Mai jos, împărtășesc 16 motive pentru care ar trebui să citiți:

 Am descoperit că lectura 📚 este atât distractivă, cât și terapeutică. Te complaci în necunoscut, experiențe care te consumă, dar în cele din urmă te regăsești.

Mai jos, împărtășesc 16 motive pentru care ar trebui să citiți:

1. CITIȚI PENTRU a dobândi cunoștințe.

2. CITIȚI PENTRU a îmbunătăți memoria.

3. CITIȚI PENTRU a consolida abilitățile critice și analitice.

4. CITIȚI PENTRU a vă avansa cariera.

5. CITIȚI PENTRU Îmbunătățiți abilitățile de scriere.

6. CITIȚI PENTRU Reduceți stresul și anxietatea.

7. CITIȚI PENTRU Îmbunătățiți concentrarea și concentrarea.

8. CITIȚI PENTRU a stimula inspirația și motivația.

9. CITIȚI PENTRU a învăța în ritmul propriu.

10. CITIȚI pentru a stimula imaginația.

11. CITIȚI PENTRU Îmbunătățiți abilitățile de conversație.

12. CITIȚI PENTRU Devino mai empatic.

13. CITIREA TE AJUTĂ să dormi mai bine.

14. CITIREA te ajută să-ți asiguri o Sursă de companie.

15. CITITUL Îți crește durata de viață.

16. LECTURA Te conectează cu oamenii potriviți.

CITIȚI O CARTE ASTĂZI

Sinaxar 7 Mai

 

În această lună, în ziua a şaptea, se prăznuieşte pomenirea semnului cinstitei Cruci, care s-a arătat pe cer în zilele împăratulut Constanţiu, fiul marelui Constantin.

Sfanta cruce s-a aratat pe cer deasupra Ierusalimului in dimineata zilei de 7 mai, 351 in timpul domniei imparatului Constantiu, fiul Sfântului Constantin (praznuit in 21 mai).

In acea vreme, erezia arianismului conform careia Hristos a fost un simplu om si nu Dumnezeu, era cauza multor dispute si scindari in interiorul imperiului. Chiar si dupa primul Sinod Ecumenic de la Niceea din 325, multi au fost atrasi de falsele invataturi iar ortodocsii s-au trezit in multe locuri in minoritate.

Constantiu, conducatorul partii estice a imperiului era adept convins al arianismului. Fratii sai, Constantin al II-lea si Constans, crestini ortodocsi evlaviosi, erau conducatorii partii de vest. Ambii au fost ucisi in doua batalii diferite prin anul 350, lasandu-l pe Constantiu sa domneasca singur. Tot in acel an, 350, Sfântul Chiril (praznuit in 18 martie) a devenit Patriarh al Ierusalimului si a inceput lupta acerba impotriva arianismului.

In luna mai a anului 351 a aparut deasupra Ierusalimului o cruce luminoasa, care se intindea de la Golgota pana la Muntele Maslinilor, pe o distanta de aprox. 9 km, fiind pe cat de lunga pe atat de lata, stralucind mai tare decat soarele. O multime de oameni au iesit din casele lor si de la munca lor indreptandu-se spre biserici pentru a aduce slava lui Dumnezeu. Istoricul Sozomen scria ca aceasta minune a dus la convertirea multori pagani si iudei la crestinism.

S-a mai pastrat in timp si o epistola scrisa de Sf. Chiril adresata imparatului, in care ii descria fenomenul miraculos, mustrandu-l sa se alature credintei crestine. Sfanta Cruce a ramas pe cer timp de 7 zile. 

Minunea dumnezeiasca a Crucii deasupra Ierusalimului a intarit pe ortodcsi in credinta lor si a contribuit la intoarcerea multor arieni in sanul bisericii. Aceasta este si o reamintire a celei de-a doua veniri a Mantuitorului pe pamant cand "semnul Fiului se va arata pe cer" (Matei 24:30).

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Acachie.

Acesta a trăit în zilele lui Maximian împăratul, şi era capadocian de neam, centurion în cohorta Martesienilor. Deci fiind adus înaintea tribunului Firmus, şi mărturisind numele lui Hristos, a fost chinuit foarte, şi apoi a fost trimis la alt judecător Vivian, care l-a dus şi cu alţii legaţi la Bizanţ. Şi chinuindu-l cu cumplite bătăi şi chinuri l-a băgat în temniţă, unde arătându-i-se îngerii l-au făcut sănătos. După aceea alt judecător Falchian, a poruncit să i se taie capul. Şi se face soborul lui într-a sa sfântă mucenicie ce este în Eptascalon.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Codrat, şi a celor împrennă cu dânsul.

Acesta a trăit în cetatea Nicomidiei în zilele lui Deciu şi Valerian. Şi pentru credinţa în Hristos fiind prins cu alţi mulţi elini, au fost daţi pe seama judecătorului cetăţii, şi mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos l-au pus jos şi l-au bătut cu vine de bou uscate. Şi umplând pământul de sânge, l-au băgat la lanţuri în temniţă. Deci fiind adus de către judecător la Niceea, a fost chinuit iarăşi. Şi văzând el pe oarecare ce erau cu dânsul că vor să jertfească idolilor de frica chinurilor, le-a adus aminte de frica de Dumnezeu şi i-au întărit, până ce au fost arşi de judecător. Iar sfântul Codrat, intrând în capiştea idolilor, a sfărâmat pe toţi idolii ce erau în ea. Pentru aceea l-au spânzurat şi l-au strujit, şi băgându-l într-un sac a fost bătut cu vine de bou. Atunci Satornin şi Rufin, care au trecut la credinţa în Hristos, au fost spânzuraţi, strujiţi, şi li s-au tăiat capetele.

Deci mergând judecătorul la Apolonida, a dus şi pe sfântul; şi amestecând sare cu oţet, îi turnau peste răni şi-l frecau cu ţesături de păr, arzându-l şi pe coaste cu fiare arse. Deci trecând locul ce se numeşte Rundacul şi sosind la Ermupolis au purtat şi pe sfântul într-un car, pentru că nu putea să umble. Iar acolo, întinzându-l peste un grătar ars, i-au turnat deasupra untdelemn şi smoală, şi apoi i-au tăiat capul. Şi aşa i s-a săvârşit mucenicia.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici cei mai sus numiţi: Rufin şi Satornin, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ioan Psihaitul.

Acest fericit din tinereţe urmând obiceiurilor lui Ioan Botezătorul şi Ilie Tesviteanul, şi îndreptându-şi viaţa spre aspră petrecere, a biruit bărbăteşte războaiele demonilor, curăţindu-şi mai înainte sufletul cu curgerile lacrimilor. Şi înduplecând pe Dumnezeu cu privegherile cele de toată noaptea, şi vărsând curgeri de lacrimi, a uscat râurile eresurilor, închinându-se asemănării celei cinstite a Mântuitorului Hristos. Iar sfaturile păgânilor le-a surpat cu biruinţă, suferind cu tărie amare izgoniri şi închisori, şi a apărat legile şi predaniile părinteşti, nesocotind legile împărăteşti. Pentru care şi nevoindu-se cu tărie, în aceeaşi luptă ca sfinţi, a luat cununa asemănătoare, vindecând trupurile şi sufletele celor bolnavi, ca cel ce a luat de la Dumnezeu harul minunilor.

Tot în această zi, pomenirea pătimirii sfântului mucenic Maxim.

Acest fericit propovăduind pe Hristos în privelişte, şi pe mulţi povăţuind spre dreapta credinţă, şi feluritele chinuri suferind, a fost la sfârşit ucis cu pietre, şi ca încununare pentru acestea, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea adormirii întru Domnul a sfântului Alexis Toth, marturisitor si aparator al Ortodoxiei în America.

Preacuviosul nostru parinte Alexis, aparatorul credintei ortodoxe si lucrator neobosit in via Domnului, s-a nascut in Austro-Ungaria in 18 martie 1854, intr-o familie saraca din regiunea Rusiei Carpatice. Ca multi altii din imperiul austro-ungar, familia Toth era de rit catolic rasaritean. Tatal si fratele lui Alexis erau preoti iar unchiul sau a fost episcop al Bisericii Unite Greco-Catolice. Alexis a primit o excelenta educatie, invatand mai multe limbi straine, printre care rusa din regiunea carpatica, maghiara, rusa, germana, latina si citea in limba greaca. El s-a casatorit cu Rosalie Mihalich, fata unui preot si a fost hirotonit preot in 18 aprilie 1878, slujind ca al doilea preot al Bisericii Unite. La scurt timp sotia sa a murit, dupa care a urmat si unicul lor fiu sa-l paraseasca, pierderi pe care sfântul le-a rabdat cu blândetea pe care o presupune starea de preot.

In mai 1879, Parintele Alexis a fost numit secretarul episcopului din Presov si administrator la Dioceza. Tot lui i s-a incredintat si conducerea unui orfelinat. La Seminarul din Presov Parintele Toth a predat Istoria Bisericii si Legile canonice, ceea ce l-a ajutat mult in viata pe care urma s-o traiasca in America. Sf. Alexis nu a ramas mult profesor si administrator deoarece Domnul avea alte planuri cu el. In octombrie 1889 a fost ales pastor al Bisericii Unite din Minneapolis, Minnesota. La fel ca un alt Abraham, el si-a parasit tara si familia pentru a implini voia Domnului. (Gen 12:1).

La sosirea in America, parintele s-a prezentat autoritatii locale romano-catolice , arhiepiscopul John Ireland, deoarece nu exista episcop al Bisericii Unite in America in acea vreme. Arhiepiscopul Ireland apartinea partidului catolicilor americani care erau adeptii "americanizarii" tuturor catolicilor romani. Viziunea lui de viitor s-a fondat pe credinta obisnuita, obiceiuri si utilizarea limbii engleze in toate cele in afara de slujbele liturgice. Normal ca parohiile etnice si clerul de rit non-latin nu intrau in aceasta viziune. Astfel, cand parintele Toth si-a prezentat referintele arhiepiscopul l-a intampinat cu ostilitate, refuzând sa-l recunoasca pe Alexis ca preot catolic si nelasandu-l sa slujeasca in dioceza sa.

Ca istoric si profesor de lege canonica Parintele Toth isi cunostea drepturile in cadrul Bisericii Unite si nu a acceptat deciziile nefondate ale arhiepiscopului. In luna octombrie a anului 1890, a avut loc o sedinta cu 8 din cei 10 preoti ai Bisericii Unite din America la Wilkes-Barre, Pennsylvania sub prezidarea Parintelui Toth. Deja episcopii americani sesizau Roma cu privire la chemarea in Europa a tuturor episcopilor Bisericii Unite din America, de teama ca preotii si parohiile Bisericii Unite vor ingreuna asimilarea imigrantilor in cultura Americana. Episcopii Bisericii Unite din Europa au refuzat sa raspunda apelului de ajutor al preotilor.

Arhiepiscopul Ireland a trimis o scrisoare parohiilor sale in care dadea ordin membrilor acestora sa nu participe la slujbele parintelui Toth si sa nu accepte serviciile preotesti ale acestuia. Asteptându-se sa fie deportat in orice moment, parintele Toth a explicat enoriasilor sai situatia, sugerand ideea reintoarcerii sale in Europa.

"Nu," au raspuns ei. Mai bine ne ducem la Episcopul Rusiei. De ce sa ne lasam calcati tot timpul de straini?" S-a decis sa se trimita o adresa consulului rus din San Francisco pentru a-i cere acestuia numele si adresa episcopului rus. Ivan Mlinar s-a dus la San Francisco pentru a-l intalni personal pe Episcopul Vladimir; apoi in februarie 1891, parintele Toth si administratorul bisericii, Paul Podany, au mers si ei la intalnirea cu episcopul. Ca urmare, Episcopul Vladimir a venit la Minneapolis in 25 martie 1891 si l-a primit pe parintele Toth si inca 361 de enoriasi in Biserica Ortodoxa a inaintasilor lor. Enoriasii au privit acest eveniment ca o noua victorie a ortodoxiei, bucurandu-se: "Slava lui Dumnezeu pentru multa Sa mila fata de noi!"

