Arta de a fi femeie

O poveste de dragoste cu VIOLETE de PARMA
(Povestea dr. Carol Davila - fiul natural al lui Franz Liszt - și a iubitei lui Ana Racoviță-Golescu, viitorii părinți ai scriitorului Alexandru Davila)

   Întâmplarea de mai jos s-a petrecut în iarna anului 1859, deci în cel dintâi an de domnie a lui Cuza Vodă.
...Participau la un bal select: civili din înalta societate, ofițeri distinși, doamne și domnișoare de o rară eleganță și aleasă frumusețe. Dar atenția tuturor tinerilor era îndreptată către una dintre cele mai frumoase ale timpului Ana Racoviță-Golescu, care era asaltată îndeosebi de câțiva îndrăgostiți, cum pretindeau ei, serios.
   Mulți dintre aceștia îi ceruseră mâna, de câteva ori chiar, cu insistență, fară să fi primit din partea fetei, nici un răspuns. Ca o domnișoară binecrescută, se purta amabil cu fiecare, dar nu încuraja pe nimeni mai mult decât s-ar fi cuvenit.
   Printre tinerii îndrăgostiți de Ana era și doctorul CAROL DAVILA, bărbat cam de vreo 30 de ani, care, deși se găsea în cercul ei de admiratori, ședea sfios deoparte. Timiditatea îi era sporită și de faptul că, în urma unei boli, rămăsese cu un defect la mâna stângă, din care pricină și-o ținea ascunsă la spate, că să evite, pe cât posibil, să-i fie văzută. Ana își dădea seama de afecțiunea puternică a doctorului Davila pentru ea, dar îi acorda aceeași minimă și politicoasă atenție de care se bucurau și ceilalți.
   În seara aceea, frumoasa fată venise îmbrăcată într-o rochie violetă, de dantelă, care o prindea de minune. Începuse tocmai o discuție despre toaleta Anei.
   Doctorul Davila trecu mai aproape, că să audă mai bine ce se vorbea. Discuția o provocase unul dintre tineri, făcând aprecieri măgulitoare și... lingușitoare cu privire la frumusețea și culoarea rochiei.
   Toți curtezanii se-ntreceau acum în laude, care de care mai iscusite, căutând să fie cât mai originali și convingători. Numai doctorul Davila nu scotea o vorbă. Privea emoționat și admira în tacere. În cele din urmă, unul dintre adulatorii fetei spuse cu îndrăzneală, privind buchetul de violete artificiale prins cu o agrafă de aur și topaze la corsajul rochiei:
   - Păcat de violetele acelea că nu sunt naturale! Efectul ar fi fost grozav!
   Fata surâse îngăduitor și răspunse prompt:
   - Desigur că efectul ar fi fost altul și rochia mea ar fi avut de castigat fiind împodobită cu violete naturale! Apoi adaugă, oftând discret: Și sunt florile mele preferate... Am căutat în tot orașul, dar n-am găsit la nici o florărie. A trebuit să renunț cu multa părere de rău. Am auzit că s-ar găsi violete de Parma la o seră de la marginea Bucurestiului, dar cine să se aventureze până acolo pe vifornița aceasta îngrozitoare?
   Într-adevăr, era o iarnă nemaipomenit de geroasă și viscolea cum de mult nu pomeniseră bătrânii! Tinerii curtezani zâmbiră grațios și se grăbiră să o aprobe:
   - Da, adevărat, e o vreme păcătoasă! Să nu dai un câine afară din casă!
   Totul s-a terminat aici pentru toată lumea, dar nu și pentru doctorul Davila, care a părăsit imediat balul. Și-a îmbrăcat mantaua, și-a apăsat căciula pe frunte, a încălecat în graba și a pornit către marginea Bucurestiului, la vestitele sere unde știa el că se găsesc tot soiul de flori naturale în toiul iernii. A călătorit aproape sufocat de viforniță aceea cumplită, care se-ntetea din ce în ce, și nu s-a lăsat până n-a găsit violetele mult dorite.
   A trezit grădinarii din somn, a plătit cât l-ar fi costat, poate, o florărie întreagă, a făcut un buchet enorm, pe care l-a acoperit cu grijă, și a pornit înapoi, într-adevăr dus de vânt. De-abia a mai avut răbdare să-și scoată mantaua. A intrat în sala balului, roșu la față ca un bujor, de gerul năprasnic și de puternica emoție ce-l stăpânea în acele clipe, și a căutat cu ochii înfrigurați pe fata iubită. Întâmplarea, binevoitoare de multe ori cu cei îndrăgostiți, a făcut să fie o pauză de dans și fata să se găsească în același cerc de admiratori și pretendenți.

 Doctorul Davilla a înaintat, adânc tulburat, s-a oprit în fața ei, inclinandu-se ceremonios și, oferindu-i florile cu dreapta, i-a spus cu glas limpede și pătrunzător:
   - Domnișoară Ana, dați-mi voie, vă rog, să vă ofer eu, cu o singură mână...
   Dar adânca emoție, ce pusese cu totul stăpânire pe el, l-a împiedicat să continue. Se făcuse o liniște desăvârșită. Nu se auzea decât respirația agitată a celor de față, curioși la culme să vadă care va fi urmarea.
   Fata a rămas o clipa înfiorată, căci și-a dat seama de ce om are în fața ei, după gest, care spunea mai mult decât o mie de cuvinte de dragoste la un loc! Cu ochii în lacrimi, a luat buchetul de violete naturale, l-a prins în corsaj în locul celuilalt și, strângând cu căldură mâna udă de zăpadă a acestui adevărat cavaler, i-a răspuns inspirata, în deplină armonie cu cele spuse de tânărul doctor îndrăgostit:
   - Iar mie, domnule Davila, dă-mi voie, te rog, să-ți ofer mâna mea!
   Aceștia au fost părinții marelui dramaturg și om de teatru de mai tărziu Alexandru Davila, creatorul lui "Vlaicu Vodă", cea mai frumoasă dramă istorică din literatura română.

Toamna este cel mai greu anotimp. Toate frunzele cad și cad ca și cum s-ar îndrăgosti de pământ.

 

Sinaxar 1 Noiembrie

 În aceasta luna, în ziua întâia, pomenirea Sfintilor si facatorilor de minuni fara de arginti Cosma si Damian, fiii Teodotei celei din Asia.

DamianSfinţii Făcători de Minuni şi Doctori fără Arginţi Cosma şi Damian împreună cu mama lor Teodota erau din Asia Mică (după unii, din Mesopotamia). Tatăl lor care era necredincios a murit când ei erau încă copii. Mama i-a crescut în evlavia creştină. Prin exemplul vieţii ei şi prin citirea cărţilor sfinte, Sf. Teodota a păstrat puritatea vieţii copiilor ei prin respectarea poruncilor lui Dumnezeu, ajutîndu-i să devină bărbaţi virtuoşi şi drepţi. Educaţi şi formaţi ca doctori, ei au primit în dar harul vindecării trupurilor şi sufletelor bolnave prin puterea rugăciunii. Ei vindecau chiar şi animale. Din iubire curată faţă de Domnul şi faţă de semeni ei nu luau niciodată plată pentru serviciile lor, respectînd porunca Mântuitorului Nostru Iisus Hristos care a spus: "În dar aţi luat, în dar să daţi" (Mt. 10:8). Faima Sf. Cosma şi Damian s-a răspândit în toată regiunea şi oamenii i-au numit doctori fără de arginţi.

Odată, sfinţii au fost chemaţi la căpătâiul unei femei foarte grav bolnave, pe nume Paladia, care nu a mai găsit vindecare la nici un doctor. Cei doi sfinţi, numai prin credinţă şi puterea rugăciunii au reuşit să o vindece pe Paladia, care s-a sculat perfect sănătoasă şi a dat slavă lui Dumnezeu. Dorind să-i răsplătească pentru binele făcut, Paladia s-a îndreptat spre Damian, arătîndu-i trei ouă şi zicînd: "Ia acest dar în numele Sfintei Treimi Dătătoare de Viaţă, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt." Auzind numele Sf. Treimi doctorul fără de arginţi nu a îndrăznit să refuze. Când a auzit Cosma întâmplarea, s-a întristat crezînd că făcînd aceasta fratele său a încălcat porunca.

Pe patul de moarte, el a cerut ca fratele său să nu fie înmormântat lângă el. Sf. Damian s-a stins şi el din viaţă la scurt timp şi toţi se întrebau unde va fi îngropat. Dar Dumnezeu a făcut o minune printr-o cămilă, pe care "doctorii" au vindecat-o şi care glăsuind cu voce omenească le-a spus să nu se îndoiască şi să-l pună pe Damian lângă Cosma pentru că Damian nu a acceptat ouăle de la femeie drept plată ci din respect pentru numele lui Dumnezeu. Sfintele trupuri ale doctorilor fără arginţi au fost îngropate împreună în Thereman (Mesopotamia). După moartea lor s-au înfăptuit multe minuni.

În Thereman, aproape de biserica Sfinţilor Cosma şi Damian, trăia un om pe nume Malchus. Într-o zi el a plecat în călătorie, lăsîndu-şi femeia singură pentru o perioadă destul de lungă de timp. Înainte să plece el s-a rugat la biserica "doctorilor fără de arginţi" să aibă grijă de nevasta lui. Dar vrăjmaşul omului a luat chipul prietenului lui Malchus uneltind uciderea femeii. El i s-a arătat femeii spunîndu-i că l-a trimis bărbatul ei să o ia şi să o ducă acolo unde era el. Crezîndu-l, ea s-a dus cu el şi când au ajuns într-un loc pustiu vrajmaşul a vrut să o omoare. Văzînd pericolul care o păştea, femeia s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu să o ajute.

Atunci au apărut doi bărbaţi înfricoşători care l-au alungat pe diavol şi acesta a căzut de pe o stâncă. Cei doi au condus-o pe femeie acasă unde ajungînd ei, ea s-a închinat şi i-a întrebat cum le este numele ca să le poată mulţumi toată viaţa. Ei au răspuns că sunt slujitorii lui Dumnezeu, Cosma şi Damian, după care s-au făcut nevăzuţi.

Tremurînd de uimire şi bucurie, ea a povestit la toată lumea minunea şi a mers la icoana binefăcătorilor ei rugîndu-se şi mulţumind lui Dumnezeu. De atunci, cei doi sfinţi sunt consideraţi protectori ai sfinţeniei căsniciilor creştine, precum şi dătătorii de armonie în viaţa soţilor. Sărbătorirea lor se face până şi în Rusia din vremuri străvechi.

Sfinţii Doctori fără Arginţi Cosma şi Damian din Asia Mică nu trebuie confundaţi cu Sfinţii Cosma şi Damian din Roma (prăznuiţi la 1 iulie) sau cu Sfinţii fără de Arginţi din Arabia (prăznuiţi la 17 octombrie).

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintelor Mucenite femei Chiriena si Iuliana.

Acestea au patimit pe vremea împaratului Maximian. Si era Chiriena de la Tars, din eparhia Ciliciei, iar Iuliana era din cetatea rosonilor. Deci fiind prinse si constrânse de guvernatorul Marchian, nu s-au lepadat de Hristos. Pentru aceea Chirienei i-au ras capul si ostasii fara de omenie o purtau despuiata prin cetatea Tarsului, înconjurând-o de patru ori. Si aducând-o la cetatea rosonilor, au aruncat-o în foc cu Sfânta Iuliana. Si asa si-au savârsit mucenicia lor.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Chesarie, Dasie si a altor cinci.

Acesti sfinti fiind prinsi la Damasc si cercetati cu felurite chinuri, mai pe urma si-au primit moartea prin sabie.

Tot în aceasta zi, Sfintii sfintitii Mucenici Ioan episcopul si Iacov preotul.

Acestia au fost pe vremea lui Savorie împaratul persilor, învatând cuvântul credintei si îndemnând pe multi la dreapta credinta. Au fost prinsi de slugile împaratului si, chinuindu-i cu multe feluri de chinuri, si-au luat sfârsitul prin sabie, dându-si sufletele lui Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Erminingheld.

