ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR -
Va invit sa citim acest acatist timp de 40 de zile pentru tara noastra, una din gradinile Maicii.
Hei, merci că ai citit până aici! 🤗
↓ Te-ar putea interesa și următorul articol...
Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos:
Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
• O femeie a venit la un magazin purtând haine care îi arătau prea mult corpul. Proprietarul magazinului a privit-o bine, i-a cerut să se așeze, a privit-o drept în ochi și a spus ceva ce nu va uita niciodată în viața ei. „Doamnă, tot ceea ce Dumnezeu a făcut valoros în această lume este acoperit și greu de văzut, de găsit, de obținut.
De exemplu:
1. Unde poți găsi diamante?
• În fundul pământului, acoperite și protejate.
2. Unde se găsesc perlele?
• La fundul oceanului, acoperite și protejate într-o coajă frumoasă.
3. Unde poți găsi aur?
• Sub pământ, acoperit cu straturi de piatră și pentru a ajunge acolo trebuie să muncești din greu și să sapi adânc.
Acestea fiind spuse, s-a uitat înapoi la ea și i-a spus: „Corpul tău este sacru și unic”. Ești mult mai prețioasă decât aurul, diamantele și perlele, de aceea trebuie să fii și tu acoperită.
El a adăugat: "Dacă vă păstrați mineralele prețioase precum aurul, diamantele și perlele acoperite adânc, o organizație minieră de renume, cu echipamentele necesare, va lucra ani la o explorare extinsă. Mai întâi, vă vor contacta guvernul (familia), vor semna contracte (căsătorie ) și vor extrage tot ce dețineți valoros o viață întreagă (viața după căsătorie).
Dar dacă vă lăsați mineralele să se întindă pe suprafața pământului, veți atrage întotdeauna un număr mare de mineri ilegali, să vină, să exploreze și să ia ilegal aceste bogății.
Părintele Roman Braga „Dacă te rogi numai când te rogi, nu te rogi.
,,Spune-I
lui Dumnezeu când ţi-e foame, când ţi-e sete, spune-I lui Dumnezeu că
te duci la Rădăuţi, spune-I lui Dumnezeu ceva pe drum, arată-I lui
Dumnezeu ce frumoase sunt florile.
Vorbeşte cu Dumnezeu de toate.
„Doamne, ce să fac? Uite trebuie să fac asta şi asta; mi-e foame, mă
duc să mănânc o bucăţică de pâine”; tot ai în minte lucrurile astea, par
copilăreşti, dar conversaţia aceasta cu Dumnezeu se preface în
rugăciune. Pentru că ce este rugăciunea? Este o continuă comunicare a
omului cu Dumnezeu. Gândiţi-vă ce spunea Sfântul Apostol Pavel în
epistola către Tesaloniceni: „Rugaţi-vă neîncetat!”.
Cum putea el
să se roage neîncetat când era un om foarte activ? Atâtea biserici a
făcut, atâtea epistole a dictat, atâtea lucruri avea de făcut. Nu putea
să stea în genunchi neîncetat. La asta s-a gândit: să ai întotdeauna în
inima ta sentimentul prezenţei lui Dumnezeu. De fapt, Sfinţii Părinţi
aşa definesc rugăciunea: rugăciunea este sentimentul prezenţei lui
Dumnezeu. Rugăciunea nu este doar atunci când citeşti din carte. Trebuie
spus tinerilor lucrul acesta. Nu este doar când te rogi dimineaţa şi,
gata, am terminat. Sau zici: „ah, nu mi-am sfârşit rugăciunile!”.
Rugăciunea nu se sfârşeşte niciodată. Vorbeşte cu Dumnezeu copilăreşte,
că noi suntem copiii lui Dumnezeu.
Şi vorba asta copilărească
„Dacă ai prezenţa lui Dumnezeu în tine, atunci eşti într-o stare de
rugăciune. Omul devine o rugăciune.” îţi aduce sentimentul prezenţei
intime a lui Dumnezeu în inima ta. Voi ştiţi proverbul călugăresc: „dacă
te rogi numai când te rogi, nu te rogi deloc”. Dacă ai prezenţa lui
Dumnezeu în tine, atunci eşti într-o stare de rugăciune. Omul devine o
rugăciune. Omul are o stare de rugăciune, nu momente de rugăciune,
momente când se roagă şi momente când nu se roagă.
Ar fi
groaznic. Trebuie să avem tot timpul simţirea lui Dumnezeu. Când spui:
„Doamne!”, să fii sigur că Dumnezeu Se întoarce cu faţa la tine şi
aşteaptă să-I spui ceva. Când eşti ocupat, fii atent la lucrul pe care-l
faci. Când ai conversaţii, gândeşte-te la ce spui. Dar, dacă ai timp,
puţin, 2-3-4 minute sau chiar într-o conversaţie cu oamenii, poţi să
spui: „Doamne Iisuse Hristoase uită-te la noi, ajută-ne!” sau:
„Binecuvintează-i pe oamenii aceştia!”.
₱atima lăcomiei pântecelui este considerată de Părinții Spiritualității
Ortodoxe a fi căutarea plăcerii de a mânca, fie prin cantități mari sau
exagerate de alimente; fie prin căutarea și consumarea unor mâncăruri
speciale, fine și gustoase, care solicită un efort financiar și de
pregătire mai mare. Prima formă – cantitativă – este o plăcere a
pântecelui, devenit „împărat” și „tiran” pentru cel pătimaș; cea de a
doua – calitativă – caută plăcerea gurii sau a gustului, o plăcere a
simțurilor, pentru că mâncărurile rafinate și băuturile fine conduc la
poftele senzualității.
Etimologic, cuvântul gastrimargia este
alcătuit prin alăturarea a două cuvinte grecești: „gaster” = stomac; și
„margos” = turbat, neînfrânat, furios; și are semnificația de „stomac
turbat, nesătul”.
O caracterizare a manifestării lăcomiei
pântecelui ne oferă Sfântul Ioan Scărarul: „Lăcomia stomacului este
fățărnicia pântecelui. Săturat, strigă că e lipsit; și ghiftuit și
plesnit de sătul, țipă că îi e foame. Lăcomia pântecelui e bucătar
iscusit, născocind tot felul de mâncăruri gustoase. Astupându-se un
canal, se deschide altul. Închizându-l pe acesta, se cască un altul.
Lăcomia pântecelui este o amăgire a ochilor, care înghițind puține,
dorește să le înghită pe toate”.
Dintre efectele acesteia,
ascetica ortodoxă avertizează asupra celor referitoare la trup:
moleșeală, lene, somn, cugete desfrânate; dar și la suflet și minte:
slăbirea credinței și împuținarea rugăciunii, necumpătarea în toate,
clevetirea și, în mod deosebit, recidiva tuturor celorlalte patimi.
Ca
oricare patimă, fiind o formă pervertită a folosirii funcțiilor
trupești și spirituale, a afectelor umane, ea perturbă întreaga viață a
omului, ajuns robul unor porniri iraționale și obsesive; dar și relația
lui cu Dumnezeu, cu semenii și cu lumea materială.
Sfântul Ioan
Gură de Aur, arătând că nenumăratele boli ale omului provin din
necumpătarea acestuia la mâncare și băutură, socotește lăcomia
pântecelui a fi un adevărat „naufragiu”, „maica bolii și a
slăbiciunilor”.
Din îmbuibarea pântecelui se nasc durerile de
cap și de stomac, buimăcelile, amețelile, împăienjenirea ochilor,
umflările de picioare. Durerile și tremurăturile de mâini, slăbirea
vederii, slăbiciunile și leșinurile, frigurile și fierbințelile
îndelungate. Din ea izvorăsc curviile și preacurviile.
Tot mai
multe dintre studiile recente arată că alimentația bogată în proteine
animale (carne „roșie” sau „colorată artificial”) are efect asupra
factorilor de creștere și influențează apariția și multiplicarea haotică
(neoplazia, metastaza) a cancerului. Alimentația dezechilibrată este
responsabilă de apariția a numeroase și variate boli, între care 35% din
cazurile de cancer.
În scop de prevenire a cancerului digestiv,
organismele medicale internaționale recomandă o dietă anticancer, prin
reducerea nivelului de lipide consumate de la 40% la 30%, evitând
alimentele prăjite; înlocuirea cărnii grase cu cea slabă și a celei
„roșii” cu pește; consumarea produselor lactate cu o cantitate mică de
grăsime; diminuarea consumului de deserturi grase, sosuri, ulei,
consumarea cerealelor integrale, a legumelor și fructelor; efort fizic
moderat și constant.
Astfel, regulile unei alimentații anticancer vizează:
1) Mâncarea echilibrată și diversificată;
2) Creșterea consumului de fructe și legume;
3) Diminuarea consumului de carne și grăsimi animale și creșterea aportului de pește;
4) Reducerea consumului de sare;
5) Reducerea consumului de zaharuri „simple”;
6) Consumul moderat, până la absență, a alcoolului;
7) Gătirea și conservarea proprie a alimentelor.
Dintre
alimentele anticancer, sunt recunoscute și recomandate; ceaiul verde,
ceapa, cerealele (grâu, orez, paste), citricele (portocale, lămâi,
grepfruit), coacăzele negre, iaurtul, kiwi, lintea, mărul, morcovul,
nucile, migdalele, alunele, pătrunjelul, peștele, roșiile, soia,
spanacul, strugurii, etc.
Studii similare confirmă cuvintele Sfinților Părinți privind cumpătarea
în alimentație și practicarea unui stil de alimentație vegetarian[1],
observând că populațiile care nu consumă carne sau consumă foarte rar,
sunt cele mai sănătoase și longevive (dieta monahilor ortodocși, dieta
cretană-mediteraneeană, dieta Okinawa, etc).
În privința
comportamentului alimentar sănătos, se recomandă servirea a trei mese
principale pe zi și a 1-2 gustări; servirea lor, pe cât posibil la
aceeași oră; masticația corespunzătoare; evitarea „ciugulelilor” între
mese; repaos alimentar nocturn, etc.
Toate aceste recomandări
medicale confirmă deplin înțelepciunea și discernământul Părinților
duhovnicești ai Spiritualității Ortodoxe, practicanți desăvârșiți ai
postului și dascăli ai adevăratei discipline a trupului și a sufletului.
