ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR -Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos: Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
miercuri, 12 aprilie 2023
Citiți zilnic Acatistul Maicii Domnului.
."Citiţi Acatistul Bunei Vestiri, cel mai renumit; Acatistul Acoperământului Maicii Domnului, când ai o supărare mare, să te acopere Maica Domnului; şi Acatistul Maicii Domnului numit „Bucuria tuturor scârbiţilor“.
" Ai văzut când ai scârbe mari şi citeşti din Ceaslov Paraclisul? Maica Domnului îţi dă bucurie, căci Paraclisul este pentru calmare. Când eşti nervos, când ai supărare în casă şi-i tulburat soţul sau soţia, citiţi Paraclisul Maicii Domnului cu candela aprinsă la sfintele icoane şi vă liniştiţi.
Această putere o are Paraclisul Maicii Domnului, ca să dea linişte în familie şi în casă."
Părintele Ilie Cleopa
La bunici la țară în Săptămâna Mare
La bunici la țară în Săptămâna Mare începeau pregătirile. Se scutura toată casa, până la ultimul preș.
Se închideau sobele, ce bine c-am scăpat de iarnă!
Bunica număra zilele până veneau nepoții și își făcea griji că stau prea puțin, nu le dau și ăștia mai multă vacanță de Paște. Bunicul cosea curtea și mirosea a iarba tăiată, a copaci infloriți și a pâine pe vatră. Exista ceva mai frumos de atât?!
Pomii se vopseau cu var și tot satul știa că vine Paștele! De fapt, nu pentru Paște erau toate pregătirile astea, ci pentru copiii mari de la orașe. Pentru noi.
Azi alergăm în goana noastră nebună prin oraș, cumpărăm cozonaci în pungă și ne întrebam unde e mirosul vechi din copilărie.
Ce ar fi să mergem pe jos până la serviciu sau pana unde avem treabă. Să mergem, să mirosim copacii, s-o tăiem prin parcuri, să ne dăm jos din metrouri. Și să ne zâmbim între noi, complice, când ne vedem pierduți pe afară, cu telefoanele în buzunare numărând în gând 1,2,3,4....câte zile pana se întorc copiii mari de la oraș ACASĂ?
„Of, Doamne!”
"Eu sunt pentru un canon pe care să-l facă zi de zi, în starea de
simţire, nu de obligaţie tipicală. Eu nu dau canoane dintr-astea, care
se fac repede, ca să se scape de ele. Suspinarea nu îţi ia timp, este la
îndemână şi angajează toată fiinţa ta. Zici: „Of, Doamne!”. Un simplu
oftat face mai mult decât orice rugăciune, mai mult decât a zice repede,
de 15 ori, „Tatăl nostru”."
Părintele Arsenie Papacioc
"Uitaţi ce constat eu: un părinte zice aşa: „Cine se roagă numai când se
roagă, acela nu se roagă”. Pentru că aceasta este o rugăciune de tipic,
care de fapt se face într-un anumit timp al zilei, fie noapte, fie zi.
Vedeţi, aceasta ar putea să fie o rugăciune, care are doar efect pe
termen scurt. Deci, trebuie o rugăciune făcută cu ajutorul
„înălţătorului”, care are valoare pe termenul cel mai lung, să ajungă la
Stăpânirea stăpâniilor şi această viaţă ne dă o stare în care să se
ţină legătura permanentă cu Creatorul, nu doar atunci când te rogi.
Pentru că în momentul în care te rogi numai atunci nu ai rezolvat nimic.
„Doamne am zis rugăciunea, acum dă-mi, că eu am zis, mi-am făcut
datoria”. Ai zis pentru că ţi s-a spus să zici şi aşa s-a obişnuit lumea
şi face rugăciune de dimineaţă, de seară. Mi-a spus cineva că şi-a
făcut rugăciunea de dimineaţa, dar seara, că nu a avut timp dimineaţa să
o facă. Vă daţi seama cât a ţinut la tipic: „Tipic, tipic şi la inimă
nimic”."
Părintele Arsenie Papacioc
STARETUL FILOTHEI DIN FAROS (ZERVAKOS) – SFANTUL UCENIC AL SFANTULUI NECTARIE :
„Fiecare
astăzi are limba lui proprie, nici unul nu-l aude pe celălalt. Unul
zice una, altul zice împotrivă. Toţi vorbesc în folosul lor, nici unul
pentru folosul tuturor. Din aceasta se naşte doar zarvă, tulburare şi
nimic bun. Este semn rău, este dovadă limpede că lipseşte credinţa, căci
vedem că nu există credinţă lucrătoare întru dragoste. Credinţa cea
adevărată şi Biserica au ca ţel unimea şi buna-înţelegere, iar unde
credinţa este deplină, acolo există o singură inimă şi un singur
suflet”.
***
„Unde vom ajunge dacă continuăm să schimbăm Predania
Bisericii? Nu spun asta ca să-i acuz pe episcopii Bisericii, ci
glăsuiesc din trâmbiţa duhovnicească ca să ne trezim cu toţii şi să
lucrăm bine, căci e nevoie ca toţi arhiereii care se îngrijesc de
Biserică şi doresc mântuirea lor şi a credincioşilor lor să strige şi să
glăsuiască din trâmbiţa Duhului: «Să stăm bine, să stăm cu frică de
Dumnezeu!»”
***
„Mulţi dintre teologii de astăzi, cu puţine
excepţii, au devenit potrivnici Ortodoxiei şi iubitori ai bisericilor
papale şi protestante. Avem mare şi grabnică nevoie de luptători
înflăcărați, de apărători ai credinţei ortodoxe şi ai Bisericii, ai
predaniilor apostolice şi patristice, pentru a ţine piept cu bărbăţie
celor ce atacă credinţa noastră şi a-i alunga departe de turma cea
cuvântătoare a lui Hristos”.
***
Spunea adesea despre vremurile în care trăim că:
„mulţime
de oameni au ochi şi nu văd, urechi au şi nu aud. Acum se împlinesc
cuvintele proroceşti din Apocalipsă: «Cel nedrept să mai
nedreptăţească, cel spurcat să se mai spurce; şi cel drept să mai
lucreze dreptatea, şi cel sfânt să se mai sfinţească». Vremuri stricate,
zile viclene, când cel ce se mântuieşte pe sine mare se va numi, iar
cel ce va mântui şi pe alţii între cei mai mari se va chema. E nevoie de
multă trezvie, de rugăciune neîncetată, de credinţă adâncă şi de
dragoste deplina ca să ne mântuim în vremurile acestea tulburi”.
Lacrimile Liturghiei
Tactica celui rău
Tactica celui rău
* „Adesea când cineva
aruncă cu piatra într-un câine,în loc să se grăbească să atace persoana respectivă
care a aruncat cu piatra, câinele aleargă și mușcă piatra.