Acesta s-a nascut din tata ce se chema Liuvingheld, regele gotilor celor mai dinlauntru, care cu tot neamul lui era arian. Deci învatându-se dreapta credinta de la Leandru episcop ortodox si mâniindu-se tatal sau pentru aceasta, îl lua si cu bine si cu rau în toate zilele, iar sfântul era neschimbat si nebiruit. Pentru care lucru întâi l-a lipsit tatal sau de mostenirea împarateasca si, legându-i mâinile si picioarele, l-a închis într-o temnita întunecata. Deci fiind Praznicul Pastilor, a trimis tatal sau pe popa cel arienesc sa-l ispiteasca sa se plece sa-l cuminece cu tainele arienesti; dar el nu s-a plecat, ci, scârbindu-se, l-a gonit. Fiind înstiintat de aceasta Liuvingheld, tatal lui cel mai înrautatit decât fiarele, a poruncit sa-i taie capul acolo în temnita, unde se afla legat. Si dupa ce i-au taiat capul, s-au pogorât cântari si versuri îngeresti împrejurul trupului fericitului, împreuna cu faclii, care, minune înfricosatoare, a pornit pe toti credinciosii spre frica lui Dumnezeu, iar pe ucigas l-a înspaimântat si l-a tulburat si-l silea sa se pocaiasca de pagânatatea ce a facut. Si nu a trecut multa vreme si l-a lovit pe ucigas o boala care îl scotea din minti. Deci chemând pe Leandru bine cinstitorul episcop si ridicând împarat pe fiul sau cel mai mic Rechader, l-a rugat sa-l învete si pe acesta asemenea precum învatase si pe Mucenicul Erminingheld. Si zicând acestea a murit. Iar Rechader, primind samânta Ortodoxiei, a întors si pe cei de sub stapânirea lui sa fie si ei ortodocsi cu dânsul. Si iata cum a lucrat Pronia lui Dumnezeu: ca a lasat sa fie omorât Erminingheld pentru evlavie, iar prin mijlocirea mortii lui a adus pe tot neamul la credinta ortodoxa.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Ciprian si Iuliani (Iuliana), care prin foc s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Cuviosului noului Mucenic Iacov cel nou, împreuna cu doi mucenici ai lui, Iacov diaconul si Dionisie monahul, care prin sugrumare s-au savârsit la anul 1520.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna lui noiembrie in ziua dintai:
Pomenirea Sfintilor de minuni facatori si fara de arginti doctori Cosma si Damian.

    Acesti Sfinti erau din Asia, din partile Ciliciei, din tata pagan si din maica crestina, al carei nume era Teodota, spre deosebire de alti doi Sfinti Cosma si Damian, care se trageau din Roma si care se praznuiesc ca Mucenici, in fiecare an, la 1 iulie.

    Deci, ramanand mama lor vaduva, asa precum cauta ea sa placa lui Dumnezeu cu viata ei cinstita, asa invata si pe fii ei, hranindu-i cu buna invatatura, in credinta lui Hristos si povatuindu-i spre toata fapta buna. Si la unele scoli inalte i-a trimis pentru a se desavarsi in iscusinta. In aces chip au ajuns tinerii nu numai adanc cunoscatori in mestesugul doctoricesc, ci au primit de la Dumnezeu si darul de a tamadui orice suferinta sufleteasca si trupeasca, folosind atat oamenilor, cat si dobitoacelor. Iar ceea ce uimea pe toti era impotrivirea lor de a primi vreo rasplatire pentru osteneala lor cu cei bolnavi, caci nu tamaduiau pentru plata sau sa adune bogatii, ci ca sa-si dovedeasca dragostea lor fata de Dumnezeu si fata de semeni, dupa porunca lui Hristos: "In dar ati luat, in dar sa dati" (Matei 10, 8). Singura lor plata era ca cel tamaduit sa creada in Hristos, de la Care ii venea tamaduirea.

    Pentru aceasta purtare a lor, ei au fost numiti de cei credinciosi "doctori fara de plata" sau "doctori fara de arginti." Deci, astfel petrecandu-si viata lor, cu pace si in dreapta credinta, s-au savarsit. Si sunt pomeniti in Biserica in fiecare an, ca niste calzi folositori si doctori aparatori ai sufletelor si ai trupurilor noastre.
 

Intru aceasta zi, cuvant despre o femeie pustnica.

    Un oarecare calugar s-a dus in pustia cea mai indepartata si a vazut o femeie sezand pe o piatra. Si, socotind ca este o fiara, a inceput a striga si a-i porunci, zicand: "De esti om, pogoara-te aici sa vorbim." Iar ea a zis: "Ce voiesti, omule? Du-te de aici, ca sunt femeie goala". Si i-a zis staretul: "Primeste o haina, scufia si braul". Iar ea primindu-le, s-a incins si a pogorat spre staret. Si i-a zis batranul: "Pentru Domnul, spune-mi mie, cine esti tu?" Iar ea a zis: "Eu sunt fiica unei capetenii de ostasi. Si voiau parintii mei sa ma dea pe mine dupa barbat si sa ma faca stapana casei. Iar eu m-am gandit ca toate lucrurile lumii acesteia sunt trecatoare. Si am fugit noaptea in pustie si am ajuns la piatra aceasta; si sunt de atunci saizeci de ani pana in ziua de astazi, iar om n-am vazut, fara numai, pe tine. Si am un vas de apa, iar altul de bob muiat si Dumnezeu in toate zilele le umple pe ele".

    Deci, a mancat dintr-insul staretul si a baut din apa ei si, saturandu-se, a laudat pe Dumnezeu. Si voind ea sa se duca la chiliuta sa, dezbracandu-se, i-a zis lui: "Primeste-ti ale tale, parinte". Iar el i-a zis: "Nu face asa, maica sfanta, ci sa le ai cu tine acestea". Insa ea nu voia, ci i-a zis lui: "Mergi de-mi adu mie alta haina, scufie si brau si degraba sa vii la mine". Iar el, mergand si luand cele trebuincioase, iarasi a venit la piatra ei si a inceput a striga si a grai si nu era glas nici auzire si o piatra lata era pravalita pe dinaintea pesterii. Iar fiarele cele salbatice, scrasneau cu dintii impotriva staretului. Si facand el rugaciune, s-au risipit fiarele si piatra s-a rasturnat. Si, intrand in pestera, a aflat-o pe ea moarta. Apoi a imbracat-o cu haina, cu scufia si cu coltuni si a pus-o pe ea in pestera.

    Si era staretul beteag de un ochi, din tineretile sale si, indata a vazut, tot umbland cu cinstitele ei moaste, si a proslavit pe Dumnezeu, Cel ce i-a dat ei un dar ca acesta si rabdare. Dupa aceea, facand rugaciune, a pravalit piatra peste usa pesterii si s-a dus intru ale sale.
 

 

Intru aceasta zi, cuvant al Preacuviosului Parintelui nostru Efrem Sirul.

    Ati auzit ca doi de vor fi in tarina, unul se va lua si altul se va lasa, doua de vor macina la moara, una se va lua si alta se va lasa, iar doi in casa si celelalte. Cei din casa sunt judecatorii si povatuitorii cei ce sunt in inalta stapanire si imparatii si asupritorii. Ca este judecator drept si este judecator nedrept. Cel drept se ia si se scoate din foc, iar cel nedrept se lasa. Iar cei din tarina, adica din lumea aceasta, sunt taranii, cei de rand si cei prea mici cu neamul si cu bogatia, slavitii si neslavitii, dreptii si cei nedrepti. Si dreptii se iau, iar nedreptii se lasa in foc. Iar cele ce macina sunt multimea femeilor, iar in parte si sufletele celor ce au luat jugul robiei si si-au savarsit in boala biata lor. Ca sunt femei drepte si sunt si nedrepte, sunt robi drepti si sunt si nedrepti. Sunt bolnavi drepti, precum Iov si Lazar, si sunt nedrepti, precum Cain si Gheezi; pentru aceea zice: "Doi de vor fi in pat, aratand astfel boala lor, dreptii se vor lua, iar nedreptii se vor lasa".

    Iar cum se vor lua dreptii, sa spuna Pavel: "Cei vii in Domnul se vor rapi in nori, in vazduh, si totdeauna cu Domnul vor fi". Si cum se lasa nedreptii? Vor aduna ingerii pe cei alesi din cele patru vanturi, iar pe necredinciosi ii vor arde cu focul cel nestins. Deci, sa nu socotesti ca focul nestins al osanditilor va fi cu lemne, nici ca sunt oarecare slujitori care il aprind pe dedesupt, precum socotesc multi barfitori. Ci cauta la Sodoma si vezi cuptor fara de lemne. Cugeta la impietrirea femeii si minuneaza-te de ingrozirea focului. Ca si Lot era impreuna cu femeia si cu cele doua fiice ale lui. Dar nici Lor nu s-a ars de foc impreuna cu fiicele si nici femeia lui n-a scapat de groaza focului. Ci fiecare a luat plata dupa starea sa. Asa va fi si la judecata. Dreptii, adica, se vor lua ca Lot, iar cei nedrepti se vor lasa ca femeia lui Lot. Dumnezeului nostru, slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
 

O zi frumoasa si mult soare in suflet!

 

Acatistul Sfântului Antonie de la Iezeru Vâlcea

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Troparul glas 1

Purtătorule de Dumnezeiescul Dor al Rugăciunii neîncetate, Sfinte Părinte Noule Antonie, povătuitorule al călugărilor, ajutătorule al celor din nevoi şi făcătorule de minuni, locuitorul Raiului celui de Sus, dar nedespărţit de cei de jos, roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă Pace şi mare Milă.

CONDAC 1

Râvnitor al Iubirii de Dumnezeu şi învăpăiat de Dumnezeiescul Dor, te-ai arătat un Nou Antonie cu nevoinţele şi luptele duhovniceşti. Împodobitor al chipului monahicesc, te-ai făcut părinte al multora şi grabnic ajutător, pentru care şi noi cu cinstire îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Noule Antonie!

ICOS 1

Ales de Dumnezeu pentru Virtuţile Părinţilor tăi, ai urmat calea cea încredinţată, înmulţind Talantul ca un vrednic Iubitor de cele Sfinte, lucrând ziua şi noaptea în Via Lui Hristos, pentru care ai primit plata ostenelilor tale:
Bucură-te Urmaşul Virtuţilor Părinteşti,
Bucură-te Ales bineplăcut al Lui Dumnezeu
Bucură-te cel împodobit cu Darurile Cereşti,
Bucură-te cel ce ţi-ai Sfinţit Firea Cu acestea,
Bucură-te Pământ bun al semănăturii duhovniceşti,
Bucură-te Mărgăritar dezgropat din ţarină,
Bucură-te că ai crescut pom cu multe roade,
Bucură-te că şi noi ne hrănim din acestea,
Bucură-te îţi cântăm şi noi Fiii duhovniceşti,
Bucură-te ajutătorule în toate nevoile,
Bucură-te biruitorule al ispitelor sufleteşti şi trupeşti,
Bucură-te Sfinte Prea Cuvioase Părinte Noule Antonie!

CONDACUL 2

Ca şi Marele Antonie, ai fost din tinereţe plin de Dor Dumnezeiesc, cu alergare neobosită spre cele Cereşti, cu râvnă şi lepădare de toate cele nefolositoare, cântând neîncetat: ALILUIA!

ICOSUL 2

De la început ai pus înainte cele Sufleteşti şi apoi cele trupeşti, câştigând vederea cea mai presus de fire, prin lumina harului ce ai primit-o ca DAR de la Dumnezeu:
Bucură-te următorule Marelui Antonie,
Bucură-te asemenea lui râvnitorule,
Bucură-te Că în Chip propriu te-ai înduhovnicit,
Bucură-te că în Pământ nou, Roadă nouă ai crescut,
Bucură-te că în fire proprie HARUL l-ai primit,
Bucură-te Vas Ales al Apei duhovniceşti,
Bucură-te Fiu vrednic al neamului tău,
Bucură-te moştenitor de cinste al Darurilor Sfinte,
Bucură-te Lucrător harnic al celor încredinţate,
Bucură-te purtător cu nădejde al Crucii lui Hristos,
Bucură-te Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

CONDACUL 3

Dorinţa ta să mergi la Sfântul Munte Athos a fost oprită, ca să faci din Sihăstria ta un Nou Munte Athos, împodobit cu aceleaşi ne voinţe duhovniceşti şi cântări fără oprire de: ALILUIA!

ICOSUL 3

In peştera ta săpată în stâncă, Paraclis Sfânt ai făcut, unde ziua şi noaptea te rugai pentru propriul suflet şi pentru toţi, prin Jertfa Liturghiei Lui Hristos: Bucură-te Iubitorule de Dumnezeu, Bucură-te căutătorule de cele Sfinte, Bucură-te râvnitorule al Bisericii lui Hristos, Bucură-te doritorule al împărtăşirii Liturghiei, Bucură-te închinătorule al Jertfei Crucii lui Hristos Bucură-te că din propria inimă paraclis ţi-ai făcut, Bucură-te că altar în inimă ti-ai clădit, Bucură-te că potir viu lui Hristos te-ai arătat, Bucură-te că prescure vie Lui te-ai dăruit, Bucură-te căci chip al Liturghiei te-ai prefăcut, Bucură-te Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

CONDACUL 4

Om cu firea erai, dar te-ai făcut asemenea îngerilor, că te-ai ridicat de la cele pământeşti la cele cereşti, cu rugăciunea şi cântarea de: ALILUIA!

ICOSUL 4

Multe piedici ţi s-au pus în cale, dar peste toate ai trecut, cu însetare nepotolită de cele Dumnezeieşti, prin care şi noi ne întărim, lăudându-te: Bucură-te alergătorule după cele cereşti, Bucură-te însetatule după cele Dumnezeieşti, Bucură-te cel care ai descoperit înşelăciunea, Bucură-te cel care ai călcat peste ea, Bucură-te care pe satana ai ruşinat, Bucură-te că mintea ţi-ai smerit, Bucură-te că minte de har ai dobândit, Bucură-te că inima de carne în inimă de Duh ai prefăcut, Bucură-te că sângele cel trupesc în cel duhovnicesc l-ai schimbat. Bucură-te că om suprafiresc te-ai făcut, Bucură-te că ochii de suflet ţi-ai deschis, Bucură-te că vederea de Duh ai primit, Bucură-te Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

CONDACUL 5

Puterea cea de sus te-a întărit, să urci fără oprire la cele înalte, deşi om neputincios erai, neclintit stând ziua şi noaptea în cântarea de: ALILUIA!

