De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate
ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe
toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino
și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată
întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă
Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre.
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă
neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl
nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția
Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea
de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile
noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în
ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne
pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un
răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii
robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne,
miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi
foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un
Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești
Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și
numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa
milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim
prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și
întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din
Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă
cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care
pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din
ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a
făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și
întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede,
Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a
grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne,
auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta,
auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că
nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul
meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în
întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea
încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de
demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale
m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un
pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți
întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în
mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi
calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă
de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că
Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul
dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru
dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe
vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt
robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă,
Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale,
șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de
păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu
înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am
făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei
judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a
născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele
ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop,
și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele
smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele
șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept
înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și
Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii
Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de
lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei
deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș
fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul
umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine,
Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile
Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile
de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)
Condacul 1
Pe robul
lui Dumnezeu Sfântul Gherasim, care prin mulţimea nevoinţelor sale a
primit cununa cea nestricăcioasă, pe cel care prin sfintele sale moaşte
revarsă râuri de tămăduiri, veniţi, credincioşilor, să-l lăudam într-un
glas, zicând: Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile
diavoleşti!
Icosul 1
Viaţa
ta a fost o viaţă răstignită, Sfinte al lui Dumnezeu, că lepădând
poftele lumeşti ai luat crucea lui Hristos asupra ta, iubind nevoinţa şi
defăimând trecătoarele desfătări. Învăţându-ne de la tine să mergem pe
calea Evangheliei şi a rugăciunii, îţi zicem cu inima smerită:
Bucură-te, că pământul Trikalei l-ai binecuvântat;
Bucură-te, că din copilăria ta ai mers pe calea virtuţilor;
Bucură-te, că în insula Zakintului te-ai îndeletnicit cu rugăciunea;
Bucură-te, că împreună cu sfinţii aghioriţi o lauzi pe Născătoarea de Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai învrednicit să te închini la Locurile Sfinte;
Bucură-te, că în Biserica Sfântului Mormânt ai primit mângâiere cerească;
Bucură-te, că, aprinzând acolo candele, ai aprins şi candela inimii tale;
Bucură-te, că, fiind hirotonit preot, nu ţi-ai împuţinat nevoinţele;
Bucură-te, că, întorcându-te în Zakint, în peşteră ai vieţuit;
Bucură-te, că în Kefalonia ai fost trimis de Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
