rază ce ne scoţi din întunericul păcatului;
Bucură-te, carte ce ne înveţi tainele vieţuirii întru curăţie;
Bucură-te, picătură ce curăţeşti minţile înfundate de păcate;
Bucură-te, curmarea durerii celor neputincioşi;
Bucură-te, mers dulce celor iubitori de osteneală ;
Bucură-te, îngrădirea cea tare a celor fără de ajutor;
Bucură-te, zid nebiruit celor ce se luptă duhovniceşte;
Bucură-te, surparea sfaturilor celor necuvioase;
Bucură-te, întărirea celor ce lucrează cele bune;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 9-lea

Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep cum să laude taina naşterii Tale, iar noi, cerem să ne dăruieşti naşterea prin pocăinţă, ca să cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Amuţit-au păgânii, neputând a mărturisi taina fecioriei Tale întru naştere, iar noi cerem să redobândim frumuseţea cea dintâi a sufletului şi să cântăm Ţie:
Bucură-te, ruşinarea hulitorilor de Dumnezeu;
Bucură-te, dulce auzire celor smeriţi;
Bucură-te, încununarea celor ce slujesc Ţie;
Bucură-te, că ne înveţi să ne ferim de cursele diavoleşti;
Bucură-te, liniştea cea binecuvântată a pustnicilor;
Bucură-te, fântână adâncă pentru minţile smerite;
Bucură-te, izvor de mângâiere iubitorilor de rugăciune;
Bucură-te, pajişte plină de florile gândurilor cereşti;
Bucură-te, pământ nearat din care a răsărit Floarea vieţii;
Bucură-te, mireasma cea dulce a cântărilor îngereşti;
Bucură-te, că brazdele inimii le ari cu plugul rugăciunii;
Bucură-te, că eşti celor smeriţi pururea povăţuitoare către cer;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 10-lea

Lauda fecioarelor, păzeşte de toată furia gândurilor necurate pe cei ce Te cinstesc pe Tine şi ne dă nouă cu o inimă a grăi Domnului: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Lespedea cea scrisă de înger cu minunată rugăciunea Ta şi astăzi ni s-a păstrat, iar noi ne bucurăm aducându-ţi cântări de laudă, nădăjduind să primim pururea ocrotirea Ta, a Celei pururea slăvite aşa:
Bucură-te, izvorul bucuriei noastre cereşti;
Bucură-te, că şi de cât serafimii eşti mai cinstită;
Bucură-te, a heruvimilor neîncetată laudă;
Bucură-te, că ai născut pe Izvorul vieţii noastre;
Bucură-te, că întru Tine s-a odihnit taina Treimii;
Bucură-te, povăţuitoare blândă celor ce caută mântuirea;
Bucură-te, că ne scoţi din deşertul pustiu al patimilor;
Bucură-te, că ne picuri nouă a Ta bunăvoinţă;
Bucură-te, că ne soleşti îndurările Cuvântului;
Bucură-te, că ne povăţuieşti pe scara rugăciunii;
Bucură-te, că întăreşti paşii noştri slăbănogiţi de păcat;
Bucură-te, tămăduire grabnică celor din boli cumplite;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 11-lea

Astăzi toţi să ne adunăm într-un gând şi să slăvim pe Ceea ce este a noastră neînfruntată mijlocitoare către Părintele luminilor, Cel pururea lăudat în cântări de: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Nu ne părăsi pe noi Stăpână, în ceasul grelelor încercări, ci fii apărătoare nebiruită robului Tău, ca să Îţi aducem veşnic ofrande de mulţumiri prin laude ca acestea:
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;
Bucură-te, cununa laudelor celor cereşti;
Bucură-te, suspin al celor ce caută desăvârşirea;
Bucură-te, pod al întâlnirilor dumnezeieşti;
Bucură-te, umbrirea celor ce aleargă prin arşiţa grijilor lumeşti;
Bucură-te, că ne păzeşti călcâiul de cel viclean;
Bucură-te, ploaie binecuvântată de daruri cereşti;
Bucură-te, că răcoreşti minţile încinse de patimi;
Bucură-te, că mângâi inimile adăpate cu întristarea;
Bucură-te, că spulberi toate cursele celui viclean;
Bucură-te, că ne arăţi lămurit calea mântuirii;
Bucură-te, că ne povăţuieşti către muntele mântuirii;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 12-lea

Nu ne uita pe noi, robii Tăi cei din lume. Măcar că nimic vrednic de mântuire nu am făcut, ci soleşte-ne iertare de la Hristos şi sălăşluire în lumina cântărilor de: Aliluia!