ICOSUL 5

Cu cât te nevoiai mai mult, cu atât duhurile rele te ispiteau cu tot felul de momeli, dar prin credinţă şi nădejde, pe toate le-ai învins:
Bucură-te Fiu al Dumnezeieştii împăraţi,
Bucură-te lăcaş al Sfântului Duh,
Bucură-te Făclie a Luminii de Har,
Bucură-te privire pătrunzătoare până înlăuntru,
Bucură-te văzător al celor nevăzute,
Bucură-te floare de Piatră duhovnicească,
Bucură-te izvor din stâncă,
Bucură-te Biserică vie a lui Hristos,
Bucură-te linişte de cântare lui Dumnezeu,
Bucură-te cel îmbogăţit cu sufletul,
Bucură-te lumină în întunericul de jos,
Bucură-te Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

CONDACUL 6

Nevoindu-te cu toate ostenelile pustniceşti şi mai ales cu slujirea Sfintei Liturghii, ai primit cu adevărat împărtăşirea lui Hristos, cântând: ALILUIA!

ICOSUL 6

Nu ai plecat la pustie ca să fugi de oameni, ci ca să te apropii şi mai mult de Dumnezeu, ca să fi şi mai de ajutor celor necăjiţi: Bucură-te Părinte înţelepţit de Har, Bucură-te Cuvios al celor Sfinte, Bucură-te luptător neobosit cu cele potrivnice, Bucură-te slujitorule al împărăţiei de Sus, Bucură-te credinciosul Evangheliei lui Hristos, Bucură-te stâlp de viaţă monahicească, Bucură-te icoană de trăire sihăstrească, Bucură-te povăţuitor iscusit al călugărilor, Bucură-te desluşitor al tainelor ascunse, Bucură-te descoperitorul vicleniilor ucigătoare, Bucură-te împăcarea învrăjbiţilor, Bucură-te Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

CONDACUL 7

Tot mai mult doreai cele duhovniceşti, făcând din Paradisul Peşterii unde sihăstreai, un colţ de Rai, cu neîncetată cântare de: ALILUIA!

ICOSUL 7

In Rai era pomul vieţii, iar în sihăstria ta era Liturghia lui Hristos, noul pom al Vieţii celei nemuritoare:
Bucură-te om îngeresc,
Bucură-te înger omenesc,
Bucură-te tăinuitorule al darurilor de sus,
Bucură-te cel ce ai câştigat viaţa de rai,
Bucură-te slujitorule al dumnezeieştilor petreceri,
Bucură-te că pe şarpele căderii l-ai ruşinat,
Bucură-te că în picioare capul lui l-ai călcat,
Bucură-te că prin Mântuirea ta şi noi ne Mântuim,
Bucură-te că urmându-te, darurile tale primim,
Bucură-te cel ce te-ai Unit cu Dumnezeu,
Bucură-te că prin aceasta păcatul l-ai biruit,
Bucură-te Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

CONDACUL 8
Ca un Luceafăr al dragostei de Dumnezeu, ai strălucit prin desele privegheri de toată noaptea, alungând întunericul înşelăciunii păcatului, câştigând iertarea Crucii lui Hristos, în cântarea de: ALILUIA!

ICOSUL 8

Tu însuţi ţi-ai tămăduit bolile şi rănile, prin darul slujirii lui Dumnezeu, prin care şi noi primim tămăduiri ale suferinţelor noastre:
Bucură-te podoaba cuvioşilor,
Bucură-te prin care şi noi câştigăm nădejdea mântuirii,
Bucură-te mângâietorul bolnavilor,
Bucură-te vindecătorule al suferinţelor ascunse,
Bucură-te îndreptătorule al celor greşiţi,
Bucură-te cel care moi inimile celor învrăjbiţi,
Bucură-te îmblânzitorul celor înrăiţi,
Bucură-te alungarea farmecelor necurate,
Bucură-te dezlegătorule al legăturilor vrăjitoreşti,
Bucură-te ocrotitorul celor feciorelnici,
Bucură-te scăparea de duhul desfrânării,
Bucură-te Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

CONDACUL 9

Douăzeci şi opt de ani te-ai ostenit în sihăstrie, dorind mereu cele \ duhovniceşti, în cântarea de: ALILUIA!

ICOSUL 9

Atât de mult cereai Domnului darul rugăciunii neîncetate, încât ziua şi noaptea te ne voiai să o câştigi:
Bucură-te rugătorule fierbinte,
Bucură-te purtătorule de rugăciune,
Bucură-te că şi în somn te rugai,
Bucură-te că darul ei l-ai primit,
Bucură-te că mulţi la Rugăciunea ta alergau,
Bucură-te că toate Rugăciunile tale se împlineau,
Bucură-te că şi noi la Rugăciunea ta nădăjduim,
Bucură-te că din Darul Rugăciunii tale ne hrănim,
Bucură-te că prin tine şi noi Dar de Rugăciune dobândim,
Bucură-te Părinte Omul Rugăciunii,
Bucură-te Cuvioase, Chipul Rugăciunii neîncetate,
Bucură-te Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

CONDACUL 10

Atât de mult doreai să dobândeşti Rugăciunea neîncetată a Inimii, Rugând mereu pe Maica Domnului să ţi-o înlesnească, prin cântarea de: ALILUIA!

ICOSUL 10

Şi într-o zi la Sfânta Liturghie, în timpul Axionului, însăşi Maica Domnului ţi se arată parcă aievea, cum îţi dă un Potir să-1 ţi la piept, din care ai simţit că iese o putere de Rugăciune.
Bucură-te că din Potirul Liturghiei Rugăciunea ai primit,
Bucură-te că prin Maica Domnului Potirul Domnului Iisus ţi s-a dăruit,
Bucură-te că Potirul Inimii ţi s-a dezvăluit,
Bucură-te că prin acesta Rugăciunea neîncetată ai pornit,
Bucură-te că de atunci Izvor de Rugăciune curge din Inima ta,
Bucură-te că de atunci ai devenit propovăduitorul acesteia,
Bucură-te că pe toţi la Rugăciune îi îndemni,
Bucură-te Povăţuitorule al Tainei Rugăciunii,
Bucură-te descoperitorul Rugăciunii din Potirul Liturghiei,
Bucură-te că făcând Inima Potir, Rugăciunea se primeşte,
Bucură-te că prin Maica Domnului aceasta se dobândeşte,
Bucură-te Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

CONDACUL 11

După mutarea ta din această lume, în smerenie ai vrut să rămâi, neuitând însă pe Fiii tăi duhovniceşti, ce cântă: ALILUIA!

ICOSUL 11

Şi noi avem mare nevoie de ajutorul tău, de aceea ne-ai dat totuşi Sfintele tale Moaşte, prin care cele de trebuinţă primim:
Bucură-te Părintele nostru duhovnicesc, Bucură-te Iubire de Părinte mult îndurătoare, Bucură-te prin care Milă primim, Bucură-te grabnicule ajutător în nevoi, Bucură-te ocrotitorul nostru în primejdii, Bucură-te ascultătorul necazurilor noastre, Bucură-te alinătorul suferinţelor noastre, Bucură-te opritorul răutăţii viclene, Bucură-te potolirea şi umplerea duhurilor; Bucură-te liman de scăpare, Bucură-te degrabă împăcare a celor învrăjbiţi, Bucură-te Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

CONDACUL 12
Îţi mulţumim Sfinte Părinte, că nu te-ai scârbit de neputinţele şi păcătoşenia noastră. Te rugăm, nu ne lepăda dintre fiii tăi duhovniceşti, că şi noi cântăm: ALILUIA!

ICOSUL 12

Te rugăm, Sfinte Cuvioase Părinte Antonie, cel care şti ispitele vieţii pământeşti, ajută-ne în tot ceasul de cumpănă şi de încercare. Bucură-te Milă de Cer pentru noi pământenii, Bucură-te Iertare coborâtă de Sus, Bucură-te prevedere şi scăpare din primejdii, Bucură-te întărire în ceas de ispită, Bucură-te care ne plăteşti din faptele tale datoriile noastre, Bucură-te milostiv nouă celor nevrednici, Bucură-te îl cântăm şi noi cei săraci cu Sufletul, Bucură-te te lăudăm şi noi umiliţii, Bucură-te Părinte bun şi iertător, Bucură-te cel care niciodată nu ne lepezi, Bucură-te Dragoste care de nimic nu se împuţinează, Bucură-te Dăruire care niciodată nu conteneşte, Bucură-te Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

CONDACUL 13

O Sfinte, Noule Antonie, Părintele nostru, cu Rugăciunile tale neîncetate, şi pe noi ne ajută să putem duce Crucea noastră până la învierea Sufletului, ca să fim şi noi fii împărăţiei lui Hristos, unde să cântăm veşnic: ALILUIA! (de trei ori)

Se zice iar Icos 1: Ales de Dumnezeu…,
apoi Condac 1: Râvnitor al Iubirii de Dumnezeu…

Rugăciune:

Îţi mulţumim Doamne Iisuse Hristoase, că ne-ai dăruit pe Părintele nostru Antonie de la Iezerul, ca să ne fiu ajutător şi mijlocitor în nevoinţele noastre.
Dacă nu am avea pe Sfinţii Tăi Rugători, ce ne-am face noi?…
Sfinte Părinte Antonie, toată viaţa ai închinat-o Iubirii de Dumnezeu. Coboară o picătură de Iubire şi pentru noi. Suntem răi şi cu păcate de moarte, dar nu deznădăjduim de mântuirea noastră, alergând şi la sprijinul tău.
Roagă-te Sfinte Părinte Noule Antonie şi pentru noi, împreună cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu, Mijlocitoarea Lumii către Hristos, AMIN.

 

 

(Alcătuit de Ierom. Ghelasie Gheorghe, Frăsinei)

Acatistul Sfântului Clement Episcopul Romei

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

 

Condacul 1
Apărătorului credinţei celei adevărate în Hristos şi marelui surpător al înşelăciunii slujitorilor de idoli, îndelung suferitorului de chinuri amare, adunându-ne toţi iubitorii de mucenici, cu multă dorire să-i cântăm: Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!

Icosul 1
Înger în trup cu minte de Hristos iubitoare te-ai arătat, căci cu totul de sine te-ai lepădat şi crucea suferinţelor ai purtat; pentru care te lăudăm, strigând către tine aşa:
Bucură-te, cel ce din pruncie, vas ales al Duhului Sfânt te-ai arătat;
Bucură-te, că maica ta cu mare dragoste te-a alăptat;
Bucură-te, fiule al Bisericii cu adevărat;
Bucură-te, că numele de Clement cu taină l-ai purtat;
Bucură-te, că numele de Clement, vie înseamnă cu adevărat;
Bucură-te, că via aceasta Hristos o a lucrat;
Bucură-te, căci cu al Său Mir te-a adăpat;
Bucură-te, rodule al viei lui Hristos;
Bucură-te, al Bisericii mărgăritar prealuminos;
Bucură-te, că roadele viei tale bine au plăcut lui Hristos;
Bucură-te, alesule din scutece spre mare folos;
Bucură-te, tânără mlădiţă de vie cu rod preafrumos;
Bucură-te, Clement mult pătimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 2
Văzând noi nevrednicii că numele tău de Clement cu taină ţi s-a dat, preamărim pe Milostivul Dumnezeu, Care via sufletului tău desăvârşit întru mărturisire o a arătat, strigând: Aliluia!

Icosul 2
Înţelegând Sofia, preafericita ta maica, că se apropie fericitul ei sfârşit, cu prooroceşti cuvinte a început a grăi către tine aşa:
Bucură-te, fiul meu, cel ce din scutece, de tată ai fost lipsit;
Bucură-te, căci cu dreapta credinţă pe tine te-am hrănit;
Bucură-te, că tată al tău îţi las pe Hristos;
Bucură-te, al credinţei stâlp de mare folos;
Bucură-te, crinule crescut în via lui Hristos;
Bucură-te, că sufletul tău pentru Hristos îl vei pune;
Bucură-te, mare mărturisitor al slăvitului Său Nume
Bucură-te, trâmbiţa adevărului cea mult glăsuitoare;
Bucură-te, îndelung răbdătorule de chinuri amare;
Bucură-te, tunetul lui Hristos de capişti risipitorule;
Bucură-te, înfricoşat fulger al diavolilor arzătorule;
Bucură-te, că în munci te vei arăta voios;
Bucură-te, Clement mult pătimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 3
Puterea Celui Preaînalt în vremea muncilor te-a umbrit pe tine, vitea-zule ostaş al lui Hristos, pentru care cu multă bucurie, muncile răbdând, ai strigat: Aliluia!