Noi facem la fel.Ispititorul se folosește de altcineva
care să ne ispitească, fie în cuvinte
sau în fapte, și, în loc să ne gândim
la vicleanul, care a aruncat cu piatra,noi mușcăm stânca,
pe aproapele nostru,
folosit împotriva noastrăde cel ce urăşte binele”.
Îndatoririle noastre în Săptămâna MareFericitul Mitropolit de Florina Augustin Kantiotis
mai ales în noaptea Învierii, suntem chemați să stăm în Biserică până la sfârșit cu lumânarea Învierii. Cine aude „Hristos a înviat” și apoi pleacă, mai bine ar fi să stea acasă. Ceea ce se întâmplă, golirea bisericilor după ce se cântâ„Hristos a înviat”, este profanare, dispreț pentru Hristos. Așa că hai să stăm până la sfârșit și să ne pregătim pentru întâmpinarea divină. Săptămâna aceasta este prin excelență o săptămână de comuniune divină.
Ce este contemplarea? Trupul și sângele lui Hristos, focul cerului. Ce ești, te întreb, paie? Nu te apropia de cele sfinte, vei arde. esti de aur? Dacă ești aur, aurul nu este amenințat de foc; cu cât se apropie de foc, cu atât se lămurește mai mult. La fel și tu, creștinule; dacă nu te pocăiești, focul te va arde, așa cum l-a ars pe Iuda care s-a împărtășit cu nevrednicie; dar dacă ai trecut prin cuptorul sfintei mărturisiri, atunci apropie-te; împărtășirea divină va fi un leac al nemuririi.
În Săptămâna Mare avem și o datorie sfântă față de frații și surorile noastre care se află în suferință. Este o săptămână a dragostei și a milostivirii. O masă aleasă pentru cel flămând, o haină nouă, nu veche, pentru cel care nu are, un ajutor pentru văduvă și orfan, un medicament necesar celui în nevoie, o vizită la un bolnav, un cuvânt de mângâiere pentru cei întristați, orice la care se poate gândi o inimă care iubește.
Dar n-am spus nimic despre cel mai dificil lucru. Împlinești toate cele despre care am vorbit, dar dacă nu faci asta în primul rând, nu ești creștin. Cunosc creștini care sunt oameni ai rugăciunii, care au urechile acordate la cuvintele sfinte, care postesc strict, care se spovedesc, care se împărtășesc; dar am cunoscut puțini creștini care împlinesc – ce? „Să iertăm toate pentru Înviere”.
Săptămâna Mare este o săptămână a iertării.
Cine, frații mei, în viața asta nu are antipatii, răceală, împotriviri, cine nu are vreun dușman? În aceste zile sfinte, să privim în sus la Cel Răstignit. Nimeni nu a fost nedreptățit sau rănit ca Hristosul nostru. În timp ce blestemele și anatemele fariseilor îi sfâșiau inima și trupul cu cuiele, El s-a rugat pe cruce: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac” (Lc. 23,34). De aceea, în aceste zile sfinte, să ne iertăm unii pe alții; nurori și soacre, frați cu frații, prietenii cu prietenii, copiii cu părinții, toți fără excepție. Să ne lărgim inimile, să simțim în noi iubirea lui Hristos. Fără dragoste, cum putem sărbători?
Frații mei! Săptămâna Mare, mână deschisă pentru milă, ochi înlăcrimați de pocăință, picioare alergând spre biserică, inimă împăcată, plină de adorare pentru Cel Răstignit. Împlinim oare noi toate acestea ?
Știți cum arătăm? De parcă am fi un cerșetor căruia în toate zilele i se aruncă câțiva bănuți, și vine o vreme când un rege trecând pe acolo îi dă o comoară, care îl orbește. Și el, în loc să ia această comoară și să o folosească, merge la râu și o aruncă în apă. Nu este asta o nebunie? Și toate aceste ore – așa spune Biserica, ea le numește „ore” – sunt o comoară. Fiecare oră, fiecare sunet, fiecare minut, este o comoară de mare preț.
Să profităm de aceste zile sfinte. Nu lăsați ca să se scurgă precum tot restul vieții noastre. Știm dacă vom mai trăi pentru a sărbători încă o Săptămâna Mare? Această Săptămână Mare este poate ultima din viețile noastre? Câți au fost cu noi anul trecut? Și unde sunt ei acum?
Sper că această Săptămână Mare va fi o piatră de hotar importantă în viața noastră. Domnul să ne miluiască, să fie o săptămână plină de gânduri sfinte, trairi sfinte, hotărâri curajoase de sfințire a sufletului. Să pecetluim Săptămâna Mare cu cuvintele „Pomenește -mă, Doamne, când vei veni în împărăția Ta” (Luca 23:42).
(†) Mitropolitul Augustin
Predica transcrisă, unde a fost ținută în prima biserică a Schimbării la Față Sotiros Moschatos - Atena la 10-4-1960 seara.
La Hristos ai putea sa vii, dar nu vrei…
Zilele fericite trec cel mai repede pe pământ, prilejurile binecuvântate
sunt cele mai rare şi oamenii cei mai buni rămân cel mai puţin cu noi.
O,
dacă am şti dinainte aceste lucruri, pe care le ştim în urmă, cum am
răscumpăra atunci cu grijă zilele fericite! Cum am folosi ocaziile
binecuvântate şi cum am şti să preţuim pe oamenii buni cât mai sunt cu
noi!
Oricât de lungă i-ar fi viaţa pe pământ, omul bun rămâne
tot puţin lângă noi. De omul bun şi cu voia bună nu te saturi niciodată!
De Dumnezeu şi de bunătate este atâta nevoie printre oameni, că oricât
ar prisosi, tot va fi mereu lipsă! Dar când ai de la Dumnezeu harul de a
avea lângă tine un învăţător preţios, un binefăcător atât de rar, un
părinte atât de scump, un prieten şi un soţ atât de dulce şi de
neînlocuit, nu te despărţi nici o clipă de el, ţine-i minte orice
cuvânt, urmează-i orice sfat, preţuieşte-i orice îndrumare, învaţă-i
orice pildă! Că de nimic nu vei avea nevoie mâine ca de acestea, când el
nu va mai fi cu tine şi când tu nu vei mai avea nici pe cine să mai
întrebi, nici cui să-i mai spui ceea ce îi spuneai numai lui. Abia
atunci vei vedea pe cine ai avut lângă tine!
Dragă tinere şi
tânără care mai aveţi încă un tată şi o mamă lângă voi, pe măsură ce
trec zilele, aceste capete cărunte, aceste inimi care v-au iubit şi vă
vor iubi până la moarte vor pleca de pe pământ. De aceea, cât mai sunt
lângă voi, să-i preţuiţi şi să-i iubiţi cu toată puterea voastră, căci
nici iubirea de soţ, nici cea de frate, nici cea de fiu nu va putea fi
niciodată atât de frumoasă şi adevărată ca iubirea părintească! Soţ sau
soţie poţi să ai pe oricine, fraţi poţi să ai mai mulţi, fii şi fiice
poţi avea tot aşa, dar mamă adevărată nu mai poţi avea în vecii vecilor,
decât numai una! Şi nici tată adevărat nu mai poţi avea un altul, decât
unul. Dragă soţ şi soţie, aţi trăit atâţia ani împreună, Dumnezeu v-a
unit şi v-a ajutat să treceţi prin atâtea încercări până astăzi; aţi
crescut copii, aţi ridicat case, aţi suportat necazuri; anii vi se
apropie acum de sfârşit şi numai Dumnezeu ştie cât veţi mai fi împreună!