Condacul al 2-lea
Ocrotitor
al drept-credincioşilor te-ai arătat, Sfinte, risipind mrejele
ereticilor apuseni, care căutau să atragă lumea în înşelare. Că prin
tăria cuvântului şi prin mulţimea minunilor ai închis gurile ritorilor
multvorbitori, cântându-I lui Dumnezeu Cel în Treime lăudat: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Şi
după moartea ta ai fost prigonit de cărturarii şi preoţii slujitori ai
papei, care nu voiau să recunoască sfinţenia ta şi darul dat ţie de
Dumnezeu prin neputrezirea sfintelor tale moaşte, care stătuseră în
pământ mai mult de doi ani şi fuseseră descoperite întregi şi
binemirositoare. Trupul tău binecuvântat a fost îngropat iarăşi în
pământ, spre mâhnirea credincioşilor, dar nu după multă vreme a fost pus
în biserică spre închinare, spre bucuria celor care te lăudau, zicând:
Bucură-te, că prigonitorii sfintelor tale moaşte au fost ruşinaţi;
Bucură-te, că prin neputrezirea trupului te-ai arătat templu al Duhului Sfânt;
Bucură-te, semn de netăgăduit al Învierii Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, mustrătorule al celor care defaimă predaniile Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, că prin minuni ai ruşinat propovăduirea catolicilor;
Bucură-te, că pe hoţul care a spart geamul raclei tale l-ai pedepsit;
Bucură-te, cel ce îi pedepseşti pe cei care batjocoresc Biserica lui Hristos;
Bucură-te, aprig duşman al schismelor şi ereziilor;
Bucură-te, îndreptător al celor rătăciţi pe calea adevărului;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai adus la cunoaşterea dreptei credinţe;
Bucură-te, povăţuitorule al preoţilor pe calea mărturisirii adevărului;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
Condacul al 3-lea
Cine
poate spune mulţimea minunilor tale, robule al lui Dumnezeu? Că poporul
te laudă, mulţumindu-ţi pentru grabnicul tău ajutor, că nu s-a pomenit
să alerge cineva la tine şi să rămână fără răspuns. Şi, pentru aceasta,
Îi cântăm Celui ce te-a încununat: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Te-ai
arătat omului care voia să aducă la mănăstirea ta zece capre, ca
mulţumire pentru ajutorul primit de la tine, şi i-ai arătat drumul, ca
să nu se rătăcească. Şi când te-ai făcut nevăzut, el a înţeles purtarea
ta de grijă, că şi după moarte ai primit puterea de a fi călăuza
creştinilor. Pentru aceasta ţi-a cântat unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ne arăţi calea spre Împărăţia cerurilor;
Bucură-te, că primeşti laudele noastre precum Hristos cei doi bani ai văduvei;
Bucură-te, nădejde a celor ispitiţi de deznădejde;
Bucură-te, lumină cerească ce luminezi vieţile noastre;
Bucură-te, că alungi îndoiala de la cei slabi în credinţă;
Bucură-te, că pelerinii simt chemarea ta şi se grăbesc să ajungă la tine;
Bucură-te, că mănăstirea ta, Noul Ierusalim, s-a arătat comoară duhovnicească;
Bucură-te, îndrumător al monahilor pe calea muceniciei fără de sânge;
Bucură-te, că împreună cu Sfântul Spiridon eşti surpător al ereziilor;
Bucură-te, că împreună cu Dionisie ocrotitor eşti al drept-credincioşilor;
Bucură-te, că ai binecuvântat pământul Zakintului;
Bucură-te, că nu doar insulele, ci tot pământul grecesc te cinsteşte;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
Condacul al 4-lea
Să
alerge mulţimea bolnavilor spre ajutorul ceresc, să caute cei istoviţi
din pricina durerilor spre Sfântul Gherasim, care s-a arătat doctorie
dumnezeiască, nou şarpe de aramă ridicat de Dumnezeul lui Moise în
pustia sufletelor noastre, şi să Îi cântăm Celui ce l-a acoperit cu
mulţime de daruri: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Pe
negustorul cu mâna bolnavă nu l-ai lăsat să alerge prin ţări străine
după ajutorul doctorilor cu nume mare, ci l-ai chemat la mănăstirea ta
din Kefalonia. Şi, atingându-se de racla ta, după ce s-a rugat cu
credinţă, a dobândit tămăduire. Şi, împreună cu soţia sa, I-a mulţumit
lui Dumnezeu, pentru care noi îţi zicem unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce auzi rugăciunile bolnavilor;
Bucură-te, că ai primit de sus darul tămăduirilor;
Bucură-te, far spre care se îndreaptă mulţimea celor suferinzi;
Bucură-te, cel ce vii în întâmpinarea celor apăsaţi de boală;
Bucură-te, doctor ceresc care îi cercetezi pe bolnavi;
Bucură-te, că îi păzeşti pe credincioşi de doctorii cei nepricepuţi;
Bucură-te, că goneşti frica celor ce se tem de doctori;
Bucură-te, că stingi focul durerilor de nesuportat;
Bucură-te, că îi ajuţi pe cei pe care nu îi vindeci să rabde fără să cârtească;
Bucură-te, scăpare a celor care nu mai aşteaptă ajutor de la oameni;
Bucură-te, că în ceasul morţii veghezi sufletele care părăsesc această lume;
Bucură-te, îngrijitor al celor care îi îngrijesc pe bolnavi;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltiri diavoleşti!
Condacul al 5-lea
Minune
nemaiauzită s-a arătat prin tine, Sfinte, că pe femeia stăpânită de
duhul necurat, care voia să o arunce în apă şi să o înece, ai ţinut-o
prin rugăciunile tale deasupra apei. Şi le-ai cerut maicilor să alerge
să o ajute, iar ele, găsind-o stând deasupra apei ca pe uscat şi văzând
că se tămăduise, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
„Gherasime,
mă arzi ca un foc, voi pleca, căci m-au ajuns flăcările pe care le
scoţi din tine”, a strigat diavolul prin gura tinerei care fusese adusă
la racla cu sfintele tale moaşte, mărturisind darul dat ţie de Dumnezeu.