Icosul 3
Având în minte de-a pururea cuvintele fericitei tale maici, care din pruncie poruncile lui Hristos te-a învăţat, cu mare dorire vremea muce-niciei ai aşteptat iar noi, lăudându-te, îţi strigăm aşa:
Bucură-te, ca din tanara varsta treapta preotiei ai luat;
Bucură-te, vrednicule slujitor al Marelui imparat;
Bucură-te, al Ancirei luminatorule;
Bucură-te, al dreptei credinţe propovăduitorule; ,
Bucură-te, vrednicule arhiereu al lui Iisus Hristos;
Bucură-te, că vrednic slujitor al arhieriei ai fost;
Bucură-te, păstorule al turmei cu adevărat;
Bucură-te, că pentru turmă sângele ţi-ai vărsat;
Bucură-te, căci cu Harul Sfântului Duh uns ai fost;
Bucură-te, că sufletul pentru oi ţi-ai pus;
Bucură-te, căci cu apa cuvântului multe suflete ai adăpat;
Bucură-te, că prin patima ta, multe oi de la înşelăciune ai întors;
Bucură-te, Clement mult pătimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 4
Vifor mare şi furtună de prigoană începuse din porunca păgânului Dio-cleţian, care cu mare urgie îngrozea pe cei credincioşi. Tu, Sfinte Muceni-ce, de furtuna nedumnezeirii ca un stâlp nemişcat ai rămas, strigând: Aliluia!

Icosul 4
Auzind tiranul antipat Domeţian cuvintele tale cele cu multă îndrăz-neală pentru mărturisirea lui Iisus Hristos, a poruncit ostaşilor cu mare cruzime să te muncească; iar noi te lăudăm, strigând aşa:
Bucură-te, spânzuratule pe lemn pentru Iisus Hristos;
Bucură-te, căci cu unghii de fier carnea de pe trup a fost luată jos;
Bucură-te, ruşinarea celor ce pe tine te chinuiau;
Bucură-te, arătare jalnică a celor ce pe tine te priveau;
Bucură-te, căci cu unelte ascuţite fâşii de carne de pe tine au scos;
Bucură-te, căci cu adânci brazde trupul tău strujit a fost;
Bucură-te, sfârtecatule până la os în chip jalnic;
Bucură-te, căci în aceste munci nu ai gemut şi nici un glas nu ai scos;
Bucură-te, holdă arată pentru Hristos;
Bucură-te, ţarină înfloritoare cu rod preafrumos;
Bucură-te, jalnică privire de mult folos;
Bucură-te, căci oasele tale goale atârnând sângerate au fost;
Bucură-te, Clement mult pătimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 5
Stea prealuminoasă pe cerul Bisericii lui Hristos te-ai arătat, şi tortura chinurilor cu mare bucurie pentru El ai răbdat, mărturisind şi strigând: Aliluia!

Icosul 5
Văzând tiranul antipat Domeţian ca muncitorii au slăbit chinuindu-te, pe alţi muncitori a rânduit şi mai cumplit a te chinui. Iar tu, viteazule ostaş al lui Hristos, cu mare bărbăţie ai suferit; pentru care strigăm către tine aşa:
Bucură-te, că iarăşi pentru Hristos ai fost chinuit;
Bucură-te, al Evangheliei stâlp neclintit;
Bucură-te, al tiranilor mustrător neobosit;
Bucură-te, a îngerilor veselie;
Bucură-te, a mucenicilor făclie;
Bucură-te, rana diavolilor cea nevindecată;
Bucură-te, a Ancirei credinţă nesfărâmată;
Bucură-te, suferire de munci nemaiauzită;
Bucură-te, corabie, de stânci nesfărâmată;
Bucură-te, pecetea Bisericii cea adevărată;
Bucură-te, al mucenicilor far luminos;
Bucură-te, Clement mult pătimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 6
Mărturisitor mare al preaslăvitului Nume al lui Iisus Hristos la Roma, înaintea păgânului Diocleţian, trimis ai fost şi nesocotind nici muncile, nici îngrozirile lui, pentru Hristos ai strigat: Aliluia!

Icosul 6
Strălucind în tine, Sfinţite Mucenice, raza Preasfântului Duh, când ai stat înaintea păgânului Diocleţian, ai arătat cu cuvinte preaînţelepte de-şertăciunea necuraţilor zei şi, apărând tu dreapta credinţă, se cuvine a te lăuda aşa:
Bucură-te, mustrătorule al păgânului Diocleţian;
Bucură-te, biruirea lupului celui viclean;
Bucură-te, că darurile lui Diocleţian le-ai dispreţuit;
Bucură-te, că pe acestea de la Hristos cu slavă le-ai primit;
Bucură-te, doritorule al nemuritoarelor bunătăţi;
Bucură-te, defăimătorule al lumeştilor păgânătăţi;
Bucură-te, că toate le-ai lepădat pentru Hristos;
Bucură-te, vulturul raiului cel preafrumos;
Bucură-te, minte îngerească în trup trecător;
Bucură-te, al groaznicelor chinuri mult suferitor;
Bucură-te, căci cu toiege de fier bătut fiind ţi-a fost de folos;
Bucură-te, Clement mult pătimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 7
Vrând întunecatul Diocleţian prin cuvinte cu vicleşug a te întoarce de la Hristos şi spurcaţilor zei a te închina, tu pe aceia cu mare glas i-ai batjo-corit şi Uu Hristos ai cântat: Aliluia!

Icosul 7
Arătat-ai, Sfinţite Mucenice, prin cuvinte preaînţelepte, stricăciunea şi neputinţa idolilor pieritori, pentru care cu mare mânie pe tiranul Diocle-ţian l-ai pornit şi care iarăşi a început a te munci cumplit; pentru care îţi zicem:
Bucură-te, că gol pe roată ai fost legat;
Bucură-te, căci cuţitul roţilor trupul ţi-a sfâşiat;
Bucură-te, căci carnea, care din nou crescuse, de pe tine iar se rupea;
Bucură-te, că întru aceste munci ajutor de la Hristos ai cerut;
Bucură-te, că ai oprit roţile cu ajutor nevăzut;
Bucură-te, slăbănogirea celor ce roata învârteau;
Bucură-te, spaima celor ce te chinuiau;
Bucură-te, a celor ce priveau cu mirare;
Bucură-te, a muncitorilor defăimare;
Bucură-te, a lui Diocleţian surpare;
Bucură-te, cerbule al raiului mult setos;
Bucură-te, oaia nerătăcita a lui Hristos;

Bucură-te, Clement mult pătimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 8
Vîzând necuratul Diocleţian că nimic nu a sporit cu aceste munci, a poruncit să-ţi sfârtece gura şi dinţii cu un fier; Şi acestea făcându-se, mai luminat ai grăit, strigând: Aliluia!

Icosul 8
Cu totul neschimbat întru mărturisirea lui Hristos ai rămas, pentru care în temniţa întunecoasă ai fost aruncat. Primeşte dar şi de la noi această cântare:
Bucură-te, lumina temniţei celei întunecoase;
Bucură-te, arătarea luminii celei nearătate;
Bucură-te, al celor din temniţă luminătorule;
Bucură-te, al Stăpânului Hristos următorule;
Bucură-te, prefacerea temniţei în biserică prealuminoasă;
Bucură-te, botezătorul turmei lui Hristos;
Bucură-te, înmulţirea turmei lui Hristos;
Bucură-te, pom al raiului preafrumos;
Bucură-te, finic cu roade frumoase;
Bucură-te, cel viu, din vlăstari răsărind;
Bucură-te, al celor din temniţă sfeşnic prealuminos;
Bucură-te, că de la întuneric pe toţi i-ai scos;
Bucură-te, Clement mult pătimitorule, Mare Mucede al lui Hristos!

Condacul 9
Toată mulţimea celor nou luminaţi cu Sfântul Botez în temniţă mer-geau cu bucurie a se aduce jertfă pentru Hristos şi cu mare glas proslăveau pe Dumnezeu, strigând: Aliluia!

Icosul 9
Pe ritori de i-am chema, cu frumoase cuvinte, să laude după vrednicie mulţimea chinurilor tale celor amare, nu ar avea pricepere vrednică acestora; iar noi păcătoşii, îndrăznind către tine, aşa glăsuim:
Bucură-te, spicule cu roade încărcat;
Bucură-te, că iarăşi înaintea lui Diocleţian ai stat;
Bucură-te, răbdătorule de alte chinuri grele;
Bucură-te, al privitorilor umilită vedere;
Bucură-te, strujitule, căci iarăşi până la oase carnea a fost luată jos;
Bucură-te, că iarăşi oasele goale au rămas însângerate;
Bucură-te, că cele dinăuntru ale tale pe jos au fost vărsate;
Bucură-te, arsule cu făclii pe cel jalnic schelet;
Bucură-te, biruinţă asupra tiranului celui păgân;
Bucură-te, nebiruit ostaş al lui Hristos;
Bucură-te, că pe Diocleţian biruindu-l, la Maximian tiranul te-a trimis;
Bucură-te, Clement mult pătimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 10
Vrând păgânul împărat Diocleţian mai mari chinuri a aduce asupra ta, în Nicomidia la groaznic împărat Maximian te-a trimis spre chinuire. Încă acolo nebiruit de munci ai rămas, strigând lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul 10
Zid nesurpat al mărturisirii înaintea ighemonului Agripin ai rămas, care din porunca tiranului Maximian cu mare cruzime te-a muncit, dar şi pe acest tiran l-ai lăsat uimit; pentru care te lăudăm:
Bucură-te, a lui Maximian ruşinare;
Bucură-te, şi a lui Agripin întristare;
Bucură-te, mustrătorule al ighemonului Agripin;
Bucură-te, rană a diavolilor cu mult suspin;
Bucură-te, tăiatule cu brice ascuţite;
Bucură-te, suferitorule de munci nemaiauzite;
Bucură-te, că în aceste munci pentru Agatanghel mucenicul te-ai rugat;
Bucură-te, întărirea lui Agatanghel celui pe lemn spânzurat;
Bucură-te, al tânărului mucenic îmbărbătare;
Bucură-te, al celor ce priveau nepovestita mirare;
Bucură-te, spaima tiranilor foarte mare;
Bucură-te, al mucenicilor şi al ierarhilor soare mult luminos;
Bucură-te, Clement mult pătimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 11
Împărate Sfinte, Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, pri-meşte rugăciunea smeritului Tău mucenic, care se roagă pentru neamul creştinesc, şi ne miluieşte pe noi cei ce strigăm: Aliluia!

Icosul 11
Făclie mult luminoasă a lui Hristos te-ai arătat şi pe mulţi păgâni cu Sfântul Botez i-ai luminat, iar via sufletului tău cu multe roade o ai încăr-cat; miluieşte-ne pe noi care strigăm:
Bucură-te, a lui Domeţian antipatul înfruntare;
Bucură-te, a lui Diocleţian împăratului ruşinare;
Bucură-te, a lui Agripin ighemonul surpare;
Bucură-te, batjocorirea lui Nurchie muncitorul;
Bucură-te, a lui Domeţian biruitorule;
Bucură-te, şi a lui Maximian surpătorule;
Bucură-te, că şi pe Sacherdonie l-ai biruit;
Bucură-te, că şi pe Maxim l-ai lăsat uimit;
Bucură-te, a lui Afrodise senatorul sfărâmare;
Bucură-te, a lui Luchie tiranul pierzare;
Bucură-te, al lui Alexandru, ultimul muncitor, cădere;
Bucură-te, ruşinarea vrăjmaşilor lui Hristos;
Bucură-te, Clement mult pătimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 12
Vrând Stăpânul de obşte, Mântuitorul Hristos, multe oi rătăcite a adu-ce la staulul Său, pe tine, Mucenice mult pătimitorule, cu al Său Har te-a întărit, şi înfricoşate chinuri pentru El ai suferit, prin care mulţi cunos-când pe Dumnezeul Cel adevărat, au cântat: Aliluia!

Icosul 12
Cântând cu multă umilinţă jalnicele tale chinuri care pentru Hristos le-ai răbdat şi întru toate nebiruit te-ai arătat, cu cuviincioasă cântare se cuvine a striga ţie aşa:
Bucură-te, ramură din buciumul lui Hristos;
Bucură-te, al Bisericii sfeşnic mult luminos;
Bucură-te, turnul Bisericii cel nebiruit;
Bucură-te, că douăzeci şi opt de ani pentru Hristos ai pătimit;
Bucură-te, că unsprezece tirani pe tine te-au chinuit;
Bucură-te, că pe toţi i-ai biruit;
Bucură-te, a nevăzuţilor tirani surpare;
Bucură-te, şi a îngerilor mirare;
Bucură-te, ostaşule al Marelui Împărat;
Bucură-te, că în trup fiind, cu îngerii te-ai asemănat;
Bucură-te, diamantul Bisericii cel luminos;
Bucură-te, mlădiţa de vie cu rod preafrumos;
Bucură-te, Clement mult pătimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 13
O, mult pătimitorule de chinuri amare, Sfinte Mare Mucenice al lui Hristos, Clement, primeşte nevrednicele noastre rugăciuni şi fii mijlocitor pentru mântuirea sufletelor celor ce te cheamă în ajutor, că împreună cu tine în veacul viitor să cântăm lui Hristos Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori).
Apoi se zice iarăşi

Icosul 1.
Înger în trup cu minte de Hristos iubitoare te-ai arătat, căci cu totul de sine te-ai lepădat şi crucea suferinţelor ai purtat; pentru care te lăudăm, strigând către tine aşa:
Bucură-te, cel ce din pruncie, vas ales al Duhului Sfânt te-ai arătat;
Bucură-te, că maica ta cu mare dragoste te-a alăptat;
Bucură-te, fiule al Bisericii cu adevărat;
Bucură-te, că numele de Clement cu taină l-ai purtat;
Bucură-te, că numele de Clement, vie înseamnă cu adevărat;
Bucură-te, că via aceasta Hristos o a lucrat;
Bucură-te, căci cu al Său Mir te-a adăpat;
Bucură-te, rodule al viei lui Hristos;
Bucură-te, al Bisericii mărgăritar prealuminos;
Bucură-te, că roadele viei tale bine au plăcut lui Hristos;
Bucură-te, alesule din scutece spre mare folos;
Bucură-te, tânără mlădiţă de vie cu rod preafrumos;
Bucură-te, Clement mult pătimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 1
Apărătorului credinţei celei adevărate în Hristos şi marelui surpător al înşelăciunii slujitorilor de idoli, îndelung suferitorului de chinuri amare, adunându-ne toţi iubitorii de mucenici, cu multă dorire să-i cântăm: Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!