Atunci, de ce nu vă puteţi iubi mai mult, ierta mai mult, preţui mai
mult?!
Dragă suflete reîntors la Hristos, de atâtea ori te-a
chemat pe tine Hristos şi atâţia ani a fost El mereu lângă tine! Anii au
trecut, atâţia dintre cei care au auzit şi au ascultat cuvântul sfânt
alături de tine s-au întors la Hristos sau la mormânt, dar tu încă stai
între Hristos şi mormântul tău. La Hristos ai putea sa vii, dar nu vrei.
La mormânt n-ai vrea să mergi, dar nu vei putea să nu te duci. Hristos
mai este încă lângă tine, dar cine ştie cât timp? Tot nu vrei să
preţuieşti acest har? Ce vei face când se va duce de la tine? Nu-L lăsa
să plece, vino!
Doamne, Iisuse Hristoase, Iţi mulţumesc că nu
ai plecat nici de lângă mine până nu m-am hotărât să Te primesc şi eu şi
să Te cuprind în inima mea pe veci! Mă rog din tot sufletul pentru toţi
acei de lângă mine, precum şi pentru cei de pe pământ care încă nu
Te-au aflat pe Tine. Ajută-i, Te rog, ca să Te afle şi ei cât mai sunt
pe pământ!”
Extras din: Lacrimă şi har. Preotul martir Constantin Sârbu, Editura Bonifaciu, 2011
De ce a blestemat Hristos smochinul?
De ce a blestemat Hristos smochinul? SFÂNTUL IERARH IOAN GURĂ DE AUR, ARHIEPISCOPUL CONSTANTINOPOLULUI
„Și văzând un smochin lângă cale, a venit la el și n-a găsit nimic în el decât numai frunze” (Matei 21, 19). Un alt evanghelist spune: „Că încă nu era vremea smochinelor”. Dacă nu era vremea smochinelor, pentru ce evanghelistul acesta mai spune că „a mers să vadă de va găsi ceva în el”? De aici se vede că aceasta era numai o bănuială a ucenicilor; că ucenicii nu erau încă desăvârșiți. De altfel, evangheliștii scriu totdeauna în Evangheliile lor și ce bănuiau ucenicii. După cum bănuiala lor era că Hristos S-a dus la smochin ca să vadă de va găsi ceva în el, tot așa, tot o bănuială a lor era că l-a blestemat, pentru că smochinul n-a avut rod.
– Dar atunci pentru ce l-a blestemat?
– Pentru ucenici; ca să le dea curaj, să-i întărească. Până atunci, Hristos făcuse numai bine; nu pedepsise pe nimeni; trebuia, dar, să dea dovada că are și puterea de a pedepsi, ca să afle și ucenicii și iudeii că poate usca pe răstignitorii Lui, dar de buna Sa voie îi iartă și nu-i usucă. N-a vrut să-Și arate puterea Sa pedepsitoare asupra oamenilor, ci a dat dovadă de această putere, blestemând un pom. Când se întâmplă una ca aceasta cu un pom, cu un animal necuvântător sau cu un loc, nu iscodi, nu spune: „Era drept să se usuce smochinul, dacă nu era vremea smochinelor?”. A grăi așa este cea mai mare ocară; ci uită-te la minune; minunează-te și slăvește pe Cel ce a făcut minunea.
– Dar atunci pentru ce a dat o astfel de înfățișare acestui fapt și pentru ce acest temei pentru blestem?
Uscarea smochinului nu are această însemnare ci, după cum am spus, arată puterea pedepsitoare a lui Hristos. De altfel cuvintele: „Că nu era vremea smochinelor” ne arată că nu S-a dus la smochin pentru că-i era foame, ci pentru ucenicii Săi. Ucenicii s-au mirat foarte tare că s-a uscat smochinul, deși Hristos făcuse până atunci minuni și mai mari. Dar, după cum am spus, o astfel de minune era o noutate pentru ei; acum, pentru prima oară Și-a arătat Hristos puterea Lui pedepsitoare. De aceea nici n-a făcut minunea aceasta cu un alt pom, ci cu un smochin, cel mai umed dintre toți pomii, ca și prin aceasta să se arate și mai mare minunea. Și ca să afli că minunea aceasta a făcut-o Hristos pentru ei, ca să-i îndemne să fie curajoși, ascultă ce le spune mai departe!
– Ce le spune?
„Și voi veți face lucruri mai mari dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi” (Matei 21, 21). Vedeți, dar, că totul s-a făcut pentru ei, ca să nu se teamă și să nu se înfricoșeze de uneltiri și de necazuri. De aceea, pentru a-i lipi de rugăciune și de credință, le mai spune încă o dată: „Dacă veți avea încredere în credință și în rugăciune, nu veți face numai această minune, ci veți muta și munții si veți face și alte minuni mai mari”.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, traducere de Pr. D. Fecioru, în „Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 23, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, pp. 770-772).
Acatistul Sfintelor şi Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos
Acatistul Sfintelor şi Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos
Tropar, glasul al 5-lea:
Să tacă tot trupul omenesc şi să stea cu frică şi cu cutremur, şi nimic pământesc întru sine să nu gândească, că Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor merge să Se junghie şi să Se dea spre mâncare credincioşilor. Şi merg înaintea Lui cetele îngereşti cu toată căpetenia şi puterea, heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, feţele acoperindu-şi şi strigând cântarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia!