[1]Se
apreciază că, în prezent, 15% din populația Europei este alcătuită din
vegetarieni, într-una din formele acestui stil de alimentație:
semi-vegetarieni, care consumă produse lactate, ouă, pui, pește;
pesco-vegetarienii, a căror alimentație folosește produse lactate, ouă,
pește; lacto-vegetarienii (lapte și ouă); ovo-vegetarienii – ouă, dar nu
produse lactate sau carne; vegetarienii totali – nici un produs de
origine animală. Oricărei categorii i-ar aparține, aceștia au un risc
diminuat de obezitate, constipație cronică, tonus muscular redus,
diabet, cancer, etc..
Troparul Sfinţilor Mucenici Terentie, Pompei, African, Maxim, Macarie, Dima şi al celor împreună cu dânşii, glasul al 4-lea:
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele
lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru.
Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor
neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele
noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1, glasul al 8-lea
Irmosul: Apa
trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul
striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Prealăudată mulţime a purtătorilor de
chinuri roagă-te lui Hristos, Care are mulţime de îndurări, să
împuţineze mulţimile răutăţilor mele, ca să laud prăznuirea ta.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Slujind lui Dumnezeu Celui Viu şi
Adevărat, purtătorilor de chinuri, nicicum nu aţi dat cinste zeilor
celor fără de suflet şi v-aţi adus jertfă vie Dătătorului de viaţă.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Purtătorilor de chinuri cei patruzeci,
în mijlocul priveliştii aţi desfiinţat porunca urătorilor de Dumnezeu şi
aţi propovăduit pe Cuvântul Cel Întrupat, pe Cel Ce a mântuit lumea de
necuvântare.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Mânia cea dobitocească a păgânului
tiran, vitejeşte au lepădat-o înţelepţii, fiind păziţi cu dragostea cea
Dumnezeiască şi porniţi către mânia cea cu dreptate.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe tine te lăudăm, Singură Prealăudată
Fecioară, căci din cinstite sângiurile tale ai Întrupat pe Dumnezeu şi
mai presus de cuvânt în chip minunat L-ai născut, Preasfântă.
Cântarea a 3-a
Irmos: Tu eşti Întărirea…
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pătimitorii chinuindu-se foarte tare, au propovăduit pe Domnul cu sfintele lor guri înaintea tiranilor.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Un cuget având pătimitorii au ales mai bine a muri pentru Hristos şi au călcat toată înşelăciunea mulţimii zeilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Legându-se pentru Hristos, cei ce erau cu Dumnezeiescul Mucenic Terentie, au dezlegat legătura deşertăciunii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Maică Preacurată, Ceea ce ai născut pe Domnul Cel Preabun, miluieşte-mă oprind viforul cel mult tulburător al sufletului meu.
Irmosul: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a
Irmosul: Auzit-am Doamne Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Înfrumuseţatu-v-aţi mucenicilor,
luminându-vă cu adaosul ostenelilor şi al luptelor celor tari şi aţi
strălucit mai mult decât safirul şi decât aurul.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Primind de la Treimea Cea Începătoare de
viaţă lucrare cea purtătoare de viaţă, alungaţi departe toată durerea
şi toală omorârea sufletelor şi a trupurilor.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Nu tăgăduim pe Domnul, nu jertfim fără minte demonilor, strigau cugetătorii de Dumnezeu, vorbind întru dureri şi chinuri.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Izvorând fericiţilor daruri de tămăduiri, har nesecat, tărie neîncetată, vindecaţi patimile oamenilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
A rzându-vă în foc şi strujiţi fiind cu
feluri de chinuri, nu aţi jertfit zeilor celor morţi, ci v-aţi făcut
prinos Dumnezeului Celui Viu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiind înconjurat de nevoi, pe tine te
chem întru Ajutor, Stăpână Preacurată; grăbeşte de mă miluieşte Ceea ce
ai născut pe Cuvântul, Mântuitorul nostru.
Cântarea a 5-a
Irmosul: Mânecând strigăm ţie, Doamne, mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu săpăturile tăriei voastre, purtătorilor de chinuri, aţi surpat întăritura înşelăciunii, prealăudaţilor.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu curgerile sângiurilor uscând adâncul înşelăciunii, aţi adăpat tot sufletul, fericiţilor mucenici.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind plini de cuvintele cele Dumnezeieşti, purtătorilor de chinuri, aţi risipit prin Duhul necuvântarea celor înţelepţi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Făcându-se Om Fiul tău, Preacurată, S-a arătat mântuind pe toţi oamenii, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Cântarea a 6-a
Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa…
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Puterea Ta, lisuse, întărindu-se
cinstiţii şi bunii biruitori mucenici, au slăbit tăria vrăjmaşului şi
luptându-se prin neputinţa trupului şi biruind pe cel tare, s-au arătat
cu adevărat puternici.
Stih: Sfinte Mucenice Terentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Biruit-ai pe şarpele cel cu multe
chipuri şi cu picioarele tale zdrobindu-i capul, cu adevărat ai primit
diadema biruinţei pe capul tău, Sfinte Terentie, Mucenice al lui
Hristos, cel ce eşti părtaş al Sfinţilor Îngeri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Racla moaştelor tale izvorăşte tămăduiri
şi curăţă patimile, spală întinăciunea sufletelor şi taberile demonilor
le îneacă; iar inimile tuturor credincioşilor le adapă cu harul Duhului
Sfânt.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Munte Umbros te-a văzut mai înainte
Proorocul Avacum, Născătoare de Dumnezeu, că din tine a ieşit Dumnezeu
Întrupat mai presus de cuvânt şi a mântuit lumea, care era cumplit
ţinută de viforul greului păcat.
Irmosul: Rugăciunea
mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele, că s-a
umplut sufletul meu de nevoi şi viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca Iona
mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
CONDAC, glasul al 2-lea
Podobie: Pe cea întru rugăciuni…
Astăzi a sosit cinstita pomenire a
mucenicilor, a Sfântului Terentie celui Înţelept şi a însoţitorilor lui,
veselind toate. Să ne adunăm dar cu căldură, ca să primim tămăduiri, că
aceştia au primit de la Dumnezeu harul Sfântului Duh, de a tămădui
neputinţele sufletelor noastre.
Cântarea a 7-a
Irmosul: Tinerii
evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăznire şi focul în rouă
l-au prefăcut strigând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Având urechi cu bună ascultare către
plinirea Dumnezeieştilor Porunci ale lui Hristos, cu osârdie cântaţi,
înţelepţilor: Binecuvântateşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Legile cele Dumnezeieşti luptătorilor
de chinuri, le-aţi pus împotriva celor fărădelege, care porunceau să vă
lepădaţi de Hristos, Căruia strigăm: Binecuvântateşti, Doamne
Dumnezeule, în veci.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Dându-vă mădulările la chinuri, v-aţi
lepădat de trup pentru dragostea Celui CeS-a arătat pe pământ şi a luat
trup, Căruia cântaţi mucenicilor: Binecuvântateşti, Doamne Dumnezeule,
în veci.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Întinzându-vă în sus ochiul cugetului,
aţi suferit chinurile cu suflet preatare, mucenicilor, strigând:
Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce fără
stricăciune ai zămislit în pântece pe Hristos, tu ai înălţat către Viaţa
Cea dintâi pe începătorii neamului, care au fost căzuţi odinioară prin
greşeala călcării celei fără de cale a poruncii.
Cântarea a 8-a
Irmos: De şapte ori cuptorul…
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Sfinţilor Terentie cugetătorul de Dumnezeu, African şi Pompie, Maxim,
Alexandru şi Zenon şi lăudatul Teodor, împreună cu cei treizeci şi
patru, care vitejeşte pătimind înaintea scaunului tirănesc, preaînalţă
pe Hristos, Mântuitorul tuturor.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Chinuiţi fiind pentru Hristos şi cu vine de bou bătuţi, zgâriaţi fără
de milă şi împunşi cu ţepi, la fiare aruncaţi şi cu frigări înroşite
arşi pe piept, cei ce pătimeau strigau: preoţi binecuvântaţi, popoare
preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Mucenicii cei bine biruitori, grăind cuvinte de viaţă, au mântuit pe
cei omorâţi de înşelăciune, omorând pe vrăjmaşi şi asemănându-se morţii
lui Hristos şi Patimilor Lui celor Luminoase, prin chinuri de multe
feluri au primit sfârşitul cel fericit, lăudând pe Hristos.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Ca o chitară armonioasă atinsă de Duhul şi care îndulceşte cugetele
credincioşilor, aşa este împătrita zecime a Dumnezeieştilor purtători
de chinuri, având începător pe marele Mucenic Terentie, ce strigă:
preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiind sufletul meu omorât înviază-l; şi căzut fiind, ridică-1. S-a
rănit, vindecă-l cu suliţa care a împuns Dumnezeiasca coastă a
Mântuitorului, Celui Ce S-a Întrupat din pântecele tău, Preacurată. Pe
care tinerii Îl binecuvântează, preoţii Îl laudă, popoarele Îl
preaînalţă întru toţi vecii.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
De şapte ori cuptorul, tiranul haldeilor l-a ars nebuneşte, pentru
cinstitorii de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună
mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri
binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi
vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul…
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Racla mucenicilor izvorăşte tămăduiri,
adăpându-se pururea din izvorul Dumnezeiescului Duh. Veniţi dar să luăm
cu osârdie, ca să ne sfinţim trupul, inima şi sufletul şi cu credinţă
să slăvim pe Mântuitorul, iubitorilor de mucenici.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ca nişte flori Dumnezeieşti ale
câmpului, ca nişte trandafiri de Taină aţi înflorit şi aţi umplut
Biserica de miros bun, gonind departe înşelăciunea cea urât mirositoare a
vrăjmaşului, cu harul cel Dumnezeiesc, purtătorilor de chinuri ai lui
Hristos, vrednici de laudă.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Astăzi credincioşii pe Sfinţii Mucenici
Maxim şi pe Alexandru împreună, pe Teodor, pe Zenon, pe Pompie, pe
African şi pe Terentie şi cu ceilalţi împreună pătimitori, cu credinţă
să-i cinstim şi să-i fericim, lăudând bunele lor însuşiri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pământul a primit sângiurile voastre şi
trupurile cu care bine v-aţi nevoit şi cerul Dumnezeieştile voastre
suflete, iar Cetele îngerilor v-au lăudat, înţelepţilor, pentru biruinţă
şi v-auîncununat ca pe nişte biruitori.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce eşti Uşa Luminii luminează sufletul meu, care este întunecat
de cumplitele neguri ale călcătorilor de porunci şi este primejduit. Şi
mă arată părtaş Zilei celei Dumnezeieşti, ca să te măresc, Ceea ce eşti
Ocrotitoare a credincioşilor.