Initiativa a venit din partea poporului fara nici o influenta din afara. Biserica Ortodoxa Rusa nu a stiut de existenta imigrantilor Bisericii Unite Slave in America dar au raspuns pozitiv la petitia lor de a fi reuniti cu Biserica Ortodoxa.

Intoarcerea la biserica ortodoxa a Sf. Alexis si a parohiei sale a fost un exemplu incurajator pentru sute de greco-catolici. Exemplul a fost ca lumânarea în sfeşnic care luminează tuturor celor din casă (Matei 5:15), iar turma poate fi asemanata cu aluatul pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată (Matei 13:33). Prin predicile sale hotarâte el a smuls radacinile tarelor care au crescut in graul adevaratei doctrinei, demascand falsele invataturi care i-au dus poporul in ratacire. Chiar daca nu a ezitat sa arate cu degetul erorile doctrinelor din alte biserici, parintele Alexis a avut grija sa le trezeasca enoriasilor sai vigilenta impotriva intolerantei. Scrierile sale si predicile sunt pline de admonestari referitoare la respectul fata de aproapele si la ideea de a nu judeca credinta altora.

Chiar daca a facut comentarii dure in corespondenta sa privata cu administratia bisericii, trebuie sa retinem ca acestea s-au facut pentru apararea Bisericii Ortodoxe si a Misiunii Americane de acuzatii nefondate din partea unora care foloseau un limbaj mult mai dur decat Parintele Toth. Acesti opozanti pot fi caracterizati ca intoleranti, nepoliticosi, cu metode non-etice de amenintarea la adresa lui si a enoriasilor sai.

In mijlocul greutatilor, acest erald al teologiei Dumnezeiesti si a doctrinei fara cusur a izvorat scrieri ortodoxe inepuizabile pentru noii convertiti, pline de sfaturi practice despre modul de traire ortodox. De exemplu, articolul sau "Cum ar trebui sa traim in America" pune accent pe educatie, curatie, sobrietate si prezenta copiilor in biserica duminica si in sarbatori. 

Desi parohia din Minneapolis a fost primita in Biserica ortodoxa in martie 1891, abia in iulie 1892 Sfantul Sinod al Rusiei a recunoscut si acceptat parohia in Dioceza Alaska si Insulele Aleutine. Rezolutia a ajuns in America numai in octombrie 1892. In acest timp ostilitatea religioasa si etnica impotriva noilor convertiti s-a facut bine simtita. Parintele Alexis a fost acuzat ca si-a vandut poporul carpato-rus si religia sa "moscovitilor" pentru bani.

In realitate el nu s-a bucurat de nici un suport financiar pentru o lunga perioada de timp, parohia sa fiind una din cele mai sarace. Pâna sa-i parvina salariul din Rusia, sfantul a trebuit sa lucreze la o brutarie pentru a se intretine. Chiar daca veniturile sale erau neinsemnate, el nu ezita sa faca pomeni celor saraci si cu nevoi. El si-a impartit banii cu alti clerici mai saraci ca el si a contribuit la ridicarea bisericilor si educatia din seminariile din Minneapolis. Nu-i pasa de viata lui, despre ce va manca si bea. (Matei, 6:25). Lasand toate cele in grija lui Dumnezeu, Sf. Alexis a urmat sfatul Mantuitorului nostru care spunea " Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă" (Matei 6:33). Deci el a suportat durerile, necazurile si atacurile fizice cu rabdare si bucurie spirituala, amintindu-ne ca "Dumnezeirea este mai puternica ca toate" (Inteleptul Solomon 10:12).

Episcopii Vladimir, Nicolae, Sf. Tihon si Platon au recunoscut harul special al parintelui Toth, trimitandu-l de multe ori sa predice si sa invete poporul slav. Sf. Alexis a vizitat multe parohii ale Bisericii Unite, explicandu-le diferentele dintre ortodoxie, protestantism, romano-catolicism si uniatism, subliniind ca drumul spre mantuire este numai cu Biserica Ortodoxa.

La fel ca Iosua, "el si-a calauzit drept poporul spre convertire" (Sirah 49:2). El a ajutat formarea si convertirea a 17 parohii, plantand o vie a lui Hristos in America, imbogatindu-i roadele din ce in ce mai mult.  In 1909, anul binecuvantatei lui repauzari, mai multe mii de adepti ai Bisericii Unite Carpato-Ruse si Galiciene s-au intors la ortodoxie. Acesta a fost un eveniment major in istoria Misiunii Nord-Americane care a continuat sa contureze viitorul ortodoxiei in aceasta tara de-a lungul multor generatii ce aveau sa vina.

Cine poate sti lupta duhovniceasca a sfantului? Cine poate spune ce rugaciuni a ridicat din sufletul sau smerit catre Dumnezeu? Sfantul Alexis nu si-a arata niciodata in public evlavia ci s-a rugat lui Dumnezeu in secret, cu lacrimi, smerenie si zdrobire de inima. Dumnezeu, Cel ce vede toate cate facem in ascuns, l-a rasplatit pe sfant (Matei 6:6). Este de neconceput ca Sf. Alexis sa-si poata duce la bun sfarsit munca sa de apostolat fara ca Dumnezeu sa-l fi binecuvantat si intarit pentru aceasta.

Eforturile Parintelui Toth au fost recunoscute in timpul vietii sale. El a primit in dar o mitra incrustata cu pietre pretioase din partea Sfantului Sinod precum si Ordinul Sfantul Vladimir si al Sfintei Ana de la Tarul Nicolae al II-lea pentru serviciile deosebite si devotamentul fata de Dumnezeu si tara. In 1907 a fost printre candidatii la scaunul episcopal, insa nu a acceptat onoarea, motivand cu smerenie ca o astfel de demnitate ar trebui sa fie responsabilitatea unei persoane mai tinere si mai sanatoase decat el.

Pe la sfarsitul anului 1908, sanatatea Sf. Alexis a inceput sa subrezeasca datorita unor complicatii mai vechi. A incercat sa se refaca in sudul orasului New Jersey, dar s-a reintors dupa putin timp la Wilkes-Barre, unde a fost nevoit sa stea la pat timp de doua luni. Vineri, 7 mai 1909 (24 aprilie dupa vechiul calendar), s-a dus la Domnul, zi in care se praznuiesc sfintii Sava si Alexie Pustnicul Pesterilor din Kiev. Dragostea Sf. Alexis si preocuparea pentru copiii sai spirituali nu a disparut odata cu moartea sa. Ca o concluzie la viata sfantului, ar fi potrivita prezentarea uneia din interventiile miraculoase ale parintelui care s-a petrecut in anul 1993:

In ianuarie 1993 un barbat s-a rugat Sfantului Alexis sa-l ajute sa obtina informatii despre fiul sau de care nu mai stia nimic de 28 de ani. Punandu-si nadejdea in indrazneala sfantului la bunul Dumnezeu omul a asteptat raspunsul. Chiar a doua zi fiul acestuia l-a sunat pe tatal sau. Se pare ca tanarul se afla in biserica atunci cand a simtit o pornire de nestavilit de a-l suna pe tatal sau. Mama sa il dusese cu ea in alt stat schimbandu-si numele cand el era un copil. De aceea tatal sau nu a putut sa le dea de urma. Afland de la mama sa ca tatal sau era crestin ortodox, a obtinut de la un preot ortodox telefonul tatalui sau dintr-un oras indepartat. Astfel tatal si fiul s-au reintilnit, multumind lui Dumnezeu si Sfantului Alexis pentru ajutorul primit.

Sf. Alexis a fost cu adevarat omul lui Dumnezeu care a calauzit multi imigranti galicieni si carpato-rusi prin confuzia neagra a provocarilor religioase din Lumea Noua pana la unitatea Bisericii Ortodoxe cu ajutorul cuvintelor harice si exemplului sau de viata. In testamentul sau, Sf. Alexis si-a lasat sufletul la mila lui Dumnezeu, cerandu-si iertare de la toti si iertand pe toti. Sfintele sale moaste se odihnesc acum la Manastirea Sfantul  Tihon din Sudul Canaan-ului, Pensilvania unde credinciosii pot veni sa se inchine lor si sa-i ceara sfantului sa mijloceasca la Dumnezeu pentru ei.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

După moartea primului împărat creștin, Constantin I (304-337), sau așa cum este numit de Biserică Sfântul Constantin cel Mare, a urmat la conducerea Imperiului fiul său, Constantius al II-lea (337-360), care a susținut erezia ariană.

Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim a avut loc în ziua Pogorârii Sfântului Duh, pe 7 mai 351, pe la ceasul al treilea din zi (ora 3 pe ceasul bizantin reprezintă ora 9 dimineața pe ceasul actual) când pe cerul roșiatic al Ierusalimului a apărut acest semn minunat. Crucea luminoasă s-a întins de la Golgota și până la Muntele Măslinilor, pe o distanță de aproximativ 9 km, strălucind mai tare decât soarele. Sfânta Cruce a rămas pe cer timp de 7 zile.

Sfântul Chiril al Ierusalimului, patriarhul de atunci, a înțeles semnul. În acea vreme Biserica era secerată de o luptă între ortodocși și ereticii arieni. Pentru că erau mulți și influenți, l-au amenințat pe Sfântul Chiril cu exilul. El a cerut în rugăciune ajutor, iar răspunsul a fost această minune.

Despre aceasta minune, Patriarhul Chiril al Ierusalimului i-a scris o scrisoare împăratului Constanțiu, îndemnându-l să părăsească erezia ariană. Aceasta erezie, care nega divinitatea lui Hristos, era cauza a multe dispute teologice în cadrul imperiului. "Aducem cu grabă la cunoștință credincioșiei tale minunea dumnezeiască a lucrurilor cerești, ce s-a petrecut în Ierusalim în timpul iubitoarei tale de Dumnezeu domnii. Nu facem aceasta cu dorința ca acum pentru întâia oară să vii de la necunoștința la cunoștința de Dumnezeu - căci tu ai abata cunoștința de Dumnezeu, încât poți, prin faptele și gangurile tale credincioase, să înveți și pe alții - ci cu gândul de a te întări în cele ce știai. Odată ce ai înțeles, prin minunea săvârșită în timpul domniei tale, că domnia ta este cu adevărat iubita de Dumnezeu.

… Pe timpul domniei preaiubitorului de Dumnezeu și de fericita pomenire Constantin, tatăl tău, a fost găsit în Ierusalim mântuitorul lemn al crucii. Harul cel dumnezeiesc a făcut să fie găsita cinstita cruce în Sfintele Locuri neștiute de nimeni, de cel care caută în chip bun cucernicia. Minunea nu s-a mai săvârșit pe pământ, ci în cer: s-a arătat în Ierusalim semnul de biruința împotriva morții, al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu, adică fericita Cruce, strălucind cu o lumină orbitoare. N-a fost văzută de unul sau de doi, ci s-a arătat cu totul lămurit la întreaga mulțime a cetății. Să nu se creadă apoi ca a trecut iute ca o năluca; dimpotrivă, a fost văzuta cu ochii timp de mai multe ceasuri de pe pământ; prin strălucirea să orbitoare, întrecea razele soarelui. Fără îndoiala, crucea luminoasă ce s-a arătat pe cer ar fi fost întunecată de soare, biruită de strălucirea razelor lui dacă ea n-ar fi strălucit privitorilor cu o strălucire mai mare decât a soarelui. Toată mulțimea cetății, fără să stea pe gânduri, în acel ceas, a alergat la sfânta biserică, fiind cuprinsă de frică și bucurie din pricina vedeniei dumnezeiești; toți deodată: tineri și bătrâni, bărbați și femei, oameni de toate vârstele, până chiar și fetele ținute în casă, locuitori ai cetății, ca și străini, creștini la un loc cu păgânii care veniseră în Ierusalim din diferite parți, cu toții într-un singur suflet, ca o singură gură, slăveau pe Făcătorul de minuni, pe Hristos Iisus, Domnul nostru".

Potrivit istoricilor Sozomen și Socrate, aceasta minune a dus la convertirea multor păgâni și iudei la creștinism. De asemenea, mulți arieni au părăsit erezia, întorcându-se la Biserica Ortodoxa. Acest eveniment mai este menționat de majoritatea istoricilor timpului Teofan, Filostorgiu, Eutihie, Ioan și Glycas.

