Diferenţa între ispită şi încercare
De
obicei, oamenii confundă încercarea cu ispita. Totuşi, înţelegerea
acestor două cuvinte, care vin de la unul şi acelaşi cuvânt grecesc,
este crucială în lupta noastră împotriva ispitei. Cuvântul grecesc
“Peirasmos”, în limba română, se traduce ori încercare, ori ispită.
Dicţionarul explicativ al cuvintelor de limbă greacă dă următoarea
definiţie a cuvântului “Peirasmos”:
Atunci când este tradus “încercare”, el înseamnă o experienţă cu scopul de a pune pe cineva sau ceva la încercare ca să i se dovedească valabilitatea. Este un examen sau un test care trebuie de trecut. Acelaşi cuvânt, atunci când este tradus “ispită” arată o încercare care are menirea să te îndrume greşit.
Contextul în care este folosit cuvântul hotărăşte în mod definitiv
înţelesul lui. (Dicţionarul explicativ al cuvintelor de limbă greacă).
Încercarea
urmăreşte binele credinciosului. Este trimisă sau îngăduită de
Dumnezeu, pentru a ne desăvârşi, aşa cum spune şi Iacov în epistola sa:
Fraţii
mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări,
ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.
Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi
desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic. (Iacov 1: 2-4)
Pe de altă parte, ispita
urmăreşte distrugerea noastră şi nicidecum desăvârşirea. Ea, ispita,
atunci când vine în viaţa noastră, doreşte să ne prindă, să ne momească,
ca mai apoi să păcătuim. Tot Iacov în epistola sa spune:
Nimeni,
când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu. ” Căci
Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte
pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi
şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul,
odată făptuit, aduce moartea. (Iacov 1: 13-15)
Nu trebuie
să dai vina pe Dumnezeu când eşti ispitit, fiindcă El niciodată nu
ispiteşte pe nimeni. Dumnezeu dă încercări pentru ca să te maturizeze.
El urmăreşte binele tău, desăvârşirea credinţei tale. Atunci, cine ne
trimite ispita? Textul de mai sus spune că fiecare este ispitit
când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Un lucru foarte important
pe care îl vedem este că ispita vine chiar dinlăuntrul nostru, din
poftele noastre. Încercarea vine din afară şi este menită să ne
zidească, ispita vine dinlăuntru, din poftele noastre şi are ca scop
distrugerea noastră. Dumnezeu nu ispiteşte, El încearcă. Pe de altă
parte, diavolul nu încearcă, ci te ispiteşte pentru a te distruge.
Pentru a înţelege aceste adevăruri, mai jos îţi voi da două exemple,
unul pozitiv şi altul negativ, ca să vezi în mod practic cum să te lupţi
cu ispita.
Secretul Domnului Isus împotriva ispitei
În
textul de mai jos ne este relatat cum însuşi Mântuitorul a fost ispitit
de diavolul, dar fără păcat. Să vedem care a fost arma Domnului Isus
împotriva ispitelor.
Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustiu, unde a fost ispitit de diavolul
timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea; şi, după
ce au trecut acele zile, a flămânzit. Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul
lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine. ” Isus i-a răspuns: „Este scris:
„Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura
lui Dumnezeu. ” Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o
clipă toate împărăţiile pământului şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată
stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau
oricui voiesc. Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.
” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris:
„Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujeşti. ”
Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului
Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de
aici; căci este scris: „El va porunci îngerilor Lui să
Te păzească”; şi: „ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu
piciorul de vreo piatră. ” Isus i-a răspuns: „S-a spus:
„Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău. ” După ce L-a ispitit în
toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme. Isus, plin
de puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I s-a dus vestea în tot
ţinutul dimprejur. El învăţa pe oameni în sinagogile lor şi era slăvit
de toţi. (Luca 4: 1-15)
Arma Domnului Isus pentru a birui ispita a fost Cuvântul lui Dumnezeu
Arma
Domnului Isus împotriva ispitei diavolului a fost Cuvântul Lui
Dumnezeu. Ca răspuns la ispită, El începe de fiecare dată cu expresia:
“Este scris”. Domnul Isus, care era Dumnezeu întrupat, a folosit Sfânta
Scriptură, Însuşi Cuvântul Său, ca să biruie ispita diavolului.
Interesant de observat, că după ce Domnul Isus a răspuns Satanei de două
ori cu Scriptura, a treia oară, însuşi Satan a recurs la ea. Satana a
zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici; căci este scris:
„El va porunci îngerilor Lui să Te păzească”; şi: „ei Te vor lua pe
mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră. ” El
citează verste din Vechiul Testament, pe care le ştia foarte bine. Deci,
dragul meu, trebuie să ştii că Satan poate folosi versete din
Scripturi, rupte din context, ca să te facă să păcătuieşti. Tocmai de
aceea este important să studiezi Scriptura şi să o cunoşti bine, ca
atunci când el va folosi verste chiar din Scripturi pentru a te prinde
în capcana sa, tu să ştii cum să-i răspunzi. Şi nu uita, el este tatăl
minciunii, izvorul oricărui neadevăr şi el este gata să se folosească de
orice metodă pentru a te înşela.