Irmosul: Spăimântatu-s-a
de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a
arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât
cerurile. Pentru aceea, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile Cetelor
îngereşti şi omeneşti te mărim.
SEDELNA, glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…
Pătimitorii cu sângiurile lor
vopsindu-şi acum haină roşie, s-au adus lui Hristos înfrumuseţaţi cu
rănile şi luminându-se cu Lumina Slavei Celei în Trei Sori, ne
luminează şi pe noi care-i fericim pe ei. Pentru aceasta, săvârşind
purtătoarea de lumină şi cinstita lor pomenire, primim daruri de
tămăduiri, către care în credinţă să strigăm: rugaţi-vă, vitejilor lui
Hristos să dăruiască iertare celor ce cântă şi cu credinţă săvârşesc
pomenirea voastră cea prealuminată.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…
Stăpânul şi Făcătorul tuturor luând Trup
din Preacurat pântecele tău, te-a arătat Ocrotitoare oamenilor,
Preacurată. Pentru aceasta toţi către tine năzuim, cerând iertare
greşelilor, Stăpână şi să ne mântuim de munca cea veşnică şi de toată
răutatea cumplitului ţiitor al lumii şi cu credinţă să strigăm ţie:
roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor
ce cu dragoste te laudă, Ceea ce eşti cu totul Lăudată.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…
Ceata ucenicilor s-a ascuns de frică şi
cei cunoscuţi stau acum departe. Numai eu Singură mă necăjesc şi de
întristare mă rănesc văzând junghierea Ta cea fără dreptate, Fiule,
zicea Fecioara. Vino toată zidirea, cuprinsă acum de frică,
întristează-te şi te tânguieşte, împreună cu Maica Domnului tău şi cu
frică strigă: Slavă Ţie Făcătorul tuturor, căci vrând să pătimeşti,
Preabunule şi de voie Te Răstigneşti, ca să mântuieşti pe om.
Decie, păgînul împărat al
Romei, prin credinţa sa cea rea a închinării la idoli, vrînd pe toţi
să-i cufunde în groapa pierzării, ca un fiu al diavolului, a trimis
poruncă în toate părţile stăpînirii sale, ca toţi creştinii să fie
atraşi cu sila la închinarea de idoli şi la gustarea din cele jertfite
idolilor; iar cei ce se vor împotrivi, să primească judecată şi
pedeapsă. După ce a ajuns acea poruncă în Africa, la ighemonul
Fortunaţian, şezînd ighemonul la judecată şi chemînd pe tot poporul la
sine, astfel le zicea: "Jertfiţi zeilor, iar de nu, cu cumplite chinuri
vă veţi munci şi rău veţi muri".
Aceasta zicînd, a pus uneltele cele de muncire dinaintea poporului,
pe care văzîndu-le, mulţi s-au înfricoşat şi supunîndu-se ighemonului,
s-au depărtat de credinţa în Hristos. Iar unii dintre credincioşi, în
număr de patruzeci, cu tărie au vrut să moară pentru Hristos. Şi grăiau
cu nădejde unul către altul: "Păziţi-vă, fraţilor, ca să nu ne lepădăm
de Hristos, Dumnezeul nostru, ca nici Acela să nu se lepede de noi
înaintea Tatălui Celui ceresc şi a sfinţilor Lui îngeri. Aduceţi-vă
aminte de ceea ce a zis Domnul: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul,
căci sufletul nu pot să-l ucidă; ci vă temeţi mai mult de cel ce poate
şi sufletul şi trupul să-l piardă în gheenă". Astfel robii lui
Hristos întărindu-se unul pe altul cu cuvinte, ighemonul Fortunaţian
le-a zis: "Vă văd bărbaţi înţelepţi, desăvîrşiţi cu anii şi mă minunez
pentru ce staţi într-o nebunie ca aceasta; căci mărturisiţi că Acela
este Dumnezeu şi Împărat, pe care evreii, ca pe un făcător de rele, L-au
răstignit".
Atunci Sfîntul mucenic Terentie i-a răspuns pentru toţi: "De ai fi
cunoscut o, ighemoane, puterea lui Hristos Cel răstignit, lăsînd
rătăcirea idolească, te-ai fi închinat Aceluia şi i-ai fi slujit Lui;
căci este Fiul lui Dumnezeu, îndurat şi milostiv, Care cu bunăvoirea lui
Dumnezeu, Tatăl Său, S-a pogorît pe pămînt şi pe a Sa dumnezeire
unind-o cu omenirea, pentru mîntuirea noastră a răbdat Crucea de bună
voie". Ighemonul a zis: "Jertfiţi zeilor, iar de nu veţi voi să
jertfiţi, apoi mădularele voastre le voi arde şi vă voi pierde pe voi".
Iar Sfîntul Terentie a răspuns: "Oare ţi se pare că cu frica ne vei
îngrozi pe noi? Nu sîntem aşa de slabi, ca, lăsînd viaţa cea fără de
moarte şi pe dătătorul Acela, să ne închinăm dumnezeilor celor străini.
Deci, fă degrabă ceea ce voieşti a face, scornind munci împotriva
noastră, că sîntem robi tari şi statornici ai lui Hristos".
Mîniindu-se ighemonul, a poruncit ca să-i dezbrace de haine şi să-i
tragă la capiştea cea idolească; şi erau idolii împodobiţi cu
îmbrăcăminte de aur şi de argint de mult preţ. Deci, intrînd ighemonul, a
zis către sfinţi: "Jertfiţi lui Heracle marele zeu, că-i vedeţi slava
şi puterea!" Iar Sfîntul Terentie a zis: "Te amăgeşti singur neştiind
cele ce-ţi sînt ţie de folos; pentru că dumnezeii tăi aceştia sînt
pietre, lemne, aramă şi fier şi i-aţi împodobit cu aur, ca să se
amăgească oamenii şi să-i depărteze pe dînşii de viaţa veşnică. Că acei
idoli nu văd, nu grăiesc, nu aud şi nu umblă, că sînt făcuţi de mîini
omeneşti şi cu asemănare omenească închipuiţi. Deci, asemenea lor să fie cei ce-i fac pe ei şi toţi cei ce nădăjduiesc în ei.
Spuneţi dar, rogu-vă, oare pot să-şi ajute lor, aceia pe care-i numiţi
dumnezei? Sau pot să izbîndească asupra celor ce le fac lor rău? Şi dacă
lor nu-şi pot ajuta, apoi cum ne vor ajuta nouă?"
Acestea auzindu-le ighemonul, a poruncit ca pe Terentie, African,
Maxim şi pe Pompia să-i arunce în temniţa cea mai dinăuntru şi cu toată
întărirea să-i păzească, zicînd: "Mîine dimineaţă îi voi scoate pe
dînşii la cercetare". Iar pe fericitul Zinon, Alexandru şi Teodor,
împreună cu toţi ceilalţi în număr de 36, punîndu-i înaintea judecăţii
aproape de capiştea idolească, a zis către dînşii: "Deoarece din sfada
şi cearta voastră cea dintîi, nici o sporire sau folos nu s-a făcut,
ascultaţi-mă pe mine şi aduceţi jertfe marelui zeu Heracle". Răspuns-au
sfinţii: "De multe ori ţi-am spus că sîntem creştini, de care lucru
te-ai înştiinţat de la cele dintîi întrebări, şi niciodată nu vei putea
să ne îndupleci ca să cinstim pe necuraţii idoli şi să ne închinăm lor,
pentru că îţi vom răspunde cu uşurinţă la toate întrebările tale". Zis-a
ighemonul: "Dacă nu voiţi să ascultaţi sfaturile mele de voie, apoi şi
fără de voie veţi asculta poruncile împăraţilor celor nebiruiţi". Şi a
poruncit să-i bată fără de cruţare cu toiege grele şi cu vine uscate.
Iar sfinţii mucenici, ridicîndu-şi mîinile spre cer, au strigat într-un
glas, zicînd: "Caută spre noi, Doamne, Dumnezeul nostru, şi ajută
robilor tăi şi ne izbăveşte de cel potrivnic".
Aceasta auzind-o ighemonul, poruncea ca mai cumplit să-i bată; şi
mulţi slujitori s-au schimbat, unii după alţii bătînd şi iarăşi a
poruncit să-i bată cu beţe, deşi toate cele dinlăuntru ale lor se
vedeau. Însă atît de luminoase şi de vesele erau feţele mucenicilor,
încît toţi se minunau de răbdarea şi de bărbăţia cea nebiruită a
sfinţilor. Iar după bătaie a zis către dînşii ighemonul: "Jertfiţi
zeilor şi vă veţi libera". Iar sfinţii tăceau. Deci, mîniindu-se
ighemonul, a poruncit să ardă ţepi de fier, să le frigă spatele lor,
apoi cu oţet şi sare să ungă rănile lor şi cu aspre bucăţi de păr să le
frece.
Atunci sfinţii mucenici ai lui Hristos, căutînd spre cer au zis:
"Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai mîntuit din cuptorul cel aprins pe
cei trei tineri Anania, Azaria şi Misail, nelăsîndu-i să se vatăme de
văpaie cît de puţin; iar pe Daniil din gurile leilor l-ai izbăvit, pe
Moise din mîinile lui Faraon l-ai scos şi pe Sfînta Tecla de foc şi de
fiare ai apărat-o; Cel ce dai iubiţilor Tăi desăvîrşită biruinţă asupra
vrăjmaşilor; Cel ce ai ridicat din morţi pe Păstorul oilor Cel Mare, pe
Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos; Cel ce ne-ai arătat nouă multe
faceri de bine; Cel ce ai zidit lumina şi ai întins cerul ca o piele;
Cel ce numeri mulţimea stelelor şi le ştii numele tuturor; Cel ce ai dus
adevărul pînă la marginile pămîntului, auzi-ne şi pe noi, cei ce ne
rugăm Ţie şi din nevoile noastre izbăveşte-ne, că a Ta este slava în
veci. Amin".
Sfîrşindu-şi ei rugăciunea, ighemonul iarăşi umplîndu-se de mînie, a
poruncit ca spînzurîndu-i, să-i strunjească cu unghii de fier, încît
curgea sîngele ca pîraiele din coastele lor. Dar de muncile acelea
cumplite, nici cît de puţin nu se biruiau, nici nu slăbeau; pentru că
Dumnezeu îi întărea, dîndu-le putere şi tărie. Şi a zis către dînşii
ighemonul: "Oare v-au învăţat pe voi muncile? Oare v-aţi deprins a vă
depărta de la nebunia voastră, sau încă în necurăţia voastră petreceţi?"
