Mergând la locul de rugăciune, în faţa icoanei, aprinde
candela şi o lumânare de ceară; dacă se poate, aprinde într-o căţuie şi puţină
tămâie curată şi, cu mintea trează, fa-ţi semnul crucii de trei ori, zicând de
fiecare dată:
In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Amin.
După aceea să stai puţin, în tăcere, până ce se vor
linişti toate simţurile tale, şi atunci să faci trei închinăciuni, îndoindu-te
de mijloc în faţă până atingi cu mâna pământul, şi să zici:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor,
miluieşte-ne pe noi. Amin.
Apoi spune aceste rugăciuni începătoare:
Slavă Ţie Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Impărate ceresc, Mângâietorule,
Duhul adevărului, care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, vistierul
bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne
curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele
noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte
fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului
Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. (De fiecare dată, la
rostirea numelui Preasfintei Treimi - al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh
- însemnează-te cu semnul crucii).
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe
noi; Doamne, curăţeşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre;
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului
Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru Care eşti în ceruri,
sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa
şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi şi ne
iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne
duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Că a Ta este împărăţia
şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea
şi în vecii vecilor. Amin
Rosteşte apoi cu multă atenţie Crezul
sau mărturisirea pe scurt a credinţei noastre:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al
pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul
lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi
vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu
făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi
oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de
la Duhul Sfânt şi din Măria Fecioara şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru
noi în zilele lui Ponţiu Pilat, şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a
treia zi, după Scripturi. Şi S-a suit la ceruri, şi sade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece vii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va
avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă
făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este
închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Intru una Sfântă, Sobornicească şi
Apostolească Biserică.
Mărturisesc un botez spre iertarea
păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.
Apoi:
Veniţi să ne închinăm împăratului
nostru Dumnezeu (cu o închinăciune
până la pământ).
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la
Hristos, împăratul nostru Dumnezeu (cu o închinăciune până la pământ).
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la
însuşi Hristos, împăratul şi Dumnezeul nostru (cu o închinăciune până la
pământ).
Şi îndată Psalmul 50, de pocăinţă, al lui
David,
având în minte fărădelegea şi păcatele tale:
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare
mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos
mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea
eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi
rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi
biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit şi în
păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele
ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă
vei curaţi, spălamă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă vei albi. Auzului meu vei
da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. întoarce faţa Ta
de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte
întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Invăţa-voi
pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele.
Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi
gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfa, Ţi-aş fi dat; arderile de
tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima înfrântă şi
smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta,
Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa
dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
Apoi aceste trei tropare de umilinţă, cu luare
aminte
şi cu inimă înfrântă, gândind la tine şi la cei pe
care
îi porţi în gând la rugăciunea ta:
Miluieşte-ne pe noi Doamne,
miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune
aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfanţului
Duh.
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru
Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre,
ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăvăşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că
Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale
şi numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Uşa milostivirii deschide-ne-o nouă,
binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi cei ce nădăjduim
întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului
creştinesc.
Doamne miluieşte (de 12 ori).
Mai spune, dacă ai timp şi răbdare, şi
aceste scurte rugăciuni - pe fiecare de mai multe ori - care te vor ajuta să-ţi
aduni mintea mai bine la rugăciune şi te vor apropia de Dumnezeu:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul (cel puţin de şapte ori, de fiecare
dată cu închinăciune).
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,
miluieşte-mă (cel puţin de trei ori, de fiecare dată cu închinăciune).
Sfinte (aici cheamă numele
sfântului al cărui nume porţi), roagă-te pentru mine păcătosul (cel
puţin o dată, cu închinăciune).
Sfinte (aici cheamă numele
sfântului al cărui hram poartă biserica la care mergi), roagă-te pentru
mine păcătosul (cel puţin o dată, cu închinăciune).
Sfinţilor (aici cheamă numele sfinţilor care îţi sunt mai apropiaţi sau
la care ai mai multă evlavie), rugaţi-vă pentru mine păcătosul (cel
puţin o dată, cu închinăciune).
CANONUL DE
POCĂINŢĂ
Acum
aşază-te dacă poţi în genunchi; iar de nu poţi, stai cu capul plecat şi cu
multă luare aminte şi, cu adâncă părere de rău pentru păcatul pe care l-ai
săvârşit, spune acest canon de pocăinţă, nădăjduind în iubirea de oameni şi în
iertarea Preamilostivului Dumnezeu, Care nu vrea moartea păcătosului, ci să se
întoarcă şi să fie viu.