Socrate Scolasticul descrie "atât de extraordinar a fost fenomenul încât a generat teamă pretutindeni. Bărbați, femei și copii și-au părăsit casele, piețele sau locurile de muncă și au alergat la Biserică unde împreună au cântat imne lui Hristos și de bunăvoie și-au mărturisit credința în Dumnezeu. Vești ale evenimentului au tulburat mult întregul imperiu și asta foarte repede pentru că, după cum este obiceiul, erau la Ierusalim călători din toată lumea pentru rugăciune și pentru vizitarea locurilor de care erau interesați. Aceștia au văzut semnul și l-au spus prietenilor acasă."

"Împăratul a fost anunțat de această întâmplare, scrie tot Socrate, pe de o parte de numeroase vești care circulau atunci și pe de altă parte de o scrisoare a lui Chiril episcopul. S-a spus că întâmplarea a fost plinirea unei vechi profeții din Scriptură. A fost mijlocul prin care mulți păgâni și evrei au venit la creștinism."

Alt istoric, Filostorgiu mărturisește "acest semn, nefăcut de mână omenească, a fost văzut întinzându-se de la Muntele Calvarului până la cel al Măslinilor și era însoțit de un larg curcubeu, ca o coroană ce îl înconjura din toate părțile."

Această minune a rămas în amintirea Bisericii și an de an se menționează și se aduc mulțumiri pentru acest dumnezeiesc semn în această zi de 7 mai. Creștinii au numit această zi "ziua în care cerul a luat foc".

Unde se găsesc fragmente din Sfânta Cruce

Sfânta Cruce a Răstignirii lui Iisus Hristos a fost descoperită, în secolul al IV-lea, de Sfânta Elena, care a dăruit-o astfel lumii creștine. Mama împăratului Constantin cel Mare a descoperit Crucea în timpul unui pelerinaj în Țara Sfântă, în care a pornit aproape de sfârșitul vieții, iar pe locul unde a identificat-o a ordonat zidirea unei biserici, deasupra Sfântului Mormânt, numind-o Biserica Învierii.

Pentru a citi mai mult depre Sfinții Împărați Constantin și Elena APĂSAȚI AICI, depre Înălțarea Sfintei Curici APĂSAȚI AICI, sau despre Biserica Sfântului Mormânt APĂSAȚI AICI.

Descoperirea Sfintei Cruci de către Sfânta Împărateasă Elena

Luată ca pradă de război de perși, în secolul al VII-lea, Sfânta Cruce a fost redobândită și readusă la Ierusalim, în Biserica Sfântului Mormânt; ajunsă peste veacuri în custodia cavalerilor templieri, care au purtat-o în cruciade spre a le aduce victoria, căzută apoi în mâinile sultanului Saladin, din nou ascunsă, parțial pierdută, a fost fărâmițată în bucăți și dispersată în lume, de-a lungul timpului, mai ales în Evul Mediu, unele fragmente fiind ulterior autentificate au fost păstrate în numeroase biserici și comunități religioase.

În Răsărit locuri unde se găsesc fragmente din Sfânta Cruce

La Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim din Israel se află o parte din lemnul Sfintei Cruci. Potrivit tradiției ierusalimitene, Crucea de la Ierusalim care păstrează un fragment din Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul este scoasa în procesiune în jurul Sfântului Mormânt, în Duminica Sfintei Cruci și la Slujba Prohodului din Vinerea Mare.

Un Fragment din Lemnul Sfintei Cruci de la Mănăstirea Xiropotamu din Muntele Athos

La Mănăstirea Xiropotamu de la Muntele Athos, aflată la jumătatea drumului dintre Dafne și Kareia, închinată Sfinților 40 de Mucenici, se păstrează cea mai mare parte din Sfânta Cruce. Din vechime, la refacerea și întreținerea mănăstirii Xiropotamu au avut un aport special și domnitorii români, între care s-a numărat Neagoe Basarab, dar și mulți boieri români, iar lemnul Sfintei Cruci de la Xiropotamu a ajuns pentru prima dată în Țările Române între anii 1757 – 1763. În satul Petrokerasa, tot în Grecia, în fiecare an, în Duminica Floriilor, mii de oameni se adună pentru a întâmpina Sfânta Cruce de la Mănăstirea Xiropotamu, într-o ceremonie de primire care are loc încă din anul 1768. Această ceremonie a aducerii Sfintei Cruci aici se datorează unei mari minuni petrecute în secolul al XVIII-lea, când satul a fost lovit de o boală mortală. Atunci, sătenii au cerut ajutor mănăstirii Xiropotamu, care a trimis Crucea cea Adevărată pentru a binecuvânta localitatea, care astfel a fost salvată de la pieire.

Un alt fragment al Crucii Răstignirii se păstrează la mănăstirea Panaghia Soumela din Veria, în apropiere de Salonic, altul aflându-se la mănăstirea Panaghia Ikosifinissa din Drama. Fragmentul de la Drama a aparținut unei pustnice care, înainte de a veni în Grecia, a locuit mai mulți ani la Ierusalim. Întorcându-se în Grecia de la Ierusalim și de pe Muntele Sinai, în 1960, ea a ridicat sfânta Mănăstire a Maicii Domnului pe Muntele Pangeion. Aici a primit bucata din Sfânta Cruce de la un preot din frăția "Sfântului Mormânt de la Ierusalim", care o moștenise de la alți părinți dinaintea lui. Călugărița a oferit-o apoi Mitropoliei din Drama.

Biserica Ortodoxă Siriacă deține o relicvă a Crucii Sfinte, la Mănăstirea Sfântului Marcu din Ierusalim, ridicată în secolul I de către Evanghelistul Marcu, și reconstruită de mai multe ori, peste ruinele edificiului din secolul al VI-lea. Locul a fost vizitat de Sfântul Chiril, patriarh al Ierusalimului, și de Sfânta Sylvia de Aquitania.

Biserica Ortodoxă Etiopiană Täwahedo, una dintre cele mai vechi forme de creștinism din lume, are cinstea de a adăposti o parte din Crucea Sfântă, la Gishen Mariam, și sărbătorește anual descoperirea Crucii de către Împărăteasa Elena, după calendarul etiopian, în ziua 17 a lunii meskerem, corespunzând în calendarul gregorian zilei de 27 septembrie. În același timp, sărbătoarea amintește de evenimentele de pe Muntele Gishen, de la Mănăstirea Sfânta Maria. Potrivit tradițiilor etiopiene, fragmentul din Sfânta Cruce a fost adus cândva prin secolul al IV-lea, când s-a introdus creștinismul în regiunea al cărei trecut se pierde în legende amintind de regele Solomon și de regina din Saaba. În fiecare an, la 17 meskerem, preoții însoțiți de credincioși poartă o cruce de lemn pe care o așază în mijlocul poporului, urmând un anumit ritual, apoi ard această cruce, pentru a aminti de evenimentele din secolul al IV-lea.

Alte lăcașe în care se mai află părticele din Sfânta Cruce:

• Mănăstirea Vatoped, Muntele Athos, Grecia;
• Mănăstirea Filoteu, Muntele Athos, Grecia;
• Mănăstirea Stavrovouni din Larnaca, Cipru;
• Multe din Mănăstirile din Sfântul Munte și Ierusalim dețin părticele din Sfânta Cruce.

În România locuri unde se găsesc fragmente din Sfânta Cruce

Mănăstirea Lupșa din județul Alba, având hramul Înălțarea Sfintei Cruci, se bucură din 2001 de o parte din Sfânta Cruce. Fragmentul de la Lupșa a fost adus de la mănăstirea athonită Vatopedu, împreună cu o copie a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului Mângâietoarea.

Un alt fragment al Crucii se află la Mănăstirea Căldărușani, unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură bisericească din Țara Românească, ctitorită în 1638 de Matei Basarab, pe locul unui mai vechi schit de lemn. Între anii 1854-1855, înainte de a pleca să desăvârșească pictura de la mănăstirile Zamfira și Agapia, Nicolae Grigorescu a poposit la Căldărușani, unde a realizat o serie de icoane.

Alt fragment al Crucii este adăpostit la Țigănești, lângă București, la biserica atestată încă din secolul al XVII-lea.

La Mănăstirea Miclăușeni, din județul Iași, sunt păstrate fragmente din moaștele a 14 sfinți, precum și câteva așchii din lemnul Sfintei Cruci, pe locul unei biserici de lemn construite de vornicul Ioan Sturdza, în 1782.

Biserica Sfântul Vasile cel Mare de pe Calea Victoriei din capitală deține și ea un fragment din Crucea lui Hristos. Biserica veche a fost distrusă de cutremurul din 1838 și refăcută peste un deceniu. Din anul 2011, odată cu primirea celui de-al doilea hram al bisericii, Înălțarea Sfintei Cruci, biserica organizează anual, în data de 13 septembrie, o procesiune-pelerinaj întru cinstirea marii sărbători din 14 septembrie.

Alte lăcașe în care se mai află părticele din Sfânta Cruce:

• Mănăstirea Mihai Vodă, din București;
• Biserica Stavropoleos, din București;
• Biserica Paraclisului Patriarhiei, din București;
• Biserica Podeanu, din București;
• Biserica Precupeții Noi, din București;
• Mănăstirea Miclauseni din Județul Iași.

  La Santa Croce di Gerusalemme din Roma (Bazilica Sfântei Cruci de la Ierusalim), zidită de împărăteasa Elena, este păstrat un fragment, însă lăcașul nu este dedicat Sfintei Cruci, ci numele său sugerează că o părticică din Ierusalim a ajuns la Roma. Aici sunt adăpostite sfinte Moaște ale Patimilor, aduse din Țara Sfântă, inițial păstrate într-o capelă construită la Palazzo Sessoriano, sau Palatul Elenei, în Capela sa. Edificiul a suferit modificări structurale și decorative, în secolul al XVI-lea, precum și la jumătatea secolului al XVIII-lea. În 1629, la solicitarea Papei Urban al VIII-lea, o parte mai mare a Crucii a fost mutată din acest lăcaș la Bazilica Sfântului Petru de la Vatican, unde este expusă și statuia Împărătesei Elena, operă a sculptorului italian de secol XVII, Andrea Bolgi. Fragmente din Crucea lui Iisus se află în interiorul unei cruci de aur, de secol VI, restaurată în urmă cu câțiva ani,, ce poate fi admirată la Vatican.

  Și în Franța se găsesc fragmente din lemnul Sfintei Cruci, unul aparținând tezaurului Catedralei Notre Dame din Paris, ca parte a relicvelor sfinte conservate de Arhidieceza de Paris, inițial păstrate la Sainte-Chapelle, pe Île de la Cité. În secolul al XIII-lea, regele cruciat Ludovic al IX-lea, singurul monarh al Franței care a fost canonizat, a ridicat Sainte-Chapelle, pentru a adăposti Coroana de Spini, un fragment al Crucii și alte relicve cumpărate de la Balduin al II-lea, ultimul împărat al Imperiului Latin de Constantinopol.

  Un alt fragment al Sfintei Crucii se află tot în Franța la Capela La Vraie-Croix din Morbihan, adus aici, de un cavaler revenit din cruciadă. După un popas în localitate, cavalerul a pierdut bucata de lemn sfânt, însă, mai târziu, relicva a fost regăsită și capela a fost ridicată pe acel loc, pentru a o adăposti. Și la Catedrala Notre-Dame din Reims poate fi cinstit un fragment al Crucii, care este inclus în Talismanul de secol IX al lui Carol cel Mare, regele francilor.

  La Viena, Kaiserliche Schatzkammer, Tezaurul Imperial de la Palatul Hofburg, deține o valoroasă colecție de comori seculare și ecleziastice, acoperind peste o mie de ani de istorie europeană, aici aflându-se și un fragment al Sfintei Cruci.

  Alt fragment este păstrat la mănăstirea cisterciană de secol XII de la Heiligenkreuz, Austria, în ascunzișurile Pădurii Vieneze. În anul 1188, ducele Leopold al V-lea de Babenberg, supranumit cel Virtuos, a dăruit abației această sfântă relicvă, primită de el de la regele Balduin al IV-lea al Ierusalimului. Din anii 1980, relicvarul este expus în capela Sfintei Cruci din acest loc.

