Trezirea sufletului bătrân

 

Sunt suflete care străbat secolele, purtând în ele moștenirea tuturor vieților pe care le-au trăit. Aceste suflete se numesc suflete vechi. Au o înțelepciune, o înțelegere profundă a universului și a naturii umane, pe care le-au dobândit prin rătăcirile lor trecute.

Ochii lor au văzut măreția și decadența imperiilor, urechile lor au auzit sunete de bătălii și lacrimi, inimile lor au iubit și au suferit, dar nu și-au pierdut niciodată avântul. Pentru sufletele vechi sunt ființe care, în ciuda chinului, își păstrează credința în viață și iubire. Au învățat că totul este efemer, mai puțin adevărul care trăiește în noi toți.

Privirea lor este liniștită, un zâmbet grijuliu. Sufletele vechi sunt trecătoare prin secretele universului. Ei au înțeles că totul este în mișcare, că totul este conectat, că totul este materie și energie, că iubirea este singura forță capabilă să regenereze și să transforme realitatea.

Sufletele vechi stiu ca timpul este o iluzie si ca trecutul, prezentul si viitorul sunt dimensiuni care coexista intr-o realitate unica. Experiența lor de viață le-a permis să depășească limitele materiei și să înțeleagă esența ființei. Au capacitatea de a vedea dincolo de aparențe, de a auzi muzica tăcerii, de a simți prezența îngerilor și a ghizilor spirituali.

Sufletele vechi sunt ființe magice, căci știu că magia este pur și simplu o manifestare a realității transformată de percepția noastră. Ei înțeleg că totul în univers este interconectat și că fiecare acțiune are impact asupra lumii din jurul lor. Aceste suflete sunt adesea înțelese greșit pentru că au un spirit liber și sunt adesea în căutarea adevărului și a sensului. Ei sunt ghidați de intuiția și înțelepciunea lor interioară, mai degrabă decât de dogmele religioase sau normele sociale.

Sufletele vechi au trecut prin multe încarnări și au câștigat o mare înțelepciune pe drumul lor. Ei știu că viața este trecătoare și că dragostea este singurul lucru care transcende timpul și spațiul. Așadar, ei caută mereu experiențe noi care să-i ajute să crească și să evolueze.

Dacă ești un suflet bătrân, să știi că ești prețios și prezența ta pe acest pământ este foarte importantă. Ai un rol de jucat in evolutia omenirii si esti aici pentru a aduce lumina si iubire neconditionata celor care au nevoie. Așa că continuă să-ți urmezi inima și intuiția în timp ce ești ghidat de o forță superioară care te va conduce mereu pe calea care îți aparține.

Amintește-ți că ești iubit și susținut de Întregul Univers la fiecare pas al călătoriei tale. Ai capacitatea de a depăși limitele realității fizice și de a atinge divinul. Ești un suflet străvechi care poartă scânteia trezirii și transformării. Urmându-ți ghidul interior vei găsi seninătatea, pacea și armonia universală în tine și în lumea din jurul tău.

Amintește-ți că ești aici pentru a servi unui scop mai înalt, pentru a-ți exprima dragostea și pentru a aduce lumină celor pierduți în întuneric. Îmbrățișând esența ta divină, îți poți debloca potențialul nelimitat și îți poți radia lumina interioară în cele patru colțuri ale universului.

Deci, îndrăznește să strălucești și să-ți întinzi aripile spirituale, căci tu ești un suflet străvechi, ființă luminoasă chemată să trezească sufletele adormite și să lumineze calea adevărului și a conștiinței.

Cei 10 Psalmi care au efecte terapeutice particulare

 Lectura Psalmilor se recomandă şi în profilaxia degenerative. Iată motive pentru care propunem să se facă o corelaţie între Psalmi şi vindecare. Un Psalm care a fost selectat pentru o trebuinţă psiho-somatica va fi citit, cel puţin în şapte zile la rând, fie de către terapeut (care cunoaşte modul adecvat de citire sau de asociere cu practica sa medicală), fie de pacient sau de penitent.