Cântarea I
Pripeală:
Miluieşte-mă, Dumnezeule,
miluieşte-mă! (Această scurtă chemare rosteşte-o înaintea fiecăreia dintre
primele două rugăciuni ale fiecărei cântări, cerând din toată inima mila lui
Dumnezeu)
Răstignitu-Te-ai pe Cruce de bunăvoie,
Hristoase, să mântuieşti pe cei căzuţi de bunăvoie în întunericul păcatelor.
Mărturisesc că eu însumi Te-am răstignit şi pruncul pe care mi l-ai trimis cu
nemărginită dragoste, cu nemărginită nepăsare şi ură, morţii l-am dat. Vrednic
sunt de osândă. Ard de viu în focul conştiinţei şi nu am unde să fug de la faţa
mâniei Tale. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Uscatu-m-am precum smochinul
neroditor, însumi rodul cel viu l-am sfărâmat. Auzi-mă, Doamne, nu mă lepăda pe
mine după dreptate, ci mă acoperă şi mă îndreaptă pe mine, cel cu totul
neputincios şi strâmb şi fără glas întru apărarea mea.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Omule împietrit şi întunecat de
noroiul păcatelor, nu zăbovi în somnul adânc al conştiinţei, ci văzând sabia
atârnată deasupra capului tău, trezeşte-te ca să plângi faptele tale cu amar.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Maica lui Dumnezeu Preacurată,
întinde-mi mâna mie celui sărac de toată bunătatea şi mă oblojeşte pe mine cel
greu vătămat de puroiul rănilor nenumărate ce-mi brăzdează sufletul, inima şi
cugetul.
Cântarea a III-a
Loveşte piatra inimii mele cu toiagul
milostivirii Tale, Doamne, ca să izvorască apa pocăinţei în pustiul învăpăiat
al răutăţii şi necredinţei mele şi să încolţească în sufletul meu tot gândul
bineplăcut ţie.
Străin şi împovărat umblu pe pământ şi
însemnat de stigmatul păcatelor mele celor grele. Auzi, suflete al meu, sângele
pruncului tău cum strigă către Domnul şi te trezeşte şi te pocăieşte de faptele
tale cele rele.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Vai mie, înnegritului suflet! Viaţa
îmi pare ca o noapte nesfârşită, trezitu-m-a dogoarea iadului şi strigătul mut
al pruncului de dincolo de mormânt mi se înfige în inimă. Ridică-te, suflete al
meu, din amăgirea cea împietrită şi agaţă-te de poala milostivirii
dumnezeieşti, rugând pe Domnul să te poarte, peste abisurile deschise să te
înghită, către limanul pocăinţei.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Iartă-mă, Stăpână, pe mine cel
nesocotit şi răzvrătit împotriva voii celei sfinte a Fiului Tău. Nu mă lăsa pe
mine cel căzut, ia-mă sub Acoperământul Tău şi mă mântuieşte din pierzarea
sigură.
Cântarea a IV-a
Măsura nelegiuirii nu poate fi
tâlcuită de limbi omeneşti. Precum Ponţiu Pilat mintea şi-a spălat mâinile,
adică gândurile, de sub povara uciderii, iar ca şi poporul evreu, sufletele
părinţilor tăi au zis: "Răstigneşte-L. Sângele Lui asupra
noastră". Suflete al meu, învârtoşat şi îngheţat în iarna patimilor,
pocăieşte-te de faptele tale cele rele.
O, iubire alungată! Nu te voi mai
vedea niciodată! O, cutremur şi spaimă de pedeapsa ce atârnă asupra capului
meu! O, talant pe veci îngropat! Vai! Vai! Inima mea ca un cărbune stins s-a
înnegrit. Nu întârzia, suflete al meu, ci acum, înainte de a pieri ca fumul,
caută mai vârtos mântuirea şi te pocăieşte pentru împărăţia lui Dumnezeu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Scoală-te, omule ticălos şi leneş,
care ai îngropat chipul lui Dumnezeu sădit în tine sub murdăria păcatelor. Acum
e clipa pocăinţei. Smereşte-te ca tâlharul de-a dreapta şi, cerând mai vârtos
îndurare, roagă-L pe Domnul să te pomenească întru împărăţia Sa.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Preacurată Maică şi Fecioară, în inima
ta sabie am înfipt, şiroaie de lacrimi ai vărsat pentru pruncii cei fără de
apărare. Ci cu dumnezeiască milă insuflată de Fiul tău, îndură-te de mine cel
neîndurător şi mă mântuieşte din toată boala sufletească şi patima trupească.