Iar sfinţii nimic nu au răspuns. Ighemonul a zis atunci cu mînie: "Vouă
vă zic acestea, necuraţilor". Iar sfinţii, căutînd spre cer, au zis:
"Dumnezeule Atotputernice, Cel ce altădată ai plouat cu foc asupra
cetăţii Sodoma pentru fărădelegile ei, deci şi acum răstoarnă şi
risipeşte această capişte necurată a necuraţilor zei, pentru adevărul
Tău".
Zicînd aceasta, şi-au făcut semnul crucii lui Hristos pe feţele lor
şi au suflat asupra capiştei şi îndată au căzut idolii cu mare zgomot şi
s-au risipit la pămînt. Atunci sfinţii mucenici au zis către ighemon:
"Vezi pe zeii tăi? Unde este acum tăria şi puterea lor? Oare n-au putut
să-şi ajute lor?" Iar după puţin timp a căzut şi capiştea şi s-a risipit
pînă în temelie. Deci, umplîndu-se ighemonul de multă mînie, pentru
stricarea zeilor săi şi a capiştei, a poruncit ca pe sfinţii mucenici
să-i taie cu sabia. Iar ei de un răspuns de moarte ca acela
veselindu-se, slăveau pe Dumnezeu şi bucurîndu-se mergeau la locul cel
de moarte. Sosind acolo, şi-au plecat genunchii, şi-au întins cu osîrdie
grumajii sub sabie pentru Hristos. Şi aşa au murit ucişi de sabie. Iar
nişte bărbaţi bine credincioşi luînd sfintele lor trupuri, le-au
îngropat la un loc sfînt.
După uciderea acestor sfinţi mucenici, a poruncit ighemonul, ca pe
Sfinţii Terentie, African, Maxim şi Pompia, să-i aducă înaintea sa şi a
zis: "Jertfiţi zeilor, iar de nu, rău veţi pătimi şi nimeni nu va putea
să vă scoată din mîinile mele". Răspuns-au sfinţii: "Sîntem creştini,
precum de multe ori ţi-am spus şi în Hristos ne-am pus nădejdea noastră.
Iar diavolilor nu ne vom închina, nici vom sluji zeilor tăi şi de
muncile tale nu ne temem. Deci, pune asupra noastră orice fel de muncă
vei voi; pentru că noi credem Dumnezeului nostru, că biruit vei fi de
noi, precum şi diavolul este biruit de Hristos, Cel ce ne întăreşte, ca
să-ţi biruim socotinţa ta cea rea".
Deci, ighemonul a poruncit ca iarăşi să ducă în temniţă pe sfinţii
mucenici şi fiare grele să pună pe grumajii lor, iar mîinile şi
picioarele să le lege cu legături de fier, ba încă şi cuie de fier să le
aştearnă pe pămînt şi pe acelea să pună pe mucenici, nelăsînd pe cineva
din creştini să intre la ei, ca să le dea hrană. Într-o mucenicie ca
aceea fiind sfinţii şi rugîndu-se lui Dumnezeu, la miezul nopţii a
strălucit o lumină mare în temniţă şi Îngerul Domnului a stat înaintea
lor şi a zis către dînşii: "Terentie, Africane, Maxime şi Pompie, robii
Dumnezeului Celui de sus, sculaţi-vă şi întăriţi-vă trupurile voastre".
Acestea zicîndu-le îngerul, s-a atins de lanţurile cele de fier şi
îndată lanţurile, rupîndu-se, au căzut. Şi iată o masă s-a văzut
înaintea lor, plină de toate bunătăţile. Şi le-a zis îngerul:
"Odihniţi-vă şi primiţi hrana pe care v-a trimis-o Hristos vouă!" Iar
sfinţii, binecuvîntînd pe Hristos Dumnezeu, s-au întărit cu hrana şi cu
băutura aceea şi au dat mulţumire Stăpînului lor.
Străjerii, văzînd lumină în temniţă, au intrat înăuntru şi au văzut
pe sfinţii mucenici bucurîndu-se şi veselindu-se şi au spus aceasta
ighemonului. Iar acela, scoţînd dimineaţa pe sfinţii mucenici, i-a pus
înaintea judecăţii şi a zis către dînşii: "Au nu v-au învăţat pe voi
chinurile ca să vă lepădaţi de nebunia voastră, să vă apropiaţi de zei
şi să vă închinaţi lor?" Răspuns-a Sfîntul Terentie: "Nebunia aceasta să
fie la noi şi la toţi cei ce iubesc pe Dumnezeu, căci cel nebun al lui
Dumnezeu este mai înţelept decît oamenii, iar înţelepciunea omenească
este nebunie la Dumnezeu. Nebuni şi fără de minte am fi fost dacă,
lăsînd pe Dumnezeu, ne-am fi închinat diavolilor, precum faci tu". Iar
ighemonul, mîniindu-se de acele cuvinte, a poruncit ca spînzurîndu-i pe
dînşii la munci, cu unghii de fier să le strunjească coastele. Fiind
strunjiţi sfinţii, se rugau lui Dumnezeu, zicînd: "Iisuse Hristoase,
Fiul Dumnezeului Celui ce este în veci, Lumina creştinilor, nădejdea
noastră cea încredinţată, fii cu noi şi ne ajută; nu ne ruşina pe noi
cei ce pătimim pentru numele Tău cel Sfînt".
Astfel rugîndu-se, nu simţeau muncile cumplite, căci Hristos le
uşura. Apoi iarăşi a poruncit ighemonul să-i arunce în temniţă şi a
chemat vrăjitorii şi descîntătorii cei ce ştiau să farmece fiarele şi
jivinele. Le-a poruncit ca pe cele mai cumplite jivine, pe aspide,
vipere şi şerpi, cu farmecele lor adunîndu-le să le închidă în temniţă
cu mucenicii. Şi făcîndu-se aceea, jivinele tîrîndu-se pe lîngă
picioarele sfinţilor mucenici, nici nu se atingeau şi nici nu-i vătămau
pe ei; iar sfinţii, cîntînd, preamăreau pe Dumnezeu. Astfel trei zile şi
trei nopţi sfinţii şezînd închişi în temniţă cu jivinele, în a patra
zi, noaptea a trimis ighemonul să afle, oare mucenicii sînt omorîţi şi
mîncaţi de şerpi? Iar trimişii, apropiindu-se de uşile temniţei, au
auzit pe sfinţii legaţi, cîntînd şi lăudînd pe Dumnezeu.
Apoi, vrînd ca să ştie neapărat ce se face în temniţă, s-au suit
deasupra şi au descoperit acoperămîntul şi au văzut pe sfinţi şezînd şi
pe Îngerul Domnului stînd, dar nelăsînd jivinele să se apropie de
sfinţii mucenici. Aceasta văzînd-o, s-au spăimîntat şi au spus
ighemonului. Şi foarte de dimineaţă sculîndu-se ighemonul, a poruncit
fermecătorilor ca să ia din temniţă şerpii, aspidele, viperele şi toate
jivinele, iar pe mucenici să-i ducă la judecată; şi după ce fermecătorii
s-au apropiat de temniţă şi au grăit după obicei cuvintele cele
vrăjitoreşti, nu i-au mai ascultat jivinele. Şi fiind uşile descuiate,
toate cu multă mînie au sărit asupra fermecătorilor lor şi i-au rănit de
moarte; pe toţi ceilalţi oameni care se aflau acolo i-au omorît şi au
fugit la locurile lor. După aceea sfinţii răbdători de chinuri au fost
duşi la ighemon spre a fi judecaţi.
Văzîndu-i ighemonul nevătămaţi cîtuşi de puţin, s-a umplut de mînie
şi i-a osîndit la tăiere de sabie. Atunci sfinţii s-au bucurat cu
bucurie negrăită şi, mergînd la moarte cu veselie, cîntau: Mîntuitu-ne-ai pe noi, Doamne, de cei ce ne necăjesc şi pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai ruşinat.
Iar slujitorii ducîndu-i la locul de moarte, şi-au împlinit porunca.
Astfel mărturisitorii lui Hristos şi-au luat cununa muceniciei, iar
nişte bărbaţi cucernici îngrijind sfintele lor trupuri, le-au îngropat
cu cinste, ca la două stadii de cetate, întru slava Mîntuitorului nostru
Iisus Hristos, Care împărăţeşte în vecii vecilor. Amin.
Ajuta sa ai prieteni buni. Ajuta celor ce li se face
nedreptati,ajuta la procese,grabnic ajutator si mare vindecator de boli
trupesti si sufletesti.Mare har a primit de la bunul Dumnezeu de a ajuta
oamenii.
Acest cuvios părinte, purtându-se cu înțelepciune
dumnezeiască și fiind desăvârșit, s-a suit la muntele Domnului, a locuit
în locul cel sfânt al Lui, a luat binecuvântare de la Dumnezeu,
Mântuitorul său, și a văzut fața Dumnezeului lui Iacov.
Preacuvioase Parinte Sfinte Cuv.Vadim ,tu ai ocrotit biserica
pana in ziua de astazi, te rugam sa mijlocesti la tron lui Dumnezeu si
pentru noi! Sa ne ocroteasca Dumnezeu Tara noastra Romania de tot raul!
Iar pentru noi si cei apropiati noua-sa ne daruiasca iertare de pacate
,sanatate si mantuire. Multumim pentru toate darurile daruite noua!
In vremea uciderii sfinților patruzeci de mucenici
din Persia, a fost prins și Sfântul Vadim Arhimandritul, împreună cu
șapte ucenici ai săi, și din porunca împăratului Savorie au fost închiși
în temniță. Acest sfânt era din cetatea Vitlaplata, de neam foarte
bogat și, când a voit să se facă monah, toată bogăția sa a împărțit-o
săracilor. Apoi, zidindu-și o mănăstire afară din cetate, viețuia
într-însa, cu fapte bune, sârguindu-se în toate a plăcea lui Dumnezeu și
a împlini voia cea sfântă a Lui; pentru că era bărbat plin de dar și de
adevăr, vas ales al lui Dumnezeu.