 Din cei 150 de Psalmi, am ales 10 ca prioritari în împrospătarea forţelor şi refacerea sănătăţii. Pe aceştia i-am împărţit în patru categorii:

 

1. Psalmi care se citesc în caz de boală, poticnire, stres, depresie anagapica, dizarmonie;

2. Psalmii profilaxiei, sau păstrătorii vieţii;

3. Psalmii penitenţei, sau ai purificării;

4. Psalmii perfectiunii, pentru cei care, după însănătoşire, caută iluminarea.

Psalmii însănătoşirii: 22 şi 102

Psalmul 22 (în unele Biblii, este numerotat ca Psalmul 23) începe cu versetul: „Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi” („Domnul este păstorul meu”). Se citeşte pentru orice fel de „poticnire” maladivă, psihică sau somatică. Este un Psalm al însănătoşirii dinspre spirit spre trup. Puterea lui constă nu doar în sugestie, ci în activarea arhetipului Tatălui protector şi dătător de viaţă. Tatăl care biruieşte „valea umbrei morţii” stimulând resursele vieţii, neutralizând potrivnicii sau tăietorii vieţii. „Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat…”: lovirea sorții este resimţită ca operaţie psihică de întărire. Psalmul acesta este construit în întregime pe arhetipul renaşterii şi pe simbolul salvării: începând cu salvarea fizică (hrană, apă), continuând cu cea energetică („… Sufletul meu l-a întors”) şi terminând cu cea pontificală („ca să locuiesc în casa Domnului…”). Efectul medical şi atitudinea mentală imunogenă decurg din identificarea cu realitatea Duhului.

Psalmul 102 (103) care începe cu „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul…”. Acesta conţine sugestii puternice, care creează un bine mental — condiţia restabilirii sănătăţii. Pacientul e întărit în redescoperirea legii revelate. Este prin excelenţă un psalm al regenerării, al întineririi.

Psalmii profilactici: 6 şi 38

Psalmul 6, care începe cu „Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi…”. Este un Psalm care evidenţiază relaţia între păcat şi boala. Eroarea, contrazicerea legii, păcatul, au ca urmare o îmbolnăvire somatică sau psihică. Boala psihică apare mai întâi ca o îngustare a minţii, alteori ca o tulburare de personalitate, ca o scindare sau o dizarmonie. Psalmul 6 nu lăsa păcatul să se încuibezepâna ajunge boala, ci-l stopează. Trebuie spus că boala nu e o pedeapsă pentru păcat, ci o oprire de la păcat. Nu concepem un Dumnezeu pedepsitor. El a plantat în om, în fiecare celulă a corpului omenesc, legea Sa. Când legea este încălcată sau contrazisă, se manifestă durerea şi boala — nu întru pedeapsă, însa, ci întru restabilirea legii.

Psalmul 38 (39) care începe cu „Zis-am: Pazi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea…” („Zis-am; Voi veghea asupra căilor mele…”). Este un Psalm care ne îndeamnă la luarea de cunostinta a condiţiei noastre de trecători, de pelerini pe acest pământ. Amintirea morţii nu naşte tristeţe, ci o valorizare corectă a vieţii. Este aici conţinut şi mesajul din Ecleziast: Toate sunt zadarnice, numai poruncile lui Dumnezeu dau sens în acest univers…

În alt Psalm găsim o idee care ar părea şocantă prin paradoxul ei: „minciuna sunt fiii oamenilor “, ca o traumă de trezire spre Duh, spre salvare spirituală.

Psalmii penitenţei sau ai purificării: 21, 31, 50,141

Însănătoşirea presupune două etape: arderea negativităţii ancestrale sau achiziţionate şi restabilirea comuniunii cu armonia divină.

