Originea numelui Dimitrie/Dumitru e grecească şi aminteşte de vechea zeiţă Demeter, zeiţa agriculturii (a recoltei).
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, zis şi „Izvorâtorul de mir”, iar în popor numit „Sânmedru”, a rodit însutit întru Hristos cât a trăit pe pământ, iar după martiriul său a rămas cu noi - ca „pământ” binemirositor şi vindecător -, prin sfintele sale moaște.
Dimitrie se naște în una din cele mai nobile familii din Macedonia. El a fost fiul unui dregător creştin de pe vremea persecuţiilor anticreştine din secolul al III-lea, trăitor în cetatea Tesalonicului, din nordul Greciei.
Tatăl său a fost conducător al Provinciei Iliria (vestul Peninsulei Balcanice) pe vremea lui Diocleţian şi a lui Maximian-Hercules, asociatul său, funcţie care-l ţine departe de creştinism; mama, însă, era creştină, transmiţând fiului evlavia şi zestrea spirituală, ca o altă Elenă. Botezat în taină şi crescut în lumina lui Hristos, Dimitrie s-a arătat în toate vrednic şi înţelept.
Tatăl îl va instrui în arta militară, mama în vieţuirea creştinească. Dimitrie, supus şi iubitor de părinţi, s-a dovedit ascultător faţă de amândoi. Va îmbrăţişa cariera militară, bucurându-se de aprecierea tuturor, inclusiv a împăratului, care-l va numi, la propunerea tatălui, în ciuda vârstei lui, general al armatelor Tesaliei și proconsul al Greciei, iar în tainiţele sufletului va fi un creştin exemplar, fapt care se va dovedi ulterior.
În aceste vremuri vitrege, Dimitrie a făcut ceea ce şi azi este anevoie pentru mulţi – să dea cezarului ce este al său şi lui Dumnezeu, „Cel a făcut cerul şi pământul”, ceea ce se cuvine.
Biruitor în războiul contra sciților, Maximian-Galeriu, în drum spre Roma, s-a oprit la Tesalonic pentru a fi aclamat de popor și a sacrifica zeilor. Câțiva păgâni invidioși din oraș au profitat de această ocazie pentru a se plânge împăratului și a-l denunța pe Dimitrie că este creștin.
Mânia împăratului a devenit repede furie, când a aflat că Dimitrie nu doar era ucenic credincios al lui Hristos, dar și predica public credința creștină. Împăratul a poruncit să fie prins și să fie pus într-o temniță umedă din subsolul unei băi publice. Stând așa în temniță, a fost cercetat de îngerul lui Dumnezeu, care i s-a arătat întru lumină mare, cu o preafrumoasă cunună din Rai, și i-a zis lui: „Pace ție, pătimitorule al lui Hristos, Dimitrie! Îmbărbătează-te și te întărește și biruiește pe vrăjmașii tăi”.
Zicându-i acestea, i-a și pus cununa pe cap, iar Sfântul a răspuns: „Mă bucur întru Domnul și mă veselesc întru Dumnezeu, Mântuitorul meu”. Şi lăudându-se împăratul cu un om al lui, cu numele Lie, și îndemnând pe oamenii cetății să iasă să se lupte cu el, un oarecare tânăr creștin, pe nume Nestor, mergând la Dimitrie în temniță, îi zise: „Robule al lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie. Roagă-te pentru mine”. Iar Sfântul însemnându-l la frunte cu semnul crucii, îi zise: „Şi pe Lie vei birui, și pentru Hristos vei mărturisi”.
Deci luând Nestor îndrăzneală din cuvintele acestea, merse de se luptă cu Lie și-i puse semeția lui jos, omorându-l. De care lucru împăratul rușinându-se, s-a mâhnit și s-a mâniat. Şi fiindcă s-a aflat că Dimitrie a îndemnat la aceasta pe Nestor, a trimis ostași și le-a poruncit să-l străpungă cu sulițele pe Dimitrie în temniță, pentru că a fost pricina morții lui Lie. Dar, pe când îl străpungeau cu suliţele, era acolo de faţă şi un slujitor al său, anume Lupu, căruia Dimitrie îi încredinţase din vreme testamentul cu toată averea lui – că ştia că va muri pentru Hristos – şi i-a spus s-o împartă la săraci.
Acest Lupu, după ce a văzut că Dimitrie şi-a dat duhul său sfânt în mâinile lui Dumnezeu, a luat haina şi inelul Sfântului, pe care, muindu-le în sângele cel mucenicesc, a început a face cu ele minuni mari în tot Tesalonicul şi oriunde ajungea.
Şi ajungând toate acestea până la urechile împăratului, a trimis acela ostaşi la preafericitul Lupu şi, ducându-l undeva în afara cetăţii, i-au tăiat capul. Şi aşa sluga cea bună și-a urmat păstorul şi stăpânul ei. Asemenea s-a întâmplat și cu Nestor - prietenul lui Dimitrie și mucenicul lui Hristos.
La mulți și binecuvântați ani tuturor celor ce-i poartă numele și îl cinstesc după cuviință pe Marele Mucenic Dimitrie!