Cântarea a V-a
O rază din dumnezeiasca strălucire a
coborât, prin mila Celui Preaînalt, să împrimăvăreze după o menire tainică şi
sfântă viaţa cea trecătoare. Vai mie! Mi-am astupat ochii cu noroiul grijilor
şi al patimilor, iar mâinile fărădelegii în întuneric au lucrat. Pocăieşte-te,
suflete al meu, căci ceasul înfricoşătoarei Judecăţi se apropie.
O, icoană străpunsă! O, mâini pătate
de sânge nevinovat! O, nepăsare îngheţată a sufletului! Vai! Vai! Un întuneric
dens, o lavă a durerii cuprinde sufletul ucigaşilor de prunci. Inima mi se
clatină, conştiinţa e un colos care fără de veste mă apasă cu mustrări şi
mintea se zbate în ghearele vrăjmaşilor nevăzuţi. Dă-mi, Doamne, inimă înfrântă
şi smerită şi mă scoate pe mine cel deznădăjduit din Egiptul patimilor, cu mâna
Ta cea atotputernică.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pocăieşte-te, suflete al meu, şi măcar
în ultimul ceas leapădă voia cea rea, după cum darul lui Dumnezeu l-ai lepădat
şi templul Lui cel sfânt l-ai necinstit. Bate şi strigă, lăcrimează şi suspină
către Domnul să te dezlege din lanţurile întunericului.
Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,
scapă-mă pe mine cel rănit şi sângerând de cursa întinsă mie de vrăjmaşii
nevăzuţi şi în care nebuneşte m-am aruncat cu voia mea cea stricată. Du
rugăciunile mele nevrednice şi sărace Fiului tău şi mijloceşte mie, celui bogat
în păcate, îndurare, că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.
Cântarea a VI-a
In desfrânarea trupului şi a
sufletului mi-am cheltuit libertatea, încredinţată mie spre mântuire, şi am
sugrumat iubirea cu grijile lumii. Dar acum, mult îndurate şi milostive
Stăpâne, pogoară în inima ce strigă către Tine Cuvântul Tău izbăvitor a toată
stricăciunea şi mă înţelepţeşte să fac voia Ta.
Cu ce preţ mi-am vândut sufletul celui
viclean, eu nemulţumitorul? Căci am urmat, ca şi Iuda, vrăjmaşului ucigător de
oameni, iar acum sângele iubirii se scurge fără oprire din inima mea cea rănită
de moarte; ci Tu, Doamne, caută spre mine din adâcul cel nepătruns al iubirii
Tale şi zideşte întru mine inimă curată, ca să nu rămân întru chinul osândei,
ci să fac pururea voia Ta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfantului Duh
Scoală-te, omule căzut, şi nu zăbovi
în abisul deznădejdii, ci aleargă către Dumnezeu, mărturisind păcatele tale,
căci El singur este credincios şi puternic ca să-ţi ajute. Cercetează-te pe
tine însuţi să nu cauţi slava de la oameni şi cere degrabă de la Domnul
mântuire de patimi şi ajutor ca să faci voia Lui.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,
păzeşte-ne pe noi de căderea în ispita cea pierzătoare de suflet şi fii nouă
mângâietoare, nădejde şi ocrotitoare tare. Mijloceşte, Stăpână, ca o Maică
milostivă, către Fiul Tău, ca să ne izbăvească de răutăţile vrăjmaşului, să-Şi
întoarcă faţa Lui spre noi şi să ne lumineze cu îndreptările Sale.
Condac
Fereastra sufletului e spartă de
viforul patimilor care mă răscoleşte, iar lepra albă a păcatului se lăţeşte în
mine. Trezeşte-te, suflete al meu, din întunecatul coşmar şi ieşi din
ascunzişurile ruşinii strigând către Lumina cea neînserată: Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!
Icos
Pe marginea cuptorului iadului umblu
şi nu am putere şi nici îndrăzneală să caut scăpare fără numai spre Pâinea
vieţii, către care strigă, suflete al meu, împreună cu mama demonizatei: Nu
sunt vrednic să mă numesc fiu al Celui Preaînalt, ci primeşte-mi, Doamne,
lacrimile şi pocăinţa, aruncă-mi mie din farâmiturile ce cad de la masa
copiiilor Tăi şi mă mântuieşte pe mine, păcătosul.
