Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Eufrosina

 

Troparul Sfintei Cuvioase Eufrosina, glasul al 8-lea

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Eufrosina, duhul tău.

 

Cântarea 1

Glasul al 5-lea

Irmosul

Calul şi pe călăreţ i-a înecat în Marea Roşie Hristos, Cel Ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt şi pe Israel l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă.

Stih: Sfântă Cuvioasă Eufrosina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminează-mă cu lumina rugăciunilor tale, preacinstită, pe mine care astăzi laud sfânta şi cea cu adevărat vrednică de laudă, cu cântări de Dumnezeu veselitoare, pomenirea ta, ceea ce porţi numele Dumnezeieştii veselii.

Stih: Sfântă Cuvioasă Eufrosina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind numai de Dumnezeiasca frumuseţe a lui Hristos şi îndulcindu-te cu ale Lui fără de materie frumuseţi, ai urât frumuseţea trupului, mărită, îndeletnicindu-te cu Dumnezeieştile priviri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ceea ce eşti mireasă înfrumuseţată cu podoabele virtuţilor, te-ai logodit cu Domnul Cel Adevărat Frumos întru podoabă, Sfântă Eufrosina, părăsind pe logodnicul cel vremelnic şi toată veselia vieţii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu totul este Dorire şi Îndulcire şi Viaţă, Cel Ce, pentru prisosul bunătăţii, a Răsărit din tine, Fecioară Preacurată. Pe Acela roagă-L să mă mântuiască pe mine, cel ce neîncetat te fericesc pe tine.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Cel Ce ai înfipt pe nimic...

Stih: Sfântă Cuvioasă Eufrosina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Răbdând cu tărie nevoinţele, ai pierdut măiestriile vrăjmaşului şi năpădirile diavolilor le-ai surpat şi te-ai asemănat cu îngerii, ca una care, în trup muritor fiind, la nemurire ai cugetat, Maică Eufrosina.

Stih: Sfântă Cuvioasă Eufrosina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa ta, Sfântă Eufrosina, veseleşte inimile sihaştrilor, fiind întărire şi povăţuire către poruncile cele de mântuire, către căile nestricăciunii, către dragostea cea preaaleasă a Ziditorului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea ta cea luminată şi vrednică de laudă, Dumnezeieşte luminează adunările credincioşilor, îndulceşte cetele cuvioşilor, veseleşte adunările îngerilor, a căror vieţuire râvnind, împreună cu dânşii petreci acum ca un înger.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Viforul cel cumplit al patimilor mă tulbură, vânturile cele potrivnice mă cufundă în adânc şi furtuna păcatului îmi clatină inima. Născătoare de Dumnezeu, tu mă izbăveşte pe mine, cel ce curat te măresc.

Irmosul

Cel Ce ai înfipt pe nimic pământul cu porunca Ta şi ai ridicat neţinut pe cel îngreuiat, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte Biserica Ta, Unule, Bune şi Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Dumnezeiască pogorârea Ta cunoscând-o Avacum, cu mai înainte vedere, Hristoase, cu frică a strigat către Tine: spre mântuirea poporului Tău ai venit ca să mântuieşti pe unşii Tăi.

Stih: Sfântă Cuvioasă Eufrosina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiindu-ţi aminte de Tatăl Cel Ceresc, Logoditorul sufletelor, dragostea de tată şi de mirele cel vremelnic nu te-a zăticnit a nu umbla pe calea mântuirii.

Stih: Sfântă Cuvioasă Eufrosina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un finic cu cuget Dumnezeiesc ai înflorit dulceaţa dreptăţii şi ca un cedru, lângă ape, ai înmulţit roadele faptelor celor bune ale înfrânării, de Dumnezeu Cugetătoare Sfântă Eufrosina.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu focul postirii ai ars până la cenuşă dulceţile cele uscăcioase. Şi înfierbântându-te de jăratecul dragostei Domnului, ai strălucit razele minunilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind Îndurătoare, arată-ţi îndurarea către preaticălosul meu suflet, care cumplit este întunecat de patimile păcatelor şi suspină, Născătoare de Dumnezeu Preacurată.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, la Tine mânec şi către Tine strig: luminează sufletul meu cel întunecat, Hristoase, ca un Îndurat.

Stih: Sfântă Cuvioasă Eufrosina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu lumina Dumnezeieştilor fapte te-ai arătat, cinstită, ca piatra smaraldului în mijlocul bărbaţilor, arătând lupte bărbăteşti şi veselind pe Domnul.

Stih: Sfântă Cuvioasă Eufrosina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vărsând lacrimile, ca nişte miresme, te-ai umplut de miros bun; şi mărindu-te ca un mir de mult preţ, te-ai adus Lui Dumnezeu mireasă nestricată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toată dorirea ta ai pus-o către Dumnezeu, de Dânsul dorind, pe El căutându-L şi Legea Lui cea de mântuire, urmând, fecioară.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prunc Tânăr ai născut, Preacurată, pe Cel Ce mai înainte de veci a strălucit din Tatăl Cel fără de început. Pe Acela roagă-L pentru lume, Mireasă a lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Marea patimilor cea sălbăticită...

Stih: Sfântă Cuvioasă Eufrosina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o curată şi fără prihană şi ca o frumoasă şi împodobită, te-ai logodit cu Mirele Cuvântul, Care te păzeşte pe tine în veci neîntinată.

Stih: Sfântă Cuvioasă Eufrosina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu suspinuri şi cu lacrimi căutând pe Ziditorul, ca o aleasă te-ai învrednicit a-L vedea pe Dânsul, împreună cu cei aleşi, ceea ce eşti vrednică de laudă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-te-ai pildă înfrânării şi chip însufleţit curăţiei, celor ce cu credinţă laudă sfinţită pomenirea ta, Sfântă Eufrosina.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai presus de minte şi de cuvânt ai născut pe Ziditorul Cel fără de ani, Care mântuieşte de toată spurcăciunea pe cei ce te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Preasfântă.

Irmosul

Marea patimilor cea sălbăticită, cu viforul cel stricător de suflet, potoleşte-o, Stăpâne Hristoase şi din stricăciune mă scoate, ca un Îndurat.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Dorind să câştigi viaţa cea de sus, desfătarea cea de jos ai părăsit-o de tot şi te-ai amestecat între bărbaţi, Preafrumoasă Eufrosina, ceea ce pentru Mirele tău Hristos ai defăimat pe logodnicul cel vremelnic.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Domnul Părinţilor Cel Preaînălţat văpaia a stins-o şi a rourat pe tinerii care cântau cu un glas: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfântă Cuvioasă Eufrosina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lumină ţi-a răsărit ţie, împreună şi veselia, Prealăudată Eufrosina. Căci cugetul ţi-a fost drept, cântând: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfântă Cuvioasă Eufrosina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând toiag Crucea, care te întărea pe tine, cuvioasă, nevătămată ai trecut primejdiile demonilor, cântând: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Inima ta, cuvioasă, locaş ai făcut-o Sfântului Duh, Cel Ce te-a întărit şi te-a arătat pe tine mai tare decât duhurile cele viclene.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Dumnezeu Cel fără de trup, Îmbrăcat cu Trup L-ai născut, Preacurată, ca să ne mântuiască pe noi, cei ce cântăm: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Ţie, Făcătorului a toate...

Stih: Sfântă Cuvioasă Eufrosina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Izbăvitu-te-ai fecioară de materia patimilor, râvnind îngerilor celor fără de materie, cu care împreună cânţi: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfântă Cuvioasă Eufrosina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţă ţi-a dat ţie Vistierul vieţii, căci ai urmat urmelor Lui şi de Frumuseţea Lui Cea Dumnezeiască ai dorit; cu Care împreună te şi veseleşti întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Înălţatu-te-ai către locaşurile cele adevărate ale veşnicei vieţi: dorirea pe care o pofteai ai dobândit-o, fecioară, îndulcindu-te de Lemnul vieţii şi preaînălţând pe Hristos în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu totul Aleasă şi cu totul Înfrumuseţată te-ai arătat Fecioară, pe care Dumnezeu te-a iubit şi pe care te-a ales, pururea preamărită. Pentru aceea te lăudăm întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Ție, Făcătorule a toate, tinerii în cuptor dans a toată lumea împreună cântau: toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Isaie dănţuieşte...

Stih: Sfântă Cuvioasă Eufrosina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Praznic sfinţit săvârşind ceata monahilor, întru pomenirea ta cea de Dumnezeu luminată, adunarea sihaștrilor se veseleşte. Că te-ai arătat lumină tuturor, Cinstită Eufrosina, vrednică de laudă.

Stih: Sfântă Cuvioasă Eufrosina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un odor cinstit te-ai făcut Bisericii celei Cereşti; ca un crin ai înflorit în curţile lui Dumnezeu; ca un trandafir cu miros dulce te-ai adus Împăratului tuturor şi ca un mir de cinste, Sfântă Eufrosina, Preafericită.

Stih: Sfântă Cuvioasă Eufrosina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminatu-te-ai cu podoaba cea luminată a bunătăţilor şi te-ai adus curată către Cămara de Mire cea înţelegătoare; unde acum priveşti Frumuseţea lui Hristos Cea Neasemănată şi te îndulceşti de îndumnezeire, în chip desăvârşit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfântă pomenirea ta sfinţeşte astăzi pe credincioşi, izvorând luminare de sfinţenie. Întru care ne rugăm ţie ca unei mirese alese a lui Hristos, Sfântă Eufrosina, prin rugăciunile tale miluieşte pe cei ce te cinstesc pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preacurată Fecioară, Ceea ce eşti Uşa Luminii, luminează-mă cu lumina feţei tale pe mine cel ce zac întru întunericul patimilor, ca să nu mă cuprindă noaptea morţii pe mine, cel ce toată nădejdea mântuirii mele în tine am pus-o.

Irmosul

Isaie dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu pe Emanuel, pe Dumnezeu şi Omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care mărindu-L, pe Fecioara o fericim.

 

SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Slăbiciunea femeiască întărind-o fără gând de îndoială, cu nădejdile cele cereşti ai locuit între bărbaţi, de Dumnezeu insuflată fecioară; şi prin osteneli şi prin neadormite rugăciuni ai supus pe amăgitorul Evei sub călcâiele tale. Pentru aceea cu credinţă te fericim.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Toată nădejdea mea în tine o pun, Născătoare de Dumnezeu, să nu mă ruşinezi, Preacurată. Să nu-mi pierd nădejdea mea, Ceea ce eşti Bună. Că numai la tine îndrăznind, cu bună îndrăzneală biruiesc puterile cele potrivnice şi le surp lăudându-mă, ca unul ce te am pe tine Ajutătoare Nebiruită.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Maica Ta, Hristoase, văzându-Te pe Cruce pironit, tânguindu-se cu jale striga şi zicea: cum Te sârguieşti să mă faci fără de fiu, Fiule, Preadulce şi să mă laşi singură pe pământ pe mine Ceea ce Te-am născut pe Tine, Care dai hrană tuturor oamenilor? Însă laud şi binecuvântez îndelungă răbdarea Ta, cea mai presus de toate, Mântuitorule.

Acatistul Sfintei Cuvioase Eufrosina-- Acatist pentru mângâierea părinților trupești ai monahilor, pentru durerea despărțirii

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Odor scump dăruit de la Dumnezeu părinților tăi prin rugăciuni, te-ai aflat odor de mult preț în casa lui Dumnezeu, primind învățăturile cele bune ale virtuții și viețuirii creștinești și împreună cu părinții tăi ai împărțit ades cu dărnicie milostenii fraților din mănăstire și săracilor, cântând neîncetat: Aliluia!

 Icosul 1

Ca un trandafir ales te-ai arătat în casa tatălui tău Pafnutie, nelipindu-ți inima de avuțiile care te înconjurau din belșug și disprețuind fala și slava mincinoasă a lumii, drept aceea, noi, cei ce ne folosim de pilda vieții tale sfinte, îți cântăm așa:
Bucură-te, rodul cel bun al rugăciunii părintești.
Bucură-te, că ai dezlegat, prin darul lui Dumnezeu, nerodirea mamei tale.
Bucură-te, următoare a virtuților părinților tăi. 
Bucură-te, că în ascultare și supunere față de ei ai făcut primii pași.
Bucură-te, că dragostea, milostenia și rugăciunea ți-au împodobit copilăria.
Bucură-te, dar sfânt al lui Dumnezeu.
Bucură-te, că întru tine s-a arătat puterea minunilor lui Hristos.
Bucură-te, că aveai să Îl slăvești pe Dumnezeu în trupul tău. 
Bucură-te, iubitoarea săracilor.
Bucură-te, mângâierea necăjiților.
Bucură-te, că viața ta toată a fost plină de minuni dumnezeiești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!

