Oferă-ți o favoare, mai ales cea pe care o amâni.

 Când te vezi pe tine, la un pas de descurajare, grăbește-ți pasul spre față, interzicându-te să te oprești.

Roagă-te, cerându-i lui Dumnezeu mai multă lumină ca să învingă umbrele.

Fă ceva bun, peste oboseala în care te vezi pe tine însuți.

Citește o pagină edificatoare, care te va ajuta să raționezi în schimbarea constructivă a ideilor. Încearcă să iei legătura cu persoane ale căror conversații îți îmbunătățesc atmosfera spirituală.

Oferă un mediu în care poți auzi cuvinte și instrucțiuni care îți înnobilează gândurile.

Oferă-ți o favoare, mai ales cea pe care o amâni.

Vizitează o persoană bolnavă, căutând alinare la cei care trec prin dificultăți mai mari decât ale tale.

Ocupă-te de sarcinile imediate care te așteaptă și care te vor preveni de orice întârziere în norii descurajării.

Păstrează convingerea că toți mergem înainte prin probleme și lupte, prin experiență, și că viața este de acord cu pauzele de a ne recăpăta puterile, dar nu acceptă inerția în niciun moment.

NU DEȚIN O BOALĂ.

 Mulți oameni au obiceiul să spună "Sunt diabetic" sau "Sunt hipertensiv" și așa mai departe...

Când spui "sunt", atunci îți asumi boala, faci din ea o parte din tine, devine identitatea ta.

Un alt exemplu clasic pe care îl au majoritatea oamenilor este obiceiul de a spune:

"Sufăr de..."

Aceasta este o afirmație extrem de dăunătoare.

Asociezi suferința cu boala ta. Îl inviti mereu la suferință.

CE AR TREBUI SĂ SPUI?

Trec printr-o afecțiune de diabet sau hipertensiune.

Când spui că treci prin această afecțiune, înseamnă pur și simplu că ești într-o călătorie care, în cele din urmă, se va încheia.

Adăugând cuvântul condiție, spui că te vei îmbunătăți.

DE CE ESTE IMPORTANT?

Cuvintele au putere.

Cuvintele poartă vibrații.

Aceste vibrații sunt direct legate de mintea ta subconștientă.

Devii ceea ce spui.

Manifestarea are loc în funcție de ceea ce hrănește mintea ta subconștientă.

Când gândurile pozitive, cuvintele pozitive și acțiunile pozitive hrănesc mintea subconștientă, acestea se manifestă în situații pozitive.

Mă vindec, sunt deja vindecat, lucrez la sănătatea mea. Binecuvântări.

Tot ceea ce ego-ul paralizează sufletul este o trădare

 Orice ego-ul paralizează sufletul este o trădare.

O trădare tăcută, aproape invizibilă, dar profundă.
O trădare a sinelui... și, fără să-și dea seama, și altora.

Ego-ul nu este dușmanul: este o structură de apărare. Dar când guvernează, când decide dincolo de sentimentele profunde, transformă viața într-o strategie de supraviețuire. Sufletul, pe de altă parte, nu supraviețuiește: trăiește, simte, se extinde.

Când ego-ul paralizează sufletul:

Păstrăm tăcerea despre ce este adevărat de teamă să nu pierdem.
Alegem seiful în locul celui autentic.
Menținem legături din necesitate, nu din adevăr.
Spunem "Sunt bine" când corpul și inima strigă altceva.

Aici se naște trădarea interioară.
Nu pentru că am face rău conștient, ci pentru că încetăm să ne mai locuim pe noi înșine.

Iar când unul se abandonează, inevitabil îl abandonează pe celălalt.
Pentru că nimeni nu poate oferi o prezență reală dacă trăiește fragmentat în interior.

Ego-ul promite control, dar are un preț greu:
pierderea coerenței interne.
Deconectarea sentimentelor.
Anestezie emoțională deghizată în maturitate.

Sufletul, pe de altă parte, nu negociază cu frica.
Nu caută aprobare.
Nu calculează profiturile.
Ea doar cere să fie auzită.

Trădăm sufletul de fiecare dată când:
Ne adaptăm până dispărem.
Confundăm dragostea cu atașamentul.
Alegem să ne integrăm în loc să fim.
Ne trădăm pe noi înșine "ca să nu ne deranjăm unii pe alții".

Și acea trădare nu rămâne în interior:
Se infiltrează în relații, în muncă, în modul în care privim lumea.
Pentru că ceea ce nu este trăit devine asprime, judecată sau distanță.

Vindecarea nu înseamnă eliminarea ego-ului.
Este pentru a o pune în slujba sufletului.

Este îndrăzneț să trăiești din adevărul interior, chiar dacă ne face să ne simțim inconfortabil.
Este alegerea coerenței în locul imaginii.
Este să lași sufletul să conducă din nou.

Pentru că atunci când sufletul conduce, ego-ul se odihnește.
Și când încetezi să te trădezi,
în sfârșit începe, în sfârșit, să se raporteze unii cu alții din adevăr.

💭 Întrebarea nu este dacă ego-ul este prezent.
Întrebarea este: cine conduce viața ta?

Dacă acest text rezonează, nu este o coincidență.
Este sufletul care cere spațiu.