RUGĂCIUNE
O, Sfinte Sfinţite Mare Mucenice Clement, mult pătimitorule de chi-nuri amare, înfocatule mărturisitor al Preaslăvitului Nume al Mântuito-rului nostru Iisus Hristos, cel ce cu neînfricoşată inimă şi cu minte mult iubitoare de Hristos cu mare dorire ai alergat pe drumul desăvârşirii, prin suferirea groaznicelor şi nemaiauzitelor chinuri, primit-ai numele de Clement, care mlădiţă de vie se tâlcuieşte. Căci precum via se taie şi se curăţă la vreme şi mai multe roade aduce, aşa şi mult chinuitul tău trup, de mulţi tirani tăindu-se şi strujindu-se, plin de duhovniceşti struguri se arăta. Prin îndelunga răbdare a nesuferitelor chinuri pe mulţi din întune-ricul necredinţei la adevăratul Dumnezeu i-ai adus şi, fii ai luminii făcân-du-i, în buchetul viei lui Hristos i-ai arătat şi cu roadele vredniciei în cre-dinţă pe Stăpânul viei L-ai bucurat. Acestea şi noi, păcătoşii, înţelegându-le, cu multă umilinţă şi dragoste cădem către tine, Mare Mucenice şi mult pătimitorule, rugându-te să ne fii ajutător către Înduratul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca şi via sufletelor noastre cea sălbatică şi neroditoare să o cureţe şi să o desăvârşească cu Sfântul Său Har, spre a aduce însutit roadele dreptăţii şi ale sfinţeniei întru slava Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh I se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfântului Mercurie – Sfânt Mare Mucenic

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
 

Condacele şi icoasele:

CONDAC 1

Cel ce ai fost prin înger chemat să mărturiseşti pe Hristos, cel ce te-a întărit pe tine şi cu sabie dumnezeiască te-a dăruit, prinos de laudă aducem ţie, cel ce eşti apărător nebiruit creştinătăţii şi mie celui păcătos; pentru aceasta îţi cântăm: Bucură-te, bunule pătimitor Mare Mucenice Mercurie!

ICOSUL 1

Ca un pom lângă izvor, care rodul său şi-l dă la vremea sa, a fost viaţa ta, plăcutule al lui Dumnezeu Mercurie; căci din rădăcină creştină răsărind, ai dat Domnului tău rod însutit, pentru care auzi:

Bucură-te, înfruntătorul lui Decius,

Bucură-te, cel ce nu te-ai spăimântat de poruncile păgâneşti,

Bucură-te, cel dăruit de Dumnezeu cu sabie îngerească,

Bucură-te, ostaş îngeresc neînfricat al lui Hristos,

Bucură-te, podoabă nestemată din sceptrul Domnului

Bucură-te, învrednicitule de chemarea îngerească

Bucură-te, biruitorule al dracilor şi doritorul vieţii îngereşti,

Bucara-te, sabia creştinătăţii, apărătorul bisericii şi surpatorul lui Iulian paravatul,

Bucură-te, sluga lui Hristos şi plăcutul Maicii Sale,

Bucură-te, izvorâtor de mireasmă dumnezeiască a sfinţeniei,

Bucură-te, binecuvântare şi tămăduire a celor ce se roagă ţie,

Bucură-te, bunule pătimitor Mare Mucenice Mercurie!

CONDACUL al 2-lea

Vrând sa prade cerştinătatea, urâtorul sufletelor pornitu-i-a pe Decius şi Valerian, cât şi pe barbari spre prigonirea creştinilor, creştin fiind şi tu, dar le-ai scăpat din mâni ca o pasăre din laţ fiindcă erai dăruit cu sabie dumnezeiască cu care i-ai tăiat pe vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL al 2-lea

Sârguitu-te-ai pentru apărarea ţării a tăia cât mai mulţi duşmani, creştin fiind în ascuns, încât Decius s-a minunat de vitejia şi înţelepciunea ta şi te-a pus mai mare peste toate oştile sale, dar el nu ştia că prin tine se arată biruitoare creştinătatea, care te cinsteşte zicând:

Bucură-te, ostaşul cel iubit al lui Hristos,

Bucură-te, vorbitorule cu îngerii,

Bucură-te, voievodul lui Decius şi economul lui Dumnezeu,

Bucură-te, că venind de la Roma sfetnic de taină ai ajuns,

Bucură-te, sămânţă buna salvată de îngerul lui Hristos,

Bucură-te cel ce ai ascultat de înger şi de sfatul părintelui tău Gordian,

Bucură-te mlădiţă viei lui Hristos,

Bucură-te, împlinitorul legii creştineşti,

Bucură-te, cel ce ai dorit să ostăşeşti Împăratului cresc,

Bucură-te, cel dăruit cu daruri dumnezeieşti,

Bucură-te iubitorul podoabei bisericii,

Bucură-te, slugă ce ai înmulţit talantul dat ţie de Stăpânul Ceresc,

Bucură-te, bunule pătimitor Mare Mucenice Mercurie!

CONDACUL al 3-lea

Tânguirea a cuprins sufletul tău văzând ca ai uitat să mulţumeşti lui Dumnezeu şi că îngerul te-a mustrat pentru aceasta iar tu te vedeai ca o ramură uscată dintr-un pom verde însă curând te-ai răsădit udând cu sânge şi cu lacrimi pomul sufletului tău ca să poţi cânta cu îngerii: ALILUIA!

ICOSUL al 3-lea

Văzând Decius bărbăţia şi întelegerea cea cu pricepere, luatu-te-a sfetnic ales, iar tu, de Dumnezeu dorind, te sârguiai a-i aduce Lui jertfă nesângeroasă de mulţumire precum odinioară proorocul Daniel, iar noi te cinstim cântând:

Bucură-te, noule Daniile,

Bucură-te, de Dumnezeu luminatule şi ocrotitorul ostaşilor,

Bucură-te apărătorul celor din războaie,

Bucură-te folositorul creştinilor şi izbăvitorul de războaie,

Bucură-te, frumoasă tinereţe cu minte bătrânească,

Bucură-te, înfruntătorul idolilor păgâneşti,

Bucură-te, mucenicul, ucenicul şi sluga lui Hristos,

Bucură-te, coarda verde cu rod copt din grădina cerească,

Bucură-te, cel ce ai biruit meşteşugirea drăcească şi înşelăciunea lumească,

Bucură-te, viteazul mărturisitor al credinţei creştine,

Bucură-te, că nu te-ai ruşinat de goliciunea trupului ca şi în rai Adam,

Bucură-te, cel îmbrăcat cu haina smereniei lui Hristos,

Bucură-te, bunule pătimitor Mare Mucenice Mercurie!

CONDACUL al 4-lea

Cine va putea spune răbdarea ta, sfinte, când zavistnicii tăi s-au năpustit asupra ta pentru că nu te închinai idolilor, cu gând să te doboare din cinstea ce-o aveai de la împăratul pământesc ci tu râdeai de ei pentru c-o aveai pe cea cerească de la Cel Veşnic Căruia îi cântai: Aliluia!

ICOSUL al 4-lea

Ca într-o cămară împărătească stăteai în închisoare rugându-te Împăratului Ceresc când îngerul lui Dumnezeu iar ţi s-a arătat şi te-a îmbărbătat preafrumosule mucenic iar noi îţi cântăm cu îngerul:
Bucură-te, cel întărit de înger să îndrăzneşti către Hristos şi să nu te temi a-L mărturisi înaintea necredincioşilor,
Bucură-te, vorbitorule cu îngerii şi întăritule de ei în tot necazul,

Bucură-te, că ai câştigat îndrăzneală a te ruga Domnului pentru noi,

Bucură-te, purtătorul Crucii şi al patimilor lui Hristos,

Bucură-te, cel ce dorind să pătimeşti pentru El ai fost osândit pe nedrept,

Bucură-te, cel ce ai primit bătăi şi moarte pentru credinţa ta,

Bucură-te, cel ce porţi numele inimii şi ai parte cu îngerii,

Bucură-te, binecuvântarea celor ce se luptă pentru dreptate,

Bucură-te, bucuria şi biruinţa celor ce sunt ispitiţi pentru credinţă,

Bucură-te, văzătorule de cele cereşti şi mare tăinuitor,

Bucură-te, sprijinitorul, veselia şi biruinţa ostaşilor,

Bucură-te, bunule pătimitor Mare Mucenice Mercurie!

CONDACUL al 5-lea

Tăinuitorule de cele cereşti şi vorbitorule cu îngerii roagă-te Celui iubit al tău, Hristos, Împăratul Ceresc, să ne ajute a ne lepăda de cele pieritoare şi a le alege pe cele veşnice ca să ajungem şi noi in cetatea îngerească şi să cântăm împreună: Aliluia!

ICOSUL al 5-lea

Cel ce te-a ales pe tine ştia bărbăţia cu care aveai să-l mărturiseşti şi să lepezi toate cinstirile lumeşti spre câştigarea ostăşiei cereşti şi te-a dat nouă rugător, apărător şi luptător în toate greutăţile vieţii noastre iar noi cu mulţumire îţi cântăm:

Bucură-te, fiul lui Gordian şi mlădiţă de creştin,

Bucură-te, lauda şi mărirea sciţilor şi romanilor,

Bucură-te, odraslă de ostaş creştin şi suliţa duhului,

Bucură-te, cel ce ai ostăşit ca şi el în oastea martirilor,

Bucură-te, înger pământesc şi om ceresc,

Bucură-te, cetăţeanul Ierusalimului ceresc,

Bucură-te, sfeşnicul cel de aur din Biserica Domnului,

Bucură-te, maestrul sfatului şi înţelepciunea adevăratei biruinţe,

Bucură-te, că ai călătorit spre ceruri precum magii spre ieslea unde s-a născut Hristos

Bucură-te, sprijinitorul, veselia şi biruinţa ostaşilor,

Bucură-te, bunule pătimitor Mare Mucenice Mercurie!

CONDACUL al 6-lea

Făcătorul îngerilor şi Domnul Puterilor datu-ţi-a daruri îndestulate binecuvântate tinere, căci tiranul şi vrăjmaşul sufletului tău se minuna de frumuseţea şi bărbăţia ta, necunoscând lucrarea Duhului Sfânt ce se măiestrea în tine, dar văzându-te neplecat şi-a hotărât munci înfricoşate pentru că nu ştia să cânte cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL al 6-lea

Ca un vultur te-ai întraripat cu dumnezeiescul dor şi, căutând spre Cel dorit sufletului tău, te-ai ingrădit cu platoşa dreptăţii şi pavaza dreptăţii – credinţei spre muncile pregătite ţie; dă-ne şi nouă răbdarea ta, sfinte în ispitele ce ne înconjoară ca să ne izbăvim sufletele din mâna celui rău şi să-ţi mulţumim zicându-ţi aşa:

Bucură-te, întraripatule ostaş cântător cu îngerii,

Bucură-te, cel ce ai fost spânzurat gol între patru furci,

Bucură-te, că îngerii ţi-au ajutat şi te-au întărit,

Bucură-te, că nu te-ai împuţinat cu sufletul având pilda celor patrusprezecemii de prunci ucişi de Irod,
Bucură-te, că steaua magilor de la Răsărit strălucea în inima şi cugetul tău, umplându-te de bucurie,

Bucură-te, magul oştilor romani şi păstorul duhovnicesc al ostaşilor,

Bucură-te, însuliţatule de săbii şi cuţite şi mai vârtos de dragostea cerească,

Bucură-te, solul dumnezeiesc al vieţuirii creştineşti tuturor păgânilor,

Bucură-te, că faţa ta lumină Dumnezeiasca Lumina, cea dătătoare de viaţă,

Bucură-te, slujitorul desfătării celei sfinte,

Bucură-te, că toţi se minunau de strălucirea chipului tău,

Bucură-te răsărit de soare în noaptea necredinţei,

Bucură-te, bunule pătimitor Mare Mucenice Mercurie!

CONDACUL al 7-lea

Mai mult mort decât viu mulţumeai lui Hristos pentru răbdarea ce ţi-a dat când îngerul ceresc ţi-a trimis pacea lui pentru buna pătimirea ta iar tu gândeai la îngerii cu flori de măr ce au cântat pruncului dumnezeiesc şi au adus oamenilor vestea întrupării Lui ca să cânte cu toţi pe pământ precum în cer cântarea: Aliluia!