Condacul al 2-lea

Orfană de mamă și crescută creștinește de iubitul tău tată, ai ajuns la vârsta logodnei, părintele tău voind a te logodi unui tânăr frumos și bogat. Dar tu, venind la mănăstirea fraților pentru sfat și rugăciune, ai aflat un chip mai bun de viețuire și ai ales din toată inima a viețui o viață de mai puțini ani, dar mai bogată în virtute, voind mai bine a fi lepădată în casa lui Dumnezeu decât a locui în locașul păcătoșilor, cântând lui Dumnezeu neîncetat: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Nu fără rod s-au arătat plecările tale împreună cu tatăl tău la mănăstire, căci văzând duhovniceasca petrecere a fraților ți s-a lipit inima ta curată de Domnul și te-ai aprins de dragoste înflăcărată pentru El, și ai voit a-ți afierosi Lui toată viața ca pe o jertfă vie, fără de prihană, pentru aceea, dorind și noi cu dor a urma dorului tău dumnezeiesc, îți cântăm: 
Bucură-te, că ai lepădat dragostea de părinți pentru iubirea lui Hristos.
Bucură-te, mireasă neprihănită a cerescului Mire.
Bucură-te, fecioară aleasă în alaiul Preacuratei Fecioare. 
Bucură-te, candelă veșnic aprinsă a rugăciunii.
Bucură-te, templu de taină al veșnicului Dumnezeu.
Bucură-te, pildă tuturor de smerenie.
Bucură-te, mireasmă a vieții spre viață lui Hristos.
Bucură-te, mărturie vie a vieții veșnice.
Bucură-te, că în scurtă vreme ai sporit întru înțelepciune.
Bucură-te, tânără floare a Bisericii.
Bucură-te, biserică vie străjuită de puteri îngerești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!

Condacul al 3-lea

În mănăstirea fraților, ai aflat doi buni sfătuitori, prieteni adevărați ai lui Hristos, care te-au povățuit cu dragoste să lepezi lumea cea deșartă cu dezmierdările și plăcerile ei degrab trecătoare și să îmbrățișezi calea cea strâmtă și aspră care duce la odihna cea lină a sufletului și la bucuria cea veșnică și deplină în Hristos, pentru care suntem datori a cânta: Aliluia!

Icosul al 3-lea

În taină părăsind casa părintească îmbrăcată în haine bărbătești, ca un smarald ai strălucit în curțile Domnului, fugind de deșertăciunea și nebunia lumii, preaînțeleaptă Eufrosina, ca, purtând numele bucuriei, să îi bucuri pe toți cei ce aleargă la caldul tău acoperământ, minunându-ne de minunile tale pentru care îți strigăm:
Bucură-te, următoarea sfatului de taină al lui Hristos.
Bucură-te, tăinuitoare înțeleaptă a hotărârii celei bune.
Bucură-te, minunată lucrătoare a mântuirii.
Bucură-te, bucuria noastră, a credincioșilor și rugătorilor tăi.
Bucură-te, că ai ascultat sfatul părinților duhovnicești ca pe sfatul lui Hristos.
Bucură-te, că în taină ai îmbrățișat calea mântuirii.
Bucură-te, că te-ai logodit lui Hristos, fecioară neprihănită.
Bucură-te, că Smaragd ți-a fost numele călugăriei.
Bucură-te, că piatra nestemată a smaraldului ți-a închipuit piatra de mult preț a virtuții.
Bucură-te, stâlp al smereniei, ascultării și răbdării. 
Bucură-te, că frumusețea feței tale ai ascuns-o sub aspre haine bărbătești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!

Condacul al 4-lea

Tăinuindu-ți frumusețea chipului tău feciorelnic sub straiele bărbătești, în mănăstirea de frați, ca o rândunea a harului, ți-ai făcut cuibul, zburând pe ascuns de la fața părintelui tău cel firesc care te căuta cu plângere și îndurerate suspine pentru a te logodi unui bărbat ales. Totuși nu ai putut ascunde deplin frumusețea ta covârșitoare, tulburându-i pe frați cu înfățișarea ta gingașă. Pentru aceea, starețul te-a zăvorât în chilie, rânduindu-ți viață retrasă la liniște și isihie prin care să-L slăvești pe bunul Dumnezeu, cântându-I ziua și noaptea: Aliluia!

Icosul al 4-lea

O taină a fost viața ta toată, viețuind numai lui Hristos, numai la El căutând, numai la El privind, cum să împlinești cu dumnezeiască ascultare toate poruncile Lui, sfântă Eufrosina, pentru aceea, noi astăzi, slăvind înțelepciunea ta cea multă, îți cântăm așa:
Bucură-te, pasăre singuratică zăvorâtă în colivia chiliei.
Bucură-te, viețuire aspră în temnița dulce a Mântuitorului.
Bucură-te, că zăvorâtă fiind în temnița chiliei, ai aflat libertatea Duhului.
Bucură-te, că cer plin de razele virtuților ți-ai făcut întunericul chiliei. 
Bucură-te, că numai zidurile ei ți-au văzut lacrimile vărsate cu dor pentru Domnul.
Bucură-te, că numai chilia a fost martoră ostenelilor și nevoințelor tale.
Bucură-te, că singură ai fost împreună cu Cel singur în tainița inimii.
Bucură-te, că în taină desăvârșită te-ai bucurat de desfătările liniștii.
Bucură-te, că singurătatea cu ispitele ei nu te-a înspăimântat.
Bucură-te, că mierea virtuții ca o albină la chilie ai lucrat.
Bucură-te, că traiul cel simplu, strâmtorat și neslăvit din destul te-a mulțumit.
Bucură-te, chip al răbdării și al ascultării monahicești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!

 Condacul al 5-lea

Lacrimile îndurerate și tânguirile pline de jale ale părintelui tău nu te-au înduioșat, nici nu te-au înduplecat a lepăda jugul cel bun al lui Hristos și dulcea Lui povară ci, după cuvântul Evangheliei, ai pus mâna pe plug și nu ai privit îndărăt, ca să fii bună și potrivită pentru Împărăția cerurilor unde fără încetare, cu glas de laudă, strigi lui Dumnezeu: Aliluia!

 Icosul al 5-lea

În zadar se zbuciuma bătrânul tău tată, tânguindu-se cu amar pentru pierderea fiicei lui, iar tu, deși aveai inima frântă de durere văzându-i lacrimile și jeluirile, ai rămas neînduplecată, precum stânca izbită de valuri și ți-ai păstrat cu grijă taina ca pe un prețios zălog de mântuire, drept aceea, te lăudăm, zicând: 
Bucură-te, hotărâre nestrămutată.
Bucură-te, următoare neabătută a cuvântului Evangheliei.
Bucură-te, că sufletul tău a bineplăcut Domnului.
Bucură-te, suflet bărbătesc în trup gingaș de fecioară. 
Bucură-te, că ai desfătat cerurile cu a înțelepciunii podoabă.
Bucură-te, tărie de piatră a sufletelor bărbate.
Bucură-te, minune slăvită de îngeri, curată.
Bucură-te, privire de vultur la Hristos-Soarele ațintită.
Bucură-te, propovăduitoare a adevărului, tăcută.
Bucură-te, că mărturisești pe Hristos în viață și în faptă.
Bucură-te, că întreci cu tăria și cetele îngerești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!

Condacul al 6-lea

Părintele tău ades se suia la mănăstire ca să afle alinare de dorul tău și acolo primea sfat de la bătrânul stareț care l-a adus la tine ca să-l mângâi și să-l alini cu povețele tale de Dumnezeu insuflate, iar tu îl învățai să-și potolească dorul și lacrimile cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Bătrânul tău tată ardea de durere, căci nu știa ce s-a ales de fiica lui și se temea ca nu cumva să te fi pierdut în amăgirile unei vieți păcătoase, dar tu îi linișteai cu blândețe sufletul, zicându-i ca un fiu bun: Nu te tângui, tată, că nu îngăduie Dumnezeu să se piardă fiica atâtor lacrimi și îl îndemnai mai cu sârg la milostenii și la lepădarea unei vieți trupești pentru o viață duhovnicească, iar el te lăuda cu lacrimi așa:
Bucură-te, Smaragd, mângâierea bătrâneților mele nemângâiate.
Bucură-te, Smaragd, fiu dăruit de Dumnezeu în locul fiicei plecate.
Bucură-te, smarald, care îmi luminezi viața cu dulcile tale povețe.
Bucură-te, Smaragd, mărgăritarul cel scump și greu de aflat al lui Hristos.
Bucură-te, Smaragd, toiagul cărunțelilor mele.
Bucură-te, Smaragd, fiul meu cel dorit care alini dorul de fiica pierdută.
Bucură-te, Smaragd, povățuitorul vieții veșnice.
Bucură-te, Smaragd, livadă de roade bune.
Bucură-te, Smaragd, fiul după Dumnezeu al unui bătrân fără nume.
Bucură-te, Smaragd, călăuză duhovnicească spre faptele cele bune. 
Bucură-te, Smaragd, că pe un bătrân neputincios miluiești.
Bucură-te, Smaragd-Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!

 Condacul al 7-lea

Văzând Dumnezeu buna ta viețuire și dorul tău mistuitor către El, te-a chemat mai curând la Sine, ca să-I împodobești Raiul cu rugăciunile tale cele curate și, din pricina asprelor tale nevoințe, căzând tu într-o boală nevindecată, ai dat slavă lui Dumnezeu cântând neobosit: Aliluia!

 Icosul al 7-lea

Înțelegând Pafnutie că are să fie lipsit și de fiul său de suflet, Smaragd, a alergat la tine cu îndoită durere, implorând pe Dumnezeu să nu fie păgubit de dulcea ta povățuire, dar tu, văzând copleșitoarea lui suferință, ca să nu cadă unul ca acesta în deznădejde cumplită, i-ai descoperit lui taina vieții tale și i te-ai arătat lui ca Eufrosina, dându-i această ultimă mângâiere și zicându-i că cel ce iubește pe mamă, pe tată, pe fii și pe fiice mai mult decât pe Hristos nu este vrednic a-I fi Lui ucenic, iar el cu bucurie și cu uimire îți striga așa:  
Bucură-te, Eufrosina, că ai iubit pe Hristos mai presus de lume.
Bucură-te, Eufrosina, dorul părinților fără de fii.
Bucură-te, Eufrosina, taina dragostei lui Hristos.
Bucură-te, Eufrosina, că la cer povățuiești sufletele. 
Bucură-te, Smaragd-Eufrosina, că, deopotrivă, fiu și fiică a cerului ai fost.
Bucură-te, Eufrosina, că ai dobândit veșnică slavă la Hristos. 
Bucură-te, Eufrosina, că ți-ai agonisit cunună veșnică de virtuți.
Bucură-te, Eufrosina, că, murind lumii, cerului viețuiești.
Bucură-te, Eufrosina, că în taina smereniei toate virtuțile ai lucrat.
Bucură-te, Eufrosina, că toate darurile Duhului Sfânt te-au încununat.
Bucură-te, Eufrosina, că pe toți cu viețuirea ta la Rai ne povățuiești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!

Condacul al 8-lea

Povețele tale cele duhovnicești pline de har dumnezeiesc au umplut de lumină viața lui Pafnutie, îndureratul tău părinte, și l-au făcut să lepede averile cele agonisite cu trudă și, odată cu ele, spinii grijilor celor lumești, și împărțindu-le săracilor și mănăstirii, s-a făcut călugăr iscusit în mănăstirea în care și tu te-ai nevoit cu dor dumnezeiesc, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

De îndată ce a aflat Pafnutie viața ta îngerească lipsită de averi, dar bogată în haruri multe, s-a lepădat cu lepădarea cea bună de traiul cel preaîndestulat în huzur și în dulcețile bogăției și venind la starețul tău, l-a rugat să-i dea spre nevoință chilia în care ai viețuit tu ca un înger pământesc, moștenind avuția harului și binecuvântării tale, pentru care cu mulțumire îți cânta așa: 
Bucură-te, mireasă fără de pată a lui Hristos.
Bucură-te, moștenitoarea vistieriilor cerești.
Bucură-te, moștenire veșnică a binecuvântării.
Bucură-te, curat odor al Duhului Sfânt.
Bucură-te, cămară de nuntă dumnezeiască a Cuvântului.
Bucură-te, vistierie de haruri duhovnicești.
Bucură-te, podoabă a Bisericii lui Hristos.
Bucură-te, cunună a călugărilor.
Bucură-te, făclie a fecioarelor.
Bucură-te, candelă de veghe a fiilor afierosiți lui Dumnezeu.
Bucură-te, comoară a darurilor dumnezeiești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!

Condacul al 9-lea

Ca niște pești fără de glas, ritorii au tăcut, nepricepându-se a împleti cununa laudelor tale, nici a cuprinde lumina dumnezeieștilor tale fapte prin care ai strălucit ca piatra smaraldului în mijlocul bărbaților, arătând lupte bărbătești și veselind pe Domnul cu cântarea: Aliluia! 

Icosul al 9-lea

În viață fiind, ai vărsat lacrimi ca niște miresme, te-ai umplut de miros bun și, înălțând în pustia chiliei fumul de tămâie al rugăciunii, ai adus lui Hristos izvorâri din alese aromate, ca o mireasă nestricată, iar acum porți nestricăcioasă cunună, pentru aceea și noi, cu mulțumire îți înălțăm tămâia laudelor, zicând:
Bucură-te, mirul de mult preț al Stăpânului.
Bucură-te, grâul cel copt adunat în hambarul Domnului.
Bucură-te, mioară blândă în staulul lui Hristos.
Bucură-te, Maică duhovnicească în grădină sihăstrească.
Bucură-te, a sihaștrilor minunată povățuire.
Bucură-te, pildă a înfrânării.
Bucură-te, chip însuflețit al curăției.
Bucură-te, finic cu cuget dumnezeiesc.
Bucură-te, cedru sădit lângă apele Raiului.
Bucură-te, apa odihnei pentru cei însetați, osteniți și împovărați.
Bucură-te, că și pe noi, cei păcătoși, la cer ne răpești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!