Cântarea a VII-a
Ce-mi foloseşte să câştig lumea
întreagă, dacă-mi voi pierde sufletul? Sau ce aş putea să dau în schimb pentru
sufletul meu? De duh mort şi surd sunt stăpânit: mut pentru mărturisire curată
şi surd la ascultarea poruncilor. Ci ajută, Doamne, necredinţei mele, ceartă
duhul cel necurat şi mă miluieşte pe mine, păcătosul.
Te-am lepădat, Doamne; să nu mă lepezi
pe mine, nevrednicul. Te-am vândut vrăjmaşilor Tăi pe argintii grijilor şi
desfătărilor mele, să mă răscumperi din robia întunericului. Te-am dat morţii,
ci înviază Tu sufletul meu cel omorât cu păcatele. Nemilostiv fiind eu,
miluieşte-mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine păcătosul.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca un porumbel cu aripile deschise,
trimis fiind de Tine, Doamne, cu vestea cea bună, pe pruncul din pântece l-am
săgetat eu ticălosul din zbor, în mijlocul templului cel nefăcut de mână al
trupului. Ci varsă, suflete al meu, răutatea care te otrăveşte şi neîncetat
strigă: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine
păcătosul!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Ridicat-am sabia asupra mielului lui
Dumnezeu. Ci sârguieşte, stăpână şi Maică Fecioară, şi degrabă străpunge-mă cu
săgeata cea dulce a dragostei lui Hristos, înainte de a mă străpunge duhurile
răutăţii cu săgeata lor veninoasă şi de moarte aducătoare.
Cântarea a VIII-a
Dând morţii de ocară însuşi chipul
nevinovăţiei, cum voi scăpa neplivit de coasa morţii şi osândei care se
apropie? Vai mie! Nu numai că am trăit în trândăvie şi neîngrijire a
sufletului, ci cu sârguinţă m-am supus sfatului cel viclean, iar sămânţa
aruncată de semănător o am distrus-o. Ci aruncă-mi, Doamne, mie celui cufundat
în valurile pierzării lemnul Crucii Tale care pluteşte pururi deasupra a toată
stricăciunea.
Caută ca un îndurător spre mine,
Iubitorule de oameni, şi nu Te scârbi de mirosul urât al păcatelor mele. Cu
dumnezeiasca Ta purtare de grijă îndreptează-mă în viaţa aceasta şi fii mie
milostiv când vei veni întru slavă să judeci viii şi morţii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh,
Domnul.
Invârtoşatu-s-a inima mea, iar ochii
şi urechile mele le-am închis, ca nu cumva să văd sau să aud şi cu inima să
înţeleg fapta de care s-au cutremurat toţi sfinţii şi oştirile îngereşti. Ci
răsai, Doamne, în sufletul meu, mlădiţa sfântă a dragostei Tale, şi vindecă
sufletul meu pustiit şi însetat de pocăinţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Străluceşte-mi mie raza pocăinţei şi
acoperă-mă cu aripile smereniei Tale, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, pe
mine cel ce am rupt peceţile iubirii cu voia mea cea pătimaşă, şi mă izbăveşte,
Stăpână, de Judecata ce va să fie.
Cântarea a IX-a
Dumnezeu a suflat suflare de viaţă
şi-n pântece de mamă suflet viu s-a făcut. Iar eu am suflat suflare de moarte
şi am stins lumânarea abia aprinsă a vieţii celei nevinovate; martori
înlăcrimaţi ai nebuniei mele sunteţi şi sprijinitori în neputinţa cea cumplită,
îngeri, arhangheli şi toate puterile cereşti; vouă înalţ ruga mea, mijlociţi la
Judecătorul nemitarnic să mă miluiască pe mine, păcătosul.
Nu am îmbrăcăminte să intru în cămara
de nuntă şi frică îmi e să fiu zvârlit afară în întunericul cel veşnic. Ci
primiţi plângerea mea, sfinţilor, patriarhilor, împăraţilor şi proorocilor,
apostolilor şi arhiereilor şi toţi aleşii lui Hristos şi rugaţi-vă pentru mine
să scap din gheena nedragostei.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfăntului Duh.