Acest cuvios părinte, purtându-se cu înțelepciune
dumnezeiască și fiind desăvârșit, s-a suit la muntele Domnului, a locuit
în locul cel sfânt al Lui, a luat binecuvântare de la Dumnezeu,
Mântuitorul său, și a văzut fața Dumnezeului lui Iacov. Acesta era în
acele vremuri în Persia, ca niște aluat la frământat, fiind din aluatul
cel desăvârșit mucenicesc, al mărturisirii lui Hristos, prin care cei
neputincioși s-au întărit în credință. Acesta era cu adevărat piatră
credincioasă tăiată din munții aceia, care de la început au fost
credincioși, preot ales al lui Dumnezeu, povățuind pe mulți la calea
mântuirii, care își pusese viteazul și neschimbatul său scop către
mucenicia cea către Hristos, arătând mare râvnă pentru Dumnezeul său. Și
atât de curat s-a arătat, încât nici un lucru rău nu avea loc
într-însul; lăcomia era departe de el, iar poftirile fiind stinse
într-însul, nu puteau să-l vatăme.
Mamona, cunoscând bunătatea lui, s-a minunat.
Aurul nici nu îndrăznea să vină înaintea feței lui, pentru că bogățiile
erau disprețuite de dânsul, mândria s-a smerit înaintea lui, mintea cea
înaltă ca praful s-a călcat de dânsul, iar sărăcia și blândețile l-au
cuprins, dreptatea a privit spre dânsul și adevărul a răsărit în el,
dragostea a cuprins grumajii lui, pacea l-a sărutat și de dânsul s-a
bucurat, o întocmire și o minte s-a sădit în el și de toate rodurile
cele drepte era plin acest bărbat, că multe bunătăți erau într-însul;
iar din roadele lui duhovnicești toți s-au săturat cu dulceață.
Acesta a petrecut patru luni în temniță, legat
împreună cu ucenicii lui, bătut aspru în toate zilele, răbdând toate cu
bărbăție, pentru nădejdea și adevărata credință, care o avea către
Dumnezeu. În acea vreme era un oarecare bărbat cu numele Nirsan, boier
mare al cetății, care se numea Aria, fiind în hotarele ce se numeau
Vidghern. Acest Nirsan era creștin și fiind silit de împăratul să se
închine soarelui, după ce n-a voit să se lepede de sfânta credință în
Hristos Domnul, l-a încuiat în temniță. După aceea, slăbind prin
împuținarea sufletului și înfricoșându-se cu inima de muncile cele ce
era să pătimească, n-a stat până la sfârșit, precum începuse, în
mărturisirea lui Hristos. Căci, iubind viața aceasta de puțină vreme și
așteptând deșarta cinste, de la împăratul cel muritor, s-a lipsit de
viața cea dumnezeiască și de cinstea cea veșnică. Însă n-a putut a se
îndulci de desfătările lumii acesteia, precum mai pe urmă va arăta
cuvântul, ci fugind de mucenicie, a căzut în munci; căutând slava cea
pământească, a câștigat necinstea, de vreme ce pe împăratul cel de
puțină vreme l-a cinstit mai mult decât pe Cel veșnic și ceresc. Și a
dat știre despre sine, că toate cele ce împăratul Savorie le va porunci,
este gata a face.
Împăratul auzind, s-a bucurat foarte și
aducându-și aminte de Sfântul Vadim, i-a poruncit să-l elibereze din
legături și să-l ducă din temniță la palatul său. Și a zis către boierii
care stăteau înaintea lui: „Dacă Nirsan va ucide cu mâna sa pe Vadim,
apoi să se dezlege din legături și să ia el toate averile lui Vadim”. Și
i-a spus îndată lui Nirsan acele cuvinte împărătești, iar el a
făgăduit, ca în toate să facă voia împăratului. Deci, a adus pe Sfântul
Vadim la Nirsan și l-a pus în mijloc, iar ticălosul Nirsan luând sabia,
s-a apropiat ca să ucidă pe mucenicul lui Hristos, dar, fiind cuprins de
un cutremur, când a voit să lovească pe mucenic, s-a făcut ca o piatră
nemișcată.
Iar robul lui Dumnezeu căutând spre el, a zis:
„Până într-atât a crescut răutatea ta, o, Nirsane, încât, nu numai că
te-ai lepădat de Dumnezeu, ci și pe robul Lui voiești a-l ucide? Vai
ție, ticălosule, ce vei face în ziua aceea, când vei sta înaintea
înfricoșatei judecăți, ca să dai un răspuns Dumnezeului Celui veșnic?
Eu, o, ticălosule, mă săvârșesc în chinuri pentru Hristosul meu, însă
n-aș fi voit ca din mâinile tale să fiu ucis, ci de la altul oarecare aș
fi dorit, ca să sufăr moartea aceasta”. Iar Nirsan, rușinându-se de
cuvintele acelea și neputând să facă porunca aceea, stătea tremurând.
După aceea, făcându-și fața ca piatra și inima întărindu-și ca fierul, a
lovit cu sabia în grumaji pe mucenic. Dar de vreme ce mâinile
ucigașului tremurau, era nevoie ca nu cu o lovire, ci cu mai multe să
taie pe sfântul. Deci, lovindu-l de multe ori cu sabia în grumaji, abia a
putut săvârși tăierea. Iar Cuviosul Vadim, într-o chinuire ca aceea,
și-a dat sfântul lui suflet în mâinile lui Dumnezeu. Și toți
necredincioșii care erau acolo, s-au mirat de răbdarea mucenicului, de
vreme ce era nemișcat ca un stâlp, primind lovirile de sabie de mai
multe ori. Iar pe ucigașul acela îl batjocoreau ca pe un fricos și
ocărându-l, se depărtau de el. Apoi, nu după multă vreme, ucigașul acela
și-a luat plata cea vrednică după faptele sale, căci cu multe feluri de
răutăți fiind prins, a pierit de sabie, singur el fiindu-și ucigaș în a
sa deznădejde.
Sfântul Vadim s-a sfârșit prin mucenicie, în 8
Aprilie, întru Domnul nostru Iisus Hristos. Iar trupul sfântului
mucenic, fiind aruncat afară din cetate, oamenii cei cucernici luându-l
în taină, l-au îngropat cu cinste. Iar cei șapte ucenici ai lui, care
rămăseseră în temniță, au petrecut patru ani acolo, până la moartea
împăratului Savorie. Iar după sfârșitul aceluia s-au liberat cu pace și
li s-a poruncit să petreacă în a lor credință, cu darul Domnului nostru
Iisus Hristos, a Cărui slavă este în veci. Amin.
Icoana- simbolizeaza inca din Evul Mediu victoria binelui asupra
raului, devenind, din aceasta pricina, integrat in numeroase traditii si
sarbatori crestine de pretutindeni!Aceasta icoana este BINECUVANTAREA
FAMILIEI prin ocrotirea ei de boli si necazuri si de duhuri necurate, cu
ajutorul prezentei Sf.Cuv.Vadim, Cadoul ideal pentru aniversari de nume, nunti,casa noua - simbolizand Ocrotirea FAMILIEI .
Cu rugaciune la Sf.Cuv.Vadimreprezentat
in aceasta icoana Acesta va face din casa ta o cetate
impenetrabilă impotriva răului, în care va domni prosperitatea,
bunătatea și înțelegerea reciprocă.
În vremea uciderii sfinţilor
patruzeci de mucenici din Persia, a fost prins şi Sfîntul Vadim
arhimandritul, împreună cu şapte ucenici ai săi, şi din porunca
împăratului Savorie au fost închişi în temniţă. Acest sfînt era din
cetatea Vitlaplata, de neam foarte bogat şi, cînd a voit să se facă
monah, toată bogăţia sa a împărţit-o săracilor. Apoi, zidindu-şi o
mănăstire afară din cetate, vieţuia într-însa, cu fapte bune,
sîrguindu-se în toate a plăcea lui Dumnezeu şi a împlini voia cea sfîntă
a Lui; pentru că era bărbat plin de dar şi de adevăr, vas ales al lui
Dumnezeu.
Acest cuvios părinte, purtîndu-se cu înţelepciune dumnezeiască şi
fiind desăvîrşit, s-a suit la muntele Domnului, a locuit în locul cel
sfînt al Lui, a luat binecuvîntare de la Dumnezeu, Mîntuitorul său, şi a
văzut faţa Dumnezeului lui Iacov. Acesta era în acele vremuri în
Persia, ca nişte aluat la frămîntat, fiind din aluatul cel desăvîrşit
mucenicesc, al mărturisirii lui Hristos, prin care cei neputincioşi s-au
întărit în credinţă. Acesta era cu adevărat piatră credincioasă tăiată
din munţii aceia, care de la început au fost credincioşi, preot ales al
lui Dumnezeu, povăţuind pe mulţi la calea mîntuirii, care îşi pusese
viteazul şi neschimbatul său scop către mucenicia cea către Hristos,
arătînd mare rîvnă pentru Dumnezeul său. Şi atît de curat s-a arătat,
încît nici un lucru rău nu avea loc într-însul; lăcomia era departe de
el, iar poftirile fiind stinse într-însul, nu puteau să-l vatăme, încît
chiar Mamona, cunoscînd bunătatea lui, s-a minunat. Aurul nici nu
îndrăznea să vină înaintea feţei lui, pentru că bogăţiile erau
dispreţuite de dînsul, mîndria s-a smerit înaintea lui, mintea cea
înaltă ca praful s-a călcat de dînsul, iar sărăcia şi blîndeţile l-au
cuprins, dreptatea a privit spre dînsul şi adevărul a răsărit în el,
dragostea a cuprins grumajii lui, pacea l-a sărutat şi de dînsul s-a
bucurat, o întocmire şi o minte s-a sădit în el şi de toate rodurile
cele drepte era plin acest bărbat, că multe bunătăţi erau într-însul;
iar din roadele lui duhovniceşti toţi s-au săturat cu dulceaţă.
Acesta a petrecut patru luni în temniţă, legat împreună cu ucenicii
lui, bătut aspru în toate zilele, răbdînd toate cu bărbăţie, pentru
nădejdea şi adevărata credinţă, care o avea către Dumnezeu. În acea
vreme era un oarecare bărbat cu numele Nirsan, boier mare al cetăţii,
care se numea Aria, fiind în hotarele ce se numeau Vidghern. Acest
Nirsan era creştin şi fiind silit de împăratul să se închine soarelui,
după ce n-a voit să se lepede de sfînta credinţă în Hristos Domnul, l-a
încuiat în temniţă. După aceea, slăbind prin împuţinarea sufletului şi
înfricoşîndu-se cu inima de muncile cele ce era să pătimească, n-a stat
pînă la sfîrşit, precum începuse, în mărturisirea lui Hristos. Căci,
iubind viaţa aceasta de puţină vreme şi aşteptînd deşarta cinste, de la
împăratul cel muritor, s-a lipsit de viaţa cea dumnezeiască şi de
cinstea cea veşnică. Însă n-a putut a se îndulci de desfătările lumii
acesteia, precum mai pe urmă va arăta cuvîntul, ci fugind de mucenicie, a
căzut în munci; căutînd slava cea pămîntească, a cîştigat necinstea, de
vreme ce pe împăratul cel de puţină vreme l-a cinstit mai mult decît pe
Cel veşnic şi ceresc. Şi a dat ştire despre sine, că toate cele ce
împăratul Savorie le va porunci, este gata a face.