Şi tânăra, tămăduindu-se, ţi-a adus mulţumiri cu inima zdrobită,
zicându-ţi unele ca acestea:
Bucură-te, Cuvioase, că mare este darul dat ţie de sus;
Bucură-te, că cei chinuiţi de diavol primesc uşurare prin tine;
Bucură-te, prigonitorule al duhurilor celor necurate;
Bucură-te, lumină care goneşti întunericul;
Bucură-te, rugător pentru cei pentru care nu are cine să se roage;
Bucură-te, primind cuvintele de mulţumire de la cei pe care i-ai ajutat;
Bucură-te, că ai ţinut-o deasupra apei pe femeia îndrăcită;
Bucură-te, că ai vindecat-o prin rugăciunile tale;
Bucură-te, că maicile au cunoscut puterea rugăciunilor tale;
Bucură-te, că prin această minune le-ai îndemnat să recunoască sfinţenia ta;
Bucură-te, că atunci sfintele tale moaşte au fost puse spre închinare;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltiri diavoleşti!
Condacul al 6-lea
Văzând
cum unii creştini biruiţi de deznădejde au fost ispitiţi de gândul
sinuciderii, ai venit în ajutorul lor în chip minunat, îndemnându-i să
lepede cugetele demonice şi să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Pe
tânărul îndrăcit care vroia să-şi pună capăt zilelor şi s-a aruncat din
clopotniţă nu numai că l-ai ţinut în viaţă, ci l-ai şi tămăduit de
suferinţa sa, izgonind pe diavol. Iar pe cei care s-au temut că, din
pricina căderii, tânărul va muri i-ai întărit în credinţa în Dumnezeu,
pentru care au zis către tine unele ca acestea:
Bucură-te, că strici urzelile diavoleşti;
Bucură-te, că tânărul care s-a aruncat din clopotniţă nu a murit;
Bucură-te, că l-ai scos nevătămat din gura iadului;
Bucură-te, că îi fereşti pe creştini de păcatul sinuciderii;
Bucură-te, Sfinte care te rogi pentru toată lumea;
Bucură-te, că nu te scârbeşti de patimile noastre;
Bucură-te, că ne arăţi calea lepădării de patimi;
Bucură-te, că ne chemi la războiul duhovnicesc;
Bucură-te, mustrătorule al leneviei şi al iubirii de sine;
Bucură-te, că aduci lumina în minţile întunecate;
Bucură-te, că cei pe care i-ai scăpat din ghearele iadului îţi mulţumesc;
Bucură-te, apus al disperării şi răsărit al nădejdii;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
Condacul al 7-lea
„Crucea
este armă nebiruită, sabie cu două tăişuri”, striga copilul chinuit de
diavol, muşcând crucea ta, pe care o ţinea preotul care citea rugăciuni
în faţa sfintelor tale moaşte. Şi diavolul, strigând că nu poate suferi
puterea ta, a plecat, iar copilul I-a cântat Domnului: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Mult
au suferit părinţii lui Spiridon, când copilul lor, stăpânit de diavol,
îţi spunea cuvinte hulitoare. Dar, având în sufletele lor nădejdea în
Dumnezeu şi ştiind mulţimea minunilor tale, au stăruit în rugăciune şi
rugăciunea le-a fost ascultată. Iar noi, crezând că vii în ajutorul
tuturor celor care se roagă ţie cu credinţă, îţi aducem aceste puţine
laude:
Bucură-te, cel ce lui Spiridon i-ai luminat copilăria;
Bucură-te, că ai împlinit rugăciunile părinţilor lor;
Bucură-te, cel ce ai şters mulţimea lacrimilor lor;
Bucură-te, că prin nevoinţa ta ai primit putere împotriva demonilor;
Bucură-te, că puterea crucii ţi-a fost pavăză în ispite;
Bucură-te, că cei ce sărută crucea ta iau binecuvântare;
Bucură-te, chemarea pe calea cea îngustă a mântuirii;
Bucură-te, pildă de nevoinţă şi îndreptar de rugăciune;
Bucură-te, că ne înveţi să iubim nevoinţa;
Bucură-te, că te-ai asemănat pustnicilor din vechime;
Bucură-te, că împreună cu aceştia te rogi pentru noi păcătoşii;
Bucură-te, că ne călăuzeşti spre Ierusalimul cel de sus;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltiri diavoleşti!