  Abația Wiblingen din Germania, fondată în 1093, a primit de la ai săi întemeietori o părticică a Crucii Sfinte, pe care ei o dobândiseră în timpul participării la Prima Cruciadă. În prima jumătate a secolului al XVII-lea, în timpul Războiului de Treizeci de Ani, abația a suferit mai multe pagube, iar relicva a fost ascunsă, pentru a nu fi prădată de trupele suedeze. Însă după retragerea acestora, nu a mai putut fi recuperată, deoarece nu mai era în viață nimeni care să-și amintească unde fusese ascunsă. Abia după mulți ani a fost redescoperită.

  O altă parte a Crucii poate fi venerată la Limburg an der Lahn, într-un relicvar purtând o inscripție cu numele împăratului bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenet și al fiului său, Roman al II-lea. Adus la început de secol XIII, în urma celei de-a Patra Cruciade, de la Constantinopol în Germania, relicvarul a fost donat de către cavalerul Heinrich von Ulmen, mănăstirii din Stuben, pe râul Mosela, unde a rămas mai bine de șase sute de ani. Apoi, la finele veacului al XVIII, francezii au dus relicvarul în vechea fortăreață Ehrenbreitstein, distrusă în timpul Revoluției franceze și reclădită în veacul al XIX-lea. Aici, relicvarul a intrat în posesia conților de Nassau-Weilburg, familia donând-o în 1835 diecezei de Limburg an der Lahn.

  În prima jumătate a secolului al XV-lea, urmașii unui negustor genovez stabilit în Flandra, cu două secole în urmă, au construit o biserică în Bruges, după modelul celei de la Sfântul Mormânt din Ierusalim. Cripta acestui edificiu gotic cu puternice influențe bizantine configurează o reconstrucție a mormântului lui Hristos, sanctuarul fiind căminul unei relicve a Crucii Sfinte. Mai există fragmente ale Crucii în biserica Sainte-Croix din Liège, dăruite lăcașului de către împăratul Henric al II-lea al Sfântului Imperiu Roman, pe care le primise de la regele francilor, Robert al II-lea, supranumit cel Pios. Până în 1996, înainte de a fi restaurată, relicva adusă la mijlocul secolului al X-lea era expusă în tezaurul catedralei. În prezent, poate fi văzută la Muzeul de artă religioasă și artă Mosan din Liège (MARAM). Relicvarul anglo-saxon din Catedrala Sfântului Mihail și a Sfintei Gudula, din Bruxelles, construită în secolul al XVIII-lea, adăpostește, de asemenea, un fragment al Crucii.

  În Spania, la mănăstirea franciscană Santo Toribio de Liébana (Monasterio de Santo Toribio de Liébana), în Cantabria, tradiția leagă o relicvă a Crucii de originea așezării, adusă odată cu moaștele Sfântului Toribio de Astorga, prin secolul al VIII-lea. Tot în Spania se află faimoasa Cruz de Caravaca (Crucea de la Caravaca), motiv de pelerinaj încă din secolul al XIV-lea, conservată într-un relicvar în bazilica del Real Alcázar de la Vera Cruz, en Caravaca de la Cruz. Fragmentul Crucii Sfinte – aparținând inițial primului patriarh al Ierusalimului, după cucerirea cetății de către musulmani – a fost în mod miraculos adusă la sanctuarul de la Caravaca de doi îngeri, care au lăsat-o pe altar. În timpul invaziei napoleoniene, Crucea a rămas ascunsă, de teama dispariției, iar în 1934 a fost furată. După Războiul Civil al Spaniei, în 1942, Papa Pius al XII-lea a dăruit lăcașului un nou fragment al Crucii. Devoțiuea pentru Cruz de Caravaca a fost extinsă și în Polonia, Franța, Germania, Anglia și America Latină. Recent a fost expusă publicului din nou Vera Cruz de Caspe (Crucea cea Adevărată de la Caspe), după finalizarea reamenajării Capelei (Capilla) de la Vera Cruz din Colegiata de Santa María la Mayor de Caspe, în Spania. Relicva sfântă scoasă în procesiune în Săptămâna Mare este protejată într-un relicvar gotic din aur și argint, de secol XVIII. Fragmentul de lemn sfânt a călătorit de la Ierusalim, în secolul al IV-lea, la Roma, unde Papa Clement al VII-lea a transformat-o în crucea sa pectorală. În 1394, Papa Clement a dăruit Crucea cu acest fragment consilierului său, Juan Fernández de Heredia, un om politic din secolul al XIV-lea, care a donat-o apoi orașului Caspe și a comandat construcția unei mănăstiri ce a adăpostit părticica din Sfânta Cruce până când a fost mutată la Colegiata Santa María la Mayor, unde a rămas până în 1936, când un locuitor a ascuns-o pentru a nu fi distrusă de Războiul Civil. Apoi, relicva a fost dată înapoi la Colegiata, unde a stat într-un seif timp ce 75 de ani, acum putând fi cinstită de credincioși.

  În Filipine, un fragment al Sfintei Cruci se află la Monasterio de Tarlac, la San Jose, pe Muntele Învierii, străjuit de o imensă statuie a lui Iisus înviat, de circa 9 metri înălțime, asemenea celor de la Lisabona și de la Rio de Janeiro, cu brațele deschise pentru a-i primi pe toți cei care rătăcesc prin aceste locuri. Fragmentul a fost adus la mănăstire, singurul loc din Asia unde se găsește o relicvă a Crucii, în 2017, fiind dăruit comunității monastice filipineze de către monseniorul german Volker Bauer de Essen, care era custodele relicvei la Koln. Anual, pe 19 ianuarie, se serbează aducerea acestei părticele din lemnulul Sfintei Cruci în lăcaș și, de asemenea, pe 14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci.

  Sursă: RadioRomânia.

  

  Icoana la sărbătoarea Arătării semnului Sfintei Cruci la Ierusalim

  

  Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine, p. 100

  

  Biserica Sfântului Mormânt - Ierusalim

  

  Pelerinajul Sfintei Cruci în Vinerea Mare la Ierusalim

  Pentru a citi mai mult despre Vinerea Mare APĂSAȚI AICI.

  Pentru a citi mai mult despre Înălțarea Sfintei Cruci APĂSAȚI AICI.

  

  Rugăciune Sfânta Cruce

  Sfântă Cruce armă tare,
  Feri-mă de supărare;
  Sfântă Cruce armă dulce,
  Fii cu mine încotro m-oi duce;

  Sfântă Cruce a lui Hristos,
  Să-mi fii mie de folos.
  Cruce-n casă, cruce-n masă,
  Cruce în toți patru cornuri de casă.

  Dumnezeu îi cu noi la masă,
  Maica Sfântă-i la fereastră,
  Îngerii împrejur de casă,
  Maica Sfântă îi cu poala întinsă

  Și pe noi toți ne cuprinsă.
  Cruce în patul nost,
  Dumnezeu îi la capul nost,
  Dumnezeu ne-o apărat,

  De vrăjmașul necurat,
  De șarpele înveninat,
  De iadul întunecat.

  Sfântă Cruce, păzește-mă
  Maică Sfântă, acoperi-mă,
  Înger bun, trezește-mă,
  Doamne, mântuiește-mă. Amin!

  

  Cântări Liturgice

  Tropar - Arătarea semnului Sfintei Cruci la Ierusalim, glasul al 4-lea

  Chipul Crucii Tale acum mai mult decât soarele a strălucit, care de la Sfântul Munte până la locul Căpățânii o ai întins, și într-însa a Ta putere, Mântuitorule, ai luminat, printr-însa întărind și pe bine credincioșii împărați, pe care îi și mântuiește totdeauna în pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Hristoase Mântuitorule, mântuiește-ne și pe noi.

  Condac - Arătarea semnului Sfintei Cruci la Ierusalim, glasul al 8-lea

  O, de trei ori fericită și preacinstită Cruce, pe tine lăudându-te și închinându-mă ție, acum mă sfințesc; pe care Hristos înălțându-Se, a mântuit lumea. Deci întâmpină și mă mântuiește cu puterea ta și din toate nevoile mă slobozește, ca să strig ție: Bucură-te lemn fericit.

  Cântare Sfântă Cruce

  

  Arătarea semnului Sfintei Cruci la Ierusalim (Viețile Sfinților)

  După moartea celui întâi între creștini, a binecredinciosului și dreptului împărat, a Sfântului Marelui Constantin, luând împărăția fiul său, Constantie, și abătându-se la răucredinciosul eres al lui Arie, care hulea pe Fiul lui Dumnezeu, s-a făcut – spre rușinarea ereticilor celor răucredincioși, spre încredințarea necredincioșilor și spre întărirea celor dreptcredincioși – un semn minunat în Sfânta Cetate a Ierusalimului, în Duminica Cincizecimii, când se prăznuiește Pogorârea Sfântului Duh.

  Și s-a întâmplat atunci de era duminica aceea în șapte zile ale lumi mai și în ceasul al treilea s-a arătat pe cer închipuirea cinstitei Cruci a Domnului, care strălucea cu o lumină negrăită, mai mult decât razele soarelui, la care privind tot poporul, se minuna cu spaimă mare. Acel semn al Sfintei Cruci a stat deasupra sfântului munte al Golgotei – pe care Domnul nostru Iisus Hristos S-a răstignit; și s-a întins cu lungimea sa, ajungând până la muntele Eleonului, care este departe de la Golgota ca la cincisprezece stadii; și se potrivea lățimea Crucii cu lungimea sa. Iar frumusețea ei era atât de împodobită, încât se asemăna cu fața curcubeului, atrăgând astfel privirea tuturor către ea. Deci toți câți aveau lucruri în mâinile lor și cei care erau prin case, lăsându-și toate treburile lor, ieșeau și priveau cu frică spre acel semn preaminunat. Apoi, toată mulțimea ierusalimitenilor umplându-se de frică și de bucurie pentru dumnezeiasca vedere, au alergat la sfânta biserică cu mare umilință și cu căldura duhului, bătrâni și tineri, bărbați și femei cu pruncii cei sugători, asemenea și fecioarele cele neispitite de nuntă, care se păzeau prin cămări, ieșind din camerele lor, alergau iarăși acolo. Și oamenii de toate vârstele și rânduiala, străinii și nemernicii, creștinii și cei de alta credință și toți cu o gură și cu mare glas preamăreau pe Iisus Hristos Domnul nostru, Fiul lui Dumnezeu, Unul născut Dumnezeu adevărat din Dumnezeul Cel adevărat, pe Făcătorul minunilor celor mari.

  Atunci necredincioșii și ereticii, vrăjmașii și hulitorii dumnezeirii lui Hristos, s-au umplut de rușine, văzând cât este de mare slava și puterea lui Hristos Domnul, întru arătarea Crucii celei dumnezeiești; și s-a dovedit atunci cu lucrul, că credința creștinească este dreaptă, adevărată și mântuitoare, și nu din dovedirea cuvintelor celor ce ies din înțelepciunea omenească cea din afară, ci din Duhul Sfânt prin descoperire și putere întărită, fiind mărturisită din cer cu semne și cu minuni.

  De acest minunat semn, Preasfințitul Chirii, patriarhul Ierusalimului, a înștiințat prin scrisoare pe împăratul Constantin, sfătuindu-l spre dreapta credință. Iar Hermias Sozomen a scris că, prin acea arătare pe cer a Sfintei Cruci, foarte mulți dintre evrei și păgâni s-au încredințat; și, apropiindu-se cu pocăință de Hristos Dumnezeul nostru, au primit Sfântul Botez și au slăvit cu bună credință pe Hristos, Cel ce este de o ființă cu Tatăl și cu Sfântul Duh. Iar noi, mărturisind puterea Lui cea nespusă, arătată prin Cruce, Îl înălțăm pe El cu laudele noastre, că este Domnul Dumnezeul nostru, și ne închinăm așternutului picioarelor Lui, adică Crucii celei sfinte, rugând bunătatea Domnului, ca la a doua și înfricoșătoarea Sa venire, să ne învrednicească pe noi a vedea întru bucurie și întru nădejdea mântuirii semnul Fiului Omenesc – Crucea cea sfântă –, care se va arăta pe cer; și cu aceea, ca și cu o cheie, să ne deschidă nouă ușile împărăției Cerului, precum oarecând tâlharului Raiul și, împreună cu oile cele binecuvântate, să ne rânduiască pe noi în veci. Amin.

  Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților

Sinaxar 6 Mai

 

În această lună, în ziua a şasea, pomenirea sfântului şi dreptului şi mult-pătimitorulul prooroc Iov.

Acesta era din ţara Avsitidei, din hotarele Idumeii şi Arabiei, fiu din fiii lui Isav, de era el al cincilea de la Avraam. Pe tatăl său îl chema Zaret şi pe mama sa, Vosora. Însă mai înainte se numea Iovav, şi a proorocit patruzeci şi cinci de ani şi a apucat înainte de venirea lui Hristos o mie nouă sute douăzeci şi cinci de ani.

Pe acesta l-a ispitit diavolul, pentru că îl declarase Domnul drept şi fără prihană şi întrecând pe toţi cei de pe pământ. Şi despuindu-l diavolul de toată averea lui şi chinuindu-l cu îngrozitoare şi nemângâiate răni, a fugit diavolul de la dânsul ruşinat, pentru că dreptul s-a arătat neînduplecat şi neîntors la pornirile pe care i le însufla diavolul. Pe acesta, la sfârşitul nevoinţelor sale, l-a mărturisit de sus Dumnezeu şi i-a întors îndoit toate câte îi fuseseră luate, precum arată cu amănuntul istoria lui. Şi a trăit după această încercare o sută şaptezeci de ani, de s-a făcut toată vremea vieţii lui două sute patruzeci şi opt de ani.

Tot în această zi, pomenirea cuvioşilor Mamant, şi Ilarion, care cu pace s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Dimitrion, care, fiind săgetat, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Danax, Mesir şi Terinos, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Donat, care, fiind săgetat, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Varvar (Barbar).

Sfântul Mucenic Varvar, un fost tâlhar din Grecia, a comis multa vreme furturi, santaje si crime. Dar Dumnezeu, care nu doreste moartea pacatosului, l-a intors la pocainta. Odata, in timp ce-si admira prada stand intr-o pestera, harul divin i-a atins inima, îndreptându-i gândurile spre moartea de care nu putem fugi si spre infricosatoarea judecata. Gandindu-se la multimea de fapte rele pe care le-a adunat s-a întristat si s-a hotarat sa puna început bun, spunând: "Hristos nu a respins rugaciunea tâlharului care era pe cruce langa EL; ma rog sa nu ma piarda nici pe mine in mila lui fara margini"

Varvar si-a lasat toate bunurile in pestera si a mers spre cea mai apropiata biserica. Acolo si-a dezvaluit toate pacatele preotului si a cerut iertare de relele facute. Preotul l-a primit in casa sa iar Sf. Varvar s-a pus pe coate si genunchi, deplasandu-se ca un animal in patru labe, pentru ca nu se credea vrednic sa fie numit om. In gospodaria preotului el a trait cu vitele, mâncând cu acestea si considerandu-se cel mai rau dintre toate creaturile. Dupa ce a primit iertare de pacatele sale, Sf. Varvar a plecat in padure unde a trait timp de 12 ani, gol, fara imbracaminte, suferind de frig si caldura. Corpul lui s-a innegrit de tot de murdarie si de arderea soarelui.

In cele din urma, Sf. Varvar a primit un semn de sus ca a primit iertare si ca va muri ca mucenic. Intr-o zi au venit niste negustori acolo unde se nevoia Sf. Varvar. Acestia vazand ceva ca se misca in iarba deasa din fata lor, au slobozit mai multe sageti in acea directie gandind ca e vorba de vreun animal. Ajungand mai aproape s-au ingrozit cand au vazut ca au ranit mortal o fiinta umana. Sf. Varvar i-a rugat sa nu-l planga si dupa ce le-a povestit cine este, i-a rugat pe acestia sa mearga la casa preotului unde a locuit el si sa-i spuna ce s-a intamplat.

Apoi Sf. Varvar si-a lasat duhul in grija lui Dumnezeu. Preotul care l-a spovedit pe fostul tâlhar, i-a gasit corpul neinsufletit care stralucea cu o lumina dumnezeiasca si l-a ingropat in locul in care a fost ucis. Dupa aceea, a inceput sa curga mir din mormantul sfantului, care a vindecat multe boli grele. Moastele sale sunt la Manastirea Kellios din Thesalia, langa orasul Larissa.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Acatistul Sfantului si Dreptului Iov, mult rabdatorul (6 mai)

mart.19

Traducere din limba rusa

Troparul Sfântului şi Dreptului Iov (Glasul 1)

Bogăţia virtuţilor lui Iov văzând-o vrăjmaşul drepţilor, a uneltit a o fura, şi rupând turnul trupului, vistieria duhului nu o a furat; căci a aflat întrarmat sufletul celui fără prihană, iar pe mine şi golindu-mă m-a robit. Deci mai înainte de sfârşit întâmpinându-mă, izbăveşte-mă de cel viclean, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.

Condacul Sfântului şi Dreptului Iov (Glasul 8)

Ca un adevărat şi drept, de Dumnezeu cinstitor şi fără prihană, şi sfinţit arătându-te preamărite, sluga lui Dumnezeu cea adevărată, ai luminat lumea cu răbdarea ta, prearăbdătorule şi preaviteazule; pentru aceasta toţi, de Dumnezeu înţelepţite Iov, lăudăm pomenirea ta.

Condacul 1

Omului drept ales de Domnul, mare om din Vechiul Testament, fiu din fiii lui Isav, care era al cincilea de la Avraam, Sfantului Iov cel îndelung răbdător ii aducem cântari de laudă pentru minunatele sale virtuți și pentru toată viața sa, învățătorul întregului univers. Iar tu, Dreptule Iov, primeste această laudă adusă cu dragoste, încălzește-ne inimile cu dorința de a imita faptele tale, si noi cu un singur glas te chemăm: Bucură-te, Sfinte Iov, îndelungul răbdătorule, învățător minunat pentru întreaga lume.

Icos 1

Fost-a întru una din zile şi au venit îngerii Domnului înaintea Domnului. A venit și diavolul cu ei. Acesta din urmă, intrebat de Domnul despre Iov, a început să-l vorbeasca de rau pe cel drept, spunand ca Iov il cinstește pe Domnul de dragul binelui si a averii, caci Dumnezeu l-a răsplătit după chipul lui. Noi, vedem cu amărăciune clevetirea diavolului cel rău împotriva marelui neprihănit si il lăudăm așa pe Iov:

Bucură-te, Sfinte Iov, căci Domnul Însuși te-a binecuvantat cu daruri multe;

Bucură-te, că toate lucrurile bune pământești le-ai primit de la Domnul;

Bucură-te, că ai avut multe slugi și mii de animale in turma ta;

Bucură-te, că ai crescut cu mare evlavie pe fiii și fiicele pe care ți le-a dat Domnul;

Bucură-te, că ai arătat o mare îngrijorare pentru copiii tăi;

Bucură-te, că nu ți-ai lipit inima de nimic din binecuvântările pământești;

Bucură-te, că prin înțelepciunea ta ai stat sus deasupra tuturor;

Bucură-te, că ai fost un rege printre viteji;

Bucura-te, caci ai fost cea mai nobilă ființă de la rasaritul soarelui;

Bucură-te, atot-slăvit, adevăratul slujitor al lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce ai făcut fapte mari si bune;

Bucură-te, ca lumea ai luminat cu răbdarea ta;

Bucură-te, Sfinte Iov, îndelungul răbdătorule, învățător minunat pentru întreaga lume.

Condacul 2

Cunoscând credința de neclintit și devotamentul mare față de voința lui Dumnezeu a slujitorului său, Domnul i-a dat diavolului puterea de a lua toate binecuvântările pământului de la Iov și de a-i distruge pe copiii săi. Ne mirăm însă de această voință specială a Domnului, strigând către Înțeleptul Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2

Cu mintea lui rea, diavolul s-a bucurat nespus, după ce a primit o astfel de voință de la Dumnezeu. Într-o zi, când toți copiii lui Jov se bucurau toti la masa în casa fratelui lor mai mare, diavolul făcandui-si voia lui cea rea, i-a omorat pe cei zece copii ai lui Iov. Insa aceste ispite nu l-au zdruncinat din credinta pe Iov, și din gura lui au ieșit cuvintele înțelepte: “Gol am ieşit din pântecele maicii mele, gol mă voi duce în groapă; Domnul a dat, Domnul a luat! Precum a voit Domnul, aşa a făcut. Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până-n veac!”. Vazand un asemenea devotament al celui drep fata de Dumnezeu, il lăudăm pe Sfantul Iov asa:

Bucură-te, Sfinte Iov, caci te-ai vazut păcătos înaintea Domnului;

Bucură-te, cel îndelung răbdător, ca nu l-ai hulit pe Dumnezeu;

Bucură-te, ca tu deschideai ușile casei tale tuturor;

Bucura-te, caci nici un străin nu rămânea în afara casei tale;

Bucură-te, că nu ai disprețuit pe văduva care plangea;

Bucură-te, caci erai ochiul orbilor si piciorul șchiopului;

Bucură-te, căci pâinea ți-ai mâncat-o impreuna cu cei saraci;

Bucură-te, ca ai primit incercarile fara sa te manii pe Dumnezeu;

Bucură-te, că ai plâns pentru fiecare slăbiciune a ta si a copiilor tai;

Bucură-te, caci atunc cand ti-ai vazut soția întristata ai oftat greu.

Bucură-te, ca ne esti ajutor rapid în orice nevoie și întristare;

Bucură-te, ca esti mijlocitor vigilent pentru cei care caută mijlocirea ta;

Bucură-te, Sfinte Iov, îndelungul răbdătorule, învățător minunat pentru întreaga lume.

Condacul 3

Bazându-se pe puterea sa, diavolul l-a clevetit iar pe Iov și i-a spus lui Dumnezeu: “Piele pentru piele; toate câte le are omul, le va da pentru sufletul său! Deci, nu aşa! Ci trimite mâna Ta şi Te atinge de trupul şi de oasele lui; atunci vei vedea, de nu Te va blestema în faţă!” Iar Domnul a zis către diavol: „Iată, ţi-l dau ţie, dar să nu te atingi de sufletul lui”. Si semănătorul răului, după ce a plecat de la Domnul, l-a lovit cu bucurie pe Iov cu lepra din picioare până la cap. Iar cel neprihănit sta în afara cetatii plin de lepra, iar cu o bucată de haina își ascundea boala. Dar noi, binecuvântându-l pe Dumnezeu, care a ingaduit lui boala, slăvindu-L de dragul robului Său, strigam către Domnul: Aliluia!

Icos 3

Cu adevărat răbdarea este mai mult decât o vorba, caci boala din corpul leprosului se înmulțea, si soția celui drept, văzând suferința soțului ei și învățându-o Satana, îi dădea sfaturi lui Iov: “Zi vreun cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu şi mori” Dar el, ridicându-și privirea, i-a vorbit: “Pentru ce grăieşti aşa, ca o femeie din cele nebune? Nu sunt eu Iov care eram ca împăraţii de bogat şi cinstit în lume? Nu-ţi aduci aminte ce cinste am avut noi pe pământ şi câtă avere şi câte slugi aveam? Apoi, cum am primit cele bune din mâna Domnului, oare pe cele rele să nu le suferim?”  Si in toate aceste lucruri care i s-au întâmplat, Iov nu a păcătuit în nici un fel înaintea lui Dumnezeu și nu L-a hulit. Unde vom putea găsi noi cuvinte care sa il poata slavi pe Sfantul Iov cel neprihănit? Ne cucerim de dragostea lui Iov si slăvim îndelung a lui răbdare cu cuvintele de bucurie:

Bucură-te, că oasele tale au fost strivite de durere și puterea ta a slăbit;

 Bucură-te, că pielea ta s-a întunecat;

Bucură-te, că trupul tău a fost mancat de lepra;

Bucură-te, că de seară până dimineață te-ai umplut de boală;

Bucură-te , caci in ranile tale vietuiau viermii;

Bucură-te, că trupul tau era urat mirositor;

Bucură-te, căci te-au urat și au stat împotriva ta cei care te-a văzut;

Bucură-te, Sfinte Iov, neclintit de toate îndemnurile celui rău;

Bucură-te, devotat Domnului până la moarte;

Bucură-te, condamnat pe nedrept de cuvintele soției tale;

Bucură-te, stâlp curajos, caci în bolile tale grave nu ai cazut sa ajungi in deznădejde;

Bucură-te, binecuvântând pe Dumnezeu în durerile tale;

Bucură-te, Sfinte Iov, îndelungul răbdătorule, învățător minunat pentru întreaga lume.