 Condacul al 10-lea

Desfătându-ne sufletele cu bucurie și cu veselie, veniți cu osârdie ca să auzim cuvânt minunat, căci această povestire covârșește toată mintea și o uimește, că femeie petrecând în mijlocul bărbaților, a biruit pe Veliar și focul dulceților l-a călcat și nicicum nu s-a ars, căci cea nespurcată, dorind din suflet pe Hristos, cu vrednicie în toată viața ei I-a cântat: Aliluia!

 Icosul al 10-lea

Mărire a aflat Cuvioasa Eufrosina, la ceruri zburând ca o porumbiță sau ca o căprioară slobozită din lațul lumii celei deșarte, iar noi, cei rămași pe pământ pământești, îi cântăm ei laudele așa: 
Bucură-te, locaș al Duhului Sfânt.
Bucură-te, rază a lui Hristos pe pământ.
Bucură-te, că ai defăimat a lumii materialnică podoabă.
Bucură-te, că ai stins cu focul rugăciunii săgețile lui Veliar cel potrivnic.
Bucură-te, mireasă a doritului Mire. 
Bucură-te, crâmpei de sfântă viețuire.
Bucură-te, viță a lui Hristos întinsă până la marginile lumii.
Bucură-te, că, minte întreagă având, ai surpat sfătuirile șarpelui.
Bucură-te, că îngerilor celor fără de materie ai râvnit.
Bucură-te, că de materia patimilor celor spurcate te-ai izbăvit.
Bucură-te, că ai biruit, cu nădejdile cele cerești, ispitele pământești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!

Condacul al 11-lea

Înălțatu-te-ai către locașurile cele adevărate ale veșnicei vieți; dorirea pe care o doreai o ai dobândit, fecioară, îndulcindu-te cu Pomul Vieții și preaînălțând pe Hristos cu dulcea cântare: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Stăpâniți de păcat fiind noi, păcătoșii, și înviforați pe marea cea învolburată a vieții, alergăm la dulcea ta ocrotire și la caldul tău acoperământ, cerând minunile tale ca să-ți cântăm cu mulțumire:
Bucură-te, izbăvitoarea nenorociților.
Bucură-te, ocrotitoarea nevoiașilor.
Bucură-te, armă nezdrobită împotriva patimilor.
Bucură-te, săturarea celor flămânzi.
Bucură-te, nesațiul celor însetați de dreptate.
Bucură-te, curajul celor apăsați de păcate.
Bucură-te, toiagul bătrâneților părinților singuri.
Bucură-te, sprijinul și mângâierea părinților trupești ai monahilor.
Bucură-te, bună acoperire a monahilor tăinuiți de lume și de părinți.
Bucură-te, fecioară neprihănită care te-ai nevoit între sfinți.
Bucură-te, povățuire și a părinților duhovnicești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!

Condacul al 12-lea

Sămânța cea bună a Cuvântului lui Dumnezeu a găsit pământul inimii tale mănos și nu S-a aflat înăbușit de spinii și mărăcinii patimilor, iar tu ca un vlăstar tânăr și înfloritor nu ai întârziat a da rod însutit la vremea cerută de Domnul, cântându-I așa: Aliluia!

 Icosul al 12-lea

Grădină ferecată și izvor pecetluit te-ai păstrat Mirelui celui de taină cu Care te-ai logodit și Care te-a răsplătit cu nenumărate haruri, lăudând frumusețea sufletului tău așa:
Bucură-te, grădină de trandafiri înmiresmați. 
Bucură-te, crin cu aleasă mireasmă.
Bucură-te, sipet cu miruri amestecate.
Bucură-te, sticluță cu felurite aromate.
Bucură-te, cardamom și scorțișoară.
Bucură-te, tămâie și smirnă bine mirositoare. 
Bucură-te, rândunea cu dulce viersuire.
Bucură-te, privighetoare cu aleasă glăsuire.
Bucură-te, porumbiță cu aripi argintate.
Bucură-te, rodie parfumată.
Bucură-te, biserică tămâiată.
Bucură-te, măslin roditor în curțile stăpânești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!

 Condacul al 13-lea

Ca moștenitoare a bucuriei celei cerești, ai dobândit bună îndrăznire către Hristos, pentru aceea, nu înceta pururea a te ruga să picure Domnul cereasca rouă tuturor celor ce zac în focul păcatului, ca pe tine, făclia fecioriei, cu strălucire să te lăudăm, Eufrosina, ceea ce porți numele bucuriei. (de trei ori)

Icosul 1

Ca un trandafir ales te-ai arătat în casa tatălui tău Pafnutie, nelipindu-ți inima de avuțiile care te înconjurau din belșug și disprețuind fala și slava mincinoasă a lumii, drept aceea, noi, cei ce ne folosim de pilda vieții tale sfinte, îți cântăm așa:
Bucură-te, rodul cel bun al rugăciunii părintești.
Bucură-te, că ai dezlegat, prin darul lui Dumnezeu, nerodirea mamei tale.
Bucură-te, următoare a virtuților părinților tăi. 
Bucură-te, că în ascultare și supunere față de ei ai făcut primii pași.
Bucură-te, că dragostea, milostenia și rugăciunea ți-au împodobit copilăria.
Bucură-te, dar sfânt al lui Dumnezeu.
Bucură-te, că întru tine s-a arătat puterea minunilor lui Hristos.
Bucură-te, că aveai să Îl slăvești pe Dumnezeu în trupul tău. 
Bucură-te, iubitoarea săracilor.
Bucură-te, mângâierea necăjiților.
Bucură-te, că viața ta toată a fost plină de minuni dumnezeiești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!

 Condacul 1

Odor scump dăruit de la Dumnezeu părinților tăi prin rugăciuni, te-ai aflat odor de mult preț în casa lui Dumnezeu, primind învățăturile cele bune ale virtuții și viețuirii creștinești și împreună cu părinții tăi ai împărțit ades cu dărnicie milostenii fraților din mănăstire și săracilor, cântând neîncetat: Aliluia!

 Rugăciune către Sfânta Eufrosina

Noi, mirenii, plesnim cu mâinile la serbarea ta, preacinstită, ceata monahilor săvârșește sfântul tău praznic, iar adunarea sihaștrilor se veselește că noi toți te-am aflat pe tine mijlocitoare vrednică la Hristos, pentru aceea, te rugăm din inimă, ca pe una care ai purtat toiagul Crucii Lui, să ne izbăvești de năvălirile bolilor asupra noastră, de aprinderile cele rușinoase ale trupului, să ne acoperi de viforul necazurilor, să ne aperi de dușmanii cei înrăiți și de cursele demonilor, ca să-ți strigăm ție cu veselie: bucură-te, ceea ce porți numele dulce al Bucuriei!

Viaţa Cuvioasei Eufrosina fecioara, egumena Mănăstirii Poloţca (23 mai)

 

În cetatea Poloţca era un boier, anume Vseslav. El a avut un fiu cu numele Gheorghe, din care se trage această sfîntă odraslă, fericita Eufrosina. Aceasta mai înainte de a se boteza s-a numit Predislava, după numele cel boieresc, şi învăţase din copilărie dumnezeiasca Scriptură. Ea se sîrguia la citirea sfintelor cărţi şi astfel s-a deprins din acelea cu frica şi cu dragostea osîrdnică către Dumnezeu, Ziditorul ei. Ea era frumoasă şi, ajungînd la vîrsta de doisprezece ani, mulţi boieri slăviţi trimiteau la tatăl ei, sîrguindu-se fiecare ca fiul său s-o ia în căsătorie. Dar, fecioara nu voia nicidecum să se însoţească cu bărbat pămîntesc şi muritor, fiind rănită de dorinţa lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mirele cel ceresc şi fără de moarte, deoarece toată mintea sa o avea îndreptată spre dragostea cea dumnezeiască. Tatăl ei, voind s-o logodească cu un tînăr frumos, fiu al unui boier oarecare, ea n-a voit; şi, ascunzîndu-se de toţi, s-a dus într-o mănăstire de fecioare la cuvioasa doamnă Romana egumena, şi cerea să fie tunsă în schima monahală. Cuvioasa Romana, văzînd tinereţile fecioarei, şi temîndu-se de tatăl ei, a ţinut-o multă vreme, sfătuind-o la viaţa mirenească, ca pe o fată tînără şi preafrumoasă. Dar, cunoscîndu-i fierbinţeala cea mare a inimii ei către Dumnezeu şi dorinţa neschimbată de a păzi fecioria pentru împărăţia cerului, a poruncit preotului ce era acolo s-o tundă şi s-o îmbrace în sfîntul şi îngerescul chip monahicesc şi i-a pus numele Eufrosina.

Tatăl şi maica ei, înştiinţîndu-se de acest lucru, s-au umplut de negrăită mîhnire şi de jale; deci, alergînd la mănăstire şi, văzînd pe fiica lor în chipul monahicesc, au plîns şi s-au tînguit, iar fericita fecioară nu băga în seamă lacrimile părinţilor, ci îi îndemna să se veselească de aceasta, că au fiica logodită cu Împăratul ceresc. Eufrosina petrecea ca celelalte monahii în posturi şi rugăciuni, supunîndu-se tuturor cu mare smerenie în toate ostenelile mănăstireşti.

După cîtăva vreme, a rugat pe Ilie, episcopul Poloţchii, să-i poruncească să petreacă lîngă biserica cea mare, Sfînta Sofia, într-o cămară deosebită. Prin aceasta ea voia să urmeze fecioarelor celor de demult din Ierusalim, între care a fost şi Preacurata Fecioară Născătoare de Dumnezeu, care vieţuia lîngă biserica lui Solomon - Sfînta Sfinţilor -, în cămară deosebită, ce era făcută pentru aceea lîngă zidul bisericii. Episcopul, înştiinţîndu-i de viaţa ei cea asemenea îngerilor şi dragostea ei către Dumnezeu, n-a oprit-o să fie după buna dorinţă a inimii ei. Astfel, sfînta petrecea ca îngerul lui Dumnezeu, închizîndu-se într-o cămară lîngă biserică şi, rugîndu-se totdeauna ziua şi noaptea, preamărea pe Dumnezeu; iar în vremea ce îi prisosea de la rugăciuni, scria cărţi cu mîinile sale şi le dădea spre vînzare, iar ceea ce lua pe dînsele, împărţea săracilor.

Petrecînd ea astfel multă vreme lîngă Sfînta Sofia, a văzut într-o noapte în vedenia somnului pe îngerul lui Dumnezeu care, luînd-o, a dus-o afară din cetate la un loc ce se numea Selţe, unde era mijlocul Sfintei Sofia şi o biserică mică de lemn. Şi a zis îngerul către Eufrosina: "Ţi se cade să petreci aici, pentru că Dumnezeu voieşte ca în acest loc, multe femei să se povăţuiască la mîntuire prin tine". Această vedenie a văzut-o Cuvioasa Eufrosina, nu odată, ci de două şi de trei ori; deci, sfînta se minuna de acea vedenie şi mulţumea lui Dumnezeu Cel ce a învrednicit-o vedeniei îngereşti.

Ea, supunîndu-se bunăvoinţei Domnului, zicea: "Dumnezeule, inima mea este gata." Şi s-a arătat îngerul în vedenie şi episcopului, zicîndu-i: "Pe roaba lui Dumnezeu Eufrosina să o duci la biserica Probejeniei cea din Selţe şi s-o sălăşluieşti lîngă acea biserică, ca să fie acolo mănăstire de fecioare sfinţite lui Dumnezeu, pe care voieşte să le mîntuiască prin această roabă a Sa, a cărei rugăciune se suie la Dumnezeu ca mirul. Ca o coroană pe capul împăratului, aşa se odihneşte peste ea Sfîntul Duh. Precum străluceşte soarele prin lume, aşa a strălucit viaţa ei înaintea îngerilor lui Dumnezeu".

Episcopul, deşteptînd-se din somn, a mers la Cuvioasa Eufrosina şi i-a spus voia Domnului; iar ea a spus episcopului vedenia sa, mulţumind lui Dumnezeu pentru acestea. Drept aceea, episcopul, chemînd pe voievodul Boris, unchiul ei, pe voievodul Gheorghe, tatăl ei, boieri şi bărbaţi cinstiţi şi, spunîndu-le voia lui Dumnezeu, a zis: "Iată, spun înaintea stăpîniei voastre: Locul sfintei mănăstiri a Probejeniei de la Selţe, îl dau Cuvioasei Eufrosina, ca să fie acolo mănăstire de fecioare; şi nimeni din cei mai de pe urmă să nu aibă a judeca dania aceasta, pe care am făcut-o ei".

Toţi s-au învoit cu episcopul şi, ducînd acolo pe Sfînta Eufrosina, a sălăşluit-o lîngă biserica mănăstirii Probejeniei. Acolo a întemeiat mănăstirea fecioarelor celor ce voiau să slujească lui Hristos în curăţie. Cuvioasa Eufrosina a fost povăţuitoarea multor fecioare şi femei, care se lepădau de lume şi veneau la călugărie. Ea era la multe conducătoarea spre mîntuire, deoarece era destul ca cineva să se uite la viaţa ei îmbunătăţită şi astfel se folosea şi se îndemna foarte mult spre nevoinţele cele plăcute lui Dumnezeu.