Uleiul din candelă l-am vărsat, iar
Mirele se apropie şi nu am cu ce să-L întâmpin. Ci eu către voi strig,
sfinţilor, mucenicilor, pustnicilor, preacuvioşilor şi toţi sfinţii, care vă
rugaţi lui Dumnezeu pentru toată lumea, grăbiţi către mine şi cereţi Domnului
milă să izbăvească sufletul meu în ceasul morţii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Impărăteasa cerurilor, nădejdea şi
mângâierea tuturor marginilor pământului, picură mie o picătură din rouă
dumnezeiască a dragostei Tale, mântuieşte-mă din prăpastia patimilor în care am
căzut ca şi pe oaia cea pierdută şi mijloceşte la Fiul tău ca să fie milostiv
când voi sta fără cuvânt de apărare înaintea Scaunului Judecăţii.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe
tine, Maica lui Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica
Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită,
fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul
ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, din buze necurate îndrăznesc a Te chema pe Tine, Viaţa cea adevărată,
şi căzând înaintea Ta, mă rog Ţie cu lacrimi de umilinţă: Doamne, greşit-am la
cer şi înaintea Ta, vărsând sânge nevinovat. Jertfit-am idolilor lumii pe
pruncul trimis de Tine cu dumnezeiască iconomie; ci Tu, ca un îndurat, nu mă
lepăda până în sfârşit şi mă scoate din puterea întunericului. Cel ce însuţi
m-ai chemat din pustiul patimilor, bântuit de toată voia împotrivitoare,
miluieşte-mă pe mine, cel care şi acum, în cel din urmă ceas, sunt lipsit de
pocăinţă şi slăbănogit cu totul în a-Ţi urma Ţie. Sădeşte în mine începătura
învierii Tale, dăruindu-mi libertatea cea desăvârşită de a cunoaşte şi împlini
voia Ta. Făcutu-m-am ucigaş de prunc şi pasăre răpitoare a darului mântuitor;
ci Tu, ca Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit, milostiv fii mie, păcătosului,
şi curăţeşte fărădelegile mele cele multe ca nisipul mării. Nimiceşte cu Duhul
gurii Tale toată lucrarea vrăjmaşului care s-a pornit asupra mea şi veninul
neiubirii. Fă din trupul meu templu al Duhului Sfânt, iar din sufletul meu
fecioară înţeleaptă a împărăţiei Tale. Ajută-mă să îmbrăţişez calea Crucii, ca
să pot împlini, cu puterea Jertfei Tale, menirea mântuitoare a vieţii mele şi a
pruncului nenăscut. Fă mie spre pocăinţă şi lepădare de sine strigătul lui mut.
Primeşte duhul umilit ce se închină Ţie ca pe o jertfa spre mângâierea lui şi
înseninează icoana suferinţei celui nevinovat. Dăruieşte-mi, Milostive, har de
a înălţa pe lemnul Crucii Tale amintirea pruncului lepădat, ca să-mi fie prin
Tine izvor vindecător a toată patima şi muşcătura celui viclean. Dă-mi să pot
naşte sămânţa duhovnicească zămislită prin dragoste şi teamă de Dumnezeu
într-un pântece sufletesc.
Cel ce cu adâncă şi nemăsurată
milostivire ai aşteptat pocăinţa şi lacrimile mele, ajută-mă ca ziua şi noaptea
să am înainte icoana iubirii Tale. Cel ce eşti Lumină mai presus de lumină,
risipeşte vălul întunericului cu cuvintele vieţii veşnice. Intăreşte-mă să rabd
toate necazurile şi ispitele ce vin asupra mea şi să mă întorc spre fapta cea
bună, ca fiul risipitor. Ajută-mă să-mi sfârşesc în umilinţă şi pace viaţa
pământească, împărtăşindu-mă la vremea cuvenită cu Preascump Trupul şi Sângele
Tău.
Aşa, Doamne Impărate, facă-se şi în
mine voia Ta, ca să se preamărească în viaţa mea Numele Tău, împreună cu al
Tatălui şi al Sfântului Duh, singurul Dumnezeu adevărat, în Treime închinat şi
preaslăvit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sfârşind acest canon de pocăinţă, nu
te despărţi prea repede de rugăciune, ci, de mai ai putere, fă metaniile care
ţi-au fost rânduite de duhovnic.
Canon rânduit de părintele duhovnic
Marcel Panait