Condacul al 8-lea
Prin
gura femeii paralitice din Etolia s-a auzit duhul necurat zicându-ţi:
„Nu am putere asupra ta, căci prin rugăciune te faci foc pe deplin”. Iar
tu i-ai dat tămăduire bolnavei şi, împreună cu părinţii săi, aceasta
I-a adus Domnului cântarea de mulţumire: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Nu
te-ai scârbit de femeia îndrăcită, care te blestema în fel şi chip, ci
ţi-a fost milă de ea, că mult pătimise din lucrarea diavolului. Şi,
plecând urechile la rugăciunea îndureratului ei bărbat, ai vindecat-o,
pentru care au plecat din mănăstirea ta mulţumindu-ţi pentru ajutor şi
zicându-ţi unele ca acestea:
Bucură-te, foc ceresc care îi arzi pe diavoli;
Bucură-te, că pe cei care ajung la sfintele tale moaşte îi binecuvântezi;
Bucură-te, că pe cei care nu pot ajunge la tine îi ajuţi după credinţa lor;
Bucură-te, tămâie cu bun miros care alungi demonii;
Bucură-te, că risipeşti puterea farmecelor;
Bucură-te, cel ce ne fereşti de răutăţile duşmanilor;
Bucură-te, că în faţa ta vrăjitorii se arată neputincioşi;
Bucură-te, că până la sfârşitul vremurilor vei lupta împotriva lor;
Bucură-te, că întăreşti în răbdare rudele celor îndrăciţi;
Bucură-te, că în ispite aduci alinare sufletelor lor;
Bucură-te, glas care cântă laude Dumnezeului Celui viu;
Bucură-te, că pomenirea numelui tău le este rană demonilor;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
Condacul al 9-lea
Doi
ani de zile au pătimit cei doi fraţi îndrăciţi din Mavrata şi, prin
rugăciunile tale, îngerii întunericului au plecat, zicând: „Ne-ai ars,
nu mai putem să rămânem mai mult”. Iar noi, cunoscând puterea dată ţie
de la Dumnezeu, Îl lăudăm şi cu mulţumire Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 9-lea
„Mamă,
dezleagă-mă”, a zis către mama sa tânărul care fusese legat pentru
tulburarea făcută din pricina demonului care îl stăpânea. Căci, căutând
ajutor de la doctori, a rămas neajutorat, dar cerând ajutor de la tine a
aflat izbăvire şi, tămăduindu-se, ţi-a cântat unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai vestit bucuria mamei credincioase şi fiului ei;
Bucură-te, cel ce ai adus liniştea în sufletele lor chinuite;
Bucură-te, că pe tatăl cel necredincios l-ai chemat spre lumina adevărului;
Bucură-te, că mulţi părinţi se roagă ţie pentru copiii lor;
Bucură-te, că nu au rămas ruşinaţi cei care au nădăjduit în ajutorul tău;
Bucură-te, că pe fraţii din Mavrata nu i-ai lăsat să se chinuiască;
Bucură-te, că ai dezlegat legăturile cu care îi legaseră diavolii;
Bucură-te, că rudeniile care îi legaseră cu lanţuri şi funii s-au minunat;
Bucură-te, că, dezlegându-i pe fraţi, L-au slăvit pe Dumnezeu;
Bucură-te, că părinţii acestor fraţi mult au postit pentru a-i ajuta;
Bucură-te, că îi povăţuieşti pe părinţi să stăruie în rugăciune;
Bucură-te, că prin rugăciunile părinţilor îi ajuţi pe copiii lor;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
Condacul al 10-lea
Ajungând
în faţa judecătorului, creştinul cel nevinovat nu s-a lăsat biruit de
deznădejde, ci a aşteptat lucrarea ta, ocrotitorule al celor năpăstuiţi.