După o vreme, Cuvioasa Eufrosina a trimis la tatăl său, zicînd: "Tată, trimite pe sora mea, Gradislava, ca s-o învăţ sfintele cărţi"; iar el i-a îndeplinit dorinţa ei. Sfînta Eufrosina, învăţînd citirea cărţilor pe sora sa cea mai tînără, a îndemnat-o cu multe cuvinte spre mîntuirea sufletului şi păzirea fecioriei; deci, a făcut-o mireasa lui Hristos, căci a adus-o în rînduiala monahicească şi a chemat-o cu numele Evdochia. După un timp, tatăl ei a trimis la cuvioasa, zicîndu-i: "Trimite la noi pe sora ta". Atunci Eufrosina a răspuns: "Lăsaţi-o să mai petreacă cu mine, de vreme ce încă nu s-a deprins bine cu Sfînta Scriptură". Dar, înştiinţîndu-se degrabă tatăl său şi maica sa de tunderea celeilalte fiice a lor, s-a umplut de îndoit necaz; şi, mergînd la mănăstire, striga cu mînie şi cu durere în inimă către Sfînta Eufrosina, zicîndu-i: "O, fiică, de ce ne-ai făcut aceasta? Ne-ai adăugat tînguire peste tînguire şi întristare peste întristare! Au nu-ţi ajungea, ca să ne laşi tu singură, ci ai luat cu înşelăciune şi altă iubită fiică a noastră? Pentru aceasta v-am născut eu pe voi? Pentru aceasta v-am crescut, ca mai înainte de moarte, să vă închideţi viaţa în mormînt, îmbrăcate în haine negre şi în închisoare mănăstirească? Aceasta este mîngîierea cea aşteptată de la voi?" Deci, Cuvioasa Eufrosina, grăind din dumnezeieştile cărţi cuvinte mîntuitoare de suflet, i-a mîngîiat puţin, şi ei s-au întors acasă, amestecîndu-şi fireasca şi părinteasca lor mîhnire cu duhovniceştile bucurii.

După aceasta, a venit la Cuvioasa Eufrosina o domniţă spre rînduiala monahicească, rudenie a ei, fiica unchiului său, Boris, care se numea Zvenislava. Aceea a adus toate hainele sale cele scumpe şi podoabele cele pregătite spre nuntă şi a zis către fericita Eufrosina: "Doamnă şi sora mea, toate cele frumoase ale acestei lumi le socotesc întru nimic, iar aceste podoabe de nuntă le dăruiesc mănăstirii şi voiesc singură, ca prin nuntă duhovnicească să mă însoţesc cu Acela şi să-mi plec capul sub jugul Lui cel bun şi uşor". Cuvioasa Eufrosina a primit-o cu bucurie şi a poruncit ca s-o tundă, punîndu-i numele Eupraxia. Deci, ea petrecea împreună în post şi în rugăciuni de toată noaptea, slujind Domnului cu multă cuvioşie şi dragoste.

Cuvioasa Eufrosina, văzînd că din zi în zi se înmulţeau numărul surorilor şi se lărgea mănăstirea, a gîndit să zidească o biserică de piatră în numele Mîntuitorului. Deci, punînd stăruinţă la aceea, cu dumnezeiescul ajutor s-a început lucrul, care s-a şi săvîrşit degrabă, pentru că într-un an s-a zidit o biserică de piatră foarte frumoasă. La zidirea acelei biserici ajuta un bărbat însemnat, anume Ioan. Acela, odihnindu-se, mai înainte de răsăritul soarelui, de multe ori auzea un glas, zicîndu-i: "Ioane, scoală-te şi mergi la lucrul bisericii Atotţiitorului". El, supărîndu-se într-o zi de glasul acela, a mers la Cuvioasa Eufrosina, zicîndu-i: "Stăpînă, tu trimiţi să mă silească la lucru?" Iar ea, înţelegînd că acel glas nu este omenesc, ci dumnezeiesc, a zis lui Ioan: "Deşi nu poruncesc eu să te deştepte şi să te silească la lucru, însă tu ascultă glasul ce l-ai auzit chemîndu-te la lucru şi fă porunca îndată, căci lucrul acesta este al lui Dumnezeu". Biserica fiind aproape de terminare şi neajungînd cărămizi spre săvîrşire, Cuvioasa s-a rugat lui Dumnezeu, zicînd: "Slavă Ţie Stăpîne, iubitorul de oameni, Atotputernice Dumnezeule, care ne-ai dăruit cele mai mari, mă rog bunătăţii Tale, dă-ne şi cele mai mici cu care să săvîrşim biserica cea zidită întru slava preasfîntului Tău nume".

A doua zi, prin lucrarea puterii lui Dumnezeu, s-a aflat un cuptor plin de cărămizi arse, foarte tari; pentru că erau lucrate cu mînă nevăzută în puţină vreme, căci numai într-o noapte s-a făcut acest minunat lucru. Pentru aceasta, Cuvioasa s-a umplut de bucurie şi toţi au preamărit pe Dumnezeu cu mirare, că s-a terminat zidirea bisericii. După aceea a venit episcopul cu clerul şi cu voievozii să sfinţească biserica, şi tot poporul cetăţii s-a adunat şi au prăznuit cu bucurie sfinţirea bisericii. Cuvioasa, căzînd cu faţa la pămînt în biserică, grăia cu lacrimi către Dumnezeu: "Tu Doamne, ştiutorule de inimi, Dumnezeule Atotţiitorule, caută spre această biserică zidită în numele Tău, ca altădată spre a lui Solomon, caută şi spre turma Ta cea cuvîntătoare adunată lîngă biserica Ta, fii milostiv nouă, celor ce-ţi slujim şi dă-ne ajutor să purtăm jugul Tău cel pus pe noi şi să mergem în turma Ta, Mirele nostru. Tu singur păzeşte curtea aceasta a cuvîntătoarelor tale oi, fii nouă păstor, portar şi păzitor, ca nici una din noi să nu fie răpită de diavolul, lupul cel pierzător. Tu, Doamne, fii nouă armă şi zid, ca să nu vină răul asupra noastră, nici să se apropie rană de trupurile noastre şi să nu ne pierzi după fărădelegile noastre, căci spre Tine mi-am pus nădejdea. Tu eşti Dumnezeu îndurat şi milostiv, celor ce Te cunosc şi Ţie înălţăm rugăciuni pînă la suflarea noastră cea mai de pe urmă".

Cuvioasa învăţa pe surorile sale, zicîndu-le: "Iată, v-am adunat pentru Domnul, ca găina pe pui sub aripile sale şi ca pe oile lui Dumnezeu la păşunea cea dumnezeiască; deci, păziţi-vă în poruncile Domnului şi creşteţi cu fapte bune din putere în putere, ca şi eu să mă îngrijesc de mîntuirea voastră cu bucurie şi, nesuspinînd, să vă învăţ şi să mă veselesc cu duhul, văzînd roadele cele duhovniceşti ale ostenelilor voastre. Pentru că, iată, mă sîrguiesc cu atîtea învăţături, a semăna cuvintele lui Dumnezeu în inimile noastre; iar ţarinile inimilor noastre într-o măsură stau, necrescînd întru îmbunătăţită săvîrşire. Deci, vremea secerişului se apropie şi lopata pentru arie este gata ca să aleagă pleava din grîu; şi mă tem ca nu cumva să se găsească pleavă între noi, căci vă veţi da focului nestins. Sîrguiţi-vă, vă rog, surorile mele, sîrguiţi-vă a vă păzi de pleava păcatelor şi a fugi de focul gheenei; faceţi-vă grîu curat al lui Hristos; măcinaţi-vă în morile smereniei prin pustniceştile osteneli, prin curăţie, prin dragoste şi prin rugăciuni, ca să fiţi lui Dumnezeu întocmai ca nişte pîini bune".

Astfel le învăţa pe duhovniceştile sale fiice, ca o maică iubitoare de fii. Prin povăţuirea şi rugăciunile ei, toate călugăriţele au sporit întru nevoinţele duhovniceşti şi s-au făcut vase alese ale Sfîntului Duh. După aceea cuvioasa a mai zidit o altă biserică de piatră, în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Pe aceea a înfrumuseţat-o cu icoane şi cu toată podoaba şi, îngrădind-o cu ogradă, a dat-o călugărilor.

Cuvioasa Eufrosina, dorind ca să vadă şi să aibă în locaşul său icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care se numeşte Odighitria - una dintre acele icoane pe care Sfîntul Apostol şi Evanghelist Luca, încă fiind în viaţă, a zugrăvit chipul Preacuratei Maicii lui Dumnezeu - pentru că cuvioasa auzea că trei icoane ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu au fost zugrăvite de Sfîntul Luca; şi se află una la Ierusalim, alta la Constantinopol şi alta în Efes. Deci, rugîndu-se lui Dumnezeu cu lacrimi ca să i se împlinească dorinţa, a trimis la Constantinopol pe Mihail, slujitorul locaşului său, la dreptcredinciosul împărat Manoil şi la preasfinţitul patriarh Luca, cerînd, cu lacrimi şi cu rugăminţi multe, una din acele trei icoane ale Preacuratei Stăpîne, şi anume pe cea din Efes.

Împăratul şi patriarhul, cunoscîndu-i dragostea şi osîrdia sa cea mare către Dumnezeu şi către Preacurata Lui Maică, s-au învoit la cererea ei. Deci, trimiţînd în Asia, a adus din Efes la Constantinopol icoana cea minunată a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi, dînd-o trimisului Cuvioasei Eufrosina, l-a trimis cu scrisorile sale către acea cuvioasă, lăudînd pe roaba lui Hristos cu binecuvîntarea patriarhală. Iar ea, cîştigînd icoana dorită, s-a umplut de negrăită bucurie şi a înălţat mare mulţumire lui Hristos Dumnezeu şi Maicii Lui cea fără prihană. Astfel, ea a pus acea icoană în mănăstirea sa, în biserica Sfintei Probejenii, împodobind-o cu aur şi cu pietre scumpe de mult preţ.

După moartea părinţilor săi şi după mulţi ani ai călugăriei sale, Cuvioasa Eufrosina a dorit ca să vadă Sfintele Locuri ale Ierusalimului şi să se închine Mormîntului Domnului Hristos, cel de viaţă purtător, gîndind ca să-şi sfîrşească viaţa acolo; pentru aceea, cu dinadinsul se ruga lui Dumnezeu. Stăpînitorii cei duhovniceşti şi mireneşti, înştiinţîndu-se de scopul ei, s-au cuprins de mare jale şi, adunîndu-se la dînsa, o rugau cu lacrimi ca să nu-i lase pe ei şi ţara lor; iar ea, prin cuvinte înţelegătoare şi de suflet folositoare, i-a mîngîiat pe toţi ca pe nişte fii ai ei.

Acolo era iubitul ei frate, voievodul Viaceslav, acela venise cu doamna şi cu fiii săi, ca să se închine ei şi, lăcrimînd, zicea: "Doamnă, soră şi maica mea, lumina ochilor mei şi povăţuitoarea sufletului meu, de ce voieşti să mă laşi?" Iar sfînta răspundea: "Nu voiesc să vă las, ci să mă duc la Sfintele Locuri, ca acolo să mă rog pentru mine şi pentru voi". Iar după duhovniceasca vorbire, voievodul, voind să se ducă de la dînsa, i-a poruncit ca fiicele lui, cele două fecioare, Kirina şi Olga, să le lase surorii sale, Evdochia. Ea avea un dar ca acesta, că de căuta spre cineva cu ochii săi, îndată îl cunoştea de este în dînsul duh de fapte bune şi de poate ca să fie vas ales lui Dumnezeu. Deci, a cunoscut şi pe fiicele cele tinere ale fratelui său că au să fie plăcute lui Hristos.

După ce a plecat fratele său de la dînsa, a zis fiicelor lui: "Voiesc să vă logodesc pe voi cu Mirele Cel fără de moarte şi să vă duc în cămara împărăţiei Lui". Deci, fecioarele, îndulcindu-se cu sufletul de cuvintele ei cele insuflate de Dumnezeu, au căzut la picioarele ei, zicînd: "Voia Domnului să fie şi a ta sfîntă rugăciune, precum voieşte de noi, să rînduiască". Cuvioasa Eufrosina, bucurîndu-se cu duhul de buna voinţă a fecioarelor, le învăţa cu vorbe folositoare şi le îndulcea inimile lor cu dragostea lui Hristos. Iar după cîteva zile a chemat pe fratele său şi i-a zis lui: "Pe fiicele tale voiesc să le tund în călugărie, ca astfel să fie mirese lui Hristos".

