Declarația de dragoste a unei mame către copilul ei!

Declarația de dragoste a unei mame către copilul ei!

„Copilul meu, mi-e poftă de mânuțele tale pline de desert aromat,

Copilul meu, prin ochii tăi văd cum se joacă oamenii mari de-a copiii,

Copilul meu, doar prin urechile tale aud buburuzele cum mă roagă să te las la joacă cu ele.

Copilul meu, în glasul tău îți ascult inima gingașă,

Cuvintele rostite de tine îmi sunt vocabularul laudei.

Copilul meu, nu pot exprima bucuria decât în cuvintele tale,

Oare în îmbrățișarea vieții, cum e mai frumos și mai muzical să zici:

Ia-mă în brațe?! sau amuzant, cum rostești tu, Ia-mă, în „miamse”?!

Oare numele meu nu e mai cald și mai demn în gingășia pronunției tale?!

Copilul meu, somnul tău mi-așterne cerul înstelat peste neliniștea zilei.

Hăinuțele tale mi s-ar fi potrivit cel mai bine la întâlnirea de mâine dar, uite, am crescut puțin mai mare decât tine.

Copilul meu, în jocul tău îmi văd copilăria nejucată,

Copilul meu, în lingurița ta am deja vu-ul madelainei dintr-o amintire cu gust dulce,

Copilul meu, mi-e poftă de mânuțele tale pline de desert aromat,

Copilul meu, prin ochii tăi văd cum se joacă oamenii mari de-a copiii,

Copilul meu, doar prin urechile tale aud buburuzele cum mă roagă să te las la joacă cu ele,

Copilul meu, în obrăjiorii plini de vișine și cireșe negre văd viața în cel mai natural fond de ten,

Copilul meu, de ziua ta, urează-mi și mie ca la anu’ să împlinesc cu un an mai puțin, apoi cu cinci, cu zece, până când, de ziua mea, voi ajunge la vârsta ta,

Vreau să mă dăruiesc ție, în jocul și vârsta mea de odinioară,

Copilul meu, datorită ție m-am dat pe tobogane și am scăpat de răul de înălțime,

Copilul meu, datorită ție merg cu trotineta,

Copilul meu, datorită ție îmbrac din nou păpușile,

Copilul meu, datorită ție sunt mama ta pentru o viață și copilul tău de fiecare zi!”

Părintele Constantin Necula

 

Cum să ne păstrăm sănătatea sufletului și a trupului Sfântul Teofan Zăvorâtul

 
Înfrânarea patimilor este mai bună decât orice medicament; şi prelungeşte durata vieţii... Aţi solicitat tratament. Iată tratamentul. Alergaţi la Maica Domnului şi ea totdeauna vă va ţine în stare de bucurie...
Sănătatea nu depinde numai de hrană, ci cel mai mult de liniştea sufletească. Viaţa în Dumnezeu, desprinzându-se din valurile lumii, umbreşte cu pace inima, iar prin aceasta ţine şi trupul tot în stare de sănătate. Neliniştea duhului şi patimile strică sângele şi vatămă în mod radical sănătatea. Postul şi, în general, viaţa trăită în post sunt cel mai bun mijloc pentru păstrarea sănătăţii şi înflorirea ei.
A vă păstra sănătatea este o datorie. Păstraţi-o! Căci şi cei sănătoşi trebuie să se gândească la moarte. Ea este în spatele tuturor şi fiecare trebuie să se întoarcă mai des la gândul: iată, vine moartea!
 
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, pp. 281-282)

Sfântul Ioan Gură de Aur: „Iubirea și bunătatea soțului fac rai din viața de familie.”

 Tu, bărbatul, îl auzi pe Pavel, care o povăţuieşte pe femeie să ţi se supună ţie, şi-l lauzi şi-l admiri. Auzi însă ce spune mai jos: „Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre aşa cum şi Hristos a iubit Biserica şi pe Sine S-a dat pentru ea” (Efeseni 5, 25).
 
Ai văzut mai înainte un model de supunere? Vezi acum şi modelul de iubire. Vrei ca femeia să ţi se supună aşa cum Biserica I se supune lui Hristos? Poartă-i şi tu ei de grijă, aşa cum Hristos îi poartă de grijă Bisericii. Şi dacă trebuie să-ţi jertfeşti viaţa pentru ea, să fii făcut bucăţi de o mie de ori, să le suferi şi să le rabzi pe toate, nu refuza s-o faci. Căci nici măcar aşa nu vei face ceva egal cu ceea ce a făcut Hristos pentru Biserică, de vreme ce tu vei suferi acestea pentru cea cu care eşti unit, iar Domnul a suferit pentru cea care s-a întors împotriva Lui şi L-a nesocotit.
 
Aşadar, pe când Hristos, nu cu ameninţări, nu cu huliri, nu cu spaime, ci cu multă iubire şi blândeţe, cu grijă şi jertfă a reuşit să inspire încredere celei care atât de mult L-a necăjit, aşa să faci şi tu, aşa să te porţi cu femeia ta. Dacă nu-ţi acordă atenţie, dacă te înfruntă cu mândrie, dacă te nesocoteşte, vei putea s-o îndreptezi prin marea ta purtare de grijă, prin dragostea şi bunătatea ta, nu prin mânie şi înfricoşare.
 
Doar pe un slujitor îl poţi cuminţi în felul acesta, sau poate că nici pe el, pentru că se va înfuria degrabă şi va înceta să te mai slujească. Pe tovarăşa ta de viaţă, pe mama copiilor tăi, pe temelia oricărei bucurii din familie, nu trebuie s-o îndreptezi cu sălbăticie şi ameninţări, ci cu iubire şi bune maniere.
 
Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieţii, Editura Egumenița, Galați