Sinaxar 16 Iunie

 

 

Sinaxar 16 Iunie

 

În această lună, în ziua a şaisprezecea, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Tihon, făcătorul de minuni, episcopul Amatundei, cetatea Insulei Cipru.

Sf. Ierarh Tihon, episcopul Amatundei, având părinţi binecredincioşi şi iubitori de Hristos, fiind făgăduit de ei lui Dumnezeu, şi învăţând Sfânta Carte şi fiind deprins din destul cu Sfintele Scripturi, întâi a fost făcut citeţ, de citea la popor sfintele cuvinte şi învăţături.

Pentru vrednicia ce avea la toate şi pentru viaţa lui fără prihana, a fost hirotonit diacon de Mnimonie, episcopul Amatundei. Deci, încetând din viaţă acela, a fost suit acesta în scaunul Episcopiei de marele Epifanie. Şi întorcând pe mulţi din rătăcirea şi deşertăciunea idolilor către credinţa lui Hristos Dumnezeul nostru, şi stricând şi dărâmând multe capişti idoleşti, şi zidind multe dumnezeieşti biserici, si împodobindu-le şi sfinţindu-le, s-a mutat către Domnul, făcând multe minuni şi în viaţă şi după moarte. Din acestea vrednic lucru este a aduce la mijloc una sau două, spre semn de virtuţile bărbatului acestuia, căci încă şi mai înainte în viaţa lui lua pâine de la tatăl său şi o ducea în târg să o vândă, că acesta îi era meşteşugul; iar el împărţea pâinile la săraci, până a prins tatăl său de veste. Acesta, mâniindu-se pe el, l-a ocărât, iar el i-a răspuns, că a împrumutat pe Dumnezeu cu pâinea, şi are de la Dânsul scrisoare, cum că are să i le dea; şi îndată se arătă aievea dovedirea cuvintelor lui, aflând jitniţele pline de grâu, mai mult decât băgase tatăl său, când l-a strâns până a nu scoate din el. Iar minunea aceasta era numai spre mărirea sfântului acestuia şi nu are asemănare cu altele, căci sfântul acesta înfigând o viţă uscată în pământ, îndată se prinse şi a dat rod mai înainte de vreme. Iar viţa aceea gătindu-şi roadele, de cum se începea dumnezeiasca laudă a sfintei liturghii, arăta strugurii pârguiţi, iar când se săvârşea dumnezeiasca jertfă strugurii erau copţi şi gata de mâncat întru slava Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Marcu, episcopul Apoloniadei, care prin pietre spânzurate de mâinile lui s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor cinci Mucenici cei din Nicomidia, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor patruzeci de mucenici romani, care prin foc s-au săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna iunie în 16 zile: pomenirea celui dintre Sfinţi, Părintelui nostru Tihon, 

făcătorul de minuni, episcopul Amathundei (+424)

        Sfântul Tihon se trăgea din Amathunda, oraş din insula Cipru, şi s-a născut din părinţi binecredincioşi şi iubitori de Hristos, fiind făgăduit de ei lui Dumnezeu, din tinereţe. Şi, învăţând el carte şi deprinzându-se cu citirea Sfintelor Scripturi, s-a numărat în clerul Bisericii şi a fost rânduit, mai întâi, să citească poporului dumnezeieştile cuvinte, în biserică. Apoi, pentru curăţia vieţii lui, a fost sfinţit diacon, de episcopul Memnom, iar, când acesta s-a mutat către Domnul, a fost ridicat prin alegere, la scaunul de episcop. Şi a fost sfinţit arhiereu de marele Epifanie, arhiepiscopul Ciprului (315-403). Deci, zidind biserici şi sfinţindu-le şi cu multe daruri împodobindu-le, s-a mutat către Domnul, la 16 iunie. Iată, mai jos, una din multele lui minuni: Când era încă tânăr, petrecând lângă părinţi, în casa sa, l-a pus tatăl sau să vândă pâine, aceasta fiind meseria lui, ca, din vânzarea pâinii, să-şi hrănească a sa casă. Iar fericitul tânăr dădea pâine la săraci, fără de plată. Şi, dacă a aflat de aceasta, tatăl său a început a se necăji şi a se mânia asupra lui, şi-l certa pe el, iar tânărul, fiind însufleţit de Dumnezeu, îi zicea: "De ce te mâhneşti, tată, ca şi când ai fi suferit vreo pagubă? Pâinile le-am dat împrumut lui Dumnezeu şi am cuvântul Lui, cel nemincinos, care zice, în sfintele cărţi, că cel ce dă lui Dumnezeu, va primi însutit, iar, de nu crezi cele grăite, să mergem la hambar şi vei vedea acolo cum Dumnezeu dă datoria Sa, celor ce i-au dat Lui cu împrumut." Aceasta zicând, a mers cu tatăl la hambar şi, când a deschis uşa, a aflat cămara, care era, mai înainte, deşartă, plină de grâu curat. Tatăl său s-a mirat şi, căzând, s-a închinat lui Dumnezeu, cu mare spaimă. Dintr-acea vreme, tatăl nu mai oprea pe fiul său să împartă pâini la săraci, câte va voi. Dumnezeului nostru, slavă !