Voievodul Viaceslav, auzind aceste cuvinte, s-a tulburat foarte mult şi a zis: "Doamnă, maica noastră, pentru ce te-ai gîndit, să-mi faci aceasta? Poate voieşti să aduci plîngeri sufletului meu? Voieşti să plîng pentru ducerea ta de la noi într-o ţară depărtată şi să mă tînguiesc pentru fiicele mele, lipsindu-mă de mîngîierea lor?" Iar doamna lui Viaceslav şi maica fecioarelor se tînguia cu mai multă negrăită jale a inimii, însă nu putea a se împotrivi voii Cuvioasei Eufrosina, al cărui cuvînt îl asculta ca din gura lui Hristos, ştiind-o cu încredinţare că este adevărată roabă a lui Hristos şi Duhul Sfînt locuieşte în dînsa. Deci, voievodul a rugat pe Cuvioasa Eufrosina să vină la el, asemenea şi pe episcopul Dionisie ce era pe atunci. Şi, aducînd pe fecioare în biserică, episcopul le-a tuns pe ele în schima monahală, numind pe Kirina, Aglaia, iar pe Olga, Eftimia, binecuvîntîndu-le pe ele cu binecuvîntarea sfinţilor părinţi şi a mîinilor celor ce din veac au bineplăcut lui Dumnezeu.

După puţină vreme a încredinţat mănăstirea surorii sale, Evdochia şi, sărutînd pe toate, şi-a pus nădejdea spre Dumnezeu. Deci, după multă rugăciune şi-a luat drumul către Ierusalim, petrecînd-o pe ea pînă departe toţi cu amare lacrimi. Ea a luat cu dînsa pe un frate al său, David şi pe rudenia sa, Eupraxia. Deci, mergînd mai întîi în cetatea lui Constantin, acolo a fost primită cu cinste de către împărat şi patriarh şi, închinîndu-se prin sfintele biserici şi la multe sfinte moaşte, s-a dus la Ierusalim, unde, ajungînd, s-a închinat Mormîntului Domnului Hristos, Cel de viaţă purtător. Ea a pus pe Mormîntul Mîntuitorului o cădelniţă de aur şi a dat multe daruri Bisericii Ierusalimului şi patriarhului, înconjurînd toate Sfintele Locuri ale Ierusalimului, se închina şi se ruga cu multă umilinţă. După aceea a locuit în mănăstirea ce se numea Rusco, ce era lîngă biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Deci, mergînd iarăşi la Mormîntul Domnului, s-a rugat cu lacrimi şi cu suspinuri din inimă, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce Te-ai născut din Preacurata şi Sfînta Fecioară Maria, pentru mîntuirea noastră, Cel ce ai zis: Cereţi şi se va da..., mulţumesc milostivirii Tale, că eu, păcătoasa, am cîştigat ceea ce am cerut de la Tine, pentru că m-am învrednicit a vedea aceste Sfinte Locuri, pe care Tu le-ai sfinţit cu preacuratele Tale picioare, şi a săruta Mormîntul Tău cel sfînt, în care Te-ai odihnit cu preacuratul Tău trup, cel ce a suferit moarte pentru noi; ci încă, preabunule Stăpîne, cer de la Tine acest dar mai de pe urmă: dă-mi mie să mă sfîrşesc în aceste Locuri Sfinte, Ziditorule; nu trece cu vederea smerita mea rugăciune, primeşte sufletul meu în sfînta Ta cetate şi rînduieşte-l în sînul lui Avraam, unde sînt cei ce Ţi-au plăcut Ţie.

Astfel rugîndu-se, a ieşit de la biserica zisă mai înainte, unde locuia, şi a căzut în boală trupească. Culcîndu-se pe patul durerii a zis: "Slavă Ţie Stăpîne al meu Iisuse Hristoase, că şi întru aceasta m-ai ascultat pe mine, nevrednica roaba Ta, şi mi-ai făcut precum ai voit".

Ea mai dorea, să se ducă şi la Iordan, dar nu putea din cauza bolii; deci, a trimis pe David, fratele său, şi pe Eupraxia. Mergînd ei la Iordan şi, întorcîndu-se de acolo, i-au adus apă din Iordan, pe care fericita a primit-o cu mare bucurie şi mulţumire. Şi, bînd ea şi scăldîndu-se peste tot trupul, s-a culcat iarăşi pe pat, zicînd: "Bine este cuvîntat Dumnezeul nostru, cel ce luminează şi sfinţeşte pe tot omul ce vine în lume". În vremea acestei boli i s-a făcut ei o arătare îngerească şi o veste de la Dumnezeu pentru fericitul său sfîrşit şi pentru odihna cea gătită ei. Pentru acestea cuvioasa se veselea cu sufletul de Dumnezeu Mîntuitorul ei, lăudîndu-L şi mulţumind bunătăţii Lui.

După aceea, a trimis în lavra Sfîntului Sava ca să roage pe arhimandrit şi pe fraţi, ca să-i dea în acel locaş un loc spre îngropare Iar ei s-au lepădat, zicînd: "Avem poruncă de la părintele nostru, Sfîntul Sava, ca să nu îngropăm niciodată femei în locaşul lui; însă este mănăstirea Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, cea zidită de Cuviosul Teodosie începătorul vieţii de obşte, în care zac multe femei sfinte. Acolo este şi maica Sfîntului Sava, maica Sfîntului Teodosie, maica sfinţilor fără de arginţi, Teodotia şi altele. Deci, acolo se cuvine să fie pusă şi Eufrosina, plăcuta lui Dumnezeu".

Auzind Cuvioasa aceasta, a lăudat pe Dumnezeu că trupul ei va fi pus la un loc cu moaştele sfintelor femei. Deci, îndată a trimis rugăminte în locaşul Cuviosului Teodosie, ca să-i arătate locul pentru mormînt; şi a făcut mormîntul sfintei spre îngropare în pridvorul bisericii.

Cuvioasa Eufrosina, zăcînd douăzeci şi patru de zile şi, apropiindu-se de sfîrşit, a chemat un preot şi s-a împărtăşit cu dumnezeieştile Taine; apoi, rugîndu-se, şi-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu, în 23 de zile ale lunii lui mai; iar trupul ei s-a îngropat cu cinste la locaşul Cuviosului Teodosie, în pridvorul bisericii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Iar David, fratele ei, şi Eupraxia, rudenia sa, întorcîndu-se în ţara lor, în cetatea Poloţca, au adus înştiinţare de fericitul ei sfîrşit şi de cinstita îngropare a Cuvioasei Eufrosina. Deci, toţi, plîngînd, au săvîrşit pomenirea ei, slăvind pe Dumnezeu Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh, Cel lăudat de toată făptura, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfîntul Mucenic Mihail Monahul (23 mai)

 

Sfîntul Mucenic Mihail a fost din cetatea Edesa, fiu din părinţi binecredincioşi, după al căror sfîrşit a împărţit averile sale săracilor şi s-a dus la Ierusalim, ca să vadă Sfintele Locuri. Pe vremea aceea, Ierusalimul era stăpînit de agareni, deci el închinîndu-se Sfintelor Locuri, s-a dus la lavra Sfîntului Sava şi s-a făcut monah. După o vreme oarecare, a fost trimis de învăţătorul său la Ierusalim, să vîndă lucrul mîinilor. Pe drum l-a întîmpinat un scopit al Seidii, împărăteasa agarenilor şi, luîndu-l, l-a dus la împărăteasa sa, că avea vase foarte frumoase lucrate de mîinile lui. Împărăteasa, văzînd pe monah tînăr cu vîrsta, frumos la faţă şi uscat de post, s-a îndrăgostit de el, şi a început a-l amăgi spre fărădelegi, zicîndu-i: "Împlineşte pofta mea şi, de eşti bolnav, te voi vindeca". Fericitul Mihail a răspuns: "Sînt bolnav pentru păcatele mele, însă sînt rob al Domnului meu Iisus Hristos şi nu mă supun ţie".

Dar împărăteasa îl silea la lucrul cel fărădelege, precum odată în Egipt femeia lui Putifar a silit pe Iosif cel prea frumos. Deci, înţeleptul Mihail se lepăda, zicînd: "Nu-mi este cu putinţă a face aceasta, deoarece sînt monah şi m-am făgăduit ca pînă la moarte să păzesc lui Dumnezeu curăţia trupului meu, fără de prihană.

Văzînd acea spurcată femeie pe monahul cel curat, că nu voieşte nicidecum să-i împlinească pofta păcatului, s-a umplut de ruşine şi de mînie şi a poruncit să-l bată. După aceea, fiindcă nu era departe de Ierusalim, a trimis pe monah legat la împăratul lor, pîrîndu-l ca pe un hulitor al credinţei lor. Împăratul, cercetînd cele despre dînsul, l-a dezlegat şi-l ruga să fie părtaş al credinţei lui Mahomed. Mihail a răspuns: "Să nu-mi fie mie aceasta, ca să las pe Dumnezeul meu şi să urmez diavolului". Împăratul a zis: "Voieşte a împărăţi cu mine şi cere ce voieşti de la mine". Sfîntul Mihail a răspuns: "Din trei, un lucru cer de la tine: Ori eliberea-ză-mă la stareţul meu, ori bate-mă în numele Dumnezeului meu, ori prin sabie ta trimite-mă către Hristosul meu".

Împăratul a poruncit să-l adape cu otravă dătătoare de moarte; iar el, bînd otrava, a rămas nevătămat după cuvîntul lui Hristos din Evanghelie, care zice: Măcar de aţi bea şi ceva de moarte, nu vă va vătăma. Împăratul, ruşinîndu-se de acestea, a poruncit ca pe robul lui Hristos, să-l taie cu sabia în mijlocul Ierusalimului. Iar monahii locaşului Sfîntului Sava, luînd trupul lui, l-au adus în lavra lor şi l-au pus cu cinste împreună cu Sfinţii părinţi pe mucenicul lui Hristos, Mihail, slăvind pe Hristos Dumnezeu. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Mihail Mărturisitorul, Episcopul Sinadei

 

Troparul Sfântului Ierarh Mihail Mărturisitorul

Glasul al 4-lea

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Mihail, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 2-lea

Irmosul

Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea preaînarmată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prearău, Domnul cel prealăudat, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Părinte Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucind părinte cu lumină negrăită prin sihăstrie, te-ai făcut arhiereu lui Dumnezeu, dumnezeiescule Mihaile, povăţuind preoţia cea împărătească şi păstorind Biserica lui Hristos, preafericite.

Stih: Sfinte Părinte Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Grăind ritoriceşte cu gură luminată, tuturor cu dreaptă credinţă ai descoperit dogmele cele insuflate de Dumnezeu, înfruntând hula ereziilor şi foarte bine părtinind credinţei celei bune, preafericite Mihaile.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Făcându-te locaş dumnezeieştilor daruri, preafericite, tuturor credincioşilor arătat pe acestea le-ai împărtăşit, viaţă următoare după Dumnezeu câştigându-ţi şi fiind îmbrăcat cu dreptatea ca şi cu o haină, de Dumnezeu insuflate Mihaile.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din pântecele tău, Preacurată Fecioară, strălucindu-ne nouă Soare, ne-a luminat cu dumnezeieşti fulgere, izgonind toată tulburarea demonilor cea întunecoasă, Domnul cel Prealăudat, căci cu slavă S-a preaslăvit

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Pe piatra credinţei...

Stih: Sfinte Părinte Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ales-ai mai de cinste cele netrecătoare şi în veac statornice, decât cele trecătoare, grăitorule de Dumnezeu; căci în multe feluri ai fost împodobit, strigând: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Stih: Sfinte Părinte Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Darul cel dumnezeiesc s-a revărsat pe buzele tale; lărgit-ai gura ta şi ai primit darurile înţelepciunii şi strigai: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară, de Tine, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Supus-ai patimile prin înfrânare, luminatu-ţi-ai cugetul cu privirea, făcutu-te-ai lucrător bunătăţii, cântând: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cei ce suntem cugetători de Dumnezeu, să lăudăm pe Maria cea Preacurată, Născătoarea de Dumnezeu, ca pe una ce s-a arătat pricină mântuirii, căreia strigăm: Nu este altă nădejde şi întărire credincioşilor, afară de tine Prealăudată, de Dumnezeu mărită.

Irmosul

Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi Domnul Te-ai întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Părinte Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind de cuvintele slavei, ai părăsit buna plăcere a trupului, sfinţite învăţătorule şi toată viaţa ta o ai pus jertfă lui Hristos bine mirositoare, preafericite.

Stih: Sfinte Părinte Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cei ce s-au abătut din calea nepătimirii, acum s-au arătat străini, căzând în negura eresurilor; pe care i-ai defăimat preafericite, cinstind icoana lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Limba ta s-a arătat condei Duhului, Mihaile preamărite, cugetând a scrie rânduiala întrupării Cuvântului Atotţiitorului, pururea pomenite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Îndreptează-mi viaţa, Născătoare de Dumnezeu, ocârmuind-o cu porunca cea dumnezeiască a Cuvântului Celui întrupat din tine şi mă povăţuieşte către lumină, Fecioară Maică, Marie Mireasă a lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Luminarea celor ce zac întru întuneric, mântuirea celor deznădăjduiţi, Hristoase Mântuitorul meu, către Tine mânec Împăratul păcii, luminează-mă cu strălucirea Ta, că alt Dumnezeu afară de Tine nu ştiu.

Stih: Sfinte Părinte Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din braţe te-ai închinat Cuvântului, descoperitorule de cele dumnezeieşti, arătându-te prinos cu bună frumuseţe, strălucind întru socotinţe de fapte bune şi culegând roadă înţelepciunii, căci arătat te-ai făcut păstor vrednic de primire.