Condacul 4

Este greu de inteles pentru oricine caci atunci cand cei trei prieteni ai lui Iov au venit la el, vazandu-l de departe fără să-l cunoască și au strigat cu o voce mare, plângând, rupându-și haina și lovindu-si capul cu mainile; insa apoi timp de șapte zile si sapte nopți nici unul dintre ei nu i-a strigat o vorbă de mângâiere. Degeaba se numesc acestia prieteni ai Sfantului Iov, caci el suferind nevinovat s-a grăbit la Dumnezeu, încrezându-se în El singur și strigându-I: Aliluia!

Icos 4

Auzind marea galagie și strigătul prietenilor tăi, ai înțeles, îndelung răbdătorule Iov, ca aceștia nu-ți vor da consolare. În tristețea sufletului, în fața Domnului ți-ai deschis gura, Sfinte Iov, si ai început să vorbesti, zicand ca ar fi fost mai bine pentru tine să nu te naști decât să trăiești altel decât în ​​apropierea de Dumnezeu. Compătimitori cu cel drept în durerea sa nemarginita, laudam măreția devotamentului Sfantlui Iov față de Domnul, cu aceste cuvinte:

Bucură-te, marele om drept al Vechiului Testament, crezând ca toată binecuvântarea ta e în apropierea de Dumnezeu;

Bucură-te, cel încercat cu frică de la Dumnezeu în ispitele trimise tie;

Bucură-te, cel ce ai preferat moartea decât viața părăsită de Dumnezeu;

Bucură-te, suportând neclintit durerile tale în speranța mângâierii lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ai vorbit despre nesfârșita viață de dincolo;

Bucură-te, căci în moarte ai crezut în odihna veșnică;

Bucură-te, caci ai vazut in durerile pământești o pregătire iscusita pentru viața viitoare;

Bucură-te cu bucurie eternă, dainuitoare, vizionară;

Bucură-te, chemând pe Domnul pentru fericirea nemuritoare;

Bucură-te, caci în binecuvântările pământești numai cu Domnul ai vrut sa traiesti;

Bucură-te, că ai venerat frumusețea cerului lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ai așteptat un cer nou și un pământ nou cu tot sufletul tău;

Bucură-te, Sfinte Iov, îndelungul răbdătorule, învățător minunat pentru întreaga lume.

Condacul 5

Cei trei prieteni nu au crezut în cuvintele lui Iov, neintelegand cum acesta are devotament neprihănit pentru Domnul, ci au murmurat împotriva lui Dumnezeu. Te rugam, Sfinte Iov, întoarce-ne cu rugăciune și da-ne pocăință pentru păcatele noastre, iar celui nevinovat care suferă de pedeapsa lui Dumnezeu, Domnul să-i dea putere in suferințele sale nevinovate, să înțeleagă cum lui Dumnezeu, izvorul înțelepciunii și al rațiunii, din inima sa curata continuu sa ii strige: Aliluia!

Icos 5

Pentru a arăta căile de necercetat ale Domnului, spre înțelegerea Voii Lui, tu, Sfinte Iov, i-ai  învățat pe prietenii tăi, Sfinte Iov, să trăiasca în voia lui Dumnezeu. Noi, laudand cuvintele înțelepte ale celui nevinovat si suferind, îi aducem acestea:

Bucură-te, căci nu ai rostit minciună împotriva lui Dumnezeu;

Bucură-te, expunând cu înțelepciune minciunile prietenilor tă;

Bucură-te, că pentru neînțelegerea cailor lui Dumnezeu, ai profețit cu smerenie despre Voia lui Dumnezeu;

Bucură-te, caci viața celor drepți din Vechiul Testament este înțeleasă de cei care isi doresc;

Bucură-te, caci ti-ai ferit ochii de a privi necuratii;

Bucură-te, că ai primit cererea inimii tale pioase de a deveni un mijlocitor între Dumnezeu și oameni;

Bucură-te, cel însetat de dragostea Tatălui Dumnezeu;

Bucură-te, că pe Domnul L-ai implorat în lacrimi ca El să nu-și înlăture frica de la tine;

Bucură-te, că ai cinstit ispitele tale trimise de Dumnezeu;

Bucură-te, căci ai crezut că vei primi viata vesnica prin durerile tale pământești;

Bucură-te, aratator înțelept al căilor dumnezeiesti;

Bucură-te, bun conducător spre Împărăția Cerurilor;

Bucură-te, Sfinte Iov, îndelungul răbdătorule, învățător minunat pentru întreaga lume.

Condacul 6

Ai fost un predicator al înțelegerii adâncurilor lui Dumnezeu, al înțelepciunii și rațiunii lui Dumnezeu,  îndelung răbdătorule Iov, si ți-ai denunțat prietenii ipocriți, aratandu-le căile înțelepciunii înțelegerii lui Dumnezeu. Văzând Dumnezeu ca oamenii sunt slabi in a face Voia Lui, cei drepți se roaga să fie judecați înaintea lui Dumnezeu cu milă, astfel încât Domnul să-i ia mâna Lui și să nu-i îngrozească cu frica Sa. Purtând în inima lui o rugăciune smerită către Domnul, cu tandrețe Iov către Unicul Judecător și Dumnezeu striga: Aliluia!

Icos 6

Urcându-ti în suflet cu dreptate raza divină a harului, în marea ta întristare așteptai moartea, Sfinte Iov, și te pregătiai pentru drumul de neintors din întunericului etern. Cu tot sufletul tau iubindu-l pe Domnul, ai fost gata să pleci la chemarea lui Dumnezeu către viața de apoi si nu ai respins în inima ta speranța unei vieți noi în apropierea lui Dumnezeu. Bucurându-ne de o aspirație atât de strălucitoare a omului drept care suferă, îi cântăm cu dragoste:  

Bucură-te, umil si înțelept al lui Dumnezeu, cel in suferință nevinovată;

Bucură-te, gândindu-te constant la apropierea mortii;

Bucură-te, caci ziua și ceasul morții omul este în voia înțeleaptă a lui Dumnezeu;

Bucură-te, slujitor sincer al lui Hristos;

Bucură-te, că ai dorit să-L vezi pe Dumnezeu cu inima ta curată;

Bucură-te, căci ai avut credinta profundă in Domnul;

Bucură-te, că nu te-ai îndepărtat în niciun fel de adevărul Lui;

Bucură-te, caci ai căutat adevărata înțelepciune de la Dumnezeu;

Bucură-te, caci pe prieteni i-ai numit doctori nedrepti;

Bucură-te, caci în cuvintele lor vezi lingușire înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ți-ai ținut sufletul curat și neprihanit;

Bucură-te, caci ai stat fără teamă înaintea Domnului la judecata cea infricosatoare;

Bucură-te, Sfinte Iov, îndelungul răbdătorule, învățător minunat pentru întreaga lume.

Condacul 7

Ajuta-ne sa intelegem voia lui Dumnezeu, Sfinte Iov, pe noi cei care dorim adevărata înțelepciune. Dezvăluindu-ți prietenii falși, le-ai arătat că binecuvântările pământului și durerile omenirii sunt în mâinile lui Dumnezeu, caci Domnul le împarte cu înțelepciune: chiar și cei drepți suferă cu înverșunare și cei răi prosperă. Omul nu poate intelege caile nestiute ale Voii lui Dumnezeu dar pentru toate lucrurile trebuie să-i mulțumească Domnului și lăudându-L să-L roage: Aliluia!

Icos 7

Auzim predici minunate din gura omului drept al Vechiului Testament. Prietenii ipocriți ai Sfantului Iov ii provoaca noi dureri inimii sale, insa omul neprihănit își îndreaptă gândurile numai către Domnul, către Unicul Protector și Judecătorul Dumnezeu în care are încredere, pentru ca de la El este Singura mângâiere. Văzând o străduință atât de profunda a îndelungului răbdător Iov, îl mărim:

Bucură-te, înțelept acuzator al ipocriziei;

Bucură-te, cel ce i-ai numit pe mângâietorii tăi răi;

Bucură-te, văzând-ti prieteni care dau din cap peste marile suferințe ale prietenului lor;

Bucură-te, căutând numai alinare de la Domnul la inima ta;

Bucură-te, caci doar în cer l-ai văzut pe Adevăratul mijlocitor;

Bucură-te, că inima ta este plină de infricosare înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că te-ai apropiat de Dumnezeu cu rugăciunea ta curată;

Bucură-te, căci ai avut încredere puternică în adevărul tău;

Bucură-te., nevrednic în smerenia ta de a vorbi cu Dumnezeu;

 Bucură-te, caci te-ai rugat numai lui Dumnezeu;

Bucură-te, caci iti mărturisești inocența în fața lumii întregi;

Bucură-te, că ochii tăi sunt plini de lacrimi miloase;

Bucură-te, Sfinte Iov, îndelungul răbdătorule, învățător minunat pentru întreaga lume.

Condacul 8

Este greu pentru noi să auzim cuvintele îndrăznețe ale omului drept al Vechiului Testament. Marile secrete ale lumii nu sunt cunoscute dincolo de mormânt decat cu îndelunga răbdare, iar Iov se ruga cu inima sa credincioasă lui Dumnezeu, ca Mijlocitorul unor astfel de mistere să-l lumineze Cine este în ceruri. Ochiul îndelung răbdător al lui Iov lacrimează Domnului și cei drepți îi cântă lui Dumnezeu cu duioșie: Aliluia!

Icos 8

Simtind apropierea morții tale, îndurând suferințe grele pe pământ, vazand ca în durerile de pe pământ nu exista ușurare, te-ai rugat Domnului. Când mânia lui Dumnezeu va înceta, păcatul și nelegiuirea oamenilor vor fi acoperite, si atunci Domnul, prin harul Său, se va apropia de ei. Noi, avand speranța celui suferind, te laudam, Sfinte Iov:

Bucură-te, de Dumnezeu înțeleptit și luminat;

Bucură-te, sfântă și mare suferință;

Bucură-te, cel ce ai suferit cu trupul, si ești liber de păcat;

Bucură-te, suflet fara descurajare în dragoste pentru Domnul;

Bucură-te, că ai fost plin de strălucita speranță a vieții viitoare;

Bucură-te, că ai crezut în iubirea infinită a lui Dumnezeu cu tot sufletul tău;

Bucură-te, cel însetat ce ne arata tainele lumii de dincolo de mormânt;

Bucură-te, așteptând mila lui Dumnezeu în ținuturile mohorâte ale iadului;

Bucură-te, având încredere într-o viață strălucitoare dincolo de mormânt impreuna cu David, Isaia, Ezechiel și alți profețiai lui Dumnezeu;

Bucură-te, că prin această speranță ai intrat pe aceeași cale cu drepții marelui Vechi Testament;

Bucură-te, propovăduind tuturor celor drepți bucuria binecuvântării strălucitoare de a fi dincolo de mormânt;

Bucură-te, mărturisitor intelept al adevărurilor evanghelice ale lui Hristos;

Bucură-te, Sfinte Iov, îndelungul răbdătorule, învățător minunat pentru întreaga lume.