Întru această zi, cuvânt din Pateric

        Venit-a odată Macarie Egipteanul, din pustia Schitului, la muntele Nitriei, la pomenirea lui ava Pamvo. Şi i-au zis lui bătrânii: "Părinte, spune un cuvânt fraţilor: "Iar el le-a zis: "Eu, încă nu m-am făcut călugăr, dar am văzut călugări. Că, şezând eu odată în chilie, la Schit, mă supărau gândurile, şi-mi ziceau: "Du-te la pustie şi vezi ce vei afla acolo." Deci, am rămas, luptându-mă cu gândul, cinci ani, zicând: "Nu cumva, de la diavolul să fie aceasta." Şi, dacă a stăruit gândul, m-am dus în pustie şi am aflat acolo un iaz cu apă şi o insulă în mijlocul lui şi au venit fiarele pustiei să bea apă din el. Şi am văzut în mijlocul lor doi oameni goi şi m-am înspăimântat, iar ei au grăit către mine: "Nu te teme căci şi noi suntem oameni." Şi am zis lor: "De unde sunteţi şi cum aţi venit în pustia aceasta?" Iar ei au răspuns: "De la viaţa de obştime suntem; că, ne-am socotit între noi, şi am ieşit aici. Şi, iată, acum avem patruzeci de ani. Şi unul din noi este egiptean, iar, celălalt, este libian." Şi m-au întrebat ei, zicând: "Ce mai este prin lume? Şi, dacă vine ploaia la vremea sa şi dacă are lumea îndestulare?" Şi am zis lor: "Da." Şi eu i-am întrebat pe ei: "Cum pot să mă fac călugăr?" Şi ei mi-au răspuns: "De nu se va lepăda cineva de toate ale lumii, nu poate să fie călugăr." Şi am zis lor: "Eu sunt slab şi nu pot fi ca voi." Dar ei mi-au zis: "Dacă nu poţi să fii ca noi, stai în chilia ta şi plânge-ţi păcatele tale." Şi i-am întrebat: "Când se face iarnă, nu răciţi? Iar când se face arşiţă, nu se ard trupurile voastre?" Iar ei mi-au zis: "Dumnezeu ne-a făcut nouă rânduiala aceasta, că nici iarna nu răcim, nici vara nu ne vatămă arşiţa." Pentru aceasta v-am zis vouă, că nu m-am făcut călugăr, ci am văzut călugări. Iertaţi-mă fraţilor!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, pentru cei ce spun  că nu este osândă pentru cei păcătoşi