Stih: Sfinte Părinte Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvântul lui Dumnezeu locuind din destul întru tine, cugetătorule de Dumnezeu, a izvorât râuri de învăţături, întru care desfătându-ne ne veselim, arătat mijlocitor avându-te pe tine, care ne faci nouă milostiv pe Domnul, fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel ce a împodobit toate cu puterea Sa cea dumnezeiască, cunoscând mai înainte curăţia ta, te-a împodobit pe tine, grăitorule de cele dumnezeieşti, cu mirul preoţiei celei prea tainice; căci te-ai arătat preot lui Dumnezeu mare glăsuitor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preasfântul Cuvânt care a strălucit din Tatăl, primind a Se face la toate întocmai cu noi, S-a sălăşluit întru tine Maica lui Dumnezeu şi din tine Preacurată, S-a născut Om împreună şi Dumnezeu Atotputernic.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Întru adâncul greşelilor...

Stih: Sfinte Părinte Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îmbrăcându-te în haina mântuirii şi a dumnezeieştii veselii, ai primit de la Dumnezeu cununa vrednică a mărturisirii, prealăudate.

Stih: Sfinte Părinte Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suferind izgonirile cele amare, ai ajuns, înţelepte, la lăţimea foarte desfătată a Raiului, dănţuind împreună cu mucenicii, cugetătorule de Dumnezeu preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Făcându-te ucenic lui Hristos Dumnezeu, ai râvnit patimilor Lui, fericite, vitejeşte dându-te primejdiilor pentru Biserica Lui, de Dumnezeu insuflate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu cuget înţelegător se învăţau toţi proorocii naşterea ta cea negrăită, Preacurată, duhovniceşte însemnând, şi spunând tuturor mai înainte cele ce vor să fie.

Irmosul

Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Ca un soare mare răsărind, ai luminat pe toţi cu lumina faptelor tale celor bune şi cu strălucirile minunilor, purtătorule de minuni, cel ce eşti numit cu nume îngeresc.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat. Iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri rouă Duhului, Cel ce bine este cuvântat şi preaslăvit.

Stih: Sfinte Părinte Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiara cea cu nume rău nu a suferit graiul cel dumnezeiesc al limbii tale, Mihaile preasfintite, ci te-a osândit la izgoniri depărtate, dar văzând tăria ta se ruşina, propovăduitorule de cele sfinţite.

Stih: Sfinte Părinte Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adunarea ortodocşilor cea sfinţită a lui Hristos, se îndreptează cu învăţăturile tale preaînţelepte, căci te-ai făcut organ răsunător al Duhului, strigând măririle Atotţiitorului, făcătorule de minuni, Sfinte Mihaile.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înţelepţeşte ai defăimat necredinţa cea hulitoare, a următorilor lui Manent celor cu nume rău, arătat cinstind icoana cea preacurată a lui Hristos şi a Maicii lui Dumnezeu şi ale Sfinţilor, Părinte Mihaile, cuvioase.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Făcutu-te-ai, preacurată Fecioară, locaş frumos întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, căci pentru multa milostivire m-a luat din tine pe mine tot omul, Cel ce este binecuvântat şi preaslăvit.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a...

Stih: Sfinte Părinte Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stând înaintea judecăţii, propovăduitorule de Dumnezeu Mihaile, nu te-ai spăimântat de îngrozirile celor fără de lege, ci cu mare glas strigai: Cinstesc icoana cea preacurată a Mântuitorului Hristos şi pe cele ale Sfinţilor.

Stih: Sfinte Părinte Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Părinte descoperitorule de cele sfinte, ştiind că cinstea icoanei trece la chipul cel dintâi, urmând Scripturilor celor de Dumnezeu insuflate, ai învăţat pe toţi cei din Sinada să cinstească icoana lui Hristos şi pe cele ale Sfinţilor.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu cuget tare şi vârtos împreunându-te, înţelepte, cu luptătorii de Dumnezeu, biruitor te-ai arătat, arătând cu fapta şi cu cuvântul, precum a fost cu cuviinţă, a cinsti preacurată icoana Mântuitorului Hristos şi pe cele ale tuturor sfinţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Râu de tămăduiri izvorăşti nouă creştinilor, din care luând har din destul, lăudăm naşterea ta cea preacurată şi o preaînălţăm întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi Îl preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Fiul Părintelui...

Stih: Sfinte Părinte Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te acum cu lumina cea nemărginită, ca unul ce stai înaintea luminii celei mari, te-ai învrednicit a dobândi arătat sfârşitul cel dorit de tine; către care sârguindu-te, ai alergat vieţuind cu dreaptă credinţă, preafericite.

Stih: Sfinte Părinte Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învrednicitu-te-ai, părinte, a vedea lumina cea mai presus de cuget, ale cărei arătări ai fost câştigat pe pământ; ci roagă-te lui Hristos, mijlocind ca să se mântuiască ucenicii tăi cei ce te cinstesc acum şi te măresc, vrednicule de minune.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întărindu-te cu dumnezeiescul har, înţelepţeşte ai stins prin strălucirile înţelepciunii tale, semeţiile vrăjmaşilor lui Dumnezeu, ca unul ce ai avut întru tine izvorul strălucirilor celor de acolo, preasfinţite Mihaile, dumnezeiescule propovăduitor al lui Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Primind ca lâna în pântece ploaia cea cerească, Preacurată, ne-ai născut  nouă pe Cel ce dă nemurire celor ce cu dreaptă credinţă Îl laudă pe El şi te veselesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul

Fiul Părintelui celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o mărim.

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Sfinţitu-te-ai pe tine prin viaţă desăvârşit şi te-ai arătat preot Dumnezeului Celui Preaînalt, de care întărindu-te, ai astupat gurile cele eretice, care se deschideau împotriva icoanei lui Hristos şi fiind izgonit, ai săvârşit călătoria, Sfinte Părinte Mihaile.

Cuviosul Mihail Mărturisitorul, Episcopul Sinadiei (23 mai)

 

Acest sfînt Mihail, după cum s-a învrednicit a fi de un nume cu îngerul cel mare al puterilor cereşti, tot astfel, şi viaţa lui a fost îngerească, de vreme ce şi-a luat asupră-şi curăţia cea feciorească şi celelalte fapte bune. El s-a afierosit lui Dumnezeu din braţele maicii sale, şi s-a arătat slujitor ales al Lui, primind din tinereţe viaţa monahicească, împreună cu Sfîntul Teofilact al Nicomidiei, în zilele Prea sfinţitului patriarh Tarasie. Acesta i-a trimis pe amîndoi la o mănăstire, ce era zidită lîngă gura Pontului Euxin - Marea Neagră de azi - unde, nevoindu-se, au sporit în faptele cele bune şi au cîştigat îndrăzneală către Dumnezeu prin rugăciunile lor.

Odată, pe vremea secerişului, fiind arşiţă mare şi neavînd apă, au slăbit de multă sete, pentru aceasta s-a rugat lui Dumnezeu şi un vas de aramă uscat l-au făcut să izvorască apă multă spre trebuinţă; pentru că Domnul face voia celor ce se tem de El şi ascultă rugăciunile lor. Această minune a fost asemenea cu aceea care s-a făcut în pustie, cînd Dumnezeu a scos apă din piatră poporului Israel cel însetat, şi cu alta, cînd Samson, murind de sete, a izvorît izvor de apă vie, din osul cel uscat al fălcii asinului. După aceasta, viaţa cea îmbunătăţită a acestor cuvioşi părinţi, strălucind ca o rază de soare, prea sfinţitul patriarh Tarasie i-a judecat a fi vrednici de treapta cea înaltă a arhieriei. Deci, pe fericitul Teofilact l-a pus mitropolit în Nicomidia; iar pe Sfîntul Mihail, sfinţindu-l episcop, l-a trimis în Sinad. El păştea bine turma lui Hristos cu cuvîntul şi cu felul vieţii sale. Preasfinţitul Tarasie, ducîndu-se din viaţa aceasta, a venit ca patriarh la scaunul Bisericii Constantinopolului, Nichifor. Atunci iarăşi s-a ridicat viforul eresului luptărilor contra sfintelor icoane, care acum era blestemat de al şaptelea sinod al Sfinţilor Părinţi. Aceasta s-a făcut fiindcă răucredinciosul împărat Leon Armeanul, vătămîndu-se de acel eres, a pornit prigoană împotriva Bisericii lui Hristos, numind sfintele icoane idoli; iar pe cei ce se închinau lor, îi muncea şi îi pierdea în multe feluri de chinuri. El a izgonit pe prea sfinţitul patriarh Nichifor şi pe ceilalţi credincioşi arhierei de la scaunele lor; iar în locul acelora a ridicat pe ereticii cei de un gînd cu el; şi se vedea atunci urîciunea pustiirii şezînd la locurile cele mai de cinste.

Atunci Sfîntul Mihail s-a arătat că este vestit mărturisitor al dreptei credinţe şi mustrător al relei credinţe a ereticilor. Pentru că, întărindu-se şi înţelepţindu-se de darul Sfîntului Duh, toată ura potrivnicilor lui Dumnezeu a împilat-o şi a astupat gurile ereticilor care batjocoreau închipuirile cele dumnezeieşti. Împăratul Leon cel cu nume de fiară, nesuferind limba lui cea aspră, care certa cu îndrăzneală rătăcirea ereticilor, a pus înainte pe arhiereul lui Hristos, la cercarea judecăţii celei nedrepte. Sfîntul Mihail, netemîndu-se de îngrozire, nici slăbindu-se cu mintea, a strigat cu glas mare: "Cinstesc sfînta icoană a Mîntuitorului meu Iisus Hristos şi a Preacuratei Fecioare Maicii Lui, cum şi ale celorlalţi sfinţi, şi mă închin lor; iar de porunca ta nu mă îngrijesc şi întru nimic o socotesc". Iar Leon, înfruntîndu-se, s-a umplut de mînia cea de fiară şi a osîndit pe mărturisitorul lui Hristos la izgonire. Deci, Sfîntul Mihail a răbdat multe şi amare mîhniri şi necazuri. El a fost gonit din loc în loc, pînă ce a ajuns în lărgimea cerească şi acolo a cîştigat odihna cea veşnică. Astfel, săvîrşindu-se alergarea cea bună, s-a împodobit cu îndoită cunună şi s-a adăugat lîngă arhierei, ca un arhiereu, lîngă mucenici, ca un mucenic, întru slava lui Hristos Dumnezeul nostru.

PARACLISUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC TEODOR STRATILAT ( 8 februarie, 8 iunie)

 
Rugăciunile începătoare
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.Apoi:Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru!

Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori).

Troparul
Strălucit voievod al adevăratei oşti a împăratului ceresc ai ajuns, fericite Teodor, purtătorule de biruinţă; că înţelepţeşte te-ai luptat cu armele credinţei, şi mulţimile demonilor le-ai biruit şi adevărat biruitor te-ai arătat. Pentru aceasta pe tine cu credinţă pururea te fericim.

Slava... Si acum... asemenea:
Nu vom tacea, de Dumnezeu Nascatoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, ca de nu ai fi stat tu inainte rugandu-te, cine ne-ar fi scapat pe noi de atatea primejdii, sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slobozi ? Noi de la tine, Stapana, nu ne vom departa, ca tu mantuiesti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Psalmul 50:
Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta
Si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea.
Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste.
Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea.
Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu.
Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea.
Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai aratat mie.
Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi.
Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Intoarce fata Ta de catre pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le.
Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele.
Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine.
Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu Duh stapanitor ma intareste.
Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce.
Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta.
Ca de ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi.
Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului.
Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Canonul Sfântului Mare Mucenic Teodor

Cântarea I
Apa trecându-o ca pe uscat şi de răutatea egiptenilor izbăvit, israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu puterea crucii lui Hristos ai lovit pe vrăjmaşul neîmpăcat al mântuirii şi te-ai înălţat întru slava mucenicilor împreună cu care roagă-te să ne izbăvim noi din cursele celui potrivnic.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu cinstea cea omenească ai fost împodobit prin voia Cuvântului, dar cu gând iubitor de înţelepciune strălucind, ai tânjit după slava cea veşnică a lui Dumnezeu, pe Care arată-L blând îndreptător al sufletelor noastre încercate în focul multor ispite .
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Cărările inimii mele îndreptează-le Doamne, în căile păcii Tale şi primeşte pe Sfântul Tău mucenic în cămara milostivirii Tale, ca să aducă jertfa rugăciunii sale pentru mine, cel ce am ieşit prin sfatul celui viclean din cămara pocăinţei.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Ca Una Ce primeşti neîncetat tămâia laudelor îngereşti şi nu îţi închizi urechile inimii dinspre glasurile celor din nevoi, nu trece cu vederea smerită cererea mea, Stăpână.