Împăratul auzind, s-a bucurat foarte şi aducîndu-şi aminte de Sfîntul
Vadim, i-a poruncit să-l elibereze din legături şi să-l ducă din
temniţă la palatul său. Şi a zis către boierii care stăteau înaintea
lui: "Dacă Nirsan va ucide cu mîna sa pe Vadim, apoi să se dezlege din
legături şi să ia el toate averile lui Vadim". Şi i-a spus îndată lui
Nirsan acele cuvinte împărăteşti, iar el a făgăduit, ca în toate să facă
voia împăratului. Deci, a adus pe Sfîntul Vadim la Nirsan şi l-a pus în
mijloc, iar ticălosul Nirsan luînd sabia, s-a apropiat ca să ucidă pe
mucenicul lui Hristos, dar, fiind cuprins de un cutremur, cînd a voit să
lovească pe mucenic, s-a făcut ca o piatră nemişcată.
Iar robul lui Dumnezeu căutînd spre el, a zis: "Pînă într-atît a
crescut răutatea ta, o, Nirsane, încît, nu numai că te-ai lepădat de
Dumnezeu, ci şi pe robul Lui voieşti a-l ucide? Vai ţie, tică-losule, ce
vei face în ziua aceea, cînd vei sta înaintea înfricoşatei judecăţi, ca
să dai un răspuns Dumnezeului Celui veşnic? Eu, o, ticălosule, mă
săvîrşesc în chinuri pentru Hristosul meu, însă n-aş fi voit ca din
mîinile tale să fiu ucis, ci de la altul oarecare aş fi dorit, ca să
sufăr moartea aceasta". Iar Nirsan, ruşinîndu-se de cuvintele acelea şi
neputînd să facă porunca aceea, stătea tremurînd. După aceea, făcîndu-şi
faţa ca piatra şi inima întărindu-şi ca fierul, a lovit cu sabia în
grumaji pe mucenic. Dar de vreme ce mîinile ucigaşului tremurau, era
nevoie ca nu cu o lovire, ci cu mai multe să taie pe sfîntul. Deci,
lovindu-l de multe ori cu sabia în grumaji, abia a putut săvîrşi
tăierea. Iar Cuviosul Vadim, într-o chinuire ca aceea, şi-a dat sfîntul
lui suflet în mîinile lui Dumnezeu. Şi toţi necredincioşii care erau
acolo, s-au mirat de răbdarea mucenicului, de vreme ce era nemişcat ca
un stîlp, primind lovirile de sabie de mai multe ori. Iar pe ucigaşul
acela îl batjocoreau ca pe un fricos şi ocărîndu-l, se depărtau de el.
Apoi, nu după multă vreme, ucigaşul acela şi-a luat plata cea vrednică
după faptele sale, căci cu multe feluri de răutăţi fiind prins, a pierit
de sabie, singur el fiindu-şi ucigaş în a sa deznădejde.
Sfîntul Vadim s-a sfîrşit prin mucenicie, în 8 Aprilie, întru Domnul
nostru Iisus Hristos. Iar trupul sfîntului mucenic, fiind aruncat afară
din cetate, oamenii cei cucernici luîndu-l în taină, l-au îngropat cu
cinste. Iar cei şapte ucenici ai lui, care rămăseseră în temniţă, au
petrecut patru ani acolo, pînă la moartea împăratului Savorie. Iar după
sfîrşitul aceluia s-au liberat cu pace şi li s-a poruncit să petreacă în
a lor credinţă, cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, a Cărui slavă
este în veci. Amin.
Toată deznădejdea este alungata, frica si disperarea dispar,
păcătoșii își găsesc mângâierea în durerea inimii lor, iar dragostea
cerească ii luminează cu lumină, caci acum Maica Domnului ne întinde o
mână mântuitoare și ne vorbește din icoana ei cea mai curată, spunând: ”Eu
sunt Chezașa celor păcătoși dinaintea Fiului meu, care m-a încredințat
că îi va auzi pe ei, iar cei ce îmi vor aduce bucurie prin ascultarea
lor vor primi bucurie veşnică prin mine”. Oamenii împovărați cu
multe păcate cad la picioarele icoanei Tale, Preasfanta Nascatoare de
Dumnezeu, strigând către Mijlocitoarea lumii: Chezașa celor păcătosi,
roagă-te cu rugăciuni materne Mântuitorului tuturor, astfel încât
iertarea divină să ne acopere păcatele și deschide-ne ușile luminoase
ale Raiului, caci Tu ești mijlocirea și mântuirea neamului creștin.
Condac, voce 1
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, esti acoperamant cinstit si mai
înaltă decat mintea noastra a păcătosilor, in Tine ne punem increderea
ca ne dăruiești har și vindecare; roagă-te la Fiul Tău să primim milă
Lui în Ziua Judecății.
Condacul 1
Aleasa a Atotputernicului Dumnezeu, Maica Domnului, la rugaciunile
tale se pleaca cu mila Fiul Tău spre noi sa ne salveze; iti aducem
cântare de mulțumire Tie, Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, pentru
apariția icoanelor Tale minunate și miraculoase. Iar tu, care ai
mijlocire la Dumnezeu pentru noi, te rugam să ne salvezi de ispite și sa
ne dai mântuirea veșnică, si noi, cântând, strigam catre Tine:
Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!
Icos 1
Chipurile îngerilor Îți slujesc cu evlavie, Maica Domnului, caci L-ai
nascut pe Împăratul Îngerilor, Hristos Dumnezeul nostru. Noi,
păcătoșii, îi imităm cu îndrăzneală și Te lăudăm cu o voce umilă,
plângând catre Tine:
Bucură-te, cea Binecuvântata, Domnul este cu Tine;
Bucură-te, Preafericită între femei, Fecioară Preacurată;
Bucură-te, fiica Tatălui Ceresc;
Bucură-te, Maica Fiului Veșnic;
Bucură-te, vas al Duhului Sfânt;
Bucură-te, caci de tine îngerii și oamenii se mira neincetat;
Bucură-te, mai cinstita decat Heruvimii;
Bucură-te, cea mai slăvita fără de asemanare decat Serafimi;
Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!
Condacul 2
Vezi, Prea-Milostiva Născătoare de Dumnezeu viața, noastră
pământească îndurerată, plina de slăbiciune și de boala, si
binecuvânteaza-ne cu mângâiere, cu bucurie și cu mântuire, și
izbaveste-ne de toate necazurile și nenorocirile pe noi cei ce alergam
la sfânta Ta icoană, iar lui Dumnezeu Ii strigam: Aliluia!
Icos 2
Preasfanta Fecioara, iti multumim că Te-ai învrednicit să
preaslăvesti sfânta Ta icoană”Chezașa păcătoșilor” cu multe minuni, noi
Te cheamăm într-un cântec:
Bucură-te, Mila Milostivă întru Hristos;
Bucură-te, vistierie inepuizabilă a harului Divin;
Bucură-te, că favoarea lui Dumnezeu vine asupra noastră prin Tine;
Bucură-te, că prin tine preoții sunt îndrăzneți față de Dumnezeu;
Bucură-te, cea ce primești rugăciunile tuturor creștinilor;
Bucură-te, caci nu respingi rugăciunea celor mai disperați si mai păcătoși;
Bucură-te, căci prin mijlocirea Ta sperăm să fim mântuiți;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale vom primi si noi Împărăția Cerurilor;
Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!
Condacul 3
Puterea Ta binecuvântată umbrește pe toată lumea, Preafericită
Născătoare de Dumnezeu, avand credință în Tine ca ssti Chezașa
păcătoșilor, a celor care alearga și se închină sfintei Tale icoane:
numai Tu ne poti oferi darul de a împlini grabnic orice cerere buna și
ne dai mila noua păcătosilor și ne mântuiesti, caci numai Tu poti ajuta
cu adevărat pe toată lumea, Maica Domnului, iar noi Ii cântam lui
Dumnezeu: Aliluia.
Icos 3
Având iubire maternă Tu, Maica Domnului cea atotputernică, ii chemi pe cei mai disperați păcătoși la mântuire, spunând: „
Eu sunt Chezașa celor păcătoși dinaintea Fiului meu, care m-a
încredințat că îi va auzi pe ei, iar cei ce îmi vor aduce bucurie prin
ascultarea lor vor primi bucurie veşnică prin mine ” Pentru aceasta, noi, păcătoșii, către Tine, ca si Mărturisitoare a noastra, Te laudam cu bucurie:
Bucură-te, mijlocitoare harnica, daruita nouă de catre Dumnezeu;
Bucură-te, Binecuvântatul nostru Ghid către Patria Cerească;
Bucură-te, cea ce ii câștigi la mantuire pe cei pierduti;
Bucură-te, primindu-i pe cei neajutorați în mâna Ta atotputernică;
Bucură-te, alungând necontenit descurajarea;
Bucură-te, cea ce esti plina de Har;
Bucură-te, dand cuvântul înțelepciunii celor care cer;
Bucură-te, aducand sanatatea mintii celor bolnavi psihic;
Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!
Condacul 4
O femeie care suferea grav de ulcer s-a rugat la Icoana ta si,
crezând in puterea Ta de vindecare, Maica Domnului, s-a facut bine prin
Harul tau, pocăindu-se si rugandu-se cu lacrimi pentru iertarea
necredinței. Iar noi Ii mulțumim lui Dumnezeu si ii strigam mereu:
Aliluia.
Icos 4
Domnul aude mijlocirea Ta pentru noi și împlinește cererile Tale,
Regină a Cerului. Iar noi, păcătoșii, stiind ca esti Mijlocitoarea si
Chezașa noastra, Îți cerem și ne rugăm: Doamnă, auzi grabnic rugăciunile
noastre, alunga toate durerile, adu-ne bucurie și îndeplinește cererile
tuturor celor care Ti roagă si care cu bucurie iti cântă întotdeauna
Tie:
Bucură-te, ducând rugăciunile credincioșilor către Fiul Tău și către Dumnezeu;
Bucură-te, rugându-te mereu pentru noi la Tronul Fiului Tău;
Bucură-te, Chezasa păcătoșilor;
Bucură-te, Căutatoarea celor pierduți;
Bucură-te, dând credincioșilor o bucurie neașteptată;
Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!