       De câte feluri de pedepse nu sunt vrednici cei ce zic, fără socotinţă, că nu este pedeapsă pentru păcătoşi, că Dumnezeu este iubitor de oameni şi nu va pedepsi pe cei ce greşesc. Deci, dacă n-ar pedepsi, apoi, după a ta socotire, ar fi iubitor de oameni. Spune-mi tu mie, oare, nu după dreptate, vei lua pedeapsa, dacă vei greşi şi nu te vei pocăi? Pentru că, ce nu ne-a făcut nouă Dumnezeu, ca să păzim poruncile Lui şi să ne mântuim? Oare, n-a certat, oare n-a făcut, pentru a noastră mântuire, mulţime de minuni şi de pedepse? Şi, dacă cei răi nu se vor pedepsi, apoi, cum să zicem, că cei buni se vor încununa? Spune-mi mie, au nu pentru Împărăţia cerurilor s-au ostenit sfinţii în lumea aceasta? Apoi, unde este judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu? Deci, să nu vă înşelaţi, voi, oamenilor, ascultând pe diavolul; pentru că, ale lui, sunt unele ca acestea, socotiri şi cuvinte. Am auzit pe un oarecare iubitor de păcate, zicând că, numai pentru frică, îi îngrozeşte Dumnezeu pe oameni cu pedepse. Măcar că iubitor de oameni este Dumnezeu, însă, pedepseşte pe cei ce greşesc şi, mai mult, pe cei ce Îl cunosc pe El, îi pedepseşte. Spuneţi-mi, dar, cei ce numiţi pe Dumnezeu amăgitor, voi, care ziceţi că nu pedepseşte pe cei păcătoşi, cine a înecat toată lumea, pe vremea lui Noe, şi cumplită primejdie a adus peste tot neamul omenesc? Sau cine a trimis deasupra pământului sodomiţilor pietre cu pucioasă şi văpaie de foc? Cine pe egipteni, în mare i-a înecat? Cine pe israiliteni, în pustie i-a hrănit? Cine a ars adunarea lui Aviron? Cine, în vremea lui Core şi Datan, a poruncit pământului, ca să se deschidă şi de vii să-i înghită? Cine a pierdut şaptezeci de mii de oameni, pe vremea lui David? Cine a omorât o sută optzeci şi cinci de mii de oameni, într-o noapte, pe vremea lui Isaia? Şi acum, în toate zilele, suferim primejdii, dacă greşim. Cum, dar, vorbeşti tu că, pe unii, îi pedepseşte, iar, pe alţii, nu-i pedepseşte? Hristos Însuşi îngrozeşte cu pedeapsă: cum poţi tu grăi acest cuvânt, că nu va fi pedeapsă? Ci, să ne sârguim ca să ne facem poruncile, pentru că Dumnezeu, pe cei ce greşesc şi nu se pocăiesc, îi pedepseşte, aici sau dincolo, iar pe cei ce vieţuiesc cu dreptate, îi încununează. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin. 

Rugăciune către Sfântul Ierarh Tihon, făcător de minuni

Pe Voievozii cei tari, pe cele trei părți ale sufletului, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, Te rog în adâncul nepătimirii îneacă-i. Ca ție, ca într-o alăută, întru omorârea trupului, să-ți cânt cântare de biruință.
Cel ce stai lângă scaunul lui Dumnezeu, purtând cunună ca unul ce ai viețuit pe pământ cu cuviință și ești luminat cu lumină neînserată, luminează-mi inima și cugetul, ca să laud viața ta cea întocmai cu îngerii, Fericite Părinte Tihon.
Odrăslind sfințit din rădăcină lăudată și fericită, cu adevărat te-ai arătat ca o ramură plină de bună rodire și de credință și de nădejde, de dragoste și de darul minunilor celor preasăvite, de Dumnezeu insuflate.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Prin ostenelile sihăstriei și prin rugăciunea cea neîncetată, omorând patimile cele ce omoară sufletul, te-ai adus pe tine însuți jertfă curată și deplină lui Hristos, Cel Ce S-a jertfit pentru noi, părinte.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Ceea ce ai născut pe Hristos din curate coapsele tale, Prea Curată, ne-ai ridicat pe noi, care am fost căzuți în prăpastia care duce la pieire; ci ca Una ce ai îndrăzneală, roagă-L pe Dânsul, să ne izbăvească de primejdii pe noi robii tăi.

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Ierarh Tihon, făcător de minuni, glasul al 4-lea

Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Tihon; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cerești daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Condac - Sfântul Ierarh Tihon, făcător de minuni, glasul al 3-lea

Întru sihăstrie de Dumnezeu iubitorule, sfinte, petrecând, puterea Mântuitorului de sus ai luat, idolii înșelăciunii ai surpat și pe popoare le-ai mântuit, demonii ai gonit, bolile ai vindecat. Pentru aceasta te cinstim pe tine ca pe un prieten al lui Dumnezeu, Sfinte Tihone Preafericite.

Viața completă - Sfântul Ierarh Tihon, făcător de minuni (Viețile Sfinților)

Sfântul Tihon se trăgea din orașul Amatunda, cetate în insula Cipru, din părinți binecredincioși și iubitori de Hristos, de la care a învățat din tinerețe a cunoaște pe Hristos Dumnezeu și Sfintele Scripturi. El s-a numărat în clerul Bisericii și s-a rânduit ca să citească poporului durnnezeieștile cuvinte în biserică. Apoi, pentru curăția vieții lui, a fost hirotonisit diacon de Sfântul Memnon, episcop al aceleiași cetăți Atnatunda. Și ducându-se episcopul Memnon către Domnul, Sfântul Tihon a fost ridicat prin alegere la scaunul episcopal și a fost sfințit arhierei de marele Epifanie, arhiepiscopul Ciprului.