Şi având loc în vremea judecăţii un cutremur de pământ, cel care îl
nedreptăţise a fost cuprins de frica morţii şi şi-a recunoscut păcatul,
iar creştinul I-a mulţumit Domnului, zicând: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Ne-a
cerut Mântuitorul Hristos să îi binecuvântăm pe cei care ne blestemă şi
să îi iubim pe cei care ne fac rău, dar suntem slabi în credinţă şi
răutăţile vrăjmaşilor noştri ne covârşesc. Pentru aceasta cădem către
tine, Sfinte Gherasim, cerând să vii în ajutorul celor nedreptăţiţi, şi
te lăudăm aşa:
Bucură-te, că pe creştinul cel nevinovat l-ai ajutat;
Bucură-te, că judecătorul i-a făcut dreptate celui năpăstuit;
Bucură-te, că stai împotriva pârâşilor care nu au frică de Dumnezeu;
Bucură-te, judecător ceresc care împarţi dreptatea;
Bucură-te, că ne înveţi să biruim răutatea prin bunătate;
Bucură-te, că ne îndemni să alegem iubirea în locul urii;
Bucură-te, împăciuitorule al celor care se vrăjmăşesc;
Bucură-te, că aduci pacea în casele creştinilor;
Bucură-te, că pe părinţi îi împaci cu fiii lor;
Bucură-te, că alungi tulburarea din mănăstiri;
Bucură-te, că pe cei prigoniţi pentru credinţa lor îi întăreşti;
Bucură-te, că şi noi mărturisim harismele tale;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
Condacul al 11-lea
Ajungând
la mănăstirea ta, soldatul Decaneos nu a vrut să şi se închine, ci te-a
batjocorit, dispreţuindu-i pe cei care se rugau ţie pentru ajutor. Dar
degrabă l-a ajuns mânia lui Dumnezeu, că a murit de moarte năprasnică,
fără să îţi mai ceară iertare şi fără să Îi cânte Celui ce poartă de
grijă tuturor: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Lumea
aceasta, iubitoare de desfrâu şi de apostazie, îi prigoneşte pe
iubitorii de Dumnezeu, batjocorindu-i pentru credinţa lor. Şi mulţimea
ispitelor i-ar doborî la pământ, dacă nu ar fi ocrotiţi de Dumnezeu şi
dacă nu ar fi călăuziţi de ajutorul Maicii Domnului şi al tuturor
sfinţilor. Iar noi, cei care ştim minunile tale, îţi cântăm:
Bucură-te, că prin mustrarea celor necredincioşi ne fereşti de păcatul necredinţei;
Bucură-te, primind rugăciunile celor ce se roagă ţie pentru rudele lor;
Bucură-te, că îi ajuţi pe copii pentru rugăciunile părinţilor lor;
Bucură-te, că îi ajuţi pe părinţi pentru rugăciunile copiilor credincioşi;
Bucură-te, mustrătorule al celor care au minţile întunecate de păcat;
Bucură-te, că, în viaţă fiind, ai chemat oamenii să se spovedească;
Bucură-te, că şi acum ne îndrepţi paşii spre Taina Spovedaniei;
Bucură-te, că cei ce se roagă ţie leapădă frica de spovedanie;
Bucură-te, împreună-rugător cu duhovnicii pentru îndreptarea ucenicilor lor;
Bucură-te, chip al povăţuitului desăvârşit;
Bucură-te, biruitorule al patimilor, că îi ridici pe cei căzuţi;
Bucură-te, călăuzitorule al păstorilor pentru rugăciunile celor păstoriţi;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
Condacul al 12-lea
Vrând
soldaţii italieni să distrugă mănăstirea ta, te-ai arătat într-un nor
mare, alungând duşmanul, spre bucuria călugărilor şi a creştinilor
drept-credincioşi. Ai făcut de ruşine puterea celor puternici şi i-ai
înălţat pe cei smeriţi, care I-au cântat lui Dumnezeu cu evlavie:
Aliluia!