Cântarea a III-a
,, Tu eşti tăria celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi; şi pe Tine Te laudă duhul meu ”.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ostaş slăvit fiind pe pământ, ai râvnit mai mult să slujeşti Împăratului Hristos, iar acum cere-I Lui să ne dăruiască nouă coiful mântuirii în războiul cel duhovnicesc.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu dulceaţa cuvintelor tale ai alungat amărăciunea din inimile cele ce gustaseră roadele înşelăciunii, iar acum către limanul pocăinţei povăţuieşte pe cei ce înoată în marea cea sărată a ispitelor acestei vieţi.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Cu frumuseţea sufletului şi a trupului strălucind, ai orbit pe cel învechit în răutate, iar acum haina sufletului meu o înfrumuseţează cu mărgăritarele rugăciunii către tine.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Din viforul patimilor mele scoate-mă Preacurată, şi ruşinează pe vrăjmaşii cei ce mă necăjesc pururea, ca să preamăresc multă milostivirea Ta.
Apoi aceste stihiri:
Cu bărbăţia sufletului tău răbdător în chinuri ai alergat pe marea primejdioasă a nevoinţelor muceniceşti fiind purtat întru adierile Duhului către limanul vieţii celei veşnice.
Maica Domnului, cu puterea rugăciunilor Tale scoate-mă din adâncul osândirii pe mine, cel greşit, şi către limanul mântuirii povăţuieşte paşii gândului meu.
Sedealna
Ceea ce esti rugatoare calda si zid nebiruit, izvor de mila si lumii scapare, cu dinadinsul strigam catre Tine, Nascatoare de Dumnezeu, Stapana: Vino degrab' si ne izbaveste pe noi din nevoi, Ceea ce esti singura grabnic folositoare.
Cine poate afla cuvânt vrednic spre împodobirea prăznuirii tale, fericite Teodor, cel numit cu numele darului? Ci mai vârtos dă-ne nouă din destul darul tău, ca să nu fim noi ruşinaţi de neputinţa noastră.

Cântarea a IV-a
,, Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum socotindu-l a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne ! ”.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe zeii cei mincinoşi ai sfărâmat şi i-ai pus ca plată de la Dumnezeu în mâinile săracilor, împreună cu care fiind număraţi şi noi, cei săraci de orice virtute, te rugăm să ne dăruieşti podoabele rugăciunii smerite.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În teminţă ai fost aruncat ca un răufăcător, dar Hristos împreună cu tine a pătimit, iar acum ca un ucenic al Său cercetează-ne şi pe noi, cei din temniţa ispitelor, scoţându-ne la lărgimea păcii Mântuitorului.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Focul nu te-a înspăimântat, fiind tu făclie strălucitoare înaintea privirii Stăpânului, iar acum stinge focul ispitelor noastre, aprinzându-ne candela inimii cu a ta rugăciune.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Din robia patimilor scoate-mă pe mine, cel ce am alunecat în păcat şi pe muntele pocăinţei mă suie, ca Una Ce eşti Sprijinitoarea creştinilor.

Cântarea a V-a
,, Negura sufletului meu, Mântuitorule, risipeşte-o cu lumina poruncilor Tale şi mă luminează ca un singur Împărat al păcii ”.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dar minunat de la Dumnezeu dat lumii eşti, fericite Teodor, iar acum umple cu darul cuvintelor tale vistieria inimii mele cea săracă în gândurile înţelepciunii.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nu te depărta de cei ce cu glasul sufletului strigă către tine, ci ca un bun ostaş al lui Hristos dă-ne ajutor în războiul cel duhovnicesc, îmblânzind pe cei ce se ridică cu nedreptate asupra noastră şi surpând toate vicleşugurile vrăjmaşului.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Trupul tău cel cumplit pecetluit de răni s-a adus ca o jertfă minunată Stăpânului, iar sufletul mai mult a înflorit. Spinii patimilor ce s-au înălţat în grădina sufletului meu îi seceră cu a ta sfântă rugăciune ascuţită pe Piatra Hristos.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Ruşinează pe cei ce mă necăjesc cu îndrăzneala Ta către Hristos, pe Care roagă-L să-mi facă dreptate mie, celui mult încercat în focul ispitelor vieţii .

Cântarea a VI-a
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Cruce ai fost spânzurat pentru Cel Ce din iubire de oameni S-a suit pe Cruce ca pe o scară ca să ridice pe Adam din adâncul înşelăciunii la înălţimea înţelepciunii dumnezeieşti.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Văzând chinurile pe care le pătimeai pentru numele Domnului, mulţi păgâni s-au întors din rătăcire, iar acum din înşelăciunea întunericului patimilor mă scoate pe mine cu lumina rugăciunii tale.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Capul ţi s-a tăiat pentru Cel Ce a tăiat capetele balaurilor şi capul lui Adam cel smerit de păcat l-a înălţat iarăşi. Pe Acesta roagă-L să doboare capetele vrăjmaşilor nevăzuţi, care pururea se năpustesc asupra mea.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Cu frumuseţea fecioriei strălucind şi cu luminata privire a sufletului, ai uimit cetele îngereşti, iar acum din robia păcatului scoate-mă pe mine, cel ce am înfricoşat pe toţi cu mulţimea păcatelor.
Apoi aceste stihiri:
Furtuna patimilor mele o alungă, fericite, cu darul rugăciunii tale şi mă arată mai îndreptat înaintea celui ce cercetează adâncurile inimii şi are putere a opri valurile cele greu de purtat ale plăcerilor.
Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca Una Ce ai îndrăznire de Maică.

Condacul
Cu bărbăţia sufletului, îmbrăcându-te în credinţă ca într-o platoşă şi în mâini luând cuvântul lui Dumnezeu, ca pe o lance, pe vrăjmaşul l-ai rănit, fericite Teodor, mare întru mucenici; cu care împreună nu înceta a te ruga lui Hristos Dumnezeu, pentru noi toţi.
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său.
Stih: Fericit barbatul cel ce se teme de Domnul...

Evanghelia dupa Matei:
Zis-a Domnul ucenicilor Sai: Toate Mi-au fost date de catre Tatal Meu si nimeni nu cunoaste pe Fiul, decat numai Tatal, nici pe Tatal nu-L cunoaste nimeni, decat numai Fiul si cel caruia va voi Fiul sa-i descopere. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti gasi odihna sufletelor voastre caci jugul Meu e bun si povara Mea e usoara.

Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule...
Slavă... glas 2:
Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curaţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum...
Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.
"Toata nadejdea..."
Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste faradelegile noastre.
Ca un ostaş prea înţelept al lui Hristos, dă-mi şi mie mână de ajutor în războiul cel duhovnicesc, ca să dobor pe vrăjmaşii cei ce pururea îmi întind curse.

Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta, cerceteaza lumea Ta cu mila si cu indurari, inalta fruntea crestinilor ortodocsi si trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cerestilor netrupesti Puteri; pentru rugaciunile cinstitului, maritului Prooroc, Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan; ale Sfintilor, maritilor si intru tot laudatilor Apostoli; ale tuturor sfintilor sfintitilor ierarhi; ale sfintilor, maritilor si bunilor biruitori mucenici; ale preacuviosilor si de Dumnezeu purtatorilor Parintilor nostri, ale Sfintilor (N), a caror pomenire o savarsim, ale Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat, ale sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana si pentru ale tuturor sfintilor; rugamu-ne, Multmilostive Doamne, auzi-ne pe noi pacatosii, care ne rugam Tie, si ne miluieste pe noi.
Doamne, miluieste (de 12 ori).

Cântarea a VII-a
Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri ! ”.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Grăbeşte de scoate pe cei ce te cinstesc pe tine din asuprirea vrăjmaşilor, ca unul ce tot pământul îl pecetluieşti cu paşii rugăciunilor tale.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Din porţile osândei Stăpânului scoate-mă pe mine, cel ce sufletul mi-am rănit cu sabia multor păcate şi mă arată îndreptat mai înainte de ceasul judecăţii.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Sfarmă cursele potrivnicilor şi în corabia rugăciunii tale ne povăţuieşte către limanurile binecuvântate ale virtuţilor.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
De frumuseţea vieţuirii tale îngereşti foarte s-au minunat puterile cereşti, iar acum noi, cei încărcaţi cu multe păcate, cerem acoperământul rugăciunii Tale.

Cântarea a VIII-a
În văpaie de foc stau Ţie înainte heruvimii şi serafimii, Doamne, şi toată zidirea cântare frumoasă cântă Ţie: Lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii !
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întoarce înapoi pe vrăjmaşii ce ne asupresc şi bolile sufletelor noastre le vindecă, adăpându-ne din paharul rugăciunii tale.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca unul ce ai fost împodobit de dreapta celui Preaînalt cu a înţelepciunii cunună, risipeşte cuibul gândurilor mele celor rele şi din pomul darurilor Cuvântului mă hrăneşte.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Numele lui Hristos foarte s-a preaslăvit în cetatea ta, pentru că prin pilda vieţuirii îmbunătăţite ai scos din înşelăciunea idolească pe mulţi din cei ce se primejduiau pe căile pierzării.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Nu înceta a Te ruga pentru cei asupriţi de multe ispite, ca Una Ce ai îndrăzneală înaintea Celui Ce oglindeşte pacea Sa în inimile celor smeriţi.

Cântarea a IX-a
Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar Tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi Te slăvim.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adoarme patimile cele ce ca nişte fiare s-au pornit a striga în pustia inimii mele şi către Hristos îndreptează arcul gândului meu.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfinte, ca unul ce ai înfruntat cu bărbăţie pe tiranul cel întunecat la minte de înşelăciunea diavolului, pe cei orbiţi de vălul înşelăciunii acestuia îi scoate la lumina adevărului.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Pe Hristos cu putere ai mărturisit şi cu fulgerul rugăciunii tale ai întors la Stăpânul pe cei ce se minunau de pătimirile tale; cu aceeaşi putere cercetează-ne şi pe noi, şi din noaptea păcatelor ne slobozeşte la lumina pocăinţei.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Nu aflu pace întru mulţimea păcatelor mele, dar întinde-mi mână de ajutor şi scoate-mă din adâncul înşelăciunii la vieţuirea cea îmbunătăţită, ca să aflu şi eu cămara mântuirii.
Apoi: Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Apoi aceste stihiri, glas 8, podobie:
"Ceea ce esti mai cinstita...".
Bucură-te, visteria cea sfinţită a darurilor Stăpânului, podoaba cea de mare preţ a purtătorilor de chinuri şi acoperământul cel nebiruit al rugăciunii credincioşilor, îndreptează gândurile noastre către cămara cea tainică a laudelor dumnezeieşti, ca să te cinstim pe tine cu credinţă şi evlavie totdeauna.
Nu înceta a mijloci iertare celor greu tulburaţi de viforul patimilor şi dându-ne ajutor în călătoria pe marea ispitelor, învredniceşte-ne a ajunge şi noi la limanul vieţii veşnice, unde nu este întristare, nici susupin, ci veşnica veselie îngerească spre slava lui Dumnezeu.
Mulţimea chinurilor tale nu poate limba a o tâlcui, căci darul lui Hristos a strălucit minunat întru tine, întărindu-te a purta povara cea grea a durerilor spre dobândirea veşnicei dulceţi a Cuvântului.
Cetatea ta te are ca pe un stâlp de foc al rugăciunii, iar noi, cei pururea aflaţi în văpaia patimilor, doar strigăm către tine să ne trimiţi din înălţime ploaia cea curăţitoare a rugăciunii tale.
Îngerii s-au minunat auzind mărturisirea Cuvântului din gura ta, căci nimic nu te-a putut despărţi de dragostea lui Hristos, pe care roagă-L să Se odihnească şi în inimile noastre cu putere .
Cu înţelepciunea ai strălucit ca un luceafăr în noaptea păgânătăţii şi ai îndreptat pe toţi către răsăritul zilei pocăinţei; deci, nu înceta a ne înfăţişa şi pe noi întru rugăciune Soarelui dreptăţii, Cel Ce cu razele darului Său orbeşte toată patima şi luminează pe cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă şi cu dragoste.
Cetele puterilor netrupeşti, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule...Preasfanta Treime...Tatal nostru...
Degrab ne intampina...

Vasule al slavei lui Hristos, tu durerile chinurilor ai purtat şi de dragostea Cuvântului nu te-ai despărţit, iar acum te rugăm să ne adăpi din paharul darului tău, ca să ne facem străluciţi grăitori de lucruri înalte.
"Cand de pe lemn...", vreme în care ne închinăm icoanei Sfântului:

Cu sabia rugăciunii tale taie mrejele gândurilor răutăţii cu care vrăjmaşul caută să spânzure sufletul meu şi ca unul ce pe cruce ai fost spânzurat pentru Cel Ce a spânzurat pământul pe ape, risipeşte norul patimilor ce umbreşte mintea mea.
Stăpână, primeşte rugăciunile robilor Tăi şi ne izbaveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.
Toata nădejdea mea spre Tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-mă sub sfânt acoperământul Tău.