Condacul 9

Prin tot felul de tentații și dureri ai crescut duhovniceste, Sfinte Iov, dar Domnul ti-a încântat sufletul cu revelații speciale, îndelung răbdătorule. Iluminat cu grație de Dumnezeu, tu, alesul lui Dumnezeu, ai profețit:”Eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă. Şi afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu. Pe El Îl voi vedea şi ochii mei Îl vor privi, nu ai altuia”. Văzând din inimile noastre această credință în învierea trupului, noi, cu o astfel de revelație fiind invatati, strigăm către Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9

Cu adevărat nedrept ai apărut prietenilor tăi, Sfinte Iov, fiindca acestia ti-au reprosat lucruri neadevarate, ca si cand nu ai hrănit pe cei flămânzi, nu i-ai îmbrăcat pe săraci, nu ai ingrijit văduvele și pe orfani și nu ai stins setea vecinilor tăi. O, mare răbdare a marelui suferind! Laudând atâta răbdare și viața pură și virtuoasă a lui Iov, îi cântăm asa:

Bucură-te, căci ai suportat cu umilință ocara de la prietenii tăi;

Bucură-te, că ai acceptat batjocorirea lor;

Bucură-te, că robul tău a uitat dragostea ta pentru ei;

Bucură-te, că soția ta nu a fost ințeleaptă să nu tină seama sfaturile rele;

Bucură-te, căci Satana cel rău, după ce ti-a rupt stâlpul trupului, nu a putut sa fure comorile sufletului tău;

Bucură-te, mare luptător, cuvios victorios in toate intrigile vrăjmașului;

Bucură-te, că ai vrut să vezi pe Unicul Dumnezeu și Domnul;

Bucură-te, ca ești proslăvit pe măsur devotamentulului tău către Domnul;

Bucură-te, uimind pe toți prin înălțimea faptelor tale;

Bucură-te, iluminare duhovniceasca;

Bucură-te, mare mângâiere pentru toți oamenii;

Bucură-te, că mântuirea vine multora din această lume prin tine;

Bucură-te, Sfinte Iov, îndelungul răbdătorule, învățător minunat pentru întreaga lume.

Condacul 10

Mântuirea pentru tine a venit numai de la Domnul, avand speranță  pentru o viață reînnoită dincolo de mormânt, Sfinte Iov îndelung răbdatorule, omule cel drept al Vechiului Testament. Noi, fiind întristati si simtind compasiune pentru tine, adoram Sfânta Voință a lui Dumnezeu, si strigăm către Dumnezeu Iubitor și Ințelept: Aliluia!

Icos 10

Un zid puternic si devotat Domnului ai apărut lumii întregi, îndelung răbdătorule Iov, când ai vorbit ferm despre integritatea ta și ipocrizia prietenilor tăi. Având o inimă plină de compasiune pentru omul neprihănit care suferă nevinovat, cu buzele noastre cu tandrețe te numim așa:

Bucură-te, mare om drept, păstrând în totalitate devotamentul față de Domnul în ispitele cumplite;

Bucură-te, neprimind o bună mângâiere de la oameni;

Bucură-te, că pierderea copiilor și a bogăției nu te-au deznadajduit;

Bucură-te, că ne-ai invatat pe toți să depășim ispitele iubirii de bani;

Bucură-te, că ai primit cu înțelepciune boala;

Bucură-te, că nu ai văzut o singura bucurie veșnică în lumea aceasta;

Bucură-te, caci numai în Unul Dumnezeu ai gasit bucurie și adevăr;

Bucură-te, cel vrednic de marea si adevărata revelație de la Dumnezeu;

Bucură-te, căci ai depășit minciunile prietenilor și reproșul lor cu tăria sufletului tău;

Bucură-te, că ai curățat fiecare patima fără cuvinte, prin curăția inimii tale;

Bucură-te, ca nu vei fi rușinat în toate speranțele tale strălucitoare;

Bucură-te, că te-ai cufundat în tainele lumii de dincolo de mormânt cu adierea Duhului Sfânt;

Bucură-te, Sfinte Iov, îndelungul răbdătorule, învățător minunat pentru întreaga lume.

Condacul 11

Să cântăm din toată inima celor îndelung răbdători, carora le-am văzut inocența și care au invins păcatul stramosesc. Slavind credința sa de neînvins și încrederea în Dumnezeu, care poate ușura durerea cea grea a lui Iov, împreună cu el strigăm către Domnul Atot-milostiv: Aliluia!

Icos 11

Lumina este iluminarea celor îndelung răbdători, a vietii și a speranțelor lor. Timpul a trecut și Iov a tăcut, iar cei trei prieteni ai săi au incetat a-l mai contrazice, căci el devenise drept înaintea lor, si iată că Domnul Însuși S-a arătat slujitorului Său Iov prin furtună și nori furtunoși, chemandu-l, instruindu-l și vindecându-l. Insa acesta asculta cuvântul lui Dumnezeu cu smerenie, știind mai ales că nu este nimic în fața Lui. Văzând o umilință atât de profundă înaintea Domnului, ii cântăm cu bucurie Sfantului Iov:

Bucură-te, om mare în curăția cuvântului înaintea Domnului;

Bucură-te, mare în smerenie înaintea Domnului;

Bucură-te, caci știind neînsemnătatea ta, ti-ai pus mâna pe gură;

Bucură-te, caci ca si Avraam, te-ai numit pământ și cenușa;

Bucură-te, om înțelept, după ce ti-ai trăit soarta înaintea lui Hristos;

Bucură-te, slujitor credincios al Domnului, neîndrăznind să vorbești despre înțelepciunea ta;

Bucură-te, ca nu ai rostit niciodată un cuvânt despre vorbele prietenilor tăi;

Bucură-te, că ai ascultat cu evlavie pe Domnul, slavind atotputernicia lui Dumnezeu;

Bucură-te, că nu ai hulit niciodata fața de Dumnezeu;

Bucură-te, plecându-te cu înțelepciunea Unului Dumnezeu din tot sufletul tău;Bucură-te, în smerenia ta, caci te-ai smerit Domnului, ascultându-L cu bucurie;

Bucură-te, că ai negat toate cuvintele tale curajoase înaintea Domnului și te-ai pocăit în țărână și cenușă;

Bucură-te, Sfinte Iov, îndelungul răbdătorule, învățător minunat pentru întreaga lume.

Condacul 12

Ai trait binecuvântată si mare bucurie în inima ta, îndelung răbdătorule Iov, cand L-ai văzut pe Domnul tău în furtună și nor. Ai auzit cuvântul Domnului care te binecuvanta și cuvântul Său mânios împotriva prietenilor tăi necredincioși, caci lepră cumplită ti-a dat Dumnezeu, Sfinte Iov, și pentru rabdarea ta ai primit din nou toate binecuvântările pământului într-un număr mai mare de la Domnul. Ca răsplată pentru întristare, ți-ai dobândit viata indelunga, prin harul lui Dumnezeu ti-ai contemplat cu bucurie cei zece copii nascuti din nou, si Domnul ti-a promis Învierea cu toți aleșii săi. Dispretuind toate durerile noastre, Sfinte Iov, ne dorim si noi sa ajungem la El din toată inima strigând cu bucurie către Domnul: Aliluia!

Icos 12

După ce ai îndurat necazuri nemasurate și ai avut credinta deplină către sfânta voință a lui Dumnezeu, după ce ai arătat o indurare mare a durerilor trimise de El, ai fost invingatorul diavolului prin crucea suferinței cântând viața ta minunată, lăudându-ți nemăsurata îndelungă răbdare, primind cuvintele Domnului Însuși, ale profeților și ale apostolilor Săi, iar noi cu cuvinte bisericești te lăudăm asa:

Bucură-te, om drept, care Il laudă pe Dumnezeu;

Bucură-te, caci ai descoperit adevărul cuvintelor lui Dumnezeu prietenilor  tăi înșelători;

Bucură-te, că Domnul a fost o carte de rugăciune pentru prietenii tăi;

Bucură-te, că Domnul ne iartă de astfel de păcate pentru rugăciunile tale;

Bucură-te, că ai fost servitor adevărat al lui Dumnezeu;

Bucură-te, mare carte de rugăciuni din Vechiul Testament împreună cu Noe și Daniel;

Bucură-te, căci numele icoanei tale este de suferință și îndelungă răbdare;

Bucură-te, caci la fel ca si apostolul Iacob iti lăudam viața si sfârșitul tau glorios in Domnul;

Bucură-te, caci Biserica lui Hristos poruncește sa fie citita cartea ta sfanta în zilele Săptămânii Patimilor;

Bucură-te, prototipul celui ce pentru Domnul a patimit fără de păcat;

Bucură-te, caci Sfântul Ioan Gură de Aur ne-a chemat sa iti imitam faptele după chipul suferințelor tale;

Bucură-te, căci în Sfânta Biserică numele tău este cinstit și slăvit;

Bucură-te, Sfinte Iov, îndelungul răbdătorule, învățător minunat pentru întreaga lume.

Condacul 13

O, mare om drept al Vechiului Testament, Sfinte Iov îndelung răbdatorule, primeste lauda noastră pentru faptele tale nemăsurate pentru slava lui Dumnezeu. Ne plecam genunchii înaintea suferinței tale indelungate, caci ai ramas ferm în ispita și ai indurat suferința pentru viața vesnica, iar tu ajuta-ne cu rugăciunile tale puternice la tronul lui Dumnezeu sa primim prin harul de Dumnezeu coroanele celor drepți la cumplita judecată a lui Hristos, ca impreuna cu tine și cu toți sfinții sa fim vrednici pentru a-L privi și a-I cânta pentru totdeauna Mântuitorulului nostru și Domn Iisus Hristos: Aliluia! Aliluia! Aliluia! (Acest contact se spune de 3 ori).

Icos 1

Fost-a întru una din zile şi au venit îngerii Domnului înaintea Domnului. A venit și diavolul cu ei. Acesta din urmă, intrebat de Domnul despre Iov, a început să-l vorbeasca de rau pe cel drept, spunand ca Iov il cinstește pe Domnul de dragul binelui si a averii, caci Dumnezeu l-a răsplătit după chipul lui. Noi, vedem cu amărăciune clevetirea diavolului cel rău împotriva marelui neprihănit si il lăudăm așa pe Iov:

Bucură-te, Sfinte Iov, căci Domnul Însuși te-a binecuvantat cu daruri multe;

Bucură-te, că toate lucrurile bune pământești le-ai primit de la Domnul;

Bucură-te, că ai avut multe slugi și mii de animale in turma ta;

Bucură-te, că ai crescut cu mare evlavie pe fiii și fiicele pe care ți le-a dat Domnul;

Bucură-te, că ai arătat o mare îngrijorare pentru copiii tăi;

Bucură-te, că nu ți-ai lipit inima de nimic din binecuvântările pământești;

Bucură-te, că prin înțelepciunea ta ai stat sus deasupra tuturor;

Bucură-te, că ai fost un rege printre viteji;

Bucura-te, caci ai fost cea mai nobilă ființă de la rasaritul soarelui;

Bucură-te, atot-slăvit, adevăratul slujitor al lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce ai făcut fapte mari si bune;

Bucură-te, ca lumea ai luminat cu răbdarea ta;

Bucură-te, Sfinte Iov, îndelungul răbdătorule, învățător minunat pentru întreaga lume.

Condacul 1

Omului drept ales de Domnul, mare om din Vechiul Testament, fiu din fiii lui Isav, care era al cincilea de la Avraam, Sfantului Iov cel îndelung răbdător ii aducem cântari de laudă pentru minunatele sale virtuți și pentru toată viața sa, învățătorul întregului univers. Iar tu, Dreptule Iov, primeste această laudă adusă cu dragoste, încălzește-ne inimile cu dorința de a imita faptele tale, si noi cu un singur glas te chemăm: Bucură-te, Sfinte Iov, îndelungul răbdătorule, învățător minunat pentru întreaga lume.

Prima Rugăciune

O mare om drept, Iov cel îndelung răbdător, strălucind cu viața ta curată și cu sfânta apropiere de Dumnezeu. Ai trăit pe pământ înaintea de vremea lui Moise și a lui Hristos, dar toate poruncile lui Dumnezeu purtându-le în inima ta le-ai împlinit. Ai fost cinstit prin revelatii profunde sa fii partasul tainelor Duhului Sfant, a misterelor descoperite lumii prin Hristos și Sfinții Săi Apostoli. Ai rabdat toate intrigile diavolului, în ispitele speciale trimise ție de la Domnul, si le-ai invins cu adevărata ta smerenie, fiind o icoana de rabdare pentru tot universul. Dragoste ta a fost mare pentru Dumnezeu și pentru toți oamenii, caci din necazurile tale nemăsurate Domnul ti-a adus apoi  bucurie, pe care ai asteptat-o cu inimă curată. Acum te veselesti in Cer in cetele celor drepți și stai înaintea Tronului lui Dumnezeu. Ascultă-ne pe noi păcătoșii și nevrednicii, stând înaintea sfintei tale icoane și cerand cu zel la mijlocirea ta. Roagă-te pentru noi Dumnezeului Celui iubitor de oameni, ca El să ne întărească în credință, sa fim curati și puternici in credinta, să ne protejeze de orice rău, de dușmanii vazuti si nevazuti, sa ne dea putere în dureri și ispite, sa ne dea întotdeauna amintirea morții în inimile noastre, sa ne intareasca în răbdare și in dragostea frățească si sa ne ajuti, Sfinte Iov, la judecata cea infricosatoare a lui Hristos sa dam răspuns bun ca sa ne bucuram si noi impreuna cu toti sfintii de Dumnezeul nostru cel in Treime slavit în vecii vecilor. Amin.