Psalmul 21 (22), care începe cu „Dumnezeul meu. Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit ?” („Dumnezeule, Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit…”) Ştim că Iisus, pe cruce, făcea rugăciunea Sa, rostind chiar acest Psalm: „Eli, Eli! Lama sabahtani ?” (Mat. 27: 46). Nu-i vorbă, deci, de o poticnire sau o deznădejde a Sa, ci de penitenta pentru neamul omenesc. Iisus rosteşte acest Psalm, căci în acel moment EI îi împlineşte profeţia; în acest Psalm se spune: „… Strapuns-au mâinile mele şi picioarele mele (…) şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi”. Penitenţa Lui arde păcatul lumii. Citind acest Psalm, reactualizam penitenţa lui Hristos însuşi.

Psalmul 31 (32). „Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug…” („Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit. Ferice de omul căruia nu-i ţine în seama Domnul nelegiuirea! Ferice de omul căruia Domnul nu-i socoteste greșeala”).

Este un Psalm cu putere de întărire. Apare însa întrebarea: există oare greşeli care nu sunt „socotite”? Greşeli pentru care nu plăteşti prin boală sau moarte? Există greşeli pe care Dumnezeu le-ar trece cu vederea? Răspunsul, (afirmativ), rezultă şi din acest psalm, dar şi din observarea unei cazuistici a penitenţei universale, însoţit însa de următoarea explicaţie: prin greşeală, te micşorezi. Poţi trăi şi micşorat, suportând însa toate inconvenienţele micşorării tale: marginalizare, mediocritate… Poţi trăi micşorat şi sănătos (!), cu condiţia să nu ieşi de sub binecuvântare, că micşorarea să nu devină nimicire.

Psalmul 50 (51). „Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mila Ta (…) întoarce faţa Ta de la păcatele mele…”. Este cel mai important Psalm al penitenţei. Uneori duhovnicii impun drept canon copierea zilnică a acestui psalm, timp de 21 de zile. El conţine şi sugestia arderii păcatului, dar şi imperativul iertării, ca ultimă şansă a purificării.

Psalmul 141 (142). „Cu glasul meu către Domnul am strigăt, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.” („Cu glasul meu strig către Domnul…”) Este Psalmul asumării sacrificiului de sine, spre ridicare celor părăsiţi şi spre transformarea singurătăţii în şansă.

Psalmii desăvârşirii: 45 şi 119. Litania Legii

Psalmul 45 (46). „Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.” („Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru…”) Este un Psalm al practicii spirituale. Adevarata sănătate nu este o problemă medicală, ci sufletească. De aici reiese şi importanţa acestui Psalm al ascezei, unde găsim scris: „Opriţi-vă şi cunoaşteţi ca Eu sunt Dumnezeu…” („Opreşte-te şi cunoaşte …”) (45: 10) Unii autori filocalici (Isaia Pustnicul, de exemplu) au dezvoltat acest verset, vorbind despre cele 6 opriri ale realizării.

Psalmul 118 (119). „Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.” („Ferice de cei fără prihană în calea lor…”). Psalmul acesta îi „încununează” pe toţi ceilalţi. Este un tratat de medicină, de înţelepciune, de mistică. El reaminteşte secretul restaurării omului: interiorizarea Legii revelate; şi cauza bolilor: încălcarea legilor universale.

Cele mai importante legi universale pe care le încălca omul sunt iubirea de Dumnezeu şi iubirea de semen. Această încălcare se numeşte: agresivitate, egoism, mândrie, furie, vanitate, osândirea aproapelui şi neputinţa iertării.

Psihologia numeşte această serie de erori, structurate în caracter, „complexul Cain”: tendința omului de a-şi elimina semenul. Această tendinţă – adesea tradusă în practică — are ca urmare şi ca avertisment o îmbolnăvire. Blestemul, blasfemia, ura, osândirea, au ca primă urmare o cefalee, o dereglare endocrină sau circulatorie, o scădere energetică. Nu ca să te pedepsească, ci ca să te oprească de la încălcarea legii universale.