Condacul 5
Ca o stea strălucitoare care luminează întreaga lume, Doamna Lumii,
ne-ai dat icoana Ta cinstită „Chezașa celor păcătoși” iar noi către
Tine, adevărata Născătoare de Dumnezeu și Fecioară, ne plecăm zicând:
Doamnă, primeste rugaciunile noastre și izbăvește-i pe robii Tău de
orice nevoie și durere, lăudându-Te și lăudându-L pe Dumnezeu: Aliluia.
Icos 5
Un om cuvios s-a umplut de mare frică în noaptea Învierii lui
Hristos, cand a vazut sub icoana Ta ”Chezașa celor păcătosi” o lumină
strălucind cu lumina Cerească și coborand ca picături de ploaie, dand
pace și lucind cu scântei de trăsnet. Vazand aceasta ca semn al
îndurării Tale, cu lacrimi de tandrețe și mulțumire iti cântăm cu
bucurie Ție, Preafericita Născătoare de Dumnezeu:
Bucură-te, cea ce ai ținut in Tine focul Divin fără să arzi și prin Tine păcatele noastre sunt mistuite;
Bucură-te, cea ce ai purtat Lumina de neatins, iar prin Tine sufletele noastre sunt luminate;
Bucură-te, ducându-ne cu mâna Ta spre mantuire la Dumnezeu;
Bucură-te, deschizand intrarea în Împărăția Cerurilor și pentru noi, păcătoșii;
Bucură-te, ca despici ca fulgerul întunericul păcatelor noastre;
Bucură-te, căci ne alini aducand mireasma dulce in inimile noastre;
Bucură-te, cu izvoarele minunilor Tale raspandite peste tot in lume;
Bucură-te, caci de icoana Ta toți oamenii se bucură;
Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!
Condacul 6
Întreaga lume creștină iti propovăduiește milele și minunile Tale,
Maica Domnului cea slăvită, caci Dumnezeu ne-a dat multe icoane
miraculoase, printre care icoana Ta „Cezașa celor păcătoși” plina cu
razele îndurării Tale și facand minuni, icoana ce strălucește la
nesfârșit, luminând sufletele noastre cu lumina Harului lui Dumnezeu pe
care noi Il laudam: Aliluia.
Icos 6
Pentru un timp, noaptea, in fata icoanei Tale apareau sclipiri de
lumina ca niste stele, aprinse de o putere nevazuta, si toti oamenii
care veneau sa se inchine icoanei vedeau aceasta mare minune,
slavindu-Te pe Tine, Maica Domnului ,și pe Fiul Tău; iar noi,
amintindu-ne de această viziune minunată, cu tandrețe față de Tine, te
laudam:
Bucură-te, transformând durerile noastre în bucurie;
Bucură-te, cea care ii încântă cu nădejde neîndoielnică pe cei care nu mai au nicio speranță;
Bucură-te, lumânare aprinsă langa Tronul lui Dumnezeu;
Bucură-te, lampă, strălucind cu ulei Divin;
Bucură-te, lumină strălucitoare arătându-ne calea in viață;
Bucură-te, templu viu sfințindu-ne pe toți;
Bucură-te, daruind o viata fara rusine celor care se încred în Tine;
Bucură-te, caci după moarte mijlocești pentru noi înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!
Condacul 7
Domnul îndelung răbdător si-a dezvăluit abisul dragostei Sale pentru
omenire alegandu-te pe Tine, Preasfânta Fecioară, ca sa fii Mama Lui, și
te-a aratat ca o sursă inepuizabilă a milelor Sale, caci tu ii aperi
prin mijlocirea Ta pe cei drepti la Judecata de Apoi, iar noi strigam
din tot sufletul Dumnezeului celui Milostiv: Aliluia!
Icos 7
Ne-ai arătat faptele Tale minunate în Preacurata Ta Mamă, Doamne, și
ne-ai dat icoana Sa minunată care straluceste mai mult decât razele
soarelui, iar cei care o văd pe Maica Domnului cu credință in inimă si
cu dragoste strigă către Ea:
Bucură-te, stralucind in Icoana în care sunt cuprinse toate durerile noastre;
Bucură-te, caci ne dai bucurie și mântuire;
Bucură-te, Sursă care dai viață, înviorându-ne pe toți;
Bucură-te, Floare nepieritoare parfumată;
Bucură-te, îndurerata de durerile noastre;
Bucură-te, vindecand durerilor noastre;
Bucură-te, vindecand bolilor noastre;
Bucură-te, grabnica eliberatoare din necazuri;
Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!
Condacul 8
La cine vom recurge în durerile vieții noastre, dacă nu la Tine,
Maica Domnului, Chezașa Atot-Milostivă pentru noi păcătoșii! Nu ne
respinge, Maica Domnului, ci miluiește-ne pe noi, cei orfani și
neputincioși, și primește-ne sub acoperamantul Tau vesnic, Protectoarea
noastră, iar noi strigăm cu bucurie în slava cerească Împăratului slavei
Hristos: Aliluia.
Icos 8
Esti mângâietoare pentru toți credincioșii care privesc la sfânta Ta
icoană, Chezașa păcătoșilor, in ea Te vedem cum cu mâna Ta il ții pe
Pruncul Neprihănit, Domnul nostru Iisus Hristos, Care se închină lui
Dumnezeu cu glorie, si te rugam, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu:
Stăpână, ajută-ne având milă de noi, scoate-ne ca pierim in mulțime de
păcate, nu te întoarce de la slujitorii Tăi care strigă către Tine:
Bucură-te, Vindecătoarea noastra de bolile trupului;
Bucură-te, Mângâietoare în durerile sufletelor noastre;
Bucură-te, hranind pe cei flamanzi;
Bucură-te, imbracandu-i pe cei goi;
Bucură-te, ocrotitoarea văduvelor;
Bucură-te, protectoarea orfanilor;
Bucură-te, mijlocitoarea celor persecutati și jigniti;
Bucură-te, grabnica Eliberatoare a celor suferinzi și captivi;
Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!
Condacul 9
Toate cetele îngeresti îți aduc cantare Ție, Maica Domnului, caci Tu
esti Chezașa tuturor celor care cad la Tine și îți cer ajutorul și
mângâierea, dand mijlocirea Ta fermă și puternică tuturor celor
păcătoși, facandu-i drepți si veseli, mântuindu-i de necazuri și
potolind toate durerile lor. Iar noi ne bucuram si ne rugam cu credinta
Tie si Dumnezeului nostru: Aliluia.
Icos 9
Ritorii cei putin graitori nu te pot lauda, Maica Domnului, caci sunt
uimiti de minunile Tale. Tu ești Chezașa creștinilor care te cheamă:
Bucură-te, că ai luminat tot pământul cu strălucirea sufletului Tău;
Bucură-te, că tot cerul s-a bucurat cu curăția trupului tău;
Bucură-te, că ne-ai adoptat pe toți la Crucea Fiului Tău;
Bucură-te, arătând mereu dragostea ta maternă pentru noi;
Bucură-te, Atotputernica Dătătoare a darurilor sufletesti și trupești;
Bucură-te, mijlocitoare harnica pentru noi, dandu-ne binecuvântări vremelnice și veșnice;
Bucură-te, deschizând credincioșilor ușile Împărăției lui Hristos;
Bucură-te, implinindu-ne inima cu bucurie și pe pământ;
Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!
Condacul 10
Pentru a salva neamul omenesc de chinul veșnic și de întristarea
necontenită, Domnul Iubitor de oameni ne-a dat ajutor pământesc prin
tine, Mama Sa, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, spunând: „Iată Mama
ta”, si prin aceasta am primit o Mama care ne este mângâiere in
intristare, bucurie in durere, mijlocitoare pentru cei jigniti, ajutor
pentru cei saraci, vindecatoare pentru bolnavi si chezașa celor
păcătoși, ridicandu-ne pe toti din adancul pacatului, iar noi Il laudam
pe Domnul pentru un asemenea dar: Aliluia.
Icos 10
„Imparate Ceresc, Fiul Meu și Dumnezeul Meu, primeste-I pe care Te
proslăvesc și cheamă Sfântul Tău Nume, și Mă slăvesc pe Mine pentru
numele Tău și nu îndepărta fața lor de la Tine, da-le bucurie primind de
la ei orice rugăciune bună și mântuiește-i pe toți de necazuri ” asa se
roaga Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, iar noi, păcătoșii, bazându-ne
pe rugăciunea Maicii Domnului, o laudam:
Bucură-te, inaltand rugaciuni calde lui Dumnezeu;
Bucură-te, căci rugăciunea ta este întotdeauna puternică înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, caci faci cererile noastre sa fie bine primite prin rugăciunile tale;
Bucură-te, și completează nevrednicia noastră prin mijlocirea Ta;
Bucură-te, si nu rusina increderea noastra, a păcătoșilor pocăiți;
Bucură-te, mijlocitoare a tuturor creștinilor ortodocși;
Bucură-te, cea prin care toate bolile noastre se vindecă;
Bucură-te, risipind norul patimilor și ispitelor;
Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!
Condacul 11
Primeste aceasta cântare adusa din toată inima, Imparateasa cerului
si a pamantului, si auzi rugăciunea noastra: alergăm către Tine în
necazuri și întristari, și înaintea Ta vărsăm lacrimi și ne rugăm:
Doamnă Maica Domnului, stinge-ne durerile și primeste rugăciunile
robilor Tăi care Ii cântă lui Dumnezeu pentru Tine: Aliluia.
Icos 11
Sfânta ta icoană strălucește cu sclipiri luminoase și ii luminează cu
har pe toți cei care se roagă cu credință în fața ei, alungând toată
ostilitatea cu puterea lui Dumnezeu. Iar noi, păcătoșii, ne bucurăm de o
icoană atât de minunată, caci ea este o promisiune a bunatatii Tale
fata de noi, in Tine ne punem increderea și în inima noastră inaltam
rugăciuni, plângand cu recunoștință:
Bucură-te, grăbindu-te să ne ajuți în toate împrejurările îndurerate;
Bucură-te, iubindu-i nemasurat pe cei care traiesc în credința și evlavie;
Bucură-te, aprinzându-ne inimile cu dragoste pentru Dumnezeu și pentru oameni;
Bucură-te, caci pui gandul bun in inima noastra în ceasul nedumeririi;
Bucură-te, căci ne înveți pe toți nădejdea în Dumnezeu;
Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!