Rugăciunile începătoareÎn numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie! Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău. Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin. Apoi:Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru! Psalmul 142 Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori). Troparul Mari sunt faptele credinţei! În izvorul văpăii ca într-o apă de odihnă Sfântul Mucenic Teodor s-a bucurat. Că în foc cu totul arzându-se, ca o pâine plăcută Treimii s-a adus. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, miluieşte sufletele noastre.Slava... Si acum... asemenea:Nu vom tacea, de Dumnezeu Nascatoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, ca de nu ai fi stat tu inainte rugandu-te, cine ne-ar fi scapat pe noi de atatea primejdii, sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slobozi ? Noi de la tine, Stapana, nu ne vom departa, ca tu mantuiesti pe robii tai pururea din toate nevoile.Psalmul 50Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta Si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Intoarce fata Ta de catre pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu Duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei. Canonul Sfântului Mucenic Teodor TironCântarea IPe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui ,,Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel fugăritul şi mergătorul pedestru la izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu”.Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.Cărările inimii mele le netezeşte cu paşii rugăciunii tale şi din grădina înţelepciunii dăruieşte-mi florile gândurilor smerite, ca întru mireasma acestora să-ţi împletesc cununi de cântări.Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.Pe idolii cei mincinoşi ai defăimat şi cu scutul Crucii de săgeţile durerilor te-ai apărat, fericite, îndulcindu-te cu adânca şi preaslăvita cugetare la Cel Răstignit.Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.Cu numele darului fiind dăruit de Izvorul a toată buna dăruire, dăruieşte inimii mele cuvânt, ca în jurul jertfelnicului minţii să dănţuiesc, aducând jertfa laudelor dumnezeieşti ca o tămâie ce se suie degrabă spre cer.Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.Maica Luminii, ca Una Ce ai îmbrăcat pe Eva iarăşi cu veşmântul bucuriei, din firele rugăciunilor tale ţese-mi mie acoperământul veseliei dumnezeieşti.Cântarea a III-a,, Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu profetul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, iubitorule de oameni.” Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.Degrab mă întâmpină pe cărarea rugăciunii şi călăuzeşte-mă către cele mai bune gânduri, ca la ospăţul cel duhovnicesc să-ţi aduc apă curată din izvorul laudelor dumnezeieşti.Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.Statuia idolului ai ars, fiind tu aprins de râvna cea dumnezeiască, iar acum cu serafimii slujind Făcătorului, trimite-ne nouă flacăra rugăciunii curate.Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.Pe balaurul cel cumplit ai ucis şi s-a veselit inima ta luând întărire că vei birui şi pe balaurul cel înţelegător cu puterea lui Hristos; ajută-ne şi pe noi a birui pe balaurii gândurilor rele cu săgeata gândului smerit.Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.Arde spinii patimilor mele cu focul rugăciunii tale şi mă arată mai curat prin pocăinţa cea întru umilinţa inimii.Apoi aceste stihiri:Pe Împăratul Cel Ceresc mărturisind, ai defăimat porunca împăratului pământesc, iar acum inima noastră o arată împărăteasă peste patimile cele de ocară.Maica Vieţii, toarnă apa rugăciunii Tale peste inima mea smerită, ca să mă trezesc din somnul păcatelor în dimineaţa pocăinţei. SedealnaCeea ce esti rugatoare calda si zid nebiruit, izvor de mila si lumii scapare, cu dinadinsul strigam catre Tine, Nascatoare de Dumnezeu, Stapana: Vino degrab' si ne izbaveste pe noi din nevoi, Ceea ce esti singura grabnic folositoare.Hrană trupească nu ai primit, ascultând întru totul porunca Mântuitorului, Cel Ce te hrănea pe tine cu darul Duhului Sfânt, de care nu ne lipsi nici pe noi, nevrednicii, cei cuprinşi de toată lăcomia pământească.Cântarea a IV-a,, Nepăzind poruncile Tale Stăpâne, cu mintea mea intrând în patimile desfătărilor, am fost golit de har şi pentru răni zac gol; ci mă rog Ţie, Mântuitorule, mântuieşte-mă !”.Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.Pe lemn ai fost spânzurat pentru Cel Ce prin răstignirea Sa a coborât pe Adam de pe crucea osândirii şi a dat tuturor mare milă, către Care roagă-te să ne dea nouă dumnezeiască iertare.Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.Mulţumit-ai Domnului că te-a învrednicit să rabzi pentru El durerile cele trupeşti, iar acum împărăţind cu El în ceata mucenicilor, nu uita a face pomenire de cei ce te cinstesc pe tine.Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.O, minune, ca într-o grădină verde şi răcoroasă dănţuiai în mijlocul focului, iar acum înconjurându-te cu focul rugăciunii tale ne umpli de lumina credinţei.Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.Ca Una Ce porţi razele tuturor darurilor şi cu acestea luminezi inimile robilor Tăi, arată-mă şi pe mine îndreptat înaintea Soarelui dreptăţii, când voi sta la judecată.Cântarea a V-a,, Căutând cu ochiul Tău cel neadormit , milostiveşte-Te spre mine, cel cuprins de dormitarea trândăviei, şi care slujesc somnului desfătărilor în patul patimilor; Cel Ce ţi-ai plecat capul pe Cruce şi Te-ai trezit de bunăvoie, micşorând Hristoase, noaptea păcatului, Cel Ce eşti lumina dreptăţii”.Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.Ca un fulger sufletul tău s-a ridicat la cer, iar acum cu fulgerele rugăciunii tale alungi pe cei potrivnici şi dăruieşti pace robilor lui Hristos.Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.Patriarhului arătându-te în vis, ai împiedicat nelegiuitul sfat al împăratului întunecat la minte, iar acum ne păzeşti pe noi de cursele ispititorului.Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.Ca unul ce te-ai arătat grabnic ajutător către cei din nevoi, întinde-mi şi mie mână de ajutor şi mă scoate din tulburarea patimilor mele.Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.Pământule roditor, Tu ai odrăslit pe Pomul vieţii, Cel Ce cu roadele virtuţilor hrăneşte pe cei ce Te cinstesc pe Tine cu credinţă.Cântarea a VI-aRugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.Pe fiul văduvei l-ai izbăvit din robia perşilor, iar acum din robia patimilor scoate pe cei ce te cinstesc pe tine, fericite.Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.Ca unul ce scoţi la limanul păcii pe cei aflaţi în primejdie pe mare, la limanul pocăinţei călăuzeşte corabia sufletului meu, cea tulburată de valurile multor ispite.Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.Pe pruncul cel pierdut l-ai înapoiat părinţilor lui, iar eu, cel ce m-am făcut prunc la minte întru pricepere, cer să-mi dăruieşti lumina înţelepciunii duhovniceşti prin darul rugăciunii tale.Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.Florile gândurilor dumnezeieşti Însăţi le culege din grădina inimii mele şi sădeşte acolo miresmele tainice ale Duhului spre binecuvântarea ostenelilor de pocăinţă.Apoi aceste stihiri:Ca unul ce eşti tuturor grabnic ajutător în primejdii şi mângâierea celor întristaţi, cu darul lui Hristos scoate pe toţi din tulburarea necazurilor şi le dăruieşte mare milă.Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca Una Ce ai îndrăznire de Maică.CondaculCredinţa lui Hristos ca pe o pavăză, înlăuntru în inima ta primind-o, puterile cele potrivnice le-ai călcat în picioare, pătimitorule, şi cu cunună cerească ai fost încununat, în veci, Teodore, ca un nebiruit.Prochimenul, glas 4:Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său.Stih: Fericit barbatul cel ce se teme de Domnul...Evanghelia dupa Matei:Zis-a Domnul ucenicilor Sai: Toate Mi-au fost date de catre Tatal Meu si nimeni nu cunoaste pe Fiul, decat numai Tatal, nici pe Tatal nu-L cunoaste nimeni, decat numai Fiul si cel caruia va voi Fiul sa-i descopere. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti gasi odihna sufletelor voastre caci jugul Meu e bun si povara Mea e usoara.Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule...Slavă... glas 2:Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curaţeşte mulţimea greşelilor noastre.Şi acum...Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre."Toata nadejdea..."Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste faradelegile noastre.Izvor de minuni te-ai arătat în biserica ta, iar acum trimite râurile rugăciunilor tale şi în pământul inimilor uscate de seceta patimilor, ca să îţi aducem curgerile laudelor cereşti din norii cei tainici ai darului Duhului .Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta, cerceteaza lumea Ta cu mila si cu indurari, inalta fruntea crestinilor ortodocsi si trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cerestilor netrupesti Puteri; pentru rugaciunile cinstitului, maritului Prooroc, Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan; ale Sfintilor, maritilor si intru tot laudatilor Apostoli; ale tuturor sfintilor sfintitilor ierarhi; ale sfintilor, maritilor si bunilor biruitori mucenici; ale preacuviosilor si de Dumnezeu purtatorilor Parintilor nostri, ale Sfintilor (N), a caror pomenire o savarsim, ale Sfântului Mucenic Teodor Tiron, ale sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana si pentru ale tuturor sfintilor; rugamu-ne, Multmilostive Doamne, auzi-ne pe noi pacatosii, care ne rugam Tie, si ne miluieste pe noi.Doamne, miluieste (de 12 ori).Cântarea a VII-aChipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri ! ”.Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.De focul râvnei pentru Hristos fiind aprins, arde mulţimea gândurilor mele celor întinate şi sădeşte în inima mea frica de Dumnezeu ca povăţuitoare pe cărările mântuirii.Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.Comoara mântuirii voiesc a-mi agonisi, dar de faptele răutăţii nu mă depărtez, căci în toată vremea mă aflu pe mine păcătuind înaintea ochilor Celui Preaînalt, pe Care roagă-L fericite, să privească cu ochi milostiv şi spre mine la judecată .Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.Pe cei pierduţi ai aflat, iar acum pe mine, cel ce m-am pierdut pe căile păcatelor mă întoarce iar în staulul lui Hristos, ca să aduc neîncetată mulţumire Blândului Păstor.Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.Ploaie de lacrimi dăruieşte sufletului meu şi cu frica cea sfântă trezeşte inima mea din somnul patimilor, Preacurată.Cântarea a VIII-a,, Văzându-Te soarele întins pe Cruce, şi-a strâns razele şi tot pământul s-a clătinat cu cutremur, Împărate al tuturor, văzându-Te de voie pătimind, Cel Ce eşti din fire nepătimitor. Pentru aceasta, Te rog Hristoase: Tămăduieşte ca un doctor patimile sufletului meu !”.Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.Ca o lumânare ai stat în mijlocul focului, iar acum prinde gândurile noastre cele smerite cu focul iubirii dumnezeieşti.Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.Stinge văpaia patimilor mele cu apa rugăciunii tale şi fă şi inima mea izvor al apei celei vii şi curate pe care Hristos a făgăduit-o celor ce Îl iubesc pe El cu suflet curat.Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.Ca un ostaş preaviteaz ai biruit pe Veliar prin răbdarea ta şi cununa slavei luând din mâna Împăratului, ridică acum la rugăciune mâinile tale şi opreşte valurile necazurilor noastre.Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.Stinge focul ispitelor robilor Tăi, Preafericită, şi din marea necazurilor scoate pe cei ce Te mărturisesc pe Tine Născătoare de Dumnezeu.Cântarea a IX-aEva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar Tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi Te slăvim.Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.Mângâie sufletele cele întristate cu lumina harului lui Hristos, pe Care roagă-L să fie milostiv nedreptăţilor noastre şi să dăruiască tuturor cele de folos spre mântuire.Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.Inima mea cea stearpă de gânduri bune o arată roditoare de cuvintele înţelepciunii, ca să-ţi împletesc ţie, Sfinte Mucenice Teodore, cunună de cântări dumnezeieşti.Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.Fă să răsune şi în urechile inimii mele glasul lui Hristos, Cel Ce cheamă pe toţi din negura greşelilor la lumina răsăritului pocăinţei spre dobândirea mântuirii.Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.Vindecă patimile inimii mele şi cu dulceaţa laudelor dumnezeieşti întăreşte inima mea cea ofilită de arşiţa patimilor.Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea Ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.Apoi aceste stihiri, glas 8, podobie:"Ceea ce esti mai cinstita...".Bucură-te, vistierie de daruri dumnezeieşti, oglindă a frumuseţii celei mai presus de gând a Stăpânului, cu condeiul rugăciunii tale scrie în cartea inimii mele slovele vieţii veşnice.Ca unul ce ai înfruntat pe cei orbiţi la minte de necredinţă, cu raza rugăciunii tale luminează mintea mea ca să mă veselesc de razele darurilor Soarelui dreptăţii.Pe cei păgubiţi grabnic îi ajuţi şi tuturor deschizi uşa pocăinţei ca să se mântuiască, deci nu ne lipsi nici pe noi de dăruirea cheiei rugăciunii tale în ceasul primejdiilor.Nu se pricepe mintea mea ce mărgăritar de laudă să-ţi pescuiască din adâncul inimii, dar tu ca unul ce ai putere de la Hristos a linişti marea cea învolburată a ispitelor ce tulbură liniştea inimilor, nu mă trece cu vederea nici pe mine, cel necăjit de asuprirea gândurilor rele.Dă-mi şi mie fericite, dar a iubi pe Hristos mai presus decât orice dorire omenească, după porunca Mântuitorului, Cel Ce ţi-a dat ţie râvnă nestinsă spre mărturisirea puterii Lui.Nu trece cu vederea în ceasul ispitelor pe cei ce au trebuinţă de mijlocirea ta, ci vino degrab în ajutorul celor ce te cinstesc pe tine.Cetele puterilor netrupeşti, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos, cu Sfântul Mucenic Teodor Tiron şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.Sfinte Dumnezeule...Preasfanta Treime...Tatal nostru... Degrab ne intampina...Cu ploaia cuvintelor pocăinţei spală inima mea cea ticăloasă şi înrădăcinează întru mine frica de Dumnezeu, ca să mă învrednicesc mai înainte de apusul vieţii a aduce Stăpânului roadele faptelor iubirii."Cand de pe lemn...", vreme în care ne închinăm icoanei Sfântului:Ca unul ce tot pământul ai pecetluit cu paşii rugăciunii tale, pleacă-ţi urechea ta, Sfinte, şi ia aminte şi la glasul rugăciunii mele smerite, plinind toate cererile cele ce sunt spre mântuire întru slava lui Dumnezeu.Stăpână, primeşte rugăciunile robilor Tăi şi ne izbaveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.Toata nădejdea mea spre Tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-mă sub sfânt acoperământul Tău.