În acea vreme era încă în insula Cipru, mulțime de popor necredincios, care se ținea de rătăcirea închinării la idoli. Deci multă osteneală a suferit Tihon, arhiereul lui Hristos, întorcând de la înșelăciunea idolească la credință pe oamenii care piereau în păgânătatea elinească și aducându-i la Hristos Dumnezeu. Iar Domnul i-a ajutat în ostenelile lui, căci, scoțând turma cea cuvântătoare din dinții lupilor răpitori și drăcești, a adus-o în ograda Bisericii celei sobornicești și din capre a făcut oi ale lui Hristos. El a sfărâmat toți idolii care erau împrejurul Amatundei și drăceștile locuințe, iar capiștile lor le-a stricat.

Și viețuind mulți ani și bine îndreptând Biserica cea încredințată lui, s-a dus către Domnul și a fost numit făcător de minuni, căci multe minuni a făcut în viața lui și după moarte. Dar viața lui întreagă și istoria minunilor lui nu s-au putut afla; căci din pricina învechirii vremii și a războaielor agarenilor, precum multe sfinte biserici au fost pustiite, tot astfel au pierit și cărțile bisericești, însă din multele minuni ale lui, două au venit la știrea noastră.

Iată prima minune: Pe când era încă tânăr în casa sa, petrecând lângă părinți, l-a pus tatăl său să vândă pâine; pentru că aceea era meseria tatălui său, ca din vânzarea pâinii să-și hrănească familia. Iar fericitul tânăr dădea pâinea la săraci fără plată. Deci tatăl lui, înștiințându-se de aceasta, a început a se supăra asupra lui și a-l ocări. Iar tânărul, fiind insuflat de Dumnezeu, îi zicea: "O, tată, pentru ce te mâhnești, ca și cum ai suferi vreo pagubă? Pâinile le-am dat împrumut lui Dumnezeu și am zapisul Lui cel nemincinos, Care zice în sfintele cărți: Cel ce dă lui Dumnezeu, va primi însutit! Iar de nu crezi cele grăite, să mergem la hambar și vei vedea acolo, cum Dumnezeu dă datoria Sa, celor ce I-au dat Lui cu împrumut". Aceasta zicând-o, a mers cu tatăl său la hambar, și, când a deschis ușa, a aflat cămara care era deșartă, plină de grâu curat. Iar tatăl său s-a mirat cu spaimă și, căzând, s-a închinat lui Dumnezeu, dându-I mulțumire. Dintr-acea vreme nu mai oprea pe fiul său să împartă pâini la săraci cât va voi.

A doua minune este aceasta: într-o oarecare vie, lucrătorii tăind vițele cele uscate, le aruncau afară; iar Sfântul Tihon, adunând acele vițe uscate, le sădea în via sa și se ruga lui Dumnezeu să-i dea la via lui patru daruri: Cel dintâi, ca vițele cele uscate, fiind sădite, să primească umezeală și putere vie, ca ele să se înrădăcineze, să răsară și să crească. Al doilea, ca acea vie a lui să fie îndestulată cu rodurile sale. Al treilea, ca strugurii să fie dulci la gust și sănătoși. Al patrulea, ca strugurii din via lui să se coacă mai degrabă decât în toate viile.

Astfel rugându-se, a doua zi, mergând la acele vițe uscate pe care le sădise, le-a găsit pe toate răsărite și înverzite. Și începând a crește într-același an mai presus de obicei și de firea sa, au adus mare îndestulare de struguri. Și fiind strugurii încă verzi în celelalte vii, în via Sfântului Tihon strugurii se copseseră mai degrabă decât la toți și erau foarte dulci la gust și foarte folositori sănătății omenești. Acea vie a fost lucrată mulți ani nu numai cât a trăit Sfântul Tihon, ci și după moartea lui, aducând rod cu îndestulare. Și în tot anul, mai înainte de vremea cea obișnuită a coacerii tuturor viilor, în 16 zile ale lunii iunie, la pomenirea Sfântului Tihon, se aduceau la biserica sfântului struguri copți din acea vie, iar cu vinul cel stors dintr-înșii, se săvârșea jertfa cea fără de sânge la Sfânta Liturghie.

Din aceste două minuni se poate vedea cu îndestulare că Sfântul Tihon a fost făcător de minuni și mare plăcut al lui Dumnezeu. Se adeverește încă la slujba lui și aceasta, că vremea sfârșitului său a văzut-o mai înainte și a spus aceasta și altora. Pentru sfințenia acestui făcător de minuni, să fie slăvit Dumnezeul nostru acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.