ICOSUL al 7-lea

Ca un pârău curgea sângele tău cel curat şi stingea para focului iar tu te rugai lui Hristos ca un prunc fără răutate, gândind la Rahil ce-şi plângea pruncii şi nu voia să se mângâie că nu mai sunt, de aceea te rugăm mucenice să fii mângâiere celor îndureraţi şi împovăraţi de greutăţile vieţii ce-şi duc crucea cu bărbăţie si cu multă evlavie îi cântă:

Bucură-te, noule Abel şi afierositul sângelui tău pe altarul muceniciei,

Bucură-te, inimă de foc ce arzi gândurile spurcate,

Bucură-te, cel ce în Iordanul sângelui tău l-ai înecat pe veliar,

Bucură-te, că rupându-ţi picioarele mai vârtos alergai spre dobândirea celor cereşti,

Bucură-te, că toţi prietenii te-au părăsit pentru că erai prieten cu cerul,

Bucură-te, cel aruncat în temniţă ca într-un mormânt şi înviat cu drepţii în ziua cea de apoi,

Bucură-te, că îngerul ceresc iar te-a cercetat şi ţi-a strigat:

Bucură-te, dau ţie, iubitule şi „Pace ţie, bunule pătimitor”

Bucură-te, că ţi-a tămăduit toate rănile trupului tău,

Bucură-te, cel tămăduit fără vrăjitorie şi ruşinătorul păgânilor,

Bucură-te, că spre noi munci ai fost dat pentru credinţa ta,

Bucură-te, că nu te-ai temut de cei ce ucid trupul dar sufletul nu,

Bucură-te, că nu ai slujit la doi domni ci doar Împăratului Ceresc,

Bucură-te, bunule pătimitor Mare Mucenice Mercurie!

CONDACUL al 8-lea

Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi slugile sale pară de foc te-a făcut şi pe tine asemenea lor iar aceia n-au cunoscut, muncindu-te pe tine, însă noi, cunoscându-l, îndrăznim a cere grabnic ajutor în ispitele ce ne strâmtorează şi patimile care ard în sufletele noastre ca să putem şi noi, curăţindu-ne, a cânta cu tine şi cu îngerii: Aliluia!

ICOSUL al 8-lea

Fericit eşti sfinte că te-a învrednicit Dumnezeu ca să-L mărturiseşti, pe Decius să-l biruieşti, pe diavoli să-i ruşinezi şi toată lumea s-o luminezi cu sfânta pătimirea ta şi viaţa ta curată şi cu credinţa învierii în ziua judecăţii când toţi ne vom lua răsplata după faptele ce le-am făcut iar noi cu smerenie cădem către tine să fii nouă mijlocitor la Cel mărturisit de tine că El ni te-a dat nouă şi pentru aceasta îţi cântăm aşa:

Bucură-te, ca Decius a cunoscut că slujeşti Dumnezeului Celui Viu dar n-a crezut Lui,

Bucură-te, că precum acela la fel şi noi una zicem şi alta facem,

Bucură-te, ca cel ce, cunoscând viclenia diavolului, ai primit darul discernării duhurilor,

Bucură-te, că ai crezut cu tărie că vei învia cu Hristos dacă vei muri pentru dreapta credinţă,

Bucură-te, cel ce, bătându-ţi-se trupul ai bătut taberele drăceşti,

Bucură-te, că fiind ars cu foc ai ars cu smerenia şi dragostea pe cel ce a înşelat pe Eva oarecând,

Bucură-te, cel cu dragoste de heruvimi şi înţelepciune de serafim,

Bucură-te, cel ce eşti stăpân peste patimi şi domn peste trup,

Bucură-te, cel cu dragoste, ascultare şi înţelepciune,

Bucură-te, începătorul cel bun pe drumul ce duce spre Împărăţia cerească,

Bucură-te, jertfitor şi jertfă pe altarul dragostei celei sfinte,

Bucură-te, tăcerea şi convieţuirea inimii lui Hristos,

Bucură-te, bunule pătimitor Mare Mucenice Mercurie!

CONDACUL al 9-lea

Îngerii şi oameni nu pot descrie răbdarea ta sfinte în cumplitele munci ce ai suferit însă tu, mucenice, pururi aveai gândul la picioarele Crucii lui Hristos, de unde luai tărie, răbdare şi mângâiere; Crucea Sfântă îţi era armă şi scară către cer, vistierie nesecată a tuturor ce pururea se închină şi îi cântă: Aliluia!

ICOSUL al 9-lea

Răbdarea ta i-a uimit pe toţi că nu ştiau dragostea care te răcorea în muncile ce le pătimeai, nici pe îngerii din juru-ţi nu-i vedeau iar inimile lor nu saltau bătând pentru Dumnezeu Cel Viu, Căruia tu te închinai pentru că nu ştiau să-ţi mulţumească că le luminai credinţa cea vie însă noi bucurându-ne îţi vestim unele ca acestea:

Bucură-te, credinţă şi faptă nepătată cu care te-ai suit la cer,

Bucură-te, că prin rugăciune şi smerenie erai ca un pustnic în inima ta,

Bucură-te, neguţătorul celor cereşti şi economul credincios,

Bucură-te, cel cu piept de diamant şi vistiernicul tainelor lui Hristos,

Bucură-te, cel ars cu foc şi bătut cu bice de aramă,

Bucură-te, cel sfinţit prin dragostea de Dumnezeu,

Bucură-te, buna mireasmă a celor ce se nevoiesc în smerenie şi tăcere,

Bucură-te, cel dăruit cu darul suferinţei pentru statornica ta inimă,

Bucură-te, doritorul mântuirii tuturor oamenilor,

Bucură-te, că te rugai pentru cei ce te chinuiau pe tine,

Bucură-te, cel ce n-ai răsplatit răului cu rău,

Bucură-te, cel ce te pregăteai cu bucurie pentru mântuirea sufletului tău,

Bucură-te, bunule pătimitor Mare Mucenice Mercurie!

CONDACUL al 10-lea

Cu ce cântări de laudă te vom cânta mucenice căci gura ta n-a oftat nici n-a suspinat ci ca un miel de bună voie aducându-te jertfă lui Hristos, te-ai învrednicit darurilor Lui dumnezeieşti li Împărăţiei celei cereşti iar pe cei ce vin cu dragoste la cinstita ta pomenire îi înveţi să cânte: Aliluia!

ICOSUL al 10-lea

Să trâmbiţăm cu cântări dumnezeieşti, să saltăm în cele de praznic ca mucenicul Mercurie se desfătează în chinurile cumplite, pe care nu le simte şi care îi sunt mai dulci decât mierea, şi fagurul iar moartea îi este mireasma frumoasă cu care se logodeşte prin munci iar noi şi îngerii îi suntem nuntaşi care îi cântă:

Bucură-te, cel nestricat cu sufletul în veci şi cu trupul împodobit cu muncile precum o haină,

Bucură-te, că ai fost spânzurat cu capul în jos cu piatra de grumazi,

Bucură-te, cel ce ai fost bătut cu bice de aramă,

Bucură-te, că nu ai cârtit împotriva lui Dumnezeu pentru pătimirea ta,

Bucură-te, cel mai vârtos ai mulţumit pentru că te-a învrednicit a pătimi pentru Dânsul şi numele Lui Cel Sfânt,

Bucură-te, că nu te-au biruit nici cu aceste munci ci mai vârtos te bucurai,

Bucură-te, că nemaiavând cu ce te munci au poruncit tăierea prin sabie,

Bucură-te, cel ce mergi în Capadokia să-ţi laşi trupul multpătimitor,

Bucură-te, că ai fost legat pe un dobitoc şi dus călare,

Bucură-te, că asemenea stăpânului tău ţi-ai dus crucea până la capăt,

Bucură-te, cel ce ai însemnat prin aceasta întrarea în Ierusalimul ceresc,

Bucură-te, că ai căzut sub povara crucii dar ai rămas nebiruit de vrajmaşii văzuţi şi nevăzuţi,

Bucură-te, bunule pătimitor Mare Mucenic Mercurie!

CONDACUL al 11-lea

În drum spre Capadokia ostaşii au oprit în Cesareea iar acolo, iubitule şi frumosule mucenice ţi S-a arătat Hristos cu glas minunat chemându-te la Sine, în cămările cereşti, făgăduindu-ţi veşnica odihnă şi cununa biruinţei iar tu I-ai mulţumit cântandu-I: Aliluia!

ICOSUL al 11-lea

Supusu-ţi-ai sufletul lui Hristos dorind blagoslovenia Lui, datu-ţi-ai toată dragostea, ascultarea şi înţelepciunea, zburat-ai spre ceruri având drept aripi pacea cu smerita cugetare încă şi curăţenia cu dreapta socoteală iar noi, auzind cum răsplăteşte Cel de Sus pe cei ce-L caută cu sinceritate împreună cu cetele cele de sus cântăm:

Bucură-te, că Hristos te-a odihnit în sânurile părinteşti,

Bucură-te, că alegerea ai săvârşit şi credinţa ai păzit,

Bucură-te, că ţi s-a tăiat capul cu sabia în Cesareea Capodokiei,

Bucură-te, că aici ţi s-a rânduit să ia sfârşit Golgota vieţii tale,

Bucură-te că le-ai spus ostaşilor a se opri şi să facă cele poruncite,

Bucură-te, că le-ai făgăduit pocăinţă şi darul lui Hristos,

Bucură-te, cel ce ai izvorât din trupul tău mireasmă de mir şi tămâie,

Bucură-te, că pentru această minune ce s-a făcut prin tine mulţi au crezut în Hristos,

Bucură-te, că sfântul tău trup a fost pus la loc de cinste,

Bucură-te, prin care ni se dau tămăduiri sufleteşti şi trupeşti de atunci şi până astăzi,

Bucură-te, cel ce întotdeauna ţi-ai apărat cetatea de vrajmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi,

Bucură-te, bunule pătimitor Mare Mucenice Mercurie!

CONDACUL al 12-lea

Văzând cei din Cesareea multele minuni ce se făceau prin sfintele tale moaşte ţi-au zidit biserica iar sfânta icoana ta a fost pusă lângă icoana Stăpânei noastre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pe care o iubeai iar credincioşii de-atunci şi până azi împreună şi cu mine păcătosul cântăm Celui ce te-a proslăvit pe tine: Aliluia!

ICOSUL al 12-lea

Cel ce a zidit vremurile şi a zidit Biserica a lucrat multe minuni prin sfintele tale moaşte dar şi prin icoana ta, căci, împărăţind Iulian paravatul în Roma, după o perioadă de bună pace pentru biserica creştinească, s-a ridicat ca un apostat să surpe creştinătatea dar pronia dumnezeiască l-a ruşinat prin tine sfinte mucenice, drept aceea auzi de la cei izbăviţi de tine şi acum de la noi acestea:

Bucură-te, că Sfântul Ierarh Vasile cel Mare s-a rugat Maicii Domnului să-l surpe pe paravat,

Bucură-te, că sfântul arhiepiscop s-a minunat văzând icoana ta fără inchipuirea sfântului tău chip,

Bucură-te, că la puţin timp ai reapărut cu suliţa însângerată,

Bucură-te, că într-adevăr undeva, pe câmpul de luptă paravatul murea însuliţat de un ostaş necunoscut,
Bucură-te, că paravatul a aruncat cu sânge spre cer nepocăindu-se şi zicând ,,Ai biruit Galileene!”

Bucură-te, că toate acestea i-au fost descoperite sfântului ierarh care a mulţumit Maicii lui Dumnezeu şi ţie, mucenice Mercurie,

Bucură-te, că nimeni din războinici nu te-au cunoscut căci îndată te-ai făcut nevăzut,

Bucură-te, prin care s-a apărat şi se apără creştinătatea,

Bucură-te, grabnicule ajutător al tuturor ostaşilor şi credincioşilor,

Bucură-te, că ai făcut, faci şi vei face minuni ajutându-i pe toţi cei asupriţi şi nedreptăţiţi,

Bucură-te, prin care Maica Domnului aduce credincioşilor bucurie şi mie celui ce cu dragoste prăznuiesc pomenirea ta,

Bucură-te, prin care Dumnezeu readuce pacea şi armonia înţelegerii între oameni şi apără creştinătatea,

Bucură-te, bunule pătimitor Mare Mucenice Mercurie!

