E greu să îți ții gura

 E greu să îți ții gura și să nu mai scapi câte un porumbel din cele ce nu trebuie spuse. Am avut un răspuns pentru un prieten, care era doar pentru el, pentru că e avizat și nu i-aș fi declanșat fluctuații mari in fluxul câmpului de conștiință. Unii insă nu trebuie să ajungă la unele informații, pentru că nu sunt pentru ei. Majoritatea sunt decor și clone și nu au suflet sau conștiință, așa cum erau și strămoșii lor de acum 2000 de ani despre care Mântuitorul spunea "lasă morții să-și îngroape morții lor, tu i-ați Crucea ta și urmează-Mi Mie!" , iar in Ioan auzim cum se ruga Tatălui Ceresc:"Părinte Sfinte nu pentru lume mă rog ci doar pentru cei pe care Mi i-ai trimis că ai Tăi sunt!". E cam dur și exclusivist...dar ăsta e adevărul necoafat și doar in această cheie toată istoria omenirii incepe să aibă sens.
Despre ce urmează:"
" din zvonuri, din ce mai scapă câte un înger, se pare că totul e rezolvat, tranșat, cu punct și cu virgulă. Lucrurile s-au întâmplat deja. Varianta pe care o știam noi cu "orice versiune e posibilă" a expirat. Puteam să mai influențăm linia temporală până la un punct. Acum totul e limpede, fiecare a ales deja conștient sau inconștient, voluntar sau involuntar, iar situațiile confuze din zilele noastre corespund doar unei perioade de interferență a celor două planuri(eu personal cred că sunt mai multe, dar așa mi s-a spus) până la separarea lor. Deja multe obiecte din decor, stânci din relief, clădiri, chiar apa oceanelor și-au schimbat consistența și materialitatea. Ca și cum ar ocupa două lucruri același spațiu. Mereu mă uit la clădirile pe lângă care trec(din perioada interbelică de ex) și le ating să mă conving că nu sunt o iluzie. Ca și cum ar fi doar o înregistrare 3D a unui documentar istoric. Cu siguranță suntem într-un proces de translație deja pe un alt plan, sau in altă dimensiune. Văd multă lumină și multă bucurie în același timp cu isteria generală în care au intrat majoritatea, războaie, conflicte de orice fel la orice nivel, sinucideri aproape in grup, cu același tipar, mame cu copii în brațe care se aruncă de pe acoperișul clădirilor de parcă am trai două realități simultan și chiar așa e. In scurt timp ne vom deconecta, dezlipi și apoi ne vom îndepărta spațial și temporal din ce in ce mai mult de materialitatea vechilor vibrații(sau de clona acestei planete, ca in diviziunea celulară). Acum câțiva ani nu înțelegeam cum ar putea decurge "Răpirea", credeam că vom fi luați provizoriu undeva pe o navă, apoi după curățenia din sufragerie(de pe planetă) vom fi aduși înapoi în paradisul resetat. Se pare că nu va fi chiar atât de SF, unii nici nu își vor da seama de schimbări." Parintele Adrian Singurov