Condacul 1
Apărătorul cel mare şi Domn al cerului şi al pământului, pe Tine, Împăratul cel nemuritor, văzându-Te răstignit pe Cruce, făptura toată s-a schimbat, Cerul s-a înspăimântat, temeliile pământului s-au clătinat. Iar noi, nevrednicii, închinăciune de mulţumire aducând Pătimirilor Tale pentru noi, cu tâlharul strigăm Ţie: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta! Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Icosul 1
Cel ce Dumnezeu fiind, pentru noi om Te-ai făcut şi pe noi, cei omorâţi de păcate, cu Trupul şi Sângele Tău cel făcător de viaţă, ne-ai înviat. Drept aceea Ţie, Căruia ne-ai arătat atâta dragoste, cu mulţumire strigăm:
Iisuse, Dumnezeule, dragostea cea mai înainte de veci, Cel ce pentru neamul pământesc ai binevoit a pătimi;
Iisuse, Cel ce trup ca al nostru ai luat şi cu moartea Ta stăpânirea morţii ai stricat;
Iisuse, Cel ce cu rănile Tale lumea ai răscumpărat;
Iisuse, Mântuitorule, întăreşte-ne în ispite;
Iisuse, Cel ce ai biruit puterile întunericului, luminează-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 2-lea
Văzându-Te pe Tine îngerul în grădina Ghetsimani, în rugăciuni nevoindu-Te până la sudoare de sânge, stând înaintea Ta, Te întărea, când Te îngreunau ca o sarcină păcatele noastre. Căci Tu, pe Adam ridicându-l, l-ai adus înaintea Tatălui, plecându-Ţi genunchii şi rugându-Te. Pentru aceasta cu smerenie, cu credinţă şi cu dragoste Îţi cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Înţelegerea cea neînţeleasă a pătimirii Tale celei de voie n-au înţeles-o iudeii. Pentru aceea, când Te căutau pe Tine noaptea cu făclii, le-ai zis lor: „Eu sunt”; iar ei, deşi au căzut la pământ, după aceea Te-au dus legat la judecată. Dar noi, căzând cu umilinţă şi cu dragoste, strigăm Ţie:
Iisuse, Cel ce eşti Lumina lumii, ai fost urât de toată lumea cea vicleană;
Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea neapropiată, ai fost prins de stăpânitorii întunericului;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte, de fiul pierzării ai fost dat la moarte;
Iisuse, Cel ce Te dăruieşti tuturor în dar, ai fost vândut pentru treizeci de arginţi;
Iisuse, Cel fără de vicleşug, de vânzătorul Iuda cu vicleşug ai fost sărutat;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 3-lea
Cu puterea dumnezeirii Tale ai arătat dinainte lepădarea cea de trei ori a ucenicului Tău. Dar el, deşi s-a lepădat de Tine cu jurământ, după aceea, când Te-a văzut în casa Arhiereului pe Tine, Domnul şi Învăţătorul lui, a plâns cu amar. Caută dar şi spre noi, Doamne, şi inimile noastre cele împietrite umple-le de dragostea Ta, iar ochilor noştri dă-le lacrimi de pocăinţă, ca să ne spălăm păcatele noastre, strigând către Tine: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Având cu adevărat stăpânire ca un Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec, ai stat înaintea Arhiereului Caiafa, cel fărădelege, Tu, Cel ce eşti Domnul şi Stăpânul tuturor, primind să fii chinuit de cei pe care Însuţi i-ai zidit; pentru aceasta primeşte acum de la noi această rugăciune:
Iisuse, Cel ce eşti dorirea tuturor, dacă, pentru frică, Apostolul Petru de Tine s-a lepădat, nu ne lepăda pe noi, păcătoşii, ci ne mântuieşte;
Iisuse, ajută-ne să nu ne lepădăm de Tine;
Iisuse, Cel ce eşti fără de preţ, dar cu preţ ai fost vândut, scapă-ne şi pe noi de vrăjmaşi;
Iisuse, Arhiereule, Cel ce în Sfânta Sfintelor ai intrat, curăţeşte-ne şi pe noi cu sfânt Sângele Tău de toate întinăciunile trupeşti şi sufleteşti;
Iisuse, Cel ce ai fost legat, dar singur ai puterea de a lega şi dezlega, dezleagă păcatele noastre cele multe;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 4-lea
Iudeii, cu viforul uciderii lui Hristos suflând şi glasul tatălui minciunii ascultând, al diavolului cel ucigător de oameni, Te-au lepădat pe Tine, Cel ce eşti Calea, Adevărul şi Viaţa cea adevărată. Iar noi pe Tine, Hristoase, puterea lui Dumnezeu în care sunt tăinuite toate vistieriile înţelepciunii, mărturisindu-Te, strigăm către Tine: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzind Pilat blândeţea graiurilor Tale, Te-a dat ca pe un vrednic de moarte spre răstignire, deşi singur a mărturisit că nici o vină n-a aflat întru Tine. Mâinile şi-a spălat, însă inima şi-a întinat-o, iar noi, minunându-ne de taina Pătimirii Tale celei de voie, cu umilinţă strigăm către Tine:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu şi al Fecioarei, muncit ai fost de fiii celor fărădelege;
Iisuse, Cel ce îmbraci cu podoabă cerul şi pământul, gol ai fost şi batjocorit;
Iisuse, Cel ce speli rănile păcatelor, rănit ai fost;
Iisuse, Împăratul tuturor, în loc de dragoste şi mulţumire, chinuri aspre de la fiii lui Israel ai primit;
Iisuse, Cel ce pentru noi ai fost chinuit şi batjocorit şi rănit, tămăduieşte rănile sufletelor şi trupurilor noastre;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 5-lea
Cu sângele rănilor Tale Te-ai îmbrăcat, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină. Ştim cu Proorocul, ştim cu adevărat pentru ce sunt roşite hainele Tale; noi, Doamne, cu păcatele noastre Te-am rănit pe Tine; încă Ţie, Celui ce ai fost rănit pentru noi, Îţi strigăm cu credinţă: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văzându-Te pe Tine cu Duhul mai-înainte grăitorul de Dumnezeu Isaia, plin de răni şi fără de cinste, înspăimântat fiind a strigat: „Văzutu-L-am pe El şi nu avea chip, nici frumuseţe”. Iar noi, privindu-Te răstignit pe Cruce, cu credinţă strigăm:
Iisuse, Cel ce pentru noi necinste ai răbdat, cu slavă şi cu cinste L-ai încununat pe om;
Iisuse, Cel ce pălmuit ai fost pe faţă, spre a Cărui faţă îngerii a căuta nu pot;
Iisuse, Care cu trestia ai fost bătut peste cap, pleacă-ne spre smerenie capetele noastre;
Iisuse, Cel ce ochii cei prealuminoşi cu sânge I-ai avut întunecaţi, întoarce ochii noştri ca să nu vadă deşertăciunile lumii;
Iisuse, Care ai fost bătut şi cu toate mădularele dureri ai suferit, fă-ne întregi şi sănătoşi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 6-lea