Exemplul împăratului David
Am
citit mai sus, că “fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui
însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi
păcatul, odată făptuit, aduce moartea. ” (Iacov 1: 15) Cum se întâmplă
toate acestea în mod practic? Să privim la exemplul împăratului David.
El a fost ispitit, apoi momit şi, în cele din urmă, a păcătuit.
În
anul următor, pe vremea când porneau împăraţii la război, David a
trimis pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul, să pustiască ţara lui
Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim. Într-o după
amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat; şi pe când se plimba pe
acoperişul casei împărăteşti, a zărit de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip. (2 Samuel 11: 1-2)
Ispita
a început cu o simplă privire. David a zărit o femeie care se scălda.
Dar a păcătuit David în acel moment, când doar întâmplător a zărit-o pe
Bat-Şeba? Nu. Totuşi să vedem ce a urmat mai departe:
David a
întrebat cine este femeia aceasta, şi i-au spus: „Este Bat-Şeba, fata
lui Eliam, nevasta lui Urie, hetitul. ” Şi David a trimis nişte oameni
s-o aducă. Ea a venit la el, şi el s-a culcat cu ea. După ce s-a curăţat
de necurăţia ei, ea s-a întors acasă. Femeia a rămas însărcinată şi a
trimis vorbă lui David, zicând: „Sunt însărcinată. ” (2 Samuel 11: 3-5)
O
simplă şi întâmplătoare privire a pornit tot “motorul” poftelor în el.
David n-a păcătuit prin faptul că a fost ispitit de o singură privire,
ci pentru că şi-a oprit ochii acolo unde nu trebuia şi, fiind ispitit,
s-a lăsat momit. Un lucru trebuie să înţelegi: atunci când eşti ispitit,
tu nu păcătuieşti. Dar dacă laşi ispita să fie aprinsă de poftele tale
lăuntrice urmând glasul lor, aceasta duce la păcat. De aceea, dragul
meu, atunci când vine ispita, n-o “încălzi” în inima ta. Fugi de ea,
fereşte-ţi privirile de la ea, şi adu-ţi aminte că Dumnezeu este
Martorul a tot ceea ce faci tu. Aminteşte-ţi mereu, că chiar dacă nu-L
vezi, El este Omniprezent, şi se află chiar lângă tine, în orice moment.
Dacă L-ai vedea pe Dumnezeu faţă în faţă, ai mai privi acolo unde El
îţi spune să nu priveşti? Dacă nu, atunci nu te mai lăsa ispitit să
priveşti ca şi cum El n-ar fi acolo? Ţine minte că,
Ispita lucrează împreună cu pofta ta
Dacă înţelegi că ispita se naşte din poftele tale lăuntrice, atunci trebuie să faci şi ceea ce spune Biblia când zice:
Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. (2 Timotei 2: 22)
Să
nu creadă nimeni că este “super” credincios şi poate rezista poftelor
tinereţii. Nici măcar nu spune să ne luptăm cu ele, ci să fugim. Pe de o
parte, fuga tot o luptă este în cazul acesta! Un tânăr mă întreba
odată: “Pot să privesc la o fată frumoasă, dar nu cu gând să o poftesc,
ci doar ca să mă minunez cât de frumos a creat-o Dumnezeu? ” Vezi cât de
frumos satana ambalează ispitele? S-ar părea că nu este nimic rău, ba
chiar dă o interpretare Biblică a lucrurilor, dar, de fapt, este o
momeală a păcatului. De aceea, pentru a fi biruitor în ispite, nu sta la
“taifas” cu ele. Caută să-ţi umpli inima şi gândul cu Cuvântul lui
Dumnezeu şi atunci când va veni ispita, tu să ai arma pregătită deja
pentru a te apăra. Să ţii minte bine un lucru: mintea noastră nu poate
să rămână goală niciodată. Dacă nu o umpli tu, satana se va îngriji de
aceasta, trimiţând gânduri ispititoare, care vor declanşa în tine
poftele tinereţii. De aceea, dragul meu, nu te porni la război cu mâna
goală, ci caută în fiecare zi să îţi umpli inima şi gândul cu
adevărurile Sfintelor Scripturi. Îţi propun aici să faci rost de
materialele de studiu biblic inductiv, care te ajută să perseverezi în
studierea Cuvântului lui Dumnezeu. Fiind umplut de Cuvântul lui
Dumnezeu, va fi mult mai uşor să treci prin orice ispită ce vine în
viaţa ta. Atunci când vine ispita, adu-ţi aminte că Domnul Isus a fost
ispitit exact ca şi tine în toate lucrurile, dar fără păcat. El te poate
înţelege şi doreşte să vină în ajutorul tuturor celor ce-L cheamă.
Stai lipit de El şi de Cuvântul Său ca să fii biruitor în toate ispitele vieţii!
