Sfânta şi Marea Miercuri - Iuda și femeia cea păcătoasă - Săptămâna Patimilor

Domnul a venit să aducă foc pe pământ. Pe măsură ce înaintează spre Golgota, acest foc devine tot mai puternic, transfigurându-i şi înnoindu-i pe toţi cei ce se apropie de el:

Vameşii devin milostivi şi îşi împart averile săracilor; ini­ma lor se lărgeşte împătrit.

Pruncii se fac înţelepţi şi înalţă cântare de laudă şi de mul­ţumită lui Dumnezeu, Care „vine blând, drept şi mântuitor” (Zah. 9, 9).

Desfrânatele încep să ducă o viaţă curată şi nebunia vieţii lor decăzute se preface în iubire neostoită pentru Dumnezeu. Tâlharul se luminează şi devine învăţător neîntrecut al dreptăţii Crucii, astfel încât chiar în ziua aceea raiul îşi des­chide porţile înaintea lui.

Taina iubirii lui Hristos este mare şi de nepătruns; doar o inimă arzătoare este în stare să o înţeleagă câtuşi de puţin. Avem trebuinţă de veşmântul smereniei ca să putem pătrunde în prezenţa de-viaţă-făcătoare a mult-pătimitorului Domn al slavei şi să primim ungerea înţelepciunii Lui celei mântuitoare.

Arhimandrit Zaharia Zaharou, Vesnicul astazi, Editura Bizantina, 2018

Dragilor, vă voi spune câteva gânduri despre Sfânta și Marea zi de Miercuri, despre denia ce va avea loc în seara aceasta…

În Sfânta şi Marea Miercuri dumnezeieştii Părinţi au hotărât să se facă pomenire de femeia cea păcătoasă care a uns cu mir pe Domnul, pentru că lucrul aceasta s-a întâmplat cu puţin înainte de mântuitoarea patimă.

Tot astăzi în marea miercuri ne amintim și de vânzarea lui Iuda. Astăzi, miercuri, Iuda s-a învoit cu arhierii ca să-L vândă pe Domnul, și a tocmit prețul pentru această afacere. De aceea postim noi în fiecare miercuri din săptămână. Pentru că în zi de miercuri Iuda, a avut gând viclean împotriva lui Dumnezeu. Și cum știm că de la gânduri pornesc toate faptele noastre…. Sau că mai întâi fiecare faptă a noastră, rea sau bună, a fost gând, de aceea Sfinții Părinți ne îndeamnă să fim atenți la gândurile noastre.

Să lepădăm gândurile cele rele…

Să le spovedim….

Și să ne împotrivim gândului celui rău mai înainte de a deveni cuvânt sau faptă.

În această seară Biserica ne pune înainte 2 tipuri de persoane, care acționează PARADOXAL în relația lor cu Domnul Iisus Hristos.

Mai întâi Iuda.

Apostol chemat al lui Dumnezeu, pentru a propovădui Evanghelia la toată lumea. Chemat de Dumnezeu pentru calitățile sale, pentru simplitatea sa…. Iuda, prieten al Domnului, „casnic” al lui Iisus, om apropiat de Stăpânul… a primit sfaturi împreună cu ceilalți apostoli în intimitatea relației lor.

El, cel care a auzit atâtea învățături înalte de la Dumnezeu….

De observat și subliniat că prietenia i-a legat pe Iisus și pe Iuda.

Apoi pe de altă parte: femeia păcătoasă.

Femeia desfrânată… care prin păcatele ei mult a nebăgat în seamă poruncile Domnului. Femeia cea păcătoasă care „toate” mădularele trupului ei le-a „spurcat” cu păcatul desfrânării… Și câți oameni a dus în ispită! Câtora le-a stricat familia… Câți bărbați a despărțit de femeile lor?

De observat și subliniat  că păcatul a făcut-o pe această femeie „dușman” față de Dumnezeu…. În sensul că a depărtat-o mult… Păcatul, zic Sfinții Părinți rupe relația omului cu Dumnezeu. Orice păcat, indiferent cât de mic, are în spate o atitudine egoistă, principial îndreptată înspre Creator și rânduiala lui frumoasă pusă în lume.

Practic, avem în față diseară pe Iuda – prietenul și apostolul Domnului (1 din cei 12) și pe Femeia cea păcătoasă – desfrânata, depărtată mult de Dumnezeu.

De pe aceste 2 poziții fiecare acționează conform libertății lui.

Iuda, se pornește cu gând viclean împotriva lui Iisus, și în ascuns plănuiește vânzarea. Iar femeia păcătoasă auzind de Iisus Cel ce iartă păcatele, și văzând bunătatea Lui, simțind dumnezeirea Lui….

vrea să se împrietenească cu Domnul.

Domnul devenise magnet pentru cei păcătoși, căci chema pe toți prin bunătatea Sa. De aceea mânca cu fariseii și cărturarii, de aceea intra în casele vameșilor, pentru că ei îl simpatizau. Nu se simțeau judecați de El. Domnul prin tot ceea ce făcea împlinea cuvântul care L-a zis: „N-am venit să chem pe cei drepți la pocăință, ci pe cei păcătoși!”

Gândiți-vă la un sfânt – bunicuț, blând și bun, smerit și zâmbitor… Gândiță-vă la fața blândă a unei mame și la tandrețea și delicatețea ei cu copilașul ei….  Și puneți-le împreună și veți avea un mic tablou al blândeții Domnului nostru Iisus Hristos. Acum, Iuda deși apostol, avea slăbiciuni omenești, ca și ceilalți apostoli. Și zic cântările Bisericii că era iubitor de argint.

Dar cu cât îl vinde pe Domnul? Cu 30 de arginți?

Iuda, care auzise de la Iisus Hristos că un suflet valorează mai mult decât întreaga lume. Că un om nu are preț…. Că toate bogățiile lumii nu sunt nimic față de OM, față de capodopera Creației, cea mai complexă mașinărie inventată de Dumnezeu. Omul e maximul pe care Dumnezeu L-a dat în creativitate. Dacă ar fi putut face ceva mai complicat, l-ar fi făcut. De aceea omul e o mare taină… Mai ales că Omul a devenit Sălaș al lui Dumnezeu, care locuiește permanent în trup. Rămâne om în veșnicie.

Dacă omul valorează atât de mult, cum oare să vinzi pe Creatorul omului cu 30 de arginiți? Bani cu care puteai cumpăra o parcelă de pământ…. o bucată de humă amârâtă….

Dacă ar fi cerut toată visteria templului, s-ar mai fi apropiat de înțelegerea măreției CELUI ce stă înaintea lui. Dar nu, el cere un preț de nimic…. Cum să vinzi pe cel neprețuit? Cum să vinzi pe Cela ce DĂ VALOAREA a tot ceea ce există. Domnul aduce din neființă totul și prin asta PUNE VALOARE oricărui lucru creat.

Pe de altă parte, femeia păcătoasă, cumpără mir de mare preț, și vine să-L ungă pe Hristos. Căci știe că Hristos dăruia în schimb iertarea păcatelor. Și ce va da oare omul în schimbul iertării păcatelor lui de către Dumnezeu? Nimic…

Dar femeia cea păcătoasă totuși arată că a înțeles cât de mult valorează salvarea sufletului ei prin iertarea faptelor ei. Vine și unge cu mir pe Domnul, și-i șterge picioarele cu părul capului ei, și varsă lacrimi de pocăință. Căci dulce era Iisus…. Dulce era să stea la picioarele Stăpânului! Și plângea de bucurie și cu lacrimile ei ștergea picioarele Domnului, ca să arate cât de mult Îl prețuia pe Iisus Hristos.

„Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni, şi s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul cel greu al răutaților; iar ucenicul cel nemulțumitor, suflând împotriva harului Tău, l-a lepădat pe el şi s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pentru dragostea banilor. Slavă, Hristoase, milostivirii Tale.”

Iuda rămâne cu banii și se spânzură, fiind mustrat puternic de cugetul lui.

Iuda trăiește în firea sa lucrarea păcatului care este în final una singură: MOARTEA.

Ori ce faceți, oriunde sunteți, oricine sunteți, dacă păcatul e în voi și lucrează, încet încet vă va duce spre moarte. Ori vindecarea noastră nu este decât împărtășirea permanentă, deasă și conștientă cu VIAȚA. Numai Hristos-Viața poate pune capăt morții păcatului în mine.

Femeia cea păcătoasă, devine prietenă a Domnului…. Trece din moarte la viață prin pocăință…

Leapădă viața cea murdară și Domnul îi confirmă schimbarea sufletului ei, și o întărește spre bine. De aceea această faptă a ei este propovăduită în toată lumea, acolo unde Evanghelia se propovăduiește. Dar ungerea Domnului de către femeia păcătoasă este rânduită special aproape de Patimile Sale, ca să fie semn / simbol pentru îngroparea Lui. Să arate tuturor că știa toate câte vor urma.

Să arate lui Iuda că știa că a plănuit deja vânzarea, și să-l răzgândească…

„luda cel înşelător poftind iubirea de argint, a gândit cu vicleşug să Te vândă, Doamne, pe Tine, comoara vietii. Pentru aceasta şi îmbătându-se, a alergat la iudei şi a zis călcătorilor de lege: Ce vreti sa-mi dati, şi eu, îl voi da pe El voua, ca să-L rastigniti?”

„Pacătoasa ştergând cu căldură preacuratele Tale picioare, cu părul capului ei, şi din adânc suspinând, a grăit cu plângere: Indurate, nu mă lepăda, nici nu mă urî, Dumnezeul meu, ci mă primeşte pe mine, ceea ce mă pocăiesc, și mă mântuiește, ca un iubitor de oameni.”

Cam atât pentru azi.

Să vă bucurați de denia din această seară și de ziua de mâine, și să vă gândiți la tot ceea ce a lucrat Domnul pentru noi.

Doamne ajută!