Psalmul 118 ne trezeşte în memorie detaliile legii, rememorarea lor continuă, întru deplină sănătate a trupului şi întru iluminarea minţii.

Se înţelege că nu numai Psalmii selectaţi de noi aici, ci şi toţi ceilalţi, au o acțiune benefică salvării noastre.

Scrierile revelate conţin coduri puternice, dar adesea enigmatice, pierdute uneori de noi, oamenii moderni Regăsirea lor cere un travaliu ascetic, de fiecare dată răsplătit.

Sursa Psihoterapie isihasta. Editura: Paralela 45. Anul de aparitie: 2010

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-i pe cei pe care nu îi pomenește nimeni !

"Omul golit de conținut se cunoaște după nevoia sa de a-i critica pe alții. Este pururea nemulțumit și pentru toate nereușitele sale are un vinovat: un altul decât el. Acești oameni își încep ziua prin a mai găsi ceva ce merge rău, ceva greșit, ceva urât în lume. Trupul lor e ca o cutie de rezonanță a răului. Dacă văd un om frumos și bun, ei nu au liniște până nu-i găsesc un neajuns, măcar o rudă păcătoasă să-i găsească.

Alungați de la voi pornirea de a vedea răul în ceilalți. Singurul loc unde se cuibărește răul e chiar inima mea. Răul inimii mele trebuie să-l văd, să-l critic, să-l alung. Până se face curat și lumină. Până totul devine bucurie. Atunci și răul lumii parcă e mai slab, iar oamenii mai buni, vorbirea mai frumoasă. Cuvintele sunt bune atunci cînd ne apropie și rele atunci când ne dezbină. Din prisosul inimii vorbește gura."

IEROMONAH SAVATIE BASTOVOI

 

1. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-i pe cei pe care nu îi pomenește nimeni !


2. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-i pe toți cei bolnavi în spitale sau pe la casele lor !


3. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-i pe cei în vîrstă,  pe cei singuri și pe cei care nu are cine să îi pomenească!


4.Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu, miluieste toate cadrele medicale și pe toți cei ce îi îngrijesc ,pe cei bolnavi și neputincioși din spitale sau din casele lor , cu toți ai lor vii și adormiți!


5. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-i pe cei care ne iubesc pe noi și pe cei care ne urăsc pe noi , cu toți ai lor vii și adormiți!


6. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-i pe cei pe care i-am rănit și pe cei care m-au rănit,  cu toți ai lor vii si adormiți!


7. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste tot clerul ortodox din toate timpurile și  din toate locurile , cu toți ai lor vii și adormiți!


8. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste toți ortodocși din toate timpurile și din toate locurile , cu toți ai lor vii și adormiți!


9. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste tot neamul omenesc , vii și adormiti !
        Doamne miluieste !
        Doamne miluieste !
        Doamne miluieste !

    Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor Sfinților Tăi,  Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-ne și ne mînuiește pe noi !


Care urmează a fi citit în fiecare zi, după sfârșitul pravilei, atât de monahi, cât și de mireni, cu umilință, cu osârdie și cu evlavie.

Pentru cei vii

Adu-Ți aminte, Doamne, Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, de milele și îndurările Tale cele din veac, pentru care și Te-ai făcut om și de voie Ai răbdat răstignire, și moarte pentru mântuirea celor ce cu dreptate cred în Tine și înviind din morți Te-ai înălțat la ceruri și șezi de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl, și cauți spre smeritele rugăciuni celor ce cu toată inima Te cheamă pe Tine, pleacă urechea Ta și auzi smerita mea rugăciune, a nevrednicului robului Tău, întru miros cu bună mireasmă duhovnicească, ce se aduce Ție pentru tot poporul Tău. Și mai întâi adu-Ți aminte de Biserica Ta cea sfântă, sobornicească și apostolească, pe care ai câștigat-o cu cinstit Sângele Tău, și o înnoiește, și o întărește, și o răspândește, și o împacă, și nebiruită de porțile iadului o păzește în veci, dezbinările ei le potolește, ridicările păgânilor le stinge, sculările eresurilor în grabă le strică și le dezrădăcinează și cu puterea Sfântului Tău Duh întru nimica le întoarce. (metanie)