CONDACUL al 13- lea

O, sfinte Mare Mucenice Mercurie, alesule ostaş al lui Hristos, împreună cu otile cereşti auzi ţi această nevrednică rugăciune a celor ce sunt în nevoi şi vino precum odinioară în ajutorul nostru, apărându-ne de vrajmaşii văzuţi şi nevăzuţi, învrednicindu-ne de Împărăţia cerurilor ca să putem împreună cu tine şi cu oştile cereşti a cânta lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)

Se repetă

Condacul 1

şi Icosul 1

RUGĂCIUNE

Mulţumim ţie, Sfinte Mare Mucenice Mercurie pentru binefacerile ce le revarsă prin tine Dumnezeu şi Preasfânta Maica Sa. Nu suntem vrednici, ci mai vârtos cel care ţi-a alcătuit aceste stihuri – eu, ticălosul, să privim sfânta icoana ta care revarsă nouă, păcătoşilor, darurile lui Dumnezeu din destul. Apără cu sfânta sabia ta credinţa ortodoxă şi sfânta noastră biserică şi pe dreptcredincioşii creştini de toate năvălirile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Tu eşti lauda şi întărirea mea. Ajută-mă să nu pier sub greutăţile vieţii, ci roagă-te lui Dumnezeu să îmi duc cu demnitate crucea până la sfârşit.
Ajuta celor obosiţi şi împovăraţi precum odinioară ţi-a ajutat şi ţie Mântuitorul Hristos. Celor din războaie dă-le biruinţă şi creştere sfintei noastre biserici, unire tuturor creştinilor, mântuirea sufletelor tuturor oamenilor de pe pământ şi luminarea lor şi sănătate trupurilor. Tuturor ce lucrează pe uscat, pe apă şi pe sus şi în cele din adâncuri, dă-le de la Hristos prin rugăciunile tale toate cele trebuitoare sufletelor şi trupurilor şi izbăvire de toate greutăţile pe care le au.
Ajută celor ce se luptă pentru dreptate şi sunt izgoniţi pe nedrept şi nu lasă pe urâtorul sufletelor să piardă omenirea.

Iar mie, celui ce cu dragoste prăznuiesc pomenirea ta, celui ce m-am făcut până de scriitor, te rog să mă pomeneşti în sfintele tale rugăciuni către Dumnezeu şi către Preasfânta Maica Sa, care mi te-a trimis în ajutor când eram mai întristat. Fii mie mijlocitor în ceasul sfârşitului meu şi mă învredniceşte împărăţiei cereşti cu toţi sfinţii îngeri, care laudă neîncetat pe cel dorit sufletului meu, pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tatăl Atotştiitorul împreună cu Duhul Sfânt, care din Tatăl purcede, acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin.

Sfârsit şi lui Dumnezeu laudă!

TROPARUL SF. MERCURIE

Nevoinţele muceniciei răbdându-le ca un ostaş nebiruit ai statut înaintea împăratului celui nemuritor, Mare Mucenice Mercurie, unde împreună cu cetele patimitorilor luând îndrazneala, grăbeşte cu rugăciunile tale spre ajutorul celor ce cu credinţă cinstesc pomenirea ta.

CONDACUL SF. MERCURIE

Astăzi prăznuim credincioşii cu cântări într-un glas toată întrarmarea cea sfinţită a lui Mercurie. Îngerii cu veselie împreună binevoiesc, mucenicii acum se bucură cu veselie. Pentru aceasta s-a arătat slava şi lauda mucenicilor.

Acatistul Sfântului Grigorie Sinaitul

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Tropar

Biserică şi preot al Duhului, rai al harului şi de minuni făcătoare smere-nie te-ai arătat, Sfinte Grigorie. Căci nedespărţit de dragostea lui Hristos, cu apostolească râvnă Sfintei Treimi ai liturghisit şi ai aprins în inimi focul ceresc al isihiei. Pentru aceasta, ca unui grabnic ajutător şi luminător, cu credinţă îţi strigăm: Roagă-te, Părinte, să aflăm iertare şi har de la Dumnezeu şi sufletelor noastre mare milă!

 

Condac 1.

Prin dumnezeiasca judecată, pentru păcatele creştinilor, s-au ridicat asupra lor agarenii robindu-i şi chinuindu-i. Aşa şi tu, Părinte, răpit îm-preună cu fraţii şi părinţii tăi pe vremea lui Andronic Paleologul, ai fost dus din cinste şi bogăţie, departe în Laodiceea, în robie. Însă intrând prin bunăvoirea de Sus în biserica acelui loc, aţi fost răscumpăraţi de creştini şi cu dumnezeiască râvnă aţi cântat: Aliluia!

 

Icos 1.

În lumina Domnului umblând, iar în inimă dorul şi dragostea de Hristos hrănind, ai aflat în Cipru pe un monah ce alesese viaţa cea liniştită şi pustnicească. Deci cu bucurie la dânsul ai alergat şi ai îmbrăcat haina călugărească, ca pe un chip al duhovniceştii prefaceri.

Bucură-te, închinare de fiu, taina întâlnirii cu Dumnezeu

Bucură-te, conştiinţă de alegere sfântă

Bucură-te, dar viu pe altarul Bisericii

Bucură-te, stare neclintită cu duhul în Biserica lui Hristos

Bucură-te, îmbrăcare prin ascultare în voia Tatălui ceresc

Bucură-te, jertfire a gândurilor şi intrare în odihna Cuvântului

Bucură-te, zămislire de la Duhul Sfânt a sămânţei harului

Bucură-te, simţirea prezenţei lui, ce odrăsleşti cunoştinţa adevărului

Bucură-te, postire de plăcerile lumii ce opreşti gustarea morţii

Bucură-te, isihie, viaţă împlinită în lumina chipului lui Hristos

Bucură-te, primire cu credinţă a înnoirii Duhului

Bucură-te, închinare de dăruire a lumii pe altarul Cereştii Împărăţii

Bucură-te, Sfinte Grigorie, slăvit călăuzitor spre rugul isihast al Bisericii!

 

Condac 2.

Întărindu-te de către povăţuitorul tău în viaţa şi înţelegerea monahi-cească, te-ai dus ca un alt Moise văzător de Dumnezeu la Muntele Sinai. Acolo ai tăiat odată cu tunderea părului şi voia mişcărilor deşarte şi te-ai făcut sprinten în lupta cea dumnezeiască, cu neclintire cântând: Aliluia!

 

Icos 2.

Îngrădindu-ţi trupul cu puterea duhului, ai uimit pe toţi prin îngereas-ca aşezare, prin ascultarea şi smerenia cea de minuni făcătoare, nevoindu-te peste fire a te asemăna lui Hristos.

Bucură-te, înfricoşat legământ al arderii de tot duhovniceşti

Bucură-te, icoană vie a Chipului de Fiu

Bucură-te, pecetluire a faptelor cu chipul rugăciunii

Bucură-te, înmulţire prin credinţă a părinteştii binecuvântări

Bucură-te, rugăciune de toată noaptea întru zdrobirea inimii

Bucură-te, ridicare a mâinilor şi plecare a genunchilor

Bucură-te, aspră postire din dorirea de laptele şi mierea harului

Bucură-te, purtare cu vitejie a toiagului psalmodierii

Bucură-te, stare ca înaintea lui Dumnezeu

Bucură-te, voire ca de la Dumnezeu

Bucură-te, slujire ca pentru Dumnezeu

Bucură-te, alipire cu toată râvna de Trupul lui Hristos

Bucură-te, Sfinte Grigorie, slăvit călăuzitor spre rugul isihast al Bisericii!

 

Condac 3.

Locul slujirii celei smerite îl socoteai scaun şi jertfelnic al Domnului, iar la cinstitul vârf al Sinaiului mereu alergai ca să chemi în rugăciune sfânt numele Lui. Aşa grăind cu Dumnezeu, te bucurai de duhovniceasca vede-re cea prin chipul de taină al lui Hristos: Aliluia!

 

Icos 3

Cu iubire de osteneli sădeai în inima ta florile dumnezeieştii Scripturi, hrănindu-te zi şi noapte din Cartea Vieţii. Iar prin starea cea plină de trez-vie înaintea Cuvântului însuţi carte vie te-ai făcut, din care izvorăsc mai presus de fire neapropiata Lui  putere şi înţelepciune.

Bucură-te, minte curăţită prin lacrimi şi îmbrăcată în smerenie

Bucură-te, suflet înviat încă de aici prin Duhul

Bucură-te, înţelegere cufundată şi prefăcută în lumină

Bucură-te, trup curăţit prin asceză de musturi şi grosime

Bucură-te, trup înflorit prin har, părtaş al frumuseţii dumnezeieşti

Bucură-te, candelă a credinţei din har, lucrătoare prin porunci

Bucură-te, cunoaştere întru curăţie a dogmelor credinţei

Bucură-te, închinare în duh şi adevăr ce sfarmi idolii patimilor

Bucură-te, intrare în întunericul cunoştinţei de Dumnezeu

Bucură-te, blândeţe ce moşteneşti deprinderea teandrică a Fiului

Bucură-te, fiu al Învierii lui Hristos

Bucură-te, Sfinte Grigorie, slăvit călăuzitor spre rugul isihast al Bisericii!

 

Condac 4.

Văzând sporirea ta în Hristos, semănat-a vrăjmaşul între monahi pizmă şi tulburare. Atunci, ca un ucenic bun şi paşnic ai ieşit în taină din mănăs-tire şi ai plecat la Ierusalim să te închini Sfintelor Locuri şi întru pacea inimii să cânţi: Aliluia!

 

Icos 4.

Mergând din Ierusalim către ostrovul Critului şi adăugând acolo oste-neli la osteneli, ai covârşit cu voirea duhovnicească fireasca tărie. Atunci, căutând Domnul la râvna inimii tale de a afla un povăţuitor, ţi l-a trimis în chip minunat pe negrăitul organ al Duhului, Arsenie, văzătorul de Dumnezeu.

Bucură-te, ieşire din grijile lumii şi îmbrăcare în pacea de Sus

Bucură-te, aflare a tainelor Duhului prin părintescul cuvânt

Bucură-te, trezvie a minţii, altar al pomenirii de Dumnezeu

Bucură-te, gustare de taină a Cuvântului

Bucură-te, rugăciune, jertfă curată şi părtăşie cu Hristos

Bucură-te, nedezlegat aşezământ al pătimirii pentru dragostea Lui

Bucură-te, fericită robie a inimii întru păzirea numelui lui Iisus

Bucură-te, isihie, rod al Crucii şi Învierii lui Hristos

Bucură-te, isihie, rod al dumnezeieştii Liturghii

Bucură-te, isihie, pământ udat de harul Sfintelor Taine

Bucură-te, isihie, plinire a Trupului lui Hristos

Bucură-te, Sfinte Grigorie, slăvit călăuzitor spre rugul isihast al Bisericii!

 

Condac 5.

Înaintea fericitului Arsenie căzând şi în numele Domnului rugându-l, dumnezeiescul meşteşug al isihiei şi ştiinţa luptei duhovniceşti te-ai învă-ţat de la dânsul. Apoi te-ai dus la muntele Athos, păstrând în inimă şi punând în lucrare darul lui Hristos: Aliluia!

 

Icos 5.

Toate mănăstirile Athosului le-ai cercetat cu duhovnicească închină-ciune, dar învăţăturile cele pentru liniştea şi păzirea minţii le-ai aflat cufundate în uitare. Drept aceea ai mers la Schitul Magula, unde cu oste-neală ai ridicat împreună cu ucenicii chilii spre sălaşluire, iar tu ţi-ai zidit sihăstrie într-un loc mai departe, ca să vorbeşti singur cu Dumnezeu.

Bucură-te, înstrăinare de lume, chip al morţii Domnului celei de viaţă dătătoare

Bucură-te, rodire a sfintelor sfaturi întru zdrobirea inimii

Bucură-te, pironire în duh pe crucea rugăciunii lui Iisus

Bucură-te, zdrobire a patimilor prin pomenirea de Dumnezeu

Bucură-te, revărsare de lacrimi din dumnezeiasca dorire

Bucură-te, rouă a umilinţei ce oglindeşti Chipul lui Hristos

Bucură-te, adânc al strălucirii celei mai presus de fire

Bucură-te, chip pătruns de dorul dumnezeieştii iubiri

Bucură-te, chip acoperit cu lucrarea nemărginitei lumini

Bucură-te, vedere însă şi a lumii în lumina Sfintei Treimi

Bucură-te, mişcare spre Dumnezeu în lumina netâlcuitei prefaceri

Bucură-te, Sfinte Grigorie, slăvit călăuzitor spre rugul isihast al Bisericii!

 

Condac 6.

Întru curăţia inimii arvuna Duhului primind şi de Hristos alipindu-te, învierea sufletului tău ai văzut, mai înainte de învierea cea de obşte. Aşa lumină lumii te-ai arătat, Sfinte Grigorie, şi chip al părinteştii iubiri, întru care Biserica negrăit se adună: Aliluia!

 

Icos 6.

Pe drumul cel apostolesc ai apucat, Cuvioase, semănând cu lumina învăţătura cea bună a liniştei. Căci pe cât îţi era cu putinţă voiai ca pe toţi să-i aduni înlăuntrul razei şi strălucirii Preasfântului Duh.

Bucură-te, smerenie, vas al nesfârşitei suiri duhovniceşti

Bucură-te, chip îmbrăcat în Hristos, oglindind iubirea Tatălui

Bucură-te, iubire de părinte încălzind inimile fiilor

Bucură-te, zugrăvire tăcută a icoanei Cuvântului

Bucură-te, vorbire cu Dumnezeu, ce izvorăşti Bisericii graiurile Vieţii

Bucură-te, nevoinţă a faptei celei cu dreaptă socoteală

Bucură-te, brazdă a harului stropită cu lacrimi

Bucură-te, sporire în virtute, ce aduci păcatul la nefiinţă

Bucură-te, minte lărgită întru duhovniceasca vedere

Bucură-te, lumină ce atragi la Hristos sfinţit alai de mucenici

Bucură-te, stricare a morţii cu nestricăciunea iubirii

Bucură-te, smerenie, în care adie Duhul lui Dumnezeu

Bucură-te, Sfinte Grigorie, slăvit călăuzitor spre rugul isihast al Bisericii!