Propovăduitor al nevoinţei Tale s-a arătat Pilat, arătând poporului că nimic vrednic de moarte nu se află întru Tine, dar iudeii ca nişte fiare sălbatice, văzând sângele Tău, scrâşneau din dinţi strigând: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L”, iar noi, sărutând preacuratele Tale răni, cântăm: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Strălucit-ai la arătare spre mirarea îngerilor şi a oamenilor. Pilat pentru Tine a grăit: „Iată Omul!”. Veniţi dar cu toţii, să ne închinăm Domnului Iisus, Celui ce pentru noi a fost batjocorit, şi să-I strigăm:
Iisuse, Făcătorul şi Judecătorul tuturor, Tu Te-ai lăsat judecat şi chinuit de cei ce prin Tine s-au zidit;
Iisuse, dătătorul înţelepciunii, celor fără de minte răspuns nu ai dat;
Iisuse, Cel ce tămăduieşti pe cei bolnavi de păcate, dă-ne alinare prin pocăinţă;
Iisuse, Păstorul cel Bun, Cel ce ai fost batjocorit de demoni, umple inimile noastre de dragostea Ta;
Iisuse, primeşte-ne în ceata aleşilor Tăi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 7-lea
Vrând să izbăveşti pe om din robia vrăjmaşului, Te-ai smerit pe Tine înaintea vrăjmaşilor Tăi, Iisuse, şi ca un miel fără de glas, spre junghiere ai fost adus, răni pretutindeni răbdând, ca întru totul să-l vindeci pe omul care Îţi cântă: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Îndelungă răbdare ai avut când ostaşii Te batjocoreau, după porunca judecătorului nedrept, cu răni cumplite chinuind trupul Tău, care s-a umplut în întregime de sânge; pentru aceasta cu lacrimi de umilinţă strigăm Ţie:
Iisuse, Iubitorule de oameni, Care de oameni cu spini ai fost încununat;
Iisuse, Cel fără de patimă, care grele pătimiri ai răbdat ca pe noi din patimă să ne izbăveşti;
Iisuse, Mântuitorul nostru, mântuieşte-ne pe noi cei vrednici de toată osânda;
Iisuse, sprijinitorul şi întăritorul nostru, Care ai fost părăsit de toţi, întăreşte-ne pe noi, robii Tăi;
Iisuse, bucuria noastră, Cel ce tare ai fost necăjit de oameni, veseleşte-ne pe noi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 8-lea
În chip minunat s-au arătat Ţie Moise şi Ilie pe Muntele Taborului, grăind despre moartea Ta pe care aveai să o pătimeşti în Ierusalim, acolo văzând slava Ta, iar aici mântuirea primind-o, cântăm: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Pentru mulţimea păcatelor mele ocări şi chinuri ai răbdat, Hristoase, pretutindeni de cei răi ai fost gonit, ca unii ce Te socoteau a fi împotriva Cezarului, iar alţii ca pe un făcător de rele Te judecau, încât strigau: „Ia-L şi răstigneşte-L!”. Dar noi pe Tine, Domnul Cel răstignit pentru mântuirea noastră, din adâncul inimii Te rugăm:
Iisuse, Judecătorul nostru, Care cu nedreptate ai fost judecat, nu ne judeca pe noi după faptele noastre;
Iisuse, ajutorul nostru, Cel ce ai pătimit pe Cruce, în ceasul necazurilor nu ne lăsa pe noi;
Iisuse, Care ai strigat către Tatăl pentru ajutor, ajută-ne în neputinţele noastre;
Iisuse, Mântuitorul nostru, Care necinste ai primit, nu ne lipsi de slava Ta, ci ne mântuieşte;
Iisuse, Cel ce ne-ai învăţat adevărata smerenie, nu ne lepăda pe noi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 9-lea
Toată firea s-a clătinat, văzându-Te pe Tine răstignit pe Cruce, soarele în cer razele şi-a ascuns, pământul s-a cutremurat, catapeteasma templului s-a despicat, pietrele s-au sfărâmat, iadul pe morţi i-a scos afară, iar noi, cu credinţă şi cu smerenie închinându-ne Sfintelor Tale Pătimiri, cântăm: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Ritorii cei mult vorbitori, deşi mult grăiesc, nu pot să dea mulţumire vrednică dumnezeieştilor Tale Pătimiri, iar sufletele şi trupurile noastre, inimile şi toate mădularele noastre, cu umilinţă se roagă către Tine, Iubitorule de oameni:
Iisuse, Cel ce pironit fiind pe Cruce mâinile către toţi ai întins, pironeşte şi zapisul greşelilor noastre;
Iisuse, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce în coastă ai fost împuns, învredniceşte-ne a intra în cămara Ta cea cerească;
Iisuse, Cel ce ai fost răstignit, răstigneşte păcatele şi patimile noastre;
Iisuse, Cel ce Te-ai săvârşit în chinuri, dă-ne nouă să nu judecăm şi să nu osândim pe nimeni;
Iisuse, Mult-milostive, să nu cadă peste noi osânda Ta;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 10-lea
Vrând să mântuieşti lumea, ai tămăduit, Doamne, orbii, şchiopii, surzii şi leproşii, duhurile cele rele le-ai izgonit, iar cei nerecunoscători cu răutatea chinuindu-Te, pe Cruce Te-au pironit, căci nu ştiau să cânte: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Împărate Preaveşnice, Iisuse, pătimit-ai cu trupul pentru a noastră neînfrânare ca să ne speli de păcate, dându-ne nouă pildă ca să urmăm Sfintele Tale învăţături şi cu dragoste să strigăm:
Iisuse, dragostea cea fără de sfârşit, celor ce Te-au răstignit nu le-ai socotit păcatul;
Iisuse, Cel ce cu lacrimi şi cu suspinuri Te-ai rugat, învaţă-ne pe noi să ne rugăm;
Iisuse, Cel ce toate proorociile despre Tine le-ai împlinit, împlineşte dorinţele cele bune ale inimilor noastre;
Iisuse, Cel ce Ţi-ai dat duhul în mâinile Tatălui, primeşte în ceasul ieşirii şi duhurile noastre;
Iisuse, Cel ce nu ai oprit împărţirea veşmintelor Tale, cu blândeţe să desparţi de trupuri sufletele noastre la vremea rânduită;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 11-lea
Cântare cu totul umilită a adus Ţie cea cu totul nevinovată, Maica Ta, zicând: „Deşi pătimeşti pe Cruce, Te ştiu pe Tine din pântece ca pe Cel din Tatăl născut mai-nainte de Luceafăr, şi văd că toată făptura cu Tine pătimeşte”. Cel ce Ţi-ai dat Duhul Părintelui Tău, primeşte şi duhurile noastre şi nu ne lăsa pe noi, cei ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Cântăm suferinţa Ta cea de voie, ne închinăm Pătimirilor Tale, Hristoase, şi credem cu sutaşul că eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Iar când vei veni cu putere multă şi cu slavă mare pe norii cerului, atunci nu ne ruşina pe noi, cei ce suntem răscumpăraţi cu Sângele Tău şi care Îţi strigăm:
Iisuse, Mult-pătimitorule, izbăveşte-ne pe noi de plânsul cel veşnic, pentru lacrimile Preacuratei Maicii Tale;
Iisuse, Cel ce de toţi ai fost părăsit, nu ne părăsi pe noi în ceasul morţii noastre;