A doua rugăciune

O, sfânt plăcut la lui Dumnezeu, neprihănit Iov! După ce ai luptat pe pământ sa faci fapte bune, ai primit în Rai cununa dreptății pe care Domnul a pregătit-o pentru toți cei care Îl iubesc. La fel, uitându-ne la sfânta ta icoana, ne bucurăm de sfârșitul glorios al vietii tale și cinstim sfânta ta amintire. Dar tu, stând înaintea Tronului lui Dumnezeu, primeste rugăciunile noastre și du-le inaintea Dumnezeului Atot-Milostiv, sa ne ierte pacatele, sa ne ajute să razbim împotriva vicleniei diavolului și sa ne scape de dureri, boli, necazuri, nenorociri și de toate cele rele, ca noi cu cu evlavie și dreptate sa traim vesnic si sa fim cinstiti prin mijlocirea ta sa vedem Imparatia Cerului, slavindu-L pe pe Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin.

Cuvine-se, cu adevarat, sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti cea mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita, fara de asemanare, decat Serafimii, care, fara stricaciune, pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul şi Dreptul Iov

Troparul Sfântului și Dreptului Iov, glasul 1

Bogăţia virtuţilor lui Iov văzând-o vrăjmaşul drepţilor, a uneltit a o fura, şi rupând turnul trupului, vistieria duhului nu o a furat; căci a aflat întrarmat sufletul celui fără prihană, iar pe mine şi golindu-mă m-a robit. Deci mai înainte de sfârşit întâmpinându-mă, izbăveşte-mă de cel viclean, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Cetele israeliteneşti...

Stih: Sfinte și Dreptule Iov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Văzând Biserica lui Hristos cu ochii cei înţelegători pe diamantul cel suferitor, împodobit cu cununa răbdării, prăznuieşte cu veselie cântând: Să cântăm Dumnezeului nostru că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte și Dreptule Iov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Nici limba înţelepţilor, nici cugetul omenesc nu va putea să ajungă laudele tale, pentru că, limba cea nezidită a zis că eşti cinstitor de Dumnezeu, fără de prihană şi adevărat. Pentru aceea împreună cu tine, dintr-un glas strigăm: Să cântăm Dumnezeului nostru că S-a preaslăvit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Gândind vrăjmaşul pentru cel drept că este îngrădit cu bogăţie, l-a cerut ca prin luptă să-l surpe şi, luptându-se în silă cu dânsul gol, s-a surpat. Căci prin răbdare striga: Să cântăm Dumnezeului nostru că S-a preaslăvit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Adunarea proorocilor te laudă curată, şi cetele celor fără de trup te cinstesc pe tine, căci văzând pe Ziditorul tuturor că în chip de negrăit a ieşit din pântecele tău, cu netăcere îi strigau: Să cântăm Dumnezeului nostru că S-a preaslăvit.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Arcul celor puternici...

Stih: Sfinte și Dreptule Iov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Lipsindu-te de iubiţii tăi fii şi de averea ta, ai rămas cu cugetul neînduplecat cântând: Bine este cuvântat numele Domnului meu.

Stih: Sfinte și Dreptule Iov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Bogăţia şi sărăcia le-ai făcut materie virtuţii, căci prin mijlocirea amândurora arzându-te, ca aurul de şapte ori, te-ai arătat prea lămurit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu graiul femeii a năvălit la tine începătorul înşelăciunii şarpele, ca la cel dintâi zidit, dar nu s-a folosit la vicleşugul lui, acela ce s-a lăudat peste măsură.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te Maică neispitită de nuntă, ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu Cuvântul, şi L-ai născut întrupat, ca pe Dumnezeu împreună şi om.

Irmosul

Arcul celor puternici a slăbit, şi cei neputincioşi s-au încins cu putere; pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am slăvită rânduiala...

Stih: Sfinte și Dreptule Iov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Prea destulă pildă şi stâlp însufleţit, şi chip al virtuţii, ni s-a arătat nouă înţeleptul şi fără prihană Iov; căruia fă-ne râvnitori pe noi care strigăm ţie: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte și Dreptule Iov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Împlinitorul bunătăţilor loc de nevoinţe a pus ţie pătimitorule, descoperind deodată la toţi strălucirea virtuţilor tale, care strigai: Neprihănite Iov prea fericite.

Stih: Sfinte și Dreptule Iov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dătătorul de nevoinţe, Care este tămăduitor greşelii lui Adam, tămăduia şi răbdarea şi tăria sufletului tău celui fără de răutate, când erai în gunoi, Iov preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminându-te cu adevărat cu faptele cele bune, din zavistia vrăjmaşului celui începător de rele, te-ai lipsit de toată averea, dând slavă Ziditorului tău, preafericite Iov.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine te lăudăm preamărită mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce eşti neispitită de nuntă, care ai născut cu trup pe Mântuitorul, şi întru adevăr fără tăcere strigăm ţie: Bucură-te părtinitoarea şi lauda robilor tăi.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Cel ce ai răsărit lumina...

Stih: Sfinte și Dreptule Iov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Mângâietorii întâmplărilor tale celor rele, adăugând odinioară rănilor şi durerilor tale, ţi-au împletit ţie mai multe cununi, mărite Iov.

Stih: Sfinte și Dreptule Iov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

La întâmplările tale cele rele, vitejeşte te-ai arătat nebiruit, şi întru bunătăţile tale nu te-ai înduplecat la trufia cea fără rânduială, mărite Iov.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Zidindu-ţi cetăţuia sufletului tău nerăzvrătită, vitejeşte ai suferit viforul cel cumplit al vrăjmaşului, mărite Iov.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Glasul îngerului fără tăcere ţi-l aduce ţie zidirea Fecioară. Bucură-te, Maică Preacurată, a lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Strigat-a mai înainte...

Stih: Sfinte și Dreptule Iov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ce minunează auzirea îndulcindu-se de cuvintele tale, căci te-ai arătat gură plină de taina Celui ce te-a făcut, şi te-a învăţat pe tine cu dumnezeiescul Duh.

Stih: Sfinte și Dreptule Iov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ca să vindeci durerea inimii celei întristate, vărsai din ochii tăi lacrimi de milostivire, părtinind pe săraci şi pe văduve, mărite Iov.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Viaţa ta a fost cu evlavie şi iubitoare de Dumnezeu; pentru aceea şi moartea ta s-a arătat ţie odihnă, şi te-ai mutat către veselia cea fără de sfârşit, fericite Iov.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rugămu-ne Născătoare de Dumnezeu Preacurată, roagă pentru robii tăi pe Cel ce S-a întrupat din tine, căci pe tine singură te ştim că eşti nouă părtinitoare.

Irmosul

Strigat-a, mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, proorocul Iona în chit rugându-se: Din stricăciune mă izbăveşte Iisuse, Împărate al puterilor.

 

CONDAC

Glasul al 8-lea

Podobie: Ca nişte pârgă a firii...

Ca un adevărat şi drept, de Dumnezeu cinstitor şi fără prihană, şi sfinţit arătându-te preamărite, sluga lui Dumnezeu cea adevărată, ai luminat lumea cu răbdarea ta, prearăbdătorule şi preaviteazule; pentru aceasta toţi, de Dumnezeu înţelepţite Iov, lăudăm pomenirea ta.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cel ce ai izbăvit în foc...

Stih: Sfinte și Dreptule Iov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Fiind neînvăţat de cuvintele legilor, dar făcând împlinirea proorocilor şi a legii, fericite Iov, prin dragoste ai plăcut lui Dumnezeu, cântând: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte și Dreptule Iov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Nestrângând comoară pe pământ, ci având nădejde în ceruri, ai lepădat la pământ aurul, cu bucurie lui Dumnezeu strigând: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte și Dreptule Iov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Lovindu-te cu rană cumplită, şi de avere despoindu-te vrăjmaşul drepţilor, nu a plecat tăria sufletului tău a nu striga: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Foarte te-ai mărit, fericite Iov, arătându-te neplecat la uneltirile şi năpădirile satanei. Drept aceea ţi s-a arătat Domnul vindecând rănile tale, şi dăruindu-ţi avere îndoită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce ai primit în pântecele tău pe Dumnezeu fără sămânţă şi mai presus de fire, Care a ieşit din tine şi a vorbit cu oamenii, pentru milostivire, cu bună credinţă te lăudăm pe tine în veci, ca pe o Maică, a Celui Preaînalt.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Cel ce S-a văzut...

Stih: Sfinte și Dreptule Iov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Toată ceata celor ce prăznuiesc cântând împreună cu dumnezeiescul Iov, prăznuieşte întru înălţime. Pentru aceea strigăm: Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Sfinte și Dreptule Iov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Dătătorul de nevoinţe ţi-a îndoit ţie cununile pe pământ şi în cer, cugetătorule de Dumnezeu, mărite Iov. Pentru aceea strigi: Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Sfinte și Dreptule Iov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Puroaiele trupului tău fericite, izvorăsc tămăduiri sufletelor şi trupurilor celor ce cântă: Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Suferind vitejeşte rănile cele înfricoşătoare, ai primit după lovire, de la dătătorul de nevoinţe, darurile biruinţei, avere îndoită pe pământ şi moştenirea cerului, fericite Iov.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe ceea ce mai presus de fire negrăit a zămislit şi a născut bucuria lumii, pe Hristos Dumnezeu, tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Cel ce S-a văzut în chip de înger în cuptorul cel cu foc la cuvântătorii de cântare, pe Hristos Dumnezeu, lăudaţi-L tineri, preoţi bine-L cuvântaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Eva, prin boala...

Stih: Sfinte și Dreptule Iov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Iov cu strălucirea răbdării după vrednicie s-a încununat; iar tu te jeleşti şi eşti posomorât satano, nesuferind cununa dreptului; căci în deşert nădăjduindu-te, te-ai ruşinat. Care tuturor celor drepţi singur tu eşti prea vrăjmaş.

Stih: Sfinte și Dreptule Iov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Văzând Iov slava Ta cea nevăzută, pe cât se poate omului a o vedea, cuprinzându-se de frică şi de buna cucerire a strigat foarte îngrozit: Cenuşă sunt şi pământ, iar Tu Domn. Pentru aceea toţi Te mărim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

După vrednicie te-a primit pe tine cartea vieţii şi jitniţele cele cereşti, ca pe nişte grâu copt adunat şi plin de zile dintru ale Duhului, fericite Iov, sluga Domnului. Pentru aceea toţi te fericim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai mai presus de gând locaş şi scaun însufleţit, şi uşă înţelepciunii celei mai bune, Preacurată Fecioară. Pentru aceea ca pe o împărăteasă te-au iubit fecioarele pe tine Fecioară, aducându-se pe urma ta ţie, fiicei lui Dumnezeu.

Irmosul

Eva, prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus. Iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi te mărim.

 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...

Pe Iov cel fără prihană şi curat, care s-a făcut întru Duhul stâlp întărit şi nestrămutat de uneltirile vrăjmaşului, toţi să-l fericim şi cu credinţă să-l lăudăm, ca pe cel ce a fost mare servitor al lui Hristos, şi neîncetat se roagă Lui să izbăvească de primejdii sufletele noastre.

Troparul Sfântului şi Dreptului Iov

Glasul 1

Bogăţia virtuţilor lui Iov văzând-o vrăjmaşul drepţilor, a uneltit a o fura, şi rupând turnul trupului, vistieria duhului nu o a furat; căci a aflat întrarmat sufletul celui fără prihană, iar pe mine şi golindu-mă m-a robit. Deci mai înainte de sfârşit întâmpinându-mă, izbăveşte-mă de cel viclean, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.