₱atima lăcomiei pântecelui

 ₱atima lăcomiei pântecelui este considerată de Părinții Spiritualității Ortodoxe a fi căutarea plăcerii de a mânca, fie prin cantități mari sau exagerate de alimente; fie prin căutarea și consumarea unor mâncăruri speciale, fine și gustoase, care solicită un efort financiar și de pregătire mai mare. Prima formă – cantitativă – este o plăcere a pântecelui, devenit „împărat” și „tiran” pentru cel pătimaș; cea de a doua – calitativă – caută plăcerea gurii sau a gustului, o plăcere a simțurilor, pentru că mâncărurile rafinate și băuturile fine conduc la poftele senzualității.

Etimologic, cuvântul gastrimargia este alcătuit prin alăturarea a două cuvinte grecești: „gaster” = stomac; și „margos” = turbat, neînfrânat, furios; și are semnificația de „stomac turbat, nesătul”.

O caracterizare a manifestării lăcomiei pântecelui ne oferă Sfântul Ioan Scărarul: „Lăcomia stomacului este fățărnicia pântecelui. Săturat, strigă că e lipsit; și ghiftuit și plesnit de sătul, țipă că îi e foame. Lăcomia pântecelui e bucătar iscusit, născocind tot felul de mâncăruri gustoase. Astupându-se un canal, se deschide altul. Închizându-l pe acesta, se cască un altul. Lăcomia pântecelui este o amăgire a ochilor, care înghițind puține, dorește să le înghită pe toate”.

Dintre efectele acesteia, ascetica ortodoxă avertizează asupra celor referitoare la trup: moleșeală, lene, somn, cugete desfrânate; dar și la suflet și minte: slăbirea credinței și împuținarea rugăciunii, necumpătarea în toate, clevetirea și, în mod deosebit, recidiva tuturor celorlalte patimi.

Ca oricare patimă, fiind o formă pervertită a folosirii funcțiilor trupești și spirituale, a afectelor umane, ea perturbă întreaga viață a omului, ajuns robul unor porniri iraționale și obsesive; dar și relația lui cu Dumnezeu, cu semenii și cu lumea materială.

Sfântul Ioan Gură de Aur, arătând că nenumăratele boli ale omului provin din necumpătarea acestuia la mâncare și băutură, socotește lăcomia pântecelui a fi un adevărat „naufragiu”, „maica bolii și a slăbiciunilor”.

Din îmbuibarea pântecelui se nasc durerile de cap și de stomac, buimăcelile, amețelile, împăienjenirea ochilor, umflările de picioare. Durerile și tremurăturile de mâini, slăbirea vederii, slăbiciunile și leșinurile, frigurile și fierbințelile îndelungate. Din ea izvorăsc curviile și preacurviile.

Tot mai multe dintre studiile recente arată că alimentația bogată în proteine animale (carne „roșie” sau „colorată artificial”) are efect asupra factorilor de creștere și influențează apariția și multiplicarea haotică (neoplazia, metastaza) a cancerului. Alimentația dezechilibrată este responsabilă de apariția a numeroase și variate boli, între care 35% din cazurile de cancer.

În scop de prevenire a cancerului digestiv, organismele medicale internaționale recomandă o dietă anticancer, prin reducerea nivelului de lipide consumate de la 40% la 30%, evitând alimentele prăjite; înlocuirea cărnii grase cu cea slabă și a celei „roșii” cu pește; consumarea produselor lactate cu o cantitate mică de grăsime; diminuarea consumului de deserturi grase, sosuri, ulei, consumarea cerealelor integrale, a legumelor și fructelor; efort fizic moderat și constant.

Astfel, regulile unei alimentații anticancer vizează:

1) Mâncarea echilibrată și diversificată;

2) Creșterea consumului de fructe și legume;

3) Diminuarea consumului de carne și grăsimi animale și creșterea aportului de pește;

4) Reducerea consumului de sare;

5) Reducerea consumului de zaharuri „simple”;

6) Consumul moderat, până la absență, a alcoolului;

7) Gătirea și conservarea proprie a alimentelor.

Dintre alimentele anticancer, sunt recunoscute și recomandate; ceaiul verde, ceapa, cerealele (grâu, orez, paste), citricele (portocale, lămâi, grepfruit), coacăzele negre, iaurtul, kiwi, lintea, mărul, morcovul, nucile, migdalele, alunele, pătrunjelul, peștele, roșiile, soia, spanacul, strugurii, etc.

Studii similare confirmă cuvintele Sfinților Părinți privind cumpătarea în alimentație și practicarea unui stil de alimentație vegetarian[1], observând că populațiile care nu consumă carne sau consumă foarte rar, sunt cele mai sănătoase și longevive (dieta monahilor ortodocși, dieta cretană-mediteraneeană, dieta Okinawa, etc).

În privința comportamentului alimentar sănătos, se recomandă servirea a trei mese principale pe zi și a 1-2 gustări; servirea lor, pe cât posibil la aceeași oră; masticația corespunzătoare; evitarea „ciugulelilor” între mese; repaos alimentar nocturn, etc.

Toate aceste recomandări medicale confirmă deplin înțelepciunea și discernământul Părinților duhovnicești ai Spiritualității Ortodoxe, practicanți desăvârșiți ai postului și dascăli ai adevăratei discipline a trupului și a sufletului.

[1]Se apreciază că, în prezent, 15% din populația Europei este alcătuită din vegetarieni, într-una din formele acestui stil de alimentație: semi-vegetarieni, care consumă produse lactate, ouă, pui, pește; pesco-vegetarienii, a căror alimentație folosește produse lactate, ouă, pește; lacto-vegetarienii (lapte și ouă); ovo-vegetarienii – ouă, dar nu produse lactate sau carne; vegetarienii totali – nici un produs de origine animală. Oricărei categorii i-ar aparține, aceștia au un risc diminuat de obezitate, constipație cronică, tonus muscular redus, diabet, cancer, etc..

Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan C. Teșu,
Doxologia