 

Condac 7.

Ca la un izvor de apă vie al înţelepciunii şi darurilor Duhului către tine alerga toată mulţimea din sfinţitul locaş al Athosului. Căci cu neînşelată călăuzire Biserica pe Hristos o întăreai, Cuvioase, la înălţimea unirii cu Dumnezeu: Aliluia!

 

Icos 7.

Când despre curăţia inimii vorbeai şi în ce chip se îmbracă ea cu darul dumnezeiesc ce covârşeşte firea, se aşeza acest dar în sufletele celor iubi-tori de mântuire ca şi în Corneliu, când marele Petru îl învăţa şi Duhul Sfânt s-a revărsat peste dânsul.

Bucură-te, iconom al tainelor lui Dumnezeu

Bucură-te, minunată hrănire a mulţimilor cu pâinea Cuvântului

Bucură-te, chip din care izvorăsc apele vieţii veşnice

Bucură-te, însutită rodire prin fiii duhovniceşti

Bucură-te, împrietenire cu Dumnezeu a celor ce aleargă la tine

Bucură-te, liman al liniştii şi rugăciunii curate

Bucură-te, sabie de foc ce opreşti năvălirile vrăjmaşe

Bucură-te, ţărm al răbdării de care se sparg valurile lor

Bucură-te, ruşinare a înţelepciunii deşarte celei din afara iubirii

Bucură-te, iubire de vrăjmaşi, rod al blândeţii

Bucură-te, îmbrăcare a toate în haina dragostei

Bucură-te, iubire ce naşti Chipul Fiului în fii

Bucură-te, Sfinte Grigorie, slăvit călăuzitor spre rugul isihast al Bisericii!

 

Condac 8.

Ca dintr-o făclie luminoasă de Paşti, darul isihiei dumnezeieşti s-a răs-pândit în toată Biserica prin ceata sfinţilor tăi ucenici. Iar tu de tulburarea pizmei şi slavei omeneşti te îndepărtai, mărgăritarul cel de mult preţ pă-zind şi binevestind: Aliluia

 

Icos 8.

Prigonit de vrăjmaşul prin oameni pizmaşi şi răutatea mult sporind, te-ai dus la Protaton, unde cu dragoste ai fost primit. Iar spre folosul de obşte strălucind, adeseori din pricina mulţimilor te mutai, ca un iubitor de linişte, în pustie. Dar şi acolo te urmau, şi noi lăcaşuri se zideau, spre slava Sfintei Treimi.

Bucură-te, înţelepciune mişcată de Duhul Sfânt

Bucură-te, rugăciune întru durerea inimii şi osteneala trupului

Bucură-te, primire a binelui cu multă cercare

Bucură-te, lepădare prin plâns a părerii de sine

Bucură-te, tăiere a poftei celei pentru arderea plăcerilor

Bucură-te, oprire a mişcării poftei celei pricinuitoare de împrăştiere

Bucură-te, minte ce naşti în inimă Cuvântul viu şi lucrător

Bucură-te, supunere ce afli pe Hristos şi slujeşti Lui

Bucură-te, întocmire prin ascultare a scării virtuţilor

Bucură-te, înălţare prin smerenie până la tronul iubirii

Bucură-te, tresărire şi suspin şi rugăciune a Duhului

Bucură-te, zbor întins al inimii spre văzduhul dumnezeiesc

Bucură-te, Sfinte Grigorie, slăvit călăuzitor spre rugul isihast al Bisericii!

 

Condac 9.

Prin negrăite judecăţi în muntele Athos năvălind agarenii, ai plecat, Sfinte Grigorie, în căutarea unui loc de liniştire. Multe pătimiri ai suferit pe cale până ce în adânca pustie a Paroriei te-ai sălăşluit, dar cu Hristos în inimă călătorind, neîncetat cântai: Aliluia!

 

Icos 9.

Cu desăvârşită blândeţe şi nepomenire de rău l-ai întors la Hristos pe ucenicul care, aprins de zavistie, voia cu sabia să te omoare. Căci fără să te tulburi cu gândul, icoana dragostei şi iertării înainte i-ai pus, iar pentru el ai scris, cu iubire de osteneli, cele o sută cincizeci de capete trezvitoare pline de râvnă duhovnicească.

Bucură-te, inimă în rugăciune, feciorelnică închinare

Bucură-te, înstrăinare de chipul stricăciunii şi alinare din linişte

Bucură-te, iubire de sărăcia lui Hristos, cea bogată în îndurări

Bucură-te, vas al milostivirii revărsând dumnezeieşti minuni

Bucură-te, minunată primire a hranei, precum marele Ilie şi Daniel proorocul

Bucură-te, lepădare a slavei şi darurilor de la împăratul Andronic

Bucură-te, nerăutate apărată de puterea lui Dumnezeu

Bucură-te, socotire de sine mai prejos decât toată zidirea

Bucură-te, smerenie încununată cu iubirea de vrăjmaşi

Bucură-te, lepădare de sine întru aflarea oii pierdute

Bucură-te, cuvânt ce uneşti în dragoste mădularele Bisericii

Bucură-te, iubire ce primeşti încercările şi nu cauţi ale tale

Bucură-te, Sfinte Grigorie, slăvit călăuzitor spre rugul isihast al Bisricii !

 

Condac 10.

Prin raza harului toate meşteşugirile vrăjmaşului le risipeai, Cuvioase, iar el, ruşinat, căuta să te piardă, semănând în minţile tulburi viforul piz-mei şi pornirea cea spre ucidere. Dar cu neclintire rugându-te, braţul Domnului te-a izbăvit împreună cu toţi ucenicii tăi şi din acel loc aţi ple-cat, cântând: Aliluia!

 

Icos 10.

Ai mers la Constatinopol, iar apoi la Sfântul Munte şi prin dumnezeias-ca rânduială iarăşi la Paroria te-ai întors, ca din pustia nelocuită şi de tâl-hari bântuită să faci cetate sfinţită de monahi, după cum de la Dumnezeu cele ce aveau să fie ai învăţat.

Bucură-te, apostolească mărturisire a Numelui lui Iisus

Bucură-te, părinte al iubitorilor de linişte

Bucură-te, privighetoare a pustiei

Bucură-te, gest ce odihneşti neîncetata rugăciune

Bucură-te, vedere cu darul Sfântului Duh a lucrării vrăjmaşului

Bucură-te, povăţuire ce cureţi şi tămăduieşti

Bucură-te, îngerească aşezare în locul dreptăţii şi al păcii

Bucură-te, lumină necuprinsă de întuneric

Bucură-te, neîmpuţinată bărbăţie în faţa năvălirii tâlharilor

Bucură-te, privire ce prefaci în păstori de oi pe cei în chipul fiarelor

Bucură-te, arc ce săgetezi pe cei aspri cu dragostea lui Hristos

Bucură-te, cuviinţă a chipului ce trezeşti dumnezeiescul dor

Bucură-te, Sfinte Grigorie, slăvit călăuzitor spre rugul isihast al Bisericii!

 

Condac 11.

Revărsatu-s-a prin tine darul de Sus, Sfinte Grigorie, căci dragostea şi râvna ta unindu-se cu ale milostivului şi temătorului de Dumnezeu împă-rat Alexandru, bântuirea tâlharilor a încetat. Iar cei mai mulţi dintre ei s-au adăugat cu minunată prefacere Bisericii celei înfrumuseţate, învăţân-du-se întru bucuria inimii a cânta: Aliluia!

 

Icos 11.

Întrebându-l odată pe Sfântul Maxim Cavsocalivitul despre rugăciunea minţii, nu s-a ascuns de tine minunea Născătoarei de Dumnezeu. Căci sărutând acela cu lacrimi sfânta ei icoană, a simţit în inimă văpaia harului şi darul neîncetatei rugăciuni, pentru care din tinereţe se rugase Prea-curatei Fecioare.

Bucură-te, închinare la icoană, intrare în taina isihiei

Bucură-te, nemişcată şedere în muntele vederii duhovniceşti

Bucură-te, împlinire a dragostei cu lucrarea duhului

Bucură-te, luceafăr al Bisericii ce risipeşti umbrele înşelării

Bucură-te, tămăduire cu puterea Crucii a rănilor sufleteşti

Bucură-te, înainte-vedere a cinstitei tale adormiri

Bucură-te, că în pragul mutării, te-ai zăvorât în sihăstreasca chilie

Bucură-te, înfricoşată gătire de trecerea cea de taină

Bucură-te, păzire a rodului celui de la capătul drumului

Bucură-te, zăvorâre a minţii în pomenirea de Dumnezeu

Bucură-te, iubire de Hristos, punte peste prăpastia veşniciei

Bucură-te, iubire de Însuşi Hristos liturghisită

Bucură-te, Sfinte Grigorie, slăvit călăuzitor spre rugul isihast al Bisericii!

 

Condac 12.

Cunoscând sfârşitul tău, Sfinte, şi slava gătită ţie, nor de duhuri viclene au năvălit asupra ta cu îngrozire ca de la vorbirea cu Dumnezeu mintea să-ţi smulgă. Dar tu nu te-ai înfricoşat, căci din darul Duhului îndată piz-ma lor ai priceput, ci mâinile şi mintea împreună la cer întinzând, neîn-cetat cântai: Aliluia!

 

Icos 12.

Ca un mucenic adevărat, în toată vremea războiului nici nu ai dormit, nici ceva ai gustat, ci neîncetat cu privegherea şi rugăciunea te-ai nevoit. Dar după trei zile harul te-a umbrit şi te-a mângâiat, iar pe vrăjmaşi desă-vârşit i-a alungat. Atunci, apropiindu-se ucenicul tău, i-ai descoperit dîn-tr-o dumnezeiască vedenie că Însuşi Hristos te cheamă la Ierusalimul de Sus.

Bucură-te, luare cu asalt a Împărăţiei cereşti

Bucură-te, bună mărturisire în focul cercării dumnezeieşti

Bucură-te, zăvorâre a intrărilor şi ieşirilor minţii

Bucură-te, înfrânare de la toate şi vedere doar prin ochii credinţei

Bucură-te, pocăinţă, uşă a milostivirii de Sus

Bucură-te, răsuflare unită cu pomenirea lui Iisus

Bucură-te, jertfire a gândurilor pe altarul rugăciunii

Bucură-te, rugăciune, suiş neoprit, şi stare în faţa Dumnezeirii

Bucură-te, închinare de fiu al lui Dumnezeu, veşmânt al isihiei

Bucură-te, isihie, rai împlinit, lucrare nejefuită a inimii

Bucură-te, păzire a dragostei lui Hristos cu înfocată nevoinţă

Bucură-te, plinătate a iubirii în care răul nu ia fiinţă

Bucură-te, Sfinte Grigorie, slăvit călăuzitor spre rugul isihast al Bisericii!

 

Condac 13.

O, Sfinte Grigorie, apostole al dumnezeieştii isihii, fii nouă mijlocitor şi grabnic ajutător în necazurile ce ne împresoară. Ca luminaţi prin lucrarea dragostei să murim păcatului şi întru numele Domnului viind, să nu fim la Judecată despărţiţi de Trupul Lui cel Sfânt, ci întru pacea Sfintei Treimi să ne bucurăm a cânta: Aliluia!  (de 3 ori) .

 

Apoi se zice iarăşi

Icos 1

În lumina Domnului umblând, iar în inimă dorul şi dragostea de Hristos hrănind, ai aflat în Cipru pe un monah ce alesese viaţa cea liniştită şi pustnicească. Deci cu bucurie la dânsul ai alergat şi ai îmbrăcat haina călugărească, ca pe un chip al duhovniceştii prefaceri.

Bucură-te, închinare de fiu, taina întâlnirii cu Dumnezeu

Bucură-te, conştiinţă de alegere sfântă

Bucură-te, dar viu pe altarul Bisericii

Bucură-te, stare neclintită cu duhul în Biserica lui Hristos

Bucură-te, îmbrăcare prin ascultare în voia Tatălui ceresc

Bucură-te, jertfire a gândurilor şi intrare în odihna Cuvântului

Bucură-te, zămislire de la Duhul Sfânt a sămânţei harului

Bucură-te, simţirea prezenţei lui, ce odrăsleşti cunoştinţa adevărului

Bucură-te, postire de plăcerile lumii ce opreşti gustarea morţii

Bucură-te, isihie, viaţă împlinită în lumina chipului lui Hristos

Bucură-te, primire cu credinţă a înnoirii Duhului

Bucură-te, închinare de dăruire a lumii pe altarul Cereştii Împărăţii

Bucură-te, Sfinte Grigorie, slăvit călăuzitor spre rugul isihast al Bisericii!

 

Condac 1.

Prin dumnezeiasca judecată, pentru păcatele creştinilor, s-au ridicat asupra lor agarenii robindu-i şi chinuindu-i. Aşa şi tu, Părinte, răpit îm-preună cu fraţii şi părinţii tăi pe vremea lui Andronic Paleologul, ai fost dus din cinste şi bogăţie, departe în Laodiceea, în robie. Însă intrând prin bunăvoirea de Sus în biserica acelui loc, aţi fost răscumpăraţi de creştini şi cu dumnezeiască râvnă aţi cântat: Aliluia!