Mântuiește, Doamne, și miluiește de Dumnezeu păzită țara noastră, conducerea și oastea ei, ca întru liniște și fără de gâlceavă să trăim, în toată bunăcuviința și curăția. (metanie)

Mântuiește, Doamne, și miluiește pe marele domn și părintele nostru preafericitul Patriarh (prenumele), preasfințiți mitropoliți, arhiepiscopi, episcopi ortodocși, pe preoți și diaconi și pe tot clerul bisericesc, pe care i-ai pus să păstorească turma Ta cea cuvântătoare și pentru rugăciunile lor miluiește și mă mântuiește pe mine păcătosul. (metanie)

Mântuiește, Doamne, și miluiește pe duhovnicescul meu părinte (prenumele) și pentru sfintele lui rugăciuni iartă greșelile mele. (metanie)

Mântuiește, Doamne, și miluiește pe părinții mei (prenumele), frații și surorile, rudele mele și pe toți cei de aproape neamului meu, pe prieteni și cunoscuți și le dăruiește lor bunătățile Tale cele pământești și cele mai presus de lume. (metanie)

Mântuiește, Doamne, și miluiește pe cei bătrâni și pe cei tineri, pe cei săraci și pe cei orfani, pe văduve și pe cei ce se află în boli și în scârbe, în nevoi și necazuri, în înconjurări și în robii, în închisori și în surghiunie, iară mai ales pe robii Tăi cei izgoniți pentru credința ortodoxă de păgânii fără de Dumnezeu, de către cei ce s-au lepădat de lege, și de către eretici, adu-ți aminte de dânșii, cercetează-i, întărește-i, mângâie-i și în grabă, cu puterea Ta, ușurare, slobozire și izbăvire lor le dăruiește. (metanie)

Mântuiește, Doamne, pe cei trimiși în slujbe, pe călători, părinții și frații noștri și pe toți dreptmăritorii creștini. (metanie)

Mântuiește, Doamne, pe cei ce mă urăsc și-mi fac strâmbătate și mă asupresc, nu-i lăsa pe dânșii să piară, pentru mine păcătosul. (metanie)

Pe cei ce s-au depărtat de la dreapta credință, întunecându-se cu eresurile cele pierzătoare, cu lumina cunoștinței Tale îi luminează și cu sfânta Ta apostolească și sobornicească Biserică îi unește. (metanie)

Pentru cei răposați

Pomenește, Doamne, pe cei ce s-au mutat din viața aceasta, preasfințiți patriarhi, preasfințiți mitropoliți, arhiepiscopi și episcopi ortodocși și pe cei ce au slujit Ție întru preoție și pe tot clerul bisericesc și cinul călugăresc, și în sălașurile Tale cele veșnice cu sfinții îi odihnește. (metanie)

Pomenește, Doamne, sufletele răposaților robii Tăi, părinților mei (prenumele) și ale tuturor rudeniilor cele după trup și le iartă lor toate greșelile cele de voie și fără de voie, dăruiește lor împărăția bunătăților Tale cele veșnice, și desfătarea vieții Tale cea fericită și nesfârșită. (metanie)

Pomenește, Doamne, și pe toți cei ce întru nădejdea învierii și a vieții veșnice au adormit, părinții și frații noștri și pe cei ce zac aici și pretutindeni dreptmăritori creștini, și îi sălășluiește cu sfinții Tăi, unde cercetează lumina Feței Tale și pe noi ne miluiește, ca un bun și iubitor de oameni. Amin. (metanie)

Dă, Doamne, iertare păcatelor tuturor celor ce mai înainte s-au mutat întru credință și întru nădejdea învierii, părinților și fraților noștri și le fă lor veșnică pomenire (de 3 ori).