Iisuse, primeşte-ne şi pe noi ca pe Magdalena să sărutăm sfintele Tale picioare;
Iisuse, cu vânzătorul şi cu cei ce Te-au răstignit pe Tine, nu ne osândi pe noi, smeriţii Tăi robi;
Iisuse, fă-ne părtaşi bunătăţilor cereşti;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 12-lea
Dăruieşte-ne har, dezlegătorule al tuturor datoriilor, Hristoase, şi ne primeşte pe noi, cei ce cinstim Sfintele Tale Patimi, precum ai primit pe Pavel şi pe cei ce Te-au slăvit pe Tine, şterge păcatele noastre, curăţeşte-ne, sfinţeşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, cei ce cu credinţă, cu smerenie şi cu dragoste cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cinstind şi slăvind Pătimirea Ta, Hristoase, Te lăudăm şi credem împreună cu Toma că Domn şi Dumnezeu eşti, Cel ce vei judeca viii şi morţii; învredniceşte-ne, Doamne, Împărăţiei Tale celei veşnice pe noi, cei ce strigăm către Tine:
Iisuse, Cel ce pentru noi ai pătimit, izbăveşte-ne din necazuri, din patimi şi din nevoi;
Iisuse, Cel ce ai fost batjocorit, scapă-ne pe noi de batjocura vrăjmaşilor noştri;
Iisuse, Cel ce ai fost biciuit, nu ne pedepsi pe noi, pentru păcatele noastre, ci ne mântuieşte;
Iisuse, Cel ce Te-ai umilit, dă inimilor noastre umilinţă şi smerenie, ca să ne mărturisim greşelile şi păcatele noastre;
Iisuse, Cel ce eşti dragostea cea netrecătoare, nu îngădui să fim biruiţi de răutate;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 13-lea
O, Iisuse Hristoase, Mieluşelul lui Dumnezeu, Cel ce ridici păcatele lumii, primeşte această puţină rugăciune de mulţumire, pe care o aducem Ţie, şi cu mântuitoarele Tale Pătimiri, vindecă-ne pe noi de toată durerea sufletească şi trupească, izbăveşte-ne cu Crucea Ta cea Sfântă de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi, la sfârşitul vieţii noastre, nu ne lăsa pe noi, izbăvindu-ne cu moartea Ta din veşnica moarte, să strigăm Ţie: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice Icosul 1:Cel ce Dumnezeu fiind…, Condacul 1:Apărătorul cel mare şi Domn al cerului şi al pământului…, şiaceastă
Icosul 1
Cel ce Dumnezeu fiind, pentru noi om Te-ai făcut şi pe noi, cei omorâţi de păcate, cu Trupul şi Sângele Tău cel făcător de viaţă, ne-ai înviat. Drept aceea Ţie, Căruia ne-ai arătat atâta dragoste, cu mulţumire strigăm:
Iisuse, Dumnezeule, dragostea cea mai înainte de veci, Cel ce pentru neamul pământesc ai binevoit a pătimi;
Iisuse, Cel ce trup ca al nostru ai luat şi cu moartea Ta stăpânirea morţii ai stricat;
Iisuse, Cel ce cu rănile Tale lumea ai răscumpărat;
Iisuse, Mântuitorule, întăreşte-ne în ispite;
Iisuse, Cel ce ai biruit puterile întunericului, luminează-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul 1
Apărătorul cel mare şi Domn al cerului şi al pământului, pe Tine, Împăratul cel nemuritor, văzându-Te răstignit pe Cruce, făptura toată s-a schimbat, Cerul s-a înspăimântat, temeliile pământului s-au clătinat. Iar noi, nevrednicii, închinăciune de mulţumire aducând Pătimirilor Tale pentru noi, cu tâlharul strigăm Ţie: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta! Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Făcător al cerului şi al pământului, Mântuitorul lumii, iată, noi, nevrednicii şi păcătoşii, cu smerenie plecăm genunchii inimilor noastre înaintea măririi slavei Tale şi mulţumire Îţi aducem, Împărate al tuturor şi Doamne, că bine ai voit ca un om a purta toate ostenelile, nevoile, ispitele şi chinurile, ca să fii nouă pildă întru toate. Tu ai purtat toate întristările şi necazurile fiind nouă ajutor, împreună-pătimitor şi Mântuitor. Ştim, întru tot Îndurate Stăpâne, că pentru mântuirea noastră Crucea şi Pătimirile ai răbdat, ca pe noi să ne răscumperi din robia cea cumplită a vrăjmaşului. Ce dar vom aduce Ţie, Iubitorule de oameni, pentru toate câte ai pătimit pentru noi, păcătoşii? Sufletele şi trupurile şi toate cele bune de la Tine sunt şi noi ai Tăi suntem. Numai la milostivirea Ta cea nemăsurată nădăjduim, Bune şi Îndurate Doamne, lăudăm îndelungata Ta răbdare, mărim milostivirea Ta cea multă, închinându-ne Preacuratelor Pătimiri şi cu toată dragostea sărutăm mâinile Tale, strigând: Miluieşte-ne pe noi, robii Tăi, şi fă să nu fie fără de roade întru noi Crucea Ta cea Sfântă şi ca, împărtăşindu-ne aici cu credinţă Pătimirilor Tale, să ne învrednicim a vedea şi în ceruri slava Împărăţiei Tale, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
POST
●Sf Gurie al Rusiei a spus ca cine se impartaseste in Joia Mare , puterea Sfintei Impartasanii ii va da putere 3 ani.Sfantul recomanda sa faca acest lucru crestinii inaintea razboiului mondial.
● Cine poate sa tină post negru in Saptamana Patimilor ,Postul Patimilor Domnului !
●Iar in Vinerea Mare spunea sa ne plangem pacatele îngenuncheati la Crucea Mantuitorului ,cu lumanare aprinsă ,de la ora 15 pana la ora 18 si cine are necazuri mari sa ceara ajutor si in necazuri si va fi ajutat.
CUNUNA LUI HRISTOS
Cununa lui Hristos
V-ati intrebat vreodata din ce a fost impletita cununa lui Hristos ?
Multi vor spune : din spini ! Dar nu orice fel de spini, ci din spin
târâtor ! Aceasta specie este fara floare, fara frunze…numai niste
nuiele elastice, pline cu spini ascutiti, care se intindeau in tot
pietrisul si bolovanisul drumurilor din Ierusalim.
E atat de dureros incat de te-ar intepa in picior, imediat s-ar umfla si
s-ar innegri locul, de parca acel spin ar fi otravit…iar in vremea
aceea, ca sa fie scos de catre un doctor, ar trebui sa fie scos cu o
bucata din locul in care s-a infipt pentru ca alta posibilitate nu
exista.
Ganditi-va acum : cununa lui Hristos a fost impletita din trei nuiele de
spin târâtor care aveau patruzeci si doi de spini ! Iata marturia lui
Sotirios Crotos, unul din cei saptezeci de ucenici si unul dintre cei
care au ajutat la coborarea de pe Cruce a lui Hristos (Sotirios Crotos,
inainte sa-l intalneasca pe Hristos practicase medicina):
,,…Coroana de spini era foarte indesata pe cap.Am zis in gand :,,Doamne
ajuta-ma!”.Mi-a dat in gand sa torn ulei de jur imprejurul ei, pe
dedesubt.Am turnat si cele trei nuiele de spin tarator au iesit, LASAND
SPINII INFIPTI IN CAP….