Icosul al 12-lea
Necazuri
de tot felul ne împresoară şi furtuna ispitelor se abate asupra
noastră, Sfinte Gherasim. Dar credem că nu ne vei lăsa singuri, ci vei
veni în ajutorul nostru, cerând de la Dumnezeu pentru noi cele ce ne
sunt cu adevărat de folos. Şi pentru aceasta îţi zicem:
Bucură-te, cel ce păzeşti mănăstirea ta din Kefalonia de toate relele;
Bucură-te, că ai stat împotriva soldaţilor rău-credincioşi;
Bucură-te, că prin arătarea ta ai umplut sufletele lor de teamă;
Bucură-te, că prin rugăciunea ta au fost biruiţi;
Bucură-te, trâmbiţă care vesteşti înfrângerea duşmanilor;
Bucură-te, armă aducătoare de biruinţă ostaşilor drept-credincioşi;
Bucură-te, că şi acum păzeşti casele creştinilor care te cinstesc;
Bucură-te, liman al celor greu încercaţi de primejdii;
Bucură-te, scut al celor care prăznuiesc pomenirea ta;
Bucură-te, risipitorule al duhurilor care ne ispitesc;
Bucură-te, că dai cele de trebuinţă celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, rugător neobosit în faţa tronului Sfintei Treimi;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
Condacul al 13-lea
O,
Sfinte Gherasim, lauda Kefaloniei şi cunună a Bisericii lui Hristos,
vino degrabă în ajutorul nostru, al celor necăjiţi, întristaţi şi
deznădăjduiţi, şi roagă-te pentru noi ca Bunul Dumnezeu să ne ridice
povara încercărilor care ne apasă şi să ne dea tărie în credinţă, ca să
Îi cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi
se zic iarăşi Icosul 1: Viaţa ta a fost o viaţă răstignită, Sfinte al
lui Dumnezeu..., Condacul 1: Pe robul lui Dumnezeu, Sfântul Gherasim...,
Icosul 1
Viaţa
ta a fost o viaţă răstignită, Sfinte al lui Dumnezeu, că lepădând
poftele lumeşti ai luat crucea lui Hristos asupra ta, iubind nevoinţa şi
defăimând trecătoarele desfătări. Învăţându-ne de la tine să mergem pe
calea Evangheliei şi a rugăciunii, îţi zicem cu inima smerită:
Bucură-te, că pământul Trikalei l-ai binecuvântat;
Bucură-te, că din copilăria ta ai mers pe calea virtuţilor;
Bucură-te, că în insula Zakintului te-ai îndeletnicit cu rugăciunea;
Bucură-te, că împreună cu sfinţii aghioriţi o lauzi pe Născătoarea de Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai învrednicit să te închini la Locurile Sfinte;
Bucură-te, că în Biserica Sfântului Mormânt ai primit mângâiere cerească;
Bucură-te, că, aprinzând acolo candele, ai aprins şi candela inimii tale;
Bucură-te, că, fiind hirotonit preot, nu ţi-ai împuţinat nevoinţele;
Bucură-te, că, întorcându-te în Zakint, în peşteră ai vieţuit;
Bucură-te, că în Kefalonia ai fost trimis de Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
Condacul 1
Pe
robul lui Dumnezeu Sfântul Gherasim, care prin mulţimea nevoinţelor
sale a primit cununa cea nestricăcioasă, pe cel care prin sfintele sale
moaşte revarsă râuri de tămăduiri, veniţi, credincioşilor, să-l lăudam
într-un glas, zicând: Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de
uneltirile diavoleşti!
şi această
Rugăciune către Sfântul Gherasim Kefalonitul
Sfinte
Gherasim, robule al lui Hristos, cel ce ai strălucit înaintea oamenilor
ca lumină în întuneric, care ai călăuzit poporul spre cunoaşterea
adevăratului Dumnezeu, primeşte de la noi această puţină rugăciune.
Vezi, Sfinte, durerile noastre. Vezi necazurile care ne apasă. Vezi
mulţimea ispitelor care ne învăluiesc neîncetat. Roagă-te lui Dumnezeu
pentru noi, aşa cum te-ai rugat pentru mulţimea credincioşilor care
mărturisesc minunile tale. Mare dar ne-a făcut nouă Domnul prin
neputreziciunea sfintelor tale moaşte. Că ne-am întărit în credinţă
auzind că bolnavii care s-au atins de racla ta au fost vindecaţi şi că
i-ai alungat pe diavoli de la cei îndrăciţi.
O, Sfinte Gherasim,
precum ai scăpat insula Kefaloniei de jugul agarenilor şi de multe
necazuri, tot aşa ajută-ne şi pe noi. Am căutat uşurare prin puterile
noastre, dar nu am aflat. Am căutat ajutor de la oameni, dar am rămas
nemângâiaţi. La tine venim, Sfinte, nădăjduind că nu ne vei ruşina. Ci
ne vei da cele de trebuinţă, arătându-ne care este calea pe care trebuie
să mergem. Ştim că dacă în viaţă alegem după voia noastră cea rea,
rămânem lipsiţi de ajutorul dumnezeiesc. Roagă-te pentru noi, Sfinte, să
cunoaştem şi să facem voia lui Dumnezeu, ca să ajungem în raiul cel
preadulce, în care tu Îl lauzi pe Dumnezeu cu toţi sfinţii şi cu toate
puterile cereşti, în vecii vecilor. Amin.
Şi se face otpustul.