Condacul 12
Harul lui Dumnezeu care curge din sfanta ta icoana „Chezașa celor
păcătoși”, Maica de Dumnezeu-Născătoare, ii atrage pe toți aceia care se
întristează și sunt împovărați cu multe păcate și nenorociri și nu
ezită să isi plece genunchii la acest izvor al multelor Tale mile și
bunătăți, caci le dai bucurie in tristeti, protectie in nenorociri,
sanatatea in boli și tot binele pentru suflet și trup, miluindu-i la
nesfârșit pe cei care se roaga la icoana Ta miraculoasă, dacă după
Dumnezeu isi pun toate încrederea în Tine, cântând: Aliluia.
Icos 12
Ai mila pentru noi păcătoșii, Maica Domnului, iar noi Te lăudăm si te
binecuvântăm, caci esti Atot-milostivă si grabnic ascultatoare a
rugăciunilor noastre, și cu tandrețe ne plecăm în fața icoanei Tale,
credem și sperăm ca în această viață și după moartea noastră mila Lui
Dumnezeu sa va pogorâ si asupra noastra, a celor ce iti canta cu
dragoste:
Bucură-te, mântuindu-I pe toti cu rugăciunile Tale;
Bucură-te, mijlocirea întregului univers;
Bucură-te, căci ii ajuti grabnic pe toți cei care cad inaintea icoanei Tale cu credință;
Bucură-te, cerând pentru noi Împărăția Cerurilor;
Bucură-te, caci noi ne închinăm în fața icoanei Tale, adevărata Născătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, caci prin mijlocirea Ta toate dorințele noastre bune se vor împlini grabnic;
Bucură-te, cea care în ceasul morții nu ne lasi pe noi, credincioșii;
Bucură-te, caci după moarte mijlocești pentru veșnica noastra odihnă binecuvântată;
Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!
Condacul 13
O, Mamă atotcântătoare, Chezașa milostivă a mântuirii păcătoșilor,
Fecioară Maria! Primeste cu plăcere aceasta rugăciune ridicata din râvna
noastră de a-ti mulțumim și cere-I Lui Dumnezeu pentru noi statornicie,
dragoste crestina si iertarea pacatelor, ca prin mijlocirea Ta să
moștenim si noi Împărăția Cerurilor și sa fim cinstiti impreuna cu toți
sfinții, cantand lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori)
Icos 1
Chipurile îngerilor Îți slujesc cu evlavie, Maica Domnului, caci L-ai
nascut pe Împăratul Îngerilor, Hristos Dumnezeul nostru. Noi,
păcătoșii, îi imităm cu îndrăzneală și Te lăudăm cu o voce umilă,
plângând catre Tine:
Bucură-te, cea Binecuvântata, Domnul este cu Tine;
Bucură-te, Preafericită între femei, Fecioară Preacurată;
Bucură-te, fiica Tatălui Ceresc;
Bucură-te, Maica Fiului Veșnic;
Bucură-te, vas al Duhului Sfânt;
Bucură-te, caci de tine îngerii și oamenii se mira neincetat;
Bucură-te, mai cinstita decat Heruvimii;
Bucură-te, cea mai slăvita fără de asemanare decat Serafimi;
Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!
Condacul 1
Aleasa a Atotputernicului Dumnezeu, Maica Domnului, la rugaciunile
tale se pleaca cu mila Fiul Tău spre noi sa ne salveze; iti aducem
cântare de mulțumire Tie, Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, pentru
apariția icoanelor Tale minunate și miraculoase. Iar tu, care ai
mijlocire la Dumnezeu pentru noi, te rugam să ne salvezi de ispite și sa
ne dai mântuirea veșnică, si noi, cântând, strigam catre Tine:
Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!
Rugăciune
Regina Mea, Preacurata Maica a lui Dumnezeu, Prea Sfântă Speranță,
Chezașa păcătoșilor! Iată, eu bietul păcătos stau înaintea Ta! Nu mă
părăsi pe mine cel uitat de toți, ci da-mi bucurie. O, necazurile și
durerile mele sunt grele! O, căderile mele păcătoase sunt fara numar! Ca
întunericul nopții este viața mea. Și nu există decat un singur ajutor
puternic la fii oamenilor. Tu esti singura mea speranta. Tu ești singura
mea acoperire, refugiu și ajutor. Îmi întind cu îndrăzneală mâinile
mele slabe spre Tine și mă rog: miluiește-mă, Atot-Milostiva,
miluiește-ma, cruță-i pe cei răscumpărați prin Sângele Fiului Tău,
stinge bolile mele cele multe, îmblânzește furia celor care ma urăsc și
ma jignesc, reînnoieste-mi puterile si nu ma lasa sa slabesc în a
implini poruncile lui Dumnezeu. Atinge-mi sufletul confuz cu focul
ceresc și da-mi credința nerușinată, dragoste neipocrită și speranța.
Iar eu Te voi cânta și Te voi lauda mereu, Cea mai binecuvântata
mijlocitoare a lumii, ocrotitoarea noastra și Chezașa pentru noi toți
păcătoșii, și mă închin în fața Fiului Tău și a Mântuitorului nostru,
Domnul Iisus Hristos, împreună cu Tatăl Său fara de inceput și cu
dătătorul de viață Duhul Sfânt în vecii vecilor. Amin.
Altă Rugăciune
O, Podoaba cetelor îngereşti şi Lumina celor ce călătoresc în
pământul mântuirii, Vasul cel preafrumos plin de mirul tuturor darurilor
Duhului, Oglinda sufletelor umilite, Veşmântul celor iubitori de
feciorie, Buna Povăţuitoare a maicilor, Biruinţa sihaştrilor, Dorul
mucenicilor, Nădejdea neclintită a păcătoşilor, Preasfântă Fecioară şi
Maica Cuvântului, adapă-ne pe noi cei însetaţi de mântuire din izvorul
minunilor Tale şi cu starea Ta de faţă înaintea tronului Treimii
mijloceşte iertarea păcatelor noastre.
Nu avem nici o picătură de umilinţă în vasul sufletelor noastre şi cu
totul ne-am cufundat în adâncul nelegiuirilor. Nu avem gând de
întoarcere şi în mormântul lenevirii ne-am aşezat. Am lepădat mila
Domnului şi cu mulţime de păcate ne-am împovărat. Pentru aceasta, te
rugăm, Preacurată Maică a Domnului, să ne fii apărătoare nebiruită la
judecată şi mai înainte de a sosi ceasul înfricoşător al morţii să ne
soleşti pocăinţă.
Ca Una Ce ai născut pe Cel de pe scaunul heruvimilor, pe noi, cei
pierduţi în temniţa păcatelor, ne slobozeşte, apropiindu-Te cu cheia
rugăciunii Tale. Nu ne părăsi în vremea primejdiilor, ci ca Una Ce eşti
Izvor al milostivirii credincioşilor, adapă-ne cu picăturile îndurărilor
Tale. Surpă toate ispitele vrăjmaşilor nevăzuţi cu mâna Ta cea
puternică, ca Una Ce ai ţinut în braţele Tale pe Cel Ce cu mâna Sa a
zidit toată făptura şi aşează pe cerul minţilor credincioşilor stele de
gânduri dumnezeieşti. Înţelepţeşte-ne pe noi ca în toată vremea să Îţi
aducem jertfe de rugăciuni şi mai ales să-Ţi împletim cununa laudelor,
ca să dobândim şi noi cununa mântuire şi viaţa cea veşnică spre slava
lui Dumnezeu în veci. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de
Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului
nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără
de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu
Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te
mărim.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Despre Icoana Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși”
Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este cunoscută sub acest nume datorită inscripției: „Eu
sunt Chezașa celor păcătoși dinaintea Fiului meu, care m-a încredințat
că îi va auzi pe ei, iar cei ce îmi vor aduce bucurie prin ascultarea
lor vor primi bucurie veşnică prin mine”.
Maica Domnului este reprezentată ținând pe Pruncul Hristos pe mâna
stângă. Mâna ei dreaptă este ținută în mâinile Fiului, astfel: degetul
ei mare este ținut de Prunc cu mâna dreaptă, iar degetul cel mic ‒ de
mâna stângă a Acestuia. Acest gest semnifică faptul că Fecioara Maria
este Chezașă (Mijlocitoare) pentru toți păcătoșii care îi cer ajutorul.
Deși nu se cunoaște originea acestei icoane (când a apărut sau cine a
pictat-o), se crede că la baza zugrăvirii ei a contribuit un verset din
Acatistul Acoperământului Maicii Domnului: „Bucură-te, Cea care întinzi
mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu”.
Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a proslăvit
prima dată prin minuni pe la mijlocul secolului al XIX-lea, la
Mănăstirea Sfântului Nicolae din Odrino, gubernia Orlov (și Icoana
Maicii Domnului „Potolește întristările noastre” se află în această
mănăstire).
Fiind deteriorată de trecerea vremii, icoana Maicii Domnului „Chezașa
celor păcătoși” se afla lipsită de cinstire (așezată între alte două
icoane vechi), într-o capelă de lângă poarta mănăstirii. În anul 1843,
mai multor oameni li s-a descoperit în vis că este înzestrată cu puterea
de a săvârşi minuni.
Apoi, in noaptea de Inviere, cei prezenti au putut sa vada cum in
fata icoanei au aparut sclipiri de lumina ca niste stele, coborand ca
picurii de ploaie, miracol care s-a pastrat un anumit timp, dupa care a
incetat. După aceasta, icoana a fost mutată cu cinste în biserica
mănăstirii. Răspândindu-se vestea, credincioșii au început să vină să se
roage înaintea icoanei Născătoarei de Dumnezeu, pentru a primi
tămăduire de boli trupești si mintale (ulcer, epilepsie, paralizie, boli
mintale si nu numai) și izbăvire de necazuri.
Oamenii apeleaza cu rugaciuni la aceasta icoana atunci cand nu mai au nici o alta salvare.
Mai întâi a primit vindecare un băiat care era paralizat de mulți
ani, datorită rugăciunilor pe care mama sa le-a rostit cu ardoare
înaintea icoanei Maicii Domnului. Această minune a avut loc în anul
1844.
Icoana este cunoscută și pentru minunile săvârşite în timpul unei
epidemii de holeră, când mulţi bolnavi au primit tămăduire după ce s-au
rugat înaintea ei.
După aceasta, la Mănăstirea Sfântului Nicolae a fost construită o
biserică mare de piatră, cu trei altare, în cinstea icoanei Maicii
Domnului „Chezașa celor păcătoși”.
