











ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR - Va invit sa citim acest acatist timp de 40 de zile pentru tara noastra, una din gradinile Maicii. Hei, merci că ai citit până aici! 🤗 ↓ Te-ar putea interesa și următorul articol... Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos: Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Dragi prieteni:
Bucurați-vă
seara când în casă este gălăgie și nu vă puteți odihni de râsetele
pruncilor voștri, nu-i mai apostrofați că nu adorm liniștiți și nici
atât de repede ca voi, într-o zi liniștea o sa vă pară înspăimântătoare.
Bucurați-vă
când dimineața găsiți o jumătate de tub de pastă de dinți risipită în
chiuvetă, într-o zi o să găsiți pasta întărită și nedesfăcută!
Bucurați-vă
când fața de masă e plină de dulceață, chiar și atunci când gemul
ajunge și în papuci, într-o zi borcanul va face mucegai în dulap.
Bucurați-vă
când pantofiorii lasă urme de noroi pe covorul din sufragerie sau
uneori chiar pe cearșaful din dormitor, într-o zi la ușa voastră nu vor
mai fi nici măcar pantofii.
Bucurați-vă când fii și fiicele stau cu
lumina aprinsă până noaptea tarziu, nu-i mai certați că lumina e scumpă,
într-o zi o să vă speriați că e prea devreme întuneric.
Bucurați-vă
când în casă e debandadă și hainele sunt aruncate în toate colțurile,
într-o zi veți deschide șifonierul și veți găsi păianjeni.
Bucurați-vă
când sunteți bombardați de întrebări la care nici nu știți și nici nu
aveți chef să oferiți răspunsuri, într-o zi nu o să mai fiți întrebați
de nimeni, nici măcar când v-ați născut.
Bucurați-vă când pruncii vă
scotocesc prin genți și vă împrăștie lucrurile prin casă, într-o zi când
veți deschide ușa casei, venind încărcați de la piață, veți fi
întâmpinați de... nimeni.
Bucurați-vă acum, într-o zi ați da tot ce
aveți mai scump, numai să trăiți măcar o clipă stresul de altădată, când
pruncii vă umpleau casa... și urechile de zgomot.
Bucurati-vă că Dumnezeu v-a dăruit copii, ei vă învață să fiți părinți, fără prunci n-am înțelege dragostea
Nu
este vorba despre cate like-uri, cate inimioare sau cate vizionari ai
adunat la ceea ce postezi. Este vorba despre a impartasi ceea ce te
simti chemat sa impartasesti cu cei din jur – si asta e tot. Tu ti-ai
facut treaba si ai impartasit – in rest, ceea ce se intampla cu ceea ce
ai oferit nu mai este treaba ta. Cine vrea sa primeasca acest dar, bine,
cine nu, iarasi bine. Nu o faci pentru recunostere/ admiratie/ validare
din partea altora – o faci pentru ca asa simti, pentru ca stii ca le-ar
putea fi de ajutor si altora. Nu o faci fiindca te simti obligat,
fiindca „asa trebuie, daca esti spiritual”, fiindca da bine, etc.
Atunci
cand faci un bine cuiva "din obligatie"/ pentru ca te simti fortat/
calcandu-ti pe inima/ facandu-ti tie rau, tu faci un pas inapoi, din
punct de vedere vibrational, nu un pas inainte.
Aceste cuvinte scrise mai jos, sunt cele 24 de scaune de care vorbeşte Sf. Ioan în Apocalipsă,
Masa din mijlocul scaunelor este lumea, care va fi judecată după cele 24 de cuvinte. Se
recomandă înlocuirea lor cu alte cuvinte sau expresii:
1. Sudalma
2. Blestemul
3. Dracul
4. Răul
5. De ce ai făcut?
6. Nu a trebuit să faci!
7. Nu ai făcut bine
8. Nu ştiu
9. Nu pot
10. Nu reuşesc
11. Baiul
12. Greul
13. Necazul
14. Nu merg
15. Nu fac
16. Nu vreau
17. Nu văd
18. Nu aud
19. Nu găsesc
20. Nu înțeleg
21. Am uitat
22. Am pierdut
23. Am spart
24. Am stricat
Ca să se şteargă efectul pronunțării acestor cuvinte, să se rostească următoarea rugăciune:
„O, Fecioară Maria, concepută fără de prihană strămoşească roagă‐Te pentru noi, care
alergăm la Tine, şi pentru cei ce nu aleargă. Aminʺ
Lumea magica nevazuta, dar alaturi de noi
https://youtube.com/shorts/Xce4P_C2O58?feature=share
Traditia utilizarii plantelor medicinale in Transilvania.