Doamne Dumnezeule, tot capul era numai cheaguri de sange, amestecate cu
par.I-am spalat capul, l-am masat usor cu ulei de migdale si am cules
usor toti spinii, LASAND IN URMA LOR GAURI, CU TOTUL PATRUZECI SI
DOI.L-am uns cu uleiuri aromate si mirodenii.L-am pieptanat.Fata si
gatul erau numai siroaie de sange, iar barba plina de scuipat.
Ah ! Spatele, tot spatele, de la umeri la brau era o masa de carne.In
douazeci si sase de ani de practica a medicinii am intalnit bolnavi
rupti, flagelati,arsi de vii, cu ochii scosi, ciopartiti, batuti,
jupuiti, dar n-am intalnit un spate asa de sfaramat si faramitat.
Vai ! Cata durere a putut rabda fara murmur.Nu e de mirare, ca la fiecare pas cadea….”
Deci cine putea sa bea acest pahar al durerii ??? Numai un singur
OM..numai Cel care a venit sa ne rascumpere si care a purtat toate
crucile si pacatele firii omenesti, numai Cel care a impacat Cerul cu
Pamantul si pe Om cu Dumnezeu : IISUS HRISTOS.
Si cata suferinta trupeasca a indurat , nu aceasta a fost cea mai crunta !
TREI MARI SI IUTI DURERI A AVUT DOMNUL :
– cand i-au intins soldatii trupul pe Cruce de I s-au desfacut toate
incheieturile( Crucea fiind mare si trupul Sau delicat).Atunci s-a
implinit proorocia lui David :,,Numarat-au oasele mele”
– cand a vazut ca nu multi s-au intors la credinta si si-a varsat sangele in zadar
– cand a vazut-o pe Preacurata Maica Sa zdrobita de durere la picioarele Crucii.
RUGACIUNE DE MULTUMIRE
Multumim, Multmilostive Doamne, ca ai primit a pogori din inaltimea
Sfintei Tale maretii si a Te rastigni de bunavoie pe Cruce ca sa ne
scoti pe noi din adancul iadului si din legaturile pacatului si sa ne
aduci Duhul Tatalui.Pe Acesta, Preasfinte Dumnezeule, nu-L lua de la
noi, nici Preacuratele, Preacinstitele si de Viata Facatoarele Tale
Taine, ci binevoieste a ne curati, lumina si mantui cu ele, Dumnezeul
parintilor nostri, si pe noi, pacatosii, si pe tot neamul nostru mic si
mare, viu si adormit.Amin !
Sfânta şi Marea Miercuri - Iuda și femeia cea păcătoasă - Săptămâna Patimilor
Domnul a venit să aducă foc pe pământ. Pe măsură ce înaintează spre Golgota, acest foc devine tot mai puternic, transfigurându-i şi înnoindu-i pe toţi cei ce se apropie de el:
Vameşii devin milostivi şi îşi împart averile săracilor; inima lor se lărgeşte împătrit.
Pruncii se fac înţelepţi şi înalţă cântare de laudă şi de mulţumită lui Dumnezeu, Care „vine blând, drept şi mântuitor” (Zah. 9, 9).
Desfrânatele încep să ducă o viaţă curată şi nebunia vieţii lor decăzute se preface în iubire neostoită pentru Dumnezeu. Tâlharul se luminează şi devine învăţător neîntrecut al dreptăţii Crucii, astfel încât chiar în ziua aceea raiul îşi deschide porţile înaintea lui.
Taina iubirii lui Hristos este mare şi de nepătruns; doar o inimă arzătoare este în stare să o înţeleagă câtuşi de puţin. Avem trebuinţă de veşmântul smereniei ca să putem pătrunde în prezenţa de-viaţă-făcătoare a mult-pătimitorului Domn al slavei şi să primim ungerea înţelepciunii Lui celei mântuitoare.
Arhimandrit Zaharia Zaharou, Vesnicul astazi, Editura Bizantina, 2018
Dragilor, vă voi spune câteva gânduri despre Sfânta și Marea zi de Miercuri, despre denia ce va avea loc în seara aceasta…
În Sfânta şi Marea Miercuri dumnezeieştii Părinţi au hotărât să se facă pomenire de femeia cea păcătoasă care a uns cu mir pe Domnul, pentru că lucrul aceasta s-a întâmplat cu puţin înainte de mântuitoarea patimă.
Tot astăzi în marea miercuri ne amintim și de vânzarea lui Iuda. Astăzi, miercuri, Iuda s-a învoit cu arhierii ca să-L vândă pe Domnul, și a tocmit prețul pentru această afacere. De aceea postim noi în fiecare miercuri din săptămână. Pentru că în zi de miercuri Iuda, a avut gând viclean împotriva lui Dumnezeu. Și cum știm că de la gânduri pornesc toate faptele noastre…. Sau că mai întâi fiecare faptă a noastră, rea sau bună, a fost gând, de aceea Sfinții Părinți ne îndeamnă să fim atenți la gândurile noastre.
Să lepădăm gândurile cele rele…
Să le spovedim….
Și să ne împotrivim gândului celui rău mai înainte de a deveni cuvânt sau faptă.
În această seară Biserica ne pune înainte 2 tipuri de persoane, care acționează PARADOXAL în relația lor cu Domnul Iisus Hristos.
Mai întâi Iuda.
Apostol chemat al lui Dumnezeu, pentru a propovădui Evanghelia la toată lumea. Chemat de Dumnezeu pentru calitățile sale, pentru simplitatea sa…. Iuda, prieten al Domnului, „casnic” al lui Iisus, om apropiat de Stăpânul… a primit sfaturi împreună cu ceilalți apostoli în intimitatea relației lor.
El, cel care a auzit atâtea învățături înalte de la Dumnezeu….
De observat și subliniat că prietenia i-a legat pe Iisus și pe Iuda.
Apoi pe de altă parte: femeia păcătoasă.
Femeia desfrânată… care prin păcatele ei mult a nebăgat în seamă poruncile Domnului. Femeia cea păcătoasă care „toate” mădularele trupului ei le-a „spurcat” cu păcatul desfrânării… Și câți oameni a dus în ispită! Câtora le-a stricat familia… Câți bărbați a despărțit de femeile lor?
De observat și subliniat că păcatul a făcut-o pe această femeie „dușman” față de Dumnezeu…. În sensul că a depărtat-o mult… Păcatul, zic Sfinții Părinți rupe relația omului cu Dumnezeu. Orice păcat, indiferent cât de mic, are în spate o atitudine egoistă, principial îndreptată înspre Creator și rânduiala lui frumoasă pusă în lume.
Practic, avem în față diseară pe Iuda – prietenul și apostolul Domnului (1 din cei 12) și pe Femeia cea păcătoasă – desfrânata, depărtată mult de Dumnezeu.
De pe aceste 2 poziții fiecare acționează conform libertății lui.
Iuda, se pornește cu gând viclean împotriva lui Iisus, și în ascuns plănuiește vânzarea. Iar femeia păcătoasă auzind de Iisus Cel ce iartă păcatele, și văzând bunătatea Lui, simțind dumnezeirea Lui….
vrea să se împrietenească cu Domnul.
Domnul devenise magnet pentru cei păcătoși, căci chema pe toți prin bunătatea Sa. De aceea mânca cu fariseii și cărturarii, de aceea intra în casele vameșilor, pentru că ei îl simpatizau. Nu se simțeau judecați de El. Domnul prin tot ceea ce făcea împlinea cuvântul care L-a zis: „N-am venit să chem pe cei drepți la pocăință, ci pe cei păcătoși!”
Gândiți-vă la un sfânt – bunicuț, blând și bun, smerit și zâmbitor… Gândiță-vă la fața blândă a unei mame și la tandrețea și delicatețea ei cu copilașul ei…. Și puneți-le împreună și veți avea un mic tablou al blândeții Domnului nostru Iisus Hristos. Acum, Iuda deși apostol, avea slăbiciuni omenești, ca și ceilalți apostoli. Și zic cântările Bisericii că era iubitor de argint.
Dar cu cât îl vinde pe Domnul? Cu 30 de arginți?
Iuda, care auzise de la Iisus Hristos că un suflet valorează mai mult decât întreaga lume. Că un om nu are preț…. Că toate bogățiile lumii nu sunt nimic față de OM, față de capodopera Creației, cea mai complexă mașinărie inventată de Dumnezeu. Omul e maximul pe care Dumnezeu L-a dat în creativitate. Dacă ar fi putut face ceva mai complicat, l-ar fi făcut. De aceea omul e o mare taină… Mai ales că Omul a devenit Sălaș al lui Dumnezeu, care locuiește permanent în trup. Rămâne om în veșnicie.
Dacă omul valorează atât de mult, cum oare să vinzi pe Creatorul omului cu 30 de arginiți? Bani cu care puteai cumpăra o parcelă de pământ…. o bucată de humă amârâtă….
Dacă ar fi cerut toată visteria templului, s-ar mai fi apropiat de înțelegerea măreției CELUI ce stă înaintea lui. Dar nu, el cere un preț de nimic…. Cum să vinzi pe cel neprețuit? Cum să vinzi pe Cela ce DĂ VALOAREA a tot ceea ce există. Domnul aduce din neființă totul și prin asta PUNE VALOARE oricărui lucru creat.
Pe de altă parte, femeia păcătoasă, cumpără mir de mare preț, și vine să-L ungă pe Hristos. Căci știe că Hristos dăruia în schimb iertarea păcatelor. Și ce va da oare omul în schimbul iertării păcatelor lui de către Dumnezeu? Nimic…
Dar femeia cea păcătoasă totuși arată că a înțeles cât de mult valorează salvarea sufletului ei prin iertarea faptelor ei. Vine și unge cu mir pe Domnul, și-i șterge picioarele cu părul capului ei, și varsă lacrimi de pocăință. Căci dulce era Iisus…. Dulce era să stea la picioarele Stăpânului! Și plângea de bucurie și cu lacrimile ei ștergea picioarele Domnului, ca să arate cât de mult Îl prețuia pe Iisus Hristos.
„Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni, şi s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul cel greu al răutaților; iar ucenicul cel nemulțumitor, suflând împotriva harului Tău, l-a lepădat pe el şi s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pentru dragostea banilor. Slavă, Hristoase, milostivirii Tale.”
Iuda rămâne cu banii și se spânzură, fiind mustrat puternic de cugetul lui.
Iuda trăiește în firea sa lucrarea păcatului care este în final una singură: MOARTEA.
Ori ce faceți, oriunde sunteți, oricine sunteți, dacă păcatul e în voi și lucrează, încet încet vă va duce spre moarte. Ori vindecarea noastră nu este decât împărtășirea permanentă, deasă și conștientă cu VIAȚA. Numai Hristos-Viața poate pune capăt morții păcatului în mine.
Femeia cea păcătoasă, devine prietenă a Domnului…. Trece din moarte la viață prin pocăință…
Leapădă viața cea murdară și Domnul îi confirmă schimbarea sufletului ei, și o întărește spre bine. De aceea această faptă a ei este propovăduită în toată lumea, acolo unde Evanghelia se propovăduiește. Dar ungerea Domnului de către femeia păcătoasă este rânduită special aproape de Patimile Sale, ca să fie semn / simbol pentru îngroparea Lui. Să arate tuturor că știa toate câte vor urma.
Să arate lui Iuda că știa că a plănuit deja vânzarea, și să-l răzgândească…
„luda cel înşelător poftind iubirea de argint, a gândit cu vicleşug să Te vândă, Doamne, pe Tine, comoara vietii. Pentru aceasta şi îmbătându-se, a alergat la iudei şi a zis călcătorilor de lege: Ce vreti sa-mi dati, şi eu, îl voi da pe El voua, ca să-L rastigniti?”
„Pacătoasa ştergând cu căldură preacuratele Tale picioare, cu părul capului ei, şi din adânc suspinând, a grăit cu plângere: Indurate, nu mă lepăda, nici nu mă urî, Dumnezeul meu, ci mă primeşte pe mine, ceea ce mă pocăiesc, și mă mântuiește, ca un iubitor de oameni.”
Cam atât pentru azi.
Să vă bucurați de denia din această seară și de ziua de mâine, și să vă gândiți la tot ceea ce a lucrat Domnul pentru noi.
Doamne ajută!
Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor
-
Infectia cu virus hepatitic C (VHC) reprezinta o importanta problema de sanatate publica globala. Prevalenta viremica actuala estimata ...
-
Pielita de ou pentru prepararea acidului hialuronic natural Domnul Ioan Marcus din Aiud, cititorul nostru fidel, ne-a trimis spre publicar...
-
Am primit reteta unui nou preparat natural din partea domnului Ioan Marcus din Aiud, cititorul nostru fidel. Cu siguranta, vor fi multi di...
-
"1. FRICA micsoreaza diametrul vaselor de sange, ca urmare a unei varsari excesive de adrenalina in sange. Acest fapt duce la o subali...
-
Cred ca nu mai trebuie sa va spun cat de gustoase si de sanatoase sunt aceste uleiuri. Le folosesc in bucatarie cu drag . Atat salate...
-
RO.aliment organizeaza , in premiera nationala, campania de informare, educare si constientizare a beneficiilor consumului inteligent ...
-
In perioada 2-5 aprilie 2020, in cadrul Centrului Expozitional Romexpo , se desfasoara 5 manifestari cu tematica home & deco: Const...
-
Majoritatea oamenilor privesc boala fie ca pe un ghinion în viaţa lor, o nedreptate, fie ca pe ceva ereditar, o moștenire genetică nemer...
-
Chiar daca nu ati vazut sau nu ati cultivat niciodata un rodiu ( Punica granatum ), cu siguranta ati gustat, macar o data, din fructul sau...
-
Conacul boieresc cunoscut localnicilor sub numele de Stupina lui Christoph este situat la marginea Brasovului, intr-o zona linistita ...