Icosul al 12-lea

În ceasul sfârşitului meu să nu mă laşi pe mine Stăpână, ci să îmi dăruieşti ocrotirea Ta de Maică, nimicind pe cei ce se scoală asupra mea cu mânie, ca să cânt Ţie aşa:
Bucură-te, floare rară în pustia inimilor smerite;
Bucură-te, privighetoare a înălţimilor duhovniceşti;
Bucură-te, bună auzire a celor iubitori de rugăciune;
Bucură-te, că în inimile noastre scrii taina mântuirii;
Bucură-te, că ne soleşti împăcarea cu Mirele doririlor;
Bucură-te, că alungi de la noi norul întunecat al ispitelor;
Bucură-te, că în ceasul nedumeririlor ne dăruieşti gând luminat;
Bucură-te, că la judecată ne eşti apărătoare de nădejde;
Bucură-te, că alungi de la noi frica osândirii;
Bucură-te, că ne înveţi a sluji Domnului întru smerenie;
Bucură-te, că dăruieşti toate cele de folos celor scârbiţi;
Bucură-te, că ne scoţi din această lume cu pace;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 13-lea

O, Maică Prealăudată, Care pe toţi îi miluieşti cu îndestulare, auzi neputincioasa noastră rugăciune şi ne revarsă darul înţelepciunii, ca şi noi să-ţi împletim cu Arhanghelul cununi de laude, aducând Domnului neîncetate cântări de: Aliluia! (se zice de trei ori).

Apoi se citesc

Icosul 1

Cântarea cea îngerească nouă ni s-a dăruit pe pământ, ca să ne ostenim a-ţi ţese din lumina cuvintelor cântări de cinstire, pentru care să ne bucurăm de acoperământul rugăciunii Tale, cântându-ţi:
Bucură-te, înălţime neajunsă a laudelor îngereşti;
Bucură-te, odihna inimilor tulburate de ispite;
Bucură-te, bună auzire celor din întunericul păcatului;
Bucură-te, apărătoarea cea tare a celor tulburaţi;
Bucură-te, frumuseţe neîncăpută în mărgăritarul unui gând;
Bucură-te, că încununezi osteneala celor ce Te cinstesc;
Bucură-te, că opreşti valurile greu de purtat ale păcatelor;
Bucură-te, făclie a cântărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, vederea celor mai presus de gând;
Bucură-te, crin al laudelor nesfârşite;
Bucură-te, tăcerea cea limpede a rugătorilor;
Bucură-te, limpede ascultare a celor necăjiţi;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

și

Condacul 1

Comoara laudelor îngereşti, stâlpul cel de foc al drepţilor, mărirea neîncetată a glasurilor cereşti, oglinda Adâncului nevăzut, cum voi îndrăzni eu, cel cu minte pământească şi împovărată de multe griji lumeşti, a-ţi aduce cântare de laudă, de nu mă vei înţelepţi Tu, Stăpână, ceea ce ai născut pe Cel Căruia îngerii Îi cântă neîncetat: Aliluia!

după care se citeşte rugăciunea:

Rugăciune

O, Preacurată, ceea ce porţi cununa tuturor binecuvântărilor cereşti, Oglinda întru care ochii îngereşti contemplă cu uimire slava cea neapusă a Treimii, Hotarul netrecut al înţelepciunii, Vasul întru care s-au gătit râuri de minuni, Acoperământul rugăciunii nebiruite de furtuna ispitelor, către Tine întindem gândul nostru cel neputincios, voind a cuprinde între hotarele minţii noastre nepricepute frumuseţea Ta netâlcuită nici de îngeri. Din rânduială dumnezeiască fost-a trimis prea minunatul Arhanghel Gavriil către ucenicul cel ce se osârduia la rugăciune, ca din mâini îngereşti să primească testamentul laudelor Tale. Prin îngerul cel binevestitor a strălucit în lume lauda Ta cea mai presus de minte omenească care îndulceşte şi auzul inimilor noastre.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Înălţime neajunsă a fecioriei şi Potir al sfinţeniei neapropiate tuturor Sfinţilor lui Hristos. Bucură-Te, Veselia fecioarelor şi Trâmbiţa Cea înţelegătoare Ce cheamă pe toţi pe muntele slavei spre a auzi glasul cel dulce al chemării Tatălui întru acoperământul aripilor Duhului ce înalţă gândul nostru către Hristos. Vrednică eşti cu adevărat de toată lauda lumii, însă nevrednicia noastră nu poate să Te cânte pe Tine după măsura desăvârşirii Tale.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Pacea Ce potoleşte valurile necazurilor noastre şi ne întraripează mintea spre suişul duhovnicesc. Bucură-Te, că eşti Vistierie a darurilor lui Hristos Ce se revarsă prin mila Sa şi asupra nevredniciei noastre, Comoara Cea nesecată a înţelepciunii dumnezeieşti. Vrednică eşti a purta toate cununile laudelor serafimilor şi a primi glasurile heruvimilor ca mulţumire căci ai purtat în pântecele Tău pe Cel Ce şade pe scaun prea-înalt. Primeşte cu îngăduinţă neputinţa noastră de a lăuda după datorie înălţimea slavei Tale.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Carte a rugăciunii întru care se scriu cererile credincioşilor spre înfăţişare Cuvântului. Bucură-Te, Braţul milei dumnezeieşti prin care ni se dau nouă, nevrednicilor, darurile cele preaslăvite ale Duhului, Privighetoare a înălţimilor dumnezeieşti neapropiate nici serafimilor. Vrednică eşti de toată buna viersuire a Arhanghelilor, însă primeşte ca un gângurit de prunci întru cele duhovniceşti şi lauda noastră. Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Scaunul Cel Preaînalt al Cuvântului împodobit cu toate pietrele strălucitoare ale virtuţilor. Bucură-Te, Raiule al slavei întru Care se odihnesc miresmele tuturor cântărilor îngereşti ce laudă adâncimea nemăsurată a desăvârşirii Tale. Vrednică eşti a primi stâlpările de gând ale Domniilor, ca Una Ce stăpâneşti marginile lumii cu toiagul rugăciunii, însă nu zdrobi neputincioasele noastre cuvinte, ci ne întinde mână de ajutor întru necazuri.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Maica Cea mult milostivă a cetelor creştineşti, primind în braţele rugăciunii Tale pe toţi cei trişti şi lepădaţi şi dobândind iertare pentru toţi cei împovăraţi de păcate. Bucură-Te, Izvorul mângâierii noastre, ce cu rugăciunile Tale îndulceşti neputinţele noastre şi reverşi din destul mirul darurilor dumnezeieşti. Vrednică eşti de toată podoaba cântărilor Stăpâniilor, însă nu uita şi florile cele smerite ale laudelor noastre. Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Doamna Stăpâniilor şi Lumina înţelepciunii heruvimilor, arătându-te ca O icoană prea minunată a darurilor Treimii. Bucură-Te, că cu sfatul Vieţii trimiţi în ajutorul nostru cete de îngeri ca să ne apere pe calea mântuirii de toată năvala potrivnicilor noştri nevăzuţi. Vrednică eşti a primi slujirea smerită a cetelor îngereşti, ca Una Ce firea femeiască cea smerită ai ridicat-o la înălţime neajunsă nici de mintea serafimilor. Nu ne uita nici pe noi, cei ce cu cântări de laudă prăznuim mai înainte Adormirea Ta cea preacinstită.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Bucuria îngerilor şi Nădejdea mântuirii oamenilor, Podul suirii noastre către Dumnezeu. Bucură-Te, Imnul cel preaslăvit al doririi serafimilor şi Lauda ce îndulceşte inimile muritorilor, Icoana cea neapropiată a frumuseţii fecioriei. Vrednică eşti de ale îngerilor cunune de laudă, însă nu-ţi întoarce prea milostivă faţa Ta nici dinspre glasul gândurilor noastre smerite.

O, Preacurată, Preabinecuvântată, maica Dumnezeului nostru primeşte aceste nevrednice cântări de laudă aduse din prisosul inimii şi adapă inima noastră otrăvită de amărăciunea patimilor cu dulceaţa cântărilor Tale îngereşti, ca să aducem veşnică mulţumire şi laudă Treimii Celei de viaţă Făcătoare, Care a binevoit să ne strălucească nouă prin Tine mulţimea darurilor Sale, căci Aceleia I Se cuvine slavă şi cinste totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat”

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită și prea nevinovată și Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de ase­mănare decât serafimii, ca­re fără stri­că­ciune pe Dumnezeu Cu­vântul ai născut, pe tine, cea cu ade­vărat Năs­cătoare de Dumnezeu, te mărim.