E greu să îți ții gura și să nu mai scapi câte un porumbel din cele ce
nu trebuie spuse. Am avut un răspuns pentru un prieten, care era doar
pentru el, pentru că e avizat și nu i-aș fi declanșat fluctuații mari in
fluxul câmpului de conștiință. Unii insă nu trebuie să ajungă la unele
informații, pentru că nu sunt pentru ei. Majoritatea sunt decor și clone
și nu au suflet sau conștiință, așa cum erau și strămoșii lor de acum
2000 de ani despre care Mântuitorul spunea "lasă morții să-și îngroape
morții lor, tu i-ați Crucea ta și urmează-Mi Mie!" , iar in Ioan auzim
cum se ruga Tatălui Ceresc:"Părinte Sfinte nu pentru lume mă rog ci doar
pentru cei pe care Mi i-ai trimis că ai Tăi sunt!". E cam dur și
exclusivist...dar ăsta e adevărul necoafat și doar in această cheie
toată istoria omenirii incepe să aibă sens.
Despre ce urmează:"
"
din zvonuri, din ce mai scapă câte un înger, se pare că totul e
rezolvat, tranșat, cu punct și cu virgulă. Lucrurile s-au întâmplat
deja. Varianta pe care o știam noi cu "orice versiune e posibilă" a
expirat. Puteam să mai influențăm linia temporală până la un punct. Acum
totul e limpede, fiecare a ales deja conștient sau inconștient,
voluntar sau involuntar, iar situațiile confuze din zilele noastre
corespund doar unei perioade de interferență a celor două planuri(eu
personal cred că sunt mai multe, dar așa mi s-a spus) până la separarea
lor. Deja multe obiecte din decor, stânci din relief, clădiri, chiar apa
oceanelor și-au schimbat consistența și materialitatea. Ca și cum ar
ocupa două lucruri același spațiu. Mereu mă uit la clădirile pe lângă
care trec(din perioada interbelică de ex) și le ating să mă conving că
nu sunt o iluzie. Ca și cum ar fi doar o înregistrare 3D a unui
documentar istoric. Cu siguranță suntem într-un proces de translație
deja pe un alt plan, sau in altă dimensiune. Văd multă lumină și multă
bucurie în același timp cu isteria generală în care au intrat
majoritatea, războaie, conflicte de orice fel la orice nivel, sinucideri
aproape in grup, cu același tipar, mame cu copii în brațe care se
aruncă de pe acoperișul clădirilor de parcă am trai două realități
simultan și chiar așa e. In scurt timp ne vom deconecta, dezlipi și apoi
ne vom îndepărta spațial și temporal din ce in ce mai mult de
materialitatea vechilor vibrații(sau de clona acestei planete, ca in
diviziunea celulară). Acum câțiva ani nu înțelegeam cum ar putea decurge
"Răpirea", credeam că vom fi luați provizoriu undeva pe o navă, apoi
după curățenia din sufragerie(de pe planetă) vom fi aduși înapoi în
paradisul resetat. Se pare că nu va fi chiar atât de SF, unii nici nu
își vor da seama de schimbări." Parintele Adrian Singurov
Scrisoarea ta a ajuns la mine.
Mă bucur să aflu că sunteți cu toții sănătoși, dar îmi pare rău să aud vestea despre fiica ta.
Când un „nimeni” în propria sa țară devine „cineva” în altă țară, este firesc ca el să sufere amăgirile provocate de mândrie. Asta s-a întâmplat cu soțul fiicei tale. Nu uitați că el provine dintr-o țară care nu a cunoscut niciodată democrația, și nici nu o va cunoaște vreodată. Acolo, omul este fie cuceritorul, fie suferă de greutățile înfrângerii. Istoria acestei țări dovedește aceasta. Așadar, ori subjugi, ori ești subjugat… Fiica ta l-a acceptat pe acest om ca pe un egal, spre deosebire de femeile din țara sa natală, unde soții sunt la „cheremul” soțiilor lor… iar acum ea plătește pentru asta.
Părerea mea este că nu ar trebui să dai sfaturi nici de despărțire, nici de împăcare. Oricum, ești foarte emotivă și sunt sigură că ai făcut asta deja. Lasă lucrurile să-și urmeze cursul lor și roagă-te tot timpul: „Facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ.”
Există mulți oameni care cred că este mai bine pentru copiii dintr-o căsătorie nereușită ca părinții lor să nu se despartă. Din păcate, din îndelungata mea experiență în care m-am confruntat cu problemele oamenilor, am înțeles că lucrurile stau diferit. Certurile neîncetate dintre părinți împietresc inimile copiilor, care nu mai simt niciun pic de afecțiune pentru niciunul dintre ei. Atunci, ei pot fi ușor de atras pe căi dezastruoase de către alți tineri, din care numai îngerii lor păzitori îi mai pot salva…
Orice făgaș vor lua lucrurile, te rog să ai în vedere faptul că fiecare moment de îngrijorare scade rezistența fizică și „practica” devine tot mai dificilă. Dumnezeu te ajută întotdeauna. El te va ajuta și acum. Cu toții avem nevoie doar de: 1) Credință, 2) Credință, 3) Credință!
Cu dragostea lui Hristos!
Extras din ”Asceta iubirii” – Maica Gavrilia, Ed. Episcopiei Giurgiului, Giurgiu, 